UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Domeniul: Geografie
Specializarea: Geomorfologie și cartografie cu elemente de cadastru
Programul de studii: Master

Presiunea antropică asupra reliefului în

depresiunea Titești – Brezoi

Îndrumător științific:
Prof. Dr. Nedelea Alexandru

Absolvent:
Bărsoianu Iulian Andrei

BUCUREȘTI
2016

1
 Cuprins
Introduce re .................................................................................................................................... 3
Capitolul 1 – Aspecte generale ..................................................................................................... 4
1.1. Istoricul cercetărilor.............................................................................................................. 4
1.2. Aspecte metodologice .......................................................................................................... 5
1.3. Așezarea geografică și limitele............................................................................................. 7
Capitolul 2
Factorii naturali care influențează activitățile antropice .......................................................... 9
2.1. Geologia ............................................................................................................................... 9
2.1.1. Caracteristici generale.................................................................................................... 9
2.1.2. Clasificarea hidrologică a formaţiunilor litologice în funcție de tăria rocilor ............. 11
2.2. Relieful ............................................................................................................................... 13
2.2.1. Hipsometria .................................................................................................................. 13
2.2.2. Geodeclivitatea............................................................................................................. 15
2.2.3. Energia de relief ........................................................................................................... 18
2.2.4. Orientarea versanților................................................................................................... 20
2.2.5. Alți parametrii morfometrici ........................................................................................ 24
2.3. Clima .................................................................................................................................. 27
2.3.1. Temperatura aerului ..................................................................................................... 27
2.3.2. Precipitațiile atmosferice.............................................................................................. 29
2.3.3. Indici climatici folosiți în agricultură .......................................................................... 31
2.4. Vegetația ............................................................................................................................. 35
2.5. Solurile ............................................................................................................................... 37
2.5.1. Modul de utilizare al solurilor...................................................................................... 37
2.5.2. Potențialul morfodinamic al solurilor .......................................................................... 39
2.6. Hidrografia ......................................................................................................................... 42
Capitolul 3 – Presiunea umană asupra mediului ..................................................................... 44
3.1. Presiunea umană asupra agriculturii................................................................................... 44
3.2. Presiunea umană asupra pădurilor ...................................................................................... 49
3.2. Presiunea căilor de comunicație asupra reliefului .............................................................. 54
3.2.1. Istoricul căilor de comunicație ..................................................................................... 54
3.2.2. Pretabilitatea reliefului pentru infrastructura de transport ........................................... 55
3.2.3. Impactul construcției autostrăzii A1 asupra mediului ................................................. 59
Concluzii....................................................................................................................................... 63
Bibliografie................................................................................................................................... 65

2
 Introducere

Știința care studiază relația dintre om și relief se numește geomorfologie aplicată,

conform unor autori aceasta are următoarele definiții:
 Nicolae Rădoane și Maria Rădoane (2003) : ”Geomorfologia aplicată reprezintă acel
domeniu al geomorfologiei care, prin elaborarea unor predicţii cu privire la dinamica
reliefului, prin prezentarea potenţialului geomorfologic al unui teritoriu dat se implică
în rezolvarea unor situaţii social-economice”.
 Mihai Bogdan (2003): ”Cea mai reprezentativă orientare a geomorfologiei aplicate
este evaluarea vulnerabilității, a riscului și a pretabilității reliefului, ca parte a terenului
în raport cu nevoile societății.”

 Robert Dobre (2009): ”Geomorfologia aplicată reprezintă o placă turnantă între

științele geografice și cele inginerești, care poate oferi soluţii sustenabile, eficiente în
special în punctele – cheie ale unor proiecte transmontane, prin adoptarea unui limbaj
comun şi armonizarea prin simplificare a unor baze de date dedicate.”

Termenul a fost introdus de Coates în 1971. El a definit geomorfologia aplicată drept

”utilizarea practică a geomorfologiei pentru soluţionarea problemelor acolo unde omul doreşte
să transforme, să schimbe sau să folosească procesele geomorfologice”.1

Geomorfologia aplicată se împarte în două mari clase:

- Omul ca factor morfogentic, se referă cum factorii antropici modifică configurația
reliefului;
- Favorabilitatea reliefului pentru amenajările antropice și rolul acestuia în planificarea
teritorială.2
Obiectivul principal al acestei lucrări presupune impactul antropic în modificarea
peisajului geomorfologic prin prisma: agriculturii, silviculturii și al căilor de comunicație unde s-
a pus accent pe construcția viitoarei autostrăzi ce va lega orașul Sibiu de Pitești.
Pe această cale doresc să-i mulțumesc prof. univ. Nedelea Alexandru pentru sfaturile și
ideile oferite, de asemenea țin să mulțumesc și celorlalte cadre didactice precum: Lect. Dr. Dobre
Răzvan Dobre atât pentru aplicațiile practice de laborator cât și a celor pe teren și de asemenea
țin să-i mulțumesc domnului inginer Chendeș Viorel deoarece mi-a răspuns la toate nelămuririle
legate de diversele probleme ale sistemelor informaționale geografice.

1
Purcăreață I., 2015, Pretabilitatea terenurilor pentru infrastructura de transport în Țara Bârsei, Teză de Doctorat,
pag. 10, 11
2
Elorza M. G., 2008, Geomorfologia, Editura Pearson, Zaragoza, pag. 16

3
 Capitolul 1 – Aspecte generale
1.1. Istoricul cercetărilor

- Țara Loviștei : geografie istorică / Ion Conea, 1935

- Folclor din Oltenia şi Muntenia: Fîntîna dorului: poezii populare din Ţara Loviştei / C.
Mohanu, 1975
- Depresiunea Loviștei și Munții Paring-Cindrel. Geografia României: Carpații
Romanești și Depresiunea Transilvaniei / Lucian Badea, 1987
- Carpații Meridionali în sistemul montan românesc : studiu de geografie umana /
Melinda Cândea, 1996
- Tipuri de aşezări omeneşti şi răspândirea lor în depresiunile intramontane din Carpații
Meridionali. Analele Universității București: Geografie / Cândea Melinda, 1997
- Depresiunea Loviștei : studiu de geografie / Lucian Badea, 2007
- Carpații Meridionali : clima, hazardele meteo-climatice si impactul lor asupra
turismului / editor: Octavia Bogdan, 2008
- Orașele din Oltenia. Dinamica fenomenelor geodemografice / Popescu (Trușcă) Sonia
Liliana, 2009
- Bazinul hidrografic al Oltului în spațiul Carpaților Meridionali și al Subcarpaților Getici
: studiu de geografie umană și economică / Pîrvulescu Emil, 2009
- Relieful fluviatil din bazinul sedimentar Brezoi / Iosif Răzvan-Stelian, Mosor Gheorghe,
2009
- Ţara Loviştei: studiu de geografie regională / Simona Elena Mihăescu, 2010
- Activitățile turistice si dezvoltarea integrata in zona de influenta a orașului Râmnicu
Vâlcea / Cristian Constantin Drăghici, 2012
- Influenţa modificărilor în utilizarea terenurilor asupra serviciilor de reglare ale
ecosistemului forestier. Studiu de caz: estul depresiunii Loviştei. Bucovina Forestieră /
S. M. Bogdan, 2014
- Evaluarea calității mediului din Depresiunea Loviștei cu ajutorul sistemelor
informaționale geografice / Moise Cristian, 2015

4
 1.2. Aspecte metodologice

Pentru realizarea acestui studiu s-au folosit diverse metode de cercetare cu ajutorul cărora
am putut expune particularităţile şi caracteristicile zonei studiate: metoda observaţiei şi analizei
pe teren și metoda de laborator.
Metoda observației și analizei pe teren – am parcurs un traseu pe teren în perioada
mai – iunie, aici am putut observa configurația reliefului dar și relația acestuia ce există între
așezările umane, căile de comunicație dar și modul de utilizare al terenului.
Metoda de laborator se împarte în alte două metode: extragerea informațiilor din
sursele bibliografic și prelucrarea datelor.
Extragerea informațiilor din sursele bibliografice a fost folosită atât pentru extragerea
informațiilor din zona de studiată dar și pentru aspectele metodologice folosite în aceste surse.
Prelucrarea datelor este metoda cea mai folosită și cea mai complexă, astfel pe baza
acestei s-au obținut valori cantitative și calitative. Pentru prelucrarea acestor date s-au folosit
tehnicile GIS.
În geomorfologie tehnicile GIS sunt folosite pentru următoarele scopuri:
- Determinarea morfometriei: altitudine, pantă, energie de relief etc, acestea reprezintă date
de tip interval-raport și se realizează prin metoda izoliniilor.
- Calcularea unor indici ecometrici environmentali: indicele de naturalitate, indicele
transformării mediului, indicele de presiune umană asupra agriculturii prin metoda
coropletului, fiind indici cantitativi acestea sunt date de tip interval-raport.
- Calcularea unor indici ecometrici climatici: Indicelui Hidrotermic, indicele de
continentalizare Gams, indicele de ariditate „De Martonne”, sunt date de tip interval-
raport reprezentate prin metoda izoliniilor.
- Pretabilitatea terenurilor pentru anumite amenajări antropice, în cazul de față pentru căile
de comunicație, toate acestea se fac de obicei prin analiza multicrite rială.3

