Sunteți pe pagina 1din 21

Portofoliu MICROBIOLOGIE

POPESCU ALINA
Scoala Postliceala Sanitara Fundeni
MICROBIOLOGIE
Def. – se ocupa cu studiul mo si anume forma, structura, activitatea biologica si
biologia acestora.
In cazul acestei stiinte exista microbiologia umana sau veterinara care se ocupa cu
studiul mo patogene pentru om sau animale si se mai ocupa de descifrarea organismelor de
aparare pe care macroorganismele le opun invaziei microbiene.
Agentii microbieni pot fi:
 Patogeni – acea care au capacitatea de a produce imbolnavire
 Nepatogeni – saprofiti, acestia nu produc imbolnavire, decat ocazional
Exista in macroorganismul uman, mo care nu numai ca nu sunt patogene, dar au si rol
biologic pozitiv.
Microbii sunt de mai multe feluri:
Virusologia = inframicrobiologia – studiul virusurilor; bolile determinate de virusuri
= viroze
Bacteriologia – studiul bacteriilor, bolile determinate = bacterioze
Micologia – studiul ciupercilor patogene, bolile determinate = micoze
Parazitologia – studiul parazitilor, bolile se numesc = parazitoze

VIRUSOLOGIA
Caracteristici virusuri
- Sunt lipsite de enzime proprii
- Multiplicarea lor este legata de parazitarea obligatorie a celulelor vii
- Dimensiunile sunt foarte mici (18-40nm) vizibile la microscopul electric
- Poseda un singur tip de acid nucleic
- Sunt paraziti intracelulari obligatorii
- Fiecare tip de virus provoaca o anumita boala
- Au structura antigenica specifica
- Omul si animalele infectate cu un anumit virus vor produce anticorpi specifici care
vor determina imunitate dobandita, solida si de lunga durata
- Sunt insensibile la antibiotice
- Virozele se pot suprainfecta

Structura
Virusuri:
- Genomul viral
- Capsida
- Invelis viral

Genomul viral
- O molecula de AND/ARN

1
- Poarta informatia genetica necesara replicarii
- Determina capacitatea infective a virusului
- Contine informatia genetica necesara replicarii
Capsida
- un complex de structuri proteice care imbraca genomul viral
- are compozitie si structura specifica fiecarui tip de virus, protejeaza genomul de
actiunea factorului extern
- asigura forma virusului si reactioneaza cu anticorpii neutralizanti

Invelisul viral
- anvelopa cu structura proteica M+ spiculi care contin hemaglutinina, neurominidaza
si factori de fuziune

Rolul hemaglutininii – recunoaste receptorii celulari si asigura cresterea si penetrarea


virusului in celula.
Neurominidaza – faciliteaza patrunderea virusului in celula gazda.

Cultivarea virusurilor
- pentru stabilirea diagnosticului unei viroze este necesara izolarea si identificarea
agentului pathogen in produsele patologice recoltate de la bolnav
- cultivarea virusurilor este posibila prin inoculare pe culture de cellule, oua embrionate
sau analize de laborator.

Forma virusurilor

Clasificarea virusurilor si a virozelor


1. Pentru definirea principalelor familii, genuri si specii de virusuri trebuie tinut cont de
mai multe criteria:
- Tipul de acid nucleic din genomul viral
- Marimea particulei virale
- Prezenta sau absenta invelisului viral

2
- Comportamentul fata de anumiti agenti chimici
- Afinitatea pentru un anumit tip de tesut (tropism)
- Tropismul pentru o anumita gazda
- Aspectul clinic al bolii
2. In functie de gazda parazitata virusurile pot fi patogene pentru anumite animale,
pentru plante sau pentru bacterii (bacteriofagi)
Virusurile umane, in functie de tipul genomului viral ele se clasifica in urmatoarele
viroze umane:
- Virusuri AND – PAPOVAVIRUSURI (negi)
- Adenovirusuri (guturai, raceli)

- Herpesvirus (varicela, zona zoster, herpes)


- Virusuri ARN:
o Picornavirusuri = picornaviride (virusul
poliomelitei)
o Coronavirusuri (infectii respiratorii)
o Orthomixovirusuri (virusul gripal)

Dupa aspectul bolii:


