CUGETĂRI GRECEŞTI

Colecţia Cogito
CUGETĂRI
GRECEŞTI

>ihf

Editura A l b a t r o s
 CUVINT ÎNAINTE

II y a un lieu ou la perfection existe *

ERNEST RENAN

Souvenir d'enfance et de jeunesse.

Omagierea lumii elenice, care a obsedat şi con-

tinuă să obsedeze conştiinţa europeană prin
sugestiile ei despre o perfecţiune întotdeauna
posibilă, n-a încetat nicicînd, de-a lungul tim-
pului. De la elogiul lui Pindar, adus Atenei,
ori de la acela al lui Sofocle, închinat Sala-
minei şi dumbrăvii sacre de la Colonos, pîriă
la Ernest Renan, Chateaubriand, Gerard de
Nerval şi, suind mai departe în timp, pînă la
Seferis, Paul Valery şi Malraux, imaginea Ela-
dei a îmbrăcat cele mai variate forme : Andre
Chenier îşi făurise viziunea sa elenică cu pa-
late şi temple, cupe de onyx şi ghirlande de
roze; Taine şi-a închipuit „o Grecie a jocuri-
lor divine şi rustice şi a concursurilor de fru-
museţe, la care n-ar fi luat parte decît zeiţe,
comparabile cu Venus din Milo"; Leconte de
Lisle a cîntat un peisaj elen populat de zei şi
statui de marmură imaculată, în care filozofi
şi gînditori disertau asupra ideii de Frumos;
friza Parthenonului, reprezentînd Panatheneele,

* Este un 'loc în care perfecţiunea există.

VI CUVlNT ÎNAINTE

sărbători în timpul cărora întreaga cetate se

îndrepta în alai triumfal, în ritmul imnurilor,
către incinta sacră, unde trebuia să depună
peplosul ţesut de arrefore — devenise un sim-
bol al întregii Grecii. Poeţii Holderlin şi Byron
aveau să-şi jertfească viaţa slăvind idealul mă-
reţ de libertate, simbolizat de Grecia. Nu pu-
tem uita nici elogiul Greciei făcut de poeţii
noştri, de la Ion Pillat la Ion Brad.
In zilele noastre toţi marii gînditori preocu-
paţi de civilizaţia elenă recunosc în unanimi-
tate că există un miracol elen. Dar în ce constă
acest „mister" sau „miracol", cum este numit
de obicei ? In primul rînd, în faptul că în
Grecia s-a elaborat, în condiţii destul de puţin
deosebite, în fond, de cele din alte ţări, o ci-
vilizaţie unică, ce exprimă triumful spiritului
şi al ordinii raţionale. In al doilea rînd, mira-
colul elen constă din magia peisajului, dătă-
tor de infinite şi intense trăiri. Căci rămîne
un adevăr mereu nedezminţit că şi atunci cînd
vii din cele mai frumoase colţuri ale lumii,
peisajul elen constituie o rară încîntare.
Să fie oare acest peisaj mai frumos decît
oricare altul de pe lume, se întreba poetul grec
Costas Urănis ? Nu! Peisajul elen este ceva
cu totul aparte. Pretutindeni, în alte locuri,
natura bogată ori surîzătoare, impunătoare ori
sălbatică, comunică cu sufletul omului, îi vor-
beşte, îl emoţionează, îl atrage sau îi inspiră
teamă. Dar natura din Grecia, fie continentală,
fie din insule, nu are nimic sentimental, fiind
 CUVÎNT ÎNAINTE VII

prea puţin pitorească. Este săracă, atît de să-

racă, încît în ochii oamenilor obişnuiţi pare
golaşă. Şi totuşi, ea sugerează esenţa, iar lipsa
de vegetaţie, măreţia. Un copac rămas stin-
gher, în mijlocul acestui peisaj, nu-ţi dă nici-
cînd impresia de singurătate. Devine o compo-
nentă a întregului, care, aidoma unei coloane,
prelungeşte dincolo de timp viaţa templului
antic, de mult dispărut... In mod obişnuit pei-
sajul elen este punctat eu măslini, care-ţi in-
suflă emoţii continui, oferindu-ţi lecţii de mo-
destie, de răbdare, de cuminţenie. Acolo, lîngă
trunchiul îmbătrînit al măslinului, simţi nevoia
de a te elibera de anxietatea cotidianului şi
de a privi fenomenele şi lucrurile de la o oa-
recare distanţă. Atunci îţi dai bine seama de
ce Edouard Herriot, adunîndu-şi într-o carte
amintirile de călătorie din Grecia şi, în gene-
ral, din Mediterana, a preferat să dea cărţii
titlul de Sous l'olivier, şi de ce Aldous Huxley,
cu deosebita lui sensibilitate, a consacrat unul
din strălucitele lui eseuri măslinului...

Despre „miracolul grec", academicianul Emil

Condurachi, în prefaţa traducerii cărţii lui
M. I. Finley, Vechii greci, afirmă cu deplină
convingere că aceasta este o noţiune cu care
se luptă de mai multă vreme istoriografia
ştiinţifică, în efortul de a o explica, de a o
face inteligibilă şi firească. Dincolo de acest
proces de demitizare, la capătul acestei neo-
bor'-e strădanii de a face din domeniul istoriei
VIII CUVlNT ÎNAINTE

greceşti un domeniu cît mai riguros şi mai şti-

inţific cunoscut, rămîne totuşi întreg sentimen-
tul de uimire, inevitabil în faţa însemnătăţii
progreselor dobîndite şi a rapidităţii lor, în
faţa durabilei amprente % spiritului grec, pe
care încă şi azi o mai resimţim, gîndind cu
concepte inventate atunci, construind cu mij-
loace descoperite mai bine de două milenii în
urmă şi redescoperindu-le frumuseţea !

Istoria poporului grec începe prin pătrun-

derea în Peninsula Balcanică a populaţiei vor-
bind protogreaca, eveniment ce trebuie pus
pe seama mileniului al II-lea î.e.n. şi care a
avut un rol determinant în ceea ce priveşte
modelarea civilizaţiei bronzului din anii 1400—
1200 î.e.n., civilizaţie convenţional numită
mteeniană, cu centrul la Micene, Argos şi Py-
los. Către anul 1200 î.e.n. civilizaţia miceniană
cunoaşte un sfîrşit brusc, marcat prin distru-
gerea palatelor fortificate, în multe părţi ale
Greciei; urmează o perioadă „întunecată" *,
cînd, mărturiile scrise dispar şi conflictele ar-
mate se ţin lanţ, obligînd la migrare în in-
teriorul Greciei şi spre Asia Mică. Dar tocmai
în această perioadă, cu o durată de 400 de ani,
se produce o revoluţie tehnică majoră — da-
torită apariţiei fierului — şi se naşte societa-
tea greacă propriu-zisă, limba greacă supra-
vieţuind acestor transformări, aşa cum avea

* Convenţional numită „obscură".

 ClJVÎNT ÎNAINTE IX

să supravieţuiască şi schimbărilor ulterioare,

păstrîndu-se pînă în zilele noastre. Descope-
rirea unor tăbliţe de lut ars, cu prilejul săpă-
turilor de la Cnossos (Creta), Pylos (s. v. Pelo-
ponesului) şi Micene a venit să confirme fap-
tul că limba folosită în secolul al XV-lea îna-
intea erei noastre era încă de pe atunci limba
greacă. Cu toate modificările intervenite în-
tr-o evoluţie îndelungă, limba vorbită astăzi
în Grecia prezintă aceeaşi structură generală
şi acelaşi fond al vocabularului, dovedind o
longevitate şi o continuitate impresionante, ri-
valizînd în această privinţă doar cu chineza.
Ceea ce trebuie reţinut însă este faptul că an-
tagonismele politice dintre cetăţile greceşti au
avut drept repercusiune o mare diferenţiere a
graiurilor locale, constituindu-se în dialecte.
Primul stadiu cunoscut al limbii greceşti a lă-
sat mărturii în cîteva regiuni greu accesibile
din Arcadia şi Cipru şi explică unele forme
arhaice ale limbii lui Homer. Dialectul eolic
s-a vorbit, cu unele deosebiri, în Beoţia, în
Tessalia şi în partea de nord a coastei Asiei
Mici, fiind limba în care au scris primii poeţi
epici. Dialectul ionic s-a vorbit în insule, în
marile cetăţi comerciale de pe coasta asiatică
(Ionia), în Attica, şi a împrumutat epopeii ho-
merice trăsături caracteristice. în Pelopones,
în Creta, pe coasta sudică a Asiei Mici a fost
folosit dialectul doric. Dar, cu toate aceste
diferenţe de vorbire, grecii au fost totdeauna
animaţi de sentimentul că aparţin aceleiaşi co-
X CUVlNT ÎNAINTE

munităţi. Chiar şi în momentele cînd antago-

nismele dintre cetăţi duceau la acţiuni armate,
conştiinţa unui ideal panelenic rămînea mereu
vie. /• ?.r * • /
în privinţa numelui de greci, trebuie de la
început făcută observaţia că grecii nu şi-au
spus nicicînd greei, acesta fiind un nume ce
le-a fost dat de către romani: graeci în zilele
noastre ei îşi spun, in egală măsură, „elines",
„grechi" sau „romii" *. în greaca miceniană
grecii erau cunoscuţi sub numele de :„aheeni"
(ahaioi) nume ce apare şi în poemele home-
rtce .
în timpul perioadei „obscure" amintite ie
noi, termenul de hellen i-ă înlocuit pe toţi
ceilalţi, iar întreaga colectivitate grecească a
căpătat numele de Hellâs, nume pe care-l
poartă pînă-n zilele noastre.
Este interesant de reţinut că termenul Hellâs,
avînd o accepţiune generală, desemna litoralul
Mării Negre, spre est, zonele de coastă ale
Asiei Mici, insulele din Marea Egee, Grecia
propriu-zisă, sudul Italiei şi cea mai mare
parte a Sciţiei, ţărmurile Mediteranei pînă la
Cirene, în Libia, Marsilia şi cîteva işezări )e
coasta spaniolă. Toţi aceşti greci, care locuiau
sau se stabileau în centrele aflate totdeauna
la o depărtare nu mai mare de douăzeci şi

* Romii, pluralul de la romios, derivat de la

ronaios : „roman".
** Vezi, de pildă, Iliada, VI, v, 1; v. 5; v, 73 e-te.
 CUVlNT ÎNAINTE X

cinci de mile de la mare spre interior, păstrau

conştiinţa că aparţin unei culturi unice, că
aveau o civilizaţie comună, cu toate diferen-
ţele existente de dialect şi de obiceiuri. In
propriii lor ochi, aceste diferenţe erau mărunte
în comparaţie cu elementele comune de care
erau atît de conştienţi. «.Această conştiinţă a
unei culturi comune — afirmă oratorul Iso-
crate, în discursul său intitulat Panegiric
cap. 52 (destinat spre a fi citit la o panegyris,
o adunare solemnă) — a făcut ca numele de
elen să fie mai degrabă simbolul unei civili-
zaţii, decît să reprezinte un neam. în acest fel,
numele de „eleni" se cuvine mai degrabă atri-
buit celor ce au privilegiul de a se fi împărtă-
şit din darurile culturii elene decît celor ce sînt
de origine „eleni"».
întreaga dezvoltare a literaturii elene se
produce în spaţiul unei jumătăţi de mileniu,
începînd cu Homer şi Hesiod, care consemnau
în secolele VIII-VII î.e.n. mituri şi legende
străvechi, unele de origine orientală. Ea con-
tinuă cu poezia lirică şi scrierile filozofice,
dezvoltate în secolele VII—VI î.e.n., cu trage-
dia şi întreaga producţie literară a veacurilor
V—IV î.e.n., specii literare care au pus teme-
liile spiritului european de mai tîrziu. Această
intensă înflorire, ce avea să apună odată cu
războiul peloponesiac, declanşat între Atena şi
Sparta — cele două cetăţi pururea rivale — s-a
manifestat deopotrivă în domeniul speculaţii-
lor intelectuale cît şi în domeniul politicii, tre-
XII CUVlNT ÎNAINTE

cîndu-se de la organizarea gentilică la demo-

craţia polisului, marcînd o creştere a civismu-
lui care a avut ca efect să-i facă pe greci să
aibă o conştiinţă limpede a individualităţii lor,
să-i facă conştienţi de drepturile cîştigate prin
lupta de clasă şi de libertatea de a acţiona.
Evoluţia aceasta cu totul neobişnuită faţă de
celelalte civilizaţii, cu o desfăşurare pe mi-
lenii, este vizibilă şi în formele de artă, în
sculptură cu Fidias, în pictură cu Polygnotos,
în arhitectură cu Iktinos. Redarea trupului
omenesc iniţial printr-un xoanon * este pără-
sită treptat pentru ca, în epoca clasică, această
artă, după caracterizarea lui N. Kazantzakis,
„să fie străbătută de un fior ce se mişcă im-
perceptibil, ca aripa unui şoim, plutind în
văzduh".
Varietatea şi încîntătoarea bogăţie a genurilor
literaturii greceşti fac parcă zadarnică o încer-
care de a fixa, de a determina unele caractere
generale ale acestei literaturi: Totuşi, cîteva
trăsături distinctive, cum ar fi semiotica mito-
logică, oralitatea, caracterul filozofic-moral,
cu toată suita lor de componente, se pot des-
prinde. Nu odată, cel ce s-a aplecat cu interes
asupra acestei literaturi rămîne încredinţat că
miraculosul mitologic apare ca un meşteşug
propriu al elenilor. Ne mărginim să dăm doar
unu-două exemple: mitul veşnicei tinereţi,
întrupat în zeiţa Hebe, pe care Hera o zămis-

* Statuie de lemn cu trăsături rigide.

 CUVlNT ÎNAINTE XIII

Ieste aspirină parfumul suav al unui trandafir.

Mitul luptei dintre un om şi un zeu, prezent
pe tot parcursul Iliadei şi al Ocliseci, îl gus-
tăm parcă de fiecare dată mai mult, dar în-
deosebi în acea parte din cîntul XXI al Ilia-
dei, care redă lupta dintre A hile şi apele în-
volburate ale fluviului Xanthos, înfăţişat ca
o divinitate, încercînd să se răzbune pe eroul
ce-i pîngărise undele. întrepătrunderea intre
lumea zeilor şi cea a oamenilor este foarte
strînsă, cea dintîi reprezentînd un întreg an-
grenaj, în care fiinţele omeneşti sînt prinse
împotriva voinţei lor şi care ascultă supuse
de o forţă invizibilă, transcendentă, numită
Aisa sau Moira, neînfrîntă nicicînd. Şi azi ca
şi-n trecut, cititorul de literatură greacă ră-
mîne sub impresia unei veşnice tinereţi pe care
o respiră această literatură, sub impresia a
ceva ce este foarte viu şi care se explică prin
menirea iniţială a literaturii elene, creată spre
a fi cîntată, recitată, şi-n care creatorul ţine
totdeauna seama de un ascultător, de un audi-
tor. Această situaţie impune în mod obligatoriu
utilizarea unor formule de adresare, a unor
pronume demonstrative menite să concentreze
atenţia asupra conţinutului, care nuanţează
expunerea şi care în cele din urmă ar putea
fi traduse prin anumite gesturi. Acest element
viu ne face, de pildă, să participăm din plin
la numeroasele peripeţii şi aventuri povestite
de Herodot, în a sa operă intitulată simplu
Istorii. în cuprinsul a nouă cărţi este poves-
XIV CUVlNT ÎNAINTE

tită încleştarea dintre eleni şi cotropitorii asia-

tici. In termenii cei mai simpli, fără ocolişuri,
deschis, cu multă îndrăzneală, istoricul vor-
beşte despre lupta îndîrjită a unui popor pen-
tru care valoarea supremă este libertatea. Po-
vestirea, în ansamblul ei, este de o mare sim-
plitate, de la care omul modern s-a îndepărtat
continuu şi pe care limbile moderne abia dacă
o pot reda. Proza lui Herodot aparţine unei
epoci cînd oamenii vorbeau pentru a se face
înţeleşi, nu pentru a atrage atenţia asupra lor.
Aceasta lasă impresia că stilul. este mai de-
grabă vorbit decît scris, excluzînd impresia
unui efort. Herodot, în conformitate cu tradi-
ţia oralităţii, renunţase la dialectul doric, ce-i
era familiar, şi adoptase pe cel ionic, mai in-
dicat pentru povestirile apropiate de conver-
saţia obişnuită. Aceasta explică şi măr ele suc-
ces repurtat la lectura publică făcută din ope-
ra lui lă Olympia. Pentru o mai bună înţele-
gere a acestui caracter de oralitate, se cere
însă să ne întoarcem în trecut, să nu uităm
condiţiile aezilor, obligaţi să improvizeze ore
în şir pe canavaua unor subiecte tradiţionale,
care dispuneau de un întreg arsenal de for-
mule aparţinînd fondului epic grec.
In sfîrşit, literatura greacă, încbegîrid. în
opere rămase ca „un bun cîştigat pentru tot-
deauna" (ktema es aei) exemple bogate de
„virtute" şi „frumos-bine" (arerte şi kaloka-
gathla), a fost recunoscută ca zămislitoarea tu-
 CUVÎNT ÎNAINTE XV

turor concepţiilor moderne ce stau la baza ju-

decăţilor actuale, a viziunilor, a noilor noastre
mituri. Această literatură a făcut pentru prima
oară elogiul forţei fizice, reţinută şi pusă în
slujba unei cauze juste şi nu a violenţei bru-
tale şi oarbe. Ea a dat glas sentimentului de
mîndrie şi orgoliu în faţa frumuseţii fizice şi
a forţei morale, rîvnei nobile, care face din
orice forţă pusă în slujba unei cauze drepte
semnul alianţei cu zeii. De asemeni, a dat glas
generozităţii, mărinimiei, dragostei faţă de
semeni, care au făcut din Prometeu primul
altruist, măsurii exprimate în maximele ce-
lor Şapte înţelepţi, gravate la intrarea sanc-
tuarului de la Delfi, regulă majoră ă moralei
greceşti care defineşte o atitudine de cumpă-
tare, recomandată de Pindar tiranilor din Si-
cilia, lui Hieron din Siracuza şi lui Arcesilau
din Cirena. A cunoaşte limitele hărăzite omu-
lui constituie conţinutul adînc al celebrei ma-
xime „Cunoaşte-te pe tine însuţia. Nesocotinţa,
încălcarea măsurii (hybris) — explică poetul
tragic Eschil în drama sa Perşii — a fost ho-
tărîtoăre pentru înfrîngerea lui Xerxes în ex-
pediţia sa împotriva Greciei. Conştienţi de
'aceste limite — aşa cum spune Robert Fia-
celiere — vechii greci au gustat din plin far-
mecul existenţei, fără să-şi facă iluzii, fără
optimism prostesc, cu ochii larg deschişi asu-
pra condiţiei umane, care, în general, com-
portă tot atîta rău cît şi bine.
XVI CUVlNT ÎNAINTE

Cea dintîi perioadă de dezvoltare a litera-

turii elene debutează spre surprinderea tu-
turor cercetătorilor printr-o grandioasă epo-
pee, Iliada, fapt anevoie de înţeles, dar care
se datorează cunoaşterii cu totul incomplete
a acestei perioade. Acest summum al creaţiei
poetice greceşti nu poate fi decît rezultatul
unei bogate activităţi artistice pe care noi o
presimţim doar, dar despre care nu avem nici
o dovadă. Paralel cu ciclul epic despre răz-
boiul troian iau naştere diverse alte cicluri,
cum ar fi cel teban, cuprinzînd povestiri des-
pre regele Oedip şi urmaşii săi, ciclul argo-
nauţilor, referitor la construirea navei Argo
şi călătoria lui Iason în Colhida, sau legende
cu subiecte genealogice sau mitice iniţial atri-
buite principalului reprezentant al genului,
şi anume lui Hesiod, poetul-plugar din Ascra
Beoţiei. Dacă primul lui poem, Teogonia (în
realitate o cosmogonie), este dominat de o
concepţie originală despre ordinea în lume,
despre progres în materie de civilizaţie şi cul-
tură, cel de al doilea, Munci şi zile, este an-
corat în plină contemporaneitate, vehiculînd
sfaturi practice şi nenumărate maxime morale.
De aceea, în amintirea grecilor, Hesiod a ră-
mas un educator, ale cărui maxime se găsesc
adesea citate la scriitorii posteriori lui. Ideea
conducătoare a acestui poem, didactic în pri-
mul rînd, grija de „dreptate" (dike), căreia
trebuie să-i fie subordonat totul, va ocupa
 CUVÎNT ÎNAINTE XVII

un loc de frunte atît în viaţa cetăţii, cît şi în

filozofia greacă.
Poezia lirică, la vechii greci, ca dealtfel la
toate popoarele antice, îşi are originea în prac-
tici de magie şi-n practici rituale, în care dan-
sul, muzica şi textul poetic se îmbinau într-un
tot şi pe care poezia greacă l-a respectat cu
fidelitate pînă-n pragul epocii elenistice.
L,a evoluţia genului liric căruia îi aparţine
şi specia de poezie gnomică, strălucit repre-
zentată de Solon prin dezvoltarea unora din
temele majore ale eticii promovate de Hesiod,
şi-au adus contribuţia factori variaţi, dintre
care se cuvine menţionată încurajarea mani-
festărilor publice, determinată de efortul pen-
tru democratizarea formelor de viaţă ale Ce-
tăţii. Tiranii din această perioadă, sprijinin-
du-se adesea pe reprezentanţii mişcărilor de-
mocratice, au inclus în programul lor cultural,
pe lîngă grandioase lucrări de folos obştesc,
şi încurajarea creaţiei poetice, prin serbările
şi concursurile pe care le organizau.
Perioada clasică (sec. V—IV î.e.n.) îşi da-
torează originalitatea introducerii unui nou
spirit, întrucît literatura de inspiraţie re-
ligioasă primeşte acum o puternică replică din
partea filozofiei raţionaliste. Atena deţine un
incontestabil primat intelectual. Deoarece în
această perioadă principalele manifestări cul-
turale se concentrează în regiunea Atticii, acest
fapt a conferit perioadei numele de „attică
Tragedia, componentă de nedesfăcut a culturii
XVIII CUVlNT ÎNAINTE

greceşti, răsărită şi crescută pe solul Atticei,

irumpe în toate direcţiile lumii antice, reva-
lorijicînd în noi forme fondul mitic, eroic,
fuzionînd într-o extraordinară simbioză ele-
mente preluate din genul epic, din cel liric
şi din dramele populare. Simultan, proza lite-
rară se diversifică. Istoria este reprezentată de
Herodot şi de Tucidide, ale căror lucrări sînt
elaborate sub semnul raţionalismului. Opera
lui Xenofon, care depăşeşte secolul al V-lea
î.e.n, prevesteşte expansiunea elenică, reali-
zată de Alexandru cel Mare. Tot în cadrul
prozei se situează retorica, dezvoltată în dis-
putele din Agora, din Adunarea poporului
(Ecclesia) şi în procese, măiestria desăvîrşită a
cuvîntului fiind atinsă de Demostene (sec. IV
î.e.n.), pildă vie şi înflăcărată prin Vehementa
lui politică angajată. Filozofia, tot în această
epocă, cunoaşte la rîndul ei o mare dezvol-
tare. Aportul sofiştilor, prea adesea diminuat,
constă din strădania de a face din om centrul
speculaţiilor, de a-i dezvolta facultăţile inte-
lectuale şi de a promova morala, potrivit afir-
maţiei celui mai însemnat dintre ei, Protago-
ras din Abdera (485—411 ? î.e.n.), după care
„omul este măsura tuturor lucrurilor". Luîn-
ctu-l pe om ca măsură universală de referire,
Protagoras vesteşte orientarea nouă a filozofiei
greceşti faţă de direcţia materialismului io-
nian. Prodicos din Keo*, aproape contempo-
ran cu Socrate, este tipul sofistului moralist
prin excelenţă care, pornind de la o teză atri~
 CUVlNT ÎNAINTE XIX

buită în general lui Protagoras şi anume că

„virtutea este o învăţătură ce se poate însu-
şi", caută s-o aplice. Învinovăţiţi de a fi con-
tribuit la zdruncinarea unor valori tradiţio-
nale, sofiştii au fost făcuţi adesea răspunzători
de nenorocirile abătute asupra Atticii, în aşa
măsură încît Protagoras a fost obligat să fugă
din Atena. Adesea a fost învinuit de acelaşi
lucru şi Socrate, şi anume că el ar fi contri-
buit la rătăcirea morală a tineretului, deşi
realitatea se opune acestor învinuiri, căci So-
crate predica o învăţătură morală de esenţă
pur umanistă. Aşa cum subliniază J. Defra-
das în Literatura elină *, gîndirea liberă nu
se pute'a exprima fără riscuri într-un moment
de adîncă criză a sistemului sclavagist antic.
Socrate a oferit istoriei logicii ideile sale asu-
pra conceptului şi inducţiei, iar istoriei eticii
convingerea în posibilitatea instituirii unei
ştiinţe a comportării morale, urmărind, în pri-
mul rînd, redresarea morală a acelora ce-şi
pierduseră credinţa în valorile umane şi în
semenii lor. El a încercat să dezvăluie fru-
museţile nebănuite ale sufletului omenesc şi
să valorifice capacitatea umană de a înfăptui
Binele. Şi cu toate acestea Socrate a murit
victimă a vestitului proces înscenat în anul
399 î.e.n. de către autorităţile de stat.

*Jean Defradas, Literatura elină, Bucureşti, Edi-

tura Tineretului, Lyeeum, 1968, p. 114. ^ , v
XX CUVlNT ÎNAINTE

Ultimele etape de dezvoltare a literaturii

greceşti sînt cea elenistică şi cea greco-romană
(de la 331 î.e.n., anul cuceririi Greciei de către
Alexandru cel Mare şi pînă la 476 e.n, an ce
marchează sfîrşitul stăpînirii romane, său
529 e.n., anul închiderii şcolilor filozofice din
Atena de către Justinian). Este perioada afir-
mării valenţelor individului, desprins adesea
din mediul lui, silit nu odată să-şi ducă viaţa
într-o lume străină, cu moravuri deosebite,
să renunţe la sprijinul care în cadrul Cetăţii
greceşti (polis-uZ), îi era din plin asigurat.
Din confruntarea individului cu un mediu po-
litic şi social nou, se va naşte un individ nou,
înclinat continuu spre evaluarea propriilor lui
forţe. Această evaluare ne apare cu atît mai
lucidă cu cît se petrece în condiţiile unei des-
cătuşări de forţele ocrotitoare ale zeilor şi în
lumina proiectată de unele succese ale ştiinţei.
Procesul acesta de autodimensionare îl va
duce pe omul perioadei, elenistice la noi con-
vingeri despre rolul lui social, încredinţîndu-l
că individul aparţine omenirii întregi. Este
totodată epoca celei mai mari expansiuni a
elenismului, cînd influenţa, acestuia se face re-
simţită nu numai în Egipt, ci şi în Bitinia, Ca-
padocia şi Pont, ale căror dinastii adoptaseră
moravurile lumii elenizate şi limba greacă.
După ce au fost considerate ca aparţinînd
unei perioade de tranziţie mai puţin caracte-
ristică în comparaţie cu cele precedente, isto-
riografia de azi recunoaşte acestor etape meri-
 CUVlNT ÎNAINTE XXI

tul de a fi transformat într-o oarecare măsură

moştenirea clasică pentru a fi aptă de a fi di-
fuzată dincolo de fruntariile lumii meditera-
neene. Această operă, care a determinat ele-
nizarea unei bune părţi a Orientului, aparţine
în mare măsură lui Alexandru cel Mare, care
a facilitat legăturile dintre cele două lumi
— greacă şi orientală — şi a făcut posibilă
adoptarea şi întrebuinţarea masivă a limbii
greceşti, pe care indigenii s-au străduit s-o în-
veţe pentru a se ridica din punct de vedere
social şi material, pentru a-şi apropia practi-
cile vieţii familiale după normele elenice, mo-
dul de viaţă elen în oraşele nou construite,
unde se întîlnesc aceleaşi monumente caracte-
ristice, ca templul, gimnasion-ul, palestra, bu-
leuterion-ul (tribunalul). Grecii care emigrează
şi care provin, în primul rînd, din Macedonia
şi Grecia propriu-zisă, din Asia, din insule
sau din regiunile mai puţin dezvoltate, ca Eto-
lia, Arcadia şi Tracia, rămîn solidari între ei
şi se grupează în asociaţii profesionale şi de
cult, manifestînd, în acelaşi timp, dorinţa de
a se impune în faţa localnicilor.
Literatura greacă din această perioadă are
un caracter idiomorf, prezentînd numeroase
clasificări în care ştiinţa este bogat reprezen-
tată. în literatură se fac distincte două ten-
dinţe : pe de o parte, o înclinare spre erudi-
ţie, favorizată de investigaţiile întreprinse în
diferite domenii şi susţinută de conducerile
noilor biblioteci de la Alexandria şi PergamK
XXII CfUVlNT ÎNAINTE

iar pe ie alta, o abordare a unor eme şi su-

biecte manieriste. Literatura abia tcum de-
vine literatură în accepţia modernă a cu-
vîntului. Lectura făcută pentru ea însăşi de-
vine pentru prima oară o pasiune şi este fa-
vorizată de mulţimea recitărilor organizate
cu prilejul diferitelor serbări, în numeroase
cenaclurit cu un auditoriu statornic, recrutat
printre scriitorii subvenţionaţi de monarhii
care deţin puterea în regatele create după dis-
pariţia lui Alexandru.
Spre sfîrşitul etapei romane aportul litera-
turii greceşti va consta îndeosebi din vehicu-
larea masivă a ideii de „elenism", care găseşte
o adeziune puternică în lumea romanizată, şi
care reprezintă o chezăşie, o chemare stărui-
toare şi entuziastă pentru perpetuarea unor
tradiţii şi a unei culturi ale cărei etape s-au
succedat într-un ritm armonios, nicicînd în-
trerupt.

Despărţirea celor două imperii romane — de

apus şi de răsărit — n-a frînat dezvoltarea
literaturii elene şi nici edictul dat ulterior ie
împăratul Justinian, în 529, pentru închide-
rea şcolii filozofice din Atena. Dimpotrivă, a-
ceastă literatură rămîne în plin proces evo-
lutiv, nicicînd întrerupt, iar influenţa bene-
fică a elenismului de-a lungul vremii o măr-
turiseşte din plin creaţia scriitorilor greci din
zilele noastre: Elytis, Seferis, Cavafis, Pana-
yotopoulos. Tradiţii, obiceiuri, teme literare
 CUVlNT ÎNAINTE XXIII

şi motive care păstrează de-a lungul vremii

nealterate sau supuse unor mici modificări,
cum ar fi dansul syrtos, atestat într-o inscrip-
ţie de pe vremea împăratului Caligula (37—41
e.n.), „Cîntecul rîndunicii" (Eiresione), care se
cîntă şi astăzi, la 1 martie (cînd copiii colindă
din casă în casă, primind daruri), sau balada
„întoarcerea fratelui înstrăinat" care ne amin-
teşte episodul recunoaşterii lui Odiseu de că-
tre Penelopa din cîntul XXIII al Odiseei. Mo-
tivele antice sînt mereu revalorificate, cum
este mitul lui Prometeu, prelucrat de scriito-
rul Kazantzăkis.
între lumea greacă de azi şi cea veche se
interpune lumea Bizanţului, realitate elenică
viguroasă, dominată de ideologia creştină. Ca-
pitala imperiului roman de răsărit, Constanti-
nopole, fostul Byzantion, devine locul de în-
tilnire al oamenilor de cultură datorită con-
centrării masive de scrieri clasice ce se păs-
trează aici; în oraş luase fiinţă un scripto-
rium de stat, în care un întreg corp de cali-
grafi întocmeau noi ediţii ale operelor lite-
rare greceşti. Aşa cum subliniază Paul Le-
merle *, Bizanţul avea intuiţia misiunii sale
istorice şi a preluat, chiar de la întemeierea
sa, locul Alexandriei. Continuitatea vieţii ele-
nice sub administraţia romană este atît de pu-

* Bizanţul şi originile civilizaţiei noastre, în Stu-

dii. Literatura Bizanţului, Bucureşti, Editura Uni-
vers, 1971, p. 42,
XXIV CUVlNT ÎNAINTE

ternică încît limba greacă devine limbă ofi-

cială şi limbă comună pentru orice gen de co-
municare în lumea Orientului. Aparatul juri-
dic şi instituţiile politice şi civile sînt un de-
calc lupă modelele similare din epocilt ante-
rioare. Diversele populaţii migratoare care au
pătruns adînc în Balcani şi în Asia Mică nu
numai că nu au zdruncinat această organizare
dar, în cea mai mare măsură, cînd s-au stabi-
lit, au adoptat şi ele modul de viaţă bizantin,
împăratul Teodosiu al II-lea a luat iniţiativa
creării unei Universităţi de stat, care va fiinţa
pe toată durata imperiului. Secolul al IX-lea
prilejuieşte o promovare masivă a culturii gre-
ceşti prin trecerea de la scrierea cu majuscule
la scrierea cu litere minuscule şi prin întoc-
mirea unor ediţii de prestigiu, elaborate sub
îndrumarea unor învăţaţi de talia lui Fotios şi
Arethas. Ana Comnena (sec. XII), femeie deo-
sebit de învăţată, instruită în variate discipline
ca filozofia, fizica, geometria, arheologia, geo-
grafia, tactica şi medicina, stăpînind o limbă
greacă perfectă, elaborează Alexiada *, depă-
şind calitativ tot ce se realizase în istoriogra-
fia bizantină de pînă atunci. Un veac mai tîr-
ziu (XIII), Maximos Planudes, autorul unei
cunoscute Antologii de epigrame greceşti, tra-
ducător al lui Cato, Caesar şi Ovidiu, susţine
cu entuziasm ideea unităţii tipologice a cultu-

* Istoria războaielor purtate de soţul ei, Ale-

xi'Os Coranenul.
 CUVlNT ÎNAINTE XXV

rii clasice greacă şi latină, idee care avea să-şi

arate roadele în secolele următoare, cînd, după
căderea Constantinopolului, Renaşterea italiană
primeşte un impuls deosebit prin strămutarea
în Itcdia a unei pleiade de cărturari greci, în
fruntea cărora se aflau renumiţii umanişti Ma-
ntiei Moschopoulos, Demetrios Chalcocondyles
şi alţii. Datorită activităţii lor de neobosiţi pro-
pagatori, traducători şi comentatori competenţi,
interesul pentru creaţiile literare ale vechilor
greci se răspîndeşte din Italia în toate ţările
Apusului şi-n cele germanice (sec. XV—XVIII).
Asistăm deci la un proces îndelung al ele-
nismului, şi azi în plină desfăşurare, şi putem
afirma că cine nu surprinde firul ce leagă po-
vestea de răzbunare din romanul lui Costas
Tactzis * de drama Medeei, firul ce leagă pe
Eschil de Seferis, pe Homer ae Elytis şi pe
Pindar de Ritzos nu poate sesiza „miracolul"
grec. Acela studiază doar o cultură şi o civi-
lizaţie trunchiată, oprită în mersul ei, frag-
mentată, „o Grecie in vitro", cu structuri izo-
late asupra cărora se pot face experienţe ca
într-un laborator.

împrejurările istorice din Răsăritul Euro-

pei, unde statele naţionale au întîmpinat pie-

* Cartea a apărut şi în traducerea franceză a lui

Jaques Lacarriere, în Editura Gallimard, 1967. In-
titulată A treia căsătorie, a ajuns azi, în Grecia, la
a şaptea ediţie.
XXVI CUVlNT ÎNAINTE

dici în dezvoltarea lor ca formaţiuni 'politice

independente, nu au îngăduit cunoaşterea
aprofundată şi răspîndirea marilor creaţii ale
literaturii greceşti clasice, în aceeaşi jnăsură
ca în Occident. Cu toate acestea, dominaţia
turcească din Balcani nu a putut înăbuşi le-
găturile culturale între Grecia, populaţiile de
limbă slavă şi românii din sudul şi nordul
Dunării. Aceste populaţii s-au aflat vreme de
un mileniu în raza de iradiere a Bizanţului.
Un întreg grup de popoare, bulgar, rus, sîrb,
bielorus, ucrainean şi, fireşte, grec, şi-au aşe-
zat la temeliile civilizaţiei medievale unele
elemente fundamentale ale civilizaţiei bizan-
tine. Şi în Ţările Române se citeau opere cla-
sice greceşti fie în original, fie în versiuni sla-
vone. De asemenea, au apărut numeroase şi
excelente traduceri româneşti, cum ar fi cea
a „Herodotului" de la Coşula, editată de Ni-
colae lorga, sau cea a Etiopicelor lui Helio-
dor, „romane" populare brodate pe ciclurile
legendare de odinioară, precum şi culegeri de
sentinţe şi maxime. Ienăchiţă Văcărescv voi
bea entuziasmat de influenţa creaţiei literare
greceşti, „de vestitul Omer, de Hesiod, Euri-
pide şi Aristofan", iar cu trei decenii mai tîr-
ziu Paris Momuleanu, în prefaţa unui volum
de poezii tipărit în anul 1820, în care amintea
de Homer „vîrf al poeţilor din toate timpu-
rile". mărturisea că „nimic alt ajutoriu din
 CUVÎNT ÎNAINTE XXVII

streine limbi nu i-a împuternicit condeiul de-

cît o lirică a lui Athanasie Christopol".
Interesul pentru clasicismul grec se va pre-
lungi în veacul al XlX-lea la un Iancu Văcă-
rescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolin-
tineanu şi alţii. Dar aşa cum se observă, este
vorba de un clasicism de tip „epigonic", căci
exceptînd Ţiganiada lui Ion Budai-Deleanu,
nu s-a realizat nici o operă care să poată servi
ca model, ideile sînt exprimate la modul gene-
ral, iar nu închegate într-o artă poetică me-
nită să ofere un cod sistematic pentru creaţia
literară. Ele ţin totuşi seama de teoria şi ex-
perienţa literaturii clasice. Filonul clasic poa-
te fi depistat la toţi marii noştri poeţi: Emi-
nescu, Coşbuc, Macedonski, Blaga, Emil Botta.
Valorificarea literaturii greceşti prin noi in-
terpretări impuse de epoca noastră se face ne-
întrerupt atît la noi în ţară, cît şi pretutindeni
în Europa şi pe alte meridiane, influenţînd
statornic creaţia literară prin formulele ei ve-
rificate de o mirifică longevitate.

