nimeni Plouă… Ascuns în pivniţa adâncă fără a spune Pe-un târg mizerabil un cuvânt De glod şi coceni Singur să fumez acolo neştiut de nimeni Pe-un târg jidovit Altfel, e greu pe pământ… Şi plini de dugheni -Şi-aici stă iubita… Pe stradă urle viaţa, şi moartea Şi uliţa-i plină Şi plângă poeţii poema lor vană… De fân şi coceni Ştiu… Şi trec cotiugare Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i Cu saci de făină vis- Şi plouă mai tare Plumb, şi furtună, pustiu, Pe crâşme murdare, Finis… Pe-un târg sărăcit- Istoria contemporană… -Şi-aici stă iubita… E timpul… toţi nervii te vor… Plouă… O, vino odată măreţ viitor. Pe-un târg jidovit.
Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu ştie Dialog de iarnă
nimeni Fereastra e-o poemă de plumb şi de Mâhnit de crimele burgheze fără a scântei… spune un cuvânt Oraşul doarme troienit. Singur să mă pierd în lume neştiut de Mult mai târziu de miezul nopţii sunt nimeni orele trecute… Altfel, e greu pe pământ… În haosul vieţii nici noi nu ne-am găsit… O, vino, cel puţin, acum, prin forţele Cu voi… necunoscute: Mai bine singuratec şi uitat, -Să viu ? Pierdut să te retragi nepăsător. -Oh ! mi-i frică… În ţara asta plină de humor, -Vezi ! Mai bine singuratec şi uitat. -Hai ! -Am venit; O, genii întristate care mor -Unde ? În cerc barbar şi fără sentiment,- -Lângă tine; Prin asta eşti celebră-n Orient, -Plâng… O, ţară tristă, plină de humor… -Plâng… -Taci… Odaia goală… -Hai… Şi nopţi târzii… -Hai : Îndoliat parfum -În infinit… Şi secular… -În infinit: Pe veşnicie… -Cântă… -Vis: -Da… -Nu. -Nu… -Minus: Din vremuri -Minus… E frig, iarnă... -Plus: Vreau să mă gândesc la anii mei pustii -Plus… Nu mai aștept pe nimeni, -Armonie. Nici o speranță. -Armonie… Nimeni nu mai este liber -Când ? Vreau să mă gândesc la anii mei pustii -Când… Închide ușa, oriunde -Poate: Închide ușa,- e frig iarnă. -Poate… -Of ! Fereastra e-o poemă de plumb, şi de La ţărm scântei… O zi de promoroacă în cameră O, gând amar... Singurătăţi, pătrunde… Pribege seri de primăvară, Sirenele de muncă vibrează, plângător; Parfumuri ce se duc pe vânt - Oraşul e-un gheţar de fum, de clopoţei, Şi flaute din stânci de mare... Şi de fior… - A fost ca niciodată... -Unde… Unde ?! Şi valuri ce foşnesc la ţărm, Îngrijitoare aşteptări, Singurătăţi, Din urmă Şi flaute Poezie, poezie… Din stânci de mare... Galben, plumb, violet… Şi strada goală… Ori aşteptări târzii, Şi parcuri îngheţate… Pastel Poet, şi solitar… Sărmanii plopi de lângă moară Galben, plumb, violet… Cum stau de singuri, singurei - Şi cum mai ninge peste ei... Claxon, armonic, a sunat. Sărmanii plopi de lângă moară! Foburgul Cu bachice dorinţi, Cum negre gânduri cad pe mine, Şi cugetări Când mă gândesc că am să mor... De opere văzute. Aşa cad corbi pe vârful lor, - Oraşul, seara... Cum negre gânduri cad pe mine. Din statica uitării, - Destul frumos, Pastel Destul departe.
Tăcute locuri... curent
Pe podul gârlei... se dezgheaţă - Corbi... Vizită Ce înţeles... viaţă. Veacul m-a făcut Ca altădată, nimeni... Atât de cult Crengi în violetă ceaţă - Încât mă uit Curent pe podul gârlei... Peste oameni. Burgheze zări... viaţă. Am învăţat atâtea În timpul din urmă, Că suntem La un punct însemnat. Dies irae S-ar putea face Multe reforme. Cât de străin sunt de ţara mea Mă gândeam singur. Şi nici un dor nu mi-a rămas - Eram fără nimeni. Gând rău şi-ntunecat Şi tocmai azi Închide al dreptăţii glas. Au venit musafiri. - Tu ce dai, eu ce dau... Va fi târziu în ziua-aceea... A, de când nu ne-am văzut. Şi bântuie în calea mea Tăceri de vremi, sinistra foame! Sau cântece ce plâng mereu: - Grăbeşte, nu mai aştepta! Perpetuum mobile Nu câştig Nici un gând Estetic urban Pentru a-l scrie. Compozitor de vorbe... Oraşul seara... Şantiere în repaos. În culori, Şi firme scrise Reverii, Din becuri înstelate. Armonii, Oraşul seara... Pentru a trece Pe o piaţă Tăcerea grea. Cu sclipiri de fier Compozitor de vorbe... Lumea se schimbă. Pe atâta se tot scrie. Egalitate, Şi-n limba Idei tumultuoase, Care o cunosc, Organizarea Sunt multe teme Viitorului întrevăzut. Cu ştiinţa versificării. Sunt grade, Descrie tu, Sunt Când, dezolant, Posturi de răspundere... Ore trec.
De artă Sic transit...
Cafeneaua Acolo, unde nu-i nimeni, Cu visători damnaţi. Nici umbre, Trecut-au ani, Unde se duc Simbolism, Mulţime de ani, Curentul decadent. Şi zgomotul zilei, Broşuri, Şi tăcerea nopţii... Bijuterii rare. Unde toate sunt ştiute... Paradoxe Acolo, spun călătorii, Bizarul, Că numai rafale de foc Seri, Se denunţă Nopţi, Lugubru, metalic, Efuzii de parfume Din minut în minut. Şi nuanţe. Acolo, unde nu-i nimeni, Oraşul dominant. Şi nu trebuie Nici un cuvânt.
Antrenare La locul întâlnirii Am aşteptat. De un timp Ore trec Dezolant. Aceasta gândeam. Iar despre tine Mi-am zis Că mă duci Într-o lume Care ţine mult, Ca într-o cameră cu cărţi, Din tot ce se vorbeşte