Sunteți pe pagina 1din 100

SUBIECTE LICENŢĂ 2018

Facultatea de Medicină Specializarea Asistenţă Medicală Generală

MEDICINĂ INTERNĂ
SUBIECTE CU COMPLEMENT SIMPLU:

1. Care sunt simptomele tipice pneumoniei pneumococice:


A. Febră, colaps circulator, hemoptizie
B. Frison solemn, febră, junghi toracic submamelonar
C. Astenie fizică, mialgii, febră, frisoane repetate
D. Dispnee de repaus cu ortopnee
E. Hipotensioune arterială, palpitaţii

2. Care este antibioticul de elecţie în pneumonia pneumococică:


A. Penicilină G
B. Tetraciclină
C. Gentamicină
D. Cloramfenicol
E. Biseptol

3. Tratamentul cu corticosteroizi pe cale inhalatorie în astm:


A. Este util numai în criza de astm
B. Reprezintă cea mai eficace medicaţie antiinflamatorie locală
C. Se poate folosi în toate formele de astm
D. Nu se recomandă în astmul bronşic
E. Se foloseşte numai în asociere cu alte medicamente bronhodilatatoare

4. Criteriile de diagnostic ECG ale fibrilaţiei atriale sunt următoarele, cu excepţia:


A. Prezenţa de unde P neregulate
B. Absenţa undelor P
C. Activitatea electrică atrială este reprezentată de undele “f”
D. Prezintă frecvent semne de ischemie miocardică
E. Frecvenţa undelor de fibrilaţie este 400-600/min

5. Care din următoarele trăsături caracterizează angina pectorală stabilă:


A. Apariţia recentă a anginei (< 1 lună) la o persoană asimptomatică anterior
B. Dureri anginoase la efort
C. Apariţia precoce a anginei după un infarct miocardic acut
D. Durerea este percepută ca o „lovitură de cuţit”
E. Durata crizei anginoase depăşeşte 24 de ore
6. Factorii implicaţi în etiologia HTA esenţiale sunt următorii, cu excepţia:
A. Ereditatea
B. Aportul excesiv de potasiu
C. Fumatul
D. Sedentarismul
E. Obezitatea

7. Care este etiopatogenia cea mai frecventă a infarctului de miocard:


A. Embolie coronariană
B. Disecţie coronariană
C. Stare de şoc
D. Infecţie sistemică
E. Accident vascular cerebral

8. Examenul radiologic în ulcerul gastric relevă prezenţa nişei ulceroase ce prezintă următoarele
caractere:
A. Apare ca o pierdere de substanţă la nivelul căreia se evidenţiază H. pylori
B. Pliurile mucoasei gastrice apar îngroşate şi se opresc la distanţă de nişă
C. Apare ca o opacitate semicirculară, cu contur regulat
D. Nişa are dimensiuni mari, cu contururi neregulate
E. Determină îngustare filiformă la nivelul pilorului

9. Cel mai frecvent agent etiologic al infecţiilor urinare necomplicate este:


A. Proteus
B. Klebsiella
C. E. Coli
D. Pneumococul
E. Stafilococul auriu

10. Tratamentul PNA la gravide se face cu:


A. Negram
B. Tetraciclină
C. Eritromicină
D. Gentamicină
E. Biseptol
11. În RAA următoarea analiza este modificată:
A. ASLO
B. Proteinele serice totale
C. Acidul uric
D. D-dimerii
E. Fosfataza acida seric

12. Cea mai frecventă complicație a stenozei mitrale este:


A. Endocardita infectioasă
B. Fibrilatia atrială
C. Tromboza venoasă profundă
D. Accidentul vascular cerebral
E. Infarctul de miocard

13. Cauza cea mai frecventă a stenozei mitrale este :


A. Degenerativă
B. Ateroscleroza
C. Reumatismul articular acut
D. Congenitală
E. Infectioasă.

14. Cauza cea mai frecventa a stenozei aortice este : A.Inflamatia valvelor
B. Traumatismul toracic
C. Endocardita infectioasă
D. Degenerativa
E. Congenitala

15. Cea mai frecventă complicație a insuficienței aortice este:


A. Fibrilatia atrială
B. Endocardita infectioasa
C. Tromboza atrială
D. Tromboza intraventriculară
E. Anevrismul cerebral

16. Care dintre următoarele simptome orientează către insuficiența cardiacă stângă?
A. Dispneea de effort
B. Dispneea de repaus
C. Tahicardia
D. Tusea seacă
E. Toate de mai sus
17. Care dintre următorii parametri de laborator trebuie urmărit atunci când se administrează
tratament anticoagulant oral cu Trombostop?
A. APTT
B. Timp de coagulare
C. Timp de sângerare
D. INR
E. Toate de mai sus

18. Care dintre următorii parametri de laborator trebuie urmărit periodic în cazul tratamentului
anticoagulant cu heparină?
A. INR
B. APTT
C. Timp de sângerare
D. Timp de coagulare
E. Toate de mai sus.

19. Care dintre următorii factori se asociază cu risc crescut de tromboză venoasă profundă?
A. Sarcina
B. Neoplaziile
C. Imobilizarea în aparat ghipsat
D. Obezitatea
E. Toate de mai sus

20. Care dintre următoarele explorări este utilă în diagnosticul anginei pectorale ?
A. Colesterolul seric
B. Ecocardiografia
C. Radiografia toracică
D. Electrocardiograma 12 derivații
E. Hemoglobina glicozilată

21. Care dintre următoarele enzime este cea mai utilă pentru diagnosticul pozitiv de sindrom
coronarian acut ?
A. LDH
B. TGP
C. Troponina
D. GGT
E. Toate de mai sus
22. Care este principalul efect secundar al medicației trombolitice ?
A. Alergia
B. Hipotensiunea arterială
C. Șocul
D. Sângerările
E. Tulburările de ritm

23. Cele mai frecvente manifestari ale trombozei venoase profunde sunt:
A. Febra și cianoza
B. Durerea și edemul
C. Cianoza și diminuarea temperaturii cutanate
D. Claudicația intermitentă si edemul
E. Impotenta functională.

24. Ascita poate fi întîlnită în următoarele afecțiuni cu o Excepție:


A. Insuficiența cardiacă dreaptă
B. Pericardita constrictivă
C. Ciroza hepatică
D. Infarctul de miocard
E. Neoplazii

25. Care dintre următoarele afirmații referitoare la edemul din insuficiența cardiacă nu este
adevărată?
A. Este moale și alb
B. Este dur, dureros, cianotic
C. Este bilateral
D. Lasă godeu
E. Cedează sub tratament diuretic.

26. Care dintre următoarele modificări se întâlnește în urma tratmentului cu diuretice tiazidice?
A. Hiponatremia
B. Hipopotasemia
C. Hiperglicemia
D. Hiperuricemia
E. Toate
27. Care dintre următoarele antihipertensive are ca efect secundar tusea?
A. Nifedipin
B. Metoprolol
C. Enalapril
D. Furosemid
E. Clonidina

28. Care dintre următoarele antihipertensive scad frecvența cardiacă?


A. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
B. Beta blocantele
C. Blocantele canalelor de calciu
D. Diureticele ER.ăSsparutannsici orect B

29. Care dintre următoarele simptome este sugestiv pentru diagnosticul de BPOC acutizat?
A. Tusea
B. Expectorația
C. Dispneea
D. Febra
E. Toate de mai sus

30. Care dintre următoarele complicații este cea mai frecventă la pacientul cu BPOC?
A. Fibrilația atrială
B. Angina pectorală
C. Infarctul de miocard
D. Infecțiile respiratorii
E. Insuficiența cardiacă

31. Care dintre următoarele medicamente este eficient în cazul acutizării unui BPOC?
A. Morfina
B. Nitroglicerina
C. Miofilin
D. Furosemid
E. Toate de mai sus

32. Care parametru trebuie urmărit în cazul administrării unei perfuzii cu nitroglicerină?
A. Frecvența cardiacă
B. Tensiunea arterială
C. Numărul respirațiilor pe minut
D. Saturația în oxigen
E. Toate de mai sus.
33. Care sunt explorările ce trebuiesc făcute în cazul unui pacient ce prezintă durere durere
toracică anterioară?
A. Ecocardiografie
B. Măsurarea tensiunii arteriale
C. Electrocardiograma standard
D. Enzime de citoliză miocardică
E. Toate de mai sus.

34. Care este cel mai frecvent simptom al pacientului cu emfizem pulmonar?
A. Tusea productivă
B. Dispneea
C. Cianoza
D. Febra
E. Palpitațiile

35. Care este cea mai frecventă cauză a BPOC?


A. HTA
B. Fumatul
C. Displipidemiile
D. Tuberculoza pulmonară
E. Infecțiile respiratorii

36. Care sunt cele mai frecvente simptome sugestive pentru diagnosticul de embolie pulmonară?
A. Tusea și expectorația
B. Dispneea și cianoza
C. Dispneea și tusea
D. Vertijul
E. Palpitațiile.

37. Care dintre următorii factori se asociază cu riscul crescut de tromboza?


A. Fumatul
B. Consumul de contraceptive orale
C. Neoplaziile
D. Obezitatea
E. Toți factorii de mai sus.
38. Baza tratamentului în trombozele venoase o reprezintă:
A. Betablocantele
B. Medicația antitrombotică
C. Medicația anticoagulantă
D. Aspirina
E. Diureticele

39. Care dintre următoarele analize sunt necesare la pacientul cu pneumonie pneumococică?
A. Fibrinogenul
B. Proteina C reactivă
C. Globulele albe
D. Radiografia toracică
E. Toate de mai sus.

40. Care dintre următoarele situații poate fi o complicație a pneumoniei?


A. Fibrilația atrială
B. Infarctul de miocard
C. Abcesul pulmonar
D. Infarctul pulmonar
E. Tromboza venoasă

41. Care dintre următoarele este efect secundar al corticoterapiei?


A. Hipertensiunea arterială
B. Osteoporoza
C. Ulcerul gastric
D. Retenție hidrosalină
E. Toate de mai sus

42. Care dintre următoarele explorări fac parte din bilantul funcțional al HTA?
A. Fund de ochi
B. Funcția renală
C. Electroliții serici
D. Electrocardiograma
E. Toate de mai sus.

43. Care dintre următoarele afecțiuni poate fi cauză de HTA secundară?


A. Feocromocitomul
B. Coarctația de aortă
C. Stenoza de arteră renală
D. Adenomul Conn
E. Toate de mai sus.
44. Care este analiza de laborator utilă pentru diagnosticul de feocromocitom?
A. Ureea sanguină
B. Potasiul urinar
C. Metanefrinele
D. Potasiul seric
E. Creatinina

45. Care dintre următoarele semne sugerează diagnosticul de feocromocitom?


A. Cefaleea
B. Transpirațiile
C. Astenia musculară
D. Durerile anginoase
E. Dispneea

46. Care dintre următoarele elemente sunt sugestive pentru diagnosticul de astm bronsic?
A. Dispneea expiratorie
B. Tusea seacă
C. Wheezing-ul
D. Expectorație perlată

47. Care dintre următoarele medicamente este util în criza de astm bronsic?
A. Miofilin
B. Morfină
C. Furosemid
D. Nitroglicerina
E. Nifedipin

48. Care dintre următoarele explorări este cea mai utilă pentru diagnosticul unei pleurezii în
urgență?
A. Ecografia cardiacă
B. Scintigrama pulmonară de perfuzie
C. Scintigrama pulmonară de ventilație
D. Radiografia toracică
E. D-dimerii

49. Care dintre următoarele afecțiuni poate fi cauză de pleurezie?


A. Pneumonia
B. Cancerul bronșic
C. Tuberculoza pulmonară
D. Insuficiența cardiacă
E. Toate de mai sus
50. Care dintre următoarele afirmații referitoare la puncția pleurală NU este adevărată?
A. Puncția pleurală se face în plină matitate
B. Atropina este obligatorie înainte de puncție
C. Anestezia generală este obligatorie
D. Locul de puncție este pe marginea inferioară a coastei superioare
E. Se evacuează maxim 1500 ml la o ședință.

51. Care dintre următoarele poate fi o complicație a puncției pleurale?


A. Șocul pleural
B. Pneumotoraxul
C. Lezarea pachetului vasculonervos intercostal
D. Puncția albă
E. Toate de mai sus

52. Care dintre următoarele manifestări clinice pot fi întâlnite în abcesul pulmonar?
A. Vomica
B. Expecorația fetidă
C. Febra
D. Stare generală gravă

53. În criza anginoasă este eficient tratamentul cu:


A. Nifedipin
B. Betablocant
C. Nitroglicerină
D. Xilină
E. Miofilin

54. Ulcerul gastric se poate complica cu:


A. Hemoragie
B. Perforație
C. Penetrație
D. Malignizare
E. Toate de mai sus

55. Cauza cea mai frecventă a pancreatitei acute este:


A. Diabetul zaharat
B. Traumatismul
C. Alcoolul
D. Medicamentele
E. Infectiile
56. Pancreatita acută se poate complica cu:
A. Infecții
B. Diabet zaharat
C. Ascită
D. Litiază biliară
E. Peritonită

57. Care din următoarele semne nu se întâlnește în colica biliară?


A. Febra
B. Icter
C. Durere
D. Scădere ponderală
E. Vărsături

58. Care dintre următoarele semne nu se întâlnește în colica renală?


A. Durere lombară
B. Febră
C. Sindrom dispeptic
D. Oligurie
E. Icter

59. Care dintre următoarele semne nu se întâlnește în pielonefrita acută?


A. Hematurie
B. Febră
C. Urocultură pozitivă
D. Proteinurie
E. Durere lombară

60. Care dintre următoarele semne nu este specific pentru glomerulonefrita acută?
A. HTA
B. Proteinurie
C. Insuficiență renală
D. Urocultură pozitivă
E. Hematurie

61. Care dintre următoarele semne se întîlnesc în sindromul nefrotic?


A. Colesterol crescut
B. Edem
C. Proteinurie
D. Hipoproteinemie
E. Toate de mai sus
62. Care dintre următoarele afirmații nu este adevărată?
A. HTA poate fi cauză de insuficiență renală
B. HTA este o boală specifică vârstnicului
C. HTA poate fi întâlnită la orice vârstă
D. HTA este o afecțiune ce evoluează cu complicații
E. HTA de sarcină se întâlnește în ultimul trimestru.

63. Care dintre următoarele afecțiuni poate fi cauză de HTA?


A. Glomerulonefrita acută
B. Glomerulonefritele cronice
C. Pielonefrita cronică
D. Sindromul nefrotic
E. Toate de mai sus.

64. Cauza cea mai frecventă a cirozei hepatice este:


A. Alcoolul
B. Diabetul zaharat
C. Medicația hepatotoxică
D. Contraceptivele orale
E. Pancreatita

65. Complicațiile cirozei hepatice sunt cu O EXCEPTIE:


A. Hemoragia digestivă
B. Encefalopatia portală
C. Hipertensiunea portală
D. Hipertensiunea intracraniană
E. Ascita

66. Tratamentul antibiotic în pielonefrita acută trebuie inițiat:


A. Inainte de rezultatul uroculturii
B. După rezultatul de la urocultură
C. După rezultatul uroculturii și antibiogramei.
D. În funcție de experiența medicului
E. În funcție de antecedentele pacientului.

