Sunteți pe pagina 1din 58

Facultatea de medicină și farmacie

"Iuliu Hațieganu"
Cluj-Napoca
Facultatea de medicină

Lucrare de disertație
Contribuția kinetoterapiei în
recuperarea propriocepției
și echilibrului a pacienților
după fractura de col femural

Îndrumător:
Șef Lucrări: Dr. Irsay Laszlo
Absolvent:

Bacu Sergiu Sever

Anul 2019
Cuprins

Partea generală
1.Introducere.........................................................2
2.Noțiuni teoretice................................................3
2.1 Elemente de anatomie ale colului femural........3
2.2 Definiția fracturii de col femural........................4
2.3. Etiopatogenie...................................................5
2.4 Clasificarea fracturilor.......................................7
2.5 Anatomie patologică.........................................10
2.6. Simptomatologie..............................................12
2.7. Complicații.......................................................13
2.8. Tratement........................................................14
3.Tratament kinetoterapeutic..............................19
Partea specială.....................................................26
4.Ipoteză de lucru.................................................27
5.Materiale și metode...........................................28
6.Rezultate............................................................45
7.Discuții și concluzii...........................................54
Bibliografie...........................................................56

1
Cap.1.Introducere

Fractura de col femural este una dintre afecțiunile specifice vârstei a


treia, importantă prin consecințele ei atât imediate cât și pe termen lung.
Ea apare mai frecvent la femei decât la barbați, fiind în relație directă cu
osteoporoza, care fragilizează oasele, predispunându-le la fracturi.
Cauza cea mai frecventă a fracturii de col femural este deteriorarea
calității osului în cadrul procesului normal de îmbătrânire. Pentru a
împiedica acest lucru, se recomandă în primul rând , un mod de viață
activ,cu practicarea a minim 30 minute de mișcare ușoară zilnic, o
alimentație bogată în proteine, lactate, fructe si legume, evitarea
consumului excesiv de alcool si tutun.
De asemenea ,orice adult peste 40 de ani trebuie sa fie conștient că
orice fractură poate fi un semn de avertizare pentru osteoporoză.
Așadar, el trebuie să își facă testele necesare pentru a vedea dacă
suferă de aceasta afecțiune și de a urma un tratament corect.
Evoluția și prognosticul depind de afecțiunile anterioare ale pacientului și
abia apoi de tipul fracturii, cu sau fară deplasare, fractura de col putând
decompensa un diabet zaharat, o insuficiență cardiacă sau o altă
afectiune cronică. Fracturile fără deplasare au o evoluție mai bună, deși
nu sunt întotdeauna scutite de complicații tardive; fracturile cu deplasare
nu se vor consolida niciodată fără tratament, și chiar după un tratament
bine efectuat pot evolua către o complicație.

2
Cap.2. Noțiuni teoretice

2.1 Elemente de anatomie ale colului femural

Femurul este un os lung, pereche, care formează scheletul coapsei. El


se compune dintr-un corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize.
Corpul are o formă asemănătoare cu o prismă triunghiulară cu feţele
convexe şi netede. Pe muchia posterioară a corpului se găseşte o
creastă osoasă-linia aspră a femurului.
Extremitatea superioară
prezintă: capul femurului, gâtul femurului, trohanterul mare, trohanterul
mic şi creasta intertrohanteriană.
Capul femural
- este o formaţiune osoasă de formă aproape sferică, prevăzută cu o
suprafaţă articulată.
Gâtul sau colul femurului
- are o formă aproape cilindrică şi măsoară aproximativ 5 cm.
Trohanterul mare şi trohanterul mic
- sunt două proeminenţe osoase situate la locul de unire dintre colul şi
corpul femurului.
Extremitatea inferioară
-uşor turtită antero-posterior, este alcătuită din condiţii femurali (medial şi
lateral), epicondilii femurali (medial şilateral), trohleea femurală şi
groapa sau incizură intercondiliană.
Condilii femurali
-sunt două mase osoase voluminoase, ovoide, aşezate unul medial şi
altul lateral.
Epicondilii femurali

3
- sunt două proeminenţe situate de o parte şi de alta a epifizei inferioare
(epicondilul medialşiepicondilullateral).
Trohleea femurală
-este o suprafaţă articulară asemănătoare cu un scripete sau mosor,
situată pe faţa anterioară a epifizei, respectiv, a condililor femurali și se
articulează cu rotula.

fig1.

2.2 Definiția fracturii de col femural

Sub denumirea de fractură înţelegem o întrerupere în continuitatea unui


os asupra căruia au acţionat factori mecanici.

Aceştia produc lezarea unui element al organismului care se resimte în


totalitate şi reacţionează.
Elementul traumatizant, a mediului înconjurător acţionează nu numai
asupra acestuia, ci şi asupra întregului organism prin intermediul şi
influenţa scoarţei cerebrale asupra complexului de fenomene
hormonale, asupra sistemului neurovegetativ şi declanşează reflexe
care au loc în special în focarul fracturii.

4
Fracturile de col femural reprezintă lipsa de continuitate osoasă
incompletă sau completă (cu sau fără deplasare) la nivelul colului
femural.

2.3 Etiopatologie

Fracturile de col femural sunt foarte frecvente, în special la bătrâni (mai


ales la femei), 75% din fracturi se produc dupa vârsta de 60 de ani.

• Mecanismul de producere

Pentru înţelegerea mecanismului de producere a fracturii de col femural


trebuie să privim structura extremităţii superioare a femurului. Această
extremitate, sub aspectul tensiunilor care se exercită asupra ei, se
aseamănă cu braţul unei macarale. La nivelul extremităţii superioare
femurale găsim substanţa osoasă dispusă în două sisteme trabeculare
importante.

Un sistem trabecular se răsfiră ca un evantai la nivelul colului. Porneşte


de la faţa superioară a acestuia, îndreptându-se în jos şi extern către
corticala inferioară a colului femural, constituind evantaiul de susţinere
Dellet. Acest evantai, la partea sa inferioară, se condensează într-o
zonă densă, constituind pintenul Adams, iar partea inferioară este
constituită din lamele dure şi compacte care formează pintenul Merkel.

Un al doilea sistem trabecular dezvoltat pe direcţia forţelor de tensiune


care tind să flecteze colul femural, porneşte din partea inferioară a
colului femural şi se indreaptă în sus şi extern către corticala superioară
a colului femural. Acest sistem trabecular se intersectează cu traveele
sistemului de susţinere, încât conferă capului femural o rezistenţă
deosebită, capul fiind de fapt partea cea mai rezistentă a extremităţii
superioare a femurului. Rezistenţa sa cea mai mare este în centru, unde

5
se încrucişează cele două sisteme trabeculare osoase, materialul de
sinteză va găsi la acest nivel un punct solid de sprijin.

În regiunea trohanteriană, două fascicule trabeculare, pornind de la


corticala diafizară internă şi externă, se încrucişează, formând o ogivă.
Între sistemul trabecular de susţinere de la nivelul capului femural şi cel
ogival de la nivelul masivului trohanterian, în porţiunea mijlocie a colului
femural, exista o zonă- zona Ward în care densitatea ţesutului osos este
mai mică.

Rezistenţa diminuată a colului femural în această zonă face ca până la


vârsta de 45 de ani frecvenţa fracturilor mediocervicale să fie mai rare
decât a celor pretrohanteriene. Această structură trabeculară densă şi
întretăiată se modifică cu vârsta.

