Sunteți pe pagina 1din 17

Lucrare de laborator nr.

1
Tema: Cercetarea microclimatului la posturile de lucru
Scopul lucrării: a familiariza studentii cu metodele şi aparat de control ale
pararnetrilor microclimatului (temperatura, umiditatea reletivă, viteza mişcăii aerul la
locurile de muncă supuse controlului.

Noţiuni generale

Microclimatul aerului zonei de lucru (spatiul cu Inăltimea de 2 m deasupra


pardoselii, podinii de lucru sau terenului, unde se află locurile de muncă) prezintă starea
mediului, care determină senzatia termică a omului şi este caracterizat de temperatură (C),
umiditatea relativă (%), viteza mişcării aerului (m/s) şi temperatura suprafetelor
înconjuătoare. In ansamblu aceşti pararnetri exercită anunită influenţă asupra organismului
uman, asupra dispozitiei omului şi a productivitătii muncii.
Pentru o activitate vitală normală omului este necesar ca surplusurile de căldură, ce
se formează in organism 1n procesul de munca să se transmită mediului inconjurător,
caracterizăndu-1 ca confortabil. In conditii confortabile căldura cedată de organism trebuie
să fie egală căldura ce se formează în el, mentinând astfel temperatura corpului in jurul a
36,6 °C. Daca este dereglat echilibrul terrnic, atunci la acumularea căldurii in organism are
loc supraincălzirea acestuia, iar la cedarea intensa a căldurii — suprarăcirea organismului.
In conciitii normaie (temperatura 18...20°C ) omul pierde circa 85% de căldură
prin piele, iar 15 % - pentru incălzirea produselor alimentare si băuturii consumate, a
aerului inspirat, precum şi pentru evaporarea apei in plămâni. Din cele 85 % de căldură,
cedată prin piele, aproximativ 30 °se pierd prin convectie, 45% prin radiatie si 10% - prin
evaporarea sudorii de pe suprafata corpului.
Aceste relatii se schimbă considerabil in functie de conditiile microclimatului.
Pierderea căldurii prin convecţie. Aceasta este direct proportionala cu diferenta
dintre temperatura pielii si temperatura aerului inconjurător.
Cu cât este mai scăzută temperatura aerului inconjurător, cu atat este mai mare
pierderca de căldura prin convecţie. Odată cu creşterea temperaturii aerului pierderea de
căldură prin convecţie devine din ce in ce mai mică, iar la temperatura de 35 - 36 °C se
opreşte deflnitiv.
Pierderea căldurii prin radiaţie. E cunoscut, că orice corp fizic, a cărui
tempuatură este mai mare de zero absolut (-273 °C) emană raze calorice. Odată cu
creşterea temperaturii corpului sporeşte radiaţia calorică. Cu cât este mai mare diferenţa
de temperatura dintre corpul uman si obiectele inconjurătoare (pereti, tavan, pardoselă,
utilaje) cu atât este mai mare pierderea de căldură prin radiaţie şi devine egală cu zero
când obiectele inconjurătoare ating temperatura corpului. Dacă obiectele inconjurătoare