67. Care dintre următoarele afirmații referitoare la recoltarea Uroculturii Nu este adevărată?
A. Urocultura poate fi recoltată la orice oră din zi
B. De preferat dimineața, din prima urină
C. Urocultura trebuie recoltată înainte de începerea antibioterapiei
D. Urocultura se recoltează în recipiente sterile
E. Rezultatul uroculturii este validat după 48 de ore de la recoltare.
68. Cele mai frecvente cauze ale infecțiilor de tract urinar sunt:
A. Urolitiaza
B. Sarcina
C. Malformațiile tractului urinar
D. Diabetul zaharat
E. Toate de mai sus

69. În cancerul bronhopulmonar se întâlnesc următoarele manifestări cu O Exceptie:


A. Tusea
B. Hemoptiziile
C. Scădere ponderală
D. HTA
E. Dureri osoase

70. Care dintre următoarele medicamente pot fi utile în criza hipertensivă?


A. Nifedipinul
B. Furosemid
C. Captopril
D. Nitroglicerina
E. Toate de mai sus

71. Care dintre următoarele situații NU este o complicație a HTA?


A. Infarctul de miocard
B. Insuficiența renală
C. Accidentul vascular cerebral
D. Urolitiaza
E. Eclampsia

72. Care dintre următoarele afecțiuni poate fi cauză de insuficiență renală cronică?
A. Diabetul zaharat
B. Pielonefrita cronică
C. HTA
D. Amiloidoza
E. Toate de mai sus

73. Care dintre următorii factori nu este factor de risc pentru cardiopatia ischemică?
A. Fumatul
B. HTA
C. Dislipidemiile
D. Urolitiaza
E. Diabetul zaharat
74. Care dintre următoarele explorări nu este utilă în colica renală?
A. Urocultura
B. Ecografia renală
C. Examenul sumar de urină
D. Glicemia
E. Hemoleucograma

75. Care dintre următoarele afirmații referitoare la durerea din infarctul de miocard NU este
adevărată?
A. Durerea nu cedează la nitroglicerină
B. Durerea este precordială
C. Durerea este retrosternală
D. Durerea este șocogenă
E. Durerea depășește o oră ca durată.

76. Care dintre următoarele medicamente este contraindicat în infarctul de miocard?


A. Nitroglicerina
B. Betablocantele
C. Digoxinul
D. Xilina
E. Morfina

77. Care dintre următoarele situații pot fi cauze de hipotensiune arterială ortostatică?
A. Varicele de la membrele inferioare
B. Medicația diuretică
C. Diabetul zaharat
D. Neuropatiile autonome
E. Toate de mai sus

78. Care dintre următorii factori poate fi cauză de arteriopatie obliterantă la membrele inferioare?
A. HTA
B. Fumatul
C. Dislipidemiile
D. Alcoolismul
E. Infecțiile
79. Cel mai frecvent simptom de debut în arteriopatia obliterantă este:
A. Durerea de repaus
B. Claudicația intermitentă
C. Astenia musculară
D. Fatigabilitatea
E. Durerea nocturnă

80. Care dintre următoarele semne nu este caracteristic pentru boala de reflux gastroesofagian?
A. Pirozis
B. Durere retrosternală
C. Regurgitații acide
D. Hemoragia digestivă
E. Pneumonia de aspirație

81. În ischemia acută a membrelor inferioare următoarele semne sunt caracteristice cu o


EXCEPTIE:
A. Paloare
B. Edem
C. Absența pulsului
D. Răcirea extremității
E. Durere

82. În blocurile atrioventriculare sunt contraindicate:


A. Digoxinul
B. Amiodarona
C. betablocantele
D. Morfina
E. Toate de mai sus

83. Care din următoarele simptome este sugestiv pentru un pacient cu bloc atrioventricular
A. Palpitațiile
B. Sincopa
C. Astenia
D. Greturile
E. Cefaleea

84. Care dintre următoarele medicamente este util în tratamentul fibrilatiei atriale?
A. Digoxin
B. Amiodarona
C. Betablocante
D. Propafenonă
E. toate de mai sus
85. Care este tratamentul de elecție în fibrilația ventriculară?
A. Digoxin
B. Betablocant
C. Soc electric extern
D. Amiodarona
E. Cardiostimulare electrică permanentă

86. Care dintre următoarele medicamente este contraindicat în astmul bronșic?


A. Miofilin
B. Ventolin
C. Morfina
D. Prednison
E. Nifedipin

87. Care dintre următoarele explorări este necesară la pacienții cu astm bronsic?
A. Spirograma
B. Radiografia toracică
C. Hemoleucograma
D. examenul sputei
E. Toate de mai sus

88. Examenul sputei în astmul bronșic relevă cel mai frecvent:


A. Bazofilie
B. Neutrofilie
C. eozinofilie
D. monocite crescute
E. Nici o modificare

89. La pacientul astmatic sputa are următoarele caracteristici macroscopice:


A. Purulentă
B. În cantitate mare
C. Fetidă
D. Perlată, cantitate mică
E. hemoptoică

90. Care dintre următoarele elemente nu este caracteristic pentru infarctul pulmonar?
A. Durerea toracică
B. Dispneea
C. Edemele la membrele inferioare
D. Hemoptizia
E. Tahicardia
Bibliografie

1. Irina Iuliana Costache. Curs de Cardiologie – diagnostic si tratament. Editura PIM 2010
2. Irina Iuliana Costache, A. Petris. Medicina interna- Note de curs. Editura PIM 2011

NURSING CLINIC

1. Glosodinia poate fi spontană sau provocată de:


a) Inspir fortat
b) Expir fortat
c) Ingestie
d) Starea de nutriţie
e) Varsături

2. Deficitul ponderal constă în:


a) scăderea greutăţii corporale cu peste 10 % din G ideală (IMC sub 18,5)
b) IMC (indicele de masă corporală) 18,5 – 24,9 kg / m2
c) IMC (indicele de masă corporală) 25 – 29,9 kg / m2
d) IMC (indicele de masă corporală) 30 – 34.9 kg / m2
e) IMC (indicele de masă corporală) 35 – 39,9 kg / m2

3. Melena constă în :
a) eliminarea de sânge digerat (scaun semiconsistent, negru şi lucios „ca păcura”, ca urmare
a transformării Hb în hematină) (în FO se notează: M)
b) sângerare din zona canalului anal: pierdere de sânge asociată cu scaun de aspect normal
c) asocierea cu alte simptome: dureri la defecaţie + pierdere de sânge roşu
d) sânge pe hârtia de toaletă sau picaturi care apar în vasul de toaletă la sfârşitul scaunului
e) picături de sânge după eliminarea de scaun normal

4. În clasa NYHA IV:


a) repaus la pat 14 – 18 ore / zi; în rest activităţi în fotoliu şi repaus
b) repaus la pat 10 ore / zi
c) în cazul profesiilor care nu presupun efort fizic pot fi permise câteva ore de activitate/zi,
în măsura în care deplasarea la serviciu nu presupune efort (eventual 1 – 2 zile/săptămână de
repaus la pat)
d) nu se recomandă repaus fizic
e) nu se recomandă întreruperea activităţii profesionale
5. Explorarea paraclinică a aparatului digestiv include urmatoarele investigaţii, cu excepţia:
a) radiografiei abdominale ”pe gol”
b) radiografiei cu substanţă de contrast
c) ecografiei abdminale
d) explorărilor endoscopice
e) inspecţia, palparea, percuţia abdomenului

6. Disfagia poate avea urmatoarele cauze, cu excepţia:


a) secundară unei afecţiuni oro- faringiene
b) secundară unei afecţiuni laringiene
c) secundară unei afecţiuni generale (scleroză în plăci, sclerodermie, miastenia gravis)
d) secundară unei afecţiuni esofagiene
e) angina eritematoasă

7. Examenele de laborator recomandate în afecţiuni ale tubului digestiv sunt următoarele, cu


excepţia:
a) Examene de sânge
b) Examen salivă
c) pH-metrie esofagiană
d) Examen materii fecale
e) Examen LCR

8. Particularităţile de îngrijire postoperator pe tub digestiv constau în:


a) mobilizare precoce: iniţial pasiv, apoi activ (prevenţia tromboemboliilor)
b) se indică alimentele flatulente (mazăre, fasole, cartof, varză)
c) se indică băuturile carbogazoase
d) clismă evacuatoare înaltă
e) regim hidric 7-10 zile

9. Enurezisul constă în:


a) emisia voluntară de urină
b) emisia involuntară de urină la o vârstă la care copilul controlează voluntar sfincterele
c) emisia voluntară de materii fecale
d) emisia involuntară de materii fecale
e) micţiune imperioasă cu tenesme vezicale

10. Examenul coprologic constă în urmatoarele investigaţii ale materiilor fecale, cu excepţia:
a) Macroscopic
b) Microscopic
c) Biochimic
d) Bacteriologic
e) Scintigrafic
11. Explorările imagistice ale aparatului urinar sunt următoarele, cu excepţia:
a) rx. renală ”simplă”
b) urografie i.v.
c) arteriografie
d) scintigrafie
e) salpingografie

12. Manifestări de dependenţă sunt urmatoarele, cu excepţia:


a) Temperaturii normale
b) Hipotermiei
c) Hipertermiei
d) Accidentele provocate de expunerea la cald
e) Accidentele provocate de expunerea la frig

13. Expectoraţia poate fi:


a) ruginie
b) obstructivă
c) restrictivă
d) Küssmaul
e) Cheyne-Stokes

14. Epistaxisul poate avea drept cauză:


a) hipotensiunea arterială
b) hipertensiunea arterială
c) disfonia
d) hipertensiunea pulmonară
e) glosodinia

15. Explorările aparatului respirator sunt urmatoarele, cu excepţia:


a) spirometriei
b) testele de efort cu ergonovina
c) spirografiei
d) bronhoscopie
e) testelor de provocare – liză a bronhospasmului

16. Pulsoximetria este o metodă:


a) invazivă
b) de determinare a saturaţiei sângelui în oxigen
c) de determinare a CO
d) de determinare a CO2
e) de deteminare a electroliţilor în sânge
17. Oxigenoterapia se poate realiza cu ajutorul urmatoarelor dispozitive, cu excepţia:
a) pe canulă nazală
b) pe mască
c) pe sondă Yankauer
c) sistem Jackson-Reese
d) aparatul de ventilaţie mecanică

18. Explorarea paraclinică a aparatului cardiovascular constă în, cu urmatoarea excepţie:


a) radioscopie toracică
b) radiografie toracică
c) echografie abdominală
d) angiocardiografie, arteriografie, flebografie
e) echocardiografie (2D, Doppler)

19. Îngrijirea pacientului anginos constă în:


a) instruire asupra factorilor de risc cardiovascular
b) utilizarea cafeinei în doze mari
c) expunere frecventă la frig
d) exerciţii fizice în atmosferă rece şi umedă
e) expunere frecventă la stress psihoemoţional

20. Clasa I NYHA constă în:


a) pacient cu IC, fără simptome
b) simptomele de IC sunt prezente în repaus şi se accentuează la activitate fizică minimă
c) fără simptome la repaus, dar activitatea fizică uzuală produce simptome ca: dispnee,
oboseală, palpitaţii, durere anginoasă
d) asimptomatic la repaus, dar o activitate fizică sub cea uzuală produce simptome
e) nu există o asemenea clasă

21. Îngrijirea pacientului ventilat mecanic constă în urmatoarele, cu excepţia:


a) tapotament toracic
b) aspiraţie pe sondă de intubaţie
c) verificarea poziţiei sondei IOT
d) schimbarea periodică a sondei de intubaţie
e) kinetoterapie respiratorie

22. Oprirea epistaxisului anterior se realizează prin:


a) stimularea strănutului şi suflatul nasului
b) compresiunea narinei: 4 - 10 min
c) comprese calde
d) compresiunea narinei: 1min
e) în caz de recidivă intervenţia medicului oftalmolog
23. Determinarea gazelor sanguine se realizează prin:
a) metodă Astrup
b) metodă neinvazivă
c) ECG
d) EEG
e) pulsoximetrie

24. Meteorismul abdominal poate avea drept cauze:


a) afecţiuni digestive
b) afecţiuni renale
c) afecţiuni ale aparatului respirator
d) glosodinia
e) disfagia

25. Necesarul de principii alimentare glucide: 5-8 g / kg / 24ore pentru un


adult este:
b) proteine: 4 g / kg / 24ore
c) lipide: 4 g / kg / 24ore
d) proteine 3 g / kg / zi
e) lipide 5 g / kg / zi

26. Intervenţiile asistententului medical în caz de vărsături sunt:


a) se vor da instrucţiuni simple de tipul: „mestecaţi, înghiţiţi”
b) aplicarea manevrelor de dezobstrucţie a CAS la nevoie (Heimlich)
c) poziţionarea pacientului
d) teste toxicologice
e) investigaţii paraclinice

27. Monitorizarea TA poate fi metodă:


a) invazivă sau neinvazivă
b) de determinare a FC
c) de determinare a FR
d) de investigaţie imagistică
e) de investigaţie paraclinică

28. Cianoza poate fi:


a) centrală sau periferică
b) dreaptă
c) stângă
d) tip „pink puffer”
e) restrictivă
29. Îngrijirea pacientului dializat presupune:
a) aport hidric necondiţionat cantitativ
b) restricţie de K în caz de oligurie (alimente bogate în K – ciocolată, banane, etc.)
c) nu consumă lichide după ora 22
d) igiena strictă, aplicare de creme protectoare la nivelul orificiului anal
e) va fi trezit în cursul nopţii la ore fixe (o dată sau de 2 ori pe noapte) pentru a urina

30. Tulburări ale diurezei sunt:


a) polifagia
b) apneea
c) anuria
d) durerea pelviperineală, cu iradiere pe uretră
e) cistalgia (durere la nivelul vezicii urinare: hipogastru), adesea asociată cu tenesme
vezicale

31. Sughiţul poate avea drept cauze:


a) intoxicaţii de orice tip
b) boli respiratorii
c) tumori tub digestiv inferior
d) tumori esofagiene
e) nu are cauză

32. Intervenţiile asistententului medical în caz de diaree:


a) igienă strictă locală şi generală (evitarea transmiterii diareei infecţioase)
b) investigaţii de specialitate la cererea pacientului
c) instituire de tratament p.o.
d) repaus digestiv sau alimentaţie hidrică în primele 72 ore
e) regim cu morcov crud şi orez, ceai de mentă neîndulcit sau îndulcit cu zahar + evitarea
alimentelor tolerate de pacient

