EDUCATOARE: COLAC ANA – MARIA

G.P.P. NR. 1 CORABIA

JUDEŢUL OLT
PARTEA I DRAMATIZARE ALBA-CA-ZĂPADA

Rolurile sunt spuse pe fond muzical: Snow White Walt Disney

BUNICA

E o poveste veche, veche, de demult.

Şi cea mai frumoasă dintre care-ascult,
Cînd bunica iarnă îşi începe spuza
De poveşti să-şi cearnă.
Focul o aude, lungi urechi de pară roşii şi zălude
Se ciulesc în sobă, crivăţul s-asculte.
Vine vijelie pe cinci roţi şi-o tobă
Iar la geam îi cheamă pe cei mai cuminţi
Clinchenind pe streşini, ţurţurii de-arginţi
Şi bunica iarnă, peste munţi, câmpii,
Tot povestea aceasta o spune întâi.

A fost odată, hăt demult, departe,

Am uitat în ce ţară. Timpul a şters-o din carte.
Era iarnă pe-atunci. Dealuri şi lunci
Păreau toate de zahăr şi lapte.
Fulgi de nea se prindeau de fereşti câte doi, câte şapte.
Poate aşa au aflat şi văzut
Cum porni al poveştii-nceput.
Somnul cuprindea castelul
De pe stânca cea înaltă.
Nici o altă luminată,
Doar fereastra dinspre turn.
1
 Cum? Oare ea, regina fie, care-n ora cea târzie
Mai întârzie la geam?
Ascultând poate, cum vântul poleieşte ram cu ram?

POVESTITORUL 1
A fost o dată ca niciodată,
Într-o ţară –ndepărtată,
Un palat ca în poveşti,
Cu steaguri împărăteşti
Şi domniţe la fereşti.

POVESTITORUL 2
A fost o dulce –mpărăteasă
Ce sprijinită la fereastră
Broda cu firul şi cu gândul
Care-i înconjura pământul.
- Cosea, şi-n zare cănd privea,
Ea găndurile-şi depăna;
Şi tot visa să aibă o fată
Cu faţa albă, luminată,
Cum e zăpada cea curată.

Intră în scenă ALBA CA ZĂPADA

POVESTITORUL 1
Şi visul ei se –adeveri
Când anul se împlini.
Şi-aşa cum din poveşti se ştie
E scurtă orice bucurie.

Şi jalea vine, nu se lasă,

Vine-n palat la –mpărăteasă
2
Aceasta moare şi-n palat.
Un an de doliu s-a lăsat

POVESTITORUL 2

-Mult nu trecu şi Împăratul

Se însură, tristă poveste….
Căci noua mamă rea mai este
Şi pe prinţesă n-o iubeşte.

Copila tot mereu creştea,

Şi mai frumoasă se făcea;
Şi de gingaşă ce era
Întreaga lume-o-admira.

Albă-ca-Zăpada se retrage în culise. Intră în scenă Împărăteasa cu Oglinda

POVESTITOR 1
-Şi iată că-ntr-o bună zi,
De-oglindă doamna-şi aminti
Căreia astfel îi grăi:

Împărăteasa, admirându-se si aranjându-se în faţa oglinzii.

- Oglindă, oglinjoară,
- Cine-i cea mai frumoasă-n ţară?

OGLINDA
-Frumoasă eşti, crăiasă,
Ca ziua luminoasă,
Dar Albă-ca-Zăpada
3
E mult, mult mai frumosă!

ÎMPĂRĂTEASA
Agitată se plimbă pe scenă
- Ah! De ciudă nu mai pot,
Şi mă-ngălbenesc de tot;
Când aud, vai,ce năpastă,
Că nu sunt cea mai frumoasă!
Dar am să găsesc îndată
Cum s-o prăpădesc pe fată!

Împărăteasa bate din palme, poruncitor.

-Cemaţi-l pe vânător!

Vânătorul intră, face o plecăciune şi îngenunchează în faţa Împărătesei

ÎMPĂRĂTEASA
-Ia copila de aici
Şi-n pădure să o duci!
Acolo, să scapi de ea,
Cât trăiesc, n-o pot vedea!

VÂNĂTORUL
-Am înteles, Măria-ta!
Porunca ţi-o voi respecta!

Se îndreapta spre culise, trăgând-o pe Albă-ca-Zăpada după el.

-Haide, biata mea copilă!

4
 Ce pedeapsă fără milă....

Albă-ca-Zăpada în genunchi, plânge şi-l imploră pe vânător:

-Vânător, vânătoraş,
Fie-ţi milă, rogu-te-aş!
Cruţă-mi viaţa şi mă lasă
Aici, în pădurea deasă!

Vânătorul o ridică pe fată, zicându-i:

Atunci, fugi de-aici, copilă,

Căci de tine-mi este milă,
Iar pe maştera cea rea
O voi păcăli cumva!

Vânătorul se retrage, apoi, în culise

ALBĂ-CA-ZĂPADA
Cu capul în mâini, se plimbă pe scenă
-Doamne, unde-o să găsesc
Un culcuş să-mi odihnesc
Bietele mele picioare?
Vai, şi nu mai pot de foame!

Priveşte spre casa piticilor şi se freacă la ochi mirată

-Visez sau e-adevărat?

Peste o căsuţă am dat!
Să m-adăpostesc în ea
Până nu coboară seara!

5
 Se plimbă în jurul măsuţelor, uitându-se curioasă la mâncarea piticilor şi se preface că gustă din bucate şi
bea din pahare

- Dar ce lucruri mititele,

Drăguţe şi curăţele!
Din bunătăţi să ciugulesc,
Apoi să mă odihnesc
Albă-ca-Zăpada se întinde pe pat şi adoarme

POVESTITORUL 1:
Când se lasă şi noaptea deasă,
Sosiră şi piticii acasă.

PITICUL 1
Aşezat pe scăunel
- Cine a stat pe scăunelul meu?

PITICUL 2
Se uită la pahar
-Cine a băut din păhărelul meu?

PITICUL 3
Ia în mână o chiflă muşcată
- Cine a mâncat din pâinişoara mea?

PITICUL 4
Ţine în mână o farfurie cu legume
-Cine a mâncat din legumele mele?

PITICUL 5
Ridica o furculiţă de pe masă
6
- Cine a umblat cu furculiţa mea?

PITICUL 6
Ridică un cuţit de pe masă
-Cine-a tăiat cu cuţitaşul meu?

PITICUL 7
În faţa patului unde dormea Albă-ca Zăpada
-Cine doarme în patul meu?

PITICUL 1 o mângâie pe fată, aceasta se trezeşte, speriată şi se uită dezorientată la pitici

-Ce fată frumoasă

A venit la noi acasă!

PITICUL 2
-Cum te cheamă, dragă fată?

ALBĂ-ca-ZĂPADA
-Albă-ca-Zăpada-mi zice!

PITICUL 3
-Şi de-acasă ai fugit?
Sau pe-aici te-ai rătăcit?

ALBĂ-CA-ZĂPADA
-Trăiam în împărăţia mea
Dar într-o zi maştera rea
A vrut de mine scăpa,
C-o-ntrec prin frumuseţea mea.

7
8