3
http://www.labogef.iesa.ufg.br/links/sinageo/articles/427.pdf

5
 Date
Sursa datelor Tipologie Utilizare
primare
Reţea Vectori tip
Harta topografică cu scara 1:25.000 - Toate hărțile
hidrografică linie
Vectori tip
Limita Harta topografică cu scara 1:25.000 - Toate hărțile
poligon
Cote Vectori tip
Harta topografică cu scara 1:25.000 - Toate hărțile
altimetrice punct
Vectori tip
Localităţi www.geospatial.org - Toate hărțile
punct
Harta geologică 1:50.000, - Harta geologică
Vectori tip
Geologia foile L-35-85-c - Malaia, - Harta clasificării hidrologice a
poligon
L-35-85-d – Titești formațiunilor hidrologice
- Harta hipsometrică
- Harta geodeclivității
- Harta energiei de relief
Curbe de Vectori tip - Harta expoziției versanților
Harta topografică cu scara 1:25.000
nivel linie - Harta gradului
umbrire-însorire
- Harta LS factor
- Harta TWI
- Harta modului de utilizare al
terenului
- Harta presiunii umane asupra
Corine Land ttp://www.eea.europa.eu/data-and-
Vectori tip agriculturii
Cover maps/data#c17=&c11=&c5=all&c0=5&
poligon - Harta indicelui de naturalitate
1992 / 2012 b_start=0
(1992 / 2012)
- Harta indicelui de transformare
al mediului
- Harta pedologică
Vectori tip - Harta potențialului de scurgere /
Solurile Harta solurilor ICPA, 1978
poligon infiltrare al apei în sol
- Harta proceselor pedogentice
- Harta temperaturii medii anuale
- Harta precipitațiilor medii
anuale
Date - Harta Indicelui Hidrotermic
Date climatice ANM
statistice - Harta indicelui de
continentalizare Gams
- Harta indicelui de aridiate
„De Martonne”
Tabel 1 – Structura bazei de date utilizate

6
 1.3. Așezarea geografică și limitele

 Regionarea geomorfologică
În cea ce privește zona studiată există 3 terminologii, astfel se disting mai multe zone.
Țara Loviștei, este un teritoriu istoric situat în extremitatea nordică a județului Vâlcea,
ea este compusă din comunele: Voineasa, Malaia, orașul Brezoi, Câineni, Racoviță, Boișoara și
Titești.
Depresiunea Loviștei, este alcătuită din 2 compartimente distincte, astfel
compartimentul estic (zona de studiu), Depresiunea Titești – Brezoi, este o depresiune tectonică
cu sedimente neozoice cu aspect deluros; celălalt compartiment se numește Culoarul Central
Făgărășan (Munții Loviștei), ce reprezintă o unitate montană cu altitudini cuprinse între 1000 și
1500 m caracterizată prin culmi prelungi cu versanți abrupți.

 Poziția matematică
Zona de studiu este cuprinsă între paralele de 45°20´ lat N. în partea de sud, 45°30´ lat. N.
în partea de nord și meridianul de 24°15´ long. E în partea de vest, respectiv meridianul de
24°27´05´´ în partea de est.
Față de punctele extreme ale României, zona studiată se situează la următoarele distanțe:
- 570 km față de punctul nordic, Horodiștea
- 335 km față de punctul sudic, Zimnicea
- 500 km față de punctul vestic, Beba Veche
- 630 km față de punctul estic, Sulina.

 Limite
- Limita nordică are o lungime de circa 17 km, aceasta separă zona de studiu față de
Munții Făgăraș, pornește din Dealul Urii (932 m) și se termină în vârful Zănoaga
(1554 m)
- Limita sudică are circa 26 km, pornește din partea de vest a orașului, apoi trece prin
Valea Oltului, această secțiunea separă zona studiată de Munții Șturului care la rândul lor
reprezintă o subunitate a Munților Căpățânii, după care continuă până la muntele Poiana
Spinului, acest segment desparte arealul studiat de Masivul Cozia
- Limita vestică se desfășoară între orașul Brezoi și Dealul Urii pe o lungime de 23 km,
aceasta separă depresiunea față de Munții Lotrului
- Limita estică este cuprinsă între muntele Poiana Spinului și Vârful Zănoaga, aceasta
separă compactul vestic al Depresiunii Loviștei cu cel estic.

7
Planșa 1 - Harta poziției geografice
Sursa datelor: www.geo-spatial.org, ANCPI

8
 Capitolul 2
Factorii naturali care influențează activitățile antropice
2.1. Geologia
2.1.1. Caracteristici generale

Din punct de vedere geologic depresiunea studiată este foarte complexă, astfel în partea
de nord se găsesc șisturi cristaline, dintre aceste formațiuni cel mai bine se individualizează
paragnaisele, printre acestea se intercalează și alte roci precum: muscovitul, biotitul, micaceele ,
micașisturile și amfibolitele, acestea fiind dispuse în benzi prelungi, din punct de vedere al
vechimii acestora, multe dintre acestea au origini precambriene.
Pt activitățile umane acestea sunt stabile, deoarece sunt pretabile pentru amenajările
antropice mai ales pentru căile de comunicație, dar în același vulnerabilitatea proceselor
geomorfologice pe aceste tipuri de roci este mai mică dar în zonele unde panta depășește 30 de
grade se pot declanșa prăbușirile, astfel pe versantul stâng al Oltului sunt amenajate plase
ancorate pentru a proteja drumul european E81.
Pe partea dreaptă a Oltului în dreptul localității Tuțulești se remarcă prezența gnaiselor
oculare, acestea au duritatea cea mai mare având caracteristici asemănătoare cu gnaisul de Cozia
Restul depresiunii este ocupată de roci sedimentare, acestea se împart și ele în două
categorii:
- Roci sedimentare dure: gresii, conglomeratele și breciile, acestea sunt localizate în
perimetrul orașului Brezoi, unde predomină breciile și conglomeratele poligmitice iar în
partea de est a depresiunii se individualizează conglomeratele haotice la care se
intercalează nisipurile, de aici rezultă o instabilitatea mai mare față de celelalte
formațiuni.
- Rocile sedimentare moi, predomină în partea centrală unde se individualizează marnele și
argilele care pentru activitățile antropice reprezintă un factor restrictiv în declanșarea
alunecărilor de teren, de exemplu sectorul de autostradă care v-a trece pe aici se va
construi cu dificultate și se vor necesita diferite amenajări: șanțuri de cardă, canale
colectoare, perdele forestiere etc. Există și roci sedimentare moi care sunt ceva mai
stabile, marea majoritatea se întâlnesc în sectorul de luncă al Oltului, reprezentate de
aluviunile actuale și subactuale.

9
Planșa 2 - Harta geologică
10
 2.1.2. Clasificarea hidrologică a formaţiunilor litologice în funcție de tăria rocilor

Acesta clasificare a rocilor poate determina tăria rocilor, de aici rezultă infiltrarea sau
scurgerea apei pe versanți, astfel cu cât rocile sunt mai dure cu atât crește potențialul de scurgere
al apei per versanți în timp ce rocile cu coeficientul de duritate mai mic au o rată de infiltrare a
apei.
Această clasificare ţine cont de rezistenţa rocilor, de la foarte rezistente la foarte friabile,
şi de permeabilitatea acestora. În literatura de specialitate șisturile cristaline, sunt considerate a
avea o rezistenţă de 160–320 Mpa (1 Mpa = 10,2 kgf/cm2 ), gresiile, conglomeratele și breciile
80–160 Mpa, rocile sedimentare slab cimentate şi unele şisturi 20–40 Mpa, rocile sedimentare
slab compactate 10–20 Mpa etc.45
Este destul de dificil să se determine cu exactitate acest coeficient, prin urmare s-a folosit
clasificarea hidrologică a rocilor cu valori de la 1 la 10, astfel valorile cele mai mici au tăria cea
mai mare în timp ce valorile cele mai mari prezintă
cele mai friabile roci, de asemenea acestea sunt cele
mai sensibile la procesele geomorfologice, mai ales la
aruncările de teren.
Valorile cu clasa 1 ocupă peste 30% din
suprafața arealului studiat în această clasificare intră
rocile dure precum: paragnaisele, gnaisele, micaceele,

muscovitul, biotitul, amfobolitele etc. Foto 1 - Stâncăriile Betelului

Descrierea litologiei (sau echivalent în diferite Suprafața Ponderea

Clasa combinaţii) (kmp) (%)
1 Șisturi cristaline 71,1 32,3
2 Brecii și conglomerate 40,1 18,2
3 Conglomerate calcaroase 22,4 10,2
6 Conglomerate haotice, nisipuri 11,1 5,0
8 Marne, argile și nisipuri 30,5 13,9
9 Alunecări de teren 15,2 6,9
10 Depozite aluviale, coluviale și proluviale 29,5 13,4
Tabel 2 – Clasificarea hidrologică a rocilor (după Chendeș, 2011, cu modificări)

4
Chendeș V., 2011, Resursele de apă din Subcarpaţii de la Curbură. Evaluări geospaţiale, Editura Academiei,
București, pag. 104, 105
5
Mpa = Megapascal,
kgf/cm2 = kilograme forță pe centimetru pătrat

11
Planșa 3 - Harta clasificării hidrologice a formațiunilor hidrologice

12
 2.2. Relieful
2.2.1. Hipsometria

Zona studiată are o altitudine medie de 630 m, cea mai mare valoare este în vârful
Zănoaga, 1553,9 m în partea de est a depresiunii iar altitudinea minimă este de 286,8 m pe Valea
Oltului la ieșirea acestuia din depresiune.
Din punct de vedere altimetric arealul studiat se împarte în mai multe zone.
Zona sub 400 m, ocupă în general lunca Oltului dar și coluviile și proluviile asociate
acesteia, pe această treaptă altitudinală se desfășoară DN 7/ E81, magistrala feroviară care leagă
orașul Rm. Vâlcea de Sibiu și tot aici este proiectata autostrada A1. Tot aici se desfășoară și
localități precum: Brezoi, Călinești, Racovița, Balota și Câineni.
Zona cuprinsă între 400 și 550 m, ocupă ponderea cea mai mare din totalul suprafeței,
27 %, în acest areal sunt prezente cele mai multe alunecări de teren.
Zona cuprinsă între 550 și 700, ocupă 24% din suprafața totală, este treapta care
coincide cu altitudinea medie a zonei studiate, deși există mai puține localități și căi de
comunicație, câteva exemple ar fi: Gujani, Boișoara, Titești, Spinu, Perișani, de aici rezultă că
cele mai multe localități și căi de comunicație se află sub altitudinea medie de 630 m.
Zonele aflate la peste 700 m altitudine, aici se suprapune vegetația forestieră, cea ce
rezultă că aici se întâlnesc doar drumurile forestiere dar și câteva localități precum: Mlăceni și
Podeni.