33. Asistentul medical are următoarele obligaţii:


a) să respecte confidenţialitatea interviului şi actului medical
b) să administreze medicaţia recomandată de pacient
c) să influenţeze modalităţile de practică a religiei
d) să nu participe la examenul clinic al pacientului
e) să nu evalueze factorii care influenţează necesităţile fiziologice fundamentale ale fiinţei
umane
34. Narcolepsia constă în:
a) sleep-apnee
b) necesitatea subită de somn, precedată de pierderea tonusului muscular
c) hipersomnie
d) insomnie
e) wheezing

35. Amastia constă în :


a) glande mamare supranumerare
b) lipsa glandelor mamare
c) lipsa somnului
d) lipsa tranzitului pentru gaze
e) adinamie

36. Hematuria constă în:


a) vărsături cu sânge
b) scaun cu sânge
c) urină cu sânge vizibil macroscopic sau microscopic
d) spută cu sânge
e) anurie

37. Rectoragia poate avea drept cauză:


a) hemoragia digestivă
b) boala renală
c) boala genitală
d) colostomia
e) ileostomia

38. Incontinenţa de materii fecale este cunoscută sub numele de:


a) enurezis
b) emfizem
c) encoprezis
d) melenă
e) hematemeză

39. Oliguria constă în:


a) diureză sub 500 ml/24 ore
b) diureză sub 500 ml/48 ore
c) diureză sub 100 ml/24 ore
d) diureză sub 200 ml/24 ore
e) diureză peste 500 ml/24 ore
40. Cauza oliguriei poate fi:
a) poliuria
b) insuficienţa cardiacă
c) polakiuria
d) anuria
e) disuria

41. Nicturia consată în:


a) somnambulism
b) enurezis nocturn
c) tulburare a diurezei
d) disurie
e) afecţiuni ale SNC

42. Semnul Giordano este pozitiv în :


a) colică renală
b) colică digestivă
c) sarcină
d) afecţiuni respiratorii
e) afecţiuni cardiace

43. Menoragia şi metroragia sunt:


a) tulburări urinare
b) tulburări digestive
c) modificări ale ritmului şi fluxului menstrual
d) sinonime cu leucoreea
e) manifestări ale aparatului respirator

44. Examenul sumar de urină constă în :


a) urocultură
b) teste dinamice de clearence
c) dozări hormonale
d) sediment urinar şi biochimie
e) investigaţii imunologice

45. În retenţia de urină (glob vezical) se indică:


a) urostomă
b) endoscopie
c) cateterism uretrovezical
d) cateterism Seldinger
e) puncţie biopsie
Bibliografie

1. Solange Tamara Roşu. Ghid de nursing în urgenţe medico-chirurgicale. PIM, 2012, ISBN 978-
606-13-0984-9
2. Ileana Antohe. Nursing clinic. Ed.”GR.T. Popa”, U.M.F. Iași, 2009.
3. Ileana Antohe, Mihaela Fermeşanu. Note de curs: Elemente de Nursing clinic - Editura
Junimea 2003
4. Solange Tamara Roşu, coordonator. Nursingul de la practică la cercetare, Editura PIM Iaşi,
2013, ISBN 978-606-13-1592-5

NURSING GENERAL

1. Funcţiile de natură independentă ale asistentului medical în relaţia cu pacientul sunt


urmatoarele, cu excepţia:
A. îngrijirilor de confort
B. educaţiei pentru sănătate
C. supravegherii clinice
D. investigaţiilor paraclinice
E. informarii medicului privind modificările survenite în evoluţia bolii

2. Factorii care pot influenţa starea de sănătate/boală a pacientului sunt urmatorii, cu excepţia:
A. ereditari
B. comportamentali
C. fizici
D. chimici
E. nu exista o asemenea categorie de factori

3. Intervenţiile asistentului medical de tip prevenţie primară sunt:


A. îngrijirile paliative la nivel institutional
B. îngrijiri paliative la domiciliu
C. urmărirea evoluţiei bolii
D. semnalarea reacţiilor adverse, incidentelor, accidentelor legate de tratament
E. prevenţia specifică preexpunere

4. Serviciile medicale furnizate de un spital pot fi urmatoarele, cu excepţia:


A. curative
B. de asistenţă medicală primară
C. preventive
D. recuperare
E. paliative
5. În funcţie de teritoriul pe care-l deservesc, spitalele sunt:
A. generale
B. de urgenţă
C. publice
D. europene
E. de monospecialitate

6. Unităţile sanitare cu paturi sunt următoarele, cu excepţia:


A. spitalelor publice
B. spitalelor private
C. sanatoriilor
D. serviciilor de statistică medicală
E. preventoriilor

7. Serviciile medicale care pot fi furnizate de Ambulatoriul Integrat al unui spital sunt:
A. îngrijiri în caz de naşteri pentru mamă şi nou-născut
B. de cazare şi igienă
C. de prevenire infecţii nosocomiale
D. în cel mult patru specialităţi de bază
E. adresate doar bolnavilor cronici

8. Formele de spitalizare pot fi:


A. de zi
B. fără limită de timp
C. de noapte
D. de weekend
E. la cerere

9. În blocul operator pot funcţiona săli de operaţii pentru următoarele specialităţi, cu excepţia:
A. ORL
B. ortopedie
C. oftalmologie
D. Anestezie şi Terapie Intensivă
E. obstetrica-genecologie

10. Unitatea de Primire Urgenţe are în structură următoarele spaţii, cu excepţia:


A. triaj
B. filtru boli contagioase
C. farmacie
D. spaţii pentru investigaţii paraclinice
E. reanimare/resuscitare
11. Laboratorul de analize medicale dintr-un spital are:
A. circuit deschis
B. circuit închis
C. spaţii pentru medicină experimentală
D. raze X pentru investigaţii
E. radioprotecţie

12. La nivelul cabinetului medicului de familie se pot efectua următoarele:


A. urgenţe medicale
B. urgenţe chirurgicale de orice tip
C. microradiografii
D. necropsii
E. activităţi de învăţământ în diverse specialităţi

13. Ambulanţa de tip C este destinată următorului tip de transport:


A. pacient critic
B. pacient nou-născut
C. gravidelor în trimestrul III de sarcină
D. decedaţi
E. sanitar neasistat

14. Îngrijirile la domiciliu includ următoarele activităţi, cu excepţia:


A. evaluarii iniţiale
B. evaluarii periodice
C. monitorizării parametrilor vitali
D. ingrijirilor imediate postoperatorii
E. toaleta pacientului imobilizat

15. Îngrijirile chirurgicale la domiciliu care pot fi efectuate de asistentul medical, la indicaţia
medicului sunt:
A. măsurarea glicemiei cu glucometrul
B. clisma evacuatorie
C. îngrijirea escarelor
D. recoltare de sânge, urină pentru investigaţii
E. alimentaţia pasivă
16. IMC se calculează după formula:
A. G (kg)/T2 (m)
B. T2(m)/G (kg)
C. 2x + 9, unde x este vârsta în ani
D. G (kg) x T (m)
E. G (kg) x T2(m)

17. Diagnosticele de îngrijire sunt ierarhizate după:


A. cerinţele pacientului
B. cerinţele aparţinătorilor legali
C. după gradul de urgenţă
D. diagnosticele clinice
E. la indicaţiile medicului

18. Testul Bowie & Dick este:


A. test bacteriologic
B. test pentru verificarea calităţii penetrării aburului
C. test biologic
D. test de autoevaluare a activităţii complexe desfăşurate în Staţia Centrală de Sterilizare
E. un filtru din bumbac impregnat cu spori bacterieni

19. Se transportă cu ajutorul căruciorului rulant:


A. pacienţi în şoc hipovolemic
B. pacientul comatos neintubat
C. pacienţii cu impotenţă funcţională a membrului inferior drept sau stâng
D. abdomenul acut chirurgical
E. pacientul comatos intubat

20. Diagnosticul de Nursing poate fi:


A. acut
B. cronic
C. al stării de rău
D. identic cu cel medical
E. al stării de bine

21. Prima Şcoală de Nursing din lume a fost înfiinţată de:


A. Henderson
B. Nightingale
C. Maslow
D. Hippocrat
E. Hygeia
22. Surse de informaţii pentru culegerea de date în procesul de îngrijire sunt urmatoarele, cu
excepţia:
A. pacienţior
B. aparţinătorilor legali
C. membrilor echipei de îngrijire
D. documentelor medicale
E. mass-media

23. Sterilizarea la Poupinel se realizează la:


A. 120 grade Celsius timp de 3 ore
B. 180 grade Celsius timp de 1 oră
C. 180 grade Celsius timp de 2 ore
D. 160 grade Celsius timp de 1 oră
E. 120 grade Celsius timp de 30 min

24. Controlul sterilizării la autoclav se efectuează:


A. cel puţin o dată la 6 luni
B. de personalul care asigură service
C. ori de câte ori e preconizată o intervenţie chirurgicală complexă şi cu risc
D. bacteriologic cu spori de Bacillus stearothermophyllus
E. bacteriologic cu spori de Bacillus subtilis

25. Specia de insecte frecvent întâlnită în spitale este:


A. gândacul de bucătărie
B. liliacul
C. căpuşa
D. păduchele
E. puricele

26. O casoletă cu material moale sterilizat la Staţia Centrală de Sterilizare a spitalului conţine
comprese umede. Compresele sunt considerate de asistentul medical:
A. sterile
B. nesterile
C. utile în plăgile cu secreţii
D. sterile doar dacă au pe casoletă semnatura asistentului care a efectuat sterilizarea
E. sterile dacă sunt în termen de valabilitate al sterilizării
27. Materialul moale se sterilizează prin:
A. fierbere
B. flambare
C. autoclavare
D. caldură uscată
E. H2O2

28. Conceptul de “Precauţiuni Universale” menţionează că:


A. sângele, alte fluide biologice, ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate infectate cu
HIV, HVB
B. toţi pacienţii sunt consideraţi HIV şi HVB pozitivi deoarece pot fi asimptomatici şi nu-şi
cunosc starea de portaj
C. acele şi alte obiecte folosite în practică medicală sunt contaminate după utilizare
D. numai c
E. variantele A, B, C

29. Care din metodele de mai jos sunt metode de sterilizare prin mijloace fizice:
A. sterilizarea cu formol
B. sterilizarea cu oxid de etilenă
C. sterilizarea cu abur sub presiune
D. sterilizarea cu mercurocrom
E. sterilizarea cu glutaraldehidă

30. Măsurile de Securitate şi Sănătate în Muncă sunt respectate de asistentul medical în:
A. urgenţe medico-chirurgicale
B. afecţiuni acute
C. afecţiuni cornice
D. dispensarizare
E. toate variantele de mai sus

31. Etapele sterilizării chimice sunt:


A. dezinfecţia de nivel scăzut
B. dezinfecţia, cel puţin de nivel mediu, urmată de curăţare, imersie, clătire cu apă sterilă;
C. sterilizarea chimică prin imersie;
D. clatirea cu apă distilată
E. dezinfectia şi sterilizarea propriu-zisa

32. Pacienţii cu disfuncţie respiratorie acută se transportă în următoarea poziţie:


A. decubit ventral pentru a ameliora întoarcerea venoasă
B. decubit de orice fel
C. Fowler sau semiFowler
D. „cocoş de puşcă”
E. Trendelenburg pentru oxigenarea creierului

33. Îngrijirea pacientului diabetic are ca obictiv pe termen lung:


A. obţinerea complianţei la regimul dietetic hiperglucidic
B. obţinerea complianţei la regimul dietetic hipoglucidic
C. nu există un astfel de obiectiv
D. consum la cerere de glucide
E. complianţă la aportul de vitamine

34. Prin consens internaţional sunt acceptate în îngrijirile acordate de asistentul medical:
A. 4 diagnostice de îngrijire
B. 3 diagnostice de îngrijire
C. 2 diagnostice de îngrijire
D. 1 diagnostic de îngrijire
E. doar diagnostice clinice

35. Dezinfectantul chimic în funcţie de compoziţie şi concentraţie poate fi:


A. bacteriostatic (să omoare virusuri, bacterii)
B. sporicid (să inhibe sporii bacterieni)
C. cu acţiune letală (bateriostatic, virustatic)
D. bactericid
E. bacteriostatic, virustatic, bactericid,virucid, sporicid.

36. În Trendelenburg se transportă:


A. laringita acută
B. convulsiile febrile în vederea prevenirii aspiraţiei în caz de vărsături
C. şocul hipovolemic
D. degerăturile membrelor superioare
E. leziuni traumatice ale viscerocraniului

37. În funcţie de tipul diagnosticului de îngrijire formulat, enunţul acestuia poate fi cu:
A. un element ; două elemente ; trei elemente
B. patru elemente
C. cinci elemente
D. fără nici-un element
E. aceeaşi exprimare ca şi diagnosticul clinic stabilit de medic
38. Intervenţiile delegate de îngrijire reprezintă:
A. intervenţiile prescrise de medic şi realizate de asistentul medical;
B. intervenţiile prescrise de studenti şi realizate de personalul auxiliar;
C. intervenţiile prescrise de asistentul medical şi realizate de medic;
D. intervenţiile prescrise şi realizate de asistentul medical;
E. nu există intervenţii delegate asistentului medical.