au temperaturi mai mare decât temperatura corpului, atunci are loc fenomenul
invers, in loc de cedare corpul uman primeşte căldură.
Pierderea căldurii pria evaporare. Aceasta depinde de cantitatea de umezeala
(sudoare) evaporată de pe suprafaţa corpului. Evaporarea 1 g de sudoare este insoţită de
cedarea a circa 600 calorii de căldură. Atunci când temperatura aerului a obiectelor
inconjurătoare atinge sau depăşeşte temperatura corpului uman unica cale de cedare a
călduriei este prin evaporare, aşa ca în condiţii deosebit de grele (muncă grea,
temperatura inaltă a mediului) secreţia sudorală atinge 6 ... 10 litri pe zi şi organismul
omului poate să piardă prin transpiraţie 3600 ... 6000 kcal de căldură. Asupra
termoreglării organismului influenţează şi umiditatea aerului, mai cu seamă umiditatea
sporită, care inrăutăţeşte cedarea căldurii prin evaporare.
Pentru a aprecia umiditatea sunt folosite următoarele noţiuni:
 umidiatea maximală (punctul de rouă) - cantitatea maximală de apă în grame ce se
poate contine intr-un m³ de aer la temperatura dată;
 umiditatea absolută - cantitatea reală de apă în grame ce se conţine intr-un metru
cub (m³) de aer la temperatura stabilită in timpul măsurărilor;
 umiditatea relativă - raportul exprimat in procente (%) dintre umiditatea absolută
şi umiditatea maximală la temperatura dată.
Mişcarea aerului sporeşte cedarea căldurii de catre corpul uman prin
convecţie şi in limitele stabilite joacă un rol pozitiv, atunci când ternperatura depăşeşte
valorile indicate de norme in direcţia majorării şi negativ - in direcţia micşorării.
1. Măsurarea vitezei mişcării aerului
Viteza mişcării aerului se măsoară cu diferite aparate: anemometre, catatermometre,
anemografe etc.
In lucrarea de laborator sunt utilizate anemometrele cu palete şi cupe care permit
măsurarea vitezei aerului până la 20 m/s.
In timpul măsurărilor anemometrele se ridică la aşa inăltime ca receptoarele de vânt
să nu fie barate de corpul observatorului sau de alte obstacole. La măsuarea curentilor
de aer variabili se efecalează 3-4 măsurări şi se află viteza medie a curentului de aer.
Ordinea efectuării măsurărilor
1. Se conectează ventilatorul, urmărind ca dispozitivul dc calcu al anemometrului să fle
oprit.
2. Se inscrie indicatia initială a anemometrului care constă din 4 cifre (mii, sute, zeci,
unităti) de pe cele 3 cadrane ale aparatului.
3. Se pune in functiune dispozitivul de calcul a anemometrului odata cu cronometrirea
timpulu.
4. După 60 s oprim mecanismul de calcul şi inscriem noua indicatie a aparatului.
5. Determinăm numărul de diviziuni intr-o secundă impărtind rezultatul obtinut la durata
măsurării.
6. Cu ajutorul diagramei ce insoteşte aparatul care determină relatia divisiuni pe secundă
fată de metri pe secundă determinăm viteza mişcării aerului in locul efectuării măsurilor.

