Sunteți pe pagina 1din 1

Familii de limbi – limbile indo-europene; etimologia

Limba latină este, la origine, limba vorbită în regiunea Latium, aflată în centrul
Peninsulei Italice, zonă în care va fi întemeiată Roma. Ea se înrudea și era asemănătoare cu
limbile vorbite în imediata vecinătate a Romei, dar și cu altele răspândite în Europa și Asia.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că toate aceste limbi s-au născut dintr-o singură limbă mai
veche, din care nu ne-a parvenit nicio dovadă scrisă și pe care au numit-o indo-europeană, deci
limba-mamă. Limbile-fiice ale indo-europenei sunt limba latină, limba greacă, limbile germanice
(engleza, germana etc.), limbile slave (rusa, bulgara, sârba, ceha, poloneza etc.), limba dacilor, a
vechilor gali, albaneza, numeroase limbi din India și Iran etc. Începând cu secolul al V-lea î.Hr.,
odată cu expansiunea teritorială a statului roman, limba latină devine limba vorbită de populațiile
cucerite. Cele din urmă cuceriri au avut loc în secolul al II-lea d.Hr.
Sunetele, vocabularul fundamental și structura limbii române sunt de origine latină și
formează fondul moștenit. Părțile de vorbire și conjugările limbii române sunt aceleași ca în
limba latină. Primele trei declinări din limba latină s-au păstrat în limba română.
Etimologia este o disciplină lingvistică și studiază originea cuvintelor unei limbi,
explicând evoluția formală și semantică pornind de la un etimon (forma atestată sau reconstituită
din care provine cuvântul) până în contemporaneitate.

Poporul roman

Primii locuitori ai Italiei antice au fost italicii, din care făceau parte latinii, sabinii,
samniţii. La începutul mileniului I î.Hr. din Orient au venit etruscii, iar în sudul peninsulei Italice
se găseau elenii. După tradiţie, Roma, cetatea celor şapte coline, a fost întemeiată în anul 753
î.Hr. pe colina Palatin de lângă Tibru, în regiunea Latium. Întemeietorul legendar al cetăţii a fost
Romulus, în acelaşi timp şi întâiul rege. Conform legendelor, Roma a fost condusă de şapte regi.
Primii patru au fost latini şi sabini, iar ultimii trei etrusci.

Statul roman-epoci

Regalitate: 753 – 509 a.Chr.


REX (regele) deține întreaga putere în stat. Instituțiile sunt puține și au rol limitat (senatul are rol
consultativ). Istoria legendară reține numele a doar câțiva regi romani.

Republică : 509 – 27 a.Chr.


SENATUS (senatul) este instituția care deține cele mai importante puteri/atribuții de conducere.
Înalții funcționari publici (de exemplu consulii) au un rol foarte important în stat, dar nu decisiv.

Imperiu : 27 a.Chr. – 476 p.Chr.


IMPERATOR (împăratul) deține puterea supremă în plan politic și militar, dar la nivel local, mai
ales în provincii, sistemul de conducere este parțial autonom.