900
800
700
Altitudinea )m=

600
500
400
300
200
100
0
Boişoara
Spinu

Balota
Podeni

Blănoiu

Călineşti
Băiaşu

Corbu
Bradu-Clocotici

Golotreni

Brezoi
Bratoveşti

Copăceni
Cucoiu

Priloage
Racoviţa
Perişani

Valea lui Stan

Grebleşti
Gruiu Lupului

Drăgăneşti
Robeşti

Câinenii Mari

Văratica
Câinenii Mici
Bumbueşti

Proieni
Găujani

Titeşti

Tuţuleşti
Mlăceni

Figura 1 - Distribuția altitudinală a localităților din Depresiunea Titești - Brezoi

13
 Curba hipsografică reprezintă o funcție empirică ce redă distribuția treptelor altitudinale
pe unitatea de suprafață. Curba hipsometrică poate fi de asemenea prezentată ca o funcție
continuă și grafică afișată ca o funcție f(x)=y ce cuprinde altitudinea pe verticala (axa y) și
suprafața intervalelor pe axa orizontală x. Curba poate fi demonstrată, de asemenea într-o formă
non-dimensională sau standardizată prin ridicarea acesteia către valorile maxime. Non-
dimensională, curba hipsometrică oferă hidrologului și geomorfologului o modalitate de a
analiza evoluția bazinelor hidrografice, cel puțin în cazul de față.

1800
1600
1400
Altitudinea (m)

1200
1000
800
600
400
200
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Suprafața (kmp)

Figura 2 - Curba hipsografică

Curba cumulativă arată în cazul de față ce suprafață ocupă o zonă până la o anumită
altitudine. Din punct de vedere geomorfologic aceasta se pliază cel mai bine pe bazinele
hidrografice, deoarece altitudinea scade în medie de la izvoarele râurilor până la vărsare, astfel se
poate determina cu succes ce suprafață ocupă un bazin hidrografic, ca și cea anterioară se trece
altitudinea pe axa y și suprafețele pe axa x, astfel este definită ca o funcție f(x)=x+y.

1800
1600
1400
Altitudinea (m)

1200
1000
800
600
400
200
0
0 50 100 150 200
Suprafața (kmp)

Figura 3 - Curba cumulativă

14
 2.2.2. Geodeclivitatea

“Una dintre cauzele de fond ale caracteristicilor declivităţii reliefului dintr-o regiune o
constituie raporturile dinamice extrem de multiple şi variabile care, se stabilesc între densitatea
şi adâncimea fragmentării reliefului, pe de o parte, şi procesul de evoluţie al suprafeţ elor
morfologice cu diferite grade de înclinare, pe de altă parte. Rezultă, deci, ca analiza
suprafeţelor morfologice înclinate face parte integrantă din cerinţele cercetării fundamentale şi
aplicative a reliefului. Fiind unul dintre factorii potenţiali de care depinde geneza, dinamica şi
evoluţia numeroaselor procese geomorfologice, panta constituie o reflectare veridică a
specificului condiţiilor în care se desfăşoară modelarea reliefului, în strânsă legătură cu factorii
de ordin climatic, hidrologic, pedofitogeografic, geologic, antropic etc. Sectoarele de versanţi,
suprafeţe de racord şi alte părţi componente ale reliefului care au pante caracterizate printr-o
anumită expoziţie, formă şi extindere, concentrează în cadrul unor condiţii morfoclimatice,
morfodinamice, ecologice şi domeniu de utilizare specifice.”6
”Panta (inclusiv valoarea acesteia) nu este o componentă de natură geomorfologică,
adică o parte distinctă care intră în alcătuirea formelor, de relief; ea îndeplineşte funcţia de
noţiune geometrică, fiind o expresie 1 cantitativă (ca valoare matematică materializată pe teren
printr-un potenţial dinamic, care între anumite limite asigură deplasarea materialelor care sunt
mobile), dar şi calitativă (în sensul transformărilor cave le condiţionează, rezultând procese şi
forme distincte în peisajul geografic). In ansamblul lor, suprafeţele care alcătuiesc formele de
relief prezintă anumite trăsături morfografice care sunt considerate că aparţin pantelor.”7
În funcție de aceste intervale s-au stabilit unele forme de relief și procese geomorfologice
precum:
- 0°– 5°, cuprind luncile și terasele inferioare, zonele cele mai reprezentative sunt văile Tot
aici se individualizează unele terase terasele, conurile de dejecție pentru zona
subcarpatică respectiv interfluviile plate și rotunjite pentru zona montană, de aici rezultă
că această zonă este cea mai favorabilă pentru amenajările antropice.
- 3° – 7°, peste aceste zone se întâlnesc depozitele proluviale și coluviale
- 7° – 15°, ocupă cea mai mare suprafață (29%), aceste valori se întâlnesc în partea
centrală a depresiunii, unde se întâlnesc astfel și cele mai multe localități din zonă.
- Valorile de peste 15° se întâlnesc în munceii zonei analizate, aici se practică activitățile
forestiere și pășunatul.

6
Grigore M., 1979, Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, pag. 128
7
Idem

15
 Panta (°)

0
5
15
20
25

10
Tuţuleşti
Golotreni
Corbu
Priloage
Spinu
Proieni
Balota
Robeşti
Bradu-Clocotici
Podeni

Figura 5 – Corelația dintre pantă și altitudine

Văratica
Drăgăneşti
Perişani
Călineşti

16
Cucoiu
Gruiu Lupului
Blănoiu
CAINENII MICI
Găujani
Boişoara
Bumbueşti
Brezoi
Figura 4 - Distribuția pantei medii a localităților din Depresiunea Titești-Brezoi

Copăceni
Bratoveşti
Titeşti
Racoviţa
Grebleşti
Băiaşu
Mlăceni
Câinenii Mari
Planșa 4 - Harta geodeclivității

17
 2.2.3. Energia de relief

“Exprimă în esența sa, intensitatea sau profunzimea până unde a pătruns eroziunea
liniară (verticală), generată în mod predominant de apele curgătoare”8 , pe scurt înseamnă
amplitudinea altitudinală pe unitatea de suprafață, în cazul de față este km2 .
Ca și ceilalți parametrii morfometrici zona se împarte în mai multe zone.
Zone sub 100 m / kmp ocupă doar 2% din suprafața totală, aceasta descrie netezimea și
uniformitatea reliefului, cea ce rezultă că aceasta sunt favorabile pentru amenajările antropice,
există câteva zone dar cea mai reprezentativă este în localitatea Racoviță deoarece pe aici v-a
trece și sectorul de Autostradă A1.
Zone cuprinse între 100 – 200 m/kmp, ocupă 28% din suprafața totală, aceasta se
suprapune în cea mai mare parte a depresiunii propriu-zise, acest indicator descrie o zonă
vălurită, din această cauză aici se întâlnesc cele mai multe alunecări de teren din zona studiată. În
aceste zone se suprapune și orașul Brezoi, de aici rezultă că Lotrul are o luncă bine dezvoltată,
având o lățime medie de 500 m.
Zone cuprinse între 200 – 300 m/kmp ocupă cele mai mari suprafețe, 32%, începând
cu aceste valori favorabilitatea pentru amenajările antropice scade, de exemplu pentru căile de
comunicație sunt necesare construcția acestora pe ramblee, deblee inclusiv poduri și podețe.
Aceste zone sunt favorabile totuși pentru pomicultură dar și pentru pășunat.
Zone cuprinse între 300 – 400 m/kmp, ocupă 28% din totalul suprafeței, aceasta se
suprapune masivelor muntoase cu pante sub 35 de grade, aceste zone sunt favorabile doar pentru
activitățile forestiere dar și pentru infrastructura de transport însă necesită ample amenajări, cum
ar fi tunel, viaduct și conducte subterane (gaz, apă potabilă etc.).
Zonele întâlnite la peste 400 m/kmp, aceste suprafețe ocupă puțin peste 10% din zona
de studiu, în schimb prezintă un indicator foarte important determinarea abrupturilor structurale,
ceea ce rezultă ca acestea se întâlnesc exclusiv în partea superioară a versanților sculptați pe
șisturi cristaline. De aici rezultă că procesele de eroziune în adâncime sunt intense cea ce
reprezintă un factor restrictiv pentru amenajările antropice, în cea ce privește infrastructura de
transport aceasta se poate amenaja, dar cu costuri foarte mari, astfel în aceste zone se pot aplica
amenajări. care duc și la degradarea mediului, cum este de pildă dinamitarea versanților.
În concluzie energia de relief descrie accentuarea proceselor geomorfologice, cu cât
energia are valori mai mari cu atât potențialul morfodinamic este mai mare și în același timp
crește restrictivitatea reliefului pentru amenajările antropice.