39. Dezinsecţia poate fi:


A. utilizată doar în spaţiile anexe ale spitalelor
B. de combatere a rozătoarelor din focar
C. utilizează raticide, fungicide, virulicide sau sporicide
D. utilizeză insecticide organice naturale, organice de sinteză sau anorganice
E. în boli infecto-contagioase

40. Intervenţiile autonome de îngrijire reprezintă:


A. intervenţiile prescrise de echipa medicală
B. intervenţiile prescrise de asistentul medical şi realizate de personalul auxiliar;
C. intervenţiile prescrise de asistentul medical şi realizate de medic;
D. intervenţiile prescrise şi realizate de asistentul medical;
E. nu există intervenţii autonome ale asistentului medical

41. În decubit ventral se transportă:


A. pacienţii cu fracturi ale coloanei vertebrale
B. pacienţii cu abdomen acut chirurgical
C. pacienţii cu infarct de miocard acut
D. pacienţii cu dispnee
E. pacienţii cu arsuri de trunchi posterior

42. Culegerea datelor legate de starea de sănătate/ boală se realizează prin :


A. anamneză
B. consimţământ informat
C. inspecţie
D. palpare
E. aşezarea pacientului în decubit dorsal
43. Tulburările trofice cutanate sunt:
A. escarele
B. hemoragiile cutanate
C. plăcile urticariene
D. discromiile
E. veziculele sau flictenele

44. Asistentul medical ia decizii independente în:


A. formularea diagnosticele de îngrijire
B. explorările diagnostice
C. tratamentele medicale
D. intervenţiile prescrise de medic
E. intervenţiile prescrise de colegi

45. Modificările aparatului digestiv la vârstnici includ :


A. edentaţia
B. depresia
C. inactivitatea
D. osteoporoza
E. artroza

46. Gravidele în trimestrul III de sarcina se transportă în:


A. decubit lateral stâng
B. decubit lateral drept
C. decubit ventral
D. decubit dorsal
E. Fowler

47. Transportul sanitar neasistat este asigurat de ambulanţe tip:


A. A
B. B
C. C
D. SMURD
E. Nu există un astfel de transport

48. Termenul antiseptic se utilizează pentru produsele destinate:


A. dezinfecţiei suprafeţelor
B. dezinfecţiei materialelor/dispozitivelor medicale
C. dezinfecţiei de nivel mediu
D. antiseptizării tegumentelor în general
E. dezinfecţiei de nivel înalt
49. Regulile de utilizare şi păstrare corectă antiseptice sunt:
A. nu se utilizează ca atare, ci necesită diluţii;
B. se acordă atenţie deosebită compoziţiei produsului utilizat pentru nou- născuţi
C. se recondiţionează flacoanele
D. se pastrează între utilizări la frigider
E. se respectă concentraţia şi temperatura de lucru

50. La vârsta de 1 an, copilul cu dezvoltare staturo-ponderală normală are:


A. dublul greutăţii de la naştere
B. de trei ori greutatea de la naştere
C. indice ponderal sub 0,76
D. indice ponderal sub 0,60
E. indice ponderal între 0,60-0,75

51. Greutatea ideală la 7 luni vârstă a unui sugar cu greutatea la naştere de 3500 grame este de:
A. 7000 grame
B. 8000 grame
C. 7500 grame
D. 8500 grame
E. 9000 grame

52. Indicele ponderal este un indicator antropometric care este dat de:
A. G actuală / G ideală vârstei pentru talie
A. T actuală / T ideală pentru vârstă
B. G actuală / G ideală pentru vârstă
C. Greutatea ideală pentru vârstă/ G actuală
E. G actuală/T actuală

53. Modificările tegumentare la vârstnic sunt urmatoarele, cu excepţia:


A. ridarea şi deshidratarea pielii
B. reducerea pigmentării părului şi apariţia petelor melanice pigmentare senile
C. creşterea numărului glandelor sebacee şi sudoripare
D. reducerea ţesutului adipos subcutanat
E. scăderea numărului fibrelor elastice şi densificarea fibrelor de colagen

54. Evaluarea îngrijirilor de către asistentul medical este un proces:


A. continuu
B. discontinuu
C. întotdeauna delegat de medic
D. aleatoriu
E. de debut al procesulului de nursing
55. Produsele si ustensilele folosite la efectuarea curăţării se depozitează în: A..sala de tratament
B. încăperi/spaţii special destinate materialelor sanitare de unică utilizare
C. spaţii special destinate şi etichetate
D. oficii
E. grupurile sanitare

56. Criteriile de utilizare şi păstrare corectă a produselor dezinfectante include:


A. manipularea cu manuşi de unică utilizare
B. amestecul produselor în vederea creşterii eficienţei
C. neutilizarea produsului respectiv în cazul în care eticheta acestuia s-a pierdut
D. concentraţia şi timpul de contact sunt stabilite de dezinfector
E. flacoanele se pastrează la frigider, în jurul temperaturii de 4 grade Celsius

57. Starea de sănătate se defineşte astfel:


A. absenţa bolii
B. stare de bine bio-psiho-socială
C. menţinerea în limite normale a parametrilor vitali
D. absenţa infirmităţii
E. starea de bine în general

58. Antiseptizarea se realizează cu:


A. soluţie de cloramină
B. soluţie de etilenglicol
C. derivaţi de mercur
D. derivaţi de cadmiu
E. anyosime

59. Funcţiile de natură independentă ale asistentului medical în relaţia cu pacientul sunt
urmatoarele, cu excepţia:
A. îngrijirilor de confort
B. educaţiei pentru sănătate
C. supravegherii clinice
D. investigaţiilor paraclinice
E. informarea medicului privind modificările survenite în evoluţia bolii

60. În decubit dorsal solidarizat de targa rigidă se transportă pacienţii cu:


A. traumatism de glezană bilateral
B. traumatism abdominal
C. traumatism toracic
D. traumatism la nivelul coloanei vertebrale
E. leziuni de arsură prin flacară
61. Ambulanţa de tip C este destinată urmatorului tip de transport:
A. pacient critic
B. pacient nou-născut
C. gravidelor în trim III D.decedaţi
E. sanitar neasistat

62. Asistentul medical ia decizii independente în:


A. formularea diagnosticele de îngrijire
B. explorările diagnostice
C. tratamentele medicale
D. intervenţiile prescrise de medic
E. intervenţii prescrise de colegi

Bibliografie:

1. Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu. Nursing general- Note de curs.
Editua PIM Iaşi, 2012, 279 pg., ISBN 978-606-13-0983-2
2. Ordinul M.S. nr. 318/2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea
îngrijirilor la domiciliu, precum şi autorizarea persoanelor juridice şi fizice care acordă aceste
servicii
3. Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moasă,
precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asi
4. Legea MS nr.270/2003. Legea Spitalelor, cu modificările şi completările ulterioare
5. ***Ordinul MSP nr. 1706/2007 privind conducerea şi organizarea unităţilor şi
compartimentelor de primire a urgenţelor, cu modificările şi completările ulterioare
6. ***Ord. MSP nr.261/2007. Normele tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea
7. ***Ordinul MS nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi
control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare
8. T. Burcoş. Asepsia şi antisepsia. Tratat de patologie chirurgicală sub redacţia Angelescu N.,
Editura Medicală, Bucureşti, 2003
9. ***Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile pacientului
10. ***ORD. MSP 1091 din 7 septembrie 2006 privind aprobarea protocoalelor de transfer
interclinic al pacientului critic
NURSING CLINIC SI COMUNITAR
Alegeţi răspunsul corect la fiecare dintre următoarele întrebări:

1. Câte tipuri de diagnostice de îngrijire există?


A. Două tipuri;
B. Trei tipuri;
C. Patru tipuri;
D. Cinci tipuri;
E. Nu există diagnostice de îngrijire.

2. Diagnosticele actuale de îngrijire se formuelază ca enunţuri cu:


A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

3. Diagnosticele posibile de îngrijire se formuelază ca enunţuri cu:


A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

4. Diagnosticele de îngrijire de risc crescut se formuelază ca enunţuri cu:


A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

5. Diagnosticele de îngrijire ale stării de bine se formuelază ca enunţuri cu:


A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

6. Diagnosticele de îngrijire ale stării de rău se formuelază ca enunţuri cu:


A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.
7. Problemele de colaborare definesc:
A. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale medic - asistentă medicală;
B. Complicaţii potenţiale ale stării de sănătate a pacientului, sesizate de asistentă;
C. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale dintre asistentele medicale;
D. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale asistentă - personale auxiliar;
E. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale asistentă – pacient.

8. Intervenţiile autonome de îngrijire reprezintă:


A. Intervenţii prescrise de medic şi realizate autonom de asistentă;
B. Intervenţii prescrise de asistentă şi realizate de personalul auxiliar;
C. Intervenţii prescrise de asistentă şi realizate de medic;
D. Intervenţii prescrise şi realizate de asistentă;
E. Nu există intervenţii autonome ale asistentei medicale.

9. Intervenţiile delegate de îngrijire reprezintă:


A. Intervenţii prescrise de medic şi realizate de asistentă;
B. Intervenţii prescrise şi realizate de personalul auxiliar;
C. Intervenţii prescrise de asistentă şi realizate de medic;
D. Intervenţii prescrise şi realizate de asistentă;
E. Nu există intervenţii delegate ale asistentei medicale.

10. Din punct de vedere al termenelor de execuţie, obiectivele de îngrijire includ următoarele
categorii:
A. Obiective de îngrijire pe termen scurt, mediu şi lung;
B. Obiective de îngrijire pe termen scurt şi mediu;
C. Obiective de îngrijire pe termen mediu şi lung;
D. Obiective de îngrijire pe termen scurt şi lung;
E. Obiective de îngrijire pe termen mediu.

11. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la diagnosticele de îngrijire este falsa?
A. Diagnosticele de îngrijire se referă la modul individual de reacţie a pacientului faţă de
boală;
B. Odată formulat diagnosticul de îngrijire un va mai fi modificat;
C. Diagnosticele de îngrijire sunt focalizate asupra pacientului;
D. În formularea diagnosticelor de îngrijire un există o terminologie fixă, ci numai
recomandări asupra modului de redactare a enunţului;
E. În redactarea diagnosticelor de îngrijire asistentei medicale îi revine o atribuţie exclusivă
şi autonomă.

12. Ordinele de îngrijire reprezintă:


A. Dispoziţiile pe care asistenta medicală le trasează personalului auxiliar;
B. Recomandările pe care asistenta medicală le face pacientului;
C. Acţiunile concrete de îngrijire (intervenţiile de nursing) pe care asistenta le precizează în
planul de îngrijire, pentru fiecare obiectiv şi diagnostic de îngrijire formulat;
D. Recomandările pe care medicul le face asistentei medicale în cazul pacientului îngrijit;
E. Dispoziţiile speciale ale medicului în legătură cu administrarea opiaceelor.
13. Evaluarea rezultatelor îngrijirii cuprinde aprecierea următoarelor aspecte, cu excepţia
următorului:
A. Aprecierea corectitudinii şi eficacităţii îngrijirilor acordate;
B. Aprecierea modului în care sunt respectate standardele de calitate în îngrijirile acordate;
C. Aprecierea eficacităţii economice a actului de îngrijire;
D. Analiza şi regândirea strategiilor de dezvoltare şi optimizare a serviciilor de îngrijire;
E. Planificarea activităţii de educaţie pentru sănătate a pacienţilor.

14. Care dintre principiile de mai jos nu este utilizat în conceperea activităţîor de promovare a
sănătăţii?
A. Principiul propriei responsabilităţi pentru starea de sănătate;
B. Principiul unei nutriţii corecte;
C. Principiul diminuării stresului;
D. Principiul responsabilizării celor din jur pentru orice problemă de sănătate;
E. Principiul promovării activităţii fizice.

15. Ierarhizarea diagnosticelor şi necesităţilor de îngrijire se face după următoarele principii, cu


excepţia:
A. Utilizarea modelului Maslow;
B. Acordarea priorităţii pentru necesităţile superioare, de ordin psihic şi spiritual;
C. Principiul acordului mutual;
D. Implicarea echipei de îngrijire şi a aparţinătorilor în stabilirea obiectivelor;
E. Au prioritate îngrijirile destinate satisfacerii necesităţilor somatice.

16. Categoriile de date (informaţii) obţinute despre pacient în cursul etapei de evaluare includ
următoarele categorii, cu o excepţie:
A. Date primare (directe) şi secundare (indirecte);
B. Date subiective (simptome) şi obiective (semne);
C. Date actuale (prezente) şi anterioare (trecute);
D. Date exacte şi aproximative;
E. Date stabile (invariabile) şi variabile.

17. Procesul de îngrijire cuprinde următoarele etape, cu o excepţie:


A. Evaluarea pacientului;
B. Educaţia pentru sănătate;
C. Planificarea îngrijirilor;
D. Evaluarea rezultatelor îngrijirii;
E. Realizarea intervenţiilor de îngrijire.

18. Evaluarea pacientului implică următoarele etape, cu o excepţie:


A. Culegerea datelor;
B. Planficarea intervenţiilor de îngrijire;
C. Înregistrarea datelor;
D. Analiza datelor;
E. Formularea diagnosticului/ diagnosticelor de îngrijire.
19. Educaţia pentru sănatate are următoarele scopuri, cu o excepţie:
A. Promovarea stării de sănătate;
B. Menţinerea stării de sănătate;
C. Restabilirea stării de sănătate;
D. Planificarea îngrijirilor de sănatate;
E. Adaptarea faţă de efectele reziduale ale îmbolnăvirilor.

20. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la ecografía abdominală este falsă?
A. Este o metodă lipsită de riscuri;
B. Este o metodă accesibilă;
C. Este o metodă contraindicată la femeia însărcinată;
D. Este o metodă repetabilă;
E. Este o metodă ieftină.

21. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt:


A. ≥ 140/90 mm Hg;
B. ≤ 160/100 mm Hg;
C. ≤ 140/90 mm Hg
D. TA sistolică ≤ 100 + vârsta (ani) şi TA diastolică < 90 mm Hg;
E. ≤ 120/60 mm Hg.

22. Valoarea normală a glicemiei este:


A. < 80 mg ‰;
B. 60- 110 mg/dl;
C. 100-140 mg/dl;
D. ≤ 110 mg%;
E. 100-110 mg/l.

23. Valoarea normală a hemoglobinei la femei este:


A. 14-18 g%;
B. 16- 18 g/l;
C. 12- 14 g%;
D. 10- 12 g%;
E. 10- 12 g/‰.

24. Valoarea normală a hemoglobinei la bărbaţi este:


A. 14-16 g%;
B. 16- 18 g/l;
C. 12- 14 g%;
D. 10- 12 g%;
E. 10- 12 g/‰.
25. Diabetul zaharat se caracterizează prin valori ale glicemiei plasmatice à jeune:
A. < 110 mg/dl;
B. > 110 mg%;
C. > 150 mg/l;
D. > 126 mg%;
E. > 200 mg%.

26. Valoarea normală a Clearence-ului de creatinină este:


A. < 60 ml/min;
B. 60-80 mg%;
C. 80-120 ml%;
D. 80- 100 mg/24 ore;
E. 80- 110 ml/min.

27. Valoarea normală a creatininei plasmatice este:


A. 20- 40 mg%;
B. 0,6- 1,3 mg/dl;
C. 0,4- 1 mg/l;
D. 80- 110 ml/min;
E. 60-110 mg%

28. Diabetul zaharat se caracterizează la testul de toleranţă orală la glucoză prin valori ale
glicemiei plasmatice la 2 ore:
A. < 110 mg/dl;
B. > 110 mg%;
C. > 150 mg/l;
D. > 126 mg%;
E. > 200 mg%

29. Valoarea normală a ureii plasmatice este: A. 20- 40 mg%;


B. 0,6- 1,3 mg/dl;
C. 0,4- 1 mg/l;
D. 80- 110 ml/min;
E. 60-110 mg%

30. Valoarea normală a frecvenţei cardiace la adult, în repaus este:


A. < 60 bătăi/min;
B. 60- 80 mm Hg;
C. 60- 100 bătăi/min;
D. 40- 100 mm Hg;
E. 60- 70 bătăi/min.
31. La recoltarea sângelui prin puncţie venoasă pentru examene de laborator acul se introduce:
A. Cu orificiul bizoului orientat în jos;
B. Cu orificiul bizoului orientat lateral;
C. Cu orificiul bizoului orientat în sus;
D. În poziţia cea mai comodă pentru operator;
E. Poziţia orificiului bizoului nu are nici o importanţă.

32. Recolatrea sângelui pentru determinarea VSH la adult se face prin:


A. Puncţie venoasă;
B. Puncţie arterială;
C. Sânge capilar, din pulpa degetului;
D. Sânge capilar, din lobulul urechii;
E. Orice fel de sânge (arterial, venos sau capilar).

