Sunteți pe pagina 1din 5

Întreprinderea individualǎ versus întreprinderea familialǎ

Întreprinderea indivdualǎ şi cea familialǎ prezintǎ definiţii asemǎnǎtoare, potrivit art.2 din
O.U.G 44/ 2008, lit. g) şi h). Astfel, ambele forme sunt întreprinderi economice, fǎrǎ personalitate
juridicǎ, organizate de un întreprinzǎtor persoanǎ fizicǎ, în cazul întreprinderii familiale, alǎturi de
familia sa. Cele douǎ tipuri de întreprindere nu deţin personalitate juridicǎ odatǎ cu înregistrarea la
registrul comerţului, conform art. 22 si art. 30 alin.(1). În cazul întreprinderii familiale, acest lucru
înseamnǎ cǎ bunurile dobândite pe durata desfǎşurǎrii activitǎţii economice vor deveni coproprietatea
asociaţilor, inclusiv a minorilor de 16 ani.
O altǎ asemǎnare ce reiese din art. 5 şi art. 9 este faptul cǎ întreprinderea individualǎ şi cea
familialǎ trebuie sǎ deţinǎ un sediu profesional, declarat prin cererea de înregistrare în registrul
comerţului şi de autorizare a funcţionǎrii. Acesta poate fi cu titlu de proprietate sau cu titlu de
folosinţǎ, dar obligatoriu este cel din urmǎ. Astfel, pentru titularul întreprinderii individuale şi pentru
orice membru al întreprinderii familiale este obligatoriu sǎ deţinǎ titlu de folosinţǎ asupra imobilului
declarat sediu profesional. Acesta poate fi atât cu titlu oneros, cât şi cu titlu gratuit.
Aşa cum s-a precizat anterior, întreprinderea individualǎ şi cea familialǎ se înfiinţeazǎ la
iniţiativa unei persoane fizice, însǎ, doar cea de-a doua este alcatuitǎ din cel puţin doi membri ai
familiei sale, având la bazǎ şi un act constitutiv- art.28, alin. (1). Confrom art. 2, lit. d), familia este
formatǎ din soţul, soţia şi copii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizǎrii
întreprinderii familiale, rudele şi afinii pânǎ la gradul IV inclusiv.
O asemǎnare importantǎ constǎ în faptul cǎ atât titularul întreprinderii individuale, cât şi
membrii întreprinderii familiale au statut de persoanǎ fizicǎ autorizatǎ de la data înregistrǎrii celor
douǎ la registrul comerţului (art.23, art.31 ).
În plus, potrivit art.28, alin (2), componenţii familiei (cei cu vârsta peste 18 ani), pot fi simultan
PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale, însǎ cumulul acestor douǎ calitǎţi este interzis prin
aceeaşi O.U.G 44/2008- art.19, alin. (1). Faptul cǎ doar membrii familiei majori pot avea una dintre
calitǎţile menţionate se explicǎ prin obligativitatea împlinirii vârstei de 18 ani pentru desfǎşurarea
activitǎţii economice în una din aceste forme, ce reiese din art 8, alin. (1), lit.a).
Aşadar, iatǎ o deosebire importantǎ. Dacǎ pentru a fi titular al întreprinderii individuale este
necesarǎ vârsta majoratului (pentru a avea drept de dispoziţie), pentru a fi membru şi a presta activitate
în cadrul întreprinderii familiale este obligatorie vârsta de 16 ani, deci deţinerea doar a capacitǎţii de
exerciţiu restrânse.
Însǎ, minorul de 16 ani nu poate fi considerat comerciant, deşi începând cu aceastǎ vârstǎ se
poate angaja. Argumentul constǎ în faptul cǎ un comerciant, conform art.8, trebuie sǎ fie major, şi, pe
lângǎ alte cerinţe, sǎ deţinǎ un sediu profesional, deci sǎ îndeplineascǎ capacitate deplinǎ de exerciţiu.
Aşadar, reprezentantul întreprinderii familiale nu poate avea 16 ani.
O deosebire majorǎ ce ii conferǎ un avantaj întreprinderii individuale este cǎ aceasta poate
angaja terte persoane cu contract individual de muncǎ (art. 24). Întreprinderea familialǎ nu poate
angaja forţǎ de muncǎ salariatǎ (art.28, alin. (4)), fiindcǎ este constituitǎ pentru a-i avea drept salariaţi
chiar pe membrii familiei (inclusiv cei de 16 ani), deci fiecare asociat are statut de angajat.
Însǎ, atât titularul întreprinderii individuale, cât şi reprezentantul întreprinderii familiale pot
colabora cu terţe persoane fizice sau juridice pentru efectuarea activitǎţilor economice (art.24, art.29).
