Pisica de mare

Acestea se gasesc in apele mai calde din zonele temperate si in zonele

tropicale si subtropicale. Se numesc pisici de mare deoarece caracterul lor
seamana oarecum cu cel al pisicilor obisnute, detin o ac sau mai bine zis o
teapa din os cu venin. Pisicile de mare se hranesc cu moluste, crustacee
pe care le scoate din nisip si pesti mici. Exista mai mult de 80 de specii de
pisici de mare, lungimea lor variind de la 1,5 la 4m, iar latimea de la 30cm
la 4m. Unele dintre ele sunt de apa dulce, dar majoritatea sunt de apa
sarata. Greutatea corporala este de la 750g pana la 340 kg. Tepii veninosi
ai pisicii sunt dispusi pe coada sa lunga ce seamana cu un bici. Pisica de
mare nu ataca omul desi este un animal agresiv. Pentru a evita si a speria
aceste animale din zonele mai putin adanci este de ajuns sa aruncati pietre
in apa inainte de a intra in zona respectiva. Acul nu este foarte
periculos,decat daca atinge o zona vitala. Sezonul de imperechere incepe
iarna. Pisica de mare naste 5 pana la 13 pui vii.
 Steaua de mare
I se mai spune si steaua fragila. Exista 2000 de specii care traiesc in toate
oceanele lumii: Pacific, Atlantic, Indian, Arctic si Oceanul de
Sud(Antarctica). Gura este situata pe partea inferioara a corpului si se
deschide printr-un scurt esofag. Mai intai deschide scoica. Apoi isi scoate
stomacul pe gura si il introduce intre valvele scoicii. Stomacul secreta
enzimi cu ajutorul care ajuta la digerarea victimei. Cea mai obisnuita stea
are 5 raze sau brate. Sunt specii si cu 6 sau mai multe brate din cauza
anomaliei de dezvoltare. Alte specii pur si simplu au mai multe, de exemplu
specia Solasteridae poate avea pana la 50 de brate. Aceste organisme
sunt compuse din carbonat de calciu. Multe tipuri de toxine au fost extrase
din diferite specii de stele de mare pentru cercetare si domeniul
farmaceutic sau industrial la nivel mondial. Respiratia are loc in principal
prin intermediul tuburilor din brate de dimensiuni mici numite papile. Una
din specii se naste mascul si mai tarziu se transforma in femela. Ouale
dupa ce au fost depuse nu necesita decat sa fie acoperite si clocite.
 Pestele spada
Pestele spada (Xiphias gladius) este un rapitor feroce, care se recunoaste
dupa pielea fina, lipsita de solzi, inotatoarea codala in forma de semiluna si
dupa maxilarul prelungit ca o spada. Poate atinge 6 m lungime si o
greutate de peste 800 kg. Numele lui provine din limba greaca si latina
(peste si spada). Pestii vietuiesc in apele tropicale cu clima temperata din
oceanele Atlantic, Pacific si Indian, unde pot fi gasiti la suprafata la
adancimi de 550m. Pestele spada comun atinge lungimi de 3m. Lungimea
maxima inregistrata este de peste 4,5m si greutatea de 650 kg. Majoritatea
hranei pe care o consuma este formata din pesti, calamari si cefalopode.
Sezonul de reproducere a pestelui - spada este in timpul lunilor de vara si
are loc la temperaturi de aproximativ 24gr C. Femelele, datorita fertilitatii lor
ridicate, transporta pana la 50 de milioane de oua.
 Leul de mare
Leii de mare sunt pinipede caracterizate de urechile iesite in afara,
abilitatea de a merge in patru labe si parul scurt de pe corp. Sunt gasiti in
toate marile si oceanele atat in emisfera nordica cat si in cea sudica. Leii
de mare au o dieta variata. Ei se hranesc cu fructe de mare, calmari, pesti,
uneori chiar si cu scoici. Frecvent se hranesc cu somon, merluciu, hamsii,
hering si alti pesti. Mananca atat in apropierea tarmului cat si in larg pe
fundul apei. Leii de mare au lungimi cuprinse intre 2-3m si greutatea de
peste 800 kg. Au bot asemanator cu al cainelui. Cand sunt uscati se poate
vedea pielea de culoare violeta. Durata de viata a unui leu de mare este de
17 ani in salbaticie si mai mult in captivitate. Sunt capabili sa stea sub apa
15 minute. Narile se lipesc de piele si astfel nasul se inchide cand acestia
sunt sub apa. Leii de mare sunt foarte sociali in perioada mai-iunie. Cand
se stabileste teritoriul masculii incearca sa-si creasca sansele de
reproducere ramanand cat mai mult in colonie. In acest timp isi vor folosi
grasimea ca pe un rezervor de energie.
 Delfinul
Delfinii sunt mamifere marine strans legate cu balenele si porcii de mare.
Ele pot varia in dimensiune de la 1.2m si 40kg pana la 9-10m si 10 tone. Ii
intalnim in toata lumea, mai ales in marile putin adanci din platourile
continentale. Delfinii sunt mamifere carnivore, cu adaptari speciale pentru
tipul pradator de hranire. Pestele si calamarul sunt hrana lor principala. In
general, delfinii din Marea Neagra se hranesc cu peste si se concentreaza
asupra bancurilor de pesti Cele mai multe specii de delfini au o vedere
exceptionala, ei pot vedea atat in apa cat si pe uscat foarte bine. Pot
deasemenea auzi frecvente de zece ori mai inalte fata de oameni. Se
crede ca urechile delfinilor au legatura cu maxilarul, si cu sonarul biologic;
in apa sunetul este condus la urechea mijlocie. Se crede ca dintii sunt
folositi ca o antena ce capteaza sunetul de receptie pentru locatia exacta a
unui obiect. Simtul tactil este, de asemenea, bine dezvoltat. Terminatiile
nervoase sunt la nivelul pielii, in special in jurul botului, pectoralelor si zona
genitala. Cu toate aceste caliati de invidiat se crede ca delfinilor le-ar lipsi
simtul olfactiv (mirosul).
 Nufar alb