33. În cazul recoltării de sânge venos pentru hemoculturi la pacienţii cu suspiciune de


endocardită infecţioasă sau septicemie, raportul optim sânge venos/ mediu de cultură steril
trebuie să fie:
A. Jumătate sânge/ jumătate mediu de cultură;
B. 5 ml sânge venos, indiferent de cantitatea de mediu de cultură;
C. O treime sânge/ 2 treimi mediu de cultură;
D. O parte sânge venos/ zece părţi mediu de cultură;
E. Nu există un raport optim prestabilit. Răspuns: D

34. După recoltarea hemoculturilor acestea:


A. Vor fi păstrate la frigider 12 ore;
B. Vor fi păstrate la frigider 24 ore;
C. Vor fi păstrate la frigider 48 ore;
D. Vor fi păstrate la temperatura camerei, până la completarea unui set de 6 hemoculturi;
E. Vor fi trimise imediat la laboratorul de bacteriologie pentru incubare la 37˚ C.

35. La pacienţii aflaţi sub tratament permanent cu anticoagulante orale


(Trombostop, Sintrom, Dabigatran) este interzisă:
A. Recolatrea de hemoculturi prin puncţie venoasă;
B. Administrarea tratamentelor injectabile intravenoase;
C. Administrarea tratamentelor injectabile intramusculare;
D. Efectuarea urografiei intravenoase cu contrast iodat;
E. Efectuarea oricărei investigaţii imagistice cu contrast.

36. Pregătirea bolnavului în vederea puncţiei pleurale obligă, pentru prevenirea şocului vagal, la
administrarea cu 20-30 min preprocedural de:
A. Adrenalină s.c;
B. Atropină s.c.;
C. Codeină p.o.;
D. Morfină i.v.;
E. Xilină i.d.
37. Pentru înregistrarea corectă a derivaţiilor electrocardiografice corespunzătoare membrelor,
electrodul galben va fi conectat la:
A. Membrul inferior drept;
B. Membrul superior stâng;
C. Membrul superior drept;
D. Membrul inferior stâng;
E. Oricare dintre membre.

38. La recoltarea sângelui venos pentru determinarea timpului şi indicelui de protrombină


(Quick) este important ca volumul de oxalat de calciu folosit să fie:
A. Egal cu cantitatea de sânge venos recoltată;
B. A treia parte din cantitatea de sânge venos recoltată;
C. A noua parte din cantitatea de sânge venos recoltată;
D. A cincea parte din cantitatea de sânge venos recoltată;
E. Raportul oxalat/ sânge un are nici o importanţă.

39. Ingrijirile generale igieno-dietetice în pneumonii includ următoarele măsuri, cu o excepţie:


A. Confort termic (20-22 C);
B. Aport de sare 8-10 g/zi;
C. Dietă lichidă şi semilichidă pe perioada febrilă;
D. Decubit dorsal susţinut;
E. Umidifierea aerului inspirat.

40. Incidentele puncţiei pleurale includ următoarele posibilităţi, cu o excepţie:


A. Socul vagal;
B. Puncţia albă;
C. Blocarea acului pe o coastă;
D. Înţeparea pachetului vasculo-nervos intercostal;
E. Astuparea acului.

41. Valoarea transaminazelor hepatice poate creşte în următoarele afecţiuni exceptând:


A. Infarctul miocardic acut;
B. Hepatite acute virale;
C. Hepatite acute toxice;
D. Hipertensiunea arteriala;
E. Infecţii acute de căi respiratorii superioare.

42. Selectaţi răspunsul incorect referitor la gamaglutamiltranspeptidaza (GGT):


A. Se recoltează fără anticoagulant;
B. Nu se recoltează în urgenţă;
C. Nu creşte in infarctul miocardic acut;
D. Exprimă sindromul de colestază;
E. Creşte în infecţiile urinare joase.
43. Selectaţi răspunsul incorect referitor la fierul seric:
A. Nu se pote doza prin metode obişnuite;
B. Valori normale 50-150 microg/dl;
C. Creşte în anemiile feriprive;
D. Scade în anemiile feriprive;
E. Creşte în anemiile hemolitice.

44. Enzimele de necroză cardiacă sunt următoarele, cu o excepţie:


A. GGT;
B. Creatinkinaza;
C. Creatinkinaza MB;
D. TGO;
E. LDH.

45. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la troponine este incorectă:
A. Sunt specifice pentru miocard;
B. Se lucreaza prin teste rapide;
C. Sunt un test nespecific;
D. Rezultatul se obtine dupa 24 ore;
E. Cresc in infarctul miocardic acut.

46. Care dintre afirmaţiile referitoare la proteinurie este incorectă:


A. Se dozează în examenul sumar de urina la valori peste 500 mg/24 ore;
B. Urina omului sănătos nu conţine proteine;
C. La valori peste 1g/24 ore defineşte sindromul nefrotic;
D. Creşte în nefropatiile glomerulare;
E. Creşte în sindromul nefrotic.

47. Care dintre afirmaţiile referitoare la corpii cetonici este incorectă:


A. Necesita 5 cmc din urina emisă spontan;
B. In mod normal nu se găsesc in urină;
C. Se dozează în mod normal la examenul sumar de urină;
D. Se exprima în g/24 ore;
E. Sunt prezenţi în diabetul zaharat dezechilibrat.
48. Care dintre enunţurile de mai jos referitoare la principiile de administrare a medicaţiei este
incorect:
A. Nu este necesară informarea pacientului;
B. Verificarea dozei;
C. Verificarea căii de administrare;
D. Este recomandat a se reverifica doza înainte de administrare în cazul medicaţiei
injectabile;
E. Verificarea identităţii pacientului.

49. Calea parenterală include următoarele tipuri de administrări, cu o excepţie:


A. Injecţia intravenoasă;
B. Administrarea intraperitoneală;
C. Administrarea intrarahidiană;
D. Administrarea tabletelor;
E. Administrarea intraarticulară.

50. Scopurile injecţiei intradermice exclud:


A. Testarea la tuberculină;
B. Testarea alergiei la Penicilină;
C. Administrarea insulinelor;
D. Testarea la diverşi alergeni;
E. Anestezie locală.

51. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la sediul injecţiei intradermice este incorectă:
A. Regiunea trebuie să fie lipsită de pilozitate;
B. Injecţia i.d. se face frecvent pe faţa anterioară a antebraţului;
C. Regiunea trebuie să fie slab cheratinizată;
D. Regiunea trebuie să fie uşor accesibilă;
E. Regiunea trebuie să fie puternic vascularizată.

52. Pentru injecţa intradermică sunt valabile următoarele reguli de tehnică cu o excepţie:
A. Se injecteaza 1-2 ml soluţie;
B. Se antiseptizează tegumentul;
C. Se introduce acul la un unghi de 15-20 grade;
D. Nu se masează zona;
E. Se introduce acul la 90 grade.
53. Care dintre afirmaţiile referitoare la injecţia subcutanată este incorectă:
A. Reprezintă injecţia hipodermică;
B. Se foloseşte numai în scop terapeutic;
C. Locul de elecţie este faţa anterioară a antebraţului;
D. Se realizează testele la alergeni;
E. Se administrează heparinele fracţionate.

54. Care dintre afirmaţiile referitoare la tehnica injecţiei subcutanate este incorectă:
A. Se injecteaza la baza pliului cutanat format de indice şi police;
B. Se introduce acul la un unghi de 45 sau 90 grade;
C. Are scop terapeutic;
D. Se masează după heparină;
E. Nu se masează dupa insulină.

55. Contraindicaţiile injecţiei intramusculare exclud:


A. Tratamentul anticoagulant cronic;
B. Tratamentul trombolitic;
C. Suspiciunea de infarct miocardic acut;
D. Coagulopatii;
E. Stările comatoase.

56. Printre complicaţiile injecţiilor intramusculare se numără următoarele cu o excepţie:


A. Alergii;
B. Asistola;
C. Leziuni nervoase;
D. Leziuni vasculare;
E. Infecţii locale.

57. Prin injecţia intravenoasă se pot administra uirmătoarele droguri, cu o excepţie:


A. Atropina, adrenalina;
B. Soluţii uleioase;
C. Clorura de potasiu
D. Cantităţi mari de substanţe;
E. Miofilin în bolus.

58. Care dintre situaţiile de mai jos nu se numără printre indicaţiile oxigenoterapiei:
A. La cererea pacientului;
B. Bronhopneumonii;
C. Infarct miocardic acut;
D. Edem pulmonar acut;
E. Anemiile severe.
59. In timpul oxigenoterapiei sunt corecte următoarele intervenţii cu o excepţie:
A. Pacientul trebuie sa fie în decubit dorsal;
B. Este contraindicată poziţia Fowler;
C. Se urmăreşte periodic TA si FC;
D. Se efectuează toaleta nărilor cu ser fiziologic;
E. Se efectueaza orar toaleta feţei si ştergerea măştii în cazul administrării oxigenului pe
mască.

60. Care dintre afirmaţiile referitoare la pulsoximetrie este incorecă:


A. Permite monitorizarea neinvazivă a saturaţiei în oxigen a sângelui periferic;
B. Foloseşte un dispozitiv medical computerizat;
C. Se plasează la nivelul indexului sau mediusului mâinii nondominante;
D. Se păstrează nemişcat în aceeaşi poziţie minim 24 ore;
E. Se evită zonele edemaţiate.

61. Paracenteza evacuatorie se efectueaza în cazul:


A. Lichidului pleural în cantitate mare;
B. Lichidului de ascită în cantitate mare;
C. Edemului pulmonar acut;
D. Poliglobuliilor;
E. Tamponadei cardiace.

62. Printre contraindicaţiile puncţiei abdominale se numară urmatoarele, cu o excepţie:


A. Existenţa unei coagulopatii;
B. Ocluzia intestinală;
C. Infecţii ale peretelui abdominal;
D. Ascita voluminoasă;
E. Coma hepatică.

63. Este obligatorie obţinerea consimţământului informat în cazul urmatoarelor proceduri:


A. Puncţie pleurală;
B. Pericardiocenteză;
C. Paracenteză;
D. Puncţie sternală;
E. Măsurarea TA.
64. Hemoperitoneul reprezintă:
A. Prezenţa de sânge în cavitatea peritoneală;
B. Prezenţa de aer în cavitatea peritoneală;
C. Prezenţa de sânge în cavitatea pleurală;
D. Prezenţa de sânge în cavitatea pericardică;
E. Prezenţa de aer în cavitatea pleurală.

65. La o paracenteză evacuatorie se pot extrage maxim:


A. 300 ml;
B. 3000 ml;
C. 1000 ml;
D. 1500 ml;
E. 10000 ml.

66. Complicaţiile paracentezei pot fi următoarele, cu o excepţie:


A. Precipitarea encefalopatiei portale;
B. Hematomul parietal voluminos;
C. Puncţionarea colonului;
D. Inţeparea cordului;
E. Insuficienţa renală acută funcţională.

67. Pericardiocenteza de urgenţă este obligatorie în cazul:


A. Ascitei voluminoase;
B. Tamponadei cardiace;
C. Pneumotoraxului sufocant;
D. Insuficienţei cardiace cronice;
E. Edemului pulmonar acut.

68. Următoarele droguri se pot introduce în scop terapeutic intrapericardic:


A. Citoststice;
B. Antibiotice;
C. Corticoizi;
D. Substanţe simfizante;
E. Vitamine.

69. Puncţia pericardică se poate efectua în urmatoarele scopuri:


A. Confirmare prezenţei de lichid;
B. Etiologic;
C. Evacuator;
D. Control de rutină a stării de sănătate;
E. Injectării de substanţe.
70. In timpul puncţiei pericardice se urmăresc următorii parametri, cu excepţia:
A. TA;
B. FC;
C. Respiraţia;
D. Diureza;
E. Traseul electrocardiografic.

71. Accidente majore ale puncţiei pericardice pot fi următoarele, cu excepţia:


A. Aritmii cardiace maligne;
B. Sincopă;
C. Hemopericard;
D. Asistolă;
E. Durere.

72. In ortostatism TA poate scădea în mod normal cu până la:


A. 10 mmHg pentru TA sistolică;
B. 15 mmHg pentru TA diastolică;
C. 10 mm Hg pentru TA diastolică;
D. 20 mmHg pentru TA sistolică;
E. 5 mmHg pentru TA sistolică.

73. Hipertensiunea arterială la adult este definită peste valoarea de:


A. 120/80 mmHg;
B. 100/70 mmHg;
C. 140/90 mmHg;
D. 140/70 mmHg;
E. 120/70 mmHg.

74. Printre indicaţiile măsurării ambulatorii a TA se numară urmatoarele, cu o excepţie:


A. Suspectarea unei HTA de halat alb;
B. Aprecierea severităţii HTA;
C. Lipsa controlului valorilor TA sub tratament corect;
D. Valori uşor crescute ale TA cu normalizare sub tratament;
E. Dispariţia profilului normal circadian la categorii speciale de pacienţi.

75. Contraindicaţiile măsurării ambulatorii a TA sunt urmatoarele, cu o excepţie:


A. Valori foarte crescute ale TA;
B. Fibrilaţia atrială;
C. Boala Parkinson;
D. Tremor esenţial ;
E. Lipsa cooperării pacientului.
76. Următoarele afirmaţii referitoare la regimul hidrozaharat sunt adevarate, cu excepţia:
A. Se asigură 2-3 l de lichide pe zi;
B. Se administrează la interval de 2-3 ore;
C. Conţine doar ceai neîndulcit;
D. Este indicat în primele zile postoperator;
E. Este indicat în colecistita acută.

77. Următoarele afirmaţii referitoare la regimul hipoproteic sunt adevarate, cu o excepţie:


A. Constă în limitarea alimentelor bogate în proteine;
B. Trebuie să conţină < 0,6 g proteine/kgc/zi, în funcţie de indicaţia medicului;
C. Conţine în cantitate mare carne de orice fel;
D. Este indicat in insuficienţa renală cronică;
E. Este indicat in insuficienţa hepatică severă.

78. Următoarele afirmaţii referitoare la regimul hiposodat sunt adevarate, cu o excepţie:


A. Consta în limitarea aportului de sare sub 9 g /24 ore;
B. O linguriţă de sare conţine 6 g;
C. Sunt contraindicate alimentele bogate în sare ca mezelurile sau caşcavalul;
D. Este indicat in HTA;
E. Este indicat in insuficienţa cardiacă.

79. Norme ce trebuie respectate la recoltarea sângelui venos sunt următoarele, cu o excepţie:
A. Trebuie respectat orarul recoltărilor;
B. Obţinerea consimţământului informat al pacientului;
C. Tehnica recoltării propriu zise;
D. Se face orice recoltare la cererea pacientului;
E. Etichetarea produsului şi completarea buletinului de analize.

80. Următoarele materiale sunt necesare pentru efecturea puncţiei venoase, cu o excepţie:
A. Seringă şi ac steril;
B. Garou;
C. Aparat Potain;
D. Eprubete;
E. Soluţie antiseptică pentru tegumente.