Dupa 60 de ani asistăm la o resorbţie a traveelor osoase, încât la


vârstnici apare o zonă de rezistenţă mecanică scăzută , în special la
nivelul stâlpului extern al sistemului ogival, ceea ce face ca fracturile
bazicervicale şi cele peritrohanteriene să fie mai frecvente după această
vârstă.

Cercetările experimentale efectuate de Hirsh Franckel şi în special ale


lui Backman au arătat complexitatea mecanismului de producere a
acestor fracturi.

Backman, arată că fractura colului femural nu poate să aibă loc decât


dacă, în cădere, se produce un valgus combinat cu o mişcare de
răsucire a colului femural faţă de capul blocat în cotil, prin compresiunea
traumatismului şi contractura musculară.

Confirmând ideile lui Linton Backman arată că in orice fractură a colului


femural există un mecanism iniţial de valgus (rezultat al rotaţiei externe

6
asociate cu torsiunea) care duce la fractura în coxa valga, cu impactarea
posterosuperioară a fragmentelor (fractură prin abducţie angrenată).
Când fractura se dezangrenează pentru a realiza fractura în coxa vara
(adducţie), aceasta nu se poate continua, exagerând unul din cele două
componente ale sale, în funcţie de rezistenţa întâlnită la nivelul peretelui
posterior al colului. Daca rotaţia externă predomină şi colul cedează la
partea superioară, se produce fractura in coxa vora (adductie) cu tasare
sau cominuţie posterioară.

Dacă tensiunea predomină şi peretele posterior al colului femural


rezistă, se produce fractura spiroida cu cioc proximal.

2.4 Clasificarea fracturilor de col femural

Fracturile extremităţii superioare a femurului sunt: subcapitale,


transcervicale şi bazicervicale. Cele subcapitale, cu traiect oarecum
orizontal şi aproape în planul sagital al corpului, sunt intraarticulare, pe
când cele transcervicale ar fi în acelaşi timp şi intra- şi extraarticulare
deoarece traiectul de fractură este oblic de sus în jos şi dinafară
înauntru, încât o porţiune rămâne în interiorul articulaţiei iar alta înafară.
Unii împart aceste fracturi în: interne sau mediale, şi externe sau
laterale, iar alţii în subcapitale şi intermediare, iar pe cele externe în
peritrohanteriene şi intertrohanteriene.
După alţi autori şi Böhler le împarte în: fracturi prin abducţie şi
fracturi prin adducţie. Pauwels împarte fracturile cervicale după
înclinaţia pe care o are planul de fractură faţă de cel orizontal sau
sagital, şi anume în:

Fracturi cervicale de gradul I sunt acelea la care planul de fractură faţă


de cel orizontal este înclinat sub 30°. Aceste fracturi se vindecă bine,

7
fiindcă apăsarea se sus în jos este în direcţia interpătrunderii
fragmentelor.
Fracturi cervicale de gradul II sunt acelea cu unghiul planului
de fractură între 30°-50° faţă de cel orizontal, încât direcţia apăsării
imprimă între fragmente o forfecare care predispune la deplasări şi mai
ales spre un calus fibros ori o pseudartroză.
Fracturi de gradul III sunt caracterizate prin faptul că planul de
fractură este înclinat cu peste 50° faţă de cel orizonatal.

În astfel de împrejurări, dehiscenţa dintre fragmente se amplifică,


încât fără coaptare nevindecarea este sigură.
Garden clasifică fracturile de col femural după gradul de
deplasare a fragmentelor astfel:
Gradul I - fractură incompletă;
Gradul II - fractură completă fără deplasare;
Gradul III - fractură completă cu deplasare parţială;
Gradul IV - fractură completă cu deplasare totală
Clasificarea Garden.
Are la bază aspectul radiologie al traiectului de fractură în imaginea
radiologică anteroposterioară şi orientarea sistemului trabecular al
capului şi colului femural
Garden I
Sunt fracturi incomplete în care cortexul superior este fracturat în timp
ce cortexul inferior este intact.
Aceasta duce la o angulare în valgus a facturii datorită impactării
superioare. Fractura este relativ stabilă deşi deplasarea poate fi
semnificativă în unele cazuri.
Fractura de „stres" este o variantă a acesteia şi este de regulă
incompletă şi nu are impactare în valgus.
Garden II.

8
Sunt fracturi complete fără deplasare. Acest tip de fractură poate fi mai
dificil de diagnosticat iniţial, necesitând repetarea filmului la 10 zile sau
chiar scintigrafie la 48 de ore care să confirme suspiciunea clinică.
Garden III.
Sunt fracturi complete dar cu un anumit grad de deplasare. Porţiunile
proximale şi distale ale fracturii rămân în contact, corticala
posteroinferioară este ruptă în arc frânt, repliul pectineo-foveal păstrat,
capul femural basculat în abducţie iar fragmentul distal rotat extern.
Traveele osoase sunt orizontale la nivelul capului femural şi verticale la
nivelul colului femural formând un arc de boltă cu „aspect gotic".
Garden IV.
Sunt fracturi complete cu deplasare totală, sinoviala şi repliul pectineo-
fovial sunt rupte iar fragmentele osoase deplasate complet.
Traveele osoase ale capului apar normal orientate şi paralele cu traveele
cervicale, dar deplasate înăuntru iar colul femural pare scurtat.
Diagnosticul de certitudine se pune obligatoriu prin efectuarea unei
radiografii de faţă şi profil. Pe radiografie este necesară precizarea
locului de plecare al traiectului de fractură la nivelul colului deoarece
dacă este situat imediat la periferia cartilajului lezează pediculul vascular
superior.
Pe radiografia de profil se observă cominuţia corticalei posterioare prin
apariţia la reducere a unui spaţiu gol cervicocefalic care conferă
instabilitate şi permite redeplasarea fragmentelor.
De multe ori traiectul exact al fracturii este precizat numai după tracţiune
pe masa ortopedică şi necesită adaptarea tipului de osteosinteză.

9
fig2
.
2.5 Anatomie patologica

Traiectul de fractură, în portiunea superioară, este situat


juxtacefalic. El poate să înceapă exact la periferia cartilajului articular şi
în această situaţie are toate condiţiile să lezeze pediculul vascular
superior sau se situează puţin mai extern, traiectul de fractură se
îndreaptă spre marginea inferioară a colului, rămânând strict sub capul
femural (fractura subcapitală) sau se abate ceva mai spre afară (fractura
mediocervicală). Acest traiect de fractură nu este neted ci prezintă
numeroşi dinţi corticali, iar la partea posterioară este modificat prin
tasare şi prin cominuţia corticalei.

O bună radiologie de profil a colului femural poate să evidenţieze


prezenţa unuia sau a mai multor fragmente corticale infundate la nivelul
fracturii. Prezenta acestei cominuţii posterioare la nivelul traiectului de
fractură face ca, în momentul reducerii fracturii să apară un spaţiu gol
cervico cegalic posterior. Existenţa acestui spaţiu gol la partea
posterioară a capului femural face ca osteosinteza, atunci când
întinderea acestui spaţiu este mai mare de 1/3 din grosimea colului

10
femural, să fie instabilă şi să ducă la redeplasarea fragmentelor. Aceasta
notiune capitala trebuie luata in considerare cand se decide alegerea
montajului in timpul asteosintezei fracturii.

