Sunteți pe pagina 1din 4

Poemă finală

Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu ştie Proză


nimeni Plouă…
Ascuns în pivniţa adâncă fără a spune Pe-un târg mizerabil
un cuvânt De glod şi coceni
Singur să fumez acolo neştiut de nimeni Pe-un târg jidovit
Altfel, e greu pe pământ… Şi plini de dugheni
-Şi-aici stă iubita…
Pe stradă urle viaţa, şi moartea Şi uliţa-i plină
Şi plângă poeţii poema lor vană… De fân şi coceni
Ştiu… Şi trec cotiugare
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i Cu saci de făină
vis- Şi plouă mai tare
Plumb, şi furtună, pustiu, Pe crâşme murdare,
Finis… Pe-un târg sărăcit-
Istoria contemporană… -Şi-aici stă iubita…
E timpul… toţi nervii te vor… Plouă…
O, vino odată măreţ viitor. Pe-un târg jidovit.

Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu ştie Dialog de iarnă


nimeni Fereastra e-o poemă de plumb şi de
Mâhnit de crimele burgheze fără a scântei…
spune un cuvânt Oraşul doarme troienit.
Singur să mă pierd în lume neştiut de Mult mai târziu de miezul nopţii sunt
nimeni orele trecute…
Altfel, e greu pe pământ… În haosul vieţii nici noi nu ne-am
găsit…
O, vino, cel puţin, acum, prin forţele
Cu voi… necunoscute:
Mai bine singuratec şi uitat, -Să viu ?
Pierdut să te retragi nepăsător. -Oh ! mi-i frică…
În ţara asta plină de humor, -Vezi !
Mai bine singuratec şi uitat. -Hai !
-Am venit;
O, genii întristate care mor -Unde ?
În cerc barbar şi fără sentiment,- -Lângă tine;
Prin asta eşti celebră-n Orient, -Plâng…
O, ţară tristă, plină de humor… -Plâng…
-Taci… Odaia goală…
-Hai… Şi nopţi târzii…
-Hai : Îndoliat parfum
-În infinit… Şi secular…
-În infinit: Pe veşnicie…
-Cântă…
-Vis:
-Da…
-Nu.
-Nu…
-Minus: Din vremuri
-Minus… E frig, iarnă...
-Plus: Vreau să mă gândesc la anii mei pustii
-Plus… Nu mai aștept pe nimeni,
-Armonie. Nici o speranță.
-Armonie… Nimeni nu mai este liber
-Când ? Vreau să mă gândesc la anii mei pustii
-Când… Închide ușa, oriunde
-Poate: Închide ușa,- e frig iarnă.
-Poate…
-Of !
Fereastra e-o poemă de plumb, şi de La ţărm
scântei…
O zi de promoroacă în cameră O, gând amar...
Singurătăţi,
pătrunde…
Pribege seri de primăvară,
Sirenele de muncă vibrează, plângător; Parfumuri ce se duc pe vânt -
Oraşul e-un gheţar de fum, de clopoţei, Şi flaute din stânci de mare...
Şi de fior… - A fost ca niciodată...
-Unde… Unde ?! Şi valuri ce foşnesc la ţărm,
Îngrijitoare aşteptări,
Singurătăţi,
Din urmă
Şi flaute
Poezie, poezie… Din stânci de mare...
Galben, plumb, violet…
Şi strada goală…
Ori aşteptări târzii,
Şi parcuri îngheţate… Pastel
Poet, şi solitar…
Sărmanii plopi de lângă moară
Galben, plumb, violet…
Cum stau de singuri, singurei -
Şi cum mai ninge peste ei... Claxon, armonic, a sunat.
Sărmanii plopi de lângă moară! Foburgul
Cu bachice dorinţi,
Cum negre gânduri cad pe mine, Şi cugetări
Când mă gândesc că am să mor... De opere văzute.
Aşa cad corbi pe vârful lor, - Oraşul, seara...
Cum negre gânduri cad pe mine. Din statica uitării, -
Destul frumos,
Pastel Destul departe.

Tăcute locuri... curent


Pe podul gârlei... se dezgheaţă -
Corbi... Vizită
Ce înţeles... viaţă.
Veacul m-a făcut
Ca altădată, nimeni... Atât de cult
Crengi în violetă ceaţă - Încât mă uit
Curent pe podul gârlei... Peste oameni.
Burgheze zări... viaţă. Am învăţat atâtea
În timpul din urmă,
Că suntem
La un punct însemnat.
Dies irae S-ar putea face
Multe reforme.
Cât de străin sunt de ţara mea Mă gândeam singur.
Şi nici un dor nu mi-a rămas - Eram fără nimeni.
Gând rău şi-ntunecat Şi tocmai azi
Închide al dreptăţii glas. Au venit musafiri.
- Tu ce dai, eu ce dau...
Va fi târziu în ziua-aceea... A, de când nu ne-am văzut.
Şi bântuie în calea mea
Tăceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
- Grăbeşte, nu mai aştepta! Perpetuum mobile
Nu câştig
Nici un gând
Estetic urban Pentru a-l scrie.
Compozitor de vorbe...
Oraşul seara... Şantiere în repaos. În culori,
Şi firme scrise Reverii,
Din becuri înstelate. Armonii,
Oraşul seara... Pentru a trece
Pe o piaţă Tăcerea grea.
Cu sclipiri de fier Compozitor de vorbe...
Lumea se schimbă. Pe atâta se tot scrie.
Egalitate, Şi-n limba
Idei tumultuoase, Care o cunosc,
Organizarea Sunt multe teme
Viitorului întrevăzut. Cu ştiinţa versificării.
Sunt grade, Descrie tu,
Sunt Când, dezolant,
Posturi de răspundere... Ore trec.

De artă Sic transit...


Cafeneaua Acolo, unde nu-i nimeni,
Cu visători damnaţi. Nici umbre,
Trecut-au ani, Unde se duc
Simbolism, Mulţime de ani,
Curentul decadent. Şi zgomotul zilei,
Broşuri, Şi tăcerea nopţii...
Bijuterii rare. Unde toate sunt ştiute...
Paradoxe Acolo, spun călătorii,
Bizarul, Că numai rafale de foc
Seri, Se denunţă
Nopţi, Lugubru, metalic,
Efuzii de parfume Din minut în minut.
Şi nuanţe. Acolo, unde nu-i nimeni,
Oraşul dominant. Şi nu trebuie
Nici un cuvânt.

Antrenare
La locul întâlnirii
Am aşteptat.
De un timp
Ore trec
Dezolant.
Aceasta gândeam.
Iar despre tine
Mi-am zis
Că mă duci
Într-o lume
Care ţine mult,
Ca într-o cameră cu cărţi,
Din tot ce se vorbeşte