Datorită caracterului lor etic-moralizator,

scriitorii greă au fost de timpuriu excerptaţi,
maximele şi sentinţele lor constituindu-se în
culegeri şi florilegii, destinate, în primul rînd,
necesităţilor învăţămîntului. Un text de bază
al învăţămîntului elen l-au constituit gnomele
aflate în epopeile homerice, Homer neîncetînd
nicicînd de a fi lectura şcolară predilectă a
 XXVIII CtJVÎNT ÎNAINTE

poporului *. Oratorul Lycurg ** ne stă măr-

turie că vechii greci ascultau încă din copilă-
rie versurile homerice, pe care le memorau,
din convingere fermă că acest lucru îi făcea
mai buni, mai virtuoşi ***. Numeroase papiru-
suri din epoca elenistică şi din cea romană
conţin exerciţii făcute pe baza versurilor ho-
merice. Şi este interesant de reţinut că din
cele mai îndepărtate puncte ale Egiptului ies
şi acum neîncetat la iveală papirusuri din
care se străvede strădania oamenilor din mar-
ginile deşertului ca să-l înţeleagă pe Homer.
Multe colecţii de papirusuri din această pe-
rioadă cuprind vocabulare menite să faciliteze
cunoaşterea lui Homer, cele dintîi vocabulare
pe papirusuri datînd de la sfîrşitul perioadei
Ptolomeilor (sec. II—I î.e.n.).
în literatura greacă posterioară lui Homer,
începînd de la Hesiod, se conturează tot mai
pregnant o direcţie gnomică reprezentată atît
prin poeţi' lirici, cum ar fi Solon şi Theognis
(sec. VI î.e.n.), Pindar (sec. V î.e.n .), cît şi tra-
gici, Eschil, Sofocle, Euripide, Achaios etc.
(sec. V î.e.n.), continuată ulterior în retorică.
Gnomele sînt exprimate sub difsrite forme de
vorbire, de obicei lapidar. O caracteristică ge-

* Vezi capitolul Homer als Erzieher (Homer ca

educator), în Werner Jăger, Paideia, Berlin und
i .eipzig, 1936, p. 63 . şi urm.
** Lycurg, împotriva Mi Leocrates, 102.
*** Aristolel, Poetica, 1448 a, 10; Retorica, 1394 a—
1395 b, 17. »
 CUVlNT ÎNAINTE XXIX

nerălă constă in faptul că ele împărtăşesc o

constatare, un adevăr, concluzia unei medi-
taţii şi, ca atare, presupun un auditoriu dis-
pus să le recepteze. E. Ahrens, în lucrarea sa
Gnomen in griechischer Dichtung (Halle, 1937),
s-a străduit să clasifice după categorii tipolo-
gice tezaurul jgnomologic al literaturii greceşti
timpurii, ajungînd la următoarea departajare:
1. gnome ce nu pot fi desprinse din context,
cu un pronunţat caracter retoric şi o finalitate
precisă, încadrate într-un enunţ mai larg;
2. gnome în calitate de document al limbii
vorbite, constituind adesea o unitate sintac-
tică ; 3. gnome reprezentînd documente a.le
direcţiilor etice, conţinînd un înalt interes pen-
tru mărturiile ce le oferă asupra concepţiilor
de viaţă, uneori antagonice, cît şi asupra me-
todelor de educaţie şcolară, civică, patriotică;
4. gnome interesante ca expresie stilistică.
Un rol de seamă în învăţămînt l-au avut şi
maximele celor „şapte înţelepţi" şi cele ale fi-
lozofilor greci, mulţi dintre ei întocmind ade-
vărate „cărţi de învăţătură", cunoscute sub
numele de chreiai, termenul însemnînd iniţial
„învăţătură", „maximă folositoare" şi apoi „cu-
legere" de maxime, proverbe, sentinţe. In acest
sens, amintim „cărţile de învăţătură" ale lui
Theofrast, Demetrios din Phaleron, ale stoici-
lor Cleanthes şi Chrysippos. Numeroase ma-
xime erau cîntate, pretîndu-se, astfel, mai uşor
XXX CUVlNT ÎNAINTE

la memorizare. Cunoaştem preceptele cîntate

ale lui Bias din Priene şi ale lui Solon, din
care amintim: „Priveşte-l pe om şi află / dacă
are gînduri ascunse / în timp ce faţa-i zîmbi-
toare".
Compendiile de maxime se înmulţesc odată
cu epoca elenistică, cînd întreg tezaurul lite-
raturii greceşti este sistematic valorificat, da-
torită strădaniei unor mari oameni de cultură,
care au stat rînd pe rînd la conducerea biblio-
tecii din Alexandria, un Callimachos, un Apol-
lonios din Rodos sau un Aristofan din Bizanţ,
acesta din urmă stabilind textul tragicilor,
editîndu-i şi comentîndu-i.
In perioada care a urmat, adică cea greco-
romană, au continuat studiile de gramatică şi
de exegeză a literaturii greceşti, elaborlndu-se
tratate de critică şi istorie literară, cum au
fost Tratatul despre sublim al cărui autor nu
este cunoscut sau tratatele lui Dionys din Ha-
licarnas. în această perioadă, datorită discer-
nămîntidui unor gramatici competenţi, s~a
făcut alegerea tragediilor pentru uzul şcolilor,
atunci au fost consacrate cele şapte tragedii
eschileene, ceea ce a oferit posibilitatea de a
se fi păstrat o trilogie eschileică completă.
Chiar din primele secole ale erei noastre au
început să fie puse în circulaţie de către gra-
matici care serveau ca profesori în învăţămînt
culegeri de versuri cu conţinut moral, detaşate
din autorii greci, dispuse în ordine alfabetică
 CUVlNT ÎNAINTE XXXI

pentru a fi uşor memorate *. De multe ori,

gramaticii au modificat uşor textul unor ver-
suri, aşa că atribuirea lor unui anume poet,
cum este cazul versurilor atribuite lui Teognis
se face cu oarecare dificultate; alteori s-au
atribuit numeroase versuri poetului care se
bucura de cea mai mare vază într-un anume
moment. Aşa s-au constituit în secolele IV şi
V colecţia zisă „a lui Menandru", ca şi altele,
care s-au copiat de nenumărate ori, răspîndin-
du-se pretutindeni. Stobaios are meritul de a
fi inclus în Florilegiul său cele mai frumoase
maxime şi sentinţe, aparţinînd mai ales lui
Menandru.
Bizanţul a continuat apoi munca de valori-
ficare a literaturii elene, şi-n cadrul acesteia
culegerile de gnome, proverbe şi sentinţe s-au
bucurat de atenţie deosebită. In acest sens se
cuvin menţionate culegerile de proverbe, nu-
mite versuri de aur, de provenienţă pitagorică,
Melissai (Albine) **, culegerile lui Theodoros
Prodromos şi Mihail Glycas, ca şi cele ale lui
Arsenios Apostolios, născut pe la 1465 la Irac-
lion în Creta. El era fiul învăţatului Mihail
Apostolios, care a desfăşurat o vie activitate

* Dintre gramaticii cunoscuţi ca autori de cule-

geri de proverbe cităm pe Didysmos, din vremea lui
Augustus, autor a 13 cărţi de Proverbe, şi pe Ze-
nobios, sofistul, de pe vremea lui Hadrian.
** Despre Melissai (Albine), vezi Analele Acade-
miei Române, secţia literară, seria a doua, tom. 12
(1892), p. 129—162. Vezi şi G. Krumbacher, Geschich-
te der Byzantinischen Literatur, voi. II, p. 600—601.
XXXII C'UVÎNT ÎNAINTE

la Florenţa, la curtea lui Lorenzo de Medicis,

copiindu-i manuscrise greceşti şi întocmind el
însuşi o colecţie de maxime şi expresii numi-
tă lonia, care, completată de fiul său Arsenios,
a fost editată de Christian Walz în 1832.
Circulaţia în ţara noastră a florilegiilor de
maxime întocmite de învăţaţii bizantini a fă-
cut ca acestea să fie nu numai citite şi copiate
cu nesaţ, ci să inspire pe mulţi cărturari la
alcătuirea unor lucrări asemănătoare. Astfel,
se pot citi cu mult interes maximele greceşti
din manuscrisul (B.A.R.) 260 (36), datînd din
sec. XIV—XV, cele din manuscrisul (B.A.R.)
261 (268), care cuprinde citate extrase din căr-
ţile citite de Nicolae Mavrocordat, proverbele
din manuscrisul (B.A.R.) 663 (74) sau, în fine,
maximele greceşti ale ieromonahului Cyril,
publicate la Bucureşti în 1838. Ds asemeni,
prezintă un real interes sentinţele în mono-
stih ale ieromonahului Filotei Peristeriotul
(1746), extrase alfabetic din diferiţi poeţi şi
aflate în manuscrisul 616 (167) din Biblioteca
Academiei Române. Tot astfel în manuscrisul
1289 (B.A.R.), la folio 218, întîlnim extrase din
sentinţele lui Theognis, iar în manuscrisul
(B.A.R.) 264 (625), din sec. al XVII-lea, maxi-
me din Dio Cassius, Xenofon, Kinnamos, Plu-
tarh, Ioan Chrisostomul, Vasile cel Mare.
Lucrarea de faţă se adaugă unei bogate serii
de culegeri de maxime apărute la noi în ţară
şi care figurează în bibliografie.
MARIA MARINESCU-HIMU
 NOTA ASUPRA EDIŢIEI

Dictoanele şi sentinţele greceşti, publicate fie în

volume independente, fie ea apendice la manualele
de gramatică sau în cuprinsul manualelor, au o în-
delungă tradiţie în istoria învăţămîntului, în gene-
ral, ca şi în învăţământul românesc.
Avîndu-şi începutul în primele veacuri ale anti-
chităţii şi treclnd apoi în literatura bizantină, le gă-
sim în Floarea Darurilor, în Adunarea de pilde a
lui Dinicu Golescu (Buda, 1826), în Proverbele Iul
Iordache Golescu ca şi în Maximele lui Leon Gheu-
ca, fruntaş al mişcării iluministe. Ele atacă nume-
roase probleme de viaţă, vorbesc despre „timpul ce-i
are omul la îndemână", ce este „roata care nu se
opreşte nici o clipă", despre existenţa omului întoc-
mai unei „case în care stă un răstimp pentru a se
duce", despre „Soorat oare au zis, precum se ţine
calul cu frîu, aşa să ţin toate darurile cu măsură".
Cititorii au găsit în aceste culegeri sfaturile de care
aveau neîncetat nevoie, în vîltoarea unei vieţi prea
adesea neliniştite.
Lucrarea de faţă, ce apare în valoroasa colecţie
iniţiată de Editura Albatros, a fost întocmită pe
xxxiv NOTA ASUPRA EDIŢIEI

Daza unui număr de culegeri de proverbe care figu-

rează în bibliografie şi pe baza notelor proprii ex-
trase din parcurgerea autorilor greci.
In elaborarea lucrării, ţinând seama de procesul
unic de dezvoltare pe care-1 parcurge literatura ele-
nă, prelungindu-se pînă-n zilele noastre> am dat
uneori şi dictoane extrase din autorii tîrzii, fie bi-
zantini, fie ginditori şi scriitori greci contemporani:
Tsatsos, Kazantzakis, Kamollopoulos, Stasinopoulos.
Partea I a culegerii conţine, în ordine alfabetică,
dictoane în original şi traducere. Ţinind seama că
majoritatea acestor dictoane aparţin fondului popu-
lar de înţelepciune, sursele, cu unele excepţii, nu
sînt menţionate. Cînd a fost cazul, am citat şi cores-
pondentul latinesc, uneori şi pe cel românesc.
Partea a Il-a conţine cugetări, proverbe, aforisme,
grupate tematic. Aproape fiecare citat din această
secţiune este urmat de indicaţia autorului şi operei
din care a fost extras. In privinţa cifrelor indica-
toare spe.ificăm că pentru operele în proză cifrele
romane semnalează cartea, discursul (Ia oratori)
iar cele arabe, capitolul. Cînd nu există cifre ro-
mane, cele arabe semnalează capitolul, paragraful,
rîndul, pagina de manuscris. în cazul operelor în
versuri, cifrele romane semnalează cartea sau ciu-
tul, iar cele arabe numărul poemului din cartea
respectivă şi numărul versului din poem. Pentru ci-
tatele din Pindar, cifra romană indică numărul odei,
iar prin cifre arabe sînt semnalate strofa şi versul.
De pildă, Pindar, Olympice X, 3, 8—9. In cazul în
care nu figurează nici autorul, nici numărul paginii,
 NOTA ASUPRA EDIŢIEI XXXV

a se consulta bibliografia unde este citată lucrarea

din care a fost extras pasajul.
Această lucrare consacrată prezentării dictoanelor,
aforismelor şi proverbelor în care s-a cristalizat în-
ţelepciunea grecească îşi va aduce •— sperăm •— con-
tribuţia ei la înţelegerea uneia dintre cele mai vechi
şi în acelaşi timp mereu tinere civilizaţii. Faptul câ
proverbele şi maximele bizantine apar sporadic în
volum se explică prin aceea că autorii bizantini a j
vehiculat cu precădere dictoanele moştenite de la
scriitori clasici. Prezenţa masivă a citatelor din Dio-
genes Laertios nu trebuie să ne surprindă, Jntrucît
opera lui păstrează o bogată selecţie de dictoane,
fiind un izvor unic în această privinţă.
 PAjBTEA I

Dictoane şi expresii

1 — Noaptea, dragostea şi vinul sînt pricini de

mari necazuri.
"AppdSr], spfoţ Kai olvoc jiEyctXcov jctih&tgjv alxla.

2 — Ursului îi place mierea.

'Ayajiă jieXi apKTOi;.

3 — Nimic nu-i fără de nădejde ; trebuie să speri

în toate.
"ASA-TCTOV ov8ev, ud via 8' sXnîtlsiv X P S Â V .

4 — Vultur în nori.
Cf. lut. Aquila in nubibus (Despre ce-i greu
de prins).
'ASTOC; v vs(pGA.AIŢ.

5 — A compara pe zeiţa Atena cu o pisică săl-

batică.
Cf. lat. Minervae felem.
*A9t]va i/Roupov.
2 D I C T O A N E Ş I E X P R E S I I 2.

6 — Rîsul lui Aias (Despre un rîs exagerat).

Aiâvxeiog ysXmq.

7 — Gindurile ce-ţi vin ulterior sînt mai înţelepte.

Cf. Mintea românului cea de pe urmă.
Aî oeuxspai şpovxiSeg aoipcbxepai.

8 — Cocorii lui Ibycos.

(Despre cei ce-şi primesc pedeapsa cînd nici
nu se aşteaptă).
Aî 'IpoKoo yspavoi.

9 — Stai de vorbă cu ţărmul (Vorbeşti de-a

surda).
AiyiaXŞ XaXeXq.

10 — Bunăvoinţa intempestivă nu se deosebeşte ele

duşmănie.
"AKcupoc euvoia ouSev s%9pa<; Siacpspsi.

11 — Poveste fără de început.

Cf. Poveste fără cap şi coadă.
'AKGCpoAoq |,iu6oţ.

12 — Extremele se egal ea ia.

Cf. lat. Coincidentia oppositorum.
'AicpoxTixeg îcroxr|xeq.

13 — Timpul duce totul cu sine.

Cf. lat. Omnia fert tempus.
Aîcbv îtâvxa (pepsi.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 3.

14 — Într-un fel ţipă bufniţa, într-altul cioara.

"AXXo yXabţ, ăXXo Kopcovr) cpOsyyexcu.

15 — Unii au trudit, alţii au profitat.

"AX?vOi Kd^ov, aXXoi covavxo.

16 — Unii seamănă, iar alţii vor culege.

lA/.^oi aîîstpoucTiv, ăXXoi §' â|j,r|0ovxai.

17 — Altă viaţă, alte obiceiuri.

"AXXoq ptog, a^Â/r] Slaixa.

18 — Neştiinţa atrage îndrăzneala, iar chibzuinţă

şovăiala.
'A(aa0îa jisv Opăaoq, JtoyiCTUoţ 5' OKVOV cpepEt

19 —- Zis şi făcut.
Cf. lat. Simul dictum simul factum.
'Af.i' £7iog, a|T spyov.

20 — Căruţa fără osie se sfarmă.

"Ajaa^a xop|.ir|<; rrcspou|xsvr| o^A,uxai.

21 — împotriva a ceea ce-i hotărît nici zeii nu pot

să lupte.
'AvdyKT) ot)5s 0soi jid%ovxai.

22 — Nevoia te învaţă meserie.

'AvdyKTj xe>;vr|v ăpyd^exai.

23 — Cînd unui om îi merge rău, prietenii dispar.

'AvSpdq KAKRÂ;TCp&cjaovxogSKKOSOJV (piX,oi.
4 D I C T O A N E Ş I E X P R E S I I 4.

24 — încerci să zbori fără aripi..- > :t

" A V E U jţtsp&V ^RJTELG ÎTtxaaOcn.

25 — Rabdă şi abţine-te.
Cf. lat. Abstine et susţine,
(Este deviza lui Epictet şi a stoicilor.)
*Avâ%ou Kctl ăneyov.

26 — în nefericire omul se salvează prin speranţă.

'Avf|p âxo%<Sv c-ffl^Eiai xaîg â^ulcriv.

27 — Greşeala este omenească.

Cf. lat. Errare humanum est.
'Av0pd)7tcov |isv elvai x6 dnapxdveiv.

28 — Zarul a fost aruncat.

*AvvepIcp9r) »6poţ.

29 — Toate cresc şi apoi se ofilesc.

"Anavxa QăXXsi Kai năXiv napaivexai.

30 — Prin natura lor toţi oamenii sînt egali.

Cf. lat. Natura omnes homines aequales
genuit.
'Arcavtsg xrjţ auîffe Kspafxetaţ.
31 — Filozofii se cunosc după barbă.
'Arco jrdbycovog cpiXoaocpoi.

32 — Povestea adevărului este simplă.

'AîiXoCg 6 nC9o<; Tfjţ âlr\Q&iaq £(pu.

33 — Leneşii sînt mereu în sărbătoare.

"Apymv atsv âopxr).
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 5.

34 — Calităţile sufleteşti sînt mai presus decît f r u -

museţea fizică.
'Aperfi i|/oxfj<; &nslvo>v scmv ii KaXXovf) adonaToq.

35 — Cel mai straşnic paznic al iedului este lupul.

'Apiatoţ âpî<poo (pvXat, 6 X,OKoq.

36 — Funcţia arată omul.

'Apxiî 8E1KVUCTI dvSpa.

37 — începutul înseamnă jumătatea oricărui lucru.

Cf. lat. Dimidium facti qui bene coepit, habet.
(Horaţiu, Epist., I, 2, 40)
'Apxiî fijxioo iiavxâq.

38 — A treiera grîu din paie goale.

Cf. lat. Nudum stamen et vacuum trituare.
'Arap sk KaBaprov ăxvpcov TSTPOYNKAG CTITOV.

39 — Acela a zis.
Cf. lat. Magister dixit.
(Se referă la Pitagora şi, în general, la expri-
marea dogmatică.)
Abxdq 'âcpa.

40 — Nu lăsa ceea ce este evident pentru ceea ce

este neclar.
Cf. Nu da vrabia din mînă pe cioara de pe
gard.
'Aşsiţ td (pavspd JU'I § I < » K S x' dcpavfj.
 6 D I C T O A N E Ş I E X P R E S I I 6.

8
41 — E destul să latre un cîine, că latră şi ceilalţi.
Bau^avxo? svog, fkxOyn Kai sxspoc; KI'XOV.

42 — Nimic nu-i sigur în viaţa muritorului.

Bepaiov ooSsv eaxiv ev Ovr|itp pico.

43 — Mărăcinele nu dă struguri.
Boxpuccţ ou KLEI ăKavOa.

44 Boul (banul) îi ştă pe limbă (despre cei mi-

tuiţi, Eschil, Âgcim., 36).
BoCg ETXI y^roxiav.

r
45 —- Vulpea băţrînă nu . este prinsă în eursă.
Tepcov aA,cbîtri5 ob% aWoKexat Jîdyîj.

46 — Bătrîneţea şi trecerea timpului ne învaţă de

toate.
r^pcu; 8i5dcTKei Ttavxa Kai %povoo xpipr].

47 — Foamea îndulceşte mîncarea de bob.

rXuKcdvei Aotpoq Ki;Hj.iov;ţ.

48 — Dulce e fructul cînd paznicul lipseş'e.

r^DTcu oîtrâpa (puA,o.Kog eicXsXoiTtoxo*;.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 7.

50 — Limba rea este mai ascuţită decît vîrful să-

biei.
FA-ÂDCRA KUKTI O^oispa DK|J.% £,îşouţ.

51 —- Cunoaşte-te pe tine însuţi.

Fvto0i cmvrov.

52 — Mai aproape m i - e genunchiul decît fiuierul

piciorului.
Fovu Kvfinr)q eyyiov.

53 — Picioarele hoţilor sînt repezi.

ropyoi rcoSeţ ÂIJOTWV.

54 — Trebuie să înveţi şi după ce-ai învăţat să ai

minte.
rpd(.ij.iaxa |j.a0sîv 5et Kai jiaOâvtu vouv s^siv.

55 — Gunoi la gunoi trage.

Fpdaoţ ypdaov efipiaKei.

56 — Binefăcătorului trebuie să-i arăţi recunoştinţă.

Asî Toîq euepysxficraCTi yjxpiv 8i8ovai.

57 — Fiii trebuie să-şi respecte părinţii.

Asî xou; uiou; â^s<j3jti toKrjag .
 8 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 8.

58 — Fumul se adună-n cuptor, iar omul viclean se

ascunde în vizuină.
Asxsxai tov |.iev Kaitvov Kajuvog, c5v 8ă KtvaSov
(pcflîed.

59 — Faima ce străbate pînă departe face să existe

ceea ce nu există.
Aia>A,uyio<; <pi'iirr| TO uf) ov Jtoisî elvai.

60 — Să fii robit de patimi e mai rău decît să fii

slugă la tirani.
AouXsueiv îidQecn xaÂerabispov f| tupdvvoiţ.

61 — După ce stejarul a fost doborît, oricine ia

lemne din el.
Cf. lat. Arbore fracta quivis ligna colligit.
Apuo<; jieoouari; Kăq dvf)p

62 — Spoieşti doi pereţi.

(Despre cei ce nu au o atitudine hotărîtă.)
Auo^xoixouq UAsicpsiţ.

63 — Lucrurile alese sînt greu de dobîndit.

Cf. lat. Ardua quae pulchra.
AuciKoXa td KaXâ.

64 — Un dar urît e ca şi o pagubă.

Acopov KGTKOV Î O O V £R]JITA.
 DICTOANE ŞI EXPRESII 9.

65 — Garantează şi paguba-i gata !

"Eyyua nâpa 8' âxa.

66 — Ţ i - o i fi amintit de lup..,
Cf. lat. Lupus in fabula.
Vezi şi : Pomeneşti de lup şi lupu-i la uşă.
Ei Kai MJKOV FE|ivf|a0T]ţ.

67 — Haina face pe om.

Eî(iax' dvrţp.

68 — Stăpînul este singurul servitor al casei.

Ele âcrxi SoCXoq o M a ţ , 6 Sscnrâtrig.

69 — P e cel rătăcit adu-1 pe calea cea bună.

Elg 68ov ulvovxa ăye.

70 — Linguşitorii sînt ca nişte corbi pentru cei vii.

Eicri Kai ^GJVTCOV O Î KoXaKS<; KopaK8<;.

71 — Răspîndeşti f o c peste ulei.

Cf. Torni ulei peste f o c .
'EXalcp rcCp crPsvvueiţ.

72 — A f a c e din muscă elefant.

'EXicpavxa £k |iu!aq noisîv.

73 -— Cunosc p o m u l d u p ă f r u c t .
'EK XOO KapTtoo xo 86vSpov yiyvdbcTKO).
10 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 10.

74 —- Mai bine sărac pe uscat decît. bogat în voia

valurilor.
'Ev yrj rcsveorOai KpsîTiov i] ît^ouiouvTa nXslv.

73 — îndură cu curaj întristarea ca şi paguba.

"EvoY<-, Mki\v Kai (îXâpriv Eppa^isva);.

76 — Chibzuinţă vine noaptea.

'Ev vutcii PouXf].

77 — In vin e adevărul (adevărul la beţie).

Cf. lat. In vino veritas.
'Ev oîvo) oAr|0eia.

78 — în ţara orbilor domneşte chiorul.

"Ev xoig Toîtoiţ xcov xu(PA,râv YX.dji'MV PJKKA,su£.

79 — Leul se cunoaşte după gheară.

Cf. lat. Ex ungue leonem.
6vu%og xov Xeovxa yiyvobcncetg.

80 — Laudă-ţi mai degrabă prietenii decît pe tine

însuţi.
"E7raivov (piltov (.ul/.Âov i'î crauiou Xsye.

81 — Discordia seamănă discordie.

"Epiţ spiv dvtKpuTsuex.

82 — Din cap pînă-n picioare.

'E? jţoSccţ £K Kscpdfjg.
 DICTOANE ŞI EXPRESII 11.

83 — Este un ochi al dreptăţii ce vede totul.

"Eon StKi]ţ o(p0a?4ioc oţ m jc&vG' opg.

84 — Cine este prea bun poate fi uşor înşelat.

Cf. lat. Semper bonus homo tiro est (Marţial,
Epigr., XII, 51, 2).
E6 ăyaOoq, s5 ânarfjtaoţ.

84 — Organizîndu-ţi bine prezentul, vei avea un

bis viitor fericit.
Cf. Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi.
E5 croi x6 |.isXXov s^siţ ei TO jtapov eu TiOfjţ.

85 — Oala şi-a găsit capac.

Cf. Şi-a găsit sacul petecul.
ECpev f) Xonaq TO 7tc)jj.a.

85 — Darurile duşmanilor nu sînt daruri, şi nici nu

bis aduc folos.
'E%9pâv a8copa 8copa ICOOK âvqcina.

86 — Cînd dăinuie ospăţul dăinuie şi prietenia.

Zeî %()Tpa, £eî (piWa.

87 — Z e l u l p r o v o a c ă l a r î n d u - i zel.
Zf[Xoq £fjta>v â a t i v iticxcov.

88 — Z g o m o t u l este s e m n u l vieţii.
Zfnfjq crfjjia Kpoxog.
12 D I C T O A N E Ş I E X P R E S I I 12.

89 — Trăim au aşa cum âm vrea, ci cum putem.

ZO)|.IKV ydp oi>% coc; OsXofxev a/J df| 5ovdji£0a.

9 — L i m b a să n u o i a î n a i n t e a m i n ţ i i .
' H jXCoaaa p.f| npoipejcET© toC ^OCJ

9 - Limba i-a dus pe mulţi la pierzanie

e H jXmaaa noXXovq eiq oÂsGpov rjyayev.

92 — Grija roade sufletul şi cu nimic nu-i foloseşte.

CH |.iEpi|.tva tfjv KapSiav âaGîsi cai ouSev dKpe^eî.

93 — Sărăcia de multe duce lipsă, iar lăcomia de

toate.
TI rcsvla noXX&v Scruv âvSefjg, f| 8e âwXt]cnid
ITÂVT0)V.

94 — Iubirea de bani este mama tuturor relelor.

Cf. lat. Omnis imprpbitatis mater est avaritia.
"H (pi,\oxpinaaToabvr| ;,rjrr|p KCIKOTTITOS XTtdcrrjţ.

95 __ Pragul este oglinda casei

e H cp>ad oÎKtaq c n t ^ a ,

96 — Desfătarea ;ste o momeală pentru cei răi.

'HSovf] 5sA,Eap KOKXOV.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 13.

97 — Vremea [tinereţii] .trece cum se trece floarea

în timpul primăverii.
Mri>.udu pssi dig âv0og sapog.
; - i - .. • -. • ... . . . . . . 1 ;

98 —- Cui pe cui se scoate.

"H5up xov fftov s^sKpouaag.

99 — Pîinea pe care a frămîntat-o să o şi mănînce.

"Hv xig ejia£,s |aaCav, xauxTjv K a i £a0iâxco.

100 — Z o r i l e r î d d e ce se î n t î m p l ă n o a p t e a .
'Hc'ug opfîkra x d vuKxog epya yeXa.

101 — Stăpîneşte-ţi mînia.

©ujiou Kpdxei.

ji)2 — Propria-ţi casă este mai plăcută decît oricare

alta.
'I8ia eaxia diidvxcov apiaxov.

103 — Iată Rodosul, iată cum bate inima.

°I5oi) f| To8og, i5oi) Kai xo JcfiSiijia.

104 — Sfatul e un lucru sacru.

lepd uoji[}ouXf).
14 D I C T O A N E Ş I E X P R E S I I 14.

105 — Curcubeul nu-i semnul mîniei lui Zeus.

"Ipig OUK sari |if]ve<jjg Zqvot; armeîov.

106 — Peştele de la cap începe să miroasă.

I%8ix; SK xfjq KecpaXfţg oţeiv âpxexai.

107 — A scrie pe luciul apei.

Ka6' OSaxog yp&cpsiv.

108 — Există un moment prielnic pentru orice

lucru.
Kaipog îtavxi jtpdynaxi.

109 — A m învăţat să mă supun împrejurării.

Kaipqj SouXsueiv sj.ia0ov.

110 — Prost început, prost sfirşit.

KuKijg ăn' âp%fjg yiyvExai KCIKOV xtXoc,.

111 — Vasul prost nu se sparge.

KCIKOV âyyog ou KÂaxai.

112 — Din'r-o cioară rea un ou rău.

Cf. Aşchia nu sare departe de trunchi, sau :
Ce naşte din pisică şoareci mănîncă.
KAKOC K O P A K O G KCIKOV mov.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 15.

113 — Nimeni nu-i scutit de necazuri.

KCIKCOV ydp SvcrdA-coioc; ooSsiţ.

11.4 — Broasca zice despre vaci că-s greoaie la mers.

Cf. Rîde ciob de oală spartă.
Ka^sî %sA,G)vr> râr Roac l3api)7io§ac.

115 ~~ Vii la spartul tîrgului.

Cf. lat. Post festum.
Kaioiuv sopxfjţ rjiceic;,

116 — Prin efort se dobîndeşte ceea ce este bun.

KOTCOIC; xd KaXă Ktcoviai.

117 — Oboseala alungă oboseala.

K6TXO<; KOTIOV >I>EI.

118 — Scoţi apă cu ciurul.

(Despre cei ce fac o muncă zadarnică.)
KocTKtvra 05cop dviXetg.

119 — Un cîine nu se atinge de altul.

Cf. Corb la corb nu scoate ochii.
Kuoiv KUVOC o&% OTTSXAI.

120 — A vorbi surdului.

Cf. Vorbeşti în deşert, (Vegi ni\ 9.)
Kttxpro A.6Y03,
16 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 16.

121 — Piatra ce se rostogoleşte nu prinde muşchi.

AtOoc; Ku^i6p.£voq tpuKot; ou îcoieî.

122 — Arta este un liman pentru un om în nenoro-

cire.
Aifirjv ăxv'/Jaq ecmv âvOpdmoiq Tcxvr).

123 —• Foamea, ciuma şi războiul sînt flagelul po-

porului.
Av|io<;, Xorixdq Kai îroXr.uoc TOU Xaou EÎCTI A,oiy6g.

124 — Lupul păzeşte pînă şi oaia.

AUKOC; Kai olv 7ioij.«xîvei,

tr- • ' " . •

125 — Aprinzi opaiţul la amiază.

Cf. A forţa uşi deschise.
Au%vov ev jiecnip.,8pia ărcreig.

126 — Mîinile tiranilor sînt lungi.

MaKpaî tup&vvcov X£ÎPES-
•i , . •• " . • f: , , .. ţ . . f V "i '•"•!..

127 — Recunoştinţa e pasăre rară pe pămînt.

Mavf) svxOovi opvic fj %âpiq.

128 — Nu scormoni focul cu cuţitul.

Ma%alpş |if) îtup cncaXsuevv.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 17.

129 — Prostul suflă zgomotos, dar forţa lui e mică.

. Meya JISV TCVESI o jicopoi;, laxuc; Se oi p.iKpd.

130 — Intre ciocan şi nicovală.

MsxaE,u TOC dKjiovog Kai xi]C aipupac;.

131 — Să nu doreşti imposibilul.

Mr| eitiOujisi aSuvaxa.

132 — Nu da cuţitul în mîna copilului.

Cf. lat. Ne puero gladium.
Mfi ra/iSi jidxaipav.

133 — Nu te încrede în oricine.

Mfi 7caai îtloxsus.

134 — Nu fugi de prietenul aflat în restrişte.

Mrj (pevy' eiatpov âv IOXKOÎCH >KSIHSVOV.

135 —• Să nu judeci înainte de a asculta pe amîndoi

împricinaţii.
Cf. lat. Audiatur et altera pars.
Mr|8s 5mct]v SiKdcrr)<; npiv djatpoîv (iDGov dicoucQc;

136 — Nu ferici pe nimeni înainte de a fi murit.

Mi] Seva îtpo xoD xs^ouc; (.laicăpi^e.

137 — Nimic în afară de treburile tale.

Cf. Nu te-amesteca unde nu-ţi fierbe oala.
MqSsv e^ioGev îto^umpayuovciv.
18 DICTOANE Ş I E X P R E S I I 18.

138 — Nimic peste măsură.

Mr)8sv ( s r c s p T O H E T p O V .

1T9 — Fiica este imaginea mamei.

Mr|xepog OP.IKT]>.OV Ooyâxrip.

140 — Cu o rindunică nu se face primăvară.

M i a E«P oft TCOIEI.

141 — Cite ţări atîtea obiceiuri.

Cf. Ci Le bordeie atîiea obiceie.
No^og icai x®P a -

142 — Sabia răneşte trupul, iar vorba mintea.

Eicpog TixpcbcTKEi acjj.ia, vouv SE Xoyoq.

143 — Lemnul curbat nu-i nicicând drept.

Cf. E greu să. faci ceva bun dintr-un lucru
rău.

Su^ov ăyKvXov OUSEBOTS opOov.

O
144 — Conducătorul destoinic este o binefacere
pentru toţi.
'O âpx<DV ayaGog K O I V O V ayaQov âcmv.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 19.

145 — Lupu~şi schimbă părul, dar nu şi năravul.

'O XuKoţ xf)v îpîyja 06 TI]v yvd))ii"iv u.XXâxxei.

146 — Omul nepedepsit nu se educă.

'O f.tf) Sapeig uvOpomoţ ou 7ţaiŞeî>8xai,

147 —- Cel ce nu ştie nimic nu greşeşte de!oc.

e O pri8ev ei5cb; ou8sv eţapr/piuvei.

148 —• Mortul nu muşcă.

"O vp.Kpoq ou 8dKvei.

149 — Măgar cu liră.

"Ovoq ki>puq.

150 — Lutul clacă nu-i bătut nu se preface-n cără-

midă.
'O Tcrj^oţ i'iv pi'i Saprj, Kspapoq oi> ytyvexat.

[51 — Cine are mult piper pune şi-n zarzavat.

'O TtoXuv s%cov TTBTISPI iiOricn KCÎV A,axdvoi<;.

152 — Cine fuge de moară nu macină făină.

r O (peuycov j-iuA-qv aA,qnxov OUK a^cpei.

153 — Cea mai bună casă este cea în care intri cu

drag.
Cf. lat. Est grata domus domus optima
semper.
QtKog (pîXoţ otKog ăpiorog.
20 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 20.

154 — Urlă, cu lupii dacă situaţia te constrînge,

Cf. Cînd te afli între lupi e musai să urli
ca ei.
'OMkvţe. cruv /.UKOI; Kaipou dvyicdţiovxoţ.

155 — Laşul să se înarmeze.

"OKXO. â%sxcfl 6 beikoq.

156 — Acolo unde domneşte violenţa, legea este

neputincioasă.
"OTTOU P ( A rcăpscmv ouSsv iayfisi vopoq.

157 — Mînia celor ce se iubesc este de scurtă d u -

rată.
'Opyf) (pi?vOuvTcw niicpdv îcr/UKi %p6vov.

158 —- La mînie nu dezvălui secretele.

'Opyfjc; yâpiv xă Kpurcxd |xi'] âKxpdviig.

159 — Cel ce a naufragiat de două ori, în zadar îl

învinovăţeşte pe Poseidon.
Cf. lat. : Improbe Neptunum accusat, qui ite-
rum naufragium facit.
"Ocraţ Sig v uayiicrr], jxd""r|v [LS(i(?exai ITooeiS&va.

160 — Răguşitul nu este un bun orator. în sensul ;

nu cel ce strigă, pînă răguşeşte...
0 6 KXUTOC pfjxop 6 jioyyog.

161 — Nu orice rană este nevindecabilă.

Cf. lat. : De minimis non curat praetor.
Ou Tţdvxa xd SXKT) aiceaxa.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 21.

162 — Nu trebuie să cugeti la lucruri mărunte, ci

la cele superioare.
Ou xd K&TCO ah\ă xd avo (ppovsîv Ssî.

163 — Soarta nu-i ajută pe cei lipsiţi de curaj.

Cf. lat. : Fortes fortuna adjuvat.
Oi) xoxg aOufioxc f| T U / J I oruManPdvsi.

164 — Nimeni nu judecă bine la mînie.

OuSsiq |i8x' âpyfjq pou^soexai.

165 — Nu există îndrăgostit care să nu ţină veşnic

la ceea ce a iubit.
OuSsic Epaaxfjg oaxic; OUK asl cpiXsî.

166 — Nici un rău nu piere uşor.

Q&Sev Kaicov pa5îojg &7i6AAorai.

167 — Nici nu-1 plouă, nici nu-1 arde soarele. (Des-

pre cel fără griji.)
Cf. lat. Neque compluitur, neque sole adu-
ritur.
Ou9' usxat OUXE f])aouiai.

168 — Nu va fi veşnic vară, ci va veni şi vremea

rea.
OUK dsi Ospog scxai, sp%sxai. %GÎjia.

169 —• Nu există nimic mai rău decît un trădător.

Otk âcrxi ouSsv %eîpov TtpoSoxou.
22 D I C T O A N E Ş I E X P R E S I I 22.

170 — Nu valorează nici cît un fir de păr.

Ooxs tpixog d^iog.

171 — Nu tot ce străluceşte e aur.

Cf. Nu tot ce zboară se mănîncă.
Oux' ctnav to â|j,apijo,<7ov xpuco? ficm.

1.72 — Ochiul stăpînului îngraşă calul.

Cf. Ochiul stăpînului îngraşă vita.
'OcpGa^iaoi; SGCJTCOTOU TOV ÎTTCCOV raaivei.

J 73 — Păţaniile devin învăţăminte. Esop, 227.

IIa0f|J.IATU NAOFIIITXTCX.

174 — O luptă ne e viata. Euripide, Rugătoarele,

550.
rTaXaiajiaG' f]jiwv o Pioţ.

175 — Orice constrângere este supărătoare.

Ilav dvayKatov XP^c- avispov.

176 — Pune în mişcare orice piatră !

Cf. lat. Omnia experiri.
ndvxa ?d0ov KLVGL.

177 — Toate pînzele sus !

IldvTa KdA,©v cfcxsîvstv.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 23.

178 — Toate femeile, odată lumina stinsă, sin!; la

fel.
. flacra ycvf], xou ?a>XvotJ apOevxog, f) axrq i'cra.

179 — Sărăcia umileşte pe om.

rievîa avSpa xcwtsivoî.

180 — Sărăcia deşteaptă spiritul inventiv.

ITsvîa 8s Gocp'iac IXayz.

181 — Se bat pentru umbra măgarului *.

Piept ovou oKiăg.

182 — Stejarul puternic este doborît numai după

multe lovituri.
IIoM,aîGi ixXr|ya.îg 8pCg axepd oajidgexai.

183 — De multe ori aparenţele induc în eroare ju-

decata.
Wo'kXO.Kiq ydp yvcb^iriv e^airaicoa' iSeai.

184 •— Mulţi sînt iubitori de chef, dar puţini sînt

iubitorii adevărului.
IIoA,A,oi xpoOTS^rig, oÂiyot dA/r|9£(ag <piA,oi.

* Sensul este „ a se bate p e n t r u u n l u c r u de n i m i c " . (La

fel cu acela care, î n c h i r i i n d m ă g a r i , cerea u n plus de bani.
p e n t r u că b e n e f i c i a r u l se putea folosi de u m b r a m ă g a r u -
l u i ca să se apere de soare.)
24 DICTOANE ŞI EXPRESII 24.

185 — Foamea devine învăţător la multe.

Cf. lat. Fames artium magister.
r i o M o v 6 Xinoţ yiyvsxai 8i5doKaXoi;.

186 — Timpul [poate] fi mare cheltuială.

Cf. engl. Time is money.
noA-oteXeg dvd/aojia Etvai xov %povov.

187 — Cel ce nu se teme de trudă este foarte p u -

ternic.
IIovov 6 \xf\ cpo|]cov KpdxiCTioq.

188 — Munca zămisleşte gloria.

riovoq suKXsiag raxxrip.

189 — Bătrînul vede şi-n trecut şi-n viitor.

IlpsoPug XEUCTCFSI xd npoom Kai OJIICTCD.

190 — Fluviul e-n ceartă cu marea.

noxaj.i6g OaMacrr] epl^si.

191 — Trîmbiţezi înainte de victorie.

Ilpiv xîji; VÎKTII; x6 âyKcbjiiov fiSsig.

192 — A plînge la căpătîiul mamei vitrege.

ITpog awjia prixpoiag K^detv.

193 — Babaul înfricoşează doar pe prunci.

IIXOEÎ VT]TUOOg |10p[i(b.

194 — A pune foc peste foc.

n c p ârcl rcup.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 25.

195 — E mai uşor să dai sfaturi decît să rezişti în

nenorocirg.
'Paov jtapaiveîv î] TtaOovxa Kapxepeîv.

196 — Oratorul necinstit strică legile.

Tfjxcop TcovT]p6<; rovg vopovq ^opaivetai.

197 — Dac-ai aruncat o vorbă n - o mai poţi retrage.

cPCx|/ag Xoyov xiq O6K dvcupeîxcci.

198 — A l ă t u r i de şchiopi te înveţi şi tu să şchio-

pătezi.
ZKdCovxt o p i X S v Kai aî) a f o d g oicd^eiv |aaOf|ar.i.

199 — în tovărăşia oamenilor înţelepţi vei ajunge

tu însuţi înţelept.
Zocpoxg 6iix^râv Kcuxoţ ăKprjcrei cjo<pog.

200 — Este propriu înţeleptului să ia pieptiş vitre-

giile sorţii.
So<poo yap dv5p6<~ xdg t\)%aq dpQ&q cpspeiv.

201 — Grăbeşte-te încet.

Cf. lat. Festina lente.
STTSBSS PpaSscog.
26 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 26.
—
. L

202 —- Pata pîngăreşte bolta.

XrcuXog GoA,ov JIIGUVEI.

203 — Ferindu-mă de spuză, am fiăzut în foc.

Cf. A cădea din lac în out.
Z;t6Sov (psuymv 8Îq rcDp qursjn'ffHcei.

204 — Picăturile de apă sfredelesc stînca.

Ixayovsg CSaxoq jcsxpav KoiA.aivouaiv.