8
Grigore M., 1979, Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, pag. 114

18
Planșa 5 - Harta energiei de relief

19
 2.2.4. Orientarea versanților

“Expoziția versanților este un factor geomorfologic care la aceeași altitudine determină

condiții climatice diferite. Prin aceasta se creează condiții diferite de creștere a vegetației
forestiere, comparabile cu cele care, pe aceeași expoziție, se realizează la diferențe apreciabile
de altitudine. Aceste schimbări sunt rezultatul modificării unghiului dintre razele solare si
suprafața topografică, funcție de care, suprafața topografică, primește o cantitate mai mare sau
mai mică de căldură. Pe un versant cu expoziție sudică, cantitatea de căldură primită pe
unitatea de suprafață este de 1,6 până la 2,3 ori mai mare decât pe un versant cu expoziție
nordică. Aceste variații ale regimului de căldură și insolație se răsfrâng si asupra proceselor
pedogenetice și umidității solului. Versanții vestici, deși sunt considerați asemănători cu cei
estici din punct de vedere climatic, se deosebesc totuși de aceștia printr-un plus de precipitații,
determinat de însăși expoziția în calea maselor de aer încărcate cu vapori de apă. Totodată, în
zilele însorite, versanții cu expoziție vestică se caracterizează printr-un plus de căldură în
comparație cu cei estici, deoarece aici insolația de după ora 12 găsește un mediu cald, pe când
pe cei estici, o mare parte din energia calorică se folosește pentru evaporație.” 9
La prima vedere acest parametru are o importanță mai redusă, însă în funcție de expoziția
acestora, pot predomina anumite procese, de exemplu versanții însoriți sunt mai susceptibil la
alunecările de teren, mai ales dacă valorile geodeclivității sunt ridicate.
În zona aleasă există o proporționalitate în cea ce privește aceste caracteristici, astfel
suprafețele plane ocupă ponderea cea mai mică (5%), acestea fiind și cele mai favorabile pentru
activitățile antropice, de exemplu aici se pot cultiva cereale, sunt favorabile pentru dezvoltarea
așezărilor umane dar în același timp sunt pretabile pentru infrastructura de transport, mai ales
autostrăzi și căi ferate. De remarcat faptul că acestea predomină în lungul văii Oltului, cea ce
rezultă o susceptibilitate și un risc la anumite procese, de pildă inundațiile, ultimele s-au produs
în luna mai 2016, afectând astfel localitățile aferente și drumul național DN7 / E81. 10
Versanții însoriți (sudici și sud-vestici) ocupă circa 30% din suprafața zonei studiate, aici
se produc cele mai multe alunecări de teren, cel mai reprezentativ fiind versantul de pe partea
dreaptă a râului Sec. Pentru infrastructura de transport aceștia are o pretabilitate medie, în
schimb oferă condiții excelente pentru horticultură.

9
Săvulescu I., 2010, Interrelaţiile dintre componentele fizico-geografice şi etajarea pădurii în Munţii Iezer, teză de
doctorat, pag. 37, 38
10
http://www.turnulsfatului.ro/2016/04/ 12/risc-de-inundatii-pe-valea-o ltului-apa-este-la-limita-carosabilu lui/,
10-06-2016

20
 Versanții umbriți (nordici și nord-estici) sunt caracteristici îndeosebi versantului drept al
văii Oltului dar și pe culmile Cărbunarului și Cordoaia. Gradul de pretabilitate pentru
infrastructura de transport este redus datorită faptului că pe astfel de terenuri umiditatea, care
este crescută tot timpul anului favorizează procesele de pluviodenudare, solifluxiune unde și
litologia înlesnește dinamica acestor procese prin prezența diferitelor tipuri de roci instabile cu
potențial morfodinamic ridicat, unde vegetația forestieră lipsește. Totuși terenurile cu acest tip de
expunere favorizează la altitudini mai mari de 700 de metri amenajarea de domenii schiabile, ca
tip de infrastructură turistică, datorită conservării stratului de zăpadă pe perioade mai îndelungate
11
în lipsa radiației solare.

Figura 6 - Trepte de însorire-umbrire în perioada de vegetație (21.III - 26.IX) pentru latitudinea de 45° N,
în funcție de expoziție si pantă (după Stanciu N. 1981 și Săvulescu I. 2010)

11
Purcăreață I., 2015, Pretabilitatea terenurilor pentru infrastructura de transport în Țara Bârsei, Teză de Doctorat,
pag. 40 - 42

21
Planșa 6 – Harta expoziției versanților

22
Planșa 7 – Harta gradului de umbrire însorire

23
 2.2.5. Alți parametrii morfometrici

 LS Factor
Factorii lungime (L) și panta versantului (I) au fost luați în considerare ca un factor unitar
(LS), pe baza modelului numeric altitudinal, pentru simplificarea analizei în GIS. Factorul LS
determină influența reliefului asupra eroziunii solului și constă în determinarea lungimii (L) și
pantei versanților (S).
Acest factor a fost determinat pe baza modelului numeric altitudinal la rezoluția de 10 m,
prin aplicarea funcției Topographic Indices în programul SAGA GIS. Acesta estimează cele mai
mari valori sunt peste 11 și corespund arealelor cu cea mai mare predispoziție la eroziune, de aici
rezultă pe versanții abrupți valorile acestui indice sunt foarte ridicate în timp ce în sectorul de
luncă al văii Oltului și pe interfluviile netede joase se înregistrează cele mai mici valori, sub 2
unități.12

 Indicele topografic al umidității (Topographic Wetness Index)

Indicele topografic al umezelii (Topographic Wetness Index) descrie efectul topografiei
asupra acumulării apei, mai precis cu cât o zonă este mai plată și cu cât prezintă un relief negativ
cu acest indice este mai mare.
Pentru zona de studiu acesta are o importanță foarte mare, astfel unde valorile sunt mici,
în cazul de față sub 6 descrie caracterul stâncos al zonei, de aici rezultă că suprafețele foarte
înclinate nu pot acumula foarte multă apă, aceasta se poate infiltra prin crăpăturile versantului și
se poate produce dezagregări în interiorul acestuia. Din toată zona analizată cele mai mari valori
ale acestui indice se întâlnesc preponderent în lunca Oltului (peste 12 unități) dar și în bazinele
hidrografice din centrul depresiunii de aici rezultă că scurgea pe versant este relativ lentă, astfel
bazinul de recepție este alimentat cu apă mai ales în timpul ploilor de vară, de remarcat faptul că
versanții cu caracter stâncos au valori mici (sub 6), cea ce rezultă că eroziunea în adâncime este
foarte mare motiv pentru care apa nu stagnează mult timp. 13

12
Alexandru Raluca-Georgiana, 2012, Bazinul hidrografic Săsăuș. Studiu de geomorfologie dinamică, Teză de
Doctorat, pag. 95
13
Nixon Alexander Correa Muñoz, 2012, Método para la caracterización de las formas del terreno en zonas de
montaña utilizando Modelos Digitales de Elevación. Caso: Departamento del Cauca, Universidad National de
Colombia, pag. 69, 73

24
Planșa 8 - Harta lungimii pantei și a factorului de înclinare

25
Planșa 9 - Harta indicelui topografic al umezelii

26
 2.3. Clima
2.3.1. Temperatura aerului

Media anuală este 7,6 ºC, climograma de mai jos este una tipică pentru țara noastră, astfel
valorile temperaturii înregistrează cele mai mici valori iarna, minima fiind în luna ianuarie cu
valoarea de -1,7 ºC, dar valorile negative ale temperaturii sunt și în luna februarie (-1,7 ºC).
În acest sezon se produc diverse procese, cele mai cunoscute sunt gelivația și gelifracția,
atunci când temperatura scade foarte mult până când ajunge sub pragul înghețului, roca se
contractă, acest fenomen se poate produce în tot arealul deoarece condițiile sunt optime, roca
este dură, iar fenomenele de îngheț se produc foarte ușor, prin urmare roca se contractă atât de
mult până când nu mai poate opune rezistență și se crapă, totuși acest proces se produce la nivel
superficial, doar pe creasta calcaroasă unde condițiile sunt și mai favorabile procesul este de
amploare mult mai mare.
Vara bineînțeles, temperatura aerului are valorile cele mai ridicate, mai ales în lunile iulie
și august unde media depășește 15 ºC, în această perioadă survin procesele de dezagregare
termică mai ales pe versanții însoriți și în lipsa unei vegetații bogate, în aceste condiții roca se
dilată și când nu mai opune rezistență, se crapă, însă și versantul influențează temperatura
aerului, astfel gradientul termic standard este de 0,65 ºC/100 m unde pe versanții umbriți este
mai redus, dar pe versanții însoriți mai ales în timpul verii acest gradient depășește cu mult
valoarea standard, depășind 0,8 ºC/100 m.
Ca distribuție spațială cele mai mici valori temperaturii se înregistrează pe culmile cele
mai înalte, scăzând ușor până la nivelul văilor.

20

15
Temperatura (°C)

10
7,6 °C
5

-5
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luna

Media lunară Media anuală

Figura 7 – Regimul anual al temperaturii la stația Titești (1901 – 1990)

Sursa datelor: Octavia Bogdan, 2008

27
Planșa 10 - Harta temperaturii medii anuale (1901 – 1990)

28
 2.3.2. Precipitațiile atmosferice

Ele reprezintă principalul factor climatic în declanșarea proceselor de versant.

Ca și temperatura aerului există o relație reciprocă între climă și versant, cel mai bun exemplu
care demonstrează această teorie o reprezintă cantitatea de precipitații din lunile iunie și iulie
unde acestea depășesc 70 de mm, mecanismul este foarte simplu, vara procesul de
termoconvecție este foarte activ, însă versantul favorizează și mai mult acest proces, deoarece îl
grăbește, mai scurt evapotransiprația pe un versant înclinat este mai mare decât o suprafață
plană, asta înseamnă că se produc precipitațiile orografice cele mai multe dintre acestea sunt sub
formă de averse, acestea sunt cele mai favorabile în procesele de versant inclusiv în zonele
împădurite, astfel se intensifică procesul de spălare și eroziune în suprafață, procesele de
torențialitate și ravenare sunt active, dizolvarea este puternică pe marnocalcare, râurile sunt
alimentate mai bine și de asemenea se intensifică procesul de eroziune.
Ca distribuție spațială precipitațiile medii anuale sunt în jurul valorii de 700 mm în cea
mai mare parte a zonei studiate dar pot depăși 1000 mm/an în zona de contact a
compartimentului estic al Depresiunii Loviștei.