7. Datele obtinute se inscriu in tabelul 1.


Tabelul 1. Măsurarea vitezei mişcării aerului
Nr. Indicaţia Indicaţia Diferenta Durata Numarul Viteza
exp. iniţială a finala a indicatiilor, masurarii de miscarii
anemometrului, anemometrului, diviziuni sec. diviziuni aerului
diviziuni diviziuni intr-o
secunda
1 2 3 4 5 6 7
1 3813 3850 37 30 1,23 0,6
2 3850 4805 955 45 21,22 0,96
3 4805 5880 1075 60 17,91 0,8
4,8 m/s
2. Determinarea umidității relative

Umiditatea relativă a aerului se determină cu ajutorul psihrometrelor şi


higrometrelor (higrografelor). Determinarea umiditătii realtive după psihrometrele lui
August sau Assman este bazată pe diferenta de indicatii ale termometrelor uscat şi umed,
care depinde de umezeala aerului inconjurător.
Metoda psihrometrica prevede măsurarea umiditătii aerului cu ajutorul
psihrometrului: cu aspiratie (Assman) sau a psihrometrului static (August). Principiul
lucrului acestor aparate constă in evaporarea apei de pe un substrat, in functie de
cantitatea de umezeală din aer. in mod obişnuit se: foloseşte psihrometrul Assman.
Psihiometrul Assman este compus din două termometre identice cu mercur, montate
intr-o armatura metalică, formată din 2 tuburi cu pereti dubli, nichelati, cu suprafata
lucioasă pentru protectia impotriva radiatiilor termice. La extremitatea superioară este
prevăzut un ventilator de aspiratie a aerului, pus in functiune pe cale mecanica sau
electrica.
Rezervorul unui ternometru este acoperit cu un manşon de tifon numit termometrul
umed, care se umezeşte cu apă destilată cu ajutorul unei pipete.
Termometrul cu rezervor uscat indică temperatura reală a aerului la locul
determinării. Termometrul cu rezervor umed. datorită pierderii de căldură prin evaporarea
apei de pe manşonul lui şi in functie de deficitul de saturatie a aerului pentru temperatura
respectivă, indică o temperatură mai scăzuta decăt termometrul cu rezervor uscat.
Pentru determinarea umiditătii aerului aparatul (psihrometrul) este suspendat
vertical pe un suport. Preventiv se uneste mansonul de tifon al termometrului umed, apoi
se pune in mişcare ventilatorul de aspiratie. Citirea indicatiilor pe scara ambelor
termometre se face cănd nivelul mercurului s-a stabilizat (peste 5 - 7 min).
Cunoscănd că evaporarea este un proces endotermic (cu absorblie de călclură),
evident că in incăpere indicatia termometrului umed va fi totdeauna mai mică decăt a
termometrului uscat, ceea ce permite după tabelul sau graficul psihrometric să determinăm
umiditatea realtivă a aeruluii.
Ordinea efectuarii masurarilor
1. Umezim batistul din partea de jos a termometrului din dreapta cu ajutorul pipetei.
2. Conectăm electromotorul cuplat cu ventilatorul aparatului.
3. Peste 5 - 7 minute dupa pornirca ventilatorului inscriem tabelul 2 indicatiile
termometrelor umed şi uscat.

Presiunea atmosferica
Tabelul 2.1 Determinarea umidității relative
Viteza miscarii aerului

Elasticitatea

Umiditatea absoluta
Indicatiile vaporilor de Umiditatea Umiditatea
termometrel apa la relativa relativa

g(mm Hg)
or, indicatia conform
mm Hg
Nr.exp.

conform
m/s

°C termometrelor % HG nr.353
mm Hg din
05.05.2010

calcul
umed

umed

grafic
uscat

uscat

tabel
(anexa 2)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 22 15 4,8 771 19,65 12,69 11,45 52,25 43 43 54,9

2 Media = 46,08

Umiditatea absolută se determină după formula:

R = Pum -[0,5 (Tus-Tum)ˑB/760] (1)


unde:
Pum - umiditatea maximală a aerului, conform indicatiei termometrului umed (tab. 2.1);
Tus,Tum - corespunzător indicatiile termometrelor uscat şi umed;
B - presiunea atmosferică în timpul măsurărilor, mm Hg.
astfel:
R=15 - {[0,5 *(22,0-15,0)]*771/760}=11,45 g/m³ (mm Hg)

Ştiind umiditea absolută, determinăm umiditatea relativă după formula:


𝐑
r= ˑ100% (2)
𝐏𝐮𝐬

unde:
R - umiditatea absoluta, g/m³ (mm Hg);
Pus - umiditatea maximala a aerului conform indicatiei termometrului uscat (tab. 2.1)
astfel:
r = (11.45/22)*100% =52,04 %
Tabelul 2.2. Umiditatea maximala a aerului (punctul de roua) la diferite temperaturi

Determinarea umiditaţii relative se efectuează de asemenea dupa tabelul şi graficul