În afara acestui tip de fractură cu tasare posterioară există al


doilea tip cu aspect spiroid pe care Soeur l-a etichetat drept fractură cu
cioc proximal. Traiectul de fractură delimitează un fragment din corticala
inferioară a colului ca un cioc osos in continuitate cu capul femural.
Acest tip de fractură este de asemenea instabil, dar mai cu seama
prezintă dificultăţi la reducere prin manevre externe.

Deplasarea fragmentelor este întâlnită numai în fracturile prin


adducţie cum le denumeşte Bohler, în vreme ce, în fracturile prin
abducţie deplasarea lipseşte, fracturile fiind angrenate. De alminteri
această noţiune de “angrenat” este relativă căci aşa cum a arătat Per
Linton forma fracturii în valgus sau varus este determinată de acelaşi
mecanism de producere.

Pentru Garden, aspectul fracturii prin abducţie este datorat


gradului minim de rotaţie externă a fragmentului distal care crează iluzia
unei impactizări.

În fractura prin adducţie fragmentele osoase se deplasează unul


faţă de celelalt: fragmentul distal se rotează extern, angrenând
fragmentul cefalic în rotaţie internă, flexiune şi uşoară abducţie, când
persistă manşonul sinovial.Când manşonul sinovial care imbracă colul
femural este complet rupt, fragmentele prezintă o deplasare mai
importantă dat fiind că ele sunt total independente şi libere unul de
celelalt.

11
În aceste cazuri fractura instabilă, capul nu răspunde la
manevrele externe de reducere şi chiar când a fost aproximativ redusă,
capul femural se redeplasează în cursul osteosintezei.

2.6 Simptomatologia

Fracturile colului femural se manifestă printr-o simptomatologie comună,


uşor diferenţiată după cum este vorba de o fractură angrenată sau o
fractură dezangrenată, sau de o fractură subcapitală, transcervicală sau
baricervicală.
• Durere spontană sau provocată prin apăsare în regiunea inghinală
sau trohanteriană, este prezentă în toate cazurile.
Impotenţă funcţională poate sa fie totală când bolnavul nu poate ridica
călcâiul de pe planul patului sau, relativă când bolnavul încercând să
facă flexia coapsei şi a gambei, călcâiul se târăşte pe planul patului .
Când fractura este angrenată mişcările active sunt posibile dar nu
trebuie insistat pentru că pot să ducă la dezangrenarea fragmentelor.

• Atitudine vicioasă a membrului de partea fracturii este in funcţie de


tipul de fractură. În fractura subcapitală şi mediocervicală neagrenată,
membrul este în adducţie faţă de planul median al corpului şi în rotaţie
externă cu marginea laterală a piciorului pe planul patului. Rotaţia
externă poate sa fie corectată, dar se reproduce imediat.

Scurtarea membrului este evidentă când fractura este dezangrenată.


Marele trohanter se palpează deasupra liniei orizontale bitrohenteriene ,
care în mod normal uneşte vârful marelui trohanter cu marginea
superioară a pubisului. De asemenea, triunghiul Bryant este mai mic

12
decât cel de partea sănătoasă. Linia Schamacer, care normal, plecă de
la vârful marelui trohanter prin spina iliacă anterosuperioară întâlneşte
linia mediană a corpului la nivelul ombilicului, în cazul fracturii trece sub
ombilic, cu atât mai jos cu cât ascensiunea trohanterului este mai mare.

Deformarea triunghiului scarpa datorită unei tumefacţii dure, semnul


Laugur – este dată de prezenţa fragmentului extern al colului femural
care este orientat înainte din cauza rotaţiei externe a membrului.

2.7 Complicații

Dintre complicaţiile imediate trebuie ţinut seamă că fractura de femur


este şocogenă în primele ore, apoi poate fi trombogenă.
Pot apare decompesări ale unor afecţiuni preexistente: diabet,
insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, retenţie de urină la prostatici.
Se pot acutiza afecţiuni pulmonare sau suferinţe renale, se pot produce
fenomene de sevraj etilic la alcoolici inveteraţi cu crize de delirime
tremens.
În zilele următoare pot apare complicaţii precoce determinate mai ales
de poziţia de decubit ca: bronhopneumonia, escarele, infecţiile urinare,
tromboflebita etc.
Dintre complicaţiile tardive cele mai importante prin frecvenţă dar şi prin
gravitatea lor sunt: pseudartroza, necroza aseptică a capului femural şi
coxartroza.

• Pseudartroza este regulă în tratamentul ortopedic al fracturii de col cu


deplasare. Ea se întâlneşte şi după tratamentul chirurgical al fracturilor,
chiar corect executat, într-o proporţie de până la 30% dintre cazuri.
Cauzele pseudartrozelor sunt legate îndeosebi de afectarea

13
vascularizaţiei capului şi colului femural, prin traumatism dar şi unele
imperfecţiuni ale tratamentului chirurgical.

• Necroza aseptică de cap femural este determinată de tulburări


severe ale circulaţiei. Se adaugă şi unele greşeli de tratament care
încetinesc sau chiar împiedică procesul de revascularizarea capului
femural. În cele mai multe cazuri se impune înlocuirea capului femural
necrozat cu o proteză “bipolară” la indivizii mai tineri sau cu o proteză tip
Austin-Moore pentru cei mai vârstnici.

• Coxartroza posttraumatică apare tardiv şi duce la deteriorarea


întregii articulaţii. Tratamentele medicamentoase şi paleative sunt foarte
puţin eficiente. De aceea se impune, de câte ori starea generală şi locală
o permite, aplicarea unei proteze totale de şold.

2.8 Tratament

Tratamentul chirurgical

Intervenţia chirurgicală prezintă şi alte avantaje de necontestat:

• Complicaţiile de decubit, consecinţe ale imobilizării prelungite


apar incomparabil mai rar;

• Se scurtează perioada de spitalizare cu efect psihic deosebit de


bun asupra bolnavului;

• Prin dispariţia durerii oferă pacientului un confort incomparabil


mai mare şi micşorează riscul de agravare a unor boli preexistente;

• Mareşte şansele de consolidare a fracturii.

14
Chiar în fracturile fără deplasare sau cu “angrenarea” fracturilor
este recomandată osteosinteza “de securitate”. În acest fel se previne
riscul de deplasare secundară a fragmentelor, prin “dezangrenare” şi la
fel de important se poate face mobilizarea precoce a bolnavului.

Fracturile cu deplasare, prin adducţie (tip 3 şi 4 după Garden) vor


fi operate prin osteosinteză cât mai precoce, dacă este posibil chiar la
prezentare în urgenţă.

Reducerea cât mai anatomică a focarului de fractură este o


condiţie esenţială pentru consolidare. Pe masa ortopedică se face
reducerea fracturii prin manevre externe sub control Rongen-TV.

Osteosinteza se va face pe cât posibil fără artrotonie, prin


introducerea, sub control radiologic, a două şuruburi, trans-trohantero-
cervico-capital.

Şuruburile pot fi plasate paralel sau “în triangulaţie” pentru a fixa


cât mai bine fragmentele şi a împiedica tendinţele de rotaţie ale
fragmentului proximal.

Este preferabil ca la circa 2 luni de la operaţie, să se facă un


control scintigrafic al şoldului şi dacă sunt semne de consolidare
menţinem această fixare cu şuruburi.

