1.

ESTIMAREA CONSUMULUI DE ENERGIE ŞI A CERERII DE PUTERE

PENTRU UN CONSUMATOR NOU DE ENERGIE ELECTRICĂ

Estimarea consumului de energie este o activitate esenţială în procesul de dezvoltare

a proiectelor “greenfield” (noi) sau a proiectelor de modernizare a unor instalaţii existente.
Pe baza acestor estimări se aleg echipamentele (de exemplu, transformatoare de putere) şi

EE
se dimensionează diverse categorii de instalaţii (de exemplu, bare colectoare, linii electrice
etc.).
În general, pentru astfel de estimări se ţine seama de:
• datele istorice înregistrate de consumatorii existenţi;
• tehnologiile noi, mai eficiente ce pot fi adoptate de consumator;
• reducerile de consum, datorită unor optimizări;
• perspectiva dezvoltării tehnologice a consumatorului.

1.1.Estimarea consumului de energie activă, WP

Aceasta se poate realiza prin utilizarea unor consumuri specifice înregistrate

anterior sau caracteristice pentru o tehnologie.

Exemple:
• pentru consumatorul casnic, în 1990, în România, se înregistra o cerere de
energie electrică de 334 kWh/loc. şi an;
• pentru un consumator industrial se înregistra o cerere de energie electrică de 40
kWh/kg aluminiu produs.
ED
1.2.Estimarea sarcinii maxime de durată (cererea de putere), PM

Această estimare este necesară pentru dimensionarea instalaţiilor de distribuţie a

energiei electrice către consumatori.

Valorile se pot lua:

WP
din literatură TPM se obţine P M = ; sau
TPM
se utilizează metoda coeficienţilor de cerere.

Etapele metodei coeficienţilor de cerere:

• identificarea puterii instalate a unui receptor; se poate obţine din datele de
catalog şi este puterea nominală cu care fabrica constructoare garantează că receptorul
poate funcţiona dacă se îndeplinesc toate condiţiile tehnice;
• estimarea puterii racordate a unui consumator; este puterea absorbită de la reţea
când consumatorul funcţionează la sarcina lui nominală:
- pentru consumatorii obişnuiţi: Prac = Pn = Pi ;
 Pn
- pentru maşini electrice: PracM = (la reţea), unde, n – randament
ηn
nominal.

În ipotezele:
• toţi consumatorii racordaţi sunt în funcţiune,
• toţi consumatorii funcţionează la sarcina nominală, se poate scrie relaţia (1.1):
Pnj

EE
∑P racM =∑
j ηnj
(1.1.)

În realitate:
• nu toţi consumatorii sunt în funcţiune, introducându-se un coeficient de
simultaneitate: k sim ≤1 ;
• nu toţi consumatorii aflaţi simultan în funcţiune lucrează la sarcină nominală,
introducându-se un coeficient de încărcare:
k inc ≤1 ;  se foloseşte k cerere = k sim ⋅ k inc - coeficient de cerere.
În aceste condiţii, puterea maximă cu care consumatorul intervine în curba de
sarcină este:
PM = PracM ×kcerere (1.2.)

P ×k
S M = racM cerere (1.3.)
cos ϕ
ED