.05 — Copiii sînt reazemul casei,

ExDXog OÎKOU TCCU5S<; staiv.

2Jb — Cel fără experienţă merită iertare.

Suyyvcopii îipcoioîteipcp.

207 — Sfătuitorul este ceva sacru.

E6n(3ov)A.o<g Cspov xpfifia.

208 — Nu-i sfituitor mai bun ca timpul.

S6|j,pouA,o<; ouSeiq EGXIV (3sXxicov %povoo.

209 — împrumuturile fac din omul liber un sclav.

Td Sâvsta §ouÂ.ouţ xovx; e^suGepouţ TIOIST.

2J0 — Îndrăzneala prea mare te face să comiţi

multe greşeli.
Ţd noAM xoXjiav noXl,' â|4,apxavsiv' uoisî.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 27.

211 — Timpul nu cunoaşte limite.

TSIQ-IUP aîcbv OUK eîSsi.

212 — A se teme de umbra lui.

Tf|v auxou cjKidv cpopsîcrOai.

£13 — Fugind de Charybda, a dat de Seylla.

Tfţv XdpujîSiv £iccpoy6v ii] ZkuXXt] TCSfnEOTSGS

214 — Din acelaşi aluat.

Cf. lat. Eiusdem farinae.
Tf^g auxfjq. K£pa|i£iag.

215 — A duce pe cineva de nas.

Tfjq pivoţ SÂKEIV.

216 — Ce au c o m u n zorile cu obscuritatea ?

Ti aOyfj Kai \|/ccpet;

217 — Ce au comun trîntorii cu albinele ?

Ti KT|(pfj0i Kai peMaaun;;

218 •— Lenea uşuratică nu dă naştere la nimic bun.

TUKXGI ydp o£)8sv scrOlov d m l a axoA-r).

219 — Ceea ce se î n t i m p l ă pe neaşteptate e plăcut.

To yopyov Kai %upiv s%Ei.

220 — Bătrineţea apasă mai greu decît muntele

Etna.
To 8s yfjpaq Papuxepov Ai'xvTig.
28 D I C T O A N E Ş I E X P R E S I I 28.

221 — Să nu mergi în contra curentului unei ape

te învaţă şi proverbul.
To 8s (.if) PidţjsoBai pouv Tcotapou Kai rj TtapoipEa
Jtai8stiei.

222 — Ezitarea e duşmanul încrederii.

To oirrxd^eiv â^Opoţ rcicrxecog.

223 — Ceea ce este în sufletul omului treaz se află

pe limba celui beat.
To âv xfj KapSia xoo vfjtpovxoţ sui xfjg yXdicroric
TOI) TCÎVOVTOg.

224 — Nu arunca apa ce o ai la îndemînă înainte

de a avea o alta.
To îtapov OStBp fxf] yjx îtpiv ăXXo si;eiq.

225 — A tăinui adevărul înseamnă a îngropa aurul.

To CTtyăv TÎ]V aXfiBsiav -/puaov f.axi 0dnxeiv.

226 — Ce e rar este şi de preţ.

Cf. lat. Omnia rara cara.
To oîtdviov Kai xijxiov.

227 — Arcaş fără tolbă.

ToE,oxr| ţ dx£p rpapsxpag.

228 — - P e african îl cunoşti după culoarea pielii.

Tov AîGioîia sk xfjg ovj/ecog.

229 — Cel inferior să cedeze locul superiorului.

TOJIOV fjacwwv 56xo) psi^ovi.
 D I C T O A N E ŞI E X P R E S I I 29.

230 — Mai stăpin pe sine decît filozoful Z e n o n *

Tou cpt^ocroşoo Zrjvoovog eyKpaxâcjTspog.

231 — Bogăţia-i oarbă.

TutpXdv o 7tA,oî)Tog.

232 — Şi zeul îl ajută pe cel ce se străduieşte.

Itp yup TTOVOUVTI 6 9eog dpcoyoq,

233 — Cenuşă şi f u m este viaţa muritorilor.

Tc&v 0VT)T6)V o piog cnioSog ecm ai xanvoq.

234 — Toţi s î l i prieteni cu cei fericiţi

Cf. nr. 134.
Trâv euxo%ouvto_- > ndvTsg eteri ooyyevstg.

Y
235 — Ofensa p r o d u c e ofensă şi ocara ocară. Es-
chil, Agamemnon, 757
" Y p p i g i i p p i v t î k t c i K a i i|/oyoc ij/oyov.

236 — N u - ţ i face propriul tău elogiu.

'Yrcep oeauioD jaf| şpdcrrjg EyKrojuov.

237 — A sări peste groapă **.

Cf. A face din ţînţar armăsar.
'Yîtsp râ ecncaj-ijieva TrrjSăv.
* Filosoful stoic Zenon era adesea dat ca exemplu pentru
puterea de a-şi stăpîni emoţiile şi sentimentele.
** Expresia se folosea pentn a arăta că unii dau pro-
porţii exagerate unor lucruri banale.
30 DICTOANE ŞI E X P R E S I I 30.

fl»

238 — Vorbeşte tăcînd. Cf. Euripide, Ifigenia în

Taurida, 763.
<E>î]ci cmn&v.

239 — îmi place nisipul ilar nu in ochi.

<ÎH?o] (isv 4rt/.|.tj.iog, uhX' OUK ev oşOaÂpoxg.

240 — Aurora e prieten- muzelor.

€»iA,i| xaî Moucraig 'Hcbg.

241 — Prietenul ce-mi face rău nu ;e deosebeşte

de un vrăjmaş.
jis pXdrcxcov ou8âv|e%0pot> 8ia<pepei.

242 — Nu-i uşor să schimbi o fire vicleană.

<E>ucriv îrovîipdv pexaPaXeîv ou pdoiov.

243 — Glas ce strigă în deşert

Cf, at V o x elamantis in deşerte
(Dcovrj poowtoc âv if) âpf|j.icp.

244 — Lucrurile frumoase sînt anevoioase.

XaXznă xăjzakă.

245 — Recunoştinţa naşte recunoştinţă.

Xdpiq x d p i v x l K x e i ,
 DICTOANE ŞI EXPRESII 31.

246 — A d u - ţ î aminte de binefacerea de care ai avut

parte şi uită binele ce l-ai făcut.
Xdptv XaPcbv |i£|ivri<JO Kai. 8oi><; i b c i X , d 0 o o .

247 — D u p ă ce a t r e c u t i a r n a , nu-ţi arunca cojocul.

Xeincbv o t a v Ttapdyetai i o v GrâpaKa pr| 9pu7tTS.

248 — In lipsa iepei, mînzul nechează.

Xpejieti^ei n&Xoq, înnoD drcooarig.

249 — Omul este o avere.

Xprmaîa'dvrip.

250 — Aurul este acela care domină oamenii.

Cf. lat. Pecunia regina mundi.
X p u c d g yăp s a n v , oq fipowtv 6%ei Kpdtr|'.

251 — La ocări toţi sînt pricepuţi.

Toyov ănavxsq eîSoucn.

252 — Adesea Orion îi înşeală pe corăbieri.

*FeuSsi ixoXXâ.Kiq xoîg vamaq 'fipteov.

253 — Muntele s-a desfăcut greu în durerile naş-

terii, dar a născut un şoarece..,
32 DICTOANE Ş I E X P R E S I I 32.

Cf. lat. P a r t u r i e n t m o n t e s , nascetur r i d i c u -

l u s m u s . ( H o r a ţ i u , Ars Poetica, 139),
"£25ivev o p o q , T O 5 ' E T E K S V puv.

254 — C î t de p l ă c u t ă e m a r e a v ă z u t ă de pe uscat !
'Qq f|5u TT|V QăXau<jav ano Tfjg y f j g 6 p 5 v .

255 — Cît ae m u l t e rele le produce muritorilor

inactivitatea.
Tiq noXXă O V R I T O I G r\ uxoXrj TTOIEÎ K H K O .

256 — S t o m a c u l n u are urechi.

' Q c a YAATTIP OUK S%SI.
 PARTEA A II-A

Proverbe şi cugetări

ADEVĂR

257 — Dacă minciuna are întîietate în faţa adevă-

rului, viaţa-i amară şi plină de necazuri.
ESOP, Fabule, 259 (trad. Tr. Diaconescu)

257 bis — Cît priveşte adevărul n u - i o m să-1 fi v ă -

zut, nici în stare de a-1 şti, f i e că este vorba
despre zei, fie despre toate cîte sînt.
XENOFAN, frg. 34 Diels-Kranz.

258 — Nu poţi înfrînge adevărul prin jurăminte.

ESCHIL, Eumenidele, 432.

259 — Timpul, numai el scoate la lumină adevărul

pur. :
PINDAR, Olyrnpice, X, 3, 8—9.

260 — A şti [adevărul] e un lucru groaznic cînd

nu-i de vreun folos celui ce-1 ştie.
SOFOCLE, Oedip Rege, 317—318.
34 CUGETĂRI GRECEŞTI I

261 — în mersul său, timpul adevereşte totul.

EURIPIDE, la Stobaios, Florilegium, 1, 9.

262 — Adevărul iese din, gura copiilor.

PLATON, Banchetul, 217 E.

263 — Nu-ţi este îngăduit să te revolţi împotriva

adevărului.
PLATON, Statul, 5, 480 a.

264 — E de preferat ea cedînd adevărului să în-

frîngi o părere, decît cedînd "unei păreri să
fii înfrânt de adevăr.
- ' ; : EPICTET, Manualul, * 38 (trad. D. Burtea).

6î i—ţ Adevărul izbîndeşte prin I însuşi, iar păre-

rea prin aparenţele exterioare.
EPICTET, Manualul, 40 (ţrad. D. Burtea).

266 — Nu-i destul ca adevărul să strălucească, el

trebuie să fie şi tăios. • ' K^Ş
COSTTS PALAMAS,: Altare.

267 — Să nu ascunzi adevărul înşelîndu-ţi poporul,

să nu-1 ascunzi atunci cînd poţi sa-1 dai la
iveală, fără dăuna poporului.
; Să-1 ascunzi numai în interesul educării, al
îMdicării poporului tau pe iiulmi mai înalte.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări. ,MJ'h<}H:<fi
I«
CUGETĂRI GRECEŞTI 35

AJUTOR

269 — Te-o ajuta şi zeiţa Atena, dar dă şi tu din

• mîini.

270 — O mînă spală pe cealaltă, iar degetele spală

degetele.

271 — E frumos să dai o mînă de ajutor la prie-

teni, de cruntă pieire să-i aperi.
HOMER Iliada, XVIII, 124—125.
• ik
272 — Fie darul cît de mic, este bine primit.
.fefi'jffî h-m HOMER, Odiseea, VI, 208. —

273 — Trebuie să le venim prietenilor în ajutor la

nevoie şi să nu-i judecăm în situaţii fără
scăpare.
ESOP, Fabule, 134 (ţrad. Tr. Diaconescu).

274 — Pentru a veni în ajutorul oamenilor am cău-

tat eu însumi suferinţa. 1' •'
ESCHIL, Prometeu înlănţuit, 266—267.

AMINARE
'-Z fij&î
275 — Veşnica amînare face ca lucrurile să rămînă
neîmplinite.
LINI ^I.'-X-.A •'*:•• FIIUI-UA I » 9RIIJ.<!.RA. .W - T* « P »
DEMOCRIT, fig. 81 Diels-Kranz.
36 CUGETĂRI GRECEŞTI I

ARTA

276 — Cine dă artei sale o folosire nepotrivită, acela

merită să fie urît, surghiunit său trimis la
moarte, nu însă şi cel care 1-a învăţat.
PLATON, Gorgias, 475 c.

277 — Prima calitate a stilului este claritatea.

• ; . ARISTOTEL, Retorica, III, 2.

278 — Numesc limbă frumoasă limba cu ritm, ar-

monie şi cînt.
ARISTOTEL, Poetica, 6, 25, 1449 b.
.ilmriq <y«îd Bî^s tomi. gb iio I w m a i i «— s " S
279 — Poezia este mai filozofică şi mai aleasă decît
istoria, căci poezia povesteşte mai mult ceea
ce este general, pe cînd istoria ceea ce este
particular.
ARISTOTEL, Poetica, 9, 5, 1451 b.

280 — Nu trebuie să dăm ascultare spuselor pue-

ţilor aşa cum dăm ascultare profesorilor şi
legiuitorilor, ci doar în măsura în care ceea
ce propun poeţii este rezonabil.
PLUTARH, Despre lectura poeţilor, 8.

281 — Istoricul trebuie să nu ştie ce-i teama, să fie

incoruptibil, independent, iubitor al sinceri-
tăţii şi adevărului.
LUCIAN, Cum trebuie scrisă istoria, 41.
Trif''
282 — Simonide susţine că pictura este o poezie care
tace, iar poezia este o pictură care vorbeşte.
 37

Astfel, acţiunile pe care pictorii le arată ca

întîmplîndu-se în prezent, cuvintele le na-
rează şi le descriu ca fiind petrecute în tre-
cut.
DION CHRYSOSTOMOS, Despre înţelege-
rea poeţilor, 3—Ş.

283 — Să ştii că frumos şi într-adevăr sublim este

ceea ce place întotdeauna şi tuturora.

284 — Atunci cînd un mare geniu e în coborîre, la

bătrîneţe, e cu deosebire sfătos.
ANONIMUL, Tratatul despre sublim, 7,9.
(traci. C. Balmuş).

285 —• Cel mai uşor lucru este • să scrii cînd n-ai

nimic în cap. Scrisul începe să devină difi-
cil cînd ai gînduri destule şi poţi strecura
ceva din ele în rîndurile aşternute pe hîrtie.

286 — Stilul nu este ceva adăugit gîndirii, ci este

desăvîrşirea acesteia.

287 — Fiecare artă, în parte, exprimă epoca ei.

Dar vai şi amar dacă exprimă numai epoca
respectivă. Adevărata artă exprimă toate
C ; epocile, pentru că îl exprimă pe om.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.
38 CUGETĂRI GRECEŞTI I

BÂTRÎNEŢE

288 — Frumos este ea un bărbat mai tînăr să dea

întîietate unuia mai vîrstnie.
HOMER, Odiseea,.III, 24.

289 — Cel ce va ocări cu cuvinte grele pe un tată

vîrstnie... va pătimi.
HESIOD, Munci şi zile, 331—334 (trad.
1 j Şt. Bezdeehi).

293 — Bătrîneţe, ce pacoste eşti pentru cei ce te

au i ' ;k.i9er'rh . : ^ « « r u J
EURIPIDE, la' Stobaios, Florilegium, 113,
36 (trad. Th; Simenschi).

291 — Adu-ţi aminte cînd eşti tînăr că şi tu vei fi

eîndva bătrîn. <u un

292 — Dacă vei munci în tinereţe, vei avea o bătrî-

neţe fericită.
MENANDRU, Sentinţe intr^un vers, 354,
388 (trad. Th. Simenschi).

293 — Bătrîneţea este portul tuturor relelor, căci

pîna la urmă toate se adună în ea.

294 —r?,. în tinereţe oamenii tpebuie să atingă culmea

curajului, iar la bătrîneţe, şă atingă cumin-
ţenia deplină.
 I
39 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

295 — Nu trebuie să aducem mustrare bătrîneţii,

dat fiind că toţi dorim să ajungem la ea.
BÎON DIN BOUYSTHENE, la Diogenes
Lacrtios, IV. 7, 3. •<«'

296 — S ă nu te lauzi cind eşti în putere, pe mulţi

la bătrîneţe corvezile-i doboară.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
I, 29 (trad. Viorica Golinescu).
9ViţCi(îi mb B.'fara'?:^ s'îşssfî -îfto .avi'iîocjMsb

BINE

297 — Zeus dă binele şi răul cînd unuia, cînd al-

tuia. ' "
HOMER, Odiseea, IV, 326—327.

298 — ^eul împarte oamenilor pe lîngă un bine şi

două rele. • - . ; -
PINDAR, Pythice, III, 82—83.

299 Niciodată n-ai să găseşti într-o mocirlă apă

!-7 J;n limpede de băut. • e.: •> '
ESCHIL, Eurrienidele, 694—695.

300 — Omul rău nu apreciază binele ce-1 are decît

după ce 1-a pierdut.
' *,U SOFOCLE, -4ias, 961—965.
-îs • i uc .a.--,• mmqe-,

301 — Binele este esenţial, iar răul accidental.

PLATON, Lysis, 221 d.
40 CUGETĂRI GRECEŞTI I

302 — Greu găseşte binele acela eare-1 caută ; dar

răul îl găseşte şi acela care nu-1 caută.
DEMOCRIT, frg. 108 Diels-Kranz (trad.
Th. Simenschi).

303 — Binele nu înseamnă numai a nu greşi, ci şi

a nu voi sa greşeşti.

304 — Pentru toţi oamenii binele şi adevărul sînt

deopotrivă, dar fiecare le preferă din motive
diferite.

305 — Atunci cînd faci bine ia seama cui îl faci,

ca nu cumva acesta, ticălos fiind, la bine
să-ţi răspundă cu rău.
DEMOCRIT, frg. 62 ; 69 ; 93 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

306 — Să nu-i faci bine unui om rău : este ca şi

cum ai semăna în mare.
PHOCYLIDES, Sentinţe, 142.

307 — Trebuie să preferăm ceea ce este mai bine

şi nu ceea ce ne place, atunci cînd nu pu-
tem obţine amîndouă.
DEMOSTHENES, Olintiace, III, 18
(trad. Th. Simenschi).

308 — Binele în nici un caz şi sub nici un raport

nu poate dispărea din lume, nici să se vir-
tualizeze cu totul, rămînînd simplă posibili-
tate.
PLATON, Lysis, 221 d.
 I
41 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

309 — Dacă a face bine unui om singur este un ţel

îwnit, a face- bine unui neam său unei ce-
tăţi este şi mai frumos, este vrednic chiar
de zei.
ARISTOTEL, Etica nicomahică, I, 2, 7.

310 — E păcat să nu faci bine nimănui, din econo-

mie rău înţeleasă, cînd ai avere destulă.
EURIPIDE, Ia Stobaios. Florilegium 16, 5.

311 — Ce-i rău de la început, rău va sfîrşi.

EURIPIDE, frg. 747 Nauck.

312 — Priveşte atent în tine însuţi. înlăuntrul tău

este izvorul binelui, totdeauna va ţîşni de
acolo puterea, dacă ai- să sapi necontenit şi
cu stăruinţă.
MARCUS AURELIUS, Către sine, VII,
59 (trad. M. Peueescu).

313 — Fă binele şi aruncă-1 în mare.

Proverb neogrec

BINEFACERE

314 — Oamenii nerecunoscători faţă de binefăcăto-

ri, cind cad în nenorocire, nu dobîndesc
ajutor.

315 — Cea mai mare răsplată pentru o binefacere

din partea celor nelegiuiţi este să nu suferi
o nouă nedreptate din partea lor.
ESOP, Fabule, 166 ; 224 (trad. Tr. Diaeo-
nescu).
42 CUGETĂRI GRECEŞTI I

316 — O binefacere nu-i uşor de înfăptuit; cere

• eforturii •
;••> ; M •-;>
THEOGNIS, Sentinţe, 1027—1028.

317 — Neînsemnate binefaceri, la timp făcute, în~

, i seamnă foarte mult. ,

318 — Să primim binefacerile cu gîndul de a da

în schimb binefaceri şi mai mari.
DEMOCRIT, frg. 94 ; 92 Diels-Kranz.

BOGĂŢIE

319 — Un mormînt scump este imaginea unei averi

prefăcute în piatră.
ANAXAGORAS, la Diogenes Laertios, II,
S® 0g}-MtfttA mzm&M

320 — De orice lucru se satură omul, afară de bo-

găţie.
THEOGNIS, Sentinţe, 596.

321 — Averea arată firea bună sau rea a oameni-

lor.
CHILON DIN LACEDEMONA, la Dioge-
• mas Laertfios, 3, 2.u\ •• • V.

322 — Cînd ai ajuns la fundul [sacului] degeaba

mai economiseşti.
IIESIOD, Munci şi zile, 369.

323 — Nimeni nu duce cu sine în Hades bogăţiile

ce-i prisosesc.
THEOGNIS, Sentinţe, 26.
 CU G E T A R I GRECEŞTI 43

324 — E un lucru ideal ca bogăţia să fie însoţită de

înţelepciune.
PINDAR, Pythice, II, 101—102,

325 — în faţa unei adevărate fericiri bogăţiile pre-

ţuiesc cît umbra unui fum. u
- • SOFOCLE, Antigona, 1171.

326 — Bogăţia zămisleşte în viaţă excesul, nu mo-

, , deraţia. tv. ' -
' . EURIPIDE, l'rg. 441 Nau.k.

327 — Banii înduplecă pînă şi pe zei.

EURIPIDE, Mede-ea, 924.

328 — Cînd n-ai bani s-a zis cu originea nobilă.

EURIPIDE, Electra, 37—38.

329 — Toate se supun bogăţiei.

330 — Toţi recunosc că bogăţia este o mare pacoste.

ARISTOFAN, Plutos, 146 ; 202.
331 — Orice înavuţire trebuie să aibă o limită.
ARISTOTEL, Politica, III, 18.

332 — Nimeni nu s-a îmbogăţit repede pe căi cin-

stite. • • -/ - •
Cf. lat. Repente dives factus est nemo bonus.

333 — Bogăţia naturală are limite şi-i uşor de pro-

curat, dar bogăţia închipuirilor deşarte se
întinde la infinit.
EPICUR, la Diagen.es Laertios, X, 1, 144.
44 CUGETĂRI GRECEŞTI I

334 — Virtutea este mereu neclintită, pe cînd banii

trec din mînă în mînă.
PLUTARH, Solon, 3.

335 — Bogăţia este dăunătoare, dacă nu-i folosită

în chip demn.
METROCLES, la Diogenes Laertdos VI,
6, 3.

336 — N-am invidiat nicicînd pe omul foarte bogat,

dar care nu se foloseşte de averea pe care
o are.
ANTIPHANES, la Stobaios, Florilegium,
93, 20.

337 — Să nu ne întristăm dacă pierdem averea.

Tot ce avem în viaţă e doar un împrumut.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 83 (trad. V. Golinescu).

CARACTER

338 Caracterul omului se cunoaşte după vorbă.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 26.

339 — Nu e uşor să modifici un caracter urît.

340 — Păstrează-ţi caracterul independent.

341 — Cunoşti firea omului cînd acesta este la

putere.
PITTACOS, la Diogenes Laertios, I, 4, 77.
 I
45 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

342 — Repede îmbătrînesc oamenii care se fră-

mîntă.
HOMER, Odiseea, XIX, 360.

343 — Este aidoma celor cu care-i place să se

adune. •
Cf. Spune-mi cu cine te aduni ca să-ţi spun
cine eşti.
EURIPIDE, frg. 812 Nauck.

344 — Nici roşcata vulpe, nici leii care rag nu-şi

pot schimba firea.
PINDAR, Olympice, XI, 19.

345 — Un singur lucru durează cît viaţa ; un ca-

racter drept şi bun.
EURIPIDE, Hippolyt, 426—427.

346 — Are mai mare preţ sa nu obţii o victorie cu

un trist renume, decît să recurgi la odioasa
faptă de a călca în picioare justiţia.
EURIPIDE, Andromaca, 776—778.

347 — Ceea ce este asemănător trage la ce-i ase-

menea.
EMPEDOCLE, frg. 22 Diels-Kranz.

348 — Poţi să-ţi schimbi felul vieţii, dar nu-ţi poţi

schimba şi firea.

349 — Din rău nărav nu se nasc obiceiuri bune.

BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 33 ; 70 (trad. V. Golinesou).
46 CUGETĂRI GRECEŞTI I

CHIBZUINŢĂ

350 — Mai bună-i chibzuinţă decît încăpăţînarea,

THEOGNIS, Sentinţe, 218.

351 — Chibzuinţă este bunul cel mai preţios.

SOFOCEE, Antigona, 1050.

352 — Este foarte înţelept să t gîndeşti de două

ori.
EURIPIDE, Hippolyt, 436.

353 — Puterea celor tineri Stă îi faptă, a celor bă-

trîni în chibzuinţă. '
EURIPIDE, Melanippe, la Stobaios, Flori-
legium, 115, 5 (trad. Th. Simenschi.).

354 — Nesocotinţe dă îndrăzneală, pe cînd chib-

zuinţă produce teamă.
] UCIDIDE, II 10, 3.,. ,,, ,

3Î>5 — Ori de cîte ori eşti pe punctul să întreprinzi

o acţiune, gîndeşte-te ce fel de acţiune e
aceasta.
EPICTET, Manual 1, ; (trad. D Burtea),

356 — Să nu-ntreprinzi nimic fără să chibzuieşti.

357 - Cei ce vor binele cuiva să chibzuiască. i ?.

Ce-i este potrivit în orice împrejurare.
Căci o podoabă nu ajută niciodată.
Pe cel căruia îi lipseşte ce e necesar.
BABRIOS, în [nlhologia Lyrica, Bergk,
I, 8 ; 83 (trad. Viorica Golinescu)
 I
47 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

CINSTE

358 — Dintr-o natură nelegiuită nu răsare un ca-

racter cinstit.
EŞOP, Fabule, 314 (traţl. Tr. Diaconescu).

359 — Din veacuri cinstea-i menită să-nsoţească pe

cei buni. v • • ;•>:
THEOGNIS, Sentinţe, 410.

360 — în tot ceea ce întreprinzi ia seama la ce

sfîrşit ajungi.
HERODOT, Istorii, I, 32.

361 — Cetăţeanul cinstit nu trebuie să se teamă de

adversari, ci, păşind ca egalul lor, să-se arate
mai bun sfătuitor.

362 — Cînd eşti învinuit de neciste, chiar de-ai

triumfa, rămîi bănuit; iar dacă nu învingi,
rămîi şi prost şi neonest.

363 — Cetatea înţeleaptă nu trebuie să adauge noi

onoruri sfetnicului celui mai bun, dar nici
să-i micşoreze cinstea pe care o are.
TUCIDIDE, III, 42.
Q flfi ,fJ;|39V FlMU flj ÎŞîJ —~ (ÎT|,
364 — Avem conştiinţa a ceea ce înseamnă cinste,
dar nu o punem în practică.
. EURIPIDE, Hippolyt, 378—380,.

365 — Cinstea este regină în lupta vieţii.

: MUIATE STASTNOPOUI.OS.
48 CUGETĂRI GRECEŞTI I

366 — Cel ce nu a înţeles cinstea de a nu primi

onoruri de la nimeni, cu toate că merită ono-
ruri de la toţi, nu este demn de această
cinste. n.b v/.'.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.
5ţ| .i-fk siss'B-fit I-tîtjtex'.ro viU"<mv nlC! CS.I'
367 — Cinstea este mai presus de orice preţ.
Proverb neogrec.

CÎŞTIG

368 — Consideră drept cîştig cîştigul dobîndit pe

drept.
Liniştea-i plăcută, graba-i periculoasă, cîşti-
gul e mîrşav.
PERIANDRU, Ia Diogenes Laert'ios, I,
7, 4.

369 — Unii oameni supunîndu-se la trude primej-

dioase, în nădejdea unor cîştiguri, pier mai
înainte de a dobîndi ceea ce rîvnesc.
ESOP, Fabule, 176 (trad. Tr. Diaconesou).

370 — Cine are parte de un bun vecin, are parte

de cîştig.
HESIOD, Munci şi zile, 247.

371 — Cîştigul obţinut pe căi nepermise este la fel

cu paguba. .
HESIOD, Munci şi zile, 352.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 49

372 — Iubirea de cîştig întunecă pînă şi mintea

celor inteligenţi. " .
BACCHYLIDE, frg. 1 (4) (trad. Th. Si-
menschi).

373 — Pînă şi înţelepciunea este prinsă în mrejele

poftei de cîştig.
PINDAR, Pythice, III, 95 (trad. Th. Si-
• menscfii). •>
' <.-'• j * '

374 — Cîştigul imoral le-a adus în cele din urmă

pagubă multora.
EURIPIDE, Ciclopul, 31:0 (trad. Th. Si-
, . menschi).

375 — Aşa-i în firea lucrurilor, ca unora să li se

pară cîştigul mai mare decît primejdia, iar
alţii să prefere să înfrunte pericolele decît
să suporte '6 pierdere imediată.
TUCIDIDE, IV, 59.

376 — Omule, nu urmări în toate cîştigul.

MEÎsfANDRU, Sentinţe într-un vers, 59.

377 — Speranţa unui cîştig ruşinos este începutul

pagubei.
DEMOCRIT, frg. 221 Diels-Kranz.

378 — Cîştigurile nedrepte dau o oarecare satisfac-

ţie la început, pentru ca mai tîrziu să pro-
ducă mari supărări.
ANTIPHANES, la Stobaios, Florilegivm
•:U,\u ! mm # JM&ftfi —
50 CUGETĂRI GRECEŞTI

3?'' Ce] ce nu păstrează cîştigul-mic dar sigur,

nu ştie de mai cîştigă şi altceva
BABRIOS, în A'nthologia Lyrica, Bergk, I,
6 (trad Viorica iGolinescu),

COMPORTARE

380 — Ia ce ţi se cuvine prin convingere şi nu prin

forţă.
. ; BÎAS, la Diogenes Laerlios, I, 5, 5.

38] — Iertarea este mai bună decît răzbunarea.

PITTACOS, la Diogenes Laertioe, I, 4, 76.

382 — Nu este bine să-ţi arăţi tot amarul, căci

foarte puţini se vor găsi să te ajute la greu.
THEOGN1S, Sentinţe, 359—360,

383 — A te învinge pe i n e însuţi este prima şi cea

mai frumoasă dintre toate victoriile.
DEMOCRlT, frg. 236 Diels-Kranz.

3,84 mportare frumoasă dă muritorilor; drep-

tul de a vorbi frumos.
EURIPIDE, Hecuba, 1238—1239.

385 — Simplitatea adevărată uneşte bunătatea cu

frumuseţea.
PLATON, Statul, I, 3. ,' -

386 — Sacrificiul de sine este condiţia virtuţii.

 I
51 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

387 — Şi deprinderea devine aidoma unei însuşiri

naturale.
Deprinderea devine o a doua natură.

388 •— Ceea ce-ai semănat, aceea ai cules.

ARISTOTEL, Retorica, I, 9, 10 ; 1, 11 ; 3,3.

389 — Stima înfrumuseţează realizările omeneşti.

in-r/un BION, XVI, 2.

390 — Să te fereşti de cearta-nverşunată

Ce pierde totdeauna familii şi oraşe.
BABRIOS, In Anthologia Lyrica, Bergfc,
II, 32 (trad. Viorica Golinescu).

391 — Aminteşte-ţi că în viaţă trebuie să te com-

porţi întocmai ca la un banchet. *
EPICTET, Manual, 1, 22 (trad. D. Burtea).

CONDUCERE

392 — Unui sfetnic al obştii, căruia soarta-i încre-

dinţează norodul cu multele-i griji, nu-i este
dat să doarmă cîtu-i noaptea de mare.
HOMER,, Iliada, II, 24—25
(trad. G: Murau). '

393 — Rău e cînd domnii sînt mulţi; doar unul

trebuie să fie între oameni cîrmuitor şi stă-
pîn.
HOMER, Iliada, II, 200—201.
,.3i,rn,v (trad, G. Murnu). . •

* Comparaţie des Moşită-în .filozofia antică.

52 CUGETĂRI GRECEŞTI I

394 — Democraţia este mai bună decît tirania.

PERIANDRU, la Diogenes Laertios, I, 7, 4.

395 — E lucru extraordinar să vezi un tiran bătrîn.

THALES, la Diogenes Laertios, I, 1, 9.

396 — Tiranii care vor să fie în siguranţă, să se

lase păziţi de bunăvoinţa celor guvernaţi, nu
de arme.
PERIANDRU, la Diogenes Laertios, I, 7, 4.

397 — Să devii conducător numai după ce ai învă-

ţat să conduci.
SOLON, la Diogenes Laertios, I, 60.

398 — Domnia este un lucfu nesigur.

399 •— In oligarhie, unde mulţi se întorc în înţelep-

ciune pentru binele obştesc, este cu nepu-
tinţă să nu izbucnească o puternică duşmă-
nie personală.
"fh SiiTHnoo j hi.:
400 — Poate oare monarhia să fie o orînduire ni-
merită, cînd în monarhie este îngăduit unuia
să facă tot ce vrea, fără să fie tras la răs-
pundere ? ...
HERODOT, III, 53 ; 82 ; 80.

401 — Un bun conducător va învăţa concomitent

să conducă şi să se supună.
ESCHIL, Prometeu, 927.
 I
53 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

402 — Să nu îngădui să-ţi duci viaţa nici sub re-

gim anarhic şi nici sub unul despotic.
ESCHIL, Eumenidele, 525.

403 — Statul este corabia care chezăşuieşte sigu-

ranţa vieţii noastre.
SOFOCLE, Antigona, 188.
fi .isitftsiso mubngo 'o f c i'1 '• h'n ; * •..: ;
404 — Nu voi da nicicînd unui om, datorită unei
obligaţii, conducerea unei ţări sau comanda
unei oştiri.
EURIPIDE, Ifigenia la Aulida, 373—374.

405 — A face şi a spune tot ce vrea este unul din

privilegiile tiraniei.

406 -— Nu există cetate (stat) care să aparţină unui

singur om.

407 — Numai într-un ţinut pustiu poate guverna

cineva după bunul său plac.
SOFOCLE, Antigona, 506 ; 737 ; 739.

408 — Oligarhia nu numai că-şi atribuie cea mai

mare parte din drepturi, dar le confiscă şi
le ţine pentru sine pe toate.
TUCIDIDE, VI, 39.

409 — Atunci cînd sărăcimea, oamenii din popor şi

cei din straturile de jos sînt mulţumiţi, de-
mocraţia se întăreşte. «siek:
PSEUDO-XENOFON, Statul atenian, 1.
 54 CUGETĂRI GRECEŞTI I

410 ~ Cel qe conduce trebuie să fie mai presus de-

cît cei pe care-i comandă, nu printr-un trai
mai uşor, ci prin simţul lui de prevedere şi
dragostea lui de muncă.
r:. XENOFON, Cyropedia, 1, 6, 9.

411 —• Un conducător trebuie să ţină minte trei lu-

cruri : mai întîi că el conduce oameni, al
doilea că îi conduce după legi şi al treilea
că,nu conduce totdeauna.
AGATHON, la Stobaios, Florilegium, 46,
. , ... . .24. ... ::

412 — Este de neînţeles cum de putem scoate ne-

ghina din grîu şi pe comandanţii incapabili
din război, dar nu izbutim să eliminăm pe
cei răi din conducerea statului.
ÎS" ! : ; ANTISTHE-NES, la Diogenes Laertios, VI,
1. 4,

413 —- Dacă ţara se află într-o stare nenorocită,

datoria regilor este de a pune capăt sufe-
rinţei, iar dacă este fericită, să-i apere feri-
cirea.
ISOCRATE, Către Nicocles, 2, 9.

414 — Tiraniile şi oligarhiile sînt conduse de bunul

plac al căpeteniilor lor. Statele democratice
sînt, însă, cîrmuite de legi temeinice.
ESCHINES, împotriva lui Timarchos, 4.
h lotţocf aih i.i<!".:•(!"• : , .\r;>:nh>f,ifta hui: —• f:
415 — Siguranţa statului trebuie să se bizuie pe
garantarea l e g i l o r * « .
HYPERIDES, Discursul funebru, 25.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 55

416 — Oare a conduce bine cetatea ori vreun alt

organism nu înseamnă a conduce cu dreptate
şi înţelepciune ?
: : r$î PLATON, Menon, 73 a :

417 — Sclavii şi stăpînii de sclavi niciodată nu vor

deveni prieteni.
PLATON, Legile, VI, 756 E.
&Ş Hjmiqaţj'i fia sîflW (tnmŢwmS —»
418 — Nu e deajuns să concepi un guvernământ
perfect; este necesar mai ales un guvernă-
mînt practicabil.

419 — Omul de stat trebuie să fie capabil să îm-

bunătăţească forma unui guvernămînt deja
constituit ; sarcina aceasta ar fi însă cu totul
peste puterile lui, dacă n-ar cunoaşte toate
• formele de guvernămînt. .

420 — Aproape toţi legiuitorii, chiar aceia care au

voit să fundamenteze conduceri democra-
tipe, au comis două e r o r i : mai întîi dînd
prea multe drepturi bogaţilor, apoi înşelînd
clasele de jos. Cu timpul, în mod necesar,
dintr-un bine fals, iese totdeauna un rău
adevărat, căci ambiţia bogaţilor a minat mai
multe state decît ambiţia săracilor.
ARISTOTEL, Politica, VI, 1, 3 ; 1, 4 ; 10, 5.

421"'— Principiul guvernămîntului democratic este

libertatea. , ft ,
56 CUGETĂRI GRECEŞTI I

422 — Pentru un legiuitor, ca şi pentru toţi aceia

care vor să pună bazele unui guvernămînt
democratic, a institui acest guvernămînt nu
este nici singura, nici cea mai mare dificul-
tate, ci mai curînd este greu de a-1 face via-
t X W ;... > , j * UM&M» & ' • — tlli
ARISTOTEL, Politica, VII, il, .6 ; 3, 1.

423 — Caracteristica tiranului este să respingă pe

oricine are un suflet liber şi mîndru.
ARISTOTEL, Politica, VIII, 9, 7.

424 — Casele şi oraşele devin pustii, cînd cei care

le conduc fac prost această treabă.
"•£ajs-.l IPi' 'ft; '•* '' ' tTU
•ţ r
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 65 {trad. Viorica Golinescu).
425 — Datoria unui general nu este numai aceea
de a veghea asupra victoriei, dar şi de a şti
cînd trebuie să renunţe la ea.
POLYBIU, Istoria, I, 62..

426 — Cel ce este slab sau strînge frîul, nu rămîne

nici rege, nici conducător, ci demagog sau
despot şi trezeşte în cei conduşi ura sau dis-
preţul. -5. 9md au-'ţteM
PLUTARH, Paralelă între Ţeseus şi Ro-
mulus, 3.

427 — Prefer să mă bucur de respect, ca cetăţean

liber, decît să guvernez ameninţat de pri-
mejdii.
CASSIUS DIO, Istoria Romană, II, 53, 8
 I
57 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

428 — Altă tehnică cere ! cucerirea şi păstrarea pu-

terii şi alta exercitarea ei. Vai şi amar de
ţările care sînt conduse de cei care deţin
numai prima tehnică, nu şi pe cealaltă.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
. , cugetări. • - -s

430 — Căpitanul destoinic se vede în timpul fur-

tunii.
Proverb neogrec

CULTURA

431 — Incultura stăpîneşte pe cei mai mulţi dintre

muritori, ca şi vorbăria, dar timpul prielnic
pentru lecuire va sosi.
CLEOBULOS, la Diogenes Laertios, I, 6, 4.
; =;-
rH -' : ^h q
432 — Cultura este un al doilea soare pentru oa-
menii învăţaţi. tU
HERACLIT, frg. 134, Diels-Kranz.

433 — Cultura este o podoabă pentru cei fericiţi şi

un refugiu pentru cei aflaţi în nenorociri.
DEMOCRIT, frg. 180, Diels-Kranz.

434 — Pentru a dobîndi cultură sînt absolut nece-

sare trei lucruri : o înclinare înnăscută, stu-
diu şi un exerciţiu continuu.
ARISTOTEL, la Diogenes Laertios, V, 1,
11.
58 CUGETĂRI GRECEŞTI I

435 — Nu cei ce citesc mult, ci cei ce citesc cu

folos sînt oameni de seamă.
ARISTIP, la Diogenes Laertios, II, 8, 3.

436 — Nivelul Culturii unui om este direct propor-

ţional cu nivelul de cultivare al limbii sale.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi Cu-
getări. ţth •

437 — Dacă nu spargi coaja, nu poţi ajunge la miez.

Proverb neogrec

CUNOAŞTERE

438 — Cunoaşte-te pe tine însuţi!

Proverb grec *

439 — Ce este greu ? A se cunoaşte pe sine. Şi ce

este uşor ? A da altora sfaturi.
THALES, la Diogenes Laertios, I, 1, 9.

440 — Tuturor oamenilor le este dat să se cunoască

pe sine înşişi şi să aibă dreaptă judecată.
.•;»»':<!nor'w» ® iţcne VStt jr.fi *»90 tifaii.A'îi Mt
441 — Natura ne-a înzestrat cu două organe pen-
tru a sesiza şi a lua cunoştinţă de tot ce se
întîmplă în jurul nostru : urechile şi ochii.
Dintre ele cu mult mai presus se află sim-

* Proverb înscris pe frontispiciul templului de la Delfi.

 I
59 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

ţul văzului. Ochii sînt martori mai preţioşi

decît urechile.
HERACLIT, frg. 116 Diels-Kranz; la
Polybiu, XII, 27 (frg. 101 a Diels-Kranz).