100
90
80
70
Precipitații (mm)

60
50
40
30
20
10
0
II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luna

Figura 8 – Regimul anual al precipitațiilor atmosferice la stația Titești (1901 – 1990)

Sursa datelor: Octavia Bogdan, 2008

29
Planșa 11 – Harta precipitațiilor medii anuale (1901 – 1990)

30
 2.3.3. Indici climatici folosiți în agricultură

 Indicele Gams
Se mai numește și indicele de continentalism, exprimă preponderența tipului de
influență climatică si se calculează după formula:
I = P / H, unde:
P – cantitatea anuală sau media multianuală de precipitații;
H – altitudinea terenului.
Valoarea acestuia este deosebit de relevantă pentru stabilirea arealelor favorabile pentru
instalarea anumitor formațiuni vegetale. În zona studiată, aceste valori scad odată cu creșterea
altitudinii, astfel în zona de contact cu compartimentul estic al Depresiunii Loviștei, acest indice
coboară sub 1, și depășește ușor valoarea 2 în valea Oltului, astfel cu cât indicele are valori mai
mici cu atât gradul de continentalism este și el mai redus.

 Indicele hidrotermic
Descrie aridicarea climei invers proporțional cu altitudinea, astfel cele mai mici valori
sunt în partea estică extremă, acestea scad ușor sub valoarea 4 în timp ce în restul zonei studiate
acesta depășește valoarea 5, astfel valorile mici indică specii mezoxerofile în timp ce valorile
mari descriu condițiile optime pentru vegetația forestieră. Acesta se calculează după formula:
IH = (P * T) / 1000, unde:
P – cantitatea anuală de precipitații;
14
T – temperatura medie anuală.

 Indicele de ariditate ,, De Martonne’’

Acesta arată gradul de uscăciune al unui teritoriu, valorile acestuia sunt direct
proporționale cu altitudinea și reflectă un grad de uscăciune mai redus, astfel medii anuale pentru
zona de studiu sunt cuprinse între 40 și 70 de unități, aceste valori arată că zona de studiu are un
grad de uscăciune relativ scăzut. Ca medii lunare cele mai mari valori sunt în lunile de iarnă
unde poate să ajungă la 80 de unități, în timp ce vara acesta scade sub 40 de unități, de aici
rezultă că atunci activitatea biologică este maximă și reprezintă un factor restrictiv pentru
anumite culturi agricole.15

14
Dumitrof Elena, 2010, Relația dintre climă si vegetația spontană si cultivată din județul Vrancea, re zumatul Tezei
de Doctorat
15
Panait Mariana, 2010, Modificări actuale ale peisajului în Câmpia Bărăganului de Sud, Teză de Doctorat, pag.
144

31
Planșa 12 – Harta indicelui Gams (1901 – 1990)

32
Planșa 13 - Harta Indicelui Hidrometric (1901 - 1990)

33
Planșa 14 - Harta indicelui de ariditate „de Martone” (1901 – 1900)

34
 2.4. Vegetația

Zona de studiu se suprapune peste două subetaje de vegetație: pădurile de gorun și de

amestec cu de gorun cu fag și pădurile de fag cu rășinoase
Pădurile de gorun și de amestec cu de gorun cu fag, se desfășoară până la 700 m
altitudine, acestea fiind reprezentate de Păduri de gorun cu mojdrean, corn, local şi cu cărpiniţă
(tip Orno-Quercetum praemoesicum) și Păduri de gorun şi de gorun cu carpen cu Quercus
petraea reprezentați de cenotaxoni din Quercion petraeae, Quercion farnetto şi Carpmion în
părți restrânse ale arealului orașului Brezoi.
Pădurile de amestec de fag cu rășinoase, ocupă restul suprafețelor forestiere din zona
studiată, astfel există specii precum: Pădurile de fag și brad (molid) (Pulmonario-Abieti-
Fagetum, local Chrysanthemo (rotundifolio)-Piceo-Fagetum), iar vegetația ierboasă este
reprezentată de pajişti montane secundare de păiuş roşu, iarba vântului şi ţăpoşică (Agrosti-
Festucetum montanum) dar aceasta a fost înlocuită în cea mai mare parte de terenurile
agricole.1617
Pentru economia locală pădurile au un rol foarte important astfel în orașul Brezoi există
una dintre cele mai mari fabrici de cherestea din România.
Pentru a se calcula densitatea vegetației s-a folosit indicele NDVI, acesta se calculează
după formula:
- NDVI = (NIR – R) / (NIR + R), unde:
- NDVI – indicele normalizat al vegetației (Normalized Difference Vegetation Index)
- NIR – infraroșul apropriat
- R – banda spectrală roșie18
În urma acestui calcul a rezultat că peste 50% din suprafața studiată are o vegetație densă
în timp ce vegetația foarte densă ocupă 30% și se caracterizează în special versanților abrupți cu
expunere însorită.

16
Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R.,2006, Geografia fizica a României : clima, ape, vegetație, soluri, Editura
Universitară, București
17
***(1973-1979), Atlas R.S. România, Institutul de Geografie, Editura Academiei, București
18
Sader S. A. and Winne J. C., RGB-NDVI colour composites for visualizing forest change dynamics, INT. J.
REMOTE SENSING, 1992, VOL. 13, NO. 16, 3055-3067

35
Planșa 15 - Harta indicelui de vegetație NDVI (Landsat 8 ETM+)

36
 2.5. Solurile
2.5.1. Modul de utilizare al solurilor

Solurile au un rol important în practicarea agriculturii, unele sunt favorabile pentru culturi
cerealeliere, altele pentru livezi iar celelalte soluri cu fertilitate mai scăzută sunt folosite pentru
pășunat și păduri.
În zona studiată predomină cambisolurile iar ca tipuri se disting eutricambosolurile
situate în partea centrală a depresiunii și districambosolurile situate în arealele stâncoase unde se
dezvoltă foarte bine vegetația forestieră.
Eutricambosolurile ocupă circa 18% din total (3862 ha), acestea au o fertilitate ridicată
pentru culturile agricole, dar eroziunea acestora prezintă un factor restrictiv, motiv pentru care
aici există suprafețe întinse de livezi, pe de o parte pentru a stabiliza solul față de eroziune dar în
același timp acesta oferă condiții propice pentru acestea, astfel pe aceste tipuri de soluri se pot
cultiva: măr, prun, cireș și vișin. Tot pe aceste tipuri de soluri se mai pot cultiva și diverse culturi
de câmp (cartof, trifoi, fasole, grâu, porumb, orz etc.), leguminoase și nu în ultimul rând pășunile
și fânețele. Producțiile acestora se pot mări dacă se aplică îngrășăminte naturale dar și cantități
optime de îngrășăminte chimice, dar mai ales măsuri de combatere și de prevenire a eroziunii
solului, cum ar fi perdelele de protecție forestieră.19
Districambosolurile ocupă cea mai mare suprafață, 63 % (13820 ha), acestea sunt fertile
doar păduri și pășuni, necesită și ele măsuri de prevenire și de combatere a solului. 20
Aluviosolurile sunt tipuri de sol care fac parte din clasa Protisolurilor (soluri
neevoluate), acestea au fertilitate diferită în funcție de condițiile de mediu, totuși în zona studiată
acestea fertilitatea acestora este relativ scăzută deoarece condițiile de mediu sunt vitrege și în
același nu prezintă aceeași dezvoltare și cantitate de humus precum în zonele deluroase și cele de
câmpie, astfel culturile de cereale se dezvoltă în cadrul acestora pe suprafețe restrânse. 21
Luvisolurile ocupă doar 4% din suprafața studiată și au aproximativ aceeași utilizare ca
și cambisolurile.

19
Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., 1996, Pedologie, Editura Didactică și Pedagogică, RA București,
pag. 220, 221
20
***1983, Geografia României I – Geografia Fizică, Editura Republicii Socialiste România, București, pag. 513
21
Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., 1996, Pedologie, Editura Didactică și Pedagogică, RA București, pag.
269

37
Planșa 16 - Harta pedologică

38
 2.5.2. Potențialul morfodinamic al solurilor

”Rocile care constituie suportul pedogenetic se alterează în mod diferit, în funcţie de

alcătuirea lor mineralogică. Aceasta condiţionează direct procesul de solificare şi tipul de sol,
prin particulele minerale pe care roca le eliberează şi care participă la formarea profilului de
sol. Aşadar, partea minerală a solului rezultă în urma unui proces îndelungat de dezagregare şi
alterare în primul rând a rocilor metamorfice, iar în al doilea rând a rocilor sedimentare,
rezultate pe seama celor dintâi prin procese diagenetice.”22
Pentru a se analiza acest factor s-a luat în considerare textura solului, în funcție de aceasta
s-au făcut 2 grupări hidrologice de soluri, A și B.

Grupa hidrologică A – este cea mai răspândită din arealul studiat, ocupă 86% (10742
ha), acestea au următoarele trăsături:
- prezintă un potenţial de scurgere mic şi rate mari de infiltraţie atunci când sunt complet
umede;
- sunt soluri formate pe roci permeabile, uşoare, cu textură grosieră, soluri profunde, soluri
bine şi chiar excesiv drenate, nisipuri sau pietrişuri care au o rată mare de transmisie a
apei;
- cuprinde solurile cu textură lutonisipoasă și nisipolutoasă.