În plus, potrivit art.25 alin.(2) şi art.28 alin.(2), aceştia pot cumula statutul de salariat al unei terţe
persoane care funcţioneazǎ atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economicǎ
decât cel în care sunt organizate întreprinderea individualǎ şi cea familialǎ.
De asemenea, persoanele fizice menţionate anterior beneficiazǎ de asigurǎri sociale, de sǎnǎtate,
speciale, de şomaj şi de pensie în sistemul public, dacǎ se plǎtesc taxele şi impozitele prevǎzute de lege
(art.25 şi art.28).
Specific întreprinderii familiale este actul constitutiv încheiat de membrii familiei în formǎ
scrisǎ. În conţinutul sǎu, pe lângǎ celelalte elemente importante, precum numele si prenumele
membrilor, data întocmirii, participarea fiecǎrui membru la întreprindere etc., se precizeazǎ şi
reprezentantul desemnat (art.29, alin.1). Acesta beneficiazǎ de toate drepturile unui angajat şi este
desemnat prin procurǎ specialǎ semnatǎ de toţi membrii întreprinderii familiale.
Între reprezentant şi titularul întreprinderii individuale existǎ o serie de asemǎnǎri: ambii
semneazǎ în nume propriu, au vârsta de cel puţin 18 ani, gestioneazǎ interesele întreprinderii familiale,
respectiv celei individuale, asigurǎ relaţia cu registrul comerţului şi solicitǎ înregistrarea şi autorizarea
funcţionǎrii (art.7). În plus, reprezentantul întreprinderii familiale este singurul dintre membrii familiei
ce poate realiza ultimele douǎ cerinţe.
De asemenea, acesta, în cazul în care dobândeşte bunuri ce depǎşesc 50% din valoarea
patrimoniului de afectaţiune, va trebui sǎ deţinǎ acordul prealabil al membrilor, altfel nu- art.32, alin.
(3). Iatǎ cǎ într-o oarecare mǎsurǎ, activitatea sa este controlatǎ de restul membrilor întreprinderii
familiale.
Atât reprezentantul întreprinderii familiale, cât şi titularul întreprinderii individuale au
rǎspunderea angajatǎ cu întreg patrimoniul de afectaţiune (dacǎ existǎ) şi, în completare, cu averea
personalǎ. Primul va rǎspunde cu patrimoniul de afectaţiune doar în limita cotei proprii de participare
la acesta.
Referitor la înregistrarea pentru registrul comerţului, se observǎ numeroase asemǎnǎri între cele
douǎ forme analizate. Astfel, titularul întreprinderii individuale şi reprezentantul celei familiale au
obligaţia de a solicita, aşa cum s-a menţionat mai sus, înregistrarea în registrul comerţului şi
autorizarea funcţionǎrii, înainte de începerea activitǎţii. Însǎ, în plus, reprezentantul trebuie sǎ
înainteze cererea în decurs de 7 zile de la încheierea acordului de constituire. Dacǎ termenul este
depǎşit, în maxim 15 zile de la întocmirea acordului, oricare membru al familiei va cere înregistrarea şi
autorizarea funcţionǎrii.
De asemenea, titularul întreprinderii individuale, cât şi reprezentantul celei familiale trebuie sǎ
fie majori, iar membrii sǎ aibǎ cel puţin vârsta de 16 ani. Toate aceste persoane fizice trebuie sǎ nu fi
sǎvârşit fapte sancţionate de legi financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar fiscalǎ, sǎ
aibǎ un sediu profesional pentru care existǎ drept de folosinţǎ şi sǎ declare pe propria rǎspundere cǎ
îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevǎzute de legislaţia domeniului sanitar, sanitar-veterinar,
protecţiei mediului şi al protecţiei muncii (art.8 din O.U.G 44/2008). O excepţie o reprezintǎ membrii
familiei de 16 ani, care nu pot îndeplini aceste condiţii, deoarece deţin doar capacitate restrânsǎ de
exerciţiu.
Potrivit anexei O.U.G 44/2008, documentaţia necesarǎ înregistrǎrii la registrul comerţului este
în cea mai mare parte asemǎnǎtoare pentru întreprinderea individualǎ şi pentru cea familialǎ (excepţiile
constau în existenţa membrilor familiei) :
- carte de identitate sau paşaport al titularului întreprinderii individuale şi al fiecǎrui membru în
cazul întreprinderii familiale;
- document care sǎ ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum contract de
închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare
în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată;
- declaraţie pe propria rǎspundere a titularului întreprinderii individuale şi a reprezentantului
celei familiale, care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de
legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei
muncii;
- fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta
este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale;
- fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă este
cazul.