442 — Este peste putinţă să cunoşti sufletul, sen-

timentele şi gîndul unui om, dacă nu l-ai
văzut dispunînd de putere şi aplicînd legile.
SOFOCLE, Antigona, 175—178.

443 — Se întîmplă ca oamenii să dea mai multă

crezare celor ce văd decît celor ce aud.
HERODOT, Istorii, I, 8.

444 — Cunoaşte starea omenească şi nu te mîhni

peste măsură. '
EURIPIDE, frg. 423 Nauck.

445 — Cei ce ştiu ce este fiecare lucru în sine sînt

în stare să explice şi celorlalţi, pe cînd cei
care nu ştiu, e firesc să se înşele şi pe ei
şi să înşele şi pe ceilalţi. ,
SOORATE, la Xenofon, Memorabilia, IV,
6, 1.

CURAJ

446 — Deseori locul şi prilejul dau curaj împotriva

celor mai puternici.
ESOP, Fabule, 106 (trad. Tr. Diaconeseu).

447 — Cel mai bun lucru, pentru un om este să

nu se arate prea îndrăzneţ în planurile pe
60 CUGETĂRI GRECEŞTI I

care le face..; dar, în schimb, să fie plin de

curaj la fapte.
HERODOT, VII, 49.

448 — în ceas de restrişte păstrează-ţi curajul.

THEOGNIS, SeiMnţe, 355 trad. T.h. Si
mensehi). < ,?%• , • ,

449 — Teama nu trebuie să te facă să-ţi pierzi cu-

rajul.
ESCHIL, Eumenidele, ia!

450 — Bărbăţia micşorează loviturile soartei.

DEMOCRIT, frg 213 Diels-Kranz.

451 — Norocul iu-i ajută pe cei lipsi1! de curaj.

SOFOCLE, lc Stobaios, Fiorilegium, 8, 11.

452 - Prin fapte de curaj şi r.u prin acţiuni laşe

poţi adesea să-ţi salvezi viaţa.
XENOFON, Statul Spartan,'9.

453 — Menirea curajului nu este să facă bani, ci

fapte bărbăteşti.
ARISTOTEL, Politică, III, 19.

454 __ Cu cît mai aprigă e furtuna, cu atît mai .şus

trebuie să stea căpitanul vasului.
CONSTANTIN TSATSOS, iforisme şi
cugetări.

CUVÎNT
455 — Aşa cum vorbeşti, tot aşa ţi se ya răspunde.
HOMER, Iliada, X X , 250.
 I
61 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

458 — Vorba deschisă este cel mai buri procedeu.

HOMER, Odiseea, VIII, 549.

457 Vorba lungă dovedeşte o gîndire puţin înţe

Cf. Vorba lungă sărăcia omului.

THALES, la Diogenes Laertios, I, 1, 9.

458 — Tezaurul cel mai de preţ al oamenilor este

vorbirea chibzuită.
HESIOD, Munci şi zile, 719—720.

459 — Să nu spui puţine lucruri în vorbe multe,

ci multe în vorbe puţine.
PITAGORA, la Stobaios, Florilegium, III,
5, 8.

460 — Un cuvînt este suficient să înalţe, dar şi să

năruie soarta unui om.
SOFOCLE, Electra, 415.

461 — Cuvintele violente, chiar dacă sînt întru to-

tul juste, rănesc.
SOFOCLE, Aias, 1119.
' ' ivjir^'j iî'pynjXi Si -n>iţU :~url\:*m fî<fC;
462 — Adesea, pentru a convinge, cuvîntul are mai
multă putere decît banul.
DEMOCRIT, frg. 51 Diels-Kranz (trad.
Adelina Piatkowski).
•• k.î v r h s ! n « a , i«KSi A < • • 1 •
463 -— Vorbeşte ca şi cum ar trebui să dai soco-
teală.
PLATON, Banchetul, 13.
62 CUGETĂRI GRECEŞTI I

464 — Nimic din ceea ce a zămislit gîndul omului

n-ar putea exista dacă n-ar fi cuvintul.

465 — Un cuvînt adevărat, care dovedeşte respec-

tul legii şi al dreptăţii, este imaginea unui
suflet bun, în care te poţi încrede.
ISOCKATE, Asupra schimbului de bunu-
ri, 257 ; 258.

466 — Cuvîntul a statornicit limitele legale între

justiţie şi injustiţie, între rău şi bine ; dacă
această separaţie n-ar fi fost stabilită, ar fi
fost cu neputinţă să locuim unii în preajma
celorlalţi.
. ISOCRATE, Către Nicocles, 3, 7.

467 — Mai repede să ne încredem într-un cal fără

frîu, decît într-un discurs dezordonat.
THEOFRAST, la Diogenes Laertios, V,
2, 10.

468 — Vorba bună este leacul unui suflet bolnav.

'MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 466.

469 — Nu-i uşor să opreşti piatra aruncată din

mînă şi vorba din gură.
MENANDRU, la Stobaios, Florilegium, 36,
14 (trad. Th. Simenschi).

470 — Cel mai frumos lucru din lume este vorbi-

rea sinceră.
DIOGENES CINICUL, la Diogenes Laer^
tios, VI, 2, 6. |
 I
63 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

DATORIE si

471 — A trăi glorios sau a muri în glorie, iată da-

toria unui suflet nobil.
SOFOCLE, Aias, 479—480.
L '• i* •
472 — Este o datorie aleasă să fii folositor oameni-
lor, atunci cînd dispui de mijloace şi putere.
SOFOCLE, Oedip Rege, 314—315.

473 — Nu de frică, ci din simţul datoriei ţine-te

departe de căile greşite.

474 — Mare lucru este ca la grea cumpănă să te

gîndeşti care ţi-e datoria.
DEMOCRIT, frg. 41 ; 42 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatftowski).

475 — Niciodată nu te poţi achita de datoria faţă

de părinţi.
ARISTOTEL, Etica nicomahică, VIII, 14,
"v 5.

476 — Cetăţeanul să nu rămînă netulburat şi ne-

păsător faţă de cauza comună, fălindu-se că
el nu suferă şi nu-i lovit de nenorocirea pa-
triei.
PLUTARH, Solon, 20.

DEMAGOGIE

477 — Trebuie să năzuieşti spre operele şi faptele

virtuţii, nu spre vorbe goale.
64 CUGETĂRI GRECEŞTI I

478 — Falşi şi ipocriţi sînt cei care toate le fac cu

vorba şi în realitate nu duc nimic la îm-
plinire.
DEMOCRIT, frg. 55 ; 82 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

DIVINITATE

479 — Muritorii îşi închipuie că şi zeii se nasc, că

au îmbrăcăminte, grai şi înfăţişare ca ale lor.
XENOFAN, frg. 14 Diels-Kranz.

479 bis — Divinitatea, după ce îngăduie omului să

guste din dulceaţa timpului, ce-i este hărăzit,
se arată răzbunătoare.
HERODOT, VII, 46.

480 —- Vezi cum zeul trăsneşte vitele prea sus silite

[pe costişe].
HERODOT, VIII, 10.

481 — Atunci cînd zeii vor să surpe căminul cuiva,

Ei prăvălesc urgii nesfîrşite asupra urmaşi-
lor.
SOFOCLE, Electra, 583—586.

482 — Zeus se răzbună pe cei îngîmfaţi.

EURIPIDE, Heraclizii, 386—387,

483 — In ce-i priveşte pe zei, n-am mijloace să ştiu

că există sau că nu există, căci multe sînt
 I
65 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

pricinile care împiedică cunoaşterea : atît

obscuritatea problemei cîţ şi scurtimea vieţii
omeneşti.
PROTAGORAS, la Diogenes Laertios IX,
i>î ' • 'r . • . , 8j,3.,, _ .;> . ,, _ îă|

484 — Dacă zeii săvîrşesc ceva imoral, ei nu sînt

zei.
EURIPIDE, Bellerophon, frg. 100 Nauck
(trad. Th. Simenschi).
X*afaiC5 i #8g ŞÎI '
485 — Nu trebuie să facem nici o afirmaţie despre
zei, căci nu există nici o cunoştere a lor.
MELISSOS, la Diogenes Laertios, IX, 4, 3.

486 — Cînd o rugă este dreaptă, zeii nu rămîn

. •
., • surzi.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 146.
. ÂUi' •. >:' '\•
j yţl îf ... .".• yjî
487 — Cel pe care-1 iubesc zeii moare tînăr.
MENANDRU, frg. 124.

488 — Cele ce spun oamenii despre zei nu sînt an-

ticipaţii, ci presupuneri false.
EPICUR, la Diogenes Laertios, X, 11, 27.

DORINŢA

489 — Cel ce poartă o cămaşă veche jinduieşte

după o schimbare.
Proverb neogrec
66 CUGETĂRI GRECEŞTI I

490 — Dorinţele potrivnice firii nu aduc mulţu-

miri, ci mari nenorociri.
ESOP, Fabule, 278 (trad. Tr. Diacomescu).

491 — Dacă nu vei dori multe lucruri, puţinul îţi

va părea mult.

492 — Dorinţa arzătoare pentru un lucru face su-

fletul orb pentru orice altceva.
DEMOCRIT, frg. 284 ; 72 Diels-Kranz
(trad. Adielina Fiatkowski)

DRAGOSTE

493 — Este greu să lupţi împotriva inimii, căci

toate dorinţele ei le poţi satisface numai cu
preţul sufletului.
HERÂCLIT, frg. 85 şi Democrit, frg. 236
Diels-Kranz

494 __ Ce sens are viaţa sau plăcerea fără Kypris

cea de aur ?
MIMNERM, frg. 1 Diehl.

495 — Dragostea învinge toate obstacolele; este

o pasăre dulce şi crudă, căreia nu-i poţi re-
zista.
SAPPHO, frg. 4 Diehl.

496 — Lasă deci, să iubim ! Şi de iubire / Să ne

bucurăm, la vremea potrivită; / Să nu
alergi, suflete, dincolo de numărul anilor, /
 I
67 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

în faptul dorinţelor / cu pasul mai îmbă-

trînit !
PINDAR, Encomii, IV, 9, 127
(trad. Ioan Alexandru).

497 — Eu m-am născut ca să iubesc, nu ca să

•n .-">• urăsc.
SOFOCLE, Antigona, 523.

498 — Femeia în dragoste suferă mai mult decît

bărbatul, dar ştie să ascundă mai bine su-
ferinţa.
EURIPIDE, Andremaca, 220—221.

499 — Nu este îndrăgostit cel ce nu iubeşte pentru

totdeauna.
EURIPIDE, Troienele, 1051.

500 — Dragostea este lucrul cel mai dulce, dar şi

cel mai amar.
EURIPIDE, Hippolyt, 348.

501 — Îndrăgostitul este orb faţă de persoana

iubită.
PLATON, Legile, v. 4, 731 E.

J>U2 — Eros este podoaba tuturor zeilor şi oame-

nilor.
PLATON, Banchetul, 5, 177 E.

503 — Cine iubeşte excesiv ştie să şi urască ex-

cesiv.
EURIPIDE, la Aristotel, Politica, IV, 6, 4.
68 C'UGETARI GRECEŞTI

504 — Fiecare om iubeşte cel mai mult ceea ce-i

aparţine.
ARISTOTEL, Etica nicomahică, 9, 7.

505 —- Nu a existat şi nu va exista nimeni care să

se poată feri de dragoste atîta vreme cit
va exista frumuseţe pe lume şi ochi care
s-o privească.
LONGOS, Daj^hnis şi Chloe, 1.

508 .— Iubim cu mai multă plăcere pe cel căruia

îi dăm decît pe cel de la care primim.
CONSTANTIN TSATSOS,
Aforisme şi cugetări.

DREPTATE

507 —. Zeii nu iubesc ticăloşia, ci ceea ce e drept

si omenia. - •
HOMER, Odiseea, XW, 83—843: :
. (trad. G. Murnit). :.

50S — Dreptatea, în cele din urmă, învinge

violenţa.

509 — Regi, mîncători de plocoane, daţi hotărîri

drepte şi uitaţi de pricinile strîmbe !
HESIOD, Munci şi zile, 217—218 ; 263—264
(trad. Şt. Bezdechi).

510 — Dreptatea-i luminoasă chiar şi în casa în-

tunecată de fum şi răsplăteşte viaţa cinstită.
ESCHIL, Agamemnon, 772—17$.
 I
69 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

511 — Cel pe care-1 stăpâneşte banul nu poate fi

nicicînd un om drept.
512 — Cel ce comite o nedreptate este mai nefe-
ricit decît cel nedreptăţit.
DEMOCRIT, frg. 50 ; 45 Diels-Kranz.

513 — Este frumos lucru să-1 opreşti pe cel care

nedreptăţeşte pe alţii ; sau, cel puţin, fe-
reşte-te să-i fii complice.
514 — Legile nu opresc pe nimeni să trăiască după
pofta inimii dacă indivizii nu-şi dăunează
unul celuilalt.
515 — Mulţi din cei care săvîrşesc acţiuni mur-
dare se întrec în a rosti cele mai frumoase
discursuri.
516 — Frumos lucru este sa nu-ţi precupeţeşti
laudele faţă de acţiunile, frumoase ; a face
aceasta pentru acţiuni ticăloase înseamnă
însă a propovădui minciuna şi înşelăciunea.
DEMOCRIT, frg. 50 ; 4 5 3 8 ;' 245 ; 53 a ;
67 Diels-Kranz (trad, Adelina Piatkowski).

517 — Ceea ce e just şi injust nu există de la na-

tură, ci există prin convenţie.
ARCHELAOS, la Diogenes Laertios, II,
4, 10.

518 — Numai trecerea timpului îl arată pe cel cu

adevărat drept; pe ticălos îl poţi recu-
noaşte şi într-o singură zi.
SOFOCLE, Oedip Rege, 614—615.
70 CUGETĂRI GRECEŞTI

519 — Nu se cuvine să-i laşi să se lamenteze pe

cei ce-şi cer dreptatea.
' SOFOCLE, Oedip la Colonos, 1191.

520 — Cel ce are dreptatea de partea sa are drep-

tul de a fi mîndru.
SOFOCLE, Aias, 1125.
' . 'c '.'•••{ • ' •• • --l • •"•
521 — Omul trebuie să vorbească drept, iar cînd
vorbeşte, el nu trebuie să scape din gură
insulte dureroase.
SOFOCLE, Filoctet, 1140—1141.

522 — Dreptatea este o virtute socială.

ARISTOTEL, Politica, I, 12.

523 —- Dreptatea este o virtute a sufletului, care

dă fiecăruia după merit.
ARISTOTEL, la Diogenes Laertios,
V, 1, 11.

524 — Cele ce vă supără cînd sînteţi nedreptăţiţi

de alţii, nu le faceţi altora la rîndul vostru.
ISOCRATE, împotriva lui Nicodernos, 61.

525 — Omul drept se bucură de cea mai deplină

pace a sufletului, pe cînd cel nedrept este
copleşit de nelinişti de tot felul.
EPICUR, la Diogenes Laertios, X, 144.
^ V.- —r
526 — Dreptatea ocroteşte fapta dreaptă şi pe-
depseşte strîmbătatea.
IMNUL ORFIC Către zeiţa Dreptăţii, 3.
 71 C U G E T Ă R I GRECEŞTI I

527 — Este frumos să obţii regalitatea Irept răs-

plată : dreptăţii, dar est şi mai frumos să
preferi dreptatea regalităţii.
PLUTARH, Paralelă între Lycurg şi
Numa, l. ...

528 — Atunc: cînd susţii ceea se este drept, pen-

tru dreptatea intervine df obicei tîrziu,
inunţi nai /orbi. Cînd /ine totuşi drep-
tatea, cuvîntul tău a fost de mult uitat. Ade-
seori, chiar de tine însuţi.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforismi şi
cugetări.

DURERE

529 Omul simte bucurie si-n durere.

HOMER, Odiseea, XV, 400.

530 — Durerea este mai aprigă itunci cînd cineva

pătimeşte mai degrabă din partea rudelor
decît a celor străini.
ESOP, Fabule, (trad. Tr. Diaconeseu).

531 — lîhnirea pricinuită de durerea altuia este

trecătoare.
THEOGNIS, Sentinţe, 656.

532 - • Bine-i cînd la a durerii şcoală te deprinzi

să fii înţelept.
ESCHIL, Eumenidele, 519—520.

533 — Nici un muritor nu duce o viaţă netulburată.

ESCHIL, Choeforele, 1018—1019.
72 CUGETĂRI GRECEŞTI I

534 — Cînd ai două dureri simultane, Cea mai pu-

ternică o întunecă pe cealaltă.
HIPPOCRATE, Aforisme, II, 46.

535 — A fi îngenuncheat de durere este un lucru

dur, dar a rezista şi a te izbi de nenorocire
este şi mai dur.
SOFOCLE, Antigona, 1096—1097.

DUŞMAN

536 — Cei ce au mulţi duşmani în viaţă nu găsesc

prieteni la nevoie.

537 — Vrăjmăşiile mari sînt anevoie de împăcat.

'BSOP, Fabule, 168 ; 81.
(trad. Tr. Diaconescu).

538 — Să socoţi drept duşman pe cel ce este vrăj-

maşul poporului. , '
CLEOBULOS DIN LINDOS, la Stobaios,
Fldrilegium, 3, 1.

539 — Cale de mijloc între duşmani nu există.

HERODOT, V/7„ l j.

540 — Aşadar, cel mai plăcut rîs este cînd rîzi de

duşmani. ni ; .

541 — Darul duşmanului este funest şi nu aduce

nicicînd folos.
SOFOCLE, Aias, 79 ; 665.
 I
73 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

542 — Pe duşmanul puternic nu-1 respingi numai

cînd te atacă, ci îţi iei şi măsuri de pre-
vedere.

543 — Nu trebuie să te aperi numai de actele duş-

manului, ci şi de intenţiile sale.

544 —• Ura mea este atît de mare împotriva duş-

manilor care m-au lovit cîndva, cît este de
puternică împotriva prietenilor care m-au
silit să le devin duşman.
TUGIDIDE, VI, 18 ; 38 ; 92.

545 — Fiecare rege şi fiecare tiran este duşmanul

libertăţii şi Vrăjmaş al legii.
DEMOSTHENES, Filipice, 25.

546 — înţelepţii învaţă multe lucruri de Ia duş-

manii lor.
ARISTOFAN, Păsările, 375.

547 — Fii atent la ceea ce spun duşmanii, căci ei

cei dintîi îţi descoperă greşelile.
ANTISTHENES, la Diogenes Laertios,
VI, 1, 5.

EDUCAŢIE

548 — Natura şi educaţia sînt ceva asemănător,

într-adevăr, educaţia îl transformă pe om,
dîndu-i o a doua natură.
74 CUGETĂRI GRECEŞTI I

549 — Lucrurile frumoase le realizează educaţia

prin trudă.
DEMOCRIT, frg. 33 ; 182 Diels-Kranz.

559 — Educaţia ne ajută să devenim virtuoşi.

EURIPIDE, Ifigenia în Aulida, 561—562.

551 — Trebuie să mărturisim că pentru a petrece

în mod demn timpul său liber, omul are
nevoie de cunoştinţe şi de o educaţie spe-
cială.
ARISTOTEL, Politica, I, 2, 5.

552 — Pretutindeni unde educaţia a fost nesoco-

tită, Statul a primit din această pricină o
lovitură funestă.

553 — Intrucît statul întreg are unul şi acelaşi

scop pentru toţi membrii săi, rezultă că edu-
caţia trebuie să fie un obiect al supraveghe-
rii publice, iar nu particulare.

554 — Este evident că legea trebuie să legifereze

educaţia, iar educaţia să fie publică.
ARISTOTEL, Politica, V, 1, 1 ; 1, 2 ; 1, 3.

555 — Educaţia este cea mai bună provizie pentru

bătrîneţe.

556 — Cei educaţi se deosebesc de cei needucaţi

tot atît de mult ca şi viii de cei morţi.
 75 C U G E T Ă R I GRECEŞTI I

557 — Educaţia este o podoabă în fericire şi un

refugiu în nenorocire.
ARISTOTEL, la Diogenes Laertios, V,
1, 18, 1, 19.

55E — Gniu nead nonesiat nu sste educat.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 422.

551 — Educaţi;, aduce cumpătare celui tînăr, con-

solare celui bătrîn, bogăţie celui sărac şi
podoabă celui bogat.
DIOGENES CINICUL, la Diogenes
Laertios, VI, 2, 6.

580 — Valoarea educaţiei, asemenea celei a auru-

lui, îste preţuită peste tot.

561 — Nimic nu-i mai frumos decît opiul dotai

si cu educaţie si cultură.
EPICTET, Manualul, frg. 149 ; 152.
(trad. D. Burtea;

EI.OCINŢA

562 — Un om fără scrupule care este în acelaşi

timp influent şi elocvent, se dovedeşte un
flagel pentru societate

563 Cînd un >m înţele] îşi .lege ca subiect

pentru ur discurs o cauză dreaptă, nu este
greu să devină elocvent
EURIPIDE, Bacantele, 270—271 ; 266—207.
76 CUGETĂRI GRECEŞTI I

564 — Grecia a dat cinstirea cuvenită artei cuvîn-

tului, pe care toţi doresc s-o stăpînească,
invidiindu-i pe cei ce o cunosc.

585 — Cetatea noastră (Atena), în ceea ce priveşte

filozofia şi elocinţa, s-a situat de multă
vreme în fruntea celorlalte cetăţi şi a făcut
ca numele de elen să fie mai degrabă un
simbol al unei civilizaţii decît să reprezinte
un neam.
ISOCRATE, Panegiricul, 47 ; 50.

566 — Tot ce se realizează în război cu arme, se

obţine în politică prin elocvenţă.
BEMETRIOS DIN PHALERON,
la Diogenes Laertios, V, 5, 9.

EMULAŢIE

567 — Să fii mereu cel mai bun !

HOMER, Iliada, VI, 208 (trad. G. Murnu).

568 — întrecerea îl mînă şi pe cel mai netrebnic

dintre oameni la muncă.
HESIOD, Munci şi zile, 20
(trad. Şt. Bezdechi). .

569 — Cînd un om fără lucru îşi vede vecinul cu

stare gospodărind, semănîncl şi arînd, ca
să-şi strîngă avere, face şi el la fel cu ve-
cinul. întrecerea aceasta e bună.
HESIOD, Munci şi zile, 24—25
(trad. Şt. Bezdechi).
 CUGETĂRI GRECEŞTI 77

570 — Aristotel, fiind . întrebat cum pot să pro-

greseze elevii, a răspuns : dacă ei vor alerga
să-i ajungă pe cei dintîi şi dacă nu-i vor aş-'
tepta pe cei rămaşi în urmă.
DIOGENES CINICUL, la Diogenes
Laertios, V, 2, 4.

EXPERIENŢA

571 - r Nenorocirile altora sînt. învăţăminte pentru

oameni.
ESOP, Fabule, 183 (trad. Tr. Diaconescu).

572 — Pi'oslui învaţă după ce păgubeşte.

HESIOD, Munci şi zile, 218
(trad. Şt. Beadechi).

573 — Cei hîrşiţi de viaţă sînt sfetnici înţelepţi.

' SOFOCLE, Oedip Rege, 43—44.

574 — Trebuie să fi fost vîslaş înainte de a fi ţinut

cîrma, să fi vegheat la provă, să fi obser-
vat vînturile, înainte de a fi condus tu în-
suţi corabia.
ARISTOFAN, Cavalerii, 542.

575 — Ignoranţa şi experienţa, unite cU modestia,

sînt mai folositoare decît o iscusinţă lipsită
de frîu.
TUCIDIDE, III, 37.

576 — Viaţa-i scurtă, meşteşugul însă durează.

Cf. lat. Ars longa, vita brevis.
Aforism hippoeraţic.
78 CUGETĂRI GRECEŞTI I

577 — Lipsa de experienţă naşte o încredere oarbă,

dar o şi dărîmă.
PLUTARH, Paralelă între Pericles şi
Fabius Maxirnus, 2.

578 — Cu cît se umple mai mult sacul experienţei,

cu atît mai mult se goleşte sacul vieţii. Toc-
mai cînd se termină viaţa, sîntem mai demni
s-o începem.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

579 — Munţii sînt deprinşi cu zăpezile.

Proverb neogrec.

FAMILIE

580 •— Turnurile sînt podoaba cetăţii, corăbiile ale

mării şi copiii podoaba omului.
EPIGRAME, atribuite lui Homer, 13?

581 -— Aşa cum îţi tratezi părinţii, o să te trateze

şi pe tine copiii tăi.
THALES, la Diogenes Laertios, I, 9, 37.

582 — Aceeaşi casă nu rămîne totdeauna fericită.

EURIPIDE, Heraclizii, 609.

583 — Nu există comoară mai preţioasă pentru un

bărbat, decît o femeie care-i împărtăşeşte
soarta.
EURIPIDE, frg. 164 Nauck.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 79

584 — Copiilor trebuie să le lăsăm o frumoasă

moştenire de conştiinţă mai degrabă decît
de aur.
PLATON, Legile, 729 b.

585 — E lege să dai părinţilor onoruri ca şi zeilor.

MENANDRU, Sentinţe într-un 'vers, 378.

586 — Fraţii care trăiesc în bună armonie sînt mai

tari decît orice fortăreaţă.
ANTISTHENES, la Diogene. Laertîos,
VI, 1, 4.

587 — Nu pătimim atît de rău din partea străinilor

cît din partea alor noştri.
BABRIOS, Anthologia Lyrica, Bergk, I, 38.

588 — Cînd te binecuvîntează părintele poţi urca

cu bine şi muntele.
Proverg neogrec.

FAPTA

589 — Faptele rele nu prosperă.

HOMER, Odiseea, VIII, 329.

590 — Mulţi oameni stăvilesc fapte mari prin pri-

cini mărunte.
ESOP, Fabule, 145 (trad. Tr. Diaconeseu).

59Î — Unde e nevoie de braţe, vorbele nu folosesc

la nimic.
ESOP, Fabule, 117 (trad. Tr. Diaconescu).
80 CUGETĂRI GRECEŞTI I

592 — Multe li se întîmplă oamenilor fără măcar

să se gîndească. n-
PINDAR, Olimpice, XII, 10.

593 — Vorba este umbra faptei.

DEMOCRIT, fug. 145 Diels-Kranz.

594 — Se întîmplă uneori ca mersul lucrurilor să

fie tot aşa de neînţeles ca şi gîndurile omu-
lui ; de aceea ne-am şi deprins să aruncăm
vina pe noroc în toate cîte nu merg după
voia noastră.

595 — Să căutăm să ne păzim nu prin străşnicia

legilor, ci prin corectitudinea faptelor noas-
tre.
TUCIDIDE, I, 140 ; III, 46.

596 — Fapta sîngeroasă îşi cere fără cruţare pe-

deapsa.
ESCHIL, Eumenidele, 321—323.

597 — Faptele îşi găsesc cuvintele.

SOFOCLE, Electra, 625.

598 — Faptele vin de la sine cu toată tăcerea de

care sînt acoperite.
SOFOCLE, Oedip Rege, 341.

599 — Naiv şi nerod se vădeşte cel care crede că

ascunde cu vorba lumina faptelor.
POLYBIU, IV, 17.
 81 C U G E T Ă R I GRECEŞTI I

600 — Acţiunea zadarnică îşi compromite şi sco-

pul şi autorul.

601 — Fiecare acţiune trebuie să aibă loc la tim-

pul său. Acţiunea întreprinsă înainte de
vreme poate fi inutilă şi chiar dăunătoare.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări. ,

FEMEIE

602 — Nu este potrivită o femeie tînără unui băr-

bat bătrîn.
THEOGNIS, Sentinţe, 457.

603 — Unii stăpînesc cetăţi, dar sînt robiţi de

femei.
DEMOCRIT, Ia Stobaios, Florilegium,
6, 11.' •

604 — Ce soare străluceşte mai dulce în faţa unei

femei decît bucuria de a deschide larg por-
ţile bărbatului pe care zeii l-au salvat din
război.
ESCHIL, Choeforele, 604.

605 — Femeia nu trebuie să dorească războiul.

ESCHIL, Agamemnon, 940.

606 — Divorţul nu este o cinste pentru o femeie.

EURIPIDE, Medeea, 237.

607 —- De pe buzele femeii cad sfaturi înţelepte.

EURIPIDE, Rugătoarele, 249.
82 CUGETĂRI GRECEŞTI

608 — Se cuvine ca o femeie să împărtăşească du-

rerea unei alte femei.
EURIPIDE, Helena, 328.

609 — Femeia poate aduce bărbatului cel mai

mare folos sau cea mai mare vătămare.
EURIPIDE, frg. 78 Nauck.

FERICIRE

610 — Cei care nu ne sînt părtaşi la fericire nu

ne sînt prieteni statornici nici la neno-
rocire.

611 — Mulţi ne judecă după aspectul exterior şi

ne fericesc tocmai pentru acele lucruri de
care sîntem foarte chinuiţi.
ESOP, Fabule, 256 ; 249
(traid. Tr. Diaconescu).

612 — Fericit este acela care are trup sâni tos,

minte ascuţită şi o fire educată.
THALES, la Diogenes Laertios, I, 11, 9.

613 — Ferice de tiranul ce moare în casa lui de

moarte bună.
CHILON DIN LACEDEMONA,
la Diogenes Laertios, I, 3, 6.

614 — Nu e niciodată înţelept să te grăbeşti a nu-

mi pe cineva fericit cit mai este în viaţă,
ci poţi doar să spui că are noroc.
HERODOT, I, 37.
 82 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

615 — In răgazul atît de scurt al unei vieţi, ru

se află or hărăzit să fie îotr-atît de fericit,
încît să nu-i fi trecut prin minte, şi nu o
singură dată, dorinţa ca mai degrabă să
moară decît să trăiască.
HERODOT, VII, 10.

616 — Nimeni nu este pe deplin fericit în toate

privinţele.
• ' THROGNIS, Sentinţa. 141.

617 — Fericirea şi succesul sînt lucruri de care

nici un muritor nu se satură.
Omu să îu-şi clădească fericire fără ho-
tar ; este mai bine să-şi agonisească viaţa
din frînturi. ,. -'

618 — Dacă fericirea imană e înalţă prea sus, dă

naştere unei nefericiri insaţiabile.

618 — Fericirea oamenilor este asemenea unui d«-

bis sen abia schiţat; trei ştersături cu un bu-
rete ud şi s-a terminat cu desenul.
ESCHIL, Agamemnon 754—755 ;
1127—1129.

619 — Cea dint-îi condiţie a fericirii este înţelep-

ciunea.
SOFOCLE, Antigona, 1345.

620 — Fericiţi sînt aceia care şi-au dus viaţa cru-

ţaţi de amaruri.
SOFOCLE, Electra, 582—583.
84 CUGETĂRI GRECEŞTI /

62 i - Fericirea nu este statornică ci efemeră.

EURIPIDE, Fenicienele, 559,

622 — Fericirea cea mare şi gloria nu sînt asigu-

rate nimănui
EURIPIDE, Heracles, 511—512.

623 — Să nu numeşti nicicîncl un om fericit, îna-

inte de a-] fi văzut ajuns în ceasul morţii.
EURIPIDE, Andromaca, 100—101.

624 — Nici un căittin nu rămîne totdeauna fericit.

EURIPIDE, Heraclizii, 611

625 — Fericirea omenească nu vim nici de la des-

fătările trupului, nici de la bani,, ci de la
o viaţă curată şi plină d'e chibzuinţă.
DEMOCRIT, frg. 40 Dielis-Kx anz
(trad. A de Lin a Piatkovski).

626 — Fericirea se realizează încetul cu ance tu! şi

totuşi nu-i puţin lucru în sine.
ZENON, 1; Diogenes -aertios, VII, 1, 222:

627 — Nimic nu-ţi poate aduce fericirea deplină,

dacă nu te bucuri de independenţă.
HYPERIDE, Discursul funebru, 25.

628 —• Este o mare fericire să doreşti lucrurile ce

trebuie dorite.
MENEDEM, la Diogenes Laertios, 2, 11,
136.
 85 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

629 — O fericire bazată pe nedreptate nu este

sigură.
MENANDRU, la Stobaios, Florilegium,
16, 8.

630 — Nimeni nu este fericit după propria-i

părere.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 316.

631 — Ca să fii fericit, nu este suficient să găseşti

momentul fericirii. Trebuie să ştii să uiţi
. atît ce-a fost înainte, cît şi ce va fi după
acest moment.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

632 — O fericire aduce după sine o altă fericire.

Proverb neogrec.

FOAME

633 — Foamea nu bîntuie printre oamenii drepţi.

634 — Foamea este totdeauna tovarăşa omului

leneş.
HESIOD, Munci şi zile, 223 ; 295
(trad. Şt. Bezdechi).

FRUMUSEŢE

635 — Ceea ce-i frumos se realizează cu nesfîrşită

osteneală.
EURIPIDE, la Stobaios, Florilegium,
29, 44.
86 CUGETĂRI GRECEŞTI /

636 — Nu frumuseţea femeii vrăjeşte, ci nobleţea ei.

EURIPIDE, Andromaca, 208.

637 — Frumuseţea este o superioritate de la natură.

638 — Frumosul este legat de orice este lăudabil,

raţional, folositor, cuviincios şi armonios.
PLATON, la Diogenes Laertios,
V, 1, 19 ; III, 42, 74.
639 — Nobleţea unei rase de animale constă în
forţa deosebită a corpului ; cea a oamenilor,
în dezvoltarea armonioasă a caracterului.

639 bis — Frumuseţea trupească este animalică

dacă nu este însoţită de lumina cugetului.
DEMOCRIT, frg. 57 ; 105 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

640 — Frumuseţea este o domnie de scurtă

durată.

641 — Frumuseţea-i mai presus decît orice scri-

soare de recomandare.
ARISTOT'EL, la Diogenes Laertios,
V, 1, 18.

642 — Frumuseţea este o înşelăciune mută.

THEOFRAST, la Diogenes Laertios
V. 1, 1.

643 — Frumuseţea este o pedeapsă de fildeş.

THEOCRIT din Chios, la Diogenes
Laertios, V, 1, 1.
 87 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

644 — Acolo unde domneşte dezordinea, nu există

frumuseţe.
PHILON din Alexandria, Crearea
lumii, 28,

GLORIE

645 — Un singur lucru din toate caută cei aleşi :

gloria veşnică.
HERACLIT, la Clemens, Stromateis,
V, 60.

646 — Cinstirile nu se împart la fel muritorilor.

PINDAR, Partheriee. I, 35, 94.

647 — Dintr-o luptă mică nu rezultă o glorie mare.

SOFOCLE, la Stobaios, Florilegium,
45, 11.

648 — Gloria şi bogăţia fără judecată nu sînt bu-

nuri sigure.
DEMOCRIT, frg. 77 Diels-Kranz.

649 — Cele mai maiestuoase glorii omeneşti ce-au

fost sub soare s-au destrămat şi au pierit
umilite în pămînt.
ESCHIL, Eumenidele, 368—369.

650 — O zi-i de-ajuns pentru a înălţa sau a nărui

măririle omeneşti.
SOFOCLE, Aias, 131—132.
•;. \ , .. . )Lj , ~
651 — Numai dragostea de slavă nu imbătrîneşte.
TUCIDIDE, II. 44.
88 CUGETĂRI GRECEŞTI /

652 — Gloria tu se bţine prin bani.

ISOCRATE, Către Nieoeles, 2, 32.

653 — Nu există podoabă mai f .imoasă pentru un

fiu decît gloria dobîndită de tatăl său, iar
pentru un tată gloria dobindită de fiii săi.
SOFOCLE, Antigona, 703—704.

GRABA

654 — Graba este de multe ori cauza nenorocirilor.

Graba este mama eşecului.
HERODOT, VII, 10.

655 — Lucrurile nu se cumpănesc lupă repeziciune,

ci după iesăvîrşire.
ESOP, Fabule, 342 (trad. Tr. Diaconescu).

656 — Două lucruri sînt foarte potrivnice unei în-

ţelepte deliberări : graba şi mînia. Una mer-
ge mînă-n mînă cu nepriceperea, cealaltă
cu lips; de disciplină a minţi şi ci. igno-
" ranţa.
TUCIDIDE, III. 42.

657 — Lamentările nu ajută la nimic; este mai

bine să acţionezi şi să te grăbeşti.
SOFOCLE Aias, 850—851.

658 — 'ripitul făgăduieşte lucruri pe care nu le

poate aduce la îndeplinire.
THEOFRAST, Caractere, 8.
 89 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

659 —- Faptele cele mai de seamă vor fi săvîrşite

nu în fuga clipei, ci prin sfaturi înţelepte.

660 — De multe ori, zăbava ivită la vreme a fost

mai de mult folos, iar graba arătată unde
nu trebuie a zădărnicit multora nădejdea
• în izbîndă.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii,
I, 1 1 ; 7 12—14.

GREŞEALA' -

661 — Cînd' greşeala e făţişă, nu mai putem s-o

ascundem.
ESOP, Fabule-, lo (trad. Tr. Diaconescu).

662 — Greşeala este necunoaşterea a ceea ce este

mai bine.
DEMOCRIT, frg. 83. Diels-Kranz.

663 — Mai bine să acuzi propriile tale greşeli decît

pe ale altora;, >
DEMOCRIT, la Stobaios,
Florilegium, 13, 26.

664 —• Este soarta comună a tuturor oamenilor să

greşească, dar dacă cel ce a greşit îşi în-
dreaptă greşala dă dovadă de înţelepciune.
SOFOCLE, Antiaona, 1023—1025.

665 — Greşeşte si cel mai înţelept dintre înţelepţi.

MENANDRU, la Stobaios, \
Florilegium, 13, 26.
90 CUGETĂRI GRECEŞTI /

666 — Se întîmplă să mai şi greşeşti.

în ceea ce ai reuşit de multe ori.
BABRIOS în Anthologia Lyrica,
Bergk, I, 111.

667 — Greşeala şi împiedicarea de a pedepsi pe cei

ce greşesc este unul şi acelaşi lucru.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii,
III, 8, 18—19.

668 — Calea spre adevăr este presărată cu erori.

Cine nu cade în ele, nu le pipăie, nu luptă
cu ele şi nu le înlătură pînă la urmă cu pro-
priile sale forţe, nu ajunge la adevăr.
CONSTANTIN TSATSOS,
Aforisme şi cugetări.

HOTARÎRE

663 — O hotărîre luată cu chibzuinţă este cel mai

mare cîştig.
HERODOT, VII, 10.

670 —- Hotărîrile cuminţi reprezintă o poziţie mai

sigură împotriva inamicului decît puterea
fără pricepere.
TUCIDIDE, III, 48.

671 — Chiar dacă în cale se iveşte vreo piedică,

valoarea unei hotărîri bune nu-i cu nimic
zdrobită.
HERODOT. VII, 10.
 91 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

672 — Hotărîrea omului este ca rodul /omului. în-

cet, cu răbdare ajutat de ploaie, de soare
şi de aer, rodul se coace oe îndelete şi, în-
tr-o bună zi, cade singur.
N KAZANTZAKIS, Hristos răstignit a
doua oară.

INVIDIE

673 — Invidia are faţa lividă şi vorba bîrfitoare.

HESIOD, Munci şi zile, 196
• (trad. Şt. îezdechi).

674 — Este ma bine să provoci nvidie decît milă.

PINDAR Pythice, I, 85.

675 — Invidii calcă în picioarf gloria, nu pe drept,

cînd laolaltă se-ntîlnesc.
PINDAR, Olympice, V, 15—16.

-676 — Invidiosul îşi pricinuieşte sieşi tot atîta sufe-

rinţă cît unui duşman,
DEMOCRIT, frg. :8 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

677 — Cine nu-i invidiat- nu este ici dei n de in-

vidie.
ESCHIL, Agamemnon, 903.

678 — Cînd itrav; invidiei pătrunde într-un suflet,

el este prada unei duble suferinţi : simte
92 CUGETĂRI GRECEŞTI
/

povara propriilor lui nefericiri şi geme în

faţa fericirii celuilalt.
ES.CHIL, Agamemnon, 834—837.

§79 — Invidia se îndreaptă spre cel avut.

SOFOCLE, Aias, 157.

680 — Invidia îl împiedică pe om să dea crezare

laudelor care depăşesc măsura posibilităţi-
lor proprii.
TUCÎDIBE, II, 3.5.

681 — La fel cu fierul care este mîncat de rugină,

invidiosul este ros de propria lui fire.
, . ANTISTHENES, la Diogemes
Laertios. VI, 1, 4.

682 — Invidiază nu pe cei ce au dobîndit o mare

putere ci pe cei ce ştiu să utilizeze mai
bine puterea de care dispun,

683 — Nu invidia pe cei ce dispun de mari bogăţii,

ci pe aceia care nu au de .mărturisit nici. ,os
greşeală.
ISOCRATE, Către Nicocles. II 26 ; 59.
i ; • "" —
( i < ' f 1

684 —- Invidia nu trăieşte multă vreme, iar pentru

.. unii moare chiar înaintea lor. ...... /
PLUTARH, Numa, 22.