Grupa hidrologică B – ocupă restul suprafeței studiate, acestea incluzând aluviosolurile

și luvosolurile și prezintă următoarele caracteristici:
- prezintă un potenţial de scurgere apropiat de mediu;
- au o rată de infiltraţie medie atunci când sunt complet umede;
- sunt soluri cu o textură medie (moderat fină spre moderat grosieră), soluri profunde sau
cu adâncimi medii, soluri bine drenate.23

Ca procese pedogenetice predomină gleizarea, acesasta se produce în lunca Oltului,

Băiașului și Boia Mare, aceste soluri pot avea exces de apă în anii ploioși și se pot produce și
inundațiile, așa cum s-a întâmplat în luna mai 2006. Eroziunea este destul de accentuată în partea
centrală mai ales pe eutricambosoluri, acestea constituie un factor restrictiv pentru agricultură și
are rolul în declanșarea alunecărilor de teren.

22
Tîrlă Laura, 2011, Bazinul hidrografic Olăneşti - Studiu de geomorfologie, rezumatul Tezei de Doctorat, pag. 42
23
Chendeș V., 2011, Resursele de apă din Subcarpaţii de la Curbu ră. Evaluări geospaţiale, Editura Academiei,
București, pag. 162

39
Planșa 17 - Harta potențialului de scurgere / infiltrare al apei în sol

40
Planșa 18 - Harta proceselor pedogenetice

41
 2.6. Hidrografia

”Apa a jucat unul dintre cele mai importante roluri în localizarea aşezărilor. Aşezările
au căutat cursurile râurilor, cu terase largi şi acoperite cu soluri fertile. Majoritatea aşezărilor
s-a dezvoltat pe conurile de dejecţie cu pante line, pânză freatică la suprafaţă care au atras şi
fixat aici din timpuri străvechi aglomerări umane.”24
Principala arteră hidrografică este râul Olt, acesta asigură alimentarea cu apă și energie a
localităților alături de cel mai important afluent al său, râul Lotru dar amenajările hidrotehnice
construite pe acesta sunt în amonte și nu se află în zona de studiu.
Lacurile de acumulare de pe râul Olt în zona studiată sunt următoarele: Robești, Cornetu
și Gura Lotrului, acestea au avut cel mai mare impact asupra reliefului deoarece au schimbat
complet configurația albiei Oltului s-a schimbat, astfel plajele, dunele, reniile dar și micile
ostroave au dispărut cea ce rezultă că transportul de sedimente s-a redus și el odată cu
amplasarea acestor amenajări hidrotehnice, în același timp volumul de apă a crescut cea ce
înseamnă o presiune exercitată pe suprafața topografică.

Foto 2 - Confluența Lotrului în Olt

24
Conea I., 1935, Țara Loviștei, Imprimeria Națională, București

42
Figura 9 - Confluența râului Lotru cu Olt în anul 2005
Sursa: Harta topografică 1:25.000

Figura 10 – Confluența râului Lotru cu Olt în anul 2005

Sursa: Ortofotoplan ANCPI 2005

43
 Capitolul 3 – Presiunea umană asupra mediului
3.1. Presiunea umană asupra agriculturii

Activităţile umane exercită o presiune asupra mediului, presiune care este diferită de la un tip
de spaţiu la altul sau de la o societate la alta. În spațiul analizat domină activităţile agricole
reprezentate prin creșterea animalelor și horticultura şi spaţiul rural, impunându-se astfel o analiză a
interacţiunii acestor activităţi cu componentele mediului natural şi ale mediului înconjurător în
general. Agricultura constituie o activitate cu impact direct asupra mediului prin presiunea umană
exercitată, ca urmare a diferitele moduri de utilizare agricolă a terenurilor ori consumului de
substanţe chimice, declanşării proceselor de degradare a terenurilor. 25
Pentru a cuantifica această problematică s-a calculat indicele de presiune umană asupra
agriculturii, astfel s-au luat în considerare suprafețele arabile, livezile dar și pășunile și fânețele
deoarece în zona se practică creșterea animalelor. Astfel pentru calcularea acestuia s-a aplicat
formula: P = S / N, unde: P – reprezintă presiunea umană a agriculturii; S – suprafața totală a
culturilor agricole exprimate în hectare pe fiecare kilometru pătrat; N – numărul de locuitor pe
fiecare kilometru pătrat.
De aici a rezultat că 77% din suprafață are un peisaj cu echilibru slab afectat, de aici
rezultă că predomină suprafețele împădurite, valorile cele mai mari se întâlnesc în centrul
depresiunii, deoarece aici se întâlnesc suprafețe întinse de livezi la care se alătură și numărul
foarte mare de sate, astfel există zone unde
agricultura a influențat mai mult sau mai puțin
peisajul.
Zone cu peisaje aflate la limita de
păstrare al echilibrului, ocupă doar 8% din
suprafața studiată, pe aceste suprafețe sunt de
obicei întâlnite pășunile și fânețele.
Localitățile în care se întâlnește acest tip de
peisaj sunt: Valea lui Stan, Brezoi, Tuțulești,
Bradu-Clocotici, Bumbuești, Găujani, Spinu
Foto 3 - Suprapășunat în satul Cucoiu
și Mlăceni.

25
Panait Mariana, 2010, Modificări actuale ale peisajului în Câmpia Bărăganului de Sud, Teză de Doctorat, pag. 156

44
 Zone cu peisaje dezechilibrate
ocupă 4% din suprafața totală, aici
ponderea suprafețelor agricole depășește
50%, dar cu densități ale populației
scăzute.
Zonele cu peisaje puternic
dezechilibrate și foarte puternic
dezechilibrate, ocupă 11% din suprafața
studiată, de aici rezultă că agricultura în
aceste zone se practică în mod intensiv iar
Foto 4 - Caprine
concentrarea populației în jurul terenurilor
agricole este și ea mai mare, astfel majoritatea spațiilor rurale de aici au o populației cu tendință
de îmbătrânire demografică cu economie agricolă precară, excepție face comuna Câineni unde
satele de aici sunt bine echipate edilitare și se caracterizează cu economie rurală diversificată.26

Foto 5 - Satele Perișani și Mlăceni

26
Violette Rey, 2006, Atlasul României, Enciclopedia RAO, București, pag. 73

45
Planșa 19 - Harta utilizării terenurilor în anul 2012

46
Planșa 20 - Harta densității populației în anul 2014

47
Planșa 21 - Harta presiunii umane asupra agriculturii

48
 3.2. Presiunea umană asupra pădurilor

O privire istorică asupra valorificării lemnului în zona studiată scoate în evidenţă faptul
că cea mai veche şi cea mai mare exploatare forestieră a fost întreprinsă de Societatea
«Carpatina» cu sediul la Brezoi. ”Sectorul privat înregistrează în această activitate o creştere
explozivă, atât în ceea ce priveşte unităţile de exploatare a masei lemnoase, cât şi în ceea ce
priveşte prelucrarea mai ales sub formă de mic mobilier şi tâmplărie într-o mulţime de
întreprinderi mici, situate preponderent în jurul centrelor urbane.”27
În secolul al XIX-lea pădurile ocupau suprafețe ceva mai mari față de prezent, totuși nu
au existat defrișări semnificative, cele mai importante defrișări au fost în lungul Oltului deoarece
era necesar să se amenajeze calea ferată ce leagă Sibiu de Râmnicu Vâlcea la care s-a mai
adăugat și îmbunătățirea drumurilor.28
Din punct de vedere cantitativ s-a făcut o analiză a dinamicii suprafeței forestiere cu
ajutorul indicelui de naturalitate și din punct de vedere calitativ prin evidențierea arealelor
defrișate, menținute sau împădurite.
În urma acestei analize s-a constatat că doar 225 ha au fost defrișate, cele mai multe
defrișări sunt în arealul orașului Brezoi, cauza principală fiind industria cherestelei bine dezvoltă,
alte defrișări au fost sesizate în areale discontinue din lungul văii Oltului. De remarcat faptul este
că aportul dintre suprafețele împădurite și cele defrișate este pozitiv. Astfel în 20 de ani s-au
împădurit peste 600 de hectare de aici rezultă că suprafața forestieră în zona analizată a câștigat
387 de hectare de pădure.
Pentru a exprima cantitativ acest fenomen s-a utilizat indicele de naturalitate, acesta
exprimă ponderea suprafețelor pădurilor pe unitatea de suprafață, în cazul de față fiind %/km2 . În
urma analizei s-a constatat că acest indice depășește 80%/km2 în areale precum Culmea Cordoaia
și versantul drept al văii Oltului în timp valorile sub 20%/km2 se găsesc cu preponderență în
sectorul central deoarece predomină terenurile agricole și așezările umane.
”Meşteşugurile au fost cele care au impulsionat schimburile comerciale şi au
reprezentat, în anumite perioade, importante surse de venituri pentru populaţie. Meşteşugurile
au creat peisaje geografice specifice exploatării şi prelucrării lemnului, calcarului, sării. Astfel,
meşteşugurile bazate pe prelucrarea lemnului au fost larg răspândite în spaţiul carpatic şi
subcarpatic românesc. Dulgheritul şi tâmplăritul sunt pe cât de vechi ca meşteşuguri, pe atât de

27
Pârvulescu E., 2009, Bazinul hidrografic al Oltului în spaţiul Carpaţilor Meridionali şi al Subcarpaţilor Getici –
studiu de geografie umană şi economică, Teză de Doctorat, pag. 180
28
Badea L., 2007, Depresiunea Loviștei : studiu de geografie, Editura Universitară, București, pag. 172

49
importante, necesitând multă îndeletnicire în pregătirea lemnului pentru construirea locuinţelor,
a anexelor gospodăreşti.”
Industria lemnului ”este o ramură cu tradiţie datorită resurselor locale de lemn si forţei
de muncă specializată. În ultimii ani au apărut şi o serie de întreprinderi mici şi mijlocii cu
capital exclusiv privat specializate în prelucrarea lemnului şi producţia de mobilă, între care:
HARDWOOD SRL, NEGOROM SRL, FORESTIER SRL, COROM EXPORT SRL, DAVIC MOB
SRL, ROMSTILEX SRL etc.”29