psihometric.
Determinarea umiditătii relative după graficul psihometric se efectuează in modul
următor: pe axa temperaturilor notăm temperaturile ce corespund indicaţiilor
termometrelor uscat (liniile verticale) şi umed (liniile inclinate), iar pe grafic găsim punctul
de intersectie al verticalei Tus cu linia inclinată Tum care ne va indica valoarea umidităţii
relative exprimată in procente (pe axa umiditătii).
3. Măsurarea temperaturii aerului şi determinarea
temperaturilor echivalentă şi echivalent-efectivă
Pentru măsurarta temperaturii aerului sunt folosite termometrele cu lichid
(mercur,spirt colorat), ternometrele electrice şi termografele. .Determinarea temperaturii
aerului in lucrarea de laborator se efectuează conform indicaţiei termometrului uscat al
psihrometrului. Pentru determinarea şi aprecierea senzatiilor termice de
"confortabilitate" cea mai largă aplicare a obtinut-o metoda temperaturilor echivalente.
Prin echivalentă se subintelege temperatura aerului nemişcat si saturat cu umezeală
pănă la 100 % la care omul imbrăcat normal se simte aproximativ aşa precum la
temperatura şi umiditatea apreciate.
La determinarea temperaturii echivalent-efective printru factorii apreciati este
inclusă şi viteza mişcării aerului. Determinarea temperaturi se efectuează după nomograma
temperaturilor echivalenta si echivalent-efectivă (des.). Datele obtinute se inscriu in tab. 4,
in care se inscriu şi valorile optimale parametrilor microclimatului conform GOST
12.1.005-88.

Tabelul 3. Măsurarea temperaturii aerului şi determinarea temperaturilor echivalentă şi


echivalent-efectivă
Conditiile optimale conform
munca certificat

Viteza miscarii

echivalenta °C

HG nr.353 din 05.05.2010


Temperatura

Temperatura

Temperatura
echivalenta-
Umiditatea

efectiva °C
la locul de

relativa,%

(anexa 2)
aerului,
aerului

m/s

Umiditatea
Temperatu

relativa,%
normelor
conform

miscarii
aerului,
aerului

Viteza

m/s
°C
ra

1 2 3 4 5 6 7 8
22 52 4.8 19 15 22-24 4.8 <60

4. Normarea parametrilor microclimatului la posturile de lucru

Microclimatul la posturile de lucru este determinat de temperatura şi umiditatea


aerului, de viteza curentilor de aer şi de radiatiile calorice emise in zona de lucru.
Conditiile de microclimat la posturile de lucru trebuie să asigure mentinerea
echilibrului termic al organismului uman, corespunzător cu nivelul activitătii desfaşurate.
Componentele microclimatului la posturile de lucru se normeaza in raport cu
metabolismul organismului uman.
Limitele termice minime admise la posturile permanente de lucru sunt prevăzute in
tabelul 4.1.

Tabelul 4.1. Limitele termice minime admise la posturile de lucru

Temperatura aerului, Viteza curentilor de


Metabolismul,(M) W
°C aer, m/s
M≤117 18 ≤0.2
117<M≤234 16 ≤0.3
234<M≤360 15 ≤0.4
M>360 12 ≤0.5

Limitele termice maxime admise la posturile permanente de lucru sunt prevazute in


tabelul 4.2.
Tabelul 4.2. Limitele termice maxime admise la posturile de lucru

Metabolismul,(M) W Temperatura aerului, °C

M≤117 32
117<M≤234 29
234<M≤360 26
360<M≤468 22
M>468 18

Limitele minime si maxime ale temperaturii aerului si vitezei curentilor aerului,


admise la posturile permanente de lucru dotate cu dusuride aer, sunt prevazute in tabelul
4.3.
Tabelul 4.3. Limitele minime si maxime ale temperaturii si ale vitezei curentilor de aer la
posturile permanente de lucru

Nivelul Limite minime Limite maxime


radiatiilor Viteza Viteza
calorice Metabolismul, W Temperatura curentilor Temperatura curentilor
cal/cm²/m aerului, °C de aerului, °C de
in aer, m/s aer, m/s
M≤117 25.0 0.5 30.0 1.0
117<M≤234 23.0 0.5 28.0 1.0
1
234<M≤360 21.5 1.0 27.0 1.3
M>360 20.0 1.3 26.0 1.5
M≤117 22.0 0.5 28.0 1.0
117<M≤234 20.0 1.0 26.0 1.5
2
234<M≤360 18.5 1.5 25.0 2.0
M>360 17.0 2.0 24.0 2.5
M≤117 20.0 1.0 25.0 1.5
117<M≤234 18.0 1.5 24.0 2.0
≥3
234<M≤360 16.5 2.0 23.0 2.5
M>360 15.0 2.5 22.0 3.0

Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60 %.