81. Complicaţiile puncţiei venoase pot fi următoarele, cu excepţia:


A. Perforarea venei;
B. Flebita;
C. Puncţionarea arterei;
D. Tulburări de ritm cardiac;
E. Septicemia.
82. Valoarea normala a fibrinogenului plasmatic este:
A. 200-400 mg%
B. 20-40 mg%
C. 20-40 g%
D. 40-60 mg%
E. 4-6 g%

83. Următoarele afirmaţii cu privire la colectarea mostrelor de urină din 24 ore sunt adevarate, cu
o excepţie:
A. Se trimite întreaga cantitate de urină la laborator;
B. Se foloseşte pentru dozarea proteinuriei/24 ore;
C. Se trece obligatoriu pe buletin cantitatea de urină din 24 ore;
D. Se poate doza glicozuria din 24 ore;
E. Se poate doza AVM urinar.

84. Următoarele afirmaţii despre dozarea glicemiei sunt adevarate, cu o excepţie:


A. Este normală între 60-110 mg%;
B. Peste 110 mg% se numeşte glicemie bazală modificată;
C. Peste 126 mg% se numeste diabet zaharat;
D. Peste 110 mg% se numeşte diabet zaharat tip 2;
E. Sub 60 mg% se numeşte hipoglicemie.

85. Hemocultura reprezintă testul diagnostic care pune în evidenţă prezenţa anormală a agenţilor
patogeni în:
A. Spută;
B. Urină;
C. Sânge;
D. Lichid cefalorahidian;
E. Lichid pleural.

86. Următoarele afirmaţii referitoare la hemocultură sunt incorecte, cu o excepţie:


A. Hemocultura presupune testarea microbiologică a lichidului pleural;
B. Recoltarea presupune purtarea măştii şi rspectarea riguroasă a regulilor de asepsie şi
antisepsie;
C. Rezultatul de laborator este disponibil în 24 ore;
D. Flacoanele recoltate se păstrează la temperatura camerei;
E. În frison se recoltează minim 6 seturi de hemoculturi.
87. Printre indicaţiile recoltării de hemoculturi se află următoarele, cu excepţia:
A. Sindromul febril prelungit;
B. Endocardita infecţioasă;
C. Septicemia;
D. Traheobronşita;
E. Şoc septic.

88. Următoarele afirmaţii sunt adevarate, cu excepţia:


A. Pozitivarea hemoculturilor se face în maxim 24 ore;
B. Hemoculturile se citesc zilnic;
C. Rezultatul final este dat în 10 zile;
D. Flacoanele însămânţate sunt păstrate la termostat la 36,5-37 grade Celsius;
E. Este obligatorie recoltarea a minim 3 seturi de hemoculturi în primele 24 ore.

89. Următoarele afirmaţii referitoare la recoltarea hemoculturilor sunt false, cu excepţia:


A. Recoltarea se face după o întrerupere de minim 72 de ore a antibioticelor;
B. Obligatoriu sub antibiotic;
C. Obligatoriu “ à jeune”;
D. In afara frisonului;
E. Nu este obligatorie respectarea strictă a regulilor de asepsie.

90. Urocultura trebuie transportată la laborator în maxim:


A. 24 ore ;
B. 4 ore;
C. 4 minute;
D. 60 minute;
E. 12 ore.

91. Următoarele afirmaţii sunt adevarate cu privire la urocultură, cu excepţia:


A. Urocultura se recoltează în eprubetă sterilă;
B. Trebuie să conţină primul jet de urină;
C. Se face în prealabil toaleta riguroasă a regiunii perineale;
D. Se poate recolta prin sondaj vezical;
E. Se poate recolta prin puncţie suprapubiană.

92. Urocultura pozitivă se consideră dacă:


A. > 105 UFC/ml;
B. > 1000 UFC /ml;
C. > 10 UFC /ml;
D. > 100 UFC /ml;
E. Evidenţierea oricărei bacterii.
93. Cateterismul uretral este indicat la:
A. Orice pacient spitalizat;
B. Pacienţii cu poliurie;
C. Pacienţii cu polakiurie;
D. Pacienţii cu glob vezical;
E. Pacienţii cu infecţii urinare.

94. Pentru prevenirea infectării cateterului urinar sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu
excepţia:
A. Nu este obligatorie folosirea mănuşilor sterile;
B. Toaleta adecvată a perineului şi meatului urinar;
C. Alegerea calibrului adecvat al cateterului;
D. Asigurarea drenajului urinar în sistem închis de colectare;
E. Îndepărtarea cât mai rapidă a cateterului.

95. Balonaşul sondei urinare trebuie umflat cu o cantitate de:


A. 1-2 ml;
B. 5-10 ml;
C. 15 ml;
D. 30 ml;
E. 50ml.

96. Testul Addis presupune următorul aspect:


A. Stabilirea numărului de elemente celulare din urină pe unitate de volum;
B. Stabilirea numărului de elemente celulare din urină pe unitate de timp;
C. Recoltarea primei urini;
D. Recoltarea urinii după efort fizic susţinut;
E. Este trimisă toată cantitatea de urină la laborator.

97. Valoarea normală a testului Addis pentru hematii este:


A. < 100 /mmc;
B. >1000/mmc;
C. < 1000/mmc;
D. >100/mmc;
E. < 10000/mmc.
98. Valoarea normală a testului Addis pentru leucocite este:
A. < 2000/mmc;
B. > 2000/mmc;
C. < 200/mmc;
D. >200/mmc;
E. <1000/mmc.

99. Cu privire la sumarul de urina sunt adevărate urmatoarele, cu excepţia:


A. Este un examen de rutină;
B. Este simplu şi necostisitor;
C. Nu este necesară toaleta perineală;
D. Este necesară urina de dimineaţa;
E. Este necesară o cantitate de minin 5 ml de urină.

100. Următoarele afirmaţii referitoare la proteinurie sunt adevarăte, cu excepţia:


A. Proteinuria fiziologică nu poate fi detectată prin metode obişnuite;
B. Reflectă întotdeauna o situaţie patologică;
C. Pot fi normale valori de până la 3,5 g/24 ore;
D. Proteinuria fiziologică are valori de până la 25-100 mg/24 ore;
E. Poate fi falsificată la femei în prezenţa ciclului menstrual.

101. Următoarele afirmaţii referitoare la sedimentul urinar sunt adevărate, cu excepţia:


A. Contribuie la diagnosticul nefropatiilor;
B. Se obţine prin centrifugarea a 10 ml de urină;
C. În mod normal conţine numeroşi cilindri;
D. Normal celularitatea este redusă;
E. Poate conţine săruri amorfe şi cristale puţine.

102. Următoarele afirmaţii referitoare la cilindrii urinari sunt adevarate, cu excepţia:


A. Rezultă prin precipitarea proteinelor plasmatice la nivelul tubilor renali;
B. Sunt prezenţi în urină în mod normal;
C. Formarea lor este favorizată de scăderea diurezei;
D. Reprezinta veritabile mulaje ale tubilor renali;
E. Pot fi celulari sau acelulari.
103. În sindromul nefrotic proteinuria depăşeste:
A. 0,3 g/24 ore;
B. 1g/24 ore;
C. 3,5 g/24 ore;
D. 30 g/24 ore;
E. 2g/24 ore.

104. Toracenteza reprezintă manevra medicală efectuată cu scopul extragerii de:


A. Urină;
B. Lichid cefalorahidian;
C. Lichid pleural;
D. Lichid pericardic;
E. Lichid peritoneal.

105. Puncţia pleurală este contraindicată în următoarele situaţii, cu excepţia:


A. Colecţii închistate paravertebral;
B. Colecţii lichidiene mari;
C. Pleurezie închistată paramediastinală;
D. Suspiciune de anevrism de aortă;
E. Coexistenţa unui abces rece osifluent.

106. Unul din următoarele materiale nu este necesar pentru puncţia pleurală:
A. Atropina 1%;
B. Mănuşi sterile;
C. Adrenalina;
D. Eprubete cu anticoagulant;
E. Dispozitiv de evacuare.

107. Rolul Atropinei înainte de puncţia pleurală este:


A. Calmează pacientul;
B. Inlătură durerea;
C. Previne sincopa vagală;
D. Previne tusea;
E. Inlatură anxietatea.

108. Locul de puncţie pleurală este:


A. Spaţiul V ic pe linia axilară posterioară;
B. Spaţiul VII-VIII ic pe linia axilară posterioară sau scapulară;
C. Spaţiul VI ic pe linia axilară anterioară;
D. Spaţiul VII ic pe linia axilară anterioară;
E. Spaţiul VI ic pe linia medioclaviculară.
109. Cantitatea maximă de lichid pleural care poate fi extras odată poate fi:
A. 100 ml;
B. 500 ml;
C. 1500 ml;
D. 3000 ml;
E. 150 ml.

110. Printre complicaţiile toracentezei se numără următoarele, cu o excepţie:


A. Edemul pulmonar ex vacuo;
B. Pneumotoraxul;
C. Retenţia acută de urină;
D. Socul vagal;
E. Pneumomediastinul.

111. Eliminarea de sânge provenit din căile aeriene, în urma unui efort de tuse, prin expectoraţie
este denumită:
A. Hematochezie;
B. Hematemeză;
C. Hemoptizie;
D. Epistaxis;
E. Hematosialoree.

112. Insuficienţa respiratorie acută se defineşte ca alterarea acută a hematozei (schimburilor


gazoase alveolocapilare), soldată cu:
A. Hipoxemie;
B. Hipocapnie;
C. Hipoxemie hipercapnie;
D. Hipoxemie + hipercapnie;
E. Hipoxemie hipocapnie.

113. Hipoxemia se defineşte ca scăderea presiunii arteriale a O2 (PAO2) la valori de sub:


A. 90 mm Hg;
B. 100 mm Hg;
C. 60 mm Hg;
D. 85 mm Hg;
E. 40 mm Hg.
114. Tipul I de insuficienţă respiratorie acută se defineşte prin:
A. Scădere a PaO2 cu PaCO2 normală sau scăzută;
B. Creştere a PaO2 cu PaCO2 normală sau crescută;
C. Creştere a PaO2 cu PaCO2 normală sau scăzută;
D. Scădere a PaO2 cu PaCO2 normală sau crescută;
E. Scădere a PaO2 cu PaCO2 crescută.

115. Parametrii ASTRUP normali implică:


A. pH art = 7,25 – 7,45;
B. pH art = 7,35 – 7,45;
C. pH art = 7,15 – 7,40;
D. pH art = 7,20 – 7,40;
E. pH art = 7,10 – 7,50.

116. Parametrii ASTRUP normali implică:


A. HCO3- = AB =SB = 42-52 mEq/l;
B. HCO3- = AB =SB = 20-22 mEq/l;
C. HCO3- = AB =SB = 32-37 mEq/l;
D. HCO3- = AB =SB = 22-27 mEq/l;
E. HCO3- = AB =SB = 17-22 mEq/l.

117. Parametrii ASTRUP normali implică:


A. BT = 46 – 52 mEq/l;
B. BT = 40 – 42 mEq/l;
C. BT = 26 – 32 mEq/l;
D. BT = 16 – 22 mEq/l;
E. BT = 40 – 52 mEq/l.

118. Parametrii ASTRUP normali implică:


A. EB = 10 mEq/l;
B. EB = 22 mEq/l;
C. EB = 40 mEq/l;
D. EB = 100 mEq/l;
E. EB = 2 mEq/l.
119. Parametrii ASTRUP normali implică:
A. PaO2 < 60 mm Hg;
B. PaO2 > 85 mm Hg;
C. PaO2 > 95 mm Hg;
D. PaO2 < 95 mm Hg;
E. PaO2 > 60 mm Hg.

120. Parametrii ASTRUP normali implică:


A. PaCO2 < 40 mm Hg;
B. PaCO2 > 90 mm Hg;
C. PaCO2 < 60 mm Hg;
D. PaCO2 < 120 mm Hg;
E. PaCO2 > 40 mm Hg.

121. Parametrii ASTRUP normali implică:


A. SaO2 < 75%;
B. SaO2 < 40%;
C. SaO2 < 95%;
D. SaO2 < 60%;
E. SaO2 > 95%.

122. Metoda terapeutică de corecţie a hipoxiei, constând în suplimentarea cu oxigen a aerului


atmosferic inspirat este denumită:
A. Pulsoximetrie;
B. Oxigenoterapie;
C. Ventilaţie asistată;
D. Ventilaţie mecanică;
E. Traheostomie.

123. Materialele necesare efectuării oxigenoterapiei sunt reprezentate de următoarele, cu


excepţia:
A. Sursa de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, sondă nazală;
B. Staţie de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, mască simplă Edinburgh;
C. Sursa de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, Mască Hudson cu rezervor;
D. Tub de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, mască Couture;
E. Sursa de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, coif de oxigen.
124. Următoarele afirmaţii referitoare la oxigenoterapie sunt adevărate, cu excepţia:
A. Începerea oxigenoterapiei presupune prezenţa la îndemână a unui extinctor;
B. Manipularea tuburilor de oxigen trebuie efectuată numai de personalul calificat, special
instruit, utilizând cărucioare speciale, care menţin tuburile de oxigen în poziţie orizontală;
C. Este interzis fumatul şi folosirea oricăror surse de foc în vecinătatea surselor de oxigen;
D. Trebuie îndepărtate orice surse potenţiale de foc, inclusiv cele generatoare de electricitate
statică (lenjerie sintetică, jucării mobilizabile prin frecare);
E. Dispozitivele electrice fără împământare trebuie deconectate înainte de iniţierea
oxigenoterapiei.

125. Îngrijirea şi supravegherea pacientului în timpul oxigenoterapiei presupune următoarele, cu


excepţia:
A. Se asigură pacientului o poziţie cât mai confortabilă, prin plasarea în pat în poziţie
Fowler sau semi-Fowler;
B. Se explică tehnica oxigenoterapiei pentru ca pacientul să îşi poată singur regla debitele de
oxigen;
C. După fixarea mijloacelor de administrare a oxigenoterapiei se observă tolerabilitatea
acestora pentru pacient şi se încearcă rezolvarea eventualelor disconforturi;
D. Se efectuează toaleta nărilor cu ser fiziologic la 4 ore interval în cazul utilizării sondei
nazale pentru oxigenoterapie;
E. Se efectuează orar toaleta feţei, uscarea tegumentelor şi a interiorului măştii în cazul
administrării oxigenoterapiei pe mască.

126. Îngrijirea şi supravegherea pacientului în timpul oxigenoterapiei presupune următoarele, cu


excepţia:
A. Pe toată durata oxigenoterapiei se monitorizează clinic pacientul, urmărindu-se: aspectul,
culoarea şi temperatura tegumentelor, starea de conştienţă, repiraţia, TA, pulsul, diureza;
B. La intervalele recomandate de medic se urmăreşte eficienţa oxigenoterapiei, prin
asistarea recoltării probelor de sânge arterial pentru determinarea gazelor sanvine (testul Astrup)
sau prin monitorizarea continuă neinvazivă a saturaţiei periferice a oxigenului (pulsoximetrie);
C. Datele de pulsoximetrie trebuie reevaluate la fiecare 30 min după orice schimbare a
debitului şi FiO2 administrat;
D. Orice schimbare semnificativă a parametrilor monitorizaţi va determina asistenta să
corecteze urgent debitele situaţie ce va fi apoi semnalată şi medicului;
E. Se documentează în foaia de observaţie a pacientului toate datele notate prin observaţie şi
intervenţiile de îngrijire efectuate.
127. Criza severă şi prelungită de dispnee paroxistică expiratorie, cu durată > 24 ore, refractară la
tratamentul pe care şi-l administra curent pacientul astmatic, însoţită de insuficienţă respiratorie
acută, ameninţând viaţa bolnavului este definită ca:
A. Anafilaxie;
B. Stridor;
C. Stare de rău astmatic;
D. Trismus;
E. Wheezing.