Dacă nu sunt semne de consolidare vom înlocui capul femural cu


o proteză bipolară sau în cel mai rău caz, cu o proteză cervico-cefalică
de tip Moore.

La bolnavii foarte vârstnici cu osteoporoză severă trebuie ca


aceste proteze să fie cimentate pentru a nu se “înfunda” în femur-
proteza Thomson (“Hemiartroplastie cu endoproteză cervico-cefalică tip
Moore”).

15
Avantajele hemiartroplastiei cu endoproteză metalică tip Moore
de la început sunt:

• Permite mobilizare rapidă a articulaţiei şi a bolnavului, cu


reluarea mersului după 3-4 săptămâni;

• Scurtează spitalizarea şi convalescenţa, facilitează reeducarea şi


recuperarea bolnavului;

• Elimină riscul pseudoartozei şi al necrozei aseptice de cap


femural;

• Evită o nouă operaţie, cu riscuri destul de mari;

• Este una din soluţiile acceptabile pentru fracturi pe os patologic


(mai ales în metastaze neoplazice);

• Este o soluţie de necesitate în caz de deteriorare a montajului


metalic, cu deplasarea secundară a fragmentelor;

• Prin dispariţia durerii uşurează îngrijirile pacientului şi are un


efect psihic deosebit de favorabil asupra bolnavului.

Tratamentul ortopedic

Folosesc tracţiunea continuă cu ajutorul benzilor adezive sau


transosoasă cu broşe Kirscher şi reducerea urmată de imobilizare
gipsată. Reducerea, urmată de imobilizare gipsată, aşa cum a fost
preconizat de Royal Whitman (1897) pare mai logică, pentru că punerea
membrului în abducţie forţată şi în rotaţie internă reduce deplasarea
fragmentelor.

16
Contenţia se face într-un aparat gipsat pelvipevios cu placă de
contraadducţie, timp de 12 săptămâni. Metoda nu a dus însă la rezultate
sperate, întrucât, aşa cum reiese dintr-o statistică reprodusă de
Campbell şi Orr, consolidarea fracturii la bolnavii peste 60 de ani nu se
obţine decât în proporţie de 30% din cazuri, cu o mortalitate de 28%.

Din cauza eşecurilor frecvente ale tratamentului ortopedic,


deoarece forţele de forfecare continuă să acţioneze şi după reducerea şi
imobilizarea fracturii majoritatea recurg la tratament chirurgical.

Tratamentul igieno-dietetic

Recuperarea sechelelor precoce trebuie completată cu o serie de


prescripţii pe care pacientul le va urma acasă luni şi ani de zile, uneori
toată viaţa. Aceste prescripţii fac parte din ceea ce s-a numit „igiena
şoldului”:

• scăderea în greutate, chiar sub greutatea ideală;


• se evită mersul pe teren accidentat şi scări;
• se evită schiopătarea prin controlul mental al mersului;
• se evită ortostatismul şi mersul prelungit;
• de cel puţin două ori pe zi se va păstra un repaus la pat, cu
membrele inferioare întinse;
• sprijin în baston pe distanţe mai lungi;
• mers zilnic pe bicicletă sau rulare la bicicleta fixă;
• de două ori pe zi va efectua gimnastică prescrisă pentru
mobilitate şi tonifiere musculară;
• corectarea scurtimii membrului inferior (dacă depăşeşte doi
centimetri);
• încălţăminte cu tocuri moi;

17
Tratamentul medicamentos

Medicaţia antiinflamatorie se asociază întotdeauna proceselor


fizicale. Se utilizează în ordinea preferinţelor: Fenilbutazonă,
Indometacină, Aspirină, eventual Piramidonul. Brufenul şi Perclusone
rămân rezervate pentru cazurile în care antiinflamatoarele de mai sus
sunt prea agresive pentru tractul digestiv al pacienţilor. Unguentele
antiinflamatorii aplicate local prin fricţiune insistentă (de preferat dupa
şedinţa de termoterapie) par să fie un adjuvant preţios, mai ales pentru
fenomenele periarticulare.

18
Cap.3.Tratament kinetoterapeutic
Mobilizarea șoldului trebuie începută imediat ce devine posibilă,
deci chiar din perioada de imobilizare la pat a pacientului.

Ca principiu universal valabil, rămane orientarea tipului si


intensitatii kinetoterapiei după regula „non” durerii.

A.Refacerea mobilității

Se vor aborda în acest context doar aspectele legate de


recuperarea amplitudinii mișcărilor și recâștigarea forței musculare
pentru mișcările fiziologice.

Reeducarea flexiei (când se permite) se poate face prin:

1.Prin adoptarea anumitor posturi ;

Ex – sprijin pe membrul inferior sănătos, cu piciorul homolateral


ridicat pe un scaun: înălțimea scaunului și aplecarea trunchiului în față
măresc gradul de flexie a articulației.

2.Prin mobilizări pasive;

Acestea se realizează prin flexia femurului pe bazin.


Întotdeauna genunchiul trebuie să fie flectat pentru a destinde
ischiogambierii.

Ex – Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior sănătos


extins: asistentul aplică priza pe treimea inferioară a coapsei, executând
flexia articulației coxofemurale (genunchiul este flectat).

3.Prin mobilizări autopasive;

19
Ex – Din postura patrupedă se forțează flexia coxofemuralei
prin greutatea trunchiului; oblicitatea coapsei determină variațiile
unghiului de flexie.

4.Prin mișcări active

Ex – Din șezând pe podea, se flectează coapsa, aplecarea


trunchiului spre coapsă marește amplitudinea flexiei coxofemurale.

Reeducarea extensiei

1.Prin adoptarea anumitor posturi;

Ex – Pacientul în decubit dorsal cu o pernă sub fese; membrul


inferior afectat întins, cel contra lateral mult flectat.

2.Prin mobilizari pasive;

Ex – Pacientul în decubit ventral: asistentul cu o mână, fixează


pe masa bazinul, iar cu antebrațul și mâna cealaltă, trecute pe sub
gambă, genunchi si coapsa, realizează extensia.

3.Prin mișcări autopasive;

Ex – Pacientul se află în decubit dorsal menținând cu mainile


genunchiul membrului opus la piept, membrul afectat întins pe un plan
înclinat.

4.Prin mișcări active;

Ex – Pacientul în decubit ventral, cu bazinul fixat: se execută


extensii ale coxofemuralei, cu și fără flectarea genunchiului.

Reeducarea abducției

20
1.Prin adoptarea anumitor posturi;

EX– Pacientul în decubit dorsal cu un suport triunghiular între


coapse sau cu o pernă între genunchi pentru abducția bilaterală.

2. Prin mobilizări pasive;

Ex – Terapeutul prinde de treimea inferioară a coapsei și


execută mișcări de abducție .

3. Prin mișcări autopasive;

EX- Pacientul în ortostatism, cu membrul inferior lezat întins și


în ușoară abducție, cu piciorul sprijinit pe un mic suport: executa o
genuflexiune pe membrul inferior sănătos.

4. Prin miscari active;

EX – Din ortostatism se fac fandări laterale.

Reeducarea adductiei

1.Prin adoptarea anumitor posturi;

Ex– Pacientul în decubit homolateral, cu o pernă sub genunchi,


membrul inferior este flectat din coxofemurala si genunchi.

2.Prin mobilizari pasive;

Ex – Pacientul în decubit dorsal: se flectează articulația


coxofemurală și asistentul execută tracțiunea de adducție, având grijă să
fixeze bazinul.