Valorle temperaturilor şi vitezelor curentilor de aer reprezintă valori medii in sectiunea
transversală a fluxului de aer la nivelul jumătătii superioare a corpului lucrătorului.
Nivelul radiatiilor calorice (cal/cm2/min) se estimează după cum urmează:
- nivelul 1 - dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 240 s;
- nivelul 2 - dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 50 s;
- nivelui 3 - dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 20 s.
Normarea temperaturii in incăperile social-sanitare, in perioada 16 octombrie - 15 aprilie, se
efectuează in conformitate cu tabelul 4.4.

Tabelut 4.4. Temperatura aerului in incăperile social-sanitare in perioada rece a anului

La unele posturi de lucru (birouri, camere de comandă, incaperi cu videoterminale,


încăperi social-culturale etc., unde desfăşurarea activitatii profesionale necesită confort
termic, trebuic asigurate următe conditii:
1) In perioada 16 aprilie - 15 octombrie (perioada caldă a anului :
- temperatura intre 23 - 26 °C;
- diferenta pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1.1 m si 0.1 m deasupra
pardoselii (nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3°C
- umiditatea relativă a aerului intre 30 - 70 %;
- - viteza medie a curentilor de aer intre 0,1 - 0,3 m/s;
2) In perioada • 6 octombrie - 15 aprilie (perioada rcce a anului):
- temperatura intre 20 - 24 °C;
- diferenta pe verticală a valorilor temperaturii aerului la .1.1 m si 0.1 m deasupra
pardoselii (nivelului capului şi al gleznelor) mai mica de
- umiditatea relativă a aerului intre 30 - 70 %;
- viteza medie a curentilor de aer intre 0,1 - 0,3 m/s;
- diferente mai mici de 10 °C intre temperatura de radiatie a ferestrelor sau a altor suprafete
verticale şi temperatura de radiatie a obiectelor din incapere.
Întrebările de autocontrol

1. Numiti parametrii ce caracterizează microclimatul aerului zonei de muncă.


2. Cu ce aparate se măsoară viteza mişcări. aerului?
3. Cum se transforma rezultatele măsurărilor din diviziuni pe secunda in m/s?
4. Cu ce aparate se masoara umiditatea aerului?
5. Numiti principalele deosebiri constructive dintre psihrometrele Assman şi August.
6. În ce limită se află viteza curentului de aer, creată de ventilatorul psihrometrului lui
Assman?
7. Numiti aparateie pentru măsurarea temperaturii.
8. Lămuriti cum se determină umiditatea relativă după graficul psihrometric.
9. Ce se subintelege prin notiunea de „temperatură echivalentă” ?
10. Prin ce se deosebesc temperaturile echivailentă şi echivalent-efectivă? 11. In ce mod
se determină temperaturile echivalentă şi echivalent-efectivă?
12. Prin ce se caracterizează condiţiile optimale şi admisbile ale microclinulului?
13. Care acte normative reglementează condiţiile meteorologice la locurile de muncă?
14. Care noţiuni sunt ,,folosite la aprecierea umidităţii?
15. Prin ce se caracterizează perioadele rece şi caldă ale anului?
16. In căte categorii se impart lucrările după pierderile de energie la executarea lor?

Bibliografie:
1. E. Olaru, N. Soroceanu, O. Marian. Sanitaria industrială şi igiena muncii. Ciclu de
prelegni, U.T.M., 2000, nr. 789.
2. Gr. Friptuleac, L. Alexa, V. Băbălău. Igiena mediu1ui (Lucrări practice). Chişinău,
„Ştiinţa", 1998.
3. HG nr. 353 „Cu privire la aprobarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate la
locurile de muncă", MO nr. 91-93, art. nr. 525 din 08.06.2010.
ANEXE
40

35

30

25

20

15

10