128. Educaţia medicală a pacientului cu astm bronşic implică următoarele, cu excepţia:


A. Cunoaşterea caracterului vindecabil al bolii;
B. Cunoaşterea riscului de transmitere a terenului atopic la descendenţi (pentru formele
atopice alergice);
C. Cunoaşterea cauzelor favorizante/declanşante ale episoadelor de dispnee paroxistică
expiratorie;
D. Cunoaşterea riscurilor şi efectelor adverse ale supradozării
medicaţiei β- simpatomimetice şi a metilxantinelor;
E. Cunoaşterea tabloului clinic al bolii (exacerbări periodice cu
ameliorări complete/incomplete intercritice).

129. Educaţia medicală a pacientului cu astm bronşic implică următoarele, cu excepţia:


A. Cunoaşterea tratamentului cronic (de fond) al bolii şi al celui adresat crizei de astm
bronşic declanşate;
B. Cunoaşterea şi folosirea corectă a medicaţiei β-simpatomimetice sub formă de aerosoli;
C. Utilizarea de doze înjumătăţite în cazul medicaţiei cunoscute ca alergizante;
D. Importanţa dispensarizării, a controalelor periodice;
E. Cunoaşterea şi utilizarea resurselor comunitare de educaţie şi asistenţă medicală.

130. Manifestările clinice şi de laborator determinate de embolizarea centripetă a unor fragmente


trombotice, cu punct de plecare din sistemul venos periferic al membrelor sau cordul drept în
circulaţia arterială pulmonară (funcţională) sunt definite prin:
A. Infarctul miocardic;
B. Sindromul tromboembolismului pulmonar;
C. Infarctul mezenteric;
D. Hipertensiune arterială pulmonară primitivă;
E. Tromboflebită profundă.
131. Obiectivele terapeutice din embolia pulmonară masivă sunt reprezentate de următoarele, cu
excepţia:
A. Susţinerea funcţiilor vitale;
B. Hemostatice;
C. Limitarea extinderii trombozei;
D. Reducerea consecinţelor funcţionale ale trombozei;
E. Prevenirea recurenţei emboliei pulmonare.

132. Contraindicaţiile heparinoterapiei sunt reprezentate de următoarele, cu excepţia:


A. Ulcer peptic hemoragic/activ recent;
B. Insuficienţa hepatică sau renală severă;
C. Embolia pulmonară certă/foarte probabilă;
D. Endocardită infecţioasă;
E. Act chirurgical major recent.

133. Poziţia pacientului pentru endoscopia digestivă superioară este:


A. Decubit ventral;
B. Decubit dorsal;
C. Decubit lateral drept;
D. Decubit lateral stâng;
E. Trendelenburg.

134. Următoarele afirmaţii referitoare la endoscopia digestivă superioară sunt adevărate, cu o


excepţie:
A. Necesită post alimentar 6-8 ore preprocedural;
B. Permite recoltarea de material bioptic;
C. Permite laserterapie endoscopică;
D. Se poate administra Atropină preprocedural;
E. Reluarea alimentaţiei este permisă imediat postprocedural.

135. Poziţia pacientului pentru colonoscopie este:


A. Decubit ventral;
B. Decubit dorsal;
C. Decubit lateral drept cu genunchii la piept;
D. Decubit lateral stâng cu genunchii la piept;
E. Trendelenburg.
136. Printre contraindicaţiile puncţiei biopsie hepatice nu se regăseşte:
A. Coma hepatică:
B. Refuzul explorării;
C. Trombocitopenia;
D. Diateza hemoragică manifestă;
E. Hepatita cronică activă.

137. Tratamentul specific al şocului anafilactic implică următoarele intervenţii, cu excepţia:


A. Menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare şi oxigenoterapie (O2 100%);
B. Nitroglicerină s.l. continuat cu p.i.v. 5-10 mcg/kgcorp/min;
C. Adrenalină 0,05 –0,1 mg i.v/ pe sonda de IOT., repetat la 1-5 min, până la 1-2 mg în 60
min;
D. Umplere rapidă a patului vascular (1000-2000 ml ser fiziologic, Ringer lactat ± coloizi
500 ml pentru expandare volemică);
E. Corticosteroizi parenteral: HHC 2000 mg i.v., Metilprednisolon 1000 mg i.v.

138. Contraindicaţiile paracentezei nu includ:


A. Ocluzia intestinală;
B. Prezenţa lichidului de ascită în cantitate mare, sub tensiune;
C. Coma hepatică;
D. Infecţii ale peretelui abdominal;
E. Coagulopatie severă.

139. Printre complicaţiile paracentezei nu se regăseşte:


A. Hemoperitoneul;
B. Precipitarea encefalopatiei hepato-portale;
C. Puncţionarea accidental a colonului;
D. Puncţionarea accidental a ficatului;
E. Insuficienţa renală acută funcţională.

140. Următoarele afirmaţii referitoare la puncţia biopsie renală sunt adevărate, cu excepţia:
A. Necesită verificarea testelor de hemostază şi a grupului sangvin preprocedural;
B. Necesită obţinerea unei mostre de urină preprocedural;
C. Necesită administrarea de Atropină preprocedural;
D. Necesită obligatoriu urografie intravenoasă preprocedural;
E. Necesită imobilizare la pat 24 ore.
141. Următoarele afirmaţii referitoare la puncţia biopsie renală sunt adevărate, cu excepţia:
A. Nercesită obţinerea consimţământului informat;
B. Necesită dietă hidrică 8 ore preprocedural;
C. Este efectuată de către o asistentă medicală înalt specializată;
D. Necesită pansament compresiv;
E. Necesită verificarea Hb şi Ht la 8 ore postprocedural.

142. Complicaţiile puncţiei biopsie renale nu includ:


A. Colica renală;
B. Hematom intramuscular (psoas);
C. Hematom perirenal;
D. Ruptura hepatică;
E. Ruptura renală cu şoc hemoragic.

143. Sindromul coronarian acut rezultat prin ocluzia completă a uneia sau mai multor artere
coronare, ca urmare a trombozei coronariene produse la nivelul unei plăci complicate de aterom
este definită prin termenul:
A. Embolie pulmonară;
B. Angină instabilă;
C. Infarct miocardic;
D. Boală aterosclerotică coronariană;
E. Infarct pulmonar.

144. Factorii de risc cardiovascular nemodificabili sunt următorii, cu excepţia:


A. Vârsta;
B. Sexul (♂);
C. Diabetul zaharat;
D. Factorul familial;
E. Rasa/grupul etnic.

145. Marea criză anginoasă se referă la o simptomatologie dureroasă caracterizează prin


următoarele, cu excepţia:
A. Violentă;
B. Mediosternală;
C. Cu iradiere extinsă;
D. Cu durată < 5 minute;
E. Însoţită de transpiraţii profuze, anxietate, dispnee, eventual greaţă, vărsături.
146. Markerii biochimici ai necrozei miocardice utilizaţi în diagnosticul infarctului miocardic
sunt următorii, cu excepţia:
A. Troponina MB;
B. Creatinkinaza MB;
C. Troponina I;
D. Troponina T;
E. Creatinkinaza.

147. Categoriile de criterii utile în diagnosticul pozitiv al infarctului miocardic acut sunt
următoarele, cu excepţia:
A. Clinic;
B. Electrocardiografic;
C. Radiologic toracic;
D. Enzimatic/biochimic;
E. Anatomopatologic.

148. Complicaţiile puncţiei sternale sunt reprezentate de următoarele, cu excepţia:


A. Puncţia albă;
B. Sincopa vagală;
C. Ruperea acului de puncţie;
D. Plagă penetrantă a vaselor mari de la baza inimii;
E. Fractura sternului (os patologic).

149. Intervenţia de nursing pentru menţinerea integrităţii tegumentelor la pacientul comatos


constă din următoarele, cu excepţia:
A. Evitarea apariţiei escarelor prin: schimbarea repetată a poziţiei, la 12-24 ore interval;
B. Păstrarea aşternutului curat, uscat, întins fără cute;
C. Protejarea proeminenţelor osoase de sprijin (mijloace pneumatice);
D. Evitarea manipulării pacientului prin tragere-târâre (doar ridicare!);
E. Igienă riguroasă a tegumentelor prin spălare la pat, uscare, talcare.

150. Intervenţia de nursing pentru menţinerea integrităţii tegumentelor la pacientul comatos


constă din următoarele, cu excepţia:
A. Păstrarea aşternutului curat, uscat, întins fără cute;
B. Igienă riguroasă a tegumentelor prin spălare la pat, uscare, talcare;
C. Evitarea rănirilor accidentale la pacienţii inconştienţi şi agitaţi prin legarea încheieturilor
membrelor superioare şi inferioare de scheletul metalic al patului cu faşe din tifon;
D. Mobilizare şi gimnastică pasivă a extremităţilor pentru a evita contracturile musculare;
E. Poziţionarea antebraţelor în abducţie, cu degetele mâinilor în flexie şi uşoară supinaţie a
mâinii (prevenirea atitudinilor vicioase).
151. Referitor la utilizarea Furosemidului în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt
adevărate, cu excepţia:
A. Formă de prezentare: fiole de 2 ml, o cantitate de 50 mg per fiolă;
B. Condiţii de păstrare: ferit de lumină;
C. Administrare i.v. sau i.m.;
D. Acţiune farmacoterapeutică: diuretic de ansã cu acţiune diuretică şi saluretică promptă, de
intensitate mult mai mare decât alte diuretice (se instalează în decurs de câteva minute după
injectare i.v. atât la omul sănătos cât şi în retenţiile hidrice);
E. Contraindicaţii: hipovolemie, alcaloză, hipokaliemie, asocierea cu curarizante, intoxicaţia
cu digitalice.

152. Referitor la utilizarea Nitroglicerinei în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt


adevărate, cu excepţia:
A. Indicată în tratamentul crizelor de angină pectorală;
B. Condiţii de păstrare: la temperatura camerei (20±50C), ferit de lumină;
C. Mod de administrare: perlingual câte 1/2-1 comprimat în timpul crizelor de angină
pectorală sau imediat înaintea efortului provocator. Doza se poate repeta după 15 minute. Dacă
după administrarea a 6 doze sub formă de comprimate de Nitroglicerină, criza de angină nu
cedează, se recomandă prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic.
D. Acţiune farmacoterapeutică: Nitroglicerina acţionează prin venodilataţie
determinând scăderea umplerii ventriculare;
E. Contraindicaţii: idiosincrazie la nitroglicerină, stări de şoc.

153. Referitor la utilizarea Digoxinului în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt


adevărate, cu excepţia:
A. Formă de prezentare: fiolă a 2 ml soluţie injectabilă, conţinând Digoxină 0,5 mg;
comprimate conţinând Digoxină 0,25 mg;
B. Condiţii de păstrare: se păstrează la loc răcoros, la adăpost de lumină şi umezeală. Se va
feri de accesul copiilor;
C. Administrare i.v. şi per os;
D. Acţiune farmacoterapeutică: tonicardiac cu acţiune intensă rapidă şi de scurtă durată; are
efect inotrop pozitiv prompt şi efect bradicartizant moderat;
E. Contraindicaţii: Insuficienţă cardiacă, fibrilaţie atrială, flutter atrial, tahicardie
paroxistică, tahicardie supraventriculară, şoc cardiogen.
154. Referitor la utilizarea Hemisuccinatului de hidrocortizon în practica de nursing, următoarele
afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:
A. Formă de prezentare: o fiolă de 5 ml (sticlă transparentă) conţine 0,025 g hidrocortizon
hemisuccinat într-un ml polietilenglicol 400 (soluţia A) însoţită de o fiolă de solvent (soluţia B)
conţinând soluţie apoasă de hidrogenocarbonat de sodiu, în concentraţie de 0,225%;
B. Condiţii de păstrare: ferit de lumină şi căldură;
C. Administrare parenterală şi per os;
D. Acţiune farmacoterapeutică: glucocorticoid de biosintezã cu acţiune
antiinflamatoare-antialergică, utilizat predominant în terapia de urgenţă;
E. Reacţii adverse: după administrare îndelungată a unor doze mari este posibilă apariţia
semnelor de epuizare corticosuprarenală.

155. Intervenţia de nursing din cadrul procedurii de toracoscopie respectă următoarele, cu


excepţia:
A. Decontaminarea tegumentului hemitoracelui explorat se realizează prin ştergerea acestuia
în trei rânduri cu comprese cu alcool iodat;
B. Abordul intercostal urmează tangenţial marginea inferioară a coastei (subcostal) din
spaţiul intercostal vizat;
C. Nu se efectuează în caz de diateze hemoragice, infecţii cutanate locale;
D. Este preferabilă poziţionarea pacientului semişezând, cu trunchiul flectat anterior cu
sprijin pe spătarul unui scaun;
E. Pacientului i se recomandă să rămână nemişcat în timpul procedurii fără să vorbească sau
să tuşească.

156. Intervenţia de nursing din cadrul procedurii de fibrobronhoscopie respectă următoarele, cu


excepţia:
A. Necesită echipă medicală (medic, asistentă medicală) supraspecializată în această
competenţă;
B. În scop diagnostic, se poate efectua numai cu acordul informat al pacientului;
C. Utilizează un dispozitiv medical flexibil construit din manunchiuri de fibre de sticlă;
D. Presupune abordul traheal printr-o minimă incizie la nivelul
membranei cricotiroidiene;
E. Este interzis consumul de lichide sau alimente pe o durată de 2 ore postprocedură.
157. Referitor la utilizarea Atropinei în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt adevărate,
cu excepţia:
A. Compoziţie: Atropină sulfurică 0,5 g. Apă distilată pentru injecţii până la 1 ml;
B. Acţiune farmacoterapeutică: Atropina face parte din grupa
substanţelor parasimpaticolitice;
C. Mod de administrare: în injecţii subcutanate, i.m. şi p.i.v.;
D. Formă de prezentare: fiole de 1 ml sol. 1‰;
E. Condiţii de păstrare: ferite de lumină. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

158. Referitor la utilizarea Adrenalinei în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt


adevărate, cu excepţia:
A. Compoziţie: 1ml soluţie apoasă conţine 1mg Adrenalină (Epinefrinã).
B. Acţiune terapeutică: parasimpatomimetic; acţiune antialergică: inhibă degranularea
mastocitelor prin reacţia antigen-anticorp;
C. Reacţii adverse: palpitaţii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase, anxietate,
nelinişte, slăbiciune, ameţeli, cefalee, parestezii ale extremităţilor, creşterea glicemiei;
D. Supradozare: injectarea i.v. de doze excesive poate produce hemoragie cerebrală,
fibrilaţie ventriculară (în special la cardiaci) şi infarct miocardic acut;
E. Condiţii de păstrare: ferite de lumină, cele cu conţinut precipitat sau colorat în brun-
închis nu vor fi folosite.