Mai mult, reprezentantul întreprinderii familiale trebuie sǎ ataşeze dosarului şi acordul de
constituire şi procura specialǎ prin care a fost desemnat.
Dacǎ cele de mai sus sunt îndeplinite, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângǎ
tribunal va decide înregistrarea întreprinderii individuale sau a celei familiale, iar în termen de 3-5 zile
lucrǎtoare se va elibera certificatul de înregistrare.
De asemenea,valabil pentru ambele forme de întreprindere, conform art.14, alin. (1), este
faptul cǎ o persoanǎ fizicǎ, respectiv titularul întreprinderii individuale sau un membru al întreprinderii
familiale va avea un singur certificat de înregistrare ce conţine codul unic de înregistrare. Astfel, are
loc o restrângere a sferei de activitate la un singur domeniu comercial.
Dacǎ se doreşte schimbarea sediului profesional, înregistrarea punctelor de lucru sau
desfǎşurarea unei noi activitǎţi economice, pentru ambele tipuri de întreprindere analizate este necesarǎ
o nouǎ cerere de modificare la registrul comerţului, ce va elibera un nou certificat de înregistrare.
Specific întreprinderii individuale este faptul cǎ, în cazul modificǎrii actului constitutiv, aceasta trebuie
declaratǎ la registrul comerţului (art.14).
În ceea ce priveşte contabilitatea, trebuie precizatǎ asemǎnarea dintre întreprinderea individualǎ
şi cea familialǎ, în sensul cǎ ambele ţin contabilitatea în partidǎ simplǎ (art.15).
Cu privire la procedura de insolvenţǎ, se poate spune cǎ şi aici existǎ anumite asemǎnǎri, dar şi
deosebiri între cele douǎ forme de întreprindere. Astfel, luând în considerare cazul în care se constituie
patrimoniu de afectaţiune, titularul persoanǎ fizicǎ al întreprinderii individuale rǎspunde cu patrimoniul
de afectaţiune şi, în completare, cu întreg patrimoniul, fiind supus procedurii simplificate (art.26).
Pentru întreprinderea familialǎ, rǎspunderea pentru datorii este solidarǎ şi indivizibilǎ, dar în
limita patrimoniului de afectaţiune şi în completare cu averea personalǎ a membrilor, corespunzǎtoare
cotelor de participare (art.31). Însǎ, în acest ultim caz, existǎ un avantaj. Este vorba despre faptul cǎ
prin acordul de constituire se pot negocia aceste cote de participare cu scopul ca rǎspunderea pentru
anumite datorii sǎ fie corespunzǎtoare lor şi sǎ se pǎstreze în limitele patrimoniului de afectaţiune.
Astfel, riscul aferent fiecǎrui membru se dimineazǎ, spre deosebire de persoana fizicǎ titular a
întreprinderii individuale, ce îşi asumǎ întreaga rǎspundere pentru datorii, deci un risc ridicat.
Întreprinderea individualǎ şi cea familialǎ îşi înceteazǎ activitatea şi sunt radiate din registrul
comerţului în condiţii diferite. În primul caz, aceastǎ procedurǎ se realizeazǎ prin decesul persoanei
fizice, prin voinţa sa ori în condiţiile art.25 din Legea nr.26/1990, republicatǎ (art.27). În cel de-al
doilea caz, este necesar ca mai mult de jumǎtate dintre membrii întreprinderii familiale sǎ fi decedat ori
mai mult de jumǎtate din aceştia sǎ cearǎ încetarea activitaţii sau sǎ se retragǎ din întreprindere ori,
precum la întreprinderea individualǎ, în condiţiile art.25 din Legea nr.26/1990, republicatǎ (art.33, alin.
(1)). Asemǎnǎtor amândorura este faptul cǎ cererea de radiere se depune la oficiul registrului
comerţului de pe lângǎ tribunalul unde se aflǎ sediul profesional, de cǎtre orice persoanǎ interesatǎ.
Trebuie adǎugat cǎ în cazul întreprinderii individuale, conform art.27, alin.(3), dacǎ titularul
este decedat, moştenitorii pot cere continuarea activitǎţii, manifestându-şi voinţa printr-o declaraţie
autenticǎ, în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii.
Pentru întreprinderea familialǎ, în art.34 se precizeazǎ faptul cǎ bunurile dobândite în perioada
desfǎşurǎrii activitǎţii se împart în limita cotelor de participare, dacǎ existǎ un patrimoniu de
afectaţiune sau în limita cotelor procentuale stabilite pentru împǎrţirea veniturilor nete.

Bibliografie
- O.U.G nr. 44/2008
- Silvia Cristea, Dreptul afacerilor, Ed. Universitarǎ, Bucureşti, 2008