3. Prin miscari autopasive

21
Ex- Pacientul în decubit homolateral cu membrul inferior lezat
prins în chingi de un scripete și tracționat în adducție cu mâna.

4. Prin miscari active

Ex – În decubit dorsal: încrucișări ale membrelor inferioare


(genunchiul întins

Reeducarea rotației

1.Prin adoptarea anumitor posturi;

EX- Bolnavul șezând pe sol, cu genunchii flectați și picioarele în


afara axului coapsei (rotație internă) sau înăuntrul axului (rotație
externă).
2.Prin mișcări pasive;

Ex – Pacientul în decubit dorsal: asistentul prinde treimea


inferioară a coapsei, ruland-o înauntru sau înafară (genunchiul întins).

3.Prin mișcări autopasive

Se pot executa mai multe montaje cu ajutorul scripeților.

4.Prin miscari active;

Ex – Pacientul în decubit ventral, cu genunchiul flectat:


deplasarea gambei într-o parte și în alta.

B.Tonifierea musculară

1.Tonifierea abductorilor șoldului

22
Exerciţiile de tonifiere se execută din decubit contralateral. Pentru
accentuarea antrenamentului fesierului mijlociu, membrul inferior va fi
extins şi în rotaţie externă (pentru anularea parţială a tensorului fasciei
lata). Pentru antrenarea cu precădere a tensorului fasciei lata se
flectează cu 30°-40° coapsa. Abducţia se va executa contra unei
rezistenţe realizând izometria ori cu încărcarea progresivă cu ajutorul
unor greutăti aşezate pe 1/3 distală a gambei sau prin diverse montaje la
scripeţi cu contragreutăţi sau arcuri.

2 Tonifierea pelvitrohanterienilor (piramidalul, obturatorul intern şi


extern, gemenul superior şi inferior, pătratul crural)

Tonifierea lor se face prin exerciţii izometrice, poziţionând bolnavul


astfel: decubit dorsal, cu gambele atârnând la marginea mesei sau
patului. Coapsa este fixată pentru a nu se deplasa în flexie-abducţie sau
adducţie. Se face rotaţie externă a şoldului prin ducerea gambei înăuntru
peste cealaltă gambă. Rezistenţa (mâna asistentului sau chinga) se
aplică pe faţa internă a gleznei, în timp ce o contrarezistenţă se aplică
pe faţa externă a genunchiului.

3.Tonifierea marelui fesier

Tonifierea fesierului mare trebuie să se facă cu excluderea


ischiogambierilor (extensori accesori ai coapsei). Din decubit ventral,
genunchiul flectat la 90°, se execută extensii cu rezistenţăale coapsei.
Contracţia izometrică a fesierilor, din decubit dorsal cu genuncgii flectaţi,
prin ridicarea bazinului sau din decubit ventral cu trunchiul în afara
mesei (patului), se menţine acesta în poziţie de extensie.

4.Tonifierea cvadricepsului

23
Tonifierea cvadricepsului se face din poziția șezând la marginea patului
cu un saculeț de nisip prins pe glezna membrului afectat , pacientul este
rugat să facă extensia genunchiului.

5. Tonifierea ischiogambierilor

Tonifierea ischiogambierilor se face din poziția șezând cu o banda


elastică atașată de glezna membrului afectat ,terapeutul se va poziționa
în fața pacientului tragând de banda elastica și opunându-se flexiei de
genunchi pe care pacientul o va executa.

6.Tonifierea tricepsului sural

Tonifierea tricepsului sural se face din DD cu membrul afectat extins


complet. Se foloseste o bandă elastică care se așează pe planta
pacientului și care se va opune mișcării de extensie plantară pe care
acesta este rugat să o execute.

7.Adductorii șoldului

Tonifierea adductorilor se face din DD cu membrul inferior afectat aflat în


abducție. Pacientul exectua alunecari pe o planșă in addcutie a
membrului inferior urmată de revenirea acestuia înapoi in poziție de
abducție. Se mai pot executa contracții izometrice în care terapeutul se
opune mișcării de adductie a șoldului.

8.Flexorii șoldului

24
Tonifierea psoasiliacului se face din poziţia şezând (şold la 90°), cu
genunchiul la 90°. În acest fel sunt scoşi din acţiune flexorii accesori. Se
flectează coapsa contra unei rezistenţe.

25
Partea Speciala

26
Cap.4. Ipoteză de lucru

Ipoteza de lucru se bazează pe presupunerea că utilizarea unui program


special pentru ameliorarea propiocepției și echilibrului concomitent cu
cel standard de recuperare în fractura de col femural are benificii majore
în recuperarea completă a bolnavului.

Beneficile post-recuperare pot fi de natură profilactică deoarece o mai


buna coordonare, echilibru si un simț propioceptiv dezvoltat pot să
diminueze șansele de cădere accidentală, care de regulă sunt cele mai
întâlnite la persoanele de vârsta a 3-a.

Acest studiu are ca obiective

-Tonizarea musculară

-Reducerea inflamației

-Ameliorarea durerilor

-Asuplizarea articulara

-Recuperarea mobilității și a forței musculare

-Îmbunătațirea calității vieții a pacientului

-Ameliorarea echilibrului și a propiocepției

-Prevenirea căderilor

-Reintegrarea socială

27
Cap.5. Materiale și metode

Pentru acest studiu de cercetare au fost selectați un număr de 12


pacienți vârstnici( cu vârste între 52- 68 de ani ) care au suferit fractură
de col femural în urma unei căderi.

Fiecare pacinet a beneficiat de tratament kinetoterapuetic la domiciliu


începand odată cu externarea acestuia din spital. Lotul a fost împărțit în
două grupuri egale ( Lotul Martor si Lotul de studiu) . Programul de
studiu a ținut din August 2018- până în Aprilie 2019

Ambele loturi au beneficiat de recuperare kinetoterapeutică însă, lotul de


studiu a beneficiat în plus față de cel martor de un program specializat
cu scopul ameliorării și recuperării echilibrului și a propiocepției.

Programul de ameliorare și recuperare a propiocepției și a echilibrului


este început de regulă odată cu posibilitatea sprijinirii pe membrul
inferior operat ( dupa 6 săptămâni în cazul osteosintezei până la
formarea calusului) și va continua pană la recuperarea completă a
pacientului. De regula programul se derulează pe parcursul a 4 luni cu 3
ședințe de kinetoterapie pe saptămână.

Criterii de exculdere : fractură de col femural prin alt traumatism extern


decât căderile

Criterii de includere: fractură de col femural dobândită prin cădere cu


tratament chirurgical prin șuruburi AO, DHS, broșe Kirschner sau
Knowels

Obiectivarea rezultatelor s-a constatat prin compararea rezultatelor


ambelor loturi la încheierea tratamentului de recuperare, apreciindu-se:

28
Echilibrul static, compus din testul unipodal.

Echilibru dinamic compus din : Scala echilibrului Berg, Scala Tinetti


(evaluarea mersului și evaluarea echilibrului)

Echilibrul static

1. Testul unipodal

Sprijin pe membrul inferior operat, membrul sănătos flectat, mâinile


încrucișate la nivelul pieptului se cronometrează menținerea echilibrului.