Foto 6 - Fabrică de cherestea în orașul Brezoi

Figura 11 - Areale defrișate în orașul Brezoi (google maps)

29
Pârvulescu E., 2009, Bazinul hidrografic al Oltului în spaţiul Carpaţilor Meridionali şi al Subcarpaţilor Getici –
studiu de geografie umană şi economică, Teză de Doctorat, pag. 182-193

50
Planșa 22 - Harta indicelui de naturalitate în anul 1992

51
Planșa 23 - Harta indicelui de naturalitate în anul 2012

52
Planșa 24 - Harta dinamicii suprafețelor forestiere (1992 – 2012)

53
 3.2. Presiunea căilor de comunicație asupra reliefului
3.2.1. Istoricul căilor de comunicație

Drumurile din zona analizată sunt foarte vechi, acestea s-au format în lungul rețelei
hidrografice. Practicarea transhumanței încă din cele mai vechi timpuri au dus la formarea
potecilor și a drumurilor forestiere, aceasta e evoluat într-un ritm rapid deoarece a crescut cererea
carne, brânzeturi și lână
Cea mai importantă arteră de circulație a fost identificată chiar din timpul romanilor, este
vorba de Calea lui Traian, se spune că pe aici ar fi trecut împăratul Traian spre Dacia, este vorba
de actualul drum național DN 7, care leagă orașul Sibiu de Râmnicu Vâlcea.
”Un proiect demarat în anii comunismului prevedea crearea legăturii feroviare dintre
Râmnicu Vâlcea şi Piteşti. Lucrarea a fost realizată în proporţie de peste 80 % însă nu a putut fi
dată în folosinţă la timp, fapt pentru care în primii ani de după Revoluţie proiectul a fost
abandonat”30 deoarece zona cuprinsă între Pitești și Rm. Vâlcea este o zonă susceptibilă la
alunecările de teren și din acest motiv nu se putea circula cu trenul pe aici, ulterior șinele căii
ferate și alte piese aferente au fost furate și vândute la fier vechi.

Figura 12 - Fragment din Atlasul Căilor de Comunicații (1897)

Sursa: http://www.geo-spatial.org/download/atlasul-cailor-de-comunicatii-1897

30
Pârvulescu E., 2009, Bazinul hidrografic al Oltului în spaţiul Carpaţilor Meridionali şi al Subcarpaţilor Getici –
studiu de geografie umană şi economică, Teză de Doctorat, pag. 211 - 214

54
 3.2.2. Pretabilitatea reliefului pentru infrastructura de transport

Depresiunea Loviștei reprezintă o axă carpatică de mare interes din toate punctele de
vedere însă mai ales din punct de vedere al procesului de transport. Dezvoltarea infrastructurii de
transport a început deja să fie dezvoltată etapizat, fie că este vorba de calea ferată (sectorul
Râmnicu Vâlcea – Sibiu), sau la drumul național DN 7 (eliminarea unor treceri de pietoni prin
pasarele pietonale), autostrada A1 (la stadiul de proiect). Astfel pentru pretabilitatea reliefului s-
au luat în considerare 3 factori: geodeclivitatea, litologie și utilizarea terenurilor.
Geodeclivitatea (P) este un factor deosebit de important în repartiția căilor de
comunicație. Există o relație directă între valoarea declivității si densitatea căilor de comunicație
în funcție de tipul acestora: pante mici pretabile pentru căi ferate si autostrăzi, pante mai mari
pretabile drumurilor forestiere și celor cu serpentine.
Nr. crt. Panta (°) Clase de pretabilitate Suprafața (kmp) Ponderea (%)
1 0-3 10 10,19 4,64
2 3-7 20 27,06 12,32
3 7 - 15 30 64,67 29,45
4 15 - 25 70 61,90 28,19
5 25 - 35 80 45,09 20,54
6 35 - 45 85 10,08 4,59
7 > 45 90 0,60 0,27
Tabel 3 - Clase de pretabilitate pentru pante

Geologia (G) este foarte importantă deoarece scoate în evidență arealele instabile, mai
ales din partea centrală a depresiunii unde există marne și argile și areale apreciabile cu alunecări
de teren. Rocile din albiile râurilor sunt favorabile deoarece acestea pot constitui și material de
construcție în timp ce rocile dure (șisturile cristaline) sunt foarte stabilă.

Clase de Suprafața Ponderea

Nr. crt. Roci
pretabilitate (kmp) (% )
1 Aluviuni actuale și subactuale 10 19,52 8,39
2 Pietrișuri și nisipuri. Depozite fluviatile vechi 10 8,97 3,86
3 Amfibolite 20 3,17 1,36
4 Brecii și conglomerate poligmitice 20 28,70 12,34
5 Brecii cu elemente de șisturi cristaline 20 3,05 1,31
6 Conglomerate, gresii cuarțoase 20 7,00 3,01
7 Gmaise lineare de Cumpăna 20 0,08 0,04
8 Gnaise cuarțofoldspatice 20 2,84 1,22
9 Gnaise oculare 20 23,40 10,06
10 Gresii și conglomerate 20 1,32 0,57

55
 11 Micașisturi 20 1,84 0,79
12 Nivelul inferior de gnaise oculare 20 0,40 0,17
13 Paragnaise cu muscovit și biotit 20 43,72 18,80
Paragnaise micacee cu almandin ș i silimanit
14 20 4,86 2,09
+ cordierit
15 Paragnaise, micacee și micașisturi 20 3,38 1,45
16 Con de dejecție 30 1,05 0,45
17 Conglomerate calcaroase 40 22,45 9,65
18 Conglomerate haotice, nisipuri 60 11,10 4,77
19 Marne 80 0,32 0,14
20 Marne cu globigerine 80 8,44 3,63
21 Marne și argile cenușii 85 21,43 9,21
22 Marne nisipoase cu amoniți și inocerami 85 0,35 0,15
23 Alunecări de teren 100 15,19 6,53
Tabel 4 – Clase de pretabilitate pentru geologie

Utilizarea terenurilor (V), pentru analiza acestuia a fost folosită informaţia din baza de
date Corine Land Cover 2012 pentru Depresiunea Loviştei prin unirea elementelor care au
același impact asupra infrastructurii de transport (ex. Pădurile de foioase, pădurile de amestec si
pădurile de conifere au fost reclasificate în elementul păduri).

Clase de Suprafaţa
Nr. crt. Fondul funciar
pretabilitate (ha)
1 Cursuri de apă 20 356,61
2 Plaje, dune, renii 20 131,22
3 Spaţiu urban discontinuu şi spaţiu rural 30 838,16
1 Corpuri de apă 35 124,06
2 Modele de cultivare complexă 40 1389,52
3 Păduri de amestec 40 749,24
4 Păduri de conifere 40 262,30
5 Păduri de foioase 40 10566,70
6 Terenuri arabile neirigate 40 107,52
Terenuri în principal ocupate de agricultura, dar şi de vegetaţie
7 40 1694,45
naturală
8 Pajiști naturale 50 1119,69
9 Zone de tranziție pădure-arbust în general defrişate 50 363,19
10 Livezi 80 2297,53
11 Păşuni secundare 80 1958,10
Tabel 5 – Clase de pretabilitate pentru utilizarea terenului

56
Figura 13 - Rezultatele claselor de pretabilitate pentru fiecare factor

Pentru obținerea hărții pretabilității (Hp) s-a aplicat formula Hp = (5P + 4G + V) / 10.
Astfel au fost obţinute valori cuprinse în mai multe valori care au fost clasificate în 4
trepte de pretabilitate, respectiv:
- areale cu pretabilitate mare;
- areale cu pretabilitate medie (cu necesitatea intervenţiei cu amenajări si lucrări de
apărare);
- areale cu pretabilitate mică (cu ample lucrări de amenajare si protecţie);
- areale nepretabile, sau cum ample amenajări foarte costisitoare și care au un impact mare
asupra mediului.31

31
Dobre R., 2011, Pretabilitatea reliefului pentru căi de comunicații și transport în culoarul Prahovei (sectoarele
montan şi subcarpatic), Editura Universitară, București

57
Planșa 25 - Harta pretabilității reliefului pentru infrastructura de transport

58
 3.2.3. Impactul construcției autostrăzii A1 asupra mediului

Construcția unei autostrăzi în zona studiată duce la o serie de dezechilibre naturale

deoarece prin construcția propriu-zisă se recurg la o serie de amenajări care au un impact
important asupra mediului. Acestea sunt necesare deoarece condițiile geomorfologice sunt
vitrege pe de o parte din cauza masivității reliefului iar de altă parte unde masivitatea scade
terenurile sunt mult mai instabile datorită substratului geologic și a proceselor geomorfologice
adiacente acestora. Principalele amenajări sunt cele de versant și cele de albie.
 Amenajările de versant
o lucrări de susținere, consolidare si protejare a taluzurilor stâncoase de debleu
(amenajarea de torenți cu praguri pentru echilibrarea vitezei de scurgere, plase și
plăci ancorate); acestea sunt necesare cel mai mult pe versantul drept al Oltului în
perimetrul localității Câineni dar mai ales pe valea Băiașului, astfel pe versantul
stâng se recomandă praguri pentru stingerea torenților;
o lucrări de susținere a rambleurilor (ziduri de rambleu, ranforți de coloane forate);
o lucrări de asanare (drenuri longitudinale și transversale, protecție cu taluze și
geogrile, împăduriri), acestea se recomandă mai ales pe versantul drept al văii
Băiașului deoarece prezintă o zonă cu instabilitate mare în cea ce privește
declanșarea proceselor geomorfologice, mai ales alunecările de teren.

 Amenajările de albie
Pe lângă lucrările de amenajare a
versanților sunt necesare mai ales pentru
acest proiect majore precum lucrările de
regularizare a albiilor de râu, lucrări ce pot
fi:
o transversale cum sunt digurile
de închidere: epiurile pentru a
proteja autostrada de eroziune
laterală și pragurile de fund
pentru a scade energia râului,
Foto 7 - Prag de fund
mai ales pe râul Băiașu;
o longitudinale (diguri de
dirijare, diguri de apărare a
malurilor).

59
 Pentru a arăta ce impact v-a avea viitoarea autostradă s-a calculat și s-a adaptat indicele
de transformare al mediului, acesta ia în calcul raportul dintre suprafețele naturale și a celor
antropice, astfel s-a constatat că partea centrală, mai precis Depresiunea Titești are un peisaj cu
echilibru total afectat din mai multe motive, pe de o parte a activităților agricole în special
horticultură și pășunat iar pe de altă parte este dat și de prezența a substratului geologic instabil
și a alunecărilor de teren de aici. În lungul văii Oltului se pot întâlni peisaje slab sau moderat
afectate, odată cu construcția autostrăzii pe valea Oltului vor exista peisaje cu echilibru puternic
sau total afectate în perimetrele satelor Câinenii Mici, Câinenii Mari, Greblești, Balota dar și pe
valea Băiașului, astfel un peisaj foarte afectat înseamnă o intensitate mai mare a proceselor
geomorfologice iar de aici crește necesitatea amenajărilor adecvate.
De asemenea un impact mare asupra reliefului îl vor avea tunele construite, deoarece prin
amenajarea acestora este necesară dinamitarea versanților, astfel proiectul va include două mari
tunele, unul la Câineni deoarece aceasta va trebui să ocolească localitățile și celălalt în localitatea
Robești

Foto 8 - DJ 703M pe Valea Băiașului - trasarea A1

60
Planșa 26 – Harta indicelui transformării mediului în anul 2012

61
Planșa 27 - Harta indicelui de transformare al mediului în prezența Autostrăzii Pitești - Sibiu

62
 Concluzii

Prezentul studiu este focalizat pe un spațiu geografic cu valențe istorice, situat în zona
centrală a Carpaților Meridionali.
Pentru a înțelege mai bine relația dintre om și relief s-a făcut mai întâi o analiză a
cadrului natural astfel s-au constatat mai multe aspecte.
Litologia este foarte diversificată, astfel în partea centrală predomină rocile cu potențial
morfodinamic foarte mare, cum sunt marnele și argilele și tot aici au fost localizate și cele mai
multe alunecări de teren, motiv pentru care în zonă s-au plantat livezi cu scopul de a le reduce
din intensitatea acestora dar în același timp există condiții naturale propice pentru dezvoltarea
acestora.
Pentru a valorifica relieful ca resursă umană au fost descriși următorii parametrii
morfometrici:
 Altitudinea are rol în dispersia, forma și structura așezărilor care în funcție de aceste
criterii se pot încadra în mai multe tipologii: sate răsfirate, sate risipite, sate cu formă
neregulată etc.
 Panta reprezintă pe de o parte un factor favorabil pentru dezvoltarea agriculturii la care
se ia în calcul și expunerea versanților, astfel s-a constatat că suprafețele însorite coincid
în cea mai mare cu suprafețele ocupate de livezi; pe de altă valorile mari ale
geodeclivității impun restricții pentru amenajările antropice, mai ales pentru căile de
comunicații unde se impun amenajări costisitoare dar și cu impact mare asupra mediului.
 Energia de relief a fost analizată pentru a scoate în evidență intensitatea eroziunii în
adâncime.
 LS factor descrie factorul de pantă cu lungimea versantului, astfel valorile mari indică o
eroziune accentuată a solului
 TWI are valori relativ mici în zona studiată iar valorile mari sunt puternic corelate cu
zonele instabile din punct de vedere geomorfologic.

Solul prezintă un factor favorabil pentru agricultură doar în partea centrală și pe areale
restrânse de pe valea Oltului datorită eutricambosolurilor și aluviosolurilor, totuși
eutricambosolurile sunt cele mai expuse eroziunii în timp ce aluviosolurile sunt expuse gleizării
și pseudogleizării iar celelalte tipuri de soluri sunt fertile pentru păduri, de pildă
districambosolurile.

63
 Hidrografia. Oltul și afluentul său Lotru reprezintă cele mai importante resurse de apă
din zonă, astfel acestea oferă alimentarea cu apă a localităților dar și hidroenergie.
Clima este un element care condiționează procesele geomorfologice și activitățile
antropice, astfel s-au determinat parametrii climatici (temperatura și precipitațiile) și câțiva indici
ecometrici, din această analiză a reieșit faptul că zona are un grad scăzut de aridizare.
Pentru determinarea impactului antropic asupra reliefului s-a calculat alți indici
ecometrici, aceștia fiind următorii:
- Indicele presiunii umane asupra agriculturii, de aici a rezultat că presiunea cea mai mare
pe terenurile agricole este în zona centrală, acest fapt datorându-se suprafețelor întinse de
livezi dar și pășuni cu fânețe la care se alătură și concentrarea așezărilor umane.
- Indicele de naturalitate a fost determinat pentru a analiza dinamica suprafețelor
forestiere și s-a constat că în perioada 1992 – 2012 au existat mai multe suprafețe
împădurite față de cele defrișate.
- Indicele de transformare al mediului are valorile cele mai mici în partea centrală cea ce
a indicat un peisaj foarte puternic afectat.

Deoarece relieful reprezintă cel mai important suport pentru activitățile antropice, s-a
analizat pretabilitatea acestuia pentru căile de comunicații, punându-se accent pe viitoarea
autostradă Pitești – Sibiu, astfel aceasta s-a determinat cu ajutorul analizei multicriteriale
ținându-se cont de trei factori: geodeclivitate, geologie și utilizarea terenurilor, de aici a rezultat
că arealele cu pretabilitate mare sunt reduse cea ce înseamnă că acest tronson necesită niște
amenajări în plus, de aici ar rezulta un cost mai mare dar și un impact negativ asupra mediului,

Foto 9 – Tronson de autostrada existent, Sibiu – Orăștie

Sursa: http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2014/05/30/538874160d133766a823c8c8/646x404.jpg

64
 Bibliografie

1. Alexandru Raluca-Georgiana, 2012, Bazinul hidrografic Săsăuș. Studiu de

geomorfologie dinamică, Teză de Doctorat
2. Badea L., 2007, Depresiunea Loviștei : studiu de geografie, Editura Universitară,
București
3. Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., 1996, Pedologie, Editura Didactică și
Pedagogică, RA București
4. Bogdan Octavia, 2008, Carpații Meridionali : clima, hazardele meteo-climatice și
impactul lor asupra turismului, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu
5. Chendeș V., 2011, Resursele de apă din Subcarpaţii de la Curbură. Evaluări geospaţiale,
Editura Academiei, București
6. Conea I., 1935, Țara Loviștei, Imprimeria Națională, București
7. Dobre R., 2011, Pretabilitatea reliefului pentru căi de comunicații și transport în culoarul
Prahovei (sectoarele montan şi subcarpatic), Editura Universitară
8. Dumitrof Elena, 2010, Relația dintre climă si vegetația spontană si cultivată din județul
Vrancea, rezumatul Tezei de Doctorat
9. Elorza M. G., 2008, Geomorfologia, Editura Pearson, Zaragoza
10. Grigore M., 1979, Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, București
11. Moise C., 2015, Evaluarea calității mediului din depresiunea Loviștei cu ajutorul
sistemelor informaționale geografice, Teză de Doctorat, București
12. Nixon Alexander Correa Muñoz, 2012, Método para la caracterización de las formas del
terreno en zonas de montaña utilizando Modelos Digitales de Elevación. Caso:
Departamento del Cauca, Universidad National de Colombia
13. Panait Mariana, 2010, Modificări actuale ale peisajului în Câmpia Bărăganului de Sud,
Teză de Doctorat
14. Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R.,2006, Geografia fizica a României : clima, ape,
vegetație, soluri, Editura Universitară, București
15. Pârvulescu E., 2009, Bazinul hidrografic al Oltului în spaţiul Carpaţilor Meridionali şi al
Subcarpaţilor Getici – studiu de geografie umană şi economică, Teză de Doctorat
16. Purcăreață I., 2015, Pretabilitatea terenurilor pentru infrastructura de transport în Țara
Bârsei, Teză de Doctorat
17. Sader S. A. and Winne J. C., RGB-NDVI colour composites for visualizing forest
change dynamics, INT. J. REMOTE SENSING, 1992, VOL. 13, NO. 16, 3055-3067

65
18. Săvulescu I., 2010, Interrelaţiile dintre componentele fizico-geografice şi etajarea
pădurii în Munţii Iezer, teză de doctorat
19. Tîrlă Laura, 2011, Bazinul hidrografic Olăneşti - Studiu de geomorfologie, rezumatul
Tezei de Doctorat
20. Violette Rey, 2006, Atlasul României, Enciclopedia RAO, București
21. ***(1973-1979), Atlas R.S. România, Institutul de Geografie, Editura Academiei,
București
22. ***1983, Geografia României I – Geografia Fizică, Editura Republicii Socialiste
România, București,

Webografie
- http://www.labogef.iesa.ufg.br/links/sinageo/articles/427.pdf
- www.geo-spatial.org
- http://www.turnulsfatului.ro/2016/04/12/risc-de-inundatii-pe-valea-oltului-apa-este-la-
limita-carosabilului
- https://portal.geomil.ro/arcgis/home/

66