Este o planta ierboasa perena, cu dimensiuni intre 1-2m, intalnita mai ales
in apele statatoare sau lin curgatoare.
Are frunze mari, ovale, cu nervuri dorsale proeminente, petiol foarte lung,
pieloase, plutitoare. Frunzele pot atinge dimensiuni de pana la 40 cm/
diametru.
Radacina este viguroasa si ramificata, puternic ancorata in mal.
Florile au diametru de pana la 15 cm, sunt solitare, cu petale dispuse
spiralat de culoare alba (14 - 40 bucati), staminele si pistilul fiind galbene.
Florile de nufar alb apar la inceputul lunii iunie pana in luna septembrie.
Fructul este sferic, de culoare verde, baciform.
Nufarul alb se foloseste in combaterea insomniilor, avand efect sedativ.
Frunzele si rizomii contin tanin, fiind folosite in industria pielariei. Ca
resursa turistica, nuferii albi, prin frumusetea lor atrag atentia turistilor din
lumea intreaga.
 Stuf - trestie
Stuful formeaza una din cele mai intinse suprafete compacte din Delta
Dunarii, acoperind peste 1500 de kmp din suprafata totala a acesteia.

Stuful formeaza plauri ce sunt constituiti dintr-o impletitura de rizomi de stuf

(peste 80%) si radacini ale altor plante acvatice in amestec cu resturi
organice si sol, asociate intr-un strat gros de 0,5 - 1,7 m. Plaurul se poate
desprinde de fundul ghiolurilor si baltilor, transformandu-se in insule
plutitoare cu diferite marimi.

Principalele utilizari ale stufului recoltat in Delta Dunarii:

 material in constructii: constructia de acoperisuri, garduri, material
izolator in constructia tavanelor si peretilor cladirilor;
 baza pentru celuloza si hartie: in prezent nu se mai utilizeaza;
 baza pentru biomasa: sursa de energie traditionala pentru localnici;
 producerea de impletituri: carpete, jaluzele, decoratiuni interioare,
pereti despartitori, umbrare pentru sere;
 confectionarea de fascine: folosite pentru protectia digurilor;
 hrana pentru animale: stuful tanar este folosit pentru furajarea
animalelor pe parcursul iernii;
 resursa turistica: masa stuficola adaposteste pasari, pesti si o
diversitate floristica mare ce atrag atentia turistilor din lumea intreaga.
 Nufar galben

Este o planta ierboasa perena, cu dimensiuni intre 1-1,5m, intilnita mai ales
in ape cu adancimi mici si medii, lin curgatoare, statute sau mlastinoase.

Frunze plutitoare pe suprafata apei, in forma ovala sau de inima, ce

prezinta petioli foarte lungi, de forma triunghiulara.

Radacina este sub forma de rizom repent, ramificat.

Floarea este solitara, mirositoare, bisexuata, prezinta intre 4 si 7 sepale

petaloide (frunze metarfozate ce reprezinta invelisul extern al florii),
galbene - verzui, in interiorul carora se gasesc numeroase petale (10 - 20),
de dimensiuni mai mici ca sepalele si un petiol turtit. Nufarul galben
infloreste in perioada iunie-iulie.

Fructul este conic, de culoare verde, baciform.

Rizomii nufarului galben sunt folositi sub forma de cataplasme in tratarea

unor boli de piele. Florile sunt folosite pentru dulceata. Ca resursa turistica,
nuferii galbeni atrag atentia turistilor din lumea intreaga.
 Papura lata

Sunt plante perene, ambele specii de papura sunt foarte raspandite,

intalnindu-se la marginea baltilor, lacurilor, canalelor, apelor lin curgatoare.

Papura cu frunza lata poate atinge inaltimi de pana la 4 m, are frunzele late
de 1-2 cm, bazale, liniare, plate, fata de papura cu frunza ingusta (dupa
cum ii spune si denumirea) ce are frunza de pana la 1 cm latime. Spicele
mascule si femele nu sunt separate la papura cu frunza lata, spicul femel
avand grosimea intre 2 si 2,5 cm fiind de culoare brun-negricios. La papura
cu frunza ingusta, spicul mascul terminal este separat de cel femel, situat
mai jos, avand culoarea brun-rosiatic.

Ambele specii infloresc in lunile iulie-august.

Principalele utilizari ale papurei recoltata in Delta Dunarii:

 material in constructii: pentru acoperisuri, garduri, izolare pereti;
 producerea de impletituri: datorita flexibilitatii frunzelor si tulpinilor este
folosita realizarea de covorase si cosuri impletite, obiecte artizanale;
 hrana pentru animale: in special radacina;
 elemente decorative: spicele de papura sunt folosite in aranjamente
decorative;
 in medicina: rizomii fierti ai papurei cu frunza ingusta sunt folositi la
combaterea scorbutului.