685 — Tot ceea ce depăşeşte obişnuitul stîrneşte nu

numai rivalitate, ci şi invidie.
CASSIUS DIO, Istoria Romană,
X X X V I I I , 39.
 10 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

IZBINDA

686 — Trebuie să fii cumpătat la izbîndă şi cuminte

în nenorocire.
PERIANDRU, la Diogenes
Laertios, 1. 7, 4.

687 — Dacă în orice împrejurare care se iveşte

vrei să cîntăreşti deopotrivă sorţii de izbîn-
dă, nu reuşeşti niciodată să faci ceva.

688 — Izbînda este de obicei de partea acelora că-

rora le place să treacă la fapte şi nu se arată
grăbită să însoţească pe cei care se gîndesc,
se răsgîndesc şi zăbovesc mereu.
HERODOT, VII, 50.

689 — Sînt puţini cei ce dobîndesc izbînda fără

osteneală.
PINDAR, Olympice, X , 26.

700 — Nimeni nu peate izbîndi dacă nu luptă cu

îndîrjire, cu răbdare şi fără să dea înapoi.
N. KAZANTZAKIS, Iiristos răstignit a
doua oară.

ÎNCEPUT

701 — începutul este jumătatea oricărei acţiuni.

Să cîntărim situaţia fiecăruia nu după în-
ceput, ci după sfîrşit.
ESOP, Fabule, 272 (trad. Tr. Diaconescu).
94 CUGETĂRI GRECEŞTI /

702 — Ceea ce a fost bine început ajunge la bun

sfîrşit.
SOFOCLE la PLUTARH, Despre lectura
poeţilor, 4.

703 — S-ar putea afirma cu îndrăzneală că începu-

tul nu este numai jumătatea oricărei acţiuni,
ci are înrîurire şi asupra sfîrşitului.
POLYBIU, V, 3-2,

704 — Vrednicia unui bărbat o arată nu începutul,

ci sfîrşitul faptelor sale.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, 1 ,11,
21—22.

705 — Ziua bună se vede de. dimineaţă.

Proverb neogrec.

ÎNCREDERE

706 — Nu te încrede în oricine.

THALES DIN MILET, la Stobaios, III,
1—172, nr. 19 Diels-Kraisz. .

707 — Pămîntul îţi dă siguranţă, în timp ce marea

inspiră neîncredere.
PITTACOS, la Stobaios, III, 1—172, nr. 10
Diels-Kranz.

708 •— încrederea şi neîncrederea sînt deopotrivă

un dezastru pentru oameni.
HESIOD, Munci şi zile, 372 (trad. St. Bez-
dechi).
 12 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

709 —• Nu te încrede în omul rău şi nu te sfătui

cu el.
THEOGNIS, Sentinţe, 69.

710 — Trebuie să-ţi aminteşti ca regulă generală

că secretele, pretind un om de încredere.
EPICTET, Manualul, 4, 13 (trad. D. Bur-
tea)

ÎNDRĂZNEALĂ

711 - Oamenii îndrăzneţi şi îngîmfaţ: sînt deseori

puşi la pămînt
î îdrăzneala exagerată iricinuieşte mari gre-
şeli.
Trebuie să îndrăz] esc, fie că izbutesc, fie
ca nu.
EURIPIDE, Hecuba joi.

712 — Uitarea propriilor defecte generează îndrăz-

neala.
DEMOCRIT, frg 196 1 >ieSs.

713 — îndrăzneala care nu este { măsura puteri-

lor se înftimurează înainte de faptă şi pare
la înălţime, dar după ce începe lupta are obi-
ceiul să se prăvălească la pămînt.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, III, 23.

ÎNŢELEPCIUNE

714 — Călătoriile fac viaţa: mai înţeleaptă.

înţeleptul duce averea cu sine.
Cf. lat. Omnia mea mecum porto,
96 CUGETĂRI GRECEŞTI /

715 — Oamenii înţelepţi, cînd au scăpat de o pri-

mejdie, se păzesc de ea toată viaţa.

716 — Oamenii înţelepţi, prevăzînd primejdiile

după semne, se feresc de ele.
ESOP, Fabule, 189 ; 196 (trad. Tr. Diaco-
nescu).

717 — Este de datoria oamenilor înţelepţi să pre-

vadă greutăţile, iar datoria celor curajoşi
este ca, după ce s-au ivit, să le înfrunte cum
trebuie.
PITTAGOS, la Diogenes Laertios, I, 4, 4.
"i* ' ~ ' ' - •
718 — Meritul unui om înţelept este să prevadă
viitorul în măsura în care acesta poate fi
înţeles de raţiune.
CHILON DIN LAOEDEMONA, la Dioge-
nes Laertios, I, 3, 1.
, ' "• ' - , • - •

719 — Sufletul înţeleptului este totdeauna cons-

tant ; el luptă cu curaj împotriva nenoro-
cirii.
THEOGNIS, Sentinţe, 36.

720 — înţelepciunea orînduieşte muncile plugaru-

lui ; ea este cea care stăpîneşte cetăţile şi
îmblînzeşte mările.
PHOCYLIDES, Sentinţe, 436.

"721 — înţelepciunea este cea dintîi sursă de feri-

cire.
SOFOCLE, Antigona, 1J47.
 97 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

722 — Al doilea gînd este mai înţelept.

EUR1PIDE, Hippolyt, 436.

723 — Cînd ai izbîndit, nu da drumul de tot la

hăţuri, iar cînd îţi merge prost, păstrează
o speranţă n o b i l ă .
EURIPIDE. fug. 413 Nauc-te.

724 — înţeleptul ştie să îndure cu tărie orice-i im-

pune datoria să sufere.
PLATON, Gorgias 507 b.

725 — A sta şi a chibzui înainte de a trece la fapte

este mai bine decît să cugeţi la ceea ce ai
făcut.
726 — Cauza greşelii este necunoaşterea a ceea ce
•«.. este mai bine.
DEMOCRIT, frg. 66 ; 83 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

727 — Fără un strop de înţelepciune, celelalte vir-

tuţi rămîn nefolositoare.
XENOFON, Cyropeclia, 3, 1, 15.

728 — Numai omul înţelept poate fi adevărat cetă-

ţean, prieten, rudă sau om liber.
ZENON, la Diogenes SLaertios, VII, 1, 28.

729 — Perii albi arată vîrsta, nu înţelepciunea.

MENANDRU, Sentinţe intr-un vers, 705

730 — înţelepciunea este cea mai sigură fortăreaţă

care nu se năruie niciodată şi care nici nu
poate fi luată prin trădare.
98 CCJGETARI GRECEŞTI

731 — Nimic nu-i străin sau inexplicabil pentru

omul înţelept.

732 — înteleptul se călăuzeşte după legea virtuţii.

ANTISTHENES, la Diogenes Laertios, VI,
1, 5.

733 — E mai bine să fii înţelept, decît să ai bani

în pungă.
Proverb neogrec.

ÎNVĂŢĂTURĂ
âliî'îî £••• - • -
734 — Cit eşti tînăr învaţă multe lucruri folosi-
toare.

735 — Cel puţin preţuieşte învăţătura, ! dacă nu

există judecată !

736 — Cei învăţaţi, se deosebesc de cei neînvăţaţi

prin nădejdi temeinice.
CHILON din Lacedemona, la Diogenes
Laertios, I, 3, 1.

7 3 7 — Celui ce-a păţit-o îi este frică de cele păţite.

Cf. Tot păţitu-i priceput.
• • ,t ; PINDAR, frg. 110 b.

738 — Îmbătrînesc învăţînd mereu cîte ceva.

SOLON, frg. :22 Diehl.

739 — Cel neiniţiat în învăţătură nu va putea să

instruiască pe alţii.
ESOP, Fabule, 69 (trad. Tr. Diaconescu).
 99 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

74( — Prea multă învăţătură nu ne învaţă a fi în-

ţelepţi.
HERACLIT, frg 40 Diels-Kranz.

741 — Acel care ştie stăpîneşte într-c mai mare

măsură decît ceilalţi arta îndrumării,
PINDAR, Olympice, VIII, 3, 9.

742 — Mulţi oameni foarte învăţaţi sînt ipsiţi de

judecată.

743 — Trebuie să cultivăm mult gîndirea, nu bo-

găţia de cunoştinţe.
DEMOCRIT, frg 64; 65, Iliels-Kranz.

744 — învăţaţi de la predecesorii voştri, căci

aceasta este cea mai bună învăţătură.
. XENOFON, Cyropedia, 8, 7. 24.

745 — Rădăcinii;. învăţăturii sînt amare, dar roa-

dele ei sînt dulci

746 — I ,a fel cu lumina de ifară care. luminează

ochii tot astfel sufletul este luminat de în-
văţătură.
ARISTOTEL, la Diogenes Laertios, V, 1,
11 ; 9, 17

747 — Cine-i înţelept învaţă multe şi de la duş-

• '' mani. * ^ "
ARISTOFAN, Păsările, 337, '
100 CUGETĂRI GRECEŞTI /

748 — Nu învăţa meşteşugul olarului pe un ulcior

cu vin.
PLATON, Gorgias, 514 a.

749 — Am tras învăţăminte martor fiind la neno-

rocirile altora.
Cf. Esop : Nefericiţii se consolează cînd văd
suferinţe şi mai mari.

750 — Cît de inutilă este învăţătura cînd nu există

minte !
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 38 ;
557.

751 —-Pentru a stăpîni ştiinţa nu~i nimic mai dău-

nător ca îngîmfarea şi nimic mai necesar de-
cît timpul.
ZENON, la DIogenes Laertios, VII, 1, 23.

752 — Cel mai preţios bun al oamenilor pentru

existenţa lor este învăţătura : celelalte lu-
i cruri sînt distruse de război şi de vicisitudi-
nile soartei, dar învăţătura rămîne.
HIPPARHOS, la Stobaios, 60, 2.

753 — învăţătura valorează mai mult decît aerul

' ' curat.
Cartea Proverbelor, 8. 10.

754 — Omul fără carte este ca şi lemnul necioplit.

Proverb neogrec.

755 — A lua lucrurile aşa cum sînt înseamnă a fi

înţelept. •••
 18 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

JUDECATA

756 — Judecata este un mare frîu al sufletului

pentru oameni.

757 — Trebuie să judeci fondul şi nu aparenţele.

758 — Nu trebuie să pornim fără socoteală la tre-

buri.
ESOP, Fabule, 60 (trad. Tr. Diaconescu).

759 — Nu ochiul este cel care judecă, ci mintea.

760 — Adesea judecata este înşelată de închipuire.

THEOGNIS, Sentinţe, 964 ; 128.
761 — Este mai bine să fii judecător între doi vrăj-
maşi, decît între doi prieteni, pentru că unul
din prieteni îţi va deveni în orice caz duş-
man, iar dintre cei doi duşmani unul îţi va
deveni prieten.
Bl AS DIN PRIENE, la Diogenes Laertios,
I, 5, 5.

762 — Norocul este aliatul celor care judecă bine.

EURIPIDE, frg. 601 Nauck.

763 — Pînă nu-i asculţi pe amîndoi nu poţi să ju-

deci.
Cf. lat. Audiatur et altera pars.
ARISTOFAN, Viespile, 725—726.
102 CUGETĂRI GRECEŞTI /

764 E mare lucru să judeci cum trebuie în ne-

norociri.
DEMOCRIT, în Corpus Paroemiograp'ho-
rum Graeooarum, voi. 2, p. 759.

76-5 — Mulţi, măcar că ştiu multe, nu judecă bine,

DEMOCRIT, frig. 64 Diefe-Kranz.

766 — Mintea-i un zeu pentru fiecare dintre noi.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 434
Meinecke.

787 — La nici o treabă nu te repezi fără să judeci,

BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 65. (trad. V. Golineseu).

768 — Să stai strîmb şi să judeci drept.

Proverb neogrec.
-iii'ÎV iC'h fţ ']> ? i-1 • . ' • I : •• -v T- o' ''.'?'' IfW
JURÂMÎNT
769 — Mulţi oameni nu stau la cumpănă să jure
strîmb în folosul lor.

770 —- Jurămîntul strîmb rămîne o nelegiure.

ESOP. Fabule, 10 ; 246, (trad. Traian
Diaconescu).

771 —- Timpul triumfă asupra celor mai temute ju-

răminte şi asupra sufletelor celor mai infle-
xibile.

772 — Şi un straşnic jurămînt şi un suflet împietrit

se poate mlădia.
SOFOCLE, Aias, 647—648.
 103 CUGETĂRI GRECEŞTI

773 — A jurat cu gura, dar nu şi cu inima.

EURIPIDE, Hippolyt, 607.

774 — Omul înţelept nu trebuie să dea crezare ju-

rămintelor, ci faptelor.
A L E X I S , la, Stobaios, Florilegium, 27, 9.

775 — Călcarea jurămintelor hotărîte în scris şi dis-

preţuirea înţelegerilor încheiate nu-i iertată
nici celor mai necinstiţi dintre oameni.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, II. 25, 21.
"Ji . i'iV y I_
JUSTIŢIE
776 — Justiţia străluceşte sub acoperişurile afumate
şi onorează vieţile cinstite.

777 — Vinovatul trebuie să pătimeaacă.

ESCHIL, Agamemnon, 774 ; 664.

778 — Nu este uşor pentru un rege să respecte

•totdeauna justiţia. ..
... ' S O F O C L E , Aias, 1348. -•"•T.
:j-:<Ai SulO<t
779 — Nu există o justiţie absolută, ci numai un
contract încheiat între oameni pentru a nu
se vătăma unii pe alţii şi a nu fi vătămaţi.

780 — Luată în general, justiţia este aceeaşi pen-

tru toţi, anume un mijloc oarecare găsit util
pentru relaţiile reciproce ; dar în aplicarea
ei la cazurile particulare ale unei ţări şi îa
procese de orice fel, nu toţi consideră acelaşi
lucru ca fiind drept.
104 CUGETĂRI GRECEŞTI /

781 — Faţă de acele animale care nu sînt în stare

să încheie un contract în scopul de a nu
vătăma şi a nu fi vătămat, nu există nici
justiţie, nici injustiţie; iar acele popoare
care n-au putut sau n-au vrut să încheie
înţelegeri mutuale în scop asemănător sînt
în acelaşi caz.

782 — Nu este cu putinţă ca cel care a călcat, pe

ascuns, convenţia reciprocă de a nu vătăma
şi a nu fi vătămat să creadă că va rămîne
nedescoperit, chiar dacă a scăpat de mii de
ori pînă în prezent, căci, pînă la sfîrşitul
vieţii, el nu-i sigur că nu va fi descoperit.
EPICUR, la Diogenes Laertios,
X , 31, 150—151

LĂCOMIE

783 — Oamenii lacomi ademenesc pe cei săraci cu

vorbe linguşitoare şi-i păgubesc de bunu-
rile trebuincioase.

784 — Cei care rîvnesc la mai mult decît au, pierd

din pricina lăcomiei lor şi ceea ce au.
ESOP, Fabule, 140 ; 90.
(trad. Tr. Diaconescu).

785 — Lăcomia a dus la pierzare pe mai mulţi

decît foamea, fiindcă au voit să aibă o
parte mai mare.
THEOGNIS, Sentinţe, 605—606.
 105 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

788 — Un demon ce-ţi vrea răul te-mpinge să tot

ceri.

787 — In dorul de mai mult pierdem şi ce avem.

788 — Bărbatul lacom n-are temei in ce cîştigă

şi-şi pierde şi-averea-n deşarte speranţe.
BABRIOS, In Anthologia Lyriea, Bergk,
II, 74 ; I, 123 ; 79. (trad. Viorica
Golinescu).

LEGE
789 — In faţa violenţei legea este fără efect.

790 — Poporul trebuie să lupte pentru lege ca şi

pentru zidurile de apărare ale patriei.
HERACLIT, frg. 44 Diels-Kranz

791 — Legea-i a lumii regină nemuritorii i se în-

chină ca şi muritorii.
PINDAR, într-o odă pierdută, citat la
Platon, Gorgias, 484 b.

792 — Supuşi totdeauna acelora ce deţin autorita-

tea, ascultăm în mod deosebit de acele legi
care ocrotesc pe cei obijduiţi şi de acele
legi care, deşi nescrise, acoperă de ruşine
în ochii tuturor pe oricine le calcă.
TUCIDIDE. II, 37.

793 — Nu există ceva mai bun pentru stat decît

legile bine alcătuite.
EURIPIDE, Rugătoarele, 434—435.
106 CUGETĂRI GRECEŞTI /

794 — E de datoria sfintă a unui străin / S-ascuîte

legile cetăţii unde-a tras.
EURIPIDE, Medeea, 222.

795 — Legile sînt chezăşia siguranţei cetăţenilor

> dintr-un stat democratic şi a constituţiei
lui, iar garnizoanele puternice sînt scăpa-
rea regilor şi a şefilor oligarhiei.
ESCHINES', împotriva lui Timarhos, 4.

796 — De cele mai multe ori natura şi legea sînt

contrare.
PLATON, Gorgias, 38.

797 — Una este legea pentru toţi.

PLATON, Mrnexenos, 238 D.

798 — Legea fără orînduire statală nu este de nici

un folos.
DIOGENES Cinicul, la Diogenes
Laertios, 6, 2, 6.

799 — Legea este raţiunea fără. de porniri păti-

maşe.
...... ' ARIŞTOTEL, Politica, III, 11, 4.

800 — Nu ameninţarea unui om, ci glasul legii

trebuie să aibă putere deplină pentru a
decide fericirea oamenilor.
HYPERIDES, Discursul funebru, 25.

801 — Legea străveche stă sub acelaşi cort cu toţi

cei legiuiţi şi totodată loveşte greu pe ne-
legiuiţi.
Imnul Orfîc închinat Legii, 44-
 107 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

802 — Cînd pretindem suveranitatea legii, în-

seamnă că pretindem ca împreună cu le-
gile să domnească raţiunea.
ARISTOTEL, Politica, III, 4, 1.

803 —- Cînd e vorba de forţă, legea nu mai are

nici o putere.
MENANDRU, Sentinţe întru-n vers, 409.

LENE

804 — Primejdia paşte pe cel leneş.

805 — Copiii trîndavi nu sînt de învinuit, cînd

părinţii lor îi cresc astfel.

806 — Cînd unii trudesc, alţii se prefac că os-

tenesc.
ESOP, Fabule, 92 ; 70
(trad. Tr. Diaconescu).

807 — Nu e ruşine să lucrezi, lenea este o boală.

808 — Omul trîndav şi aflat în lipsă se hrăneşte

cu varie nădejdi.
HESIOD, Munci şi zile, 311 ; 491.

809 — O cetate deprinsă cu munca decade foarte

repede cînd este cuprinsă de lene.
TUCIDIDE, VIII, 18.

810 — Leneşii o duc în veşnică sărbătoare.

THEOCRIT, Sirăcuzanele. 15.
108 CUGETĂRI GRECEŞTI /

811 — Parazitul sărbătoreşte în fiecare lună cîte

treizeci de zile sfinte, căci pentru el toate
zilele sînt închinate zeilor.
LUCIAN, Dialoguri, Despre paraziţi, 15.

812 — Cînd somnu-i dulce în zori, eşti neîmbră-

cat de sărbători.
Proverb neogrec

LIBERTATE

813 —- Fericirea adevărată este în libertate, iar

libertatea în curaj.

814 — Dragostea de libertate nu-i asigurată cînd

nu este unită cu energia ; se potriveşte unui
stat dominator, nu unuia supus să trăiască
într-o tihnită robie.
TUCIDIDE, II, 43 ; 64.

815 — Nimeni nu poartă cu plăcere jugul scla-

viei.
ESCHIL, Agamemnon, 953.

816 — Nu cunosc o mai stringentă primejdie pen-

tru oamenii liberi decît primejdia dez-
onoarei.
DEMOSTHENES, Filipice, I, 10.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 109

817 — Pentru omul liber cea mai înaltă obligaţie

este onoarea ce rezultă din faptele sale.
DEMOSTHENES, Despre situaţia din
Chersones, 51.

818 — Oamenii independenţi au un punct comun :

dorinţa de libertate.
P. KANELLOPOULOS

819 — în natură, necesitatea are legile ei şi im-

pune anumite limite. La om, necesitatea are
limite pe care însuşi omul le poate stabili.
Această mobilitate a limitelor necesităţii,
pe care o are omul, reprezintă libertatea
lui.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

820 — Pe copil trebuie să-1 înveţi de mic ce este

libertatea.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

821 — Libertatea politică, egalitatea, măcar cea a

şanselor, şi suveranitatea poporului sînt
premise fundamentale pentru orice demo-
craţie, consfinţite şi prin Constituţie. Exis-
tă însă şi. premise pe care nici o Constitu-
ţie nu le poate formula, deşi sînt tot atît
de necesare, şi, în lipsa lor, nici o demo-
craţie nu se poate menţine. Acestea sînt :
moderaţia şi calmul.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.
110 CUGETĂRI GRECEŞTI /

LINGUŞIRE

822 Linguşitorii tiranilor seamănă cu pietrice-

lele întrebuinţate; la socoteli : fiecare din
ele înseamnă cînd un lucru de valoare,
cînd unul neînsemnat.
SOLON, la Diogenes Laertioş, 1, 2, 10.

823 — Este mai bine să dai peste corbi decît peste

linguşitori, fiindcă cei dintîi te mănîneă
după ce ai murit iar ceilalţi te mănîneă
de viu.
ANTISTHENES, - la Diogenes
. Laertioş, VI, 1, 4;

824 Nu trebuie să lăsăm pe cei puternici la dis-

creţia linguşitorilor.
11 PERIDES, Discursul funebru, 25.

825 — Linguşirea este o comportare -lipsită de

demnitate de pe urma căreia însă linguşi-
torul are partea lui de folos.
THEOFRAST, Caractere, 2.

826. Cei ce ;răiesc înconjuraţi de linguşitori sînt

dezarmaţi ca şi viţeii în mijlocul unei hai-
te cTe luţ ; căci nici unii nici; alţii nu au
prieteni, ci îumai duşmani.
Diogenes spunea că dintre animalele săl-
batice cel mai rău muşcă sicofantul, iar
dintre cele domestice linguşitorul.
DIOGENES Cinicul, la ; Diogenes
Laertioş, VI, 2, 5.
 111 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

827 — Un discurs linguşitor este ca un ştreang în-

dulcit cu miere.
DIOGENES, Cinicul la Diogenes
Laertios, VI, 2, 6.

828 — Cînd deţii o funcţie mare este bine să ai

urechi care să asculte mai degrabă îndrăz-
neala şi cuvintele adevărate decît lingu-
şirea.
PLUTARI-I, Poplicola, 10.

MAS.URA

829 — In toate lucrurile măsura e mai bună.

HOMER, Odiseea, 15, 71,

830 — Fii modest în prosperitate şi înţelept în

restrişte.
PERIANDRU, 1-a Stobaios,
Florilegium, 3, 79.

831 — Nimeni nu trebuie să întreacă măsura jus-

tă nici în băutură, nici în mîncare.
PITAGORA, la Diogenes Laertios,
VIII, 1, 6.

832 — Măsura este lucrul cel mai bun.

CLEOBULOS din Lindos, la Diogenes
Laertios. I, 6, 6.

833 — E greu să cunoşti măsura, cînd -îţi merge

bine.
THEOGNIS, Sentinţa, 693,
112 CUGETĂRI GRECEŞTI /

834 — Cînd cineva depăşeşte măsura, lucrurile

cele mai plăcute clevin cele mai nesuferite.
DEMOCRIT, frg. 233 Diels-Kranz.

835 — Măsura este binele suprem.

vg&îha •• h m j '!• • -g i • >-:yi "
836 — Depăşirea măsurii este atunci cînd încol-
ţeşte spicul rătăcirii, iar secerişul care se
face este numai lacrimi.
837 — Muritorii nu se satură nicicînd de succes.
ESCHIL, Agamemnon. 764 ; 820 ; 1331.

838 — Pretutindeni măsura este triumfătoare ; ea

restrînge puterea capricioasă.
ESCHIL, Eumenidele, 531—533.

839 — Nimic nu mi se pare mai respectabil decît

cumpătarea care însoţeşte totdeauna vir-
tutea.
EURIPIDE, la Plutarh, Despre lectura
poeţilor, 14.

840 — îndrăgind mereu măsura, atingem ţelul no-

bil al înţeleptelor virtuţi.
Imnul Orfic, 63, 9—11.

841 — Zelul este vrednic de multă laudă şi bun,

cît timp se arată cu măsură şi nu le aduce
vreo vătămare celor care îl au.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii,
II, 23, 29—30.
 113 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

MINCIUNA AV/-VA

842 — Nici o minciună nu ajunge să îmbătrîneaseă.

SOFOCLE, Aias, ia Stobaios,
Florilegium, 12, 2.

843 — Ce vrei să-ţi spun ? Minciuni agreabile ^aju

adevăruri dure ? Alege.
EURIPIDE, la Stobaios,"
Florilegium, 13. 1.

844 — Folosul mincinosului constă în faptul că nu

este crezut, chiar cînd spune adevărul.
ARISTOTEL, la Diogenes Laertios, V,
I, 17.

845 — Nici un mincinos nu rămîne multă vreme

nedescoperit.
, ... MENANDRU. la Stobaios,
Florilegium, 12, 25.

846 —- Minciuna are cîteodată în ochii mulţimii

o putere mai mare şi mai convingătoare
decît adevărul.
MENANDRU, la Stobaios,
Florilegium, 12, 8.

847 — De mult, Minciuna se afla în cîteva oraşe.

Acuma locuieşte peste tot.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 52. (trad. V. Golinescu).
114 CUGETĂRI GRECEŞTI /

MINTE

848 — Podoaba minţii este mai de preţ decît fru-

museţea trupului.
ESOP, Fabule, '250 ; 36
(trad. Tr. Diaooneiscu).

849 — Ne întoarcem mereu, la ceea ce ne stăpî-

neşte mintea.

850 — Nimic nu este mai agil ca gîndul; el te

poartă prin întregul univers.
THALES, la Diogenes Laertioş, 1, 9, 35.

851 — Unui om nu-i poate rămîne ascunsă lumina

simţurilor, dar nici cea a minţii.
HERACLIT, la Clemens, Paedagogus, II,
99 (frg. 16 Dieis-Kranz).

852 — Mintea celui înţelept este pentru el putere,

zid de apărare.
PITAGORA, la Stobaios,
Florilegium_ 3, 24.

853 — Mintea este nemuritoare, toate celelalte

sînt muritoare.
PITAGORA, la Diogenes Laertioş,
VIII, 19, 30.

854 —- Din sănătatea minţii provine fericirea mult

dorită şi iubită de toţi.
ESCHIL, Eumenidele, 535.
 115 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

855 — Nu lărgimea umerilor dă suveranitatea, ci

inteligenţa, care este pretutindeni suverană.
SOFOCLE, Aias, 1253.

856 — Cînd un zeu îi pune omului gînd rău, mai

întîi îi rătăceşte mintea.
SOFOCLE, Antigona, 620.

857 — Mintea vede, mintea aude ; celelalte sînt

surde şi oarbe.
EPIHARM, frig. 12. Diels-Kranz.

858 — Gloria şi bogăţia sînt bunuri nesigure dacă

nu există minte.
DEMOCRIT, la Stobaios,
Florilegium, 4, 82.

859 — Cel mai sigur zid de apărare este mintea.

ANTISTHENES, la Diogenes
Laertios, 6, 1, 5.

860 — Mintea chibzuită va întrece talentul care

nu-şi dă osteneală.
RABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
II, 68 (trad. V. Golinesou).

MÎNIE

861 —- Cel ce se mînie împotriva părinţilor, gre-

şeşte.

862 — Mînia ne sileşte să comitem multe rele.

116 CUGETĂRI GRECEŞTI /

863 — Cînd mînia clocoteşte în piept, deprinde-te

să-ţi stăpîneşti gura.

864 — Greu îţi mai vine după ce mînia s-a po-

tolit...
SOFOCLE, Oedip Rege, v. 673—674.

865 — Mînia nu foloseşte în nenorocire.

SOFOCLE, Oedip la Colonos, 592.

866 — Mînia îndrăgostiţilor dăinuie puţin.

MENANDRU, la Stobaios,
Florilegium, 63, 20.

867 — Vei duce o viaţă foarte bună, dacă-ţi vei

stăpîni mînia.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 614.

868 — Neputinţa de a nu-ţi stăpîni niciodată mî-

nia este o dovadă de bădărănie şi neru-
şinare.
PLUTARH, Solnn. 21.

869 — Nu te împrieteni cu omul, mînios şi nu te

însoţi cu omul iute la mînie.
Cartea Proverbelor, 22, 24.

MOARTE' Î8R

870 — Moartea-i un rău : o spun zeii. Altfel poate

. ar .muri;şi ej, - • -.jT
 117 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

871 — Doar cu toţii murim deopotrivă...;;

PINDAR, Isthmice, 7, 3, 8
(traci. Ioan Alexandru).

872 — Adu-ţi aminte că eşti muritor.

PHOCYLIDES, Sentinţe, 104.

873 — Este mai bine să mori dintr-o lovitură decît

să suferi nenorociri zi de zi.
ESCHIL, Prometeu înlănţuit, -750—751.

874 — Moartea nu este acelaşi lucru cu viaţa.

Una este neantul, cealaltă este speranţa.
EURIPIDE, Troienele, 632—633.

875 — Nimic nu-i mai plăcut pentru muritori de-

cît faptul de a vedea lumina zilei: în ă-
caşul subpămîntean totul este neant. Este
nebun cel ce doreşte să moară.
fc ; EURiPIDE^rfţigmiHAn Aulida, 1520—1253.

878 — Morţii sînt egali, fie omul destoinic, fie el

mişel.
LUCIAN, Dialoguri, AMle şi Antiloh, 2.

MUNCA

877 — Deseori munca biruie firea.

Munca este un tezaur pentru oameni.

ESOP, Fabule, 352 ; 83 •
.oSl ,-fî (trad. Tr. Diaconeşcu).
118 CUGETĂRI GRECEŞTI /

879 — Zeii au pus înaintea virtuţii sudoarea

muncii.

880 — Nici o muncă nu este o ocară.

HESIOD, Munci şi zile, 289 ; 311.

881 — Nu-i uşor să porneşti bine un lucru, dar

trebuie să porneşti mai întîi de la lucruri
mărunte.
SOCRATE, la Diogenes LaertioS, II, 5, 32.

882 — Căci pentru orice muncă tot altă dulce răs-

plată i se cuvine omului.
PINDAR, Isthmice, I, 3, 8
(trad. Ioan Alexandru).

883 — Tot tărăgănînd, nu poţi realiza lucruri

perfecte.

884 — Un efort neîntrerupt în muncă devine mai

uşor datorită obişnuinţii.
DEMOCRIT, frg. 81 ; 241 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).

885 — Truda lipsită de risc este cea mai bună.

SOFOCLE, Filoctet, 866.

886 — Nimeni nu poate realiza lucruri mari cu

eforturi mici.
EURIPIDE, Oreste, 867—868.

887 — Ce plăcut este cînd a trecut greul şi-ţi aduci

aminte cît ai trudit!
EURIPIDE, Andromaca, fr. 133,
 119 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

888 — După felul muncii îţi dai seama de meşter.

ARIS'TOFAN, Thesmophoriazusai, 176.

889 — Iuţeala şi uşurinţa-n meşteşug nu dau lu-

crului măiestrie.
PLUTARH, Pericles, 13.

890 — înalţă rugă către zei doar dacă ai muncit.

Altfel, te rogi zadarnic.
BABRIOS, Anthologia Lyrica, Bergk I.
20 (brad. V. Golinescu).

891 •— Munca nu ştie ce-i ruşinea.

! Proverb neogrec.

NATURA

892 — Natura năzuieşte spre contrarii şi cu ajuto-

rul acestora săvîrşeşte armonia, nu din lu-
cruri asemănătoare.
HERACLIT, frg. 10 Diels-Kranz.

,93 — Lucrurile fireşti rămîn aşa cum apar la în-

ceput.
ESOP, Fabule, 11 (brad. Tr. Diaeonescu).

894 — De la natură ne vine tot ce este perfect.

PINDAR, Olympice, 9, 4, 11.

895 — Fericit este cel ce a dobîndit cunoaşterea

naturii.
Acela nu se avîntă spre fapte nedrepte, spre
nenorocirea celorlalţi.
EURIPIDE, frg. 90 Nauck.
120 CUGETĂRI GRECEŞTI /

896 —» Cunoaşterea fenomenelor cereşti, fie pentru

sine, fie în conexiune cu alte fenomene, nu
are alt scop decît pacea sufletului şi o
convingere fermă,
EPICUR, la Diogenes Laertios. X , 25, 85.

897 — Nu căuta să smulgi prin forţă ceea ce nu-i

cu putinţă. . •
EPICUR, la Dfc@enes Laertios, X , 24, 86.

898 — La fiecare lucru natura a avut în vedere

sfîrşitul nu mai puţin decît începutul şi
dezvoltarea sa.
MARCUS AURELilUS, Către sine, VIII,
20 (trad. M. Peucescu).

NEDREPTATE

899 — Fărădelegea trebuie stinsă mai repede de-

cît un incendiu.
HERACLIT, la Diogenes Laertios, IX, 2
(frg. 43 Diels-Kranz).

900 — Indurarea nedreptăţii nu este demnă de un

bărbat.
PLATON, Gorgias, 483 b.

901 — Nu numai legea ci şi natura se rosteşte în

sensul că-i mai multă necinste să săvîr-
şeşti, decît să înduri o nedreptate.
PLATON, Gorgias, 489 b. __J
 121 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

902 — Cel ce nu comite nici o nedreptate merită

. cinstire.
PLATON, Legile, 5.

993 — Dreptul forţei are justificarea pe care i-o

dă soarta, în timp ce gîndul nedrept se rea-
lizează numai prin viclenie.
TUCIDIDE, IV, 86.

904 — Se întîmplă ca unul care a săvîrşit demult

o nedreptate de-abia tîrziu pedeapsa să-,şi
primească.
BABRIOS, în Anthologica Lyrica, Bergk,
II, 51. (trad. V. Golinescu).

NENOROCIRE

905 — Consideră nenorocirile prietenilor ca pe ale

tale proprii.

906 — Omul nu se apropie decît cu dezgust de lo-

curile în care a fost cîndva nenorocit.
•;>ţmhl:î >5-31 .• > ?ÎO ir;;.i;>ffjo l)f
907 — Nu trebuie să ne lăsăm sufletul copleşit de
nefericire.

908 — Cel ce nu poate suporta o nenorocire este

un adevărat nenorocit.
BIAS DIN PRIENE, la Diogenes
Laertioş, I, 5, 86

910 — Să nu rîzi de nenorocirea altuia.

CHILON DIN LACEDEMQNA,
la Diogepeis: Laşrtias, I, 3, 2•
122 CUGETĂRI GRECEŞTI /

911 — Este uşor pentru cel ce nu este cufundat

în nenorocire să dea sfaturi şi să doje-
nească pe cel nenorocit.
ESCHIL, Prometeu înlănţuit, 264—265.

912 — Omul nenorocit găseşte cu uşuriţă pe cineva

care să-i deplîngă nenorocirea, deşi pe acesta
durerea nu-1 mişcă, şi nu-i străpunge inima.
ESCHIL, Agamemnon, 790—791.

913 — Nenorocirile zac întotdeauna lîngă neno-

rociri.
EURIPIDE, Troienele, 591.

914 — Cine suportă cu resemnare nenorocirea

care-1 loveşte este mai puţin nefericit.
EURIPIDE, frg. 175, Naiuck.

915 — Nimeni nu se întristează cînd este lipsit de

bunurile pe care nu le-a gustat nicicînd, ci
cînd s-a obişnuit cu ele, le-a îndrăgit, şi
apoi i-au fost răpite . n
TUCIDIDE, II, 44.

916 — Necazurile prevăzute nu vor fi aşa greu de

îndurat.
ARISTOŢEL, Etica nicomahică, 1179, 35.

917 — Omul nefericit şi lovit de suferinţă este uşor

de convins.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 183,
 123 C U G E T Ă R I GRECEŞTI

OM

918 — Nu uita niciodată că eşti om !

919 — Asemenea frunzelor este neamul sărmanilor

oameni...
HOMER, Iliada, VI, 146.

920 — Pe pămînt nu este nimic mai slab ca omul.

HOMER, Odiseea, 18, 30.

921 — Cînd totul le merge bine, oamenii nu mai

ştiu să se oprească.
HERODOT, VII, 49,

922 — Vrei să cunoşti un om ? Investeşte-1 cu o

mare putere.
PITTACOS, la Diogenes Laertios, I, 4, 4.

923 — O bucurie pe care zilele o transmit fără ră-

gaz este pentru om binele suprem.
PINDAR, Olympice, I, 99—101
(trad. Ioan Alexandru).

924 — Făpturi de-o zi ! Ce ne e fiinţa ?

Şi ce nu e ? Doar umbra unui vis.
PINDAR, Pythice, VIII, 94—99.
(trad. Simina Noica).

925 — Este cu neputinţă să capete un singur om

norocul întreg al zeilor.
PINDAR, Nemeene, 7, 3, 8.
124 CUGETĂRI GRECEŞTI

926 — In nenorocire omul lipsit de judecată se în-

ţelepţeşte.
DEMOCRIT, frg. 54 Diels-Kranz.

927 — Oamenii nu se satură nicicînd de succes.

ESCHIL, Agamemnon, 133.1.

928 — în lume sînt multe mari minuni, dar nu mai

mari ca omul.
SOFOCLE, Antigona, 332—333.

929 — Nimic nu-i imposibil pentru muritori.

SOFOCLE, Antigona, 388.

930 — Omul este măsura tuturor lucrurilor.

PROTAGORAS, frg. 1. Dielis
(la Diogenes Laertios, 9, 7, 51).

931 — Un om priceput este mai puternic decît zeci

de mii de oameni lipsiţi de pricepere.
PLATON, Gorgias, 420 a.
~h'l • A ' iii ' ; \i$l ' ' - - .uc
932 — Este ceva nebărbătesc pentru un om, oricît
de înzestrat ar fi, să fugă de miezul oraşu-
lui şi de adunări [...] din care îşi poate tra-
ge un frumos renume ; este nebărbătesc ca
în loc de aceasta să se afunde pentru tot
restul vieţii într-un ungher'şi să nu ros-
tească niciodată un cuvînt liber, puternic, la
locul lui.
PLATON, Gorgias, 485 e.

933 — Omul este sau zeu sau fiară.

ARISTOTEL, Politica, 1, 1,
 CUGETĂRI GRECEŞTI 125

934 — Omul se cunoaşte după vorbă.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 27.
i
935 — Un singur om nu poate fi stăpîn peste cei-
lalţi.
EPICTET, Manualul 1, 29
(trad. D. Burtea).

936 — Atunci cînd omului îi merg toate în plin,

profită cu aroganţă de aceste favoruri ale
soartei şi nu se gîndeşte să pună frîu abu-
zurilor pe care le comite.
CASSIUS DIO, Istoria Romană, IV, 59.

937 — Natura nu 1-a socotit pe om o fiinţă umilă

şi fără nobleţe, ci ne-a adus la viaţă şi pe
lume ca la o mare sărbătoare, ca să fim
spectatori ai universului şi aprigi luptători
şi ne-a sădit în suflet de la început o neîn-
vinsă dragoste pentru tot ce-i mare şi mi-
nunat.
ANONIMUL, Tratatul despre sublim, 35.

938 — Un cer senin nu se teme de fulgere.

Proverb grec.

939 —- Omul trebuie să muncească şi ca unul care

nu va muri niciodată, şi ca unul care va
muri mîine. El trebuie să proiecteze lucrări
care nu încap într-o singură viaţă şi, în
acelaşi timp, să le execute cu grabă şi fără
răgaz, ca şi cum ar trebui să moară mîine.
Să se grăbească a le încheia şi, în acela?"
126 CUGETĂRI GRECEŞTI /

timp, să nu se teamă să le dea dimensiuni

titanice.

940 — Calea teoriei este calea singurătăţii.

941 — Cit de rar se poate construi o punte de la

un om la altul !
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

PACE

942 — In timp de pace şi tihnă nu trebuie să

uităm vremea de izbelişte.
ESOP, Fabule, 142 (trad. Tr. Diaconescu).

943 — Un cetăţean care vrea să aducă ţării sale

semnul vieţii, să-i găsească lumina clară a
măreţiei păcii.
PINDAR, frg. 109, Bergk.

944 — Pace sigură pe multă vreme au numai aceia

care, în pregătirile lor, nu încalcă dreptul
altuia.
TUCIDIDE, I, 71.

945 — Pacea între oameni aduce somnului pat fără

grijă, iar mării zbuciumate îi dă liniştea.
PLATON, Banchetul, 197 c.