159. Termenul de pericardiocenteză semnifică:


A. Administrarea în jurul inimii (peri-) de trombolitice, în caz de infarct miocardic;
B. Puncţionarea sacului pericardic;
C. Intervenţiile medicale efectuate imediat după o cardioversie;
D. Manifestarile clinice ce survin la pacient imediat după o cardioversie;
E. Termenul nu este unul medical.

160. Pregătirea pacientului pentru fibrobronhoscopie presupune utilizarea următoarelor


substanţe, cu excepţia:
A. Lidocaină;
B. Xilină;
C. Dormicum;
D. Propranolol;
E. Midazolam.
161. Examenul fibrobronhoscopic permite examinarea vizuală a:
A. Tubului digestiv superior;
B. Traheei şi a arborelui bronşic proximal;
C. Bronhiolelor terminale şi a alveolelor;
D. Traheei şi a sinusurilor maxilare;
E. Esofagului, stomacului şi a duodenului.

162. Secundar examenului fibrobronhoscopic pacientul poate prezenta pasager, fără o


semnificaţie de gravitate, următoarele, cu excepţia:
A. Subfebrilitate;
B. Somnolenţă;
C. Tulburări de echilibru;
D. Hemoptizie;
E. Stridor.

163. Riscurile toracentezei sunt reprezentate de următoarele, cu excepţia:


A. Hemotorax;
B. Pneumotorax;
C. Sincopă vagală;
D. Fistulă esofagiană;
E. Empiem pleural.

164. Educaţia pentru sănătate a pacienţilor cu tuberculoză pulmonară include următoarele


măsuri, cu excepţia:
A. Conştientizarea caracterului contagios, transmisibil al bolii;
B. Respectarea măsurilor de profilaxie a transmiterii bolii intrafamilial şi la locul de muncă;
C. Conştientizarea caracterului cronic şi incurabil al bolii;
D. Importanţa întreruperii fumatului şi consumului de alcool pentru prevenirea recidivelor;
E. Importanţa respectării schemei terapeutice în ambulator şi a controalelor periodice pentru
prevenirea recidivelor.

165. Măsurile speciale de îngrijire acordate pacienţilor cu pneumonii bacteriene includ


următoarele, cu excepţia:
A. Igiena riguroasă a cavităţii bucale;
B. Poziţionare alternativă în Fowler şi Trendelenburg;
C. Tapotaj toracic pentru facilitarea expectoraţiei şi prevenirea atelectaziilor;
D. Administrarea de antibiotice;
E. La nevoie, oxigenoterapie intermitentă, cu oxigen umidifiat, 3-4 l/min.
Bibliografie

Antohe I. Nursing clinic - note de curs. Editura “Gr T Popa”, UMF Iasi, 2009 Antohe I. Mic
tratat de nursing clinic. Editura “Gr T Popa”, UMF Iasi, 2014 Antohe I, Popa AD. Ghid de
nursing clinic. Editura “Gr T Popa”, UMF Iasi, 2014

1. Pentru tratamentul anemiei feriprive la copil sunt disponibile urmǎtoarele mijloace terapeutice:
a. tratamentul medicamentos
b. tratamentul dietetic, medicamentos și terapia transfuzionalǎ
c. alimentația naturalǎ
d. tratamentul medicamentos și transfuzia e.tratamentul dietetic și medicamentos.

2. Tratamentul profilactic al anemiei feriprive ȋn perioada prenatalǎ vizeazǎ:


a. tratamentul anemiei feriprive a gravidei, alimentația corectǎ și echilibratǎ a gravidei și
profilaxia nașterii premature
b. profilaxia nașterii premature și ligatura tardivǎ a cordonului ombilical
c. alimentația corectǎ a gravidei și tratamentul cu preparate injectabile cu fier d.folosirea de
preparate fortifiate cu fier
e. tratamentul anemiei feriprive a gravidei.

3. Factorii favorizanți ai tetaniei hipocalcemice sunt:


a. anotimpul ȋnsorit, dismaturitatea, alimentația naturalǎ
b. alimentația diversificatǎ, anotimpul neȋnsorit, nefropatiile, infecțiile
c. alimentația artificialǎ, prematuritatea, infecțiile neonatale,
anotimpul neinsorit, nefropatiile, suferința mezo- și diencefalicǎ
d. hipoparatiroidismul tranzitoriu al nou-nǎscutului, cardiopatiile, preaturitatea, anotimpul
ȋnsorit
e. hipoparatiroidismul congenital primar, rahitismul carențial, alcaloza, insuficiența renalǎ
cronicǎ.

4. Urmǎtoarelesemne clinice generale sunt caracteristice pentru tetania latentǎ


(spasmofilie):
a. nervozitate, bradicardie, hipotensiune arterialǎ, dispnee
b. tulburǎri de comportament, somn liniștit, dureri musculare, hipertensiune arterialǎ
c. contracția orbicularului pleoapelor, dispnee, inapetențǎ, dureri abdominale d.nervozitate,
agitație, opresiune toracicǎ, cefalee, episoade confuzionale,
transpirații, hipertensiune arterialǎ, tahipnee superficialǎ
e. tahipnee superficialǎ, convulsii tonico-clonica generalizate, hipotensiune arterialǎ,
gastrospasm, bronhospasm.
5. Factorii favorizanți ai rahitismului carențial sunt:
a.prematuritatea, greutatea mare la naștere, depigmentarea cutanatǎ, anotipul cald,
hipoparatiroidismul
b. factori materni, prematuritatea, gemelaritatea, anotimpul rece, poluarea atmosfericǎ,
afectarea hidroxilazei renale, sindromul de malabsorbție
c. vȃrsta ȋntre 6-12 luni, insuficiența renalǎ acutǎ, atrezia biliarǎ, greutatea micǎ la
naștere, terapia ȋndelungatǎ cu corticoizi
d. terapia ȋndelungatǎ cu antiepileptice, dismaturitatea, tubulopatii distale, alergia la
proteinele laptelui de vacǎ, vȃrsta maternǎ ȋnaintatǎ, pigmentarea cutanatǎ
e. poluarea atmosfericǎ, zona caldǎ, prematuritatea, gemelaritatea,
anemia, obezitatea.

6. Ȋn perioada de stare, bolnavii cu rahitism prezintǎ urmǎtoarele semne osoase caracteristice la


nivelul craniului:
a. craniotabes, mǎtǎnii condro-costale, plagiocefalie.
b. plagiocefalie, craniotabes, fontanela anterioarǎ largǎ sau deschisǎ peste vȃrsta de 18 luni,
bose frontale/parietale/occipitale
c. șanț submamar Harrison, craniu mare pǎtrat, fontanela posterioarǎ larg deschisǎ
d. brǎțǎri metafizare, craniotabes, cifozǎ, plagiocefalie, fontanela anterioarǎ largǎ sau
deschisǎ peste vȃrsta de 18 luni
e. distrofii dentare, craniotabes, privire “ȋn apus de soare”, microretrognație.

7. Consecințele rahitismului carențial netratat sunt:


a. infecții respiratorii recurente, dezvoltare psiho-motorie necorespunzǎtoare, tetanie,
laringospasm, convulsii, modificǎri osoase la nivelul bazinului și genunchiului
b. modificǎri osoase la nivelul coloanei vertebrale, craniotabes, infecții digestive recurente,
dezvoltare psiho-motorie ȋntȃrziatǎ
c. pseudoparalizii, craniotabes, plagiocefalie, modificǎri osoase la nivelul bazinului
și genunchiului
d. șanț sumamar Harrison, mǎtǎnii condro-costale, modificǎri osoase la nivelul coloanei
vertebrale, bazinului și genunchiului, convulsii, retard neuro-motor
e. coxa vara, infecții respiratorii și digestive recurente, mȃnǎ de mamoș, pareze.

8. Cauzele malnutriției secundare (distrofie) sunt urmǎtoarele, cu excepția:


a. aportului alimentar deficitar cantitativ și calitativ b.carențelor psiho-sociale
c. infecțiilor repetate sau trenante
d. infecțiilor fetale (toxoplasmozǎ, lues, citomegalovirus)
e. afecțiunilor psiho-somatice.
9. Tabloul clinic ȋn malnutriția (distrofia) de gradul II se caracterizeazǎ prin:
a. curbǎ ponderalǎ descendentǎ ȋn trepte, tegumente palide, țesut adipos apropae dispǎrut,
hipotonie muscularǎ, talie normalǎ, toleranța digestivǎ scǎzutǎ, rezistențǎ la infecții scǎzutǎ,
prognostic favorabil
b. curbǎ ponderalǎ staționarǎ, talie normalǎ, aspect de copil slab, activitate motorie
normalǎ, apetit normal, rezistențǎ la infecții ușor scǎzutǎ, prognostic bun
c. curbǎ ponderalǎ descendentǎ continuu, talie scǎzutǎ, țesut adipos absent, tulburǎri trofice,
apatie, toleranța digestivǎ compromisǎ, rezistența la infecții prǎbușitǎ, prognostic rezervat
d. curbǎ ponderalǎ descendentǎ ȋn trepte, talie scǎzutǎ, acctivitate neuro-psihicǎ normalǎ,
consum de oxigen normal, reversibilitate
e. pliul cutanat abdominal sub 0,5 cm, abdomen destins de volum, hiporeactivitate,
hipotermie, bradicardie, toleranța digestivǎ compromisǎ

10. Complicațiile acute ale diabetului zaharat tip 1 sunt:


a. hipoglicemia și dislipidemiile
b. hiperglicemia și complicațiile nutriționale
c. complicațiile metabolice, nutriționale și degenerative
d. cetoza diabeticǎ, hipoglicemia și hipertensiune araterialǎ
e. hipoglicemia, hiperglicemia și cetoza diabeticǎ.

11. Complicațiile cronice ale diabetului zaharat tip 1 sunt:


a. hipoglicemia, retinopatia și dislipidemiile
b. hiperglicemia, chiroartropatia, cetoza diabeticǎ și complicațiile nutriționale
c. complicațiile metabolice, nutriționale și degenerative
d. cetoza diabeticǎ, hipoglicemia și hipertensiune araterialǎ
e. hipoglicemia, hiperglicemia, nefropatia, retinopatia și cetoza diabeticǎ.

12. Sindromul WEST se caracterizeazǎ prin triada:


a. spasme epileptice, privire ȋn apus de soare, dezvoltare psiho-motorie normalǎ
b. spasme epileptice, hipsaritmie, oprire / regres ȋn dezvoltarea neuro- psihomotorie
c. spasme ȋn extensie, hidrocefalie, traseu electroencefalic normal
d. convulsii febrile, prezența de complexe vȃrf-undǎ pe electroencefalogramǎ, retard neuro-
motor
e. convulsii de tip absențǎ, traseu electroencefalic normal, parezǎ facialǎ.
13. Din punct de vedere clinic, convulsiile febrile simple (benigne) se caracterizeazǎ prin:
a. apariție la copii cu varsta ȋntre 6 luni – 5 ani fǎrǎ anomalii neurologice, temperaturǎ peste
38,5 °C, crize tonico-clonice bilaterale, unice ȋn 24 ore, durata sub 15 minute, nu sunt urmate de
deficit postcritic
b. apariție in perioda neonatalǎ, in context febril (temperatura peste 38,5 °C), durata peste
15 minute, caracter repetitiv ȋn decursul unei zile, deficit post-critic
c. apariția spasmelor in flexie la copii cu vȃrsta sub 1 an cu anomalii de dezvoltare psiho-
motorie, temperatura sub 38,5 °C, sunt unilaterale, duratǎ sub 15 minute
d. crize mioclonice scurte, bilaterale, durata de ore, temperatura peste 38,5 °C, nu sunt
urmate de deficit postcritic
e. absențe atipice la copii cu vȃrsta ȋntre 6 luni – 5 ani cu retard mental moderat,
temperaturǎ peste 38,5 °C, traseu electroencefalografic de tip hipsaritmie, prognostic sever.

14. Ȋngrijirea copilului cu epilepsie cuprinde urmǎtoarele, cu excepția:


a. informarea familiei asupra importanței și necesitǎții continuǎrii tratamentului
b. asigurarea unui program de somn normal
c. evitarea consumului de alimente și bǎuturi excitante
d. informarea cu privire la riscul de apariție al episoadelor critice ȋn prezența unor factori
favorizanți și declanșanți
e. participarea la activitǎți recreative de tipul inot, mers pe bicicletǎ sau role.

15. Elementele de prognostic favorabil ȋn epilepsia copilului sunt urmǎtoarele, cu excepția:


a. anamneza familialǎ de epilepsie
b. absența anomaliilor neurologice
c. intelectul normal
d. prezența de leziuni cerebrale organice demonstrabile
e. debutul tardiv al crizelor.

16. In leucemia acuta limfoblastica la copil, urmnatorii factori sunt factori de prognostic
favorabil, cu exceptia:
a. sexul feminin si varsta intre 1-9,9 ani
b. nivelul redus de globule albe
c. absenta afectarii sistemului nervos central
d. raspunsul precoce la terapie
e. prezenta afectarii sistemului nervos central.
17. Care dintre afirmatiile urmatoare este corecta cu privire la tehnica mǎsurǎrii tensiunii
arteriale la copil:
a) Manșeta trebuie sǎ acopere doar 10% din grosimea brațului intre olecran
și acromion
b) O singura determinare este suficientǎ
c) Determinarea se face numai in decubit lateral
d) Determinarea se face numai in ortostatism
e) Se fac trei determinari consecutive la interval de 1 minut in decubit dorsal, pozitie
șezandǎ și in ortostatism

18. Care dintre medicamentele de mai jos nu pot fi implicate in etiopatogenia HTA secundare
iatrogene la copil?
a. Simpatomimetice (adrenalina)
b. Corticosteroizii (Prednisonul)
c. Vitamina D in exces
d. Dicarbocalmul (pansament gastric)
e. Contraceptivele orale.

19. Ȋn șocul hipovolemic se face rapid corecția deficitului lichidian prin administrare cu pompa a
urmǎtoarelor produse, exceptȃnd:
a. soluții cristaloide (ser fiziologic in amestec in pǎrți egale cu Glucozǎ 5% 20ml/kg)
b. sȃnge integral 10-20 ml/kg
c. gamaglobulinǎ intravenoasǎ
d. Plasmǎ proaspatǎ 10-20 ml/kg
e. Soluții coloidale (dextran, albuminǎ umanǎ, 20 ml/kg)

20. Ȋn tabloul clinic al șocului anafilactic intrǎ urmǎtoarele semne clinice:


a. urticarie, prurit, scǎderea tensiunii arteriale
b. adenopatii inghinale și axilare
c. epistaxis, gingivoragii
d. scaune apoase sau scaune sangvinolente
e. hipoacuzie, scǎderea acuitǎții vizuale.

21. