Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caracterizarea Spanaului
Caracterizarea Spanaului
Personajul literar “Spanul” face parte din opera literara “Povestea lui Harap-
Alb” scrisa de Ion Creanga, publicata in anul 1877 in revista “Convorbiri
literare”.
Tipologizare
Spanul poate fi tipologizat ca fiind un personaj secundar, antagonist, negativ,
tipul omului viclean, manipulator si duplicitar.
Autocaracterizarea
Autocaracterizarea demonstreaza ca Spanul isi ia rolul de nepot al Imparatului
prea in serios. Vorbeste despre sine cu putina modestie, considerandu-se
absolut superior tuturor “Numai eu ii vin de hac”, “Alt stapan in locul meu nu
mai face branza cu Harap Alb cat ii lumea si pamantul”, “Mie unuia stiu ca nu-
mi sufla nimenea in bors”.
Caracterizarea indirecta prin fapte
Caracterizarea indirecta prin fapte contureaza atitudinea si caracterul
bolnavicios de care spanul da dovada pe parcursul actiunii. La inceput,
pentru a-si demonstra ca merita sa fie mai mult decat era, reuseste sa-l
pacaleasca pe fiul de crai, dand dovada de rautate si viclesug. Apoi, dupa ce
se da bun prieten, oferindu-i ajutor, il obliga sa-i devina sluga printr-un
juramant. Faptul ca se preface nepotul imparatului, crezand ca ii va urma
tronul arata ca el visa de mult la asta, si pentru el era o scapare din viata
inferioara care o ducea pana atunci. Intre timp, incearca sa scape de Harap
Alb, dar nu reuseste, supunandu-l la diferite probe. El incepe sa-l urasca tot
mai mult, dar visul il face sa nu-si piarda cumpatul “Spanul, bodroganind din
gura, nu stia cum sa-si ascunda ura”, “Dar Spanul, cu viclenia sa obisnuita,
nu-si pierde cumpatul si, luand vorba, zise”. La sfarsit, cand vede ca nu a
reusit in niciun chip sa il incurce pe Harap Alb si ca ii dezvaluie adevarata
identitate, se repede sa il omoare “se rapede ca un cane turbat la Harap Alb”.
Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, personajul literar Spanul se incadreaza
in tipul omului viclean, manipulator si duplicitar si reprezinta raul necesar fara
de care nu ar fi fost posibila initierea fiului de crai.
In opinia mea, modul in care impresioneaza personajul este unul bun,
deoarece este un exemplu perfect, nu este de neglijat ci se poate intampla
oricui, dar pentru Harap Alb a fost un “rau” bun si necesar datorita faptului ca
a reprezentat pedeapsa pentru neascultarea sfatului parintesc. Asadar,
Spanul, fiind un personaj negativ, demonstreaza usurinta cu care poate intra
sub pielea oamenilor naivi, dar cum orice fapta nu ramane nerasplatita, in final
isi primeste meritele.