946 — Pacea cu dreptate şi cu cinste este avu-

tul cel mai frumos şi mai folositor, în schimb
 127 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

pacea cu netrebnicie şi cu laşitate ruşinoasă

este tot ce poate fi mai urît şi mai vătămă-
tor.
947 — Pacea-i un bun pe care cu toţii ne rugăm
zeilor să-1 dobîndim, suferim orice din do-
rinţa de a avea parte de ea, şi dintre toate
lucrurile socotite de oameni bunuri, numai
ea are valoare necontestată.
POLYBIU, IV. 31 ; 74.

948 — Cei foarte bine pregătiţi pentru a se apăra

trebuie să lupte din răsputeri pentru apă-
rarea păcii.
DION CHRY'SOSTOMOS

919 — Nici o altă îndeletnicire nu trezeşte o atît

de trainică dragoste de pace ca viaţa de
plugar...
PLUTARH, Numa, 16.

PATRIE

950 — Pentru un apărător al patriei este firesc

să-si dea viaţa.
HOMER, Iliada, X V . 496—497.

951 — Nimic mai dulce decît locul unde te-ai năs-

cut şi părinţii care ţi-au dat viaţă.
HOMER, Odiseea, IX, 34.

952 — Nu am pe lume loc mai scump decît pa-

tria mea.
THEOGNIS, Sentinţe, 788—789.
128 CUGETĂRI GRECEŞTI /

953 — Adevăratul iubitor de ţară nu este cel care

nu atacă patria pierdută pe nedrept, ci acela
care cu orice chip, de dorul ei, caută s-o re-
capete,

954 Oricît de bine i-ar merge personal unui om,

dacă patria piere, piere si el împreună cu ea.
TUCIDIDE, VI, 92 ; II, 60.

955 ~~ Cetatea care-şi păstrează oamenii, are cel

mai sigur zid de apărare.
ESCHIL, Perşii, 348.

956 — Nu-i oare o nelegiure să foloseşti violenţa

faţă de mama sau de tatăl tău, şi cu atît
mai mult faţă de patria ta ?
PLATON, Criton, 51.

957 — Cei de acasă — rudele din aceeaşi mladă —

şi cetatea — i se cade unui bărbat să le iu-
bească. Pentru cele depărtate zadarnică va
fi orice iubire. •
PINDAR, Paiane, 14, 4, 2
(trad. Ioan Alexandru).

958 — Cel care se socoteşte născut nu numai pen-

tru părinţi, ci şi1 pentru patrie, acela: va
prefera să moară decît să-şi vadă patria în-
robită.
DEMOSTHENES, Pentru coroană, 205.

959 — Un om corect este dator Sci-şi i ubească prie-

tenii şi patria şi împreună cu ei să urască
 129 C U G E T Ă R I GRECEŞTI /

pe vrăjmaşii lor şi să iubească pe prietenii

lor.
POLYBIU, I, 14.

960 — Fumul patriei e mai plăcut decît focul

străin.
LUCIAN DIN SAMOSATA, Epigrame.

PERSEVERENŢA

961 — Dincolo de puteri nu este cu putinţă să

lupţi.
HOMER, Iliada, XIII, 787.

962 — Apucă-te cu greu de-un lucru, dar odată ce

te-ai apucat, ţine-te stăruitor de el.
BIAS, la Diogenes Laertioş, I, 5, 5.

963 — Să faci bine lucrul ce-ţi încape în mînă.

PITTACOS, Ia Diogenes Laertioş, I, 4. 4.

964 — Perseverenţa este totul.

PERIANDRU, la Diogenes Laertioş,
1 , 7 , 8.

965 — Nimic în viaţă nu are sorţi de izbîndă fără

o practică perseverentă,care poate învinge
orice.
DIOGENES CINICUL, la Diogenes
Laertids, I, 6. 6.

966 — întreaga noastră viaţă-i o capcană.

 130 CUGETĂRI GRECEŞTI

E necesar să fii mereu în stare să-i faci faţă,

Căci altfel poţi pieri ca vai de tine.
t BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk
II, 82 (trad. V. Goiinescu).

967 — Întrebînd din om în om ajungi la oraş.

968 — Încetul cu încetul agurida se face miere.

Proverbe neogreceşti.

PLĂCERE

969 — Plăcerile sînt trecătoare, pe cînd gloria e

nemuritoare.
PERIANDRU, la Dtagenes
Laertios, 1, 7, 4.

970 — Intre aur si paie, măgarii preferă paiele.

HERACLIT, frg. 9 Daels-Kranz.

971 — Deşi iubirea este una singură, plăcerile ei

sînt felurite.
Unii iubesc plăcerile urîte, alţii pe cele fru-
moase.
EURIPIDE, frg. 551 Nauck.

972 — Plăcerile care nu vin la vremea lor creează

neplăceri.

973 — Dintre plăceri, cele mai rare ne bucură cel

mai mult.
DEMOCRIT, frg. 71 ; 232 Diels-Kranz
(trad. Adelina Piatkowski).
 CUGETĂRI GRECEŞTI 131

974 — Plăcerea ce însoţeşte o viaţă virtuoasă con-

formă cu raţiunea este la fel cu floarea
tinereţii sau cu graţia care se adaugă unui
chip frumos pentru a-i desăvîrşi frumu-
seţea.
ARISTOTEL, Etica nicomahică, 4, 1174,
b 3.

975 — Mai bine nebunie decît plăcere. *

ANTISTHENES, ila Diogenes Laertios,
VI, 14.

976 — Toate fiinţele ce vieţuiesc şi se bucură de

soarele comun tuturora sînt roadele plă-
cerii.
MENANDRU. Excerpta Comicorum Grae-
corum, Grotius, 775.

977 — Plăcerea este o stare indiferentă, adică neu-

tră, nu este nici bine nici rău.
ZENON, frg. 195, Arn'im.

978 — Atunci cînd spunem că plăcerea este scopul

vieţii, nu înţelegem plăcerile vicioşilor sau
plăcerile ce constau din desfătări senzuale,
cum socotesc unii, [...] ci prin plăcere în-
ţelegem absenţa suferinţei din corp şi a
tulburării din suflet.
EPICUR, la Diogenes Laertios, X , 1, 131.

* Filozoful cinic eiste un adversar al plăcerilor care m o -

leşesc sufletul.
132 CUGETĂRI GRECEŞTI

POPOR

979 — Poporul va ispăşi faptele necugetate ale

conducătorilor.
HESIOD, Munci şi zile, 260.

980 — Mulţimea face puterea.

HERODOT, Cei şapte împotriva Tebei,
1043—1044.

981 — Slobod se-mplineşte un popor... doar cînd

cade asuprirea.
ESCHIL, Perşii, 589—590.

982 — Poporul, este statul întreg, pe cînd aristo-

craţia este numai o parte.

983 — Mulţimea este judecătorul cel mai bun în

chestiunile ce se dezbat în faţa ei.
TUCIDIDE, VI, 38 ; 39.

984 — Oricît de bine ar fi gospodărită ţara, po-

porul nu doreşte să fie robul nobililor, el
este dornic de libertate şi rîvneşte să aibă
în mînă puterea.
PSEUDO-XENOFON, Statul atenian, 1, 1.

985 — Stăpîn peste cetate este, în primul rînd,

poporul, dar el încredinţează demnitatea şi
puterea acelora care se vădesc a fi cei mai
vrednici.
PLATON, Menexenos, 238 d.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 133

986 - A vorbi în faţ; poporului este în chip fi-

resc mai greu decît a judeca.
ARISTOTEL, Retorica. III, 17, 1418 e 21.

PRIETENIE

987 — Trebuie să fugim de prietenia acelora care

au o fire cu două feţe.

988 — Trebuie să ne alegem prieteni pe cei care

în primejdie pot să ne fie alături.

989 — Unii duc prietenia pînă la ospăţ, dar mai

departe nu-şi ajută prietenii cu nimic.
ESOP, Fabule, 60 ; 202 ; 149
(trad. Tr. Diaconescu),

990 — Poartă-te la fel cu prietenii, fie că sînt fe-

riciţi, fie că sînt nefericiţi.
PERIANDRU, la Diogenes
Xaertios, I, 7. 4. . .

991 — Pe prieten cheamă-1 la masă, dar pe duş-

man nu-1 lăsa să vină.
HESIOD, Munci si zile, 333.
SMI • •- • - -SSSgWI
992 — Un vecin bun este o adevărată comoară,
linul rata, o pacoste
HESIOD. Munci şi zile, 333 ; 346".

993 — Nu te grăbi nici să-ţi faci. prieteni noi şi

nici să-i părăseşti pe ce: pe care îi ai.
SOLON, Sentinţe, 21.
134 CUGETĂRI GRECEŞTI

994 — Noi [atenienii] dobîndim prieteni nu pri-

mind de la ei binefaceri, ci făcîndu-le noi
binefaceri.
TUCIDIDE, II, 40, 4.

995 — Prietenia este o egalitate armonioasă.

PITAGORA, la Diogenes Laertios,
VIII, 1, 3.

996 — Un sentiment frumos este acela care întot-

deauna dă naştere altui sentiment frumos.
SOFOCLE, Aiasm 520.

997 — Banii găsesc prieteni.

SOFOCLE, la Stobaios,
Florilegium, 94, 8.

998 — Nenorocirea nu are prieteni.

EURIPIDE, Heracles, 561.

999 — Cînd îţi merge rău, abia atunci ies la iveală

adevăraţii prieteni.
EURIPIDE, Hecuba, 1226.

1000 — Nimeni nu vrea să aibă prieteni săraci.

EURIPIDE, Electra, 1138.

1001 — In fericire este uşor de găsit un prieten,

dar în nenorocire este lucrul cel mai greu.

1002 — Prietenia unui singur om care te înţelege

este mai preţioasă decît cea a tuturor celor-
lalţi care nu te înţeleg.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 135

1003 — A găsi un prieten cînd toate îţi merg din

plin este lesne, dar cînd te afli la anaghie
este cel mai greu lucru din lume.
DEMOCRIT, frg. 101 ; 98 ; 106
Diels-Kranz (trad. Adelina Piatkowski).

1004 — Cine are prea mulţi prieteni nu are nici

unul.

1005 — Un prieten este un suflet cart locuieşte în

două corpuri.
ARISTOTEL, la Diagenes Laertios,
V, 1, 11.

1006 — Prietenia cu cei nevrednici dovedeşte încli-

nare către stricăciune.
THEOFRAST, Caractere, 29.

1007 — Timpul verifică prietenii aşa cum focul ve-

rifică aurul.

1008 — Toţi sînt rude de sînge cu cei cărora le

merge în plin.

1009 — Nu-ţi părăsi prietenul ajuns la nevoie.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers,
32 ; 510 ; 341.

1010 — Dintre toate bunurile pe care ni le pregă-

teşte înţelepciunea ca să ne asigure ferici-
rea de-a lungul întregii vieţii, cel mai im-
portant este dobîndirea prieteniei.
EPICUR, la Diogene Laertios,
X , 31, 148.
136 CfUGETARI GRECEŞTI

1011 — Socotelile exacte stau la baza bunelor prie-

tenii.
Cf. fr. Les bons comptes font Ies bons amis.
Proverb neogrec.

PRILEJ

1012 — Dacă ai trecut de un trandafir, nu-1 mai

căuta !
Caută şi află momentul prielnic !
PITTACOS, la Diogenes Laertios, I, 4, 7.

1013 — Nu te grăbi la nimic; în toate acţiunile

omeneşti prilejul este cei mai bun.
THEOGNIS, Sentinţe, 401—402.

1014 — Supune-te împrejurărilor şi nu pluti împo-

triva vîntului!
PHOCYLIDES, Sentinţe, 121.

1015 — La muritori prilejul are o scurtă durată.

PINDAR, Pylhic.e, 4, 508.
! . ' O • . i VflW^
1016 — Unde-i multă ezitare este greu de ştiut
momentul potrivit.

1017 — Binele suprem este să sesizezi lucrul la

vremea potrivită.
PINDAR, Olympice, VIII, 2, 4 ; XIII, 32.

1018 — Pe mulţi i-ar mai salva cuvîntul spus la

vreme.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, Bergk,
•H, 7 (tr.ad. V. Golinescu).
 CUGETĂRI GRECEŞTI 137

1019 — Ia mai bine oul ce ţi se dă azi, decît găi-

na ce ţi se promite pentru mîine.
Proverb neogrec.

PRUDENŢA

1020 — Chibzuieşte bine înainte de a acţiona.

PITAGORA, Versurile de aur, 16.

1021 — Minunat lucru este prudenţa şi înţeleaptă

este prevederea !
HERODOT, III, 36.

1022 — Un comandant prudent este mai bun decît

unul îndrăzneţ.
EURIPIDE, Fenicienele, 600.

1023 — Singura virtute specială a guvernării este

prudenţa ; cît despre celelalte, ele sînt în
mod necesar bunul comun al acelora care se
supun şi al acelora care guvernează.
ARISTOTEL, Politica, III, 2, 11.

1024 — Examinează mai întîi antecedentele şi con-

secinţele fiecărei acţiuni; după aceea apu-
că-te de lucru.
EPICTET, Manual, 3, 15, 1
(trad. D. Burtea).

PUTERE

1025 — Nu există înţelegere între leu şi om, iar

lupul si mielul nu pot trăi în pace.
HOMER, Iliada, X X I I , 262—263.
138 CUGETĂRI GRECEŞTI

1026 — Cei puternici nu trebuie să abuzeze de pu-

terea lor.
EURIPIDE, Hecuba, 281.

1027 — Forţa însoţită de prostie generează adesea

pagubă.
EURIPIDE, frig. 732 Nauck.

1028 — Cînd o fire rea pune mîna pe nedrept pe o

mare putere, pricinuieşte poporului dezastre.
ESCHINES, Împotriva lui Ctesifon, 147.

1029 — Nu- este cu putinţă ca acela care săvîrşeşte

fărădelegi, care calcă jurămîntul, care min-
te, să întemeieze o putere de lungă durată.
DEMOSTHENES, Olintiace, 1, 10.

1030 — Cînd cineva poate să săvîrşească ceea ce

vrea, este un mare pericol ca nu cumva să
voiască ceea ce nu trebuie.
PLUTARH, Ad principem ineruditum,
6, 3.

1031 — Este tot atît de riscant să dai unui nebun

un cuţit şi puterea unui om rău.
IÂMBLICHOS, Protrepticos, la Stobaios,
Florilegium, 43, 71.

RAŢIUNE

1032 — întotdeauna gîndurile oamenilor nevîrstnici

dau semne de nehotărîre.
HOMER, Iliada, III, 108.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 139

1033 — Raţiunea este o armă mai pătrunzătoare

ca fierul.
PHOCYLIDES, Sentinţe, 59,

1034 — A gîndi corect este cea mai mare virtute,

iar înţelepciune înseamnă să spui adevărul
şi să acţionezi potrivit naturii, dîndu-i as-
cultare.
HERACLIT, la Stobaios, Florilegium, 178.

1035 — Numai raţiunii să-i încredinţezi cîntarul

disputei cinstite.
PARMENIDE, la Diogenes Laertios, IX,
3, 3.

1036 — Zeii făcînd să se nască în oameni raţiunea,

le dau cel mai mare dintre bunurile care
există.
SOFOCLE, Antigona, 683—684.

1037 — Cu cît cineva este mai ajutat de pasiune,

cu atît mai puţin face uz de raţiune.
TUCIDIDE, II. 11.

1038 — Mulţi din cei care n-au învăţat ce înseamnă

raţiunea trăiesc totuşi raţional.
DEMOCRIT, frg. 53' Diels-Kranz (trad.
Adelina Piatkowski)

1039 — Trebuie să ridicăm ziduri de apărare în

propriile noastre raţionamente de nezdrun-
cinat.
ANTISTHENES, la Diogenes Laertios, I,
1, 5.
140 CUGETĂRI GRECEŞTI

1040 — Norocul intervine numai rareori în viaţa

înţeleptului; cele mai mari şi mai înalte
hotărîri ale acestuia au fost, sînt şi vor fi
luate de raţiune, de-a lungul întregii lui
vieţi,
EPICUR, la Diogenes Laertios, X , 31, 144.

KÂBDARE
J
1041 — Pentru nenorocirile iremediabile zeii au dat
ca alinare răbdarea fermă.
ARHILOH, Elegii, 7, 5—6, Diehl.

1042 — Nu te întrista prea tare în restrişte, nu te

bucura peste măsură în prosperitate.
THEOGNIS, Sentinţe, 567—568.

1043 — Trebuie să încercăm să suportăm cît mai

uşor constrîngerile vieţii.
SOFOCLE, Thyestes, la Stobaios, Florile-
gium, 108, 21.

1044 —.Nici o izbîndă fără trudă.

SOFOCLE, Electra, v. 936.

1045 — Nu există grozăvie, suferinţă sau nenoro-

cire trimisă de zei, a căror povară să nu o
poată duce natura omenească.
EURIPIDE, Orestes, 1—3.

1046 — Dacă trebuie să înduri o muncă trudnică,

să ai la îndemînă răbdarea.
EPICTET, Manual, I, 15 (trad. D. Burtea)
 CUGETĂRI GRECEŞTI 141

1047 — Rabdă şi abţine-te.

EPICTET, la Aulus Gellius, Noctes At-
ticae, XVII, 19.

RĂZBOI

1048 — Războiul pe unii îi face zei, pe alţii oa-

meni, pe unii robi, pe alţii liberi.
HERACLIT frg. 53 Diels.

1049 — Dulce anume pare războiul celor ce nu-1

cunosc. Insă cine-1 cunoaşte de-aproape,
tremură-n el inima peste măsură.
PINDAR, Phartenee, I, 41. 110 (trad. Ioan
Alexandru).

1050 — Nimeni nu-i atît de fără minte încît să

prefere războiul în locul păcii; căci în timp
de pace copiii îngroapă pe părinţi, iar în
timp de război, părinţii pe copii.
HERODOT, Istorii, I, 87.

1051 — în locul bărbaţilor trimişi la război se în-

torc la vetrele lor urne cu cenuşă.
ESCHIL, Agamemnon, 433—434.

1052 —- Zeul Ares obişnuieşte totdeauna să secere

floarea armatei.
ESCHIL, la Stobaios, Florilegium, 51. 26.

1053 — Este de datoria unui om înţelept să evite

războiul.
142 CUGETĂRI GRECEŞTI

1054 — Nătîng e muritorul care distruge oraşe,

pustieşte temple şi morminte, lăcaşurile
sfinte ale celor morţi, pentru ca la urmă
să piară şi el.
EURIPIDE, Troienele, 400, 95.

1055 — Cea mai mare nădejde în război este de a

avea dreptatea de partea sa.
APPIAN, Istoria Romei, IV, 97.

RECUNOŞTINŢA

1056 — Cel ce uită pe binefăcătorul lui nu-i un su-

flet ales.

1057 — Recunoştinţa generează recunoştinţa.

SOFOCLE, Aias, 523—524 ; '522.'

1058 — Nu se cuvine ca după ce-ai avut parte de

o binefacere, să nu-ţi arăţi recunoştinţa.
SOFOCLE, Oed'ip la Colonos, 1192—1193.

1059 — Ce îmbătrîneşte repede ? Recunoştinţa.

ARISTOTEL, la Diogenes Laertios,' V, 1,
. 11.

1060 — După ce-ai primit un dar, recunoştinţa îm-

bătrîneşte repede.

1061 — în general, cel salvat este nerecunoscător.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 347 ;
34.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 143

1062 — Făptuieşte binele şi zvîrle-1 în mare.

Proverb neogrec

RENUME

1063 — Acela-i fericit care se bucură de un bun

renume.
PINDAR, Olympice, VII, 17—18.

1064 — Renumele însoţit de mînia cetăţenilor este

o povară.
ESCHIL, Agamemnon, 790—791. .

1065 — Preferă să ai un nume bun decît bogăţie.

Este greu de purtat o faimă rea şi este
greu să scapi de ea.
HESIOD, Munci şi zile, 762—763.

1066 — Fericit este muritorul care atinge capătul

negru al vieţii şi lasă moştenire copiilor
săi iubiţi un frumos renume.
PINDAR, Pytliice, 11.

1067 — La ce serveşte reputaţia, la ce serveşte un

renume glorios atunci cînd faptele o dez-
mint ?
SOFOCLE, Oedip la Colonos, 249—250.

1068 — Socoate că este mai frumos să laşi copiilor

tăi o frumoasă reputaţie, decît o mare ave-
re ; una este nemuritoare, iar cealaltă mu-
ritoare.
ISOCRATE, Către Nicocles, 31.
144 CUGETĂRI GRECEŞTI

1069 — Reputaţia îl găseşte pe cel vrednic şi în

colţul cel mai retras al pămîntului.
ESCHINES, împotriva lui Timarhos, 18,15.

1070 — Mai întîi trebuie să ai un nume şi apoi se

vor scrie multe amintiri despre tine.
PLATON, la Diogenes Laertios, III, 26.

SĂNĂTATE

1071 — Cel ce are trupul bolnav are nevoie de un

medic, iar cel ce este bolnav sufleteşte, de
un prieten, căci un prieten binevoitor ştie
să vindece o durere.

1072 — Nu există în viaţă nimic mai bun ca să-

nătatea.
Sănătatea şi judecata sînt cele două bunuri
ale vieţii.

1073 — Cel dintîi bun este sănătatea, al doilea

frumuseţea, iar al treilea bogăţia.
PLATON, Legile, 661,

1074 — Sănătatea este calitatea cea mai meritorie

a corpului.
ARISTOTEL, Retorica, 1, 5, 15.

1975 — Boala face plăcută sănătatea.

STOBAIOS, Florilegium, 1, 177 Hense.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 145

1076 — Nu există bogăţie preferabilă sănătăţii cor-

pului.
Ecclesiastul, 30, 16.

SĂRĂCIE

1077 — Sărăcia îl deprinde pe om, împotriva vo-

inţei lui, cu multe rele, cu minciuni, înşe-
lătorii şi certuri funeste.

1078 — Lipsa macină adînc sufletul omului.

THEOGNIS, Sentinţe, 389 ; 156.

1079 — A mărturisi că eşti sărac nu este o ruşine.

1080 — Sărăcia nu este un motiv de inferioritate

în ochii cetăţenilor şi nu împiedică de a se
face folositor statului pe oricine este în
stare.
TUCIDIDE, II, 40 ; 37.

1081 — Sărăcia vine spontan în ajutorul filozofiei,

deoarece pe cînd aceasta încearcă să ne
convingă prin vorbă, sărăcia ne constrînge
prin fapte.
DIOGENE CINICUL, la Stobaios, Flori-
legium, 95, 11.

1082 — Foamea nu o astîmperi cu promisiuni.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 321.
146 CUGETĂRI GRECEŞTI

1083 — Este greu să găseşti o rudă unui sărac. Căci

nimenea nu recunoaşte că are vreo legă-
tură cu acela care are nevoie de vreun
ajutor.
MENANDRU, la Stobaios, Florilegium,
10, 24.

1084 — Sărăcia, Diophantos, născoceşte singură

meşteşugurile. <
THEOCRIT, Idile, X X I , 1.

1085 — Celui sărac nu i se dă crezare nici cînd

spune adevărul.
PHILISTION, la Comparaţie între Me-
nandru şi Philistion. p. 357.

1086 — Stomacul lipsit de cele trebuincioase nu cu-

noaşte ruşine.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, I, 3, 17.

1087 — Cel sătul nu crede flămîndului.

II
1088 — Sărăcia face să-ţi pleci urechile.

1089 — Sărăcia atrage după sine discordia.

Ppoverbe neogreceşti.

SCHIMBARE

1090 -— Toate lucrurile se nasc din contrarii şi toate

sînt în curgere, aşa cum curge un rîu.
HERACLIT, la Diogenes Laertios, IX, 1, 6.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 147

1091 — Este greu să suporţi cu demnitate o schim-

bare în mai rău.
BIAS DIN PRIENE, la Diogenes Laertios,
I, 5. 5.

1092 — Este unul şi acelaşi lucru în noi : viaţă şi

moarte, veghe şi somn, tinereţe şi bătrî-
neţe. Cînd unele se schimbă, vin altele,
cînd se schimbă acestea, sosesc celelalte.
HERACLIT, l;a Plutarh, Consolatio ad
Apollonium, 106E. (frg. 88 Diels-Kranz)

1093 — O singură zi aduce multe schimbări.

EURIPIDE, frg. 553, Nauck.

1094 — Toate cîte le vezi sînt gata, gata să se

schimbe şi nu vor mai fi.
MÂRCUS AURELIUS, Către sine, IV, 3
(trad. M. Peucescu).

SENTINŢE

1095 — Dacă cineva va lua aminte cu băgare de

seamă la aceste sentinţe, va săvîrşi multe
fapte demne de un bărbat excepţional şi
multe fapte netrebnice nu le va săvîrşi.
DEMOCRIT, frg. 35 Diels-Kranz (trad.
Adeline Piatkowski).

SFATURI

1096 — Acceptă .sfaturile unui om înţelept; de la

înţelepţi ne vin, ce-i drept, sfaturi înţe-
lepte.
148 CUGETĂRI GRECEŞTI

1097 — De omul viclean să fugi toată viaţa.

1098 — Jurămîntul oamenilor perverşi scrie-3 în

cenuşă.

1099 — Nu pedepsi pe nimeni fără să-1 fi cercetat.

Proverbe vechi greceşti.

1100 — E rău să stai chezaş pentru oamenii nemer-

nici.
HOMER, Odiseea. VIII, 351.

1101 -— Este greu să găseşti sfatul cel mai bun pen-

tru acela ce-1 cere.
HERODOT, VIII, 102.

1102 — în tinereţe fă-ţi provizii de fapte bune, iar

la bătrîneţe de înţelepciune.

1103 — Pe omul nevrednic nu-1 lăuda pentru bo-

găţia lui.
B l AS DIN PRIENE, Diels-Kranz, I, p. 65.

1104 — La mesele prietenilor nu da buzna, dar la

nenorociri, zoreşte-te.
CHILON DIN LACEDEMONA, Diels-
Kranz, I, p. 63.

1105 -— Nu vorbi de rău pe cei morţi.

1106 — Pune-ţi frîu limbii, mai ales la ospeţe.

 CUGETĂRI GRECEŞTI 149

1107 — Cînd eşti puternic, fii blînd dacă vrei să

insufli respect, iar nu teamă celor din jur.

1108 — Mai bine o pagubă decît un cîştig necin-

stit ; prima te supără o dată, al doilea pen-
tru totdeauna.
CHILON DIN LACEDEMONA, la Dioge-
nes Laertios, I 3, 1 ; I, 3, 1 ; I, 3, 70 ;
1, 3, 1.

1109 — Nu trebuie să-ţi împărtăşeşti taina oricui,

fără discernămînt.
, . THEOGNIS, Sentinţe, 69..

1110 — De faţă cu toată lumea nu îngădui vorbe

făr-de nici un rost să izbucnească : sînt îm-
prejurări cînd cele mai sigure se-arată căile
tăcerii.
PINDAR, Jsthmice, IX, 10, 180.

1111 — Învaţă întîi să asculţi şi după aceea să

comanzi.
SOLON, la Diogenes Laertios, I. 2, 12.

1112 — Nu-ţi pune nicicînd buzele în slujba unor

vorbe amare.
ESCHIL, Agamemnon, 1044—1045.

1113 — E mai bine să eşuezi în condiţii onorabile

decît să reuşeşti prin fraudă.
SOFOCLE, Filoctet, 95.

1114 — Nu te lăuda singur.

Cf. Lauda de sine nu miroase-a bine.
MENANDRU,. Sentinţe într-un vers, 516.
150 CUGETĂRI GRECEŞTI

1115 — Fii atent la ceea ce spun duşmanii, căci ei

cei dinţii îţi descoperă greşelile.
ANTISTHENES, la Diog?7ie Laertios, VI,
1, 5.

1116 — Nu considera avantajos pentru tine un lu-

cru care te face să-ţi pierzi respectul faţă
de tine.
MARCUS AURELIUS, Către sine, III, 7,
(trad. M. Peucescu).

1117 — F ă - ţ i î n p e r m a n e n ţ ă Un e x a m e n s c r u p u l o s
d e c o n ş t i i n ţ ă , c a să v e z i d a c ă a c ţ i o n e z i b i n e
sau rău.
CASSIUS DIO, Istoria Romană, II, 52,
38.

1118 — E mai bine să te afli la adăpost cu ceea ce

ai, decît să te avînţi după ceea ce nu ţi se
cuvine.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, 2, 25, 23.

1119 — Să nu te prinzi tovarăş cu cei răi ca să n-o

păţeşti alăturea de ei.

1120 — Alege totdeauna ce-i adevărat, nu te lăsa-

nşelat de aparenţe !

1121 — Întotdeauna să te-ndepărtezi de cei ce te

pîndesc cu duşmănie.
BABRIOS, în Anthologia Lyrica, I, 13 ;
II, 34 ; 45 (trad. V. Golinescu).
 CUGETĂRI GRECEŞTI 151

SOARTA

1122 — Soarta-i asemenea unui atlet slab, căci de

foarte multe ori ea încununează pe cei ce
n-au ieşit învingători.
Proverb grec.

1123 — Nimeni nu scapă de soarta sa, fie bun, fie

rău, de cum se naşte.
HOMER, Iliade, XVIII, 328.

1124 — Există o roată a rosturilor omeneşti, care,

în necontenita-i mişcare, nu lasă pe aceiaşi
indivizi să izbîndească într-una.

1125 — Tot omul este la voia întîmplării.

HERODOT, I, 207 ; 32.

1126 — în roata vremii, un vînt răscolitor trimite

furtuni, azi peste unul, mîine peste altul.
PINDAR, Olympice, VII, 15. 11—12, (trad.
Ioan Alexandru).

1127 — Zeiţă a norocului, tu-i ridici în slăvi pe oa-

meni tot tu-i rostogoleşti apoi îndărăt,
zdrobiţi si storşi de deznădejde.
PINDAR, Olympice, XII, 1, 6—7.
(trad. Ioan Alexandru).

1128 — Norocul si soarta dăruie totul omului.

ARHILOH, Elegii, 15.

1129 — Ceea ce trebuie să se întîmple, se va în-

tâmpla.
152

1130 — De-a lungul vremii se întîmplă negreşit să

avem şi bucurii şi zile jalnice.
ESCHIL; • Agamemnhn, 1240 ; 551—553.

1131 — Ctnd soarta ţi-a surîs, fii grijuliu.

Cînd nici nu gîndeşti, Ic năruiesle.
SOFOCLE, Filoctet, 504—506.

1132 — Destinul schimbător se-ndară greu

EUEIPIDE, Ifigenia în Taurida, 1121.

1133 —• Drumul soartei este greu de urmărit.

MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 660.

1134 — Nu numai zeul Pliitos* este ort ci şi că-

lăuza lui, zeiţ Norocului.
3EMETRIOS din. Phaleron, I3 Stobaios,
FloriUgium, 5, 82.

1135 — Nu trebuie să lăsăm totul pe seama noro-

cului, care nu rămîne, de obicei, la fel în
tot timpul.
PROCOPIOS, Războiul cu goţii, I, 24, 9.

1130 — S-o învîrti cîndva roata norocului şi o dăn-

: ţui şi săracul.
Proverb nepgrec.

SPERANŢA

1137 — Dacă nu speri, nu vei găsi ceea ce-i nespe-

rat ; pentru că aşa ceva este de negăsit şi
inaccesibil.
HERACLIT, frg. 18 Diels-Kranz.

* Zeul bogăţiei.
 CUGETĂRI GRECEŞTI 153

1138 — Ne preocupăm de o mulţime de lucruri,

împinşi de speranţă.
EURIPIDE, frg. 398 Nauck.

1139 — în mii de suflete strălucesc mii de spe-

ranţe ;
Pe unele muritorii le văd eşuînd, pe altele
împlinindu-se.
EURIPIDE. Bacantele, 907—90.

1140 — Cînd îţi merge prost, păstrează o nobilă

speranţă. »

1141 — Prea multă speranţă şi prea multă vorbă-

rie strică. .
EURIPIDE, frg. 422 ; 650 Nauck.

1142 — Speranţa este un vis cu ochi deschişi.

ARISTOTEL, la Diogenes Laertios, V 1,
rtî U6»b hrnmihm >.mm
' >' l ' J-t. ' » > 'i ,
1143 — Speranţele acelora care cugetă la cele drep-
te au şansa să se realizeze ; imposibile sînt
doar speranţele necugetaţilor.
DEMOCRIT, fug. 58 Diels-Kranz (trad.
Adeline Piatkowski).

1144 — Omul lovit de soartă se mîngîie cu speran-

ţele.
MENANDRU, Sentinţe într-un vers, 643.

1145 — Cu o rîndunică nu se face primăvară.

ARISTOTEL, Etica nicomahică, I, 6.
154 CUGETĂRI G R E C E Ş T I 154

1146 — Fiecare crede ceea ce doreşte să se întîmple.

DEMOSTHENES, Olintiaca, III, 19.

1147 — Nu trebuie ancorată corabia de o singură

ancoră, nici viaţa de o singură speranţă.
EPICTET, Ia Stobaios, Florilegium, 110,
22.

1148 — Cel ce este temut de mulţi să se teamă de

cei mulţi.
Proverb grec.

STAT

1149 — Statul este corabia care călăuzeşte ferici-

rea noastră.
SOFOCLE, Antigona, 188.

1150 — Un stat prosper în totalitate este de mai

mare folos pentru particulari decît acela în
care cetăţenii sînt fericiţi fiecare în parte,
dar statul ca întreg se prăbuşeşte.
TUCIDIDE, II, 60.

1151 _ l n g r ija ce se cuvine s-o purtăm statului şi

cetăţenilor, n-ar trebui să ne îngrijim a
face pe concetăţenii noştri oameni mai
buni ?
PLATON, Gorgias, 513 e.

1152 — Cit timp o corabie, mare ori mică, se men-

ţine teafără, se impune ca matelotul, cîr-
maciul şi orice călător,, fără deosebire, să
 CUGETĂRI GRECEŞTI 155

depună tot zelul şi să ia seama ea nimeni,

cu voie sau fără voie, să n-o răstoarne.
DEMOSTHENES, Filipice, III, 69.

1153 — Cetăţenii nu ascultă de cei care nu ştiu să

conducă [...], iar cel care conduce frumos
face şi pe cei conduşi să-1 urmeze frumos.

1154 — Întocmai ca în viaţa unui om, tot aşa în

viaţa întregii cetăţi fericirea se naşte din
virtute şi din buna rînduială înlăuntrul ei.
PLUTARH, Lycurg^ 30.

1155 — Prosperitatea statului uşurează toate ne-

cazurile, chiar şi durerile fiecăruia dintre
noi.
CASSIUS DIO, Istoria Romană, XXXVIII
36.

1155 — Orice stat are o sarcină de împlinit şi acela

este mai mare care poate să împlinească
mai bine sarcina sa.

1157 — Nu trebuie să se creadă fericit un stat sau

destoinic un legiuitor, care s-a gîndit la
acţiunile primejdioase ale cuceririi.
ARISTOTEL, Politica, IV, 4, 3 ; 14, 13.

STAPÎNIREA DE SINE

1158 — Pune frîu gurii, stomacului şi dragostei.

ANACHARSIS, la Diogenes Laertics, I,
8 5.
156 CUGETĂRI G R E C E Ş T I 156

1159 — Păgubitor lucru este nestăpînirea.

THALES DIN MILET, la Stobaios, Flo-
rilegium, III, 1—172 (Diels-Kranz, I, p. 64).

1160 — Cind eşti nefericit, ascunde-te, să nu faci

bucurie duşmanilor.
PERIANDRU, la Stobaios, Florilegium,
III, 1—172, (Diels-Kranz, I, p. 65).

1161 — Nu-ţi pierde cumpătul şi păstrează-ţi gra-

iul dulce ca mierea.
THEQGNIS, Sentinţe, 365—366.

1162 — Dintre toate biruinţele, cea dinţii şi cea

mai de seamă este a se învinge pe sine
însuşi; iar a fi învins de sine însuşi este
lucrul cel mai ruşinos şi mai rău.
PLATON, Legile, I, 3.

1163 — iNu este în puterea ta să eviţi necazurile

vieţii cotidiene. Iţi stă însă în putere să
nu le laşi să-ţi pună stăpînire pe gînduri,
chiar dacă aceasta te-ar păgubi şi pe tine
şi pe cei apropiaţi de tine.
Numai atunci te vei putea consacra unei
opere care cere concentrare şi continuitate.
Altfel, vei flutura ca frunza în vînt.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

SUFERINŢA

1164 — Boala face plăcută şi bună sănătatea, foa-

mea, săturarea, oboseala, odihna.
HERACLIT, frg. 109, Diels-Kranz.
 JOCSITEaiH ^GREŞEŞTI 487

^ £ S u f e r i n . ţ a M t o i : p E i e » ^ e r , e t i î i i i c o n t a t dtdate
lui încercat, ,'toijhirm bală ,ăMh
.>', i t M W W i ^ r ^ f l m m u J,y 3, 7 (trad. Ioan
Alexandru).

l l o b — Sclavii este pentru oigi ^a-Jgai^.ţnare sufe-

•t> ,6 ,11 aas® ,J3T©mi»A

1167 —. Nu adăugaţi suferinţelor voastre, un re-

SOFOCLE, Aias, 484—485 f -S'gă—363.

tiwS^^ffitfifetf^tff^ţâ&roWgtMei-fîfeste plai
cută. ' .fi'jwftiiiEx)
t«se îî«^lmE^RsBPEE>E; IHeTftrttfA 6[65.
•8il>
1169 — Un sufli- tînăr nu vrea să sufere.
-îohq Mat w& B y ^ B t e a j i M&aiw, ipaît 9cl — 8T1I
.afeile anişnî ion'iş ttttan
H f t e ^ P U n g i a ^ o f e t ^ u r i a H g i W ^ ^ i l mai aduce pe
cei dispăruţi pe pămînt.

1171' Este mai uşor să dai*' sfaturi decît să su-

porţi suferinţa.
riijji" " î 8 0 9 8 5 pc»7©:>
e&tvJîi î
1172 v^:xS,uf Srmţăa«feste>ilegeaîtdesifier a naturii.
EURIPIDE, Hippolyt, 207.

1173 — Cele mai multe rele şi le pricinuiesAi®

nii singuri.
EURI'PIDft} fiSâJ fimqtto&irdmoMegiuim&ffî
158

1174 -telEşti;nebun dacă crezi că poţi li.fără sufer-

rinţă, fiind muritor.

11,75 — Dintre două suferinţe trebuie rsă. alegi.,pe

cea mai mică : 1 ' : 1 l i l V i i i D c : ~~

ARISTOTEL, Etica iiicomâiîîa, II, 9, 4.

1176 - Nimeni nu duce. o viaţă lipsită de neca-

•.€6e—BM—W* ,zaiK ,3,100 Oii'

M77 Nu treb»ie ; şă .ţinem minte §|feinţelf3<tf

odinioară. Muo
•VBENA'N3JRU.):-I'Să«SMl{®fntr-îi?i vers, 419 ;
435.
.9-Mua âg miv ua ifinxî isUtjg nU — 8811
1178 — Pe lîngă relele inevitabile ne mai prici-
nuim şi noi înşine altele.
sq osube Ism

1*79. r - i Scopul,i&Kţuircţ) ^ H m
fim eliberaţi de suf^|gţ4*jgi» lyică, şi după
ce v am ., atins. acest- ţel,-, furtuna sufletului
se potoleşte.
.1 n ti.!fiiS i : iSll0&R;.da; • Diogfiîies jrlîaeiities-,; X , 27,::; Î M
«aO.CIKF.M

ŞTIINŢA n q ol i? b i s m irxn oi J 3 SÎTL

.ou-gnia i;u

PINDAR, Olympice, iM, 161.

 C'L'GKTAIU ©REGEŞTI

I f S f i f t » Ştiinţa-i un lucrti dăunător, cînd nu foio-

m seşte celui ce-o stăpmâM^M
SOFOCLE, Oedip Rege, 316—317.
ism aimin i-on Bîniiiş iaîaăîa v, uiia&l — « « I I
1482; -rr.fsâeelaŞi! om nu poate, şti t o « U .fiecare este
înzestrat cu un alt deto^iafr bd trz
M ,i ,IW miemiSlM—107.

IdBŞ^uEcsiştă; o Singai6.i^ciEe9işt|iftţai>1 ş i un vsinf

-39DS 9gutţ«lu;;fi»flştt|n|t. o-en ssatorjqsfoJ
SOCRATE, la Diogenes La'eţjişs, II, 5,13.
H şmtoHO\K 3 0 8 T A 8 T MITHATRJÎOO
1184 — Viaţa e scurtă,' iar Işti'Mp medicinei este
vastă.
HIPPOCRATES, Aforisme, 1.
aaaaAT
1185 — Nici arta, nici stiinta nu pot fi însuşite
fată învăţătură. ' ' ' — Sl'îî:

1186 —- Un 'singur lucru ştiu, că "nu ştiu nimic.