Echilibrul dinamic

1.Scalal Tinetti

cuprinde acţiunile (aşezat nesprijinit, ridicare din aşezat, aşezat din


ortostatism, ortostatism nesprijinit, ortostatism cu ochii închişi,
întoarcerea de 360°, îmbrâncire sternală) pe care le apreciază în funcţie
de reuşita realizării acţiunii cu 2 (0 şi 1) sau 3 grade de apreciere (0, 1 şi
2).

0 – incapabil să efectueze mişcarea;


1 – capabil să efectueze mişcarea;
sau
1 - incapabil să efectueze mişcarea;
2 - capabil să efectueze mişcarea cu dificultate;
3 - capabil să efectueze mişcarea fără dificultate;
Testul de mers este o analiză a celor mai importante
componente ale schemei de mers care se derulează în ritm

29
corespunzător subiectului respectiv (iniţierea pasului, lungimea pasului,
înălţimea şi simetria pasului, continuitatea pasului, devierea traseului
mersului, distanţa între călcâie în mers, mişcarea trunchiului). Cotaţiile
folosite pentru activităţile cuprinse sunt similare testului Tinetti pentru
echilibru.
Pentru o mai bună apreciere funcţională a subiectului cele două
teste Tinetti sunt deseori asociate.
Tinetti a elaborat o scală unică pentru evaluarea echilibrului şi a
mersului, deseori utilizată în practica medicală de recuperare, pentru
încadrarea pacientului, mai ales vârstnic, din punct de vedere al
controlului motor
Scala evaluării mersului– este mai complexă decât testul Tinetti
(cuprinde şi mişcări automate din mers ale articulaţiilor membrelor
inferioare şi superioare). Cotaţiile folosite pentru fiecare dintre activităţile
cuprinse în scală sunt de la 0 la 3.
0 – execută mişcarea fără dificultate;
1 – execută mişcarea cu dificultate,
2 – execută mişcarea cu mare dificultate;
3 – incapabil să execute mişcarea.

Scala Tinetti (1986)


Testele pentru echilibru Testele pentru mers
Pacientul este aşezat pe un scaun sigur, fără Pacientul în ortostatism, supravegheat de
spătar. Din această poziţie se iniţiază testele. examinator. Din această poziţie i se solicită să
meargă înainte apoi să se întoarcă în ritm mai
rapid, dar sigur. Poate folosi mijloace
ajutătoare de mers pentru siguranţă.
Echilibrul în aşezat Iniţierea mersului (imediat după comanda
0 = întins, sprijinit de scaun „mergi”)

30
1 = menţine poziţia aşezat fără sprijin 0 = cu ezitare sau are mai multe încercări până
porneşte mersul
1 = fără ezitare, direct
Ridicarea din aşezat Lungimea şi înălţimea pasului
0 = imposibil fără sprijin a. pentru piciorul drept care păşeşte
1 = posibil cu ajutorul mâinilor 0 = nu depăşeşte piciorul stâng de sprijin
2 = posibil fără ajutor 1 = depăşeşte piciorul stâng de sprijin
0 = nu se desprinde complet de pe sol
1 = se desprinde complet de pe sol
b. pentru piciorul stâng care păşeşte
0 = nu depăşeşte piciorul drept de sprijin
1 = depăşeşte piciorul drept de sprijin
0 = nu se desprinde complet de pe sol
1 = se desprinde complet de pe sol
Încercarea de a se ridica Simetria paşilor
0 = imposibil fără ajutor 0 = nu există egalitatea lungimii paşilor (drept şi
1 = posibil după mai multe încercări stâng)
2 = posibil de ridicare dintr-o încercare 1 = egalitatea lungimii paşilor (drept şi stâng)
Menţinerea echilibrului în ortostatism (în Continuitatea paşilor
primele 5 sec. de la ridicare) 0 = paşi discontinui, cu oprire în mers
0 = imposibilitatea (clătinare, ezitare, mişcarea 1 = paşii se derulează în mod continuu
picioarelor, rotirea trunchiului)
1 = posibil dar cu suport extern
2 = posibil fără suport extern
Echilibrul în ortostatism Devierea traseului în mers (păstrarea direcţiei
0 = imposibil de mers)
1 = posibil cu bază largă de susţinere şi cu 0 = deviere marcată
folosirea mijloacelor ajutătoare 1 = deviere minimă/moderată sau menţinerea
2 = posibil cu bază îngustă şi fără ajutor traseului cu un mijloc ajutător de mers

31
!!! se examinează comportarea membrelor
inferioare după ce pacientul merge pe o
distanţă de aproximativ 3 m
Îmbrâncirea sternală (pacientul stă cu Mişcările trunchiului şi ale membrelor
picioarele cât mai apropiate, examinatorul îi dă 0 = rotirea (oscilaţie) accentuată sau folosirea
un brânci uşor de la nivelul sternului, cu mijloacelor ajutătoare de mers
palma, repetând de 3 ori) 1 = fără rotire (oscilaţie), cu flectarea
0 = începe să cadă genunchilor sau lombalgie, cu mişcarea
1 = se clatină, întinde mâinile, încearcă să exagerată a membrelor superioare
apuce cu mâinile pentru sprijin 2 = fără rotirea trunchiului, flexie genunchi,
2 = menţine echilibrul balans membre superioare, fără mijloace
ajutătoare
Menţinerea echilibrului cu ochii închişi, în „Tipul” schemei de mers
ortostatism 0 = călcâie depărtate
0 = imposibil 1 = călcâiele apropiate se ating în timpul
1 = posibil derulării mersului

Întoarcerea cu 3600
0 = cu paşi continui
1 = cu paşi discontinui
2 = fără să facă paşi, cu ezitare, clătinare,
întinde mâinile
Aşezarea la loc pe scaun
0 = în mod nesigur (nu apreciază bine
distanţa, cade pe scaun)
1 = foloseşte braţele (mişcare bruscă)
2 = în siguranţă, cu mişcări lente
Scorul pentru echilibru = / 16 Scorul pentru mers = / 12
SCORUL TOTAL SCALA TINETTI = / 28

32
2.Scala Berg

Reprezintă o listă de 14 acţiuni pe care pacientul trebuie să le execute.

După modul cum sunt executate fiecare se codifică cu 0-1-2-3-4

0 = incapabil să execute mişcarea

1 = execută mişcare cu mare dificultate

2 = execută mişcare cu dificultate moderată

3 = execută mişcare cu dificultate minimă

4 = execută mişcare fără dificultate

1 Din poziţia şezândă în ortostatism


2 Ortostatism fara ajutor
3 Şezând fără ajutor

4 Din ortostatism în poziţia şezândă

5 Transferul din pat in fotoliu


6 Ortostatism cu ochii inchisi
7 Ortostatism cu labele picioarelor lipite

8 Aplecarea inainte cu bratele intinse

33
9 Ridicarea obiectului de pe podea
10 Intoarcerea pentru a privi inapoi
11 Intoarcerea cu 360º
12 Stand cu un picior pe scaun cu schimb
alternativ
13 Stand cu labele picioarelor pe o linie
14 Stand intr-un picior
TOTAL:

Analiza statistică

S-a realizat un studiu de tip longitudinal prospectiv unde s-a folosit T-


Student pentru colerarea valorilor cantitative(Testul Unipodal , Scala
Tinetii, Scala Berg pentru evaluarea mersului, echilibrului și a
propiocepției; s-a utilizat Microsoft World 2010 , Microsoft Excel 2010 , T
test)

Interpretarea valorilor p se face la majoritatea testelor statistice astfel:

p < 0.05, legătura statistică este semnificativă (S, încredere 95%).

p < 0.01, legătura statistică este semnificativă (S, încredere 99%).

p < 0.001, legătura statistică este înalt semnificativă (HS, încredere


99.9%)

p > 0.05, legătura statistică este nesemnificativă (NS).

Ca metodă de lucru, programul de kinetoterapie pentru lotul de studiu


va fi suplinit de exerciții care au ca și scop îmbunătățirea echilibrului și a
propiocepției membrelor inferioare. Programul se derulează de la

34
începutul săptămânii 7 până în săptămâna a 14-a , cu 3 ședințe pe
săptămână.

Durata ședințelor asociate lotului martor vor avea un cuantum de 45 de


minute, iar ședințele atribuite lotului de studiu vor avea un cuantum de
65 de minute datorită surplusului de exerciții specifice.

Exercițiile din programul de recuperare a


propiocepției și echilibrului.

Exercițiul Fig 2.1. Menținere unipodală pe plan instabil (30 sec X 5


serii)

Fig 2.1

35
Exercițiul Fig2.2 .Sprijin bipodal, cu membrele superioare extinse pe
plan instabil.(30 sec x5 serii)

Fig 2.2

36
Exercitiul Fig2.3. Step Up (12 repetări x3 serii)

Din ortostatism pacientul este rugat sa ridice piciorul bolnav pe un


stepper , apoi sa îl aducă în poziție inițială

Fig 2.3

37
Exercițiul Fig2.4 Din ortostatism , cu o minge medicinală în mână
stând pe un plan instabil, se execută rotiri ale trunchiului menținându-se
în același timp echilibrul (10 rep pe fiecare parte x3serii)

Fig 2.4

38
Exercițiul Fig2.5 Pacientul in ortostatism ,în jurul unei planse în formă
de ceas este rugat din sprinjin unipodal pe piciorul sănătos sa atingă cu
piciorul operal toate țintele afișate pe modelul de sub el. (o rotație
completă = o serie , se execută 3 serii)

Fig 2.5

39
Exercițiul Fig2.6 Din ortostatism pe o platformă instabilă , pacientul prinde
și aruncă o minge înapoi terapeutulu(suport uni sau bi podal 12 aruncări
x 3 serii )

Fig 2.6

40
Exercițiul Fig 2.7 Fandări pe plan instabil (12 repetări x 3serii)

Fig 2.7

41
Exercițiul Fig2.8 Din ortostatism pe un plan instabil , pacientul execută
semi-genuflexiuni cu aplecări ale trunchiului în timp ce acesta ține în
mână o minge medicinală. Acesta face rotiri de trunchi concomitent cu
mișcarea de flexie a genunchiul , iar în timpul extensiei de genunchi
duce mingea deasupra capului (o repetare= mingea ajunge stg/dr , se
executa 12 repetări x 3 serii)

Fig 2.8

42
Exercițiul Fig 2.9 Genuflexiune pe plan instabil ( pacientul se poate sprijini
de spătarul unui scaun in fazele incipiente ale acestui exercițiu 8-12 rep
x3 )

Fig 2.9

43
Exercițiul Fig 2.10 Pacinetul urmărește un traseu prestabilit de către
terapeut.

Aici vom include și exercițiile de mers lateral ,în zig-zag, mers cu


picioarele încrucișate.

Fig 2.10

44
Cap.6. Interpretarea rezultatelor

În acest studiu am urmărit evoluția unui lot de 12 pacienți care au suferit


fractură de col femural în urma unei căderi. Sa făcut o distribuție în două
loturi egale, lotul martor ( care a beneficiat doar de kinetoterapie pe toata
perioada de recuperare) iar martorul de studiu ( care pe langa
kinetoterapie au beneficiat și un program specializat pe îmbunătățirea
propiocepției si echilibrului a membrelor inferioare).

Distribuția în funcție de sex a lotului


martor

33% Sex Masculin


Sex Feminin
67%

Fig3.1 Distribuția în funcție de sex a lotului martor

45
Distribuția în funcție de sex a lotului
de studiu
Sex masculin Sex Feminin

17%

83%

Fig 3.2 Distribuția în funcție de sex a lotului de studiu

În urma graficelor din Fig 3.1 si 3.2 putem observa că sexul feminin
predomină atât în lotul martor cât și în cel de studiu.

46
Distribuția în funcție de vârstă a
lotului martor
Vârsta între 50-55 de ani Vârsta între 55-60 de ani Peste 61 de ani

20%
40%

40%

Fig 3.3 Distribuția în funcție de vârstă a lotului martor

Distribuția în funcție de vârstă a


lotului de studiu
Vârsta între 50-55 de ani Vârsta între 55-60 de ani Peste 61 de ani

17%
33%

50%

Fig 3.4 Distribuția în funcție de vârstă a lotului de studiu

În urma graficelor din Fig 3.3 și 3.4 putem observa ca în ambele loturi
incidența fracturării colului femural apare la pacienții cu vârstele cuprinse
între 55-60 de ani.

47
Distribuția în funcție de mediul de
provenineță a lotului martor
Mediu urban Mediu Rural

33%

67%

Fig 3.5 Distribuția în funcție de mediul de proveniență a lotului martor

Distribuția în funcție de mediul de


provenineță a lotului de studiu
Mediul urban Mediul Rural

17%

83%

Fig 3.6 Distribuția în funcție de mediul de provenineță a lotului de studiu

48
În urma graficelor din Fig3.5 și Fig 3.6 putem observa că în ambele
loturi fracturile de col au o incidență crescută în mediul urban față de cel
rural.

Distribuția lotului martor în funcție


de membrul inferior afectat

33%
Membrul Drept
Membrul Stang
67%

Fig 3.7. Distribuția lotului martor în funcție de membrul inferior afectat

Distribuția lotului de studiu în


funcție de membrul inferior afectat
Membrul Drept Membrul Stang

17%

83%

Fig 3.8 Distribuția lotului de studiu în funcție de membrul inferior afectat

49
În urma graficelor din Fig3.7 și Fig3.8 putem observa că în ambele
loturi membrul inferior drept este cel mai des afectat.

Testul unipodal (secunde)


60.0

50.0

40.0
Secunde

30.0

20.0

10.0

0.0
Lotul martor Lotul de studiu
Testul unipodal (secunde) 22.2 48.5

Fig 4.1 Reprezentarea scorurilor obținute în urma evaluarii echilibrului si


propiocepției cu ajutorul testului unipodal a celor 2 loturi.

În urma graficului din Fig4.1 putem observa că la finalul programului de


recuperare lotul de studiu care a beneficiat în plus față de cel martor de
un program axat pe recuperarea echilibrului si propiocepției prezintă
rezultate cu o medie de 26 de secunde mai mare

Din punct de vedere statistic indicele "p" al testului unipodal are o


valoare de p=0,01(<0,050)( semnificativ statistic)

50
Testul de echilibru Tinetti
16
14
12
Max 16 puncte

10
8
6
4
2
0
Scor Lotul martor Scor Lotul de studiu
Scala de echilibru Tinetti 10.5 14

Fig 4.2 Reprezentarea scorurilor obținute în urma evaluarii echilibrului si


propiocepției cu ajutorul testului de echilibru Tinetti ale celor 2 loturi.