- Infectii virotice generalizate – incursul acestor infectii, virusul se transmite pe cale
sangvina si se raspandeste in tot organismal = eruptii caracteristice pe piele si
mucoase
 Exantem – eruptie cutanata pe piele
 Enentem – pe mucoase
- Infectie cu localizare primara in anumite organe pt care virusul are un tropism
(afinitate)
o Inf. ale SNC (rabia, poliomelia)
o Inf. ale ap respirator (gripa, guturaiul)
o Inf. localizate pe piele si mucoase (herpes, negi, zona zoster)
o Inf. ale ficatului (virusurile hepatice A, B, C, D, E, hepatitele epidemice)
o Inf. ale gladelor salivare (papotidita epidemica, ganglionilor limfatici,
limfogranulomatoza)
Actiunea agentilor chimici si fizici asupra virusurilor
- Variatii de temp (caldura actiune nefavorabila)
- Virusurile pot fi inactivate la 600C pt 30 minute

3
- Temperature scazuta are effect de conservare
- Virusurile pot fi conservate la -200C …..-700C
- Radiatiile ultraviolete au actiune nociva asupra virusurilor
- Ultrasunetele inactiveaza unele virusuri (virusul poliomelitei)
- Variatiile de pH, pH-ul optim pt conservarea virusurilor este 7,2; rezista la pH 5-9
- Eterul inactiveaza si distruge virusurile care au lipide in structura (v gripal si herpetic)
- Sapunul obisnuit si detergentii au actiune puternica de a distruge virusurile
- Antisepticele, substantele oxidante (apa oxigenata, hipocloritii, permanganate de
potasiu) – actiune puternica virulicida

Ortomixovirusuri
 Virusurile gripale = gripa
 boala infecto-contagioasa acuta
 clinic se manifesta prin simptome severe atat ale organismului in
general cat si al aparatului respirator
 epidemiologic = contagiozitate mare si declansarea de valuri epidemic

Virusul gripal:
- virus A:
o virulenta mare, da epidemii, cu variatii antigenice cele mai frecvente
o H1, H2, H3 si N1, N2
- Virus B
- Virus c
 Conservat cateva sapatamani la o – 40C
 Patrunde in organism prin intermediul aerosolilor si afecteaza mucoasa
cailor respiratorii

4
 Diagnosticul de laborator se face prin izolarea si identificarea virusului
din spalatura nazala, secretii nazale sau faringiene, spalatura
nazofaringiana, sputa
Epidemiologia gripei
- Se transmite prin picaturi din secretia nazofaringiana si mai rar prin obiectele
contaminate cu secretii nazofaringiene
- Educatie sanitara
- Imunitatea in gripa este specifica
- In convalescenta apar anticorpi specifici fata de antigenul respective
- Profilaxia specifica = vaccinare

 Virusul rabic = rabia, turbarea


- Encefalomielita acuta – om si animale (lupi, coioti, vulpi si caini)
- Boala provocata de virusul rabic, transmis de la animalul bolnav, exclusive prin
muscatura
- Evolutia clinica este rapida si
intotdeauna letala
- Virus ARN
- Patrunde in organism pe cale cutanata,
muscatura, zgarietura
- Incubatia variabila de la 7 zile la luni
sau chia rani
- Tratamentul local indicat, toaleta plagii
– ser antirabic (imunoglobuline anticorpi) - +vaccinul tetanus

 Virusul hepatic

VHA – transmitere fecal - orala


VHB - parenteral
VHC - parenteral
VHD – parenteral
VHE – transmitere fecal – orala

VHA – virusul hepatic A


- Genul heparnavirus
- ARN virus
- Familia piconaviridae

5
- Transmitere fecal – orala
- Poate produce epidemii – nr crescut de imbolnaviri ce apar la un moment dat in
populatie
- Raspandirea VHA este favorizata de aglomeratie si de conditiile igienice deficitare
- Epidemiile hidrice – consum de apa contaminate
- Epidemie din consum alimentar infestat
- Excretia VHA precede cu pana la 2 sapatamani debutul clinic al bolii – hepatitei
- Sangele si fecalele sunt contagioase in cursul perioadei de incubatie (2 – 6 saptamani).
Si mai sunt contagioase in fazele initiale.
- Boala HVA nu cronicizeaza, nu exista purtator de VHA
Cum depistam
Anticorpii specifici anti VHA apar precoce in sange care sunt de tip imunoblobulina
M si IgG si sunt detectabili in ser imediat dupa debutul bolii
IgM conc. crescuta (titru)
Titrul cel mai crescut, maxim de IgM anti VHA apar in prima saptamana de boala si
dispar in 3 – 6 saptamani.
Detectarea IgM anti VHA este testul pt depistarea HVA
IgG anti VHA, daca se gasesc, semnifica expunere anterioara la VHA

VHB – virusul hepatic B


- Hepadna virus
- Virus ADN
- Transmiterea VHB se face prin inocularea cu
sange sau produse de sange infectate si prin
contact sexual neprotejat
- Este prezent in saliva, sperma si secretii
vaginale
- Are mai multe antigene in functie de care
ii gasim prezenta
- Incubatia pentru VHB este de 6
saptamani – 6 luni
- Prezenta VHB este data de determinarea
AgHBs
- Exista 8 genotipuri de la A la H

Virusul hepatic B

Marker:
- AgHBs
- AgHBe
- AgHBc

Categorii de risc:
- Mamele AgHBs pozitive pot transmite VHB la nou nascut in timpul nasterii
- Homosexualii
- Persoanele care utilizeaza droguri intravenous
- Pacientii si personalul medical si nemedical din centrele de hemodializa
- Medicii, asistentele din orice spatiu medical
- Stomatologia
- Laboratoarele clinice
- Anatomia patologica
- Centrele de transfuzii
VHB contin AgHBs, HBc, din care rezulta AgHBe care poate fi detectat in ser.
AgHBs – pozitiv:
- este prima dovada de infectie B
- Implica contagiozitatea persoanei respective
Anticorpii anti HBs – apar dupa eliminarea AgHBs
Disparitia AgHBs – apare anticorpul anti HBs = vindecare dupa o infectie cu VB.
Disparitia contagiozitatii, protective fata de reinfectie cu VB.
Anticorpii anti HBc de tip imunoglobiline IgM apar la scurt timp dupa detectarea
antigenylui HBc. prezenta lor certifica diagnosticul de hepatita acuta B. acestia persista 3 – 6
luni de zile.
Prezenta mai poate fi si din cauza unei reactivari = anticorpi anti HBc de tip IgM.
AgHBe :
- proteina solubila care poate fi detectata doar la pacientii AgHBs – pozitivi
- apar in cursul perioadei de incubatie si reprezinta AgHB e – marker de replicare virala
si de contagiozitate
- persista in ser peste 3 luni si sugereaza cu mare probabilitate evolutia spre cronicizare
a HB la persoana respective.
Preventive. Profilaxie
 Vaccinarea, in cazul in care nu sunteti deja infectat
 Folosirea prezervativul la fiecare contact sexual
 Bandajarea ranilor deschise
 Nu mestecati bolul alimentar in locul copilului
 Vaccinarea antihepatitica B se recomanda:
o la toti nou-nascutii
o la persoanele expuse la sange infectat
o la rudele si prietenii unui bolnav de hepatita B
o la persoanele care folosesc droguri intravenoase
o la toate persoanele cu parteneri sexuali multiplii
o la personalul medical care poate veni in contact cu virusul hepatic B

VHC – virusul hepatic C


- flavivirusuri
- virus ARN
- sunt 6 genotipuri de V C
- 50% din cazuri se datoreaza administrarii
intravenoase de droguri
- Riscul de transmitere sexuala sau pe vertical
- Transmitere pe toate caile parenterale

Diagnosticul de HVC se bazeaza pe determinarea imunoenzimatica a anticorpilor


specifici anti VHC.
Acesti anticorpi nu confera protective.
Factori de risc
- persoanele expuse frecvent la produse de sange
- personalul medical care se poate intepa cu ace infectate
- consumatorii de droguri intravenoase, incluzandu-i pe cei care au consumat droguri cu
multi ani in urma
- sugarii nascuti din mame infectate cu HCV

VHD – virusul hepatic D


- Virus ARN

- Produce hepatita numai in asociere cu infectia cu VHB


- Infectia poate fi coinfectie cu VB sau suprainfectie
Detectarea se face prin determinarea amticorpilor anti VHB

VHE – virusul hepatic E


- Virus ARN
- Calicivirusuri

- Este responsabil de epidemiile hidrice de hepatita

HIV – virusul imuno deficientei umane

- Clasa retrovirusuri
- Poseda o enzima reverstanscriptaza capabila sa transforme ARN in AND
- Odata ajuns in organism, tulburarea imunitatii se datoreaza distrugerii limfocitelor T4
SIDA
- Este al 4 lea stadiu in evolutia unei infectii cu HIV
- Se caracterizeaza prin depresie imuna majora, acutizarea infectiilor virale, bacteriene,
parazitare, fungice si a tumorilor

- Decesul la adulti este cel mult 2 ani, la copii mai putin de 1 an


Transmiterea HIV:
- Transmitere sexuala
- Transmitere materno – fetala (nastere)
- Alaptare
- Parenteral (orice contact cu fluide infectioase ale corpului)
- Orice act medical
- Act nemedical (manichiura, pedichiura, tatuaje)
- Cu acele de la acupunctura
- Se transmite prin sange si derivate din sange (plasma, masa eritrocitara)
- Secretia vaginala si sperma si lichidul amniotic
Diagnosticul de SIDA necesita detectarea anticorpilor fata de virus, fata de structurile
antigenice sau detectarea virusului.

Rezistenta in mediul extern


- Relative fragil in mediul extern
- In atmosfera camerei – cateva zile
- Sensibil: la cloramina, alcool etilic, apa oxigenata, glutaraldehida si fierbere
- Rezistent in Formol 0.1% si UV
Bacteriologie

Bacteriile – microorganisme unicelulare. Dpdv al organizarii sunt procariote (au


nucleu).
Celula bacteriana este o entitate morfologica si functionala de sine statatoare.
In functie de specie bacteriile pot imbraca forme diverse
Se pot grupa in mod caracteristic.
Forme frecvente dpdv medical:
 Coci
o Forma sferica
 Bacilli
o Forma cilindrica de bastonas
 Spirochete spirali
o Forma incurbata de virgule – vibrion
o Forma spiralata – spirochete si spirili – TREPONEMA PALIDUM (sifilis)
Cocii
- Cea mai frecventa forma este sferica (stafilococul)
- Pot fi ovali (enterococul)
- Reniformi (gonococul)
- Sunt grupati, mai rar izolati = lanturi (streptococul), gramezi sau ciorchine
(stafilococul), in perechi diplococi (meningococul)
Coci Gram-Pozitivi
a. Steptococcus
 Diferitele grupuri de astfel de bacterii se raspandesc prin diverse moduri, de pilda prin
stranut, tuse, prin contactul cu ranile infectate sau in timpul nasterii vaginale (de la
mama la fat).
 Infectiile streptococice pot afecta diverse parti ale corpului, inclusiv amigdalele,
urechea medie, sinusurile, plamanii, pielea, tesutul de sub piele, valvele inimii si
fluxul sangvin.
 In functie de zona afectata, simptomele si semnele infectiei sunt: tesut rosu sau
inflamat, rana acoperita cu o crusta, gat inflamat, eruptie cutanata.
 Medicii diagnosticheaza infectia cu streptococ pe baza simptomelor si confirma
diagnosticul prin identificarea bacteriei intr-o mostra de tesut infectat, uneori fiind
nevoie de teste imagistice.
 Antibioticele se administreaza oral sau intravenos, in cazul infectiilor mai grave.

- Pneumoniae
Pneumococul este cea mai frecventa cauza de infectie a
sangelui, pneumonie, meningita si infectie a urechii medii la
copiii mici.
Pneumonia este infectia plamanilor. Poate fi provocata
de multe bacterii diferite, virusuri sau chiar ciuperci.
Pneumococul este una dintre cele mai frecvente cauze ale
pneumoniei severe.
Pe langa pneumonie, pneumococul poate provoca si alte tipuri de infectii, precum:
 Otita (infectia urechii)
 Sinuzita (infectia sinusurilor)
 Meningita (infectia tesusului care acopera creierul si masuva spinarii)
 Bacteremie (infectia sangelui)
Medicii considera unele dintre aceste infectii ca fiind „invazive”. In infectia invaziva,
bacteria invadeaza parti ale corpului care nu contin in mod normal germeni.
De exemplu, bacteriile pneumococice pot invada fluxul sanguin, provocand
bacteriemie sau pot invada tesuturile si fluidul care acopera creierul si maduva spinarii,
provocand meningita. Cand se intampla acest lucru, boala este de obicei foarte severa,
necesitand tratament in spital; in anumite cazuri, boala poate provoca decesul.

- Viridans

Diverse specii
 Carii dentare
 Infectii ale valvelor inimii (endocardita) care au fost
afectate de febra reumatica sau in cadrul unor boli
congenitale de inima

- Pyogenes
Urechi, nas si gat
 Otita medie
 Sinuzita

 Infectia gatului (faringita streptococica)


Piele
 Celulita (infectia tesutului de sub piele)
 Erizipel (o forma superficiala de celulita)
 Impetigo (infectie a pielii)
 Rani infectate
Altele
 Infectii ale valvelor inimii (endocardita)
 Fasceita necrozanta
 Pleurezie
 Pneumonie
 Scarlatina
 Sindromul de soc toxic
Boli care pot sa apara dupa infectia streptococica
 Glomerulonefrita (inflamatia rinichilor)
 Febra rheumatic

- Agalactiae
La adulti, mai ales la cei cu diabet
 Abces
 Celulita
 Rani infectate
 Infectii ale piciorului sau ale oaselor

La nou-nascuti
 Infectii ale sangelui
 Meningita
 Pneumonia
La femei, dupa nastere
 Infectii ale sangelui
 Infectii ale uterului (endometrita)

b. Enterococcus

c. Staphylococcus
- Foarte raspandit in natura – saprofit
- Se gaseste in aer, apa, pamant, tegumentele si cavitatile natural ale omului si
animalelor = flora normal a omului si animalelor
Stafilococi potentiali patogeni:
o La nivelul rinofaringelui si intestinal oamenilor sanatosi
o Eliminate print use, stranut, dejecte
o Este aerob cat si facultative anaerob
o Se dezvolta la 370C
o Este un germene rezistent
o Rezista in produsele uscate cateva luni sau 60 minute la 600C
o Sensibili la antibiotic, dar din ce in ce mai rezistenti
Caractere de patogenitate
1. Enzime
- Coaguleaza cu ajutorul ei plasma →fibrina (se formeaza o armura)
- Fibrinozina →rupe reteaua de fibrin
- Hialuronidaza →desface acid hialuronic →patrunderea infectiei in organism
2. Exotoxine
- Distrug hematiile la 370C
- Enterotoxina (rezista 30 minute la 1000C si este antigenica)
- Infectia alimentara cu stafilococ = febra, varsaturi, crampe abdominale, greata si
ameteli
Boli determinate de stafilococ la om:
 Leziunile cutanate
o Furunculul
o Foliculite superficiale
o Hidrosadenita (infectia glandelor sudoripare din axila)
 Infectii respiratorii
o Bronhopneumonii
o Pneumonii
o Otite, sinuzite
 Toxiinfectii alimentare
Tratamentul bolilor:
- Antibiotic
- Chimioterapice
- Vaccine
- Anatoxina stafilococica
Imunitatea poate fi naturala si dobandita.
Examenul puroiului din colectiile inchise, macroscopic. Puroiul este gros si cremos.
Epidemiologie
Sursa de infectie:
- Omul bolnav
- Contact cu leziuni deschise
- Contact cu purtatori sanatosi
- Indirect prin aer, praf si lenjerie
- Aureus - epidermitis

Coci Gram-Negativi (meningococul, gonococul)


a. Neisseria Meningitidis
- este prezent in nazo-farinxul omului ca comensal, la
care in unele cazuri poate determina infectia. Nu a
fost pus in evidenta la animale.
- Meningococul este sensibil la antisepticele obisnuite
care il omoara instantaneu precum si la sulfamide,
penicilina si antibiotice cu spectru larg.
- Meningococul determina la om meningita cerebrospinala epidemica precum si cazuri
de imbolnaviri sporadice.
- Contaminarea cu Neisseria meningitidis se produce pe calea aerului, prin picaturi de
saliva si mucozitati nazofaringeale fie de la purtatori sanatosi sau de la bolnavi
infectati cu aceasta maladie.
- Meningococul poate determina de asemenea: artrite, otite, iridociclite,endocardite.

b. Neisseria Gonorrhoeae
- este un coc asemanator ca morfologie cu meningococul si
care de asemenea da infectii numai la om, de cele mai
multe ori de natura veneriana.
- Rezistenta in mediul extern. Gonococul este foarte putin
rezistent in mediul extern, fiind distrus repede la
uscaciune, lumina, antiseptice.
- Boala la om. Gonococul determina infectii numai la om si anume: forma clinica
initiala este uretrita acuta la barbat, vulvo-vaginita sau cervicita la femeie. Boala se
transmite in majoritatea cazurilor prin contact sexual.
- Habitat. Gonococul se gaseste la omul bolnav la nivelul mucoaselor: genitala,
oculara.
c. Neisseria Catarrhalis
Bacilii
- forma de suveica, maciuca, piscot, cilindrici
- sunt izolati sau grupati cate 2

Bacili Gram Pozitivi


- Corynebacterium Diphtheriae

- Bacillus Anthracis

- Listeria Monocytogenes

- Clostridium Tetani

- Clostridium Botulinum

- Spirochetele- treponema pallidum


Bacili Gram Negativi
- Brucella

- Pasteurella

- Bordetella

- Vibrio Cholerae

- E coli

- Salmonella
- Shigella

- Klebsiella

- Proteus Vulgaris

- Proteus Mirabilis

- dizenteria

- shigella sonnei
- shigella flexneri

- enterobacter

- Haemophilus