Ui I r D Ş ^ C > C y ^ ' B ^ ' X S O B ^ ' ' ^ ' E61I

1187 — Cel mai preţios bun al oa

oamenilor pentru
es
,£M î ta;
rămîne.
s 9
.îad'ji)v r,lid>gium"'60 jS
.rea .ifetvno' . a a w i H ţ r a
1188 — Nu înseamnă că dacă ai păr alb ştii să şi
mm •BI1Mrfdişti;ffi';ra'>g! «te» tem b?. t% a — seif
MENANDRU, &g. 4, "
160 e-.rc.HTAm 'GRECEŞTI

M89 «ri Sorocul rBTasţine işfiia|as».ntl-iŞ|;Mlli| aoriiflî.

MŞJ^A^BRU, vers> 495>

' . .VIE—9IC ,9B9H qjfak) , 3 j 0 0 ' î 0 8

1190 — Pentru a stăpîni ştiinţa nu-i nimic mai
9iB&- 9'iSDiiurfăfte^ iâUngî«®fâreanşfc nl.niic>ikiai- r&Hat-
sar ca timpukb jir, nu uo Js-itedsflt
• VOI ZKNON, !'lă fiiflgsagya&ertios, VII, 1, 19.

M M nu. iŞtiifeţa
telepciunea ne-o iâniMffnţaniatăuie aces-
•r"£-e ' tea. sano-goiO ni 3TAHOOB '
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
9î89 imbaitem <&ttum & SŞBIV — * 8 f i
.ntKfi'/
,1 ,B3TAaOOqqiH
TĂCERE
9iigu&itî iî ioq e a p r i i t a iota b M — 5811
1192 — Ori taci, ori ' spuhe^ggvş,'. nţai,-, .Jgjn ca ta-
...,cerea.. ^ TiatMDM3.Pl
PITAGORA, da Stobalos, Florilegium, 34.
7.
.ouam Uiif ua as ,uirş. insul l u g n i a nlJ — 9811
m: . § u /riHDQMaa , .
1193 — Tacerea este aliata acuzatorului.
SOFOCLE, la Stobaios, Florilegium, 13,9.
i m n s q 'ioimsmBO lr> am aoxjstq k a i I s j — >81 r
-t.tâlZl'MV Iţi î ^ f e i D ^ W f i & C ^ M i l 1142.
.snîmui BUnBtăvm 1Mb ,Î9j5BOS 9fin
-iyţhnî'.\ PQ'iAflOTîj K l ?X)HHA c i'IfH
1195 — Adesea tacerea eşte ; ,preferabilă vorbei.
EURIPIDE, Orestes, 631.
ţa M Iii® dio IBQ JB |»Bb k> &amB98nî uW - r MMX
1196 — A şti sa taci este semnuljjŞjle.r.înai bune
educaţiig j, ,u,sctvîaw»4 "*
 — — —C.VJKKTAKI
- îftUBSfiŞ®;

sa âg steajtigfiî m m iuqmi'T- — SOSI

1197 - Timpul risipeşte greut" "
.aşiamsH .aararnua
1198 — Tot ce se face la timp nepotrivit este vred-
nic de învinuire.
,1'uqraii 9 ŞIBOJ
la glorie, acela
nu trebuie să-şi uite •SMrşia, căci viaţa
, .noastră este nesigură. . r „,, ,
uamob ; #Bot yLjp m M V s V ^ k ţ m 1 (frâd)^.
Bmtmb atm hn
2 H OliJJÎMl-.Ss
^KfiMSt-.jfejQ Să Sil} G VA
1200 — Veacul, în -ostogolirea zilelor, schimbă

parte.
. Pif§DAR, ţ J g ^ W f c i j p . 1 > 3 Ctradj Ioan
Âlexafîâru). ." '

1201 — Nu poţi coborî mereu în acelaşi

-n&Aijâi oaseqe acestaoprimeşteiim^reutralie -apeiaSI
' .os-n urm j'WWIlff, ,?îrftb<», g^%jŞrmi-
.{itomam&M .bea*) .81 ..şiwtfs'l «Ofta
1202 Toate 1-a vreme; lor.
- M a g u l iwiifco • • ^ © F ^ B m l ' m d ^ i ' m m p t s i A ^ — OISI
• • Mmm
descoperă tot
ceea ce era ascuns şi'aăcoperă tot ceea ce
era descoperit

sin
EURIPIDE, Alcesţa, 381.
162 CCGKTAH; GRECEŞTI

1205 — Timpul nu se îngrijeşte să ne realizeze'slpe*-

ranţele noastre ; el îsi îndeplineşte opera
^ « B B a f c ^ " ® * » Mmi&i luqmi'î — mi
EURIPIDE, Heracles, 506—507.-
- £ » i v stea JxvMoqsn qmii i'î SDBÎ sa *> JoT — 8611
1206 — Dintre cheltuielile noastrej cea mai costisi-
toare e timpul.
fitea ,9nok ; cf TnE.OFRASŢ,I;jji j pi;jşenv:s;; I f ertios. V.
BJBÎV ioăo e.tîij iş-ih. siudsii ua
1207 — Timpul este. un.; copil cie se j o a c ă d o m n i a
lui este domnia unui copil,
HERACLIT, i a Hippolytos. -Refutationes,

•'• ' * , i jloIi^'ul-u^offfP16^' 'Kranz)' ry

1208 Tim^iil' -esfe ; Cârea âlifla'^toate re-
. lelje.ineyitabile. _.„
•bBU> n MENANDltTJ, frg.' 677.•

SIF^ff-' işElsofi rri 0 9 1 9 1 0 îiodo:) i£aq uM — „MSI

1209 :Oamsealfcn®e9lş©fiîmibogăţcsc sjpHBto mijloace
.sisQfUgX"tfebuie înfumureze.
ESOP, Fabule, 18. (traci. Tr. Diaconescu).
.10F samar* BÎ ©JSOT — SW£L
1210 — înfumurarea-.j,viepilepsie,i iar ochiul înşelă-
ciune.
>*» yt'f-acm'ih , H E M C X - I T , ia IJiogones !,aerth;s, 1 X ^ 1 ,
931' 'B&90 i o t 6"19q0bB fŞ e«0O8& ffl 3'J B330

1211 — în îm-
buibarea şi trufia; iar după aceea pierza-
nia. nVr, , '
P1TAO0RA, 1 la ! StobaloSi'-- Florilee/Wrn,
• Vfâ tgumlL .JldT^mrfa
 «ufiEiARt g r e c k ş t i "" "" . '1 f,y

5: , , , PI-NDARy7 Işthniice,, V, 1, 3 (trad. Ioan

Alexandru). ' „ ^

1.213 — Trufia nesăbuită duce la decădere.

ESGHIL, Agamemnonj|373.

4244 gşj. Trufia ft ;naşie pe 'despp.t,, ^Imi/J' - - SSSî

SOFOCLE, Oedip Rege, Ş^fe |g-
,v .XI .aoiiTOBj w n s s o i a si t TIflaOM3-a
1215 — Înfumurarea este goana după onoruri cîşti-
gate pe urma unor lucruri meschine,
.loîhmonl s i . I
.£ ,it , X I eăaasolQ al /XlOUSLJ
1216 — O m u l să n u f i e l ă u d ă r o s , c h i a r d a c ă s o a r t a
-al liaubîM^Pr^esţe.alţEjU^notfl] steoT MSI
BABRIOS, în Av.lhologia Ludea, Bergk,
., I, 5 .(-trad. V . , . » ^
J.11V ,aodT3E,; «offtsojy a j.hooF riH.
UNIVERS

1217 — Universul este nelimitat şi nu există rjecij;

o-singură lume.
HERACLIT, la Diagenes. Ltaei;ţios, IX, 1, 8.
mao i? bo • eţstv • rauiuesm an 5a a i y c m l •— a i i
1218 — M m e a asta este aceeaşi; p6n'triînloate vie-
miiioed ^^loăteîe,'^I A Faeut-(j: zeu sau vreun
om, ci era din eternitate,'este şi va fi un
wnirn ^ g S ? j g g S i g 1 ? ^ ^ ^
-mu am;;/

1219 — Toate lucrurile se nasc din contrarii şi

••6b fe toate sîht în curgere ca . apa :unui riu.S^
rm bflln ,n i :' HERACLIT. -laDiogones Laertios, IX. 1,8,
 ^ .(uifcftBjtaţA
1221 • T o t c e se naşte e pieritor. m
,9'i3bB': a X J l ( M î f , IX- H

1222 — Lumile ~se k & h

"şi p î e r . ' - " - s H ^IDD'îOB
DEMOCRIT, Ia Diogenes Laertios, IX, 7,
- i i ş î o i'iuioao ăqţab « n s o g s f e s asTfifrţfmutxiî — î i S I
.9rilffe>B9m l ' u m t r i uonu smiu -oq ateg,
1223 — A t o m i î ' ^ î f i f t 1 ' m ă î M S ' Â i M ţ i ă l ă a l u c r u r i l o r .
LEUCIP, la Diogenes Laertios, IX, 6, 2.
Bi'rnm mm «jsirfo. ( g o i l o y M ş i i un fe l u r n O — 8 I £ J
1224 — Toate . [ l u c r u r i l e l % r i t j 8 g @ n § t ^ t e n după le-

VIII,
1 33
' ' zs&vimi

: i t e | h M'a'rm un- l a i B i l m i f e o siBp î u a i a v i n U — TIS1

™ .sraui ă w § n f e - o

1225 — Trebuie sa ne măsurăm viaţa ca şi cum

-9iv sJBoWnfffiŞ? - â y S l i y i N f e ^ M?#,9tă.'.pş|irn.
B I A S 5 D I N PRIENE, la Diogenes Laertios

nu iî ev iţi yts9' .e'JBj-ifneia nib sto io ,rno

M ^ - ^ V f e 9 ^ ^ ! , cit nimic
,, . . i j iiligem «au»
. .sSJteâ^S^ IP^ifeMSS6 sau vane um~
bre...
îş ihţltCQo nib oasn â?. slnuioM sisoT — WSI
12.^|t-rrilgtete^Mşw;ps 9 t^iito Hn s f f i qgrssjps să do-
.8,1 .XI rească ;să-şi;rpFelungeas£ăî'viaţa, cînd nu
-ua U?.9x-găseP& W f (tfii!i!ş®li#e
saje ,9nfî ifiingqiBxrt
.m. jTM-tinî ; 471—472.

i f e î n M f i â f i l i ^ ^ W i f a f f i t o r i ISSrt
să v a d l t l u t a ? M l s o a M £ Î H T
EURIPIDE, Ifigejnia în Aulida, 1250—
i250:!bs eh oo*[ mi sa î-bJsîV — TBSI
dbo3î te .81Î .BIX3JA

ikpxb 'isi /JrA n ^ ^ i ^ ţ v n jBdMUme,

snld i i ş 9 8 o I o î 9 l es s i u d g - i i .iBontra; xs 90
1230. — Viaţa-i o l u p t ^ H M B M ^ m i î h m t feri-
« m tîrziu, iar alţii
, ,„ nicjcîţid. , „ , „_.
Bs'isbde'i i e i r 6 t E # r i P l î 5 1 j nu^kiŞaMt'e, ®ESI
- o i i i v i n i e u n x i j i o g bJbi n i ' Bmerutqu?, ia
1231 - ai venit,
ai văzut, ai piecat. 6 . ţ £lo DMO&
DEMOCRIT, frg. 115, Diels.
- s a s i x i l a s t a x i a s a i i Ss s î x j d â ' i l atlurri sh îiD — (ttSI
â£38btm Trăim.:jaBqcqfrţ a m <fciaifexGiiin6patem.
•lăra 1 o I h 0 S 6 O 9 x P f e M î P f e l ŞME!&â'l$ a @m,B§U r -
! siizinsi
jt23Sît^oMu.sBCfiMiAiiteMtii^M®^3a trăi prost.
DIOGENES ClNî6feîif' 5 la Diogenes Laer-
tios, VI, 2, 55.

1234 — Viaţa trăită în desfrîu este o ruşi

dacă-i plăcută. t r r ,
ionute -xBxdo i£i^{&&hhwâprriemrli
-sioiv 3iB$$îmupeepMri: i. Jl^is"! stei bnb
 FC-UGETAHI (/KŞCEYTT

• W^IIT^ s&răfl^&aşu qîjş4 ^ ^ g i e ş t i nu-

mai pentru tine. ,9jB8
, £ T ' t ~ ; d&îNM^îBSPPiaSS^ltiă într-un vers, 585.

CB
—cast .ofeiivîK m B<mvw .aaraiHua
1237 — Viaţa-i ca un joc de zarimâ:
A L E X I S , frg. 34 K o c k

Ja care qrunci. cuip. îţi; convine. iar după

ce ai aruncat, trebuie să te foloseşti bine
-Bi.uV , T M S I
'^ea-j^fletului, 5.

„„„„ _ , „ „..bflîobîn ,
1239 ^Skr^şlşjd? iar rabdarea
şi supunerea în faţa sorţii nu sînt virtu-
J i n a v îe JHF«
J->. J.v.^-i.Zj-ifT.i-X 1 Zj/iivio, ii * / u o c- ty roi i- u
doua o a r ă : i f ; ' - s l c î «» Iii.
•aisia Mi .Wtt ,îlHOOM3a
X240 — Cît de multe trebuie să fie satisfacţiile ne-
tmiîmărturds'iteI-Jdfe 'vieţiifJ cperatmiMaT ©muESfi
î r ^ i t M % e c a z u r i l o r măr-
turisite !
. f e o i q i&T.t , rjffowsmggSJi
-isiU mmnciă Bfep#Şffe SSîmOOM
.56 ,S ,IV ,»OJt

!şm o stea uhls&h nî Misii sţaiV —* MSI

^ , , .fij/.pă|q. l--â9Eb ,
chiar atunci
cînd este fericit. jDjfcgfc^-unelteşte vicle-
 ' .a^glmli'iSSşgBşw""'"" " ""*"" j f ?

. sibivai ^ m J a mst
>pEiaesa n e n o r o c i m t HAtMi c i
ESOP, Fabule, 16 (-trad. Tr. Diacoinescu).
i-'o <-, •• .! m n n i ăhaoo BsJujixV -- Oii
1242 — Perfidia atrage perfidie. 3|mîn
M M ,& .aoBtaaJ 221.
1243 i Ş ă g ^ - j i ^ f c i fâtih âenjfiieigaf
degmn,a©ă-Eb«nÂuţHcâ«i®laie decît de un
o m v i c l e a n şi tăcut.
Iuiq«î ,f;|Biv S8SI.
.nud fş .iqeib isQoa au ia ti®
1244 — Într-un fel vorbesc seara şi într-altfel di-
-ioJ âo l ă v A b s m u m n u şâg3 • P.5S1
nu loîi'ioJi'ium aoubs Iş ăaeqoftnî emfudb
1245 —. Una le stă pe buze şjfjaitai#$c||)Bi«bîn inimă.

b ab aia9 u a f î u g t t l a e a i u W V ' — #fi£i'

V s / x u q o e e b E9 - î9juq ia siucf

1246 — Tînăr fiind, deschide-ţi sufletul virtuţii.

ori ~

1247 — Cărarea ce duce. spre virtute, aste

' poVirnita şi asjDrâ la fbMput. ' *
HESIOD, Munci şi zile, ''28W

-iM ^ m M M 3
iM 'Ghechşti

12*9 tiL invidia.

PINDAR, Bmâfemeşa ifăSfiiatja.
.{uoaaaovKia ,'JT .faB-jJ) 91 .siwdo'î , q 0 8 &
1250 — Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu
nimic. .aibfhaq sgBxle prorîial- —
,ISS 2, 14,32.

¥â5l9&xn#Lrfu$fci Iftpiffibate- e m
nu sfa îîoeb 9i^taBh)B,mÂ?t^«i'ala,flW59b
.Juoăt iş ; n e a l o i v mo
1252 — tfffiâi^fcît viaţa, faptul
că ai un suflet drept si bun.
- i b lanlfi^-iinî Iş s i s a a o a s m o v M no-iinl — M J
1253 — Este un mare adevăr că # t i ă ! este tot-
deauna frumoasă şi aduce muritorilor un
.âmiai nînfeMt'J«»eniiffleia asuci a q sta s i BOU -— EfcSl
EURJPI©ll?3jHri^#®%m<î26—427 ; 431—432.

1254 — Virtutea singură nu este de ajuns,,mai tre-

buie si puterea de a o pune în acţiurle.*' '
•iiţiiMv l u M l u i W & ^ f n 8MI

m ^ i m ^ i M faci
de-a ..
ARrSTOTEE, Imn virtuţii, 2.

ifflj'yji ,9i.ui'iiv .9*tqa 9 0 0 b 93 B9-ÎB-IB') îfe'Sl'

- % w m i ? c P n î i p°ate fi
IUŞÎŞ- i?. io.ni.vM ,aOI8c!H

cirea.
.ar vi,
 i - i i • i .ul.i.-ru...a-i:„;
E M M S S M TSREOEŞXJ:

•1258 b-T M f ' t h t ^ / ş i - â e p i e ^ ş ^ M ă i s w l ţ i t y i â & i ş t mijloace

,fo ah oaeur>ăjtit©miijxeăT©te,f)3^«l9Îşij'po0te:!mări plă-
cerea^ m^ÎHfAi^resţEşiiiiberjtat^ /sa.
.S X ,VI

m âMrlIE
tate,i fSTStoî)-t»0
,T8AS10aHT
ISOCRATE, Către Nicocles, 2, 29.
•SxrfSI bI nWisl iş aţh&t si qmtraS' — SMI
1260 — Virtutea nu niciodată si
înţeleptul îşi exercită tot timpul mintea1,
care este perfectă.
CLEANTHES, la Diogenes Laertios, 7, 1,
128.

1261 — Virtutea politică este capacitatea de a în-

ţelege că interesul comun — deci inclusiv
al tău — este mai presus decît interesul
tău personal. De asemenea, să vrei să-ţi
sacrifici interesul personal pentru intere-
sul comun. Democraţia se fundamentează
tocmai pe această virtute.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi
cugetări.

ZGlRCENIE

1262 — Avarul nu stăpîneşte aurul pe care-1 are,

ci aurul îl stăpîneşte pe el.
170 CUGETĂRI GRECEŞTI

1263 — Zgîrciţii se îngrijesc de avutul lor, ca fiind

ArCj h& proprietatea lor, dar:.nu se folosesc de el,
ca si cum ar aparţine altora. îs
BION DIN BOKYSTHfENE, la Diogenes
Laertios, IV, '7. 3.

Î64 — Zgîrcenia este o economie ce întrece orice

măsură. " " ' " " "• :
THEOFRAST, Caractere, 10.

1265 — Scump la tăriţe şi ieftin la făină.

• : / , / ; p i . Proverb neogroc. r;£j.f,,; «•
 BIBLIOGRAFIE
'•iii' :--.i-f(9" t;l
: ; f hi T f y

1 Adagia sive Proverbia Grqecorum ex Zenobio seu

Zenodoto, Diogeniano et Suidae Collectaneis ab
Andrea Schotţo. Antyfrpiae. 1612.
2 AKAVANŢINOS. P A N AGHIOTIS, Parimiastiriori
i siloghi parimion... Ioanina, 1863. ,
3 ARl'lIABEH A., Dizionario comparat» di prover-
bi e modi proverbiali Milano, Hoepli, 1929.
"4'BÂDESCU CONSTANTIN, Reflecţii Şi maxime,
Bucureşti, Editura ştiilîţifieă, 1968. lS,t (
5 BERG,' I., Dicţionar ăe cuvinte, expresii, citate
ceZeBre, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1968.
6 BOGDAN IO AN. Proverbe şi cugetări despre
omenie, Bucuneşti, Editura Albatros, 1975.
7 Corpus Paroemiographorum, Grecorum, Ediderunt
E.LA. Leutseh et F. G. Schneielewin. Voi. 1—3
' si supliment, 1958—1961. • 1 " "'
8 COULOGNE, B., Recueil de prbverbes, maximes,
sentences, prwcptes Cluumiont. 1897.
9 DACIER E., Maximes, penşees et proverbes. Pa-
ris, 1848. t<*
10 DIĂCONtT, M:, Reflecţii despre fericire, Bucureşti,
Editura Politica, '1975.
172 BIBLIOGRAFIE

11 DISSERE JEAN, Dictionnaire des citations• Paris,

Presses de la Renaissance, 1972.
12 DUDULEANU MIRCEA, Munca reflectată in pro-
verbele lumii, Bucureşti, Editura Albatros, 1974.
13 ERASMUS ROTERDAMUS DESIDERIUS. Adagiu,
id est proverbiorum, paroemiarum et parabolarum
omnium quae apud Graecos, Latinos, Hebraeos,
Arabas... in usu fuerunt, Hanovriae, 1693.
14 EPICTETE, Petit manuel d'Epictete. Choix de
maximes. Paris, Editions du Groupe de Propa-
gande păr la Brochttre, (1923). '
15 EP1CTET, Manualul, trad. de' D. Burtea ; Marcus
Aurelius, Către Sine, trad. de M. Peucescu, Pre-
faţa de E. Gizek, Bucureşti, Miiierva, 1977.
16 ESOP, Fabule, traducere, prefaţă şi note de
'î*i, . Tr. Diaconescu, Bucureşti, Univers, 1972.
,„ , 17 Î'UMAGALLI G. Dizionario di 2048 sentenze,
proverbi, Milano, 1934.. . .,
: 18 MARIAN B.t Dicţionar de citate şi locuţiuni străi-
ne. Latineşti, greceşti, francezegermane, italiene
.., ...... şi englezeşti, Editura Ştiinţifică, ed. a IlI-a 1971,
V + 301 p.
19 MIREA MARIN, Maxime militare, Editura Mili-
" " . . tară, 1973. .
20 MOREL A., L'esprit des, grecş. Perisees ,maximes,
sentences et proverbes tires des meilleurs ecri-
vains grecs recueiîlis et mis ~en ordre alphabe-
tiqwe. Paris, Haehette, fără dată.
21 PALAMAS KOSTIS, Altare, Atena,, 1915.
22; PASCHIA GHEORGHE,, Dicţionar, al- bunei-cuviin-
ţe, Bucureşti, Editura Albatros, 1973.
 BIBLIOGRAFIE 173

23 POPOVICISLAtSREDiC., '<mmmb& înţelepte. Maxi-

me şi reflecfiiuni din' literatura universală Bucu-
reşti, Minerva, 1900.
24 SIMEN SCHI THEQFIL, Un dicţionar al înţelep-
ciunii, Voi. I—IV, Iaşi, Editura Junimea, 1970—
1975.
25 CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cugetări,
în româneşte de Ion Brad şi Dumitru Nieolae,
Bucureşti, Univers, 1977.
26 VIAN 1 TU DOR, Dicţionar de naxime comentat,
Bucureşti, Editară ştiinţifică, 196?
 INDICE ALFABETIC
al autorilor citaţi
AGATHON (sec. V î.e.n),
poet tragic : 411.
ALCEU (sec. VI î.e.n.),
poet din Lesbos, con-
temporan cu Sappho.
ALEXIS (sec. IV î.e.n.))
reprezentant al come-
diei noi. îndrumător al
poetului Menandru. I se
atribuie 250 de comedii,
unele avînd subiecte
mitologice ; nu ne-au
parvenit decît fragmen-
te : 774, 1237.
ANACHARSIS (sec. VI
î.e.n.), scit, om de cultu-
ră greacă, menţionat în
listele celor „şapte înţe-
lepţi" : 1158.
ANAXAGORAS (oca 500—
428 î.e.n.), filozof mate-
irialist: 319.
ANONIMUL (mijlocul
sec. I e.n.), autor al tra-
tatului Despre sublim :
283, 284, 937.
ANTIPHANES (cea 403—
330 î.e.n.), poet comic,
căruia i se atribuie 280
de oomedii, unele fiind
paradii mitologice, iar
altele aducând pe scenă
tipuri populare : 336,
378.
ANTISTHENES (455—360
î.e.n.), filozof, discipol al
lui Socrate, fondator al
Şcolii cinice : 412, 547,
586, 681, 730—732, 823,
859, 975, 1039, 1115,
1256—1257.
APPIAN (86—169 c.n.),
istoric din epoca roma-
 INJ3ICE
hă a literaturii greceşti :
.^iOlfSL iiV'LiJoUEfîî i.'MH
ÂRCHELAOS (soc. Vî.e.n),
-•"'«îna "tv&s to-(wcp>!i .
;,. iilozof, .precursor al lui
Socrate : 517.
XÎ/Iil'.EpCiiSIK'jt jP fir':l'I. I.
ARHILOH (şefei
,T poet din . .insul-a Păros,
autor de elegii .stj-fde
sdSffi&a 1 0 f t a n ? k K : m o
ARISIUP (435—35,0; î.e.n.),
discipol. al :l.ui. Socrate,
. fondatorul Şcolii Gire-
. naice, preocupat de pro-
bleme ; de etică : .<435» ,
AR1STOFAN : <446—383
BÎ î.e'.&f ^el .'mai mare poet
• comicj al Greciei ;antico,
rautor^de 40. de comedii,
dintre caro nu nu-au
parvenit decît 11 .şi pu-
, şmerpase fragrniaate,,,, în
care ţg-jS'aţ^ţiaaţ.-jpu, (fan-
tezie şi artă pe oamenii
politici ai Atenei, IHOTS-
' "vuiile* ~ şî^inraTO'Jnle :
329—330, 546, 574, 747,
' "76^, !888. ';
îjDIN ŞjTA-
. GIRA ( ,(384—322 « le.n.)
: qgînditoruls> h enciclopedic
TEMATIC 175
al ,ân!tiohiiăţii, calator al
<-•. unei' grandioase sinteze
, fîîa*; tuturor ramurilor şti-
alinţejsub al oarui nume
. sJau păstrat 74- de scri-
-nfirih şi numeroase, • frag-
mente. Are o .'ooîitribu-
s ţie de pr.eţ în fundamen-
n-fjţaije.a;. logicii formale şi
la •cpr-aeteri-zşiea actului
:f4e gfiereaţije j, .artistică,
drept o mimesis (inţita-
j: -ţifi)^77,". 278, 279,
331, 386—388, . ,418—423,
434, 453, 475, 504, 522—
523, 551—557, 640—6^41,
639,' 745—746, 799, 802,
844:, 916, 933, ,974, 1004—
1105, 1023, 1059, 1074,
,1142, ,1145, 1156—flW,
.1175/1254, 1255..
BABRIGS sa», BABRIAS
{.sec. iii) fabulist care a
-transpus .«££:. versuri fa-
bulele esopice : 296, 337,
348—349, 356—357, 379,
î 390, 424,, 587, 666. 767,
rn7«6—788. 847, 860, 890,
904... 966, 10.18, ,1119—
BACeeYUIDE ;-(cca: 505—
540- â.e.n.), reprezentant
176 INDICE " A L F A B E T I C
i > al> lirismului i coral, au-
:.<s4Sb»!3 do ode t'siumfale,
-închinatei înc <i general,
'îtfflnari personalităţii «ide
vază, a compus, de ase-
r-menea, peani /şi ditiram-
-i) iMi.!"r372. > m'A .almw
«TAS'- DIN PPJENE ''(eca
îMMIPIuifilIB<iin
-'^îîif&lfepţi" :
380( 761, 908, 962, 1091,
- 1102—1103;:f122g. IcţSTfa'
BION ; f î d R Y S t l t E N I T U L
(sec. IV î.e.n. — sec!; III
î.e.n.), originar din ''01-
•bia, colonie a Miletului
' în apropierea gurii' Dni-
prulut ' (Borysthejfies). re-
^prezentat al Şcolii Ci-
'' iiîce. Autor 'a ' Aumer6kse
scrieri'Iii" pt'oză şi" Ver-
siiri; s'ervind ca- model
r lui «Lucianr şi /Mi . Hora-
. ţiu TJ 293—295, 389, 1262-
"1263K; ; O'jlcjcat) sfofud
CASSIUS DI O COCOIÎIA-
1 istoric din epoca romană
a literaturii greceşti, au-
tor al unei 'Istorii1 Ro-
mane, în 801 de cărţii / în
care a inclus/şi), ultimele
două, războaie,< IALE -Ro-
mei împotriva Daciei,
„constituind.,,CE^ ^IPPI .în-
semnat izvor de infor-
maţii pentru 'EPOCA*;.lui
Traian şi a ' războiului
• acestui împărât MTF I da-
; cii :' 427, 685, 936, 1117,
| 1155. ->B ' 'LOLFI;.;.
CHILON DIN 1 LÂCEDE-
MONA (cca 600 î.e.n)
| .'^MUL'* dintre cei „şapte
înţelepţi"': 321, 613, 718,
- U 734—736, 910, 1104-41108.
CLEANTHES DIN ASOS
(sec. I I I î.e.n.) filozof stoic,
urmaşul . lui Zenon la
conducerea şcolii , 1260.
CLEOBULOS" DTN ' L l N -
1 ,; D©S ' j t o l o : LWâfâbu-
nul dintre '"cei ^ŞÂŢITIE^ ÎN-
I I!1 ţolepţi" 'ĂI! Greciei anti-
"CE : 431, 538, 832. "<
iiitomm oq Sfis jş o'kol
DEMETRIOS DIN P I î A -
LERON (sec. IV.,. î.E.n.)
• V ,PM pQlitic, filozof JPERI-
patetician ciu 'U^;!rql. ho-
tărîtor în înfiinţarea bi-
" • bi'fotecii-din Alexâridria.
'. fîA! îlăs'a't O • bogată ; Operă
literară, • <:in care R.NU
 ne-âu" "'parvenit < decît
iragrfiercte i 5(^6,' 1134''
DEMOCRÎT. (cca 460—360
'^Jte.n.'i^r cârâcterizâţ1 de
Marx ca „primul gap
enciclopedic al grecilor",
(n reprezentant de frunte al
fl:i Şcolii. atomiste,îlca s dez-
voltat un sistem filozofic
de s i tipul materiali smu-
-uflnpis; mecanicist sa- 275,
302—305, 318, 1377,; 383,
- 433; 450, 462, 473—474,
477—473, 491—492, 497*
511, 516, 518—549, 593,
,• 603, 625, 648, 662—663,
676,' 712, 725—726, 742—
.0SWS r em^y85, ,88$5, 834,
858, 883—884, ,926, .972—
i 973, 1001, ' 1003, 1038,
.1095, ,1143, 1152, 1185—
1186, 1222, 1231
DKMORTHEXES (384—322
î.e.n), reprezentantul' cel
mai de seamă al elocin-
( ţei din antichitatea'gre'a-
-•y'c&sjşi Apărător., vajnic al
intereselor greceşti îm-
potriva politicii macedo-
nene de subjugare • a
* Introcît Diogehes Laertios1 şi Stobăfds nu sint citnti
cu texte proprii, ci cu antoldgiiM' din- >ca<re aii fbst se-
Greciei. 'Discurstiriie sa-
le, printre care loc de
*' fftiBte ' deţin oeie patru
Filipice şi cele trciOHn-
Uace rărriîn un document
::'ălJ vln$ v e£)8®f J ile ' : rtiari
;
'' frămîntâîn^ ; al'unfui r e f o r t
!
uriaş1 făcut de autor de-a
"Ittiiguf întregif lui Vieţi
pentru a păstra neştir-
bite • o n o ş i presti-
giul patriei, totdd&tă o
pildă ai unui statornic
patriotism şi'1 a unor
' Înalte -o idealuri : 307,
i ? 545, 816—817, 958, 1029,
-XttmjMi ' '-ii' " " xa
DIOGENES • LAERTIOS
200—2â0: fefc) numit
altfel după; numele ora-
şului de baştină, Laerte,
. din Ciliciâ, este' autBrul
lucrării. Despre' vieţile
şi doctrinele filozofilor,
• o istorie a tuturor şco-
lilor ' filozofice, întoc-
' „ •i•. -il'Ui
arhivelor
-sil f l P M ^ J ^ r f î F ^ 1 1 -
9 t e . ©e fjVijemgş.g sa», jţ. m j
 DIOQENEŞ DIN , SINQPE rinţe şi M unucil, lu-
: (400—325 î.e.n.) 10.fiiojzof crări întocmite, de., dis-
, .fondatorul Şcolii, Cinice, .... cipolul său FI a viu.:; Ar-
acordînd întâietate raţi- rianus : : 264, 265, 355,
unii, ca fiind singura 391, 560—561. 710, .935,
care .dă sen.s vieţii. Exis- qî>i02'4, 1046—1047, Î147.
, tenta pe care a duş-o, 1 J 01V Îerî â k "ii, J/ U'3[ Îj V r > D
.plină,, ţie , privaţiuni, ,,i-aHFICUIî . •. (342—.270 î.e.n)
, atras - poreciŞ; de „Kyon" dezvoltă teoria atom-istă
— clinele, de. unde., pro- a , M Democrat, aamba-
...: i vine şL numele doctaţiţiei •• te -credinţele ;i religioaso
. ciniceji pe care, a propa- , sşi recomandă înţeleptu-
' gat-o : 470,. 559, 570, 798, lui . abţinerea de l a ' otice
826, 827, 965, 1081, 1233. •{• amestec îft-t-treburile», pu-
DION CIIRiYSOSTOMOS .Yt>blieSj>{ considerînd ,;ca
. (oca. .40—120), i i retor şi , mijloc de obţinere a t'e-
filozof din Prusa, Bity-
.ij'iricitii „plăcerea" : 333,
nia : 1282 948. 488, .525, 779—782, 896—
rHTTTjwfAa' «saviaooia \897,';97i8, 1010, 1179. 1220.
EMPEDQCLH, . (cea .492- - EPIHARM (a doua Jiiîftă-
430 î.e.:n),, filozof si, poet. 'tăte a sec. Vi. î.e.ii:| fi-
S-au păstrat fragmente lozof şi poetJ dramatic
din două mari . poeme sicilian. Autor de cpitie-
Despre natură şi Purifi- dii inspirate din 'mimul
cări : 347. , popular : 857.'
EPICTEX. . (cea. ,5j0—140 -nfaoîă îs Bnfpaa ao p a
ejn.) înţelept. stoic, pre- ' ESCHIL (525—456 î.e.n.)
di'cînd cuminţenia pro- •, numit „părintele trage-
fundă prin stăpînirea diei greceşti", de la care
de sine, cuprinsă în sfa- ni saau păstrat şapte
turile- sale din Confe- tragedii" SlJ;V,erîtabiM"'fca-
lectate numerqaş%,:. aforisme , şi .cugetări, nu .^ţsiderăm
.necesar să.fac^rh trimiteri ( : ,•«
 IXDIC'E
';Ş«,ehţi€ffii']ftî'! Perşii' (472
' i.eln.), Cei şapte 'împo-
triva Tâbei, '•Promiteu
' îril&nfuii şî' : trilogia
Ore^tia : 258, 274, 299,
: - i O l — 4 4 9 . 510,''532—
533, 696, 604=—605,' 618—
618 bis, 649, 677—679,
776, 777, 815, 835—838,
854' 873, 911, 912, 955,
I05 j—1052. •'•»®064,
1112; 1129—1130. '
ESCH1NES (390—314 î.e.n)
,;,..£3raţpp, atenian^ 'advier-
. sar , neîmpăcat al lui
ririâe^o^'thfjhigis şLjŞpăţ-.ător
a-1 politicii regelui Ei-
lip al Macedoniei : 414,
; 795, 1028.
ESOP (sec. VIII î.e.n.)
persqnaj , semilegendar,
autor al unei vestite se-
ifr .. > • , 'fi ,-y , ţ 7'
! ':
rii de . fabule în ip'ro'za :
257, 273, 314—315, 358,
369, 446. 490. 530, 536—
537, 571, 590, 591, 610—
611, 655, 661, 701, 715—
716, 739, 755—758, 769—
'770; 783—784,-804—806,
>i 8 48—849,'--: «77—878,t 893,
ALFABETIC 179
942. 987—989'. !' 1.197—
•11-99, 1209, • 1241. '
EURIPiIDE (480—405 î.e.n)
dramaturg ,autor a pes-
te 70 de tragedii, din
care ne-au parvenit
doar 18. remarcabile
prin sensibilitate şi sim-
patie în faţa condiţiei
. .'yjitaaneV' * •' preşarate ! ' cu
nehunţărate sentinţe , şi
dizertaţii de un mare
interes moral, ca Me-
deea, Electra, Hecuba,
, Hippolit, Troadele etc. :
261, 290, 310, 311, 326—
328, 343,' 345—346, 352—
'• '3531, ' 364. - 374.' 384. 404.
444, 482',' 48*4, 498—500,
' '503, 550,' '562—563, 582—
' =583;' 606—609. 621, 622—
624, 635—636, 711, 722—
723, 762. 773, 793—794,
839. 843, 874—875, 886—
887, 895, 913—914, 971,
998—999, 1000, 1022'
1026—1027. 1045, 1053—
1054, 1093, 1132, 1138,
1141, 1168—1174, 1182,
1194—1195, ; 1204—1205,
j>mmmm$i işw>
1253,
180 INDICE "ALFABETIC
UBRACT.rjC EtlN EFF.S
(sfîrşiţulUŞe$0SFI,l4-ftn-)
filozof, întemeietor al
. T n ; f.r -if^) • i i C4 ; ' ; i ; '
dialecticii materialiste a
. naturii, a ! cărui' 'doctri-
nă se sprijină pe teo-
ria materiei primordi-
ale, focul, îmbinaţi" cu
.teoria Logos-uiui, pe ac-
ceptarea* ' veşnicei miş-
cări' şi a Universalităţii
luptei contrariilor : .432,
440—441, 493, 645, 790,
851, ,892, 899, 976, '1034,
1048, 1090, 1092, ''1137,
1164, 1201, . 1227, '1210,
Î217^-1219.
-SS!Î dvE—nM: ,i.MÎ
HERODOT (n. 480 î.e.n.),
:„părintelejistpriei"^i au-
tor ul :unei3ppere monu-
mentale intitulată^; Is-
torii, .împărţită în ijţjguă
. cărţi,,. tratând •conflagra-
ţia dintre ;eleni şi(;!b#r-
bţari, bazată, pe o impre-
sionantă documentare şi
redactată într-o formă
>,-literară,- deosebită : 398—
'.49O, 443, 447, 479 bis,
480, 614— 61,>,: c 654,. 669.
671, 687,: 688. 921, 980,
1050, 1101, 1124—1:125.
HESIOEi,; ;(,pfima . juţnătate
a sec. al Vll-lea î..e,n.),
poet, autorul poefnejlor
didactice, Munci şi, $ile
un. fel de calendar a-
. gri col i impenesc. invo-
când:' .foloasele muncii,
şi al [Theogortiei, evo-
• care a naşterii; zeilor,
-. poem genealogic care
cuprinde un impreş,io-
„> nant tablou al binefa-
cerilor ;;f; .adusei în lume
de Zeus fiul lui . Crp-
nos : 289. 322, 370—371,
.508, 509, 568—569,' 572,
633—63.!, 708, 807- 808,
879—886, '979, 991—992,
1065. i/iîJiiucj ii;
i^ : foirmi.xy.KM f.e tril
HIPPARHOS (.sec. II
î.e.n) matematician şi
astronom din Ni cfeea
Bithyiiiei : 752. 1187.
-se. aHiaâV ioav {s IOJI/B
1IOMF.R (sec,. VIU î.e.n.)
<, rpoet. epic,, ..autor al ne-
muntparelqr poeme îlia-
da şi Odiseea, reprezen-
tînd un summum al cre-
aţiei pdeti.ce' pentru
•toate ' • veacurile : 271,
272. 288,"297, . 342, 362,
, . 392—303, \;455—456, , ,507,
 INDICE ALFAWKTIC
-; m.,.,;,,,.,;;^
529, 567, 580,: 589, 829,
914—920, 950t—951i, 961,
1025, 1032, 1100, ,1123.
HYPERîDES ) (oca. 386—
, 322 î.e.n.) orator, prie-
tenul şi\ partizanul po-
litic al lui Defnosthenes,
autor ii 77 de ; discur-
suri 415, 627, 800—824.
HIPPOQRATES (460—377
.î.e.n.) fondator al - şcolii
medicale r: din i; Cos care
a dominat ştiinţele me-
dicale.; . din antichitate :
5.34, 576. «i i-j.i^.1.;
ri!PPD£YT<3s (dea 170—
253); autor al « n o r eo-
' ' m o n t ă r i i asupra B i b l i e i
şi al unor respihgiârî a
ei-eziilor tRefutâtion&S) în
spiritul filozofiei gre-
oeşti k" 120T fVezâ Hera-
' clit). nu os tK92£>br;
lAMBLTCHO'S (280—330),
î matematician PM-şi . filo-
zof neoplatonician, ale
cărui.işcrieri s-au bucu-
rat de. o mare f?;ăspîndi-
,.re în evul mediu : .1031.
.IMNURILE ORIFICE.(scc.
T f - I I e.n.) componentă
m
, ..-esenţială a unei bogate
"dliteratwi orfice, atribui-
tă în bună parte lui
Orfeu •:. 526„n801.
T " "' ••••'
ISOCRATE (436—338 î.e.ri.)
celebru retor şi profe-
sor care a conceput- elo-
cinţa ca un, instrument
de educaţie superioară,
luînd-o ca bază pentru
formarea caracterelor.
Din bogatul. lui patrimo-
niu literar ; * ne-au par-
venit 21 de discursuri,
inspirate de 'o âdmira-
IAU8 j''13:11 IXi t 0J*1Q iri
ţie neţărmurita . pentru
cultura greacă şi rolul
civilizator al Greciei:
413, 464—466. 524, 564—
565, 652, 682—683, 1068,
1259.' niai-, > Ji :;•.!•!,..
KANELLOPOULOS PA-
NAIOTIS (1902)" perso-
nalitate de frunte a cul-
-rawrsn PT-IOV Blîaelsa
ţurii greceşti moderne,
profesor de filozofie şi
-sociDlpgie;,, eseist, pro-
.. za tor, , , dramaturg, şi
' poet :,. 818.,. _ , '
N. K A Z A N T Z A I O S : (1885
ibt-19,57), jS€ieii|ior grec rdin .
182
Creta, autor de poeme,
(iramo; ^bwaaiîe <* (Zofbu
Grgfrittţi HriUos t'^ăMg-
nit a doua -oară) -. '072,
, 700, 1239., ; Y ,
j,El T ClP (sec. V î.e.n.) îiîo-
: I • • grte;'» unulf dintre
' • fondatoriiCi atoir.isiTuilr.i
mecanicist: 1223:'
LONGOS ( s e c . I I I e.n.)
autorul romanului' pas-
toral Dafnis si C.hioe,
""©ti '' *
^remarcabil, prin .subiec-
tul, său plin .de gingăşie
şi prin farmecul stilu-
lui : 505. ' ..'
> • <•>. v f c , j'v.p ivwîiu:}
Ut-CI AN DIN SAMOSA-
TA (125—180 e.n.) scrii-
SSt'ar satiric de limbă
greacă, originar din- Si-
ria. autor de pamflete,
dialoguri şi diatribe în
care biciuieşte cu ine-
(00 b I Esa,
gal;abila verva naivita-
tea, creditliitatea şi su-
perstiţiile contempora-
ne : 281. 811. 876. 900.
MARCtJS ' ÂUREL1US (121
-^180), împărat roman şi
filozof, autor de e.Ioris-
me cugetări , păstrate
.sui) titlul Către, sine în-
•'••stişi: 312. 898, 1094,
1116. - i
MftiElSSOS (: ca 440 î.e.n.)
•filozof J eleat care neagă
pr'.sibi Hîatea de cunoaş-
.- *-tere- a lumiiu materiale
pe cafea simţurilor:
J . , J-' :v
l^NANDKffiiTi:,," (34-1^290
1 iî.e.n.' - - poet.>>i considerat
!>"i€i*eptpîsifr'â sd©'•! cteine-
lie; k':! ebtnediei greceşti
• "fi- universale.' Opera lui,
întregită în ^reSSea
noastră, prin descoperiri
papir^logice, . cuprinde
piese din. care cităm :
Neaţlaptatul (Dyscolos).
;. linp[rj<*inqţU şi din
Samos, cu o intrigă
complexă şi • j «ele . mai
adesea, cu un conţinut
. erotic : 291, 292, .338,
376, 468—469, 486—487,
585, 629—630. 665. 749—
750, 766, fi%45LIj-846,
866—867,' 917, 934, 976,
1007—1009. 1060—1061,
1082- 1083. 1114, 1113.
«--1114; 1133, 1144,'; 11-76--
 INDICI: AL Î-ABKTIC in:;

: 1188—1189, 1-208, PHILISTION v,|ejca 361—

1234—1235.;,,; ,
M E N E D K M %e<0 300' îx?:n.)
. , filozof epicureu : 628.
METR-OCLES D I N MA-
'" RONEEA (sec. I V î . e i n . )
filozof cinic : 335.
M I M N E R M (a doua, jumă-
tate a sec. V I I î.e.n.)
-Uit UIM JlrjUrjBUTi jaau
J£. p c ţ e t . . y 9 ţ n i ţ i g t g r u l
, dragoste,
caracterizat prin o rna-
• re sensibilitate : 494.
P A L A M A S KOSTIS (1859
5 —1943) ( bardul poezie;
'0f262 auţgr a ^ t d e
jigşornedyr şşi rpiraii,..j^nţOS-
cut doar prin titluri şi
fragmente : 1085.
PH1L0N . (ccra. 28 î.e.n.)—
. 49 e:n.)v filozof şi literat
.- iudeu itdwî Alexandria.
. Egipt. Reprezentant .ce
seamă al culturii. elSînis-
„ticp-fv^daice,.: 644, ,„,„,.,,
1'HOCYI.IDE.S»•!din Milet
. . . . , »
(sec. • V I î.e.n.), poet,
iii reprezentant al elegiei
morale, autor al unor
::-:poerri^ eîŞeiţ#®ie isfeur-

te, distihuri cu conţinut

PARMlENIDE (sec. VI
moral : 306( 720, • :872,
le.n.) cel mai cte - seamă
1014. 1033.
filozotf eleat, -autor al
poemului Despre natu- PINDAR (cea 520-442
ră : 1035. î.e.n.), poet, reprezentant
aiiiiŢţj rous&î luronq .ţii de seamă al liricii co-
EERIANDR© (cea '630— rale, remarcabil prin
ni 586 l e j i j ) tiranul' ,d':n arta cu oare a dat o
1 Corint, aparţinînd fami-
, nouă ..semnificaţie . mitu-
liei - Cypsblizilor. -Figu- .., ,rjl.or multă plastici-
rează Jţfij unele djn lis- tate imaginilor :,,, 259,
- c tqler - c i g l o r ş a g ţ e , îp.:r— 298, 423, .344, 373( 496,
lepţi" : 368, 394, 396, ",,,f74—6.75,' 39,^737,^749,
686, 964, 1160. 791, 871, 882, 923—925,
 943, ; 957. ' 1015—1017,
ab^fgfi jgJgB 1060, -1110,
• il'26—1127' 1165,11 1180,
W J200, •• 1212, 1248—12.19.
.8301 : sicrsffitsail
PITAGORA (cca 582—500
î.e.n.) filozof,} iniţiatorul
. Şcolii - eare-i ipoartă nu-
, mele ' din sudul Italiei :
• 459* 831. 852—853, 995,
•1620, il2.Hl ie fimesa
PITTACOS (sec. VI î.eJ'n.)
: uni dintre.cei '„şapte în-
ţelepţi' ai Greciei anti-
, ce tiran şi!rJegiiui.ţpr-:în
.. Mitilene (Lesbos);, 339—
341, 381....707,,' 7.17,. 922.
963, 1012.
•PÎiATO'ft (427— :;-!7 le.ii.).
filozof şi poet, ' făuinto-
. ral....unui sistem .filozo-
fic, bazat pe o concep-
ţie . /idealistă , despre lu-
me şi concretizat . prin
Dialoguri rămase ce-
lebre de-a lungul veacu-
rilor, care-i " âra:tM°llpe
Platon ca pe un magi-
cian ai scrisului : 262,
263, 276. 301/ 308, 385.
' 416-417, 463, 501—502,
' 1k,i:"li37-i|§8, ! '724,: 748,
j ,8 796—7â7; 90'0—102; 931—
932, 945, 956, 985,'1070—
,.:i1073i.1162, 1232,;-1258. ,
PliilTAHII (46—120 e.n.)
./ filozof; «platonician,. •. mp-
.. raţi.str jşi .. biograf* ţţftutor
1 al unui bogat florilegiu
i de lucrări literare, fi-
lozofice, morale şi 'poli-
tice, cunoscut sub nu-
mele de tââr'qlia, al
'Vfeţilor paraleli, ctinsa-
J 'erate J personajel or 'ilus-
tre1 diif lsTorîae©^ciSî şi
Romei ;: - 280, • 334» i426,
i476,. 527., 5.77. 684,: 82!'.,
868, 889,: 949,: .1.030, 1153.
j ... 1154, 1238.
-' •'•> .aii-fj- .
! POJLYI51U (205- -12,5 ,î.e.n.)
i,, istpfîiOjgraf , au-
tor al unei istor;; uni-
versale care începea de
la primul război" plihic
j '(264 î.e.n.) pînă-n zilele
i ' autorului, redactată în
40: de hărţii:. 425. • -599,
j i-703, 946-7-94.7, 959.'
PUOOOl'lOS ; d-M Caesa-
: '<J-¥-iog^8i aI8^So.mniie'iÂ'J:,iui
Iiistinian-W'659^fe0;;';6167,
 INDICE AI-l-'ABirriC
:; 704,'1 #3j' '775, 841. 1086,
1118, i l f e t o -
- coralS. ^-vî J-^ •
P ROT AG OR A S (orii. 480-
SO^kXTfe (470—399 î.e.n.)
• 416; î.e.,ri.) celebru âbfis t,
' -suitorul maximei. „omul
'fcît'e măsura tuturor lu-
crurilor "v a pus la în-
doială • existenţa zSilbr.
Este primul gînditor de-
ist-: 48,'i. 9,'i'i.
PSEUDO-XENOFON (sec.
V. î.e.n.; autor al unui
opuscul «intitulat -Despre
statul ' îWem&Pt- "400,
984. 1 SGFOCLE (496—4'60 î.e.n.)
?» r/î'-f !'; J ..i •• !,•'-. • r-
SAPPHO (cca., 630 —pri-
ma j urnă ţâţe a' sec. al
,.VI-]eâ î,e.n.) a cînţaţ în
9 cărţi de poezie > lirică
frumuseţea, dragostea şi
lumina, cu un simţ deo-
sebit ; ;al percepţiei sen-
soriale: 495> 617, 870,
SIMONIDE (556—467 î.e.n.)
poet. liric, originar, din
,iijiBUlia Ceoş, A cîntat
: j victoriile grecilor asupra
perşilor devenind un
poet panelenic. A scris
epigrame funerare, ele-
181
gii 'şi poetiic din toate
Speciile •' ibSeaţi'&i lirice
filozof, duşman al ori-
cărui îhvăţărtiîiit dogma-
tic şi â cărui metodă
consta în a descoperi
adevărul piin : metoda
euristică. Creator :de
şcoală, a avut < mulţi
idiscipoli,u'i:printre r care
pe Pluton : . '445, . 881,
1183, 1250. :
poet : trâgic,' întrupînd
în cele şapte tragedii
transmis!» credinţe şi
concepţii tradiţionale,
printre care dominantă
: rămîne corelaţia dintre
: păcat şi pedeapsă. • • A
• dat, dovadă -de o rară
ştiinţă iq, în explorarea
.., adîncurilor /jj conştiinţei
omeneşti, şi de o înde-
lungată familiarizare cu
tehnica argumentării ra-
ţionale : 260, 325, 351, 403,
405—407, 442. 451, 460—
461, 471—472. 481. 518—
32l' 535, 540—541,' 573,
186 INDICE "ALFABETIC
ti .597 598. >619.. 620. ; 647.
a; 650, 653,, 657.
721, 772, 778, 842ie8S.Ş—
, 856, 864—865, 885, 928—
.929,. 996—93>7,f)1043—10.44,
1056—1058, 1067, 1113,
1131, 11.49, 1166—1167,
1181, 1193, 1202—1203,
1214. 1226—1227, 1242.
SOLON - (cva. .. 634"—560
fî'îf@.a.) reformator şi' 'om
• politii: : i'-*#teniaS|îapt in
, 1 fîek-re- elogia gnomică f a-
junge la malsirizaroa ci,
, abortlînd probiPnie prj-
; vitoare la dreptatea so-
, cială. finalitatea
vieţii : 397, 738, 822, 993,
1111. ,, , „
STASlNOl'OWLOS MI-
• MAŢI/. născut »>în -1933,
A poet. romancier, eseist şi
3 remarcabil • cercetător în
'derheniul dreptului- ad-
i&j^SwîSMativ, Din 'lucră-
'•i'il(> sale citănV : Ţara
u'- şi
' 'Procesul : 365. 1 tor de versuri gnomice
r V :• '..'.'"' . .
STOBAIOS (sec. V. • e. n.)
autorul unei an'.ologii
(ilorilQgiu), ide sentinţe şi
precepte, compilate clin
500 de autori:f tîjj-r
THAI-ES DIN MlU-'.T(cca
640—54.7 î.e.in.) filozof
j aparţinând Şcolii filozo-
j fSagydjfâfe Ionia .«(AisiS Mi-
...npăJiişijŞjjîn acelaşi , ţfcpp,
•,.oni de ştiinţă.; a susţi-
nut , • că principiul pri-
mordial ijgl Jgjpnţ|4or
este apa : 395, 439, 457,
612 850, 1159.
luau »i» -tofoia { j s a j .V
THEQCIIIT ; (cca. 315—
. ,-2.50 î.e.n.) poet lirlfi,o cre-
ator al idilei, ca specie
literară, este , ultimul
mare poet al Heiadei ; a
scris 32 de idile (însu-
mând 2000 de versuri)
: ..! ' i . i. f>
dintre care de faimă
deosebită s-âti bucurat
idilele 'inspirate din via-
ţa păstorilor 810, 1084,
j-23'6. ,<m
K*i('ccă.'J3b0 lfie.n.), spoet,
au-
"•igfi^g ;-au ntrâs porecla
* Ve/:i nota de la pa.-ţ. 177 yicigeneş
Laertioş. , ,
 INDICE
•de i;t „sdîi.siuL">: aiţ-îreţeiep-
tu!) : B4.*J. HST. rngrs '
THKOFRAST '(373—287
H : IflUzoi'^emMâic,
' discipol al lui ArisUHel,
autor a <irca 240' de tra -
11 tnttf, ubordînd probleme
de "metafizică, aiiogiCă,
•. ;mqia3ân :şi .. . ştiinţele.; <na-
t,«rii,-jdjntire care ni ;s-au
păsţrafrţ |nţegrad trei. lu-
priyjad do-
meniul ştiinţelor natu-
rale (Despre plante şi
Despre cauzele plarrte-
• lor) şi 30 de< portrete
,. psihfttagioe, „ao ifîunoşşyte
:sub denumirea ^Carac-
tere : 467, '658, „825,
1206 ' 1215. 1264.
THEOGNIS DIN MEGA-
RA (sec. VI. î.e.n.) re-
prezentant al elegiei
gnomice, eonţinînd sfa-
turi de morală practică,
elegii, sentinţe, prover-
be, dintre care multe
au format fondul unor
crestomaţii din perioar
da romană : 316, 320,
323, 350, 359, 382, 448,
531, 602, 616, 709, 719,
ALFABETrC
759—760, 785. 833; 952,
• .1042. > 1077-1-1078, 1109.
TUCIDIDE (465—395 î.e.n.)
'3'stortcul cei mâi «±îr%ea~
' J"mă ăi Greciei antice, au-
tor al unei opere înc'hi-
'' nate războiului'' 'peldpo-
iieziaiC, monument a! is-
toriografiei antice. Ela-
borată : pe a baza. ptanci-
. pi ului cauzalităţii taeru-
:.irilor, dovedeşte răspun-
derea -asumată de isto-
rie de' a -face o operă
care să slujească ,e⣠în-
dr£Pţ$r generaţiilpi- .:Mii>
ioare, pornind de la
, concepţia şliinţififiă . a
..repetării fenomenelor şo-
cial-economice : 354, 361-
—363, 375, 408, 542—544,
575, 651, 656, 670, 680,
792, 809, 813—814, 903,
915, 944, 953—954, 982—
983, 994, 1037, 1079—
1080, 1150.
TSATSOS CONSTANTIN,
născut la Atena, în
1899, profesor de filozo-
fia dreptului 1-a Univer-
sitatea din Atena, mar-
cantă personalitate a
19 INDICE "ALFABETIC

'•«ştiinţei dreptului şi'* a •, în: cadrul: căreia menţio-

cercetării i filozofice. Pre
, şedinţe . al >, Republicii
Elene (1975—1980.) : . 267,
285, .286, 287, 366, 428,
436, 454, 506, 528, 578,
600—601, 631—632, 668,
819—821, 939—941, 1163,
1191, 1240, 1261. 4
XENOFAN (a doua jumă-
> ta te ifii sec..:, VI. o f î.e.n.)
filozof eleat şi poet, au-
tor tal poemului Despre
natură : 257: bis, 4.79,
js sirtcitţ -rtii^il) 'Şim
••1221. . •:*!>.?> fi?. D'îi y
ZEN0.N .. (eca.. ,33.6—264
XF.NOFON (430 sau 425—
359 î.e.ri:), istoric şi mo-
ralist, autor al unei bo-
gate şi variate opere,
năm lucrarea Anabasis,
consacrată expediţiei .lui
. Cyrşs . cel, tînăr ,. înjpo-
; .triva .fratelui său,; Arta-
xerxes, regele Perşi ei,
Cyropedia, < dedicată 1 ui
Cyrus cel bătrîn şi
Apomnemoneumata, de-
obicei citată sub titlul
latin de' Memorabilia,
-conţînînd: ăitaîntirile' sale
452, 727, 744. ' * ' ;;:î
î.e.n.) filozof, • originar
din Kition, Cipru. :on-
datorul stoicismului :
'626, 728,. 751/ 977, 1190.
 INDICE TEMATIC 20

A A T L E T : 1122.
A U R : 250, 560, 584, 970,
A C Ţ I U N E : 38, 701, 703, 1007, 1262—1265.
1013, 1020, 1024, 1117, AVERE : 310, 319, 321, 331,
1244. 336, 337, 569, 714, 784,
ADEVĂR : 32, 77, 184, 788, 915, 946, 1068, 1263.
225 257—267, 281, 304, A V E R T I S M E N T : 248.
68 843, 844, 846, 1034,
1120, 1253.
A J U T O R : 269—274, 314, B
1083.
A M Î N A R E : 275. B A N I : 327, 328, 334, 453,
462, 511, 625, 642, 733,
A N A R H I E : 402,
997.
A P A : 107 204, 224.
B Ă R B A T : 498, 583, 602,
APARENŢA: 183, 757,
604, 609, 704, 788, 900,
893, 1120.
957, 1051, 1095, 1243,
A R A T : 469. 1249.
ARMONIE : 586, 638, 892, BĂRBĂŢIE : 450, 443, 932.
1224. BĂTRlNEŢE : 46, 189,
A R T A : 122, 240, 276— 220, 284, 288—296, 342,
287, 741. 353, 496, 555, 738, 842,
ASPECT : 611. 1092, 1102.
1901 INDICE TEMATIC

BINE : 297—313, 662, 726, CASĂ : 102, 205, 510, 582,

835, 921, 923, 977. 613.
BINE OBŞTESC : 399. CEARTĂ : 1077.
BINEFACERE : 246, 314 CETATE (STAT) : 363,
—318, 994, 1058. 390, 403, 406, 412, 414,
B I N E F Ă C Ă T O R : 56, 314, 415, 416, 420, 424, 552,
1056. 553, 565, 580, 603, 720,
B I R U I N Ţ A : 1162. 793, 794, 795, 798, 809,
BÎRFA : 673. 847, 932, 955, 957, 1080,
BLÎNDEŢE; 1107. 1148—1157, 1211.
BOALA : 1074, 1164 CETĂŢEAN : 361, 427, 475,
BOGAT : 420, 559, 679 728, 795, 943, 1064 1080,
BOGĂŢIE : 79> 2 3 1 3 1 9 ~ 1150, 1151, 1153.
337, 648, 683, 858, 1065, CHEZĂŞIE : 1100.
1076, 1103 1134, 1209. CHIBZUINŢĂ : 18, 76, 164,
BOLNAV : 1071. 350—347, 158, 669, 725
800, 1020.
BOU : 44.
CINSTE : 332, 358—367,
BROASCA : 114.
946, 1035.
BUCURIE i 529, 923, 1130,
CINSTIRE : 268 bis. 646,
1160.
946.
BUNĂTATE : 385.
CIOARA : 112.
B U N Ă V O I N Ţ Ă 10.
C Î I N E : 41, 119.
BUNURI vezi AVERE.
CIRMACI 1152.
CÎŞTIG : 368- S72, 669,
C 1108.
CLASĂ S O C I A L Ă : 420.
CAL 467. COMANDANT : 412, 425,
CALITAT MORALĂ : 430, 454, 1022, 1111.
34, 144 162, 197, 214 COMODITATE : 150, 152.
216, 217, 268, 671. COMPORTARE : 380—391.
C A R A C T E R : 338—349. CONCENTRARE 1163.
 INDICE T E M A T I C 191

CONDUCĂTOR : 144, 393, CUVINT : 455—472, 528,

397, 401, 411. 297, 828, 932, 1018.
CONDUCERE: 392—430,
1153. D
CONFLICT: 190, 390.
CONSTRINGERE : 175. DAR : 64, 85, 272, 541, 1060
C O N Ş T I I N Ţ A : 364, 584, 1182.
1117. DATORIE : 417—476, 717,
CONTINUITATE : 1163. 724, 1053-
CONTRARII : 1090, 1219. DEFECT : 712.
CONVENŢIE : 517, 782. DEMAGOGIE : 426, 477—
478.
CONVINGERE : 380.
DEMNITATE : 825, 1091.
COPIL : 205, 262, 580, 584,
DEMOCRAŢIE : 394, 409,
805, 820, 1050, 1207.
821, 1261.
CORABIE : 1147, 1149,
DENUNŢĂTOR : 820.
1152.
DEPRINDERE : 387, 795.
CORB : 823. DESFĂTARE : 96. ,
CORECT: 1034. DESFRÎU : 1234.
CUGET: 1165. DESPOT : 426, 1214.
CUGETARE : 162. DESPOTISM : 402.
C U L T U R A : 431—437, 561. DESTOINIC : 430.
CUMINŢENIE : 294, 670. DEZNĂDEJDE : 1127.
C U M P Ă T A R E : 839. DEZONOARE : 816.
DEZVOLTARE: 30, 848.
CUNOAŞTERE : 51, 228,
DISCERNAMÎNT : 1109.
438—445, 483, 485, 895,
DISCORDIE : 81, 1089.
CUNOŞTINŢĂ : 743. DISCREŢIE : 137.
CURAJ : 75, 163, 177, 294, DISPREŢ : 426.
446—454, 717, 719, 813, DISPUTA : 1035.
1227. DIVINITATE : 479—488,
C U V I I N Ţ A : 638. 585, 766, 791, 811, 870,
1901 INDICE TEMATIC
890, 925, 947, 1036, 1041,
1127, 1134, 1218, 1246.
DOGMA: 39.
DOJANA : 911.
DORINŢA: 131, 484—490,
1146.
DRAGOSTE : 1, 165, 493—
506, 866, 971, 1158.
DREPT: 944, 1252.
DREPTATE: 83, 416, 464,
• 507—528, 563, 937, 946,
1055, 1143, 1259.
DREPTURI : 408.
DURERE: 161, 529—535,
608, 726, 912, 1155, 1204.
DUŞMAN: 85, 241, 536—
547, 676, 747, 761, 826,
959, 991, 1115, 1121, 1160.
DUŞMĂNIE : 10, 399.
E FEMEIE: 178, 498, 583,
ECONOMIE : 310, 322,
1264.
EDUCAŢIE: 146, 267,
548—561, 612, 1196.
EFORT : 886.
EGALITATE : 821, 995.
ELOCINŢĂ : 562—566.
EMOŢIE: 163.
EMULAŢIE: 567—570.
EXAGERARE: 72, 237,
711.
EXCES : 326; 503.
EXERCIŢIU: 434.
EXISTENŢĂ: 1187, 1229.
EXPERIENŢA: 206, 571—
579.
EXTREME : 12.
F
FAIMĂ : 59, 188.
FAIMĂ R E A : 1065.
F A L S : 488.
F A M I L I E : 390, 580—588.
FAPTĂ : 659, 688, 704, 774
817, 895, 1067, 1081, 1095,
1102.
FĂŢĂRNICIE : 124, 192,
325.
602—609, 636, 1243.
FENOMEN: 896.
FERICIRE: 136, 234, 413,
551, 582, 610—632, 721,
800, 813, 854, 1001, 1010,
1183.
FERICIT: 433, 895, 990,
1063, 1066, 1150, 1157,
1241, 1257, 1258.
FIER: 681, 1033, 1172.
 INDICE TEMATIC 193

FILOZOF : 3L GRAI vezi VORBĂ.

FILOZOFIE: 1081. GREŞEALA : 27, 147, 159,
FIRE vezi NATURA 210, 420, 473, 547, 661—
F L U V I U : 190. 668, 683, 711, 726, 861,
FOAME 47, 185, 633— 1115. .3
634, 785, 1082, 1087, 1164. GREU : 244, 382, 422, 439,
FOC: 1007, 1218. 887, 1101, 1180.
FOLOS: 435, 609. GREUTATE: 717, 1197.
FORŢA : 129, 182, 187, 380, GRIJĂ: 92.
803, 897- 1027. GRIJULIU: 1131.
FRAUDĂ : 1113. GUNOI : 55.
FRICA : 212, 354, 449, GUVERNAMÎNT : 418, 421
1107, 1179. 422.
FRUMOS : 244, 283, 288,
384, 549, 561,635, 971,
996, 1153, 1253. H
FRUMUSEŢE : 385, 389,
505, 635—644, 848, 974, HAINA : 67.
1073. HOŢ : 53.

G I

G Ă I N A : 1019 IED : 35.

GENIU: 284. IERTARE : 206, 381.
GÎND : 442, 464, 594, 722, IMITAŢIE: 41.
850, 903, 1032. IMPAS: 130.
GÎNDIRE: 457, 743, 1188. INACTIVITATE: 255.
GLORIE : 471, 622, 645— INCORUPTIBIL : 281.
653, 675, 858, 969, 1067, INDEPENDENŢĂ: 281,
1199. 340, 627, 818.
G R A B A : 654—660. INTERES: 1261.
1901 INDICE TEMATIC

INIMA : 773. ÎNŢELEPT: 546, 563, 573,

INUTILITATE : 115, 118,
120, -125, 181, 243.
INVIDIE: 336, 673—685.
IPOCRIZIE: 478-
ISTORIC : 281.
ISTORIE: 279.
IZBÎNDA : 686—700, 1124.
I
656, 659, 665, 740, 755,
840, 852, 1040, 1053, 1096
1260.
[A] Î N V A Ţ Ă : 54, 109, 173,
198, 1111.
Î N V Ă Ţ A T : 432.
Î N V Ă Ţ Ă T U R Ă : 734—754,
1187.
ÎNVINUIRE : 1198.

ÎMPOTRIVIRE: 221. J
ÎNCEPUT: 37, 110, 701—
705, 898. JALE: 1130.
ÎNCERCARE: 24. JOC DE ZARURI : 1237,
ÎNCHIPUIRE: 333. 1238.
ÎNCREDERE: 220, 443, [A] JUDECA: 135, 183.
706—710. JUDECATĂ : 735, 742,
ÎNDRĂZNEALĂ : 210, 354, 755—768, 926.
447, 703, 711—713, 828. JURĂMÎNT : 769—775,
ÎNFUMURARE : 1215. 1029.
ÎNGÎMFARE : 82, 711, JUST: 517.
750, 1190. JUSTIŢIE : 346, 466, 509,
ÎNŞELĂCIUNE: 84, 215, 776—782.
253, 445, 642, 1677, 1210.
ÎNTÎMPLARE : 219, 1102,
1125. L
ÎNŢELEGERE : 1025.
ÎNŢELEPCIUNE : 7, 199, LAŞITATE : 155, 193, 454,
200, 324, 352, 373, 399, 946.
532, 614, 619, 664, 714— LAUDĂ : 80, 191, 516, 638,
733, 926, 1010, 1191. 680, 841, 1103, 1114.
 INDICE TEMATIC 195

L A U D A DE S I N E : 236, MESCHIN: 1215.

296, 1216. MEŞTER: 888.
L Ă C O M I E : 93, 783—788. MEŞTEŞUG : 576, 889,
LĂCOMIE DE BANI : 94. 1084.
LEGE : 156, 196, 411, 414, M I E L : 1025.
415, 442, 465, 466, 545, MINCIUNA : 516, 842—
554, 585, 789—803, 901, 847, 1077.
1172, 1224, 1229. MINTE : 612, 615, 656, 749,
LENE: 33, 217, 218, 804— 759, 766, 848—860, 1050,
812. 1260.
L E U : 79, 344, 1025. M Î N I E : 101, 105, 157, 158,
LIBERTATE : 545, 813— 164, 656, 861—869.
821. M O A R T E : 487, 613, 615,
LIMBA : 90, 91, 278, 1106. 623, 870—876, 1092, 1251.
L I M B A R E A : 50. MODERAŢIE : 326, 821.
LINGUŞIRE : 70, 822—828 MOMENT PRIELNIC : 108
LUP : 35, 66, 124 , 145, MONARHIE : 400.
154, 826, 1025. MORT : 148.
L U P T A : 174, 365, 647, 668 MUNCA : 188, 410, 720,
700, 713, 948, 1230. 809, 877—891, 939, 1046.
L U X : 1211. M U R I T O R : (subst.) vezi
OM
MURITOR: (adj.) 853,
M 1068, 1174.

MARE : 190, 306, 313, 580,

707, 720, 945, 1062. N
M Ă G A R : 149, 970. N A T U R Ă : 242, 441, 517,
M Ă S U R Ă : 138, 203, 213, 637, 681, 796, 819, 877,
829—841, 930, 1250. 892—898, 937, 1028, 1034,
MEDIC : 1208. NĂDEJDE : vezi SPE-
MERIT": 523. RANŢA
1901 INDICE TEMATIC
NEBUNIE : 975, 1031, 1174
NECAZ: 916, 1155, 1163,
1176, 1240.
NECESITATE: 819.
NECINSTE: 362, 901, 1108
NECUNOAŞTERE: 662,
726.
NEDREPTATE : 512, 514,
629, 895, 899—904.
NEFERICIRE: 26, 113,
257, 512, 618, 678, 914,
990. 1160, 1241.
NEHOTARÎRE : 62.
NEÎNCREDERE: 708.
NELEGIUIT: 358, 801.
NEMERNIC: 1100.
NEMURITOR: (adj.) 1068.
NENOROCIRE : 433, 475,
514, 557, 571, 610, 654,
686, 719, 744, 764, 865,
873, 895, 905—917, 926,
998, 1001, 1045.
1104, 1241.
NEPASARE: 167.
NEPLĂCERE: 972.
NERECUNOŞTINŢA: 1061
NESOCOTINŢA: 354.
NESTATORNICIE: 121.
NESTĂPÎNIRE : 1159.
NEŞTIINŢA: 18, 1183.
NEVOIE: 22.
NEVREDNIC: 1006.
NIVEL : 436.
NOAPTE: 1, 100.
NOBLEŢE: 639, 840, 937.
NOROC: 451, 594, 614,
762, 925, 1040, 1127, 1128,
1134, 1135, 1136, 1189.
O
O A I A : 124, 251.
OBICEI: 17, 141, 349.
OBLIGAŢIE: 404.
OBOSEALA: 117, 1164.
OCARĂ : 235, 289.
OFENSA: 235.
O L A R : 748.
OLIGARHIE: 399, 408,
414, 795.
O M : 27, 36, 67, 146, 249,
250, 263, 376, 389, 404,
411, 440, 442, 443, 444,
447, 457, 458, 464, 529,
533, 548, 551, 558, 561,
618, 646, 664, 672, 710,
711, 712, 751, 769, 779,
800, 817, 818, 819, 837,
856, 869, 875—876, 878—
917, 918—941, 1015, 1025,
1036, 1045, 1048, 1054,
1077, 1078, 1124, 1125,
1127, 1128, 1139, 1165,
 INDICE TEMATIC
1166, 1182, 1187, 1216,
1218, 1253, 1258.
OM B U N : 84.
OM LENEŞ: 808.
OM LIBER : 209, 728, 1048
OM R Â U : 300, 305, 306,
709, 1031.
ONOARE: 817.
ORAŞ vezi CETATE
(STAT)
ORATOR: 160, 196, 467.
ORATORIE: 515, 827.
ORB : 78.
P PREŢ : 226.
PACE: 942—949, 1050.
PAGUBA : 64, 65, 371,
374, 572, 1027, 1108, 1159
1163.
P A R A Z I T : 811.
PASIUNE: 1037.
P A T I M A : 60, 799.
P A T R I E : 475, 950—960.
P A M I N T : 707, 713, 1170.
PĂRERE : 264, 265.
PĂRINŢI : 474, 585, 805,
861, 951, 956, 1050.
PEDEAPSA : 146, 480, 481,
596, 643, 904, 1099.
PERICOL: 1030.
PERFIDIE: 1242.
197
PERSEVERENŢA: 176,
961—968.
PERVERSITATE : 1098.
PEŞTE : 106.
PICTURA : 282.
PIERDERE: 375.
PIERZANIE: 91, 1211.
PÎINE : 99.
[A] PÎNGARI : 202.
PLĂCERE : 969—978, 1258
[A] PLINGE: 1170.
P L U G A R : 720.
POEZIE : 279, 287.
P O L I T I C A : 566, 1261.
POPOR : 267, 309.
PREVEDERE: 168, 410,
542, 1021, 1105.
PREVEDERE (LIPSA DE):
227.
PREZENT : 84, 168, 282.
PRICEPUT: 931.
PRIETEN: 80, 134, 234,
241, 274, 544, 610, 728,
761, 826, 905, 959, 1071,
1104.
PRIETENIE : 86, 987—1011
PRILEJ: 1012—1024.
PRIMEJDIE : 375, 427, 715
804, 816.
PROSPERITATE: 830,
1155.
1901 INDICE TEMATIC

PROST : 129, 424, 572. R E G A L I T A T E : 527.

PROSTIE: 1027. REGE : 413, 426, 509, 545,
PRUDENŢA : 128, 133, 578, 795.
201, 224, 247, 1020—1024, REMEDIU: 1167.
1118. RENUME : 932, 1063—1070
PUTERE : 341, 353, 428, 1253.
442, 472, 682, 713, 800, REPUTAŢIE : 1067.
803, 824, 838, 846, 852, RESPECT: 57, 427, 1107,
922, 961, 1025—1040, 1116.
1107, 1163, 1254. RESTRIŞTE : 448, 830,
1042.
RISC: 885.
R
R I S I P A : 151.
R I V A L I T A T E : 685.
R A N A : 161.
RIS : 6, 540, 910.
RAŢIUNE : 638, 718, 799,
ROBIE vezi SCLAVIE
802, 974, 1032—1040, 1229.
ROD, ROADE : 73, 672,
RĂBDARE : 25, 75, 700,
745, 976-
1041—1047, 1239.
RUGĂMINTE : 486.
R Ă S P L A T Ă : 882.
RUŞINE : 1079, 1086, 1162,
RĂTĂCIR.E : 69, 836.
1227, 1234.
R Ă U : 49, 166, 298, 301,
302, 305, 311, 393, 786,
862, 870, 977, 999, 1100,
S
1105, 1162, 1167, 1173,
1178, 1208, 1233. SABIE : 142.
RĂZBOI : 123, 566, 604, SACRIFICIU: 386.
605, 752, 1048—1055, 1187 S A R C I N A : 1156.
RĂZBUNARE : 381, 479, S Ă N Ă T A T E : 1164, 1071—
482. 1076.
I A ] RECUNOAŞTE : 229. SĂRĂCIE : 74, 93, 179,
RECUNOŞTINŢA : 127, 180, 559, 783, 1000, 1077—
245, 246, 1050—1062. 10S9, 1136.
 INDICE TEMATIC 199

SARÂCIME : 409. 1055, 1137—1147, 1205,

SĂRBĂTOARE : 810. 1236.
S A T U R A R E : 1164. SPIRIT : 180, 1259.
SCLAV : 209, 417, 1048.
STAT vezi CETATE
SCLAVIE : 814, 815, 958,
(STAT)
976, 1166.
STAPÎN : 68, 393, 935, (de
SCOP: 600, 978.
sclavi): 417.
SCRIS: 285.
SECERIŞ : 836. STAPÎNIRE DE SINE :
SECRET: 710. 230, 1158—1163, 1259.
SEMĂNAT : 16, 306, 388. STĂRUINŢĂ : 204.
SENTINŢA : 1095. STEJAR: 182.
S F A T : 104, 195, 607, 659,
STIL : 277, 286.
709, 911, 1096—1121, 1171.
SFĂTUITOR : 207, 208. STIMA : 389.
SFETNIC : 392, 573. [A] STÎRNI : 194.
SICOFANT vezi DENUN- STOMAC: 256, 1086, 1158.
ŢĂTOR ŞTIINŢA : 147, 266, 1180—
SIGURANŢA : 254. 1191.
S I M P A T I E : 153. STRĂDUINŢĂ : 116, 232.
SIMPLITATE : 385. STRICĂCIUNE : 1006.
SINCERITATE : 223, 281,
STUDIU : 434.
470.
SUBLIM : 283.
SFÎRŞIT : 110, 701, 702,
703, 898. SUCCES : 617, 837, 927.
SOARE : 1228. SUFERINŢA: 274, 493,
SOARTA : 21, 163, 392, 676, 678, 917, 978, 1045,
460, 583, 752, 1122—1136, 1164—1179.
1144, 1200, 1216, 1239. SUFLET : 92, 442, 468,
SOCIETATE: 562. 471, 493, 496, 525, 678,
SPERANŢA : 3, 26, 369, 746, 756, 771, 772, 907,
377, 723, 736, 788, 874, 937, 978, 1139, 1169, 1252
1901 INDICE TEMATIC
T VECIN : 370, 509, 992.
T A L E N T : 860.
TĂCERE : 238, 1192—1196.
TEAMA vezi FRICA
TEORIE : 940.
TIMP : 13, 46, 186, 208,
211, 259, 261, 518, 551,
750, 711, 1126, 1135, 1190
1197—1208.
TINEREŢE : 97, 292, 294,
1092, 1102.
TIRAN : 395, 396, 545,
613, 822.
TIRANIE : 34, 405, 414.
TÎNAR : 291, 487, 734,
1246.
TRANDAFIR : 1012.
TRĂDARE : 169, 800.
TRECUT : 189, 289.
TRUDA : 15, 187, 369, 549,
689, 806.
TRUFIE: 1209—1216.
Ţ A R A : 404, 413, 428, 780,
943, 953.
ŢEL : 840.
V VORBA : 142, 338, 456, 457,
V A C A : 114.
VALOARE : 170, 171, 947,
1219.
V I A Ţ A : 17, 42, 88, 89,
174, 233, 257, 337, 345,
348, 391, 402, 410, 483,
494, 510, 536, 573, 576,
578, 614, 615.
VICLENIE: 58, 242, 903,
1097, 1241—1245.
VICTORIE: 346, 617, 620,
625, 714, 776, 867, 874,
912, 937, 943, 951, 965,
966, 978, 10 , 1043,
1066, 1072, 1092, 1147,
1184, 1197, 1199, 1225—
1240, 1252, 1255.
V I G I L E N Ţ A : 172.
V I I T O R : 84, 189, 718.
VINOVAT : 777.
V I N : 1, 77, 748.
VIRTUTE: 334, 386, 477,
522, 523, 550, 802, 839,
840, 879, 1023, 1034,
1154, 1239, 1246—1261.
V I S : 924, 1142.
V I Ţ E L : 826.
V O I N Ţ A : 1077.
458, 459, 463, 468, 469,
470, 478, 591, 593, 599,
934, 1081, 1112, 1161,
1195.
 INDICE TEMATIC 201

VORBĂRIE : 431, 477, U R A : 426, 497, 544.

1141. U R Î T : 946, 971, 1209.
VRĂJMAŞ vezi DUŞMAN U Ş O R : 439.
VREME vezi TIMP
V U L P E : 45, 344. Z

ZEL : 87, 841. i

U ZGÎRCENIE: 1262—1265.
Z I : 705, 1093.
U M I L I N Ţ A : 179. ZID DE APĂRARE : 852,
UNIVERS : 937. 859.
 CUPRINS

Cuvînt înainte V
Notă asupra ediţiei XXXIII

PARTEA I
DICTOANE ŞI EXPRESII în original, tra-
duceri şi variante 1

PARTEA A II-A
PROVERBE ŞI CUGETĂRI 33
Bibliografie 171
Indice alfabetic al autorilor citaţi . . . 174
Indice tematic 189
 Lector : GHEORGHE MARIN
Tehnoredactor : MARIANA PUŞCAŞU

Bun ăe tipar 7.IX. 1981. Apărut 1981.

Comanda nr. 1455. Coli de tipar 7,5.

Tiparul executat sub comanda

nr. 1/83 Ia
întreprinderea poligrafică
„13 Dccembr li
r, r «$ B t r - Grlgore Alexandrescu nr.88~87

' Mt»t® I' a cureştl

Kepublica Socialistă România