Sunteți pe pagina 1din 2

Minereu magic de aur

Aurul este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul Au și numărul atomic 79. Se utilizează aliat
cu cuprul sau argintul, pentru fabricarea de podoabe, obiecte de artă, monede etc. Datorită proprietăților sale
este considerat (alături de argint) singura formă reală de bani.

Aurul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri. Fiind răspândit în stare nativă în natură, el se putea
obține ușor în cantități mici. Se crede că aurul a fost descoperit înaintea cuprului. Cules sub forma unor bucăți
strălucitoare din nisipurile râurilor și din depunerile aluvionare, aurul a fost dintotdeauna un metal de
ornament, apreciat pentru luciul său galben, dar mai ales pentru stabilitatea sa față de agenții corozivi. Ușor de
prelucrat, prin ciocănire, el poate lua forma diverselor obiecte de podoabă sau de cult cunoscute în antichitate.
Aurul pur (care este întotdeauna galben) este prea moale pentru folosirea sa ca bijuterie. Metalele care se
folosesc în amestec cu aurul, pentru a-l întări, pot modifica culoarea acestuia, rezultând astfel un aur de diferite
nuanțe de galben, alb și roșu. Acest amestec determină numărul de carate al aurului. Este unul dintre cele mai
dense metale.
De peste 5000 de ani, aurul este un important element pentru civilizația umană, facilitând tranzacțiile ce au dus
la specializarea indivizilor, o mai mare eficiență prin specializare conducând la produse/servicii mai bune și
creativitate prin satisfacerea unor cerințe/nevoi noi cerute de piață (i.e. totalitatea indivizilor într-un sistem
bazat pe schimb).
Minereurile de aur pur, în afară de aurul nativ, sunt foarte rare. Aurul se găsește majoritar în doar câteva
minerale rare și într-o proporție mai mică în alte câteva. Uneori acesta e întâlnit și sub forma de aliaj cu alte
metale, în special argint.
Puținele minerale care acceptă în formula lor existența aurului fac parte dintr-o subclasă a sulfurilor și sunt
numite telururi. Foarte rar se găsesc telururi care să nu conțină aur. Aceasta se explică prin faptul că telurul
este singurul element de care aurul se atașează foarte ușor. Printre telurile cele mai bogate în aur, și așa puține,
se numără : nagyagit, calaverit, silvanit și krennerit. De regulă acestea se prezintă sub formă de minereuri de
aur. Uneori se găsesc și în asociație cu aurul nativ.
Tot în grupa sulfurilor există și o sumă de minerale numite ‘Aurul Prostului‘, (cel mai cunoscut fiind pirita),
care și-au căpătat această denumire de la asemănarea cu aurului în culoare și strălucire. Ce diferențiază totuși
aurul de aceste minerale este tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea și densitatea.
Minerale asociate: cuarț, nagyagit (săcărâmbit), calaverit, silvanit, krennerit, pirita și alte sulfuri.
Indicatori de calitate: culoare, densitate, duritate, maleabilitate, ductibilitate.
La nivel global, în anul 1900 producția mondială se ridica la 386 de tone, cantitatea extrasă în
anul 2000 ajungând la 2.590 de tone[21] În anul 2001 au fost produse 2.600 de tone de aur. De
atunci, cantitatea de aur produsă anual a înregistrat o scădere treptată, în 2009 fiind produse 2.450
de tone.
Producția mondială de aur se află într-o fază terminală în ciuda prețului record și a eforturilor pe care
companiile miniere le depun pentru a găsi zăcăminte noi în zone îndepărtate. Dacă în 1950 se
obțineau 12 grame de aur pur dintr-o tonă de minereu, în prezent (noiembrie 2009) concentrația este
de numai 3 grame în Statele Unite, Canada și Australia.
În aprilie 2011, rezervele de aur erau estimate la aproximativ 167.000 de tone, adică de 60 de ori
peste nivelul producției anuale la nivel mondia