În urma analizării datelor din Fig 4.2 putem observa că lotul de studiu
are in medie un scor cu 3.5 puncte mai mare pe scala de echilibru Tinetti
decât lotul martor.

Din punct de vedere statistic indicele "p" rezultând din compararea


scorurilor scalei Tinetti ale celor două loturi are o valoare de
p=0.006(<0,050)(semnificativ statistic)

Putem afirma că lotul de studiu a beneficiat de o ameliorare pronunțată a


echilibrului si propiocepției față de lotul martor în urma evaluarii făcute
cu ajutorul scalei Tinetti.

51
Testul de mers Tinetii
12

10
Max 12 puncte

0
Scor Lot Martor Scor Lotul de studiu
Testul de mers Tinetii 8.8 10.7

Fig 4.3 Reprezentarea scorurilor obținute în urma evaluarii echilibrului si


propiocepției cu ajutorul testului de mers Tinetti ale celor 2 loturi la finalul
perioadei de recuperare.

În urma analizării datelor obținute din Fig 4.3 putem observa că lotul de
studiu a obținut un scor în medie cu 2.9 pct. mai mare decât lotul martor.

Din punct de vedere statistic indicele "p" rezultând din compararea


scorurilor scalei Tinetti ale celor două loturi are o valoare de
p=0.04(<0,050)(semnificativ statistic)

Putem afirma că lotul de studiu a beneficiat de o ameliorare pronunțată a


echilibrului si propiocepției față de lotul martor în urma evaluarii făcute
cu ajutorul scalei Tinetti.

52
Scala Berg
60

50
Max 56 de puncte

40

30

20

10

0
Scor Lot martor Scor lot de studiu
Scala Berg 42.7 51.3

Fig 4.4 Reprezentarea scorurilor obținute în urma evaluarii echilibrului si


propiocepției cu ajutorul scalei Berg ale celor 2 loturi la finalul perioadei
de recuperare.

În urma analizării datelor obținute din Fig 4.4 putem observa că lotul de
studiu a obținut un scor în medie cu 9,6 pct. mai mare decât lotul martor.

Din punct de vedere statistic indicele "p" rezultând din compararea


scorurilor scalei Berg ale celor două loturi are o valoare de
p=0.007(<0,050)(semnificativ statistic)

53
Cap.7.Concluzii și discuții

Discuții

Prin compararea datelor obținute de la sfarșitul tratamentului de


recuparare a pacienților cu fractură de col femural am observat o
ameliorare marcată a propiocepției și echilibrului la pacienții din lotul de
studiu care au beneficiat din săptămâna a 7-ea până la finalul perioadei
de recuperare (sapt a 12 a) de un program care se suprapune peste cel
standard oferit la lotul martor , având în plus exerciții specific concepute.

În ambele loturi s-a observat o incidență crescută a fracturii de col


femural la sexul feminin.

Membrul cel mai des afectat din ambele loturi a fost membrul inferior
drept.

Predominanți în studiul nostru sunt bolnavii din mediul urban, probabil


datorită accesibilității și adresabilității mai crescute la servicile medicale
decât în cazul pacienților din mediu rural.

În cadrul studiului nostru complianța pacienților a fost foarte bună și nu


au fost abandonuri.

Calitatea vieții pacienților s-a îmbunătațit prin creșterea funcționalității


din viața de zi cu zi datorată programului de recuperare.

Scopul principal nu îl constituie obținerea unei radiografii perfecte,ci


recâștigarea funcționalității articulației coxo-femurale implicit

54
redobândirea autonimiei de deplasare și ulterior reinserția socială a
pacientului.

Reeducarea funcțională depinde de gradul de cooperare a pacientului cu


kinetoterapeutul, indicațiile și contraindicațiile impuse de acesta, dar și
cu familia pacientului (cu cât pacientul cooperează mai bine cu atât
rezultatele vor fi mai bune) " Bolnavul este artizanul propriei sale
recuperări ".

Concluzii

Fracturile de col femural datorate căderilor sunt specifice vârstei a 3 a cu


o pondere mai mare din partea sexului feminin.

Instituirea precoce a tratamentului de recuperare kinetoterapeutic este în


măsură să asigure cele mai bune rezultate terapeutice.

Pentru ambele loturi kinetoterapie este indispensabilă tratamentului de


recuperare post fractură de col femural. Programul de ameliorare si
recuperare a propiocepției și echilibrului facilitează foarte mult
recuperarea completă a pacientului având și un rol major în profliaxie cu
scopul de a evita alte posibile căderi.

55
Bibliografie

1. Sbenghe Tudor (1999) - Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei


Editura Medicală, Bucureşti, P 29 , 44, 168-171,327-355

2. Tomoaia Gheorghe (2008)-Traumatologie osteoarticulară- Editura


medicală universitară "Iuliu Hațieganu" Cluj-Napoca 2008, P 209-222

3.Antonescu M.D- patologia aparatului locomotor, Vol 1, Ed.Medicală


București, 2008, P 17-35

4.Baciu C- Anatomia funcțională a aparatului locomotor, Ed. Medicală


București, 1981 ,P55-56

5.Papilian Victor, anatomia omului, editura didactică și pedagogică


București 1982 ,P 74-76

6.Onac Ioan, Pop Luminița, Ungur Rodica, Irsay Laszlo, Nicu


Alexandrina , Evaluarea clinică articulară si musculară, Ed. Medicală
Universitară Iuliu Hațieganu, 2002 , P 105-121

7.Bogdan Radu, Bucur Angela, Kinetoterapie, editura universității din


Oradea 2006 ,P 45-48

8. Zetterberg C, Elmersson S, Anderson , Reperations of hip fractures,


Acta Orthopaedica Scandinavia ,1985. P112-145

9. Boyd HB, Salvatore JE: Acute fracture of femoral neck: internal


fixation or prosthesis, 1964., P 14-63

10. Hertling Darlene, Randolph M. Kessler ,Managment of common


Musculosckeletal disorders, Physical thearpy principles and methods, Ed
J.B Lippincott Company,1990, P 272-298

56
11.Mennel JB: Physical Treatment, Movement , Manipulation and
Massage, Philadelphia, Blackiston, 1947, P 231

12.Corrigan B, Mailand GD, Practical Orthopedics, Boston, Butterworths,


1985, P 52-61

13. Botez P. – Ortopedie,Editura Bit, Iaşi, 2001,P 78

14.Dumitru D. – Ghid de reeducare funcţională, Editura Sport – Turism,


Bucureşti,1981, P 85, 120

15.Mihalache, Cozma ,Chiriac, Anatomie descriptivă şi topografică a


membrelor , Editura medicală, Bucureşti, 1991, P 21

16.Bălteanu,Ailoaie,Compendiu de Kinetoterapie, tehnici şi metode,Ed


Tehnică, Ştiinţifică şi Didactică Cermi, Iaşi, 2005, P 54, 68, 78

Fig1 http://www.doctoralerts.com/femur-bone-thigh-bone/ (accesat pe


data de 21.07.2019)

Fig2http://roentgenrayreader.blogspot.com/2010/02/garden-
classification.html( accesat pe data de 21.07.2019)

Fig 2.5 http://osteopathiccentre.com.au/what-is-balance/(accesat pe data de


21.07.2019)

Fig 2.10 http://clipart-library.com/coloured-footprints.html(accesat pe data


de 21.07.2019)

57

S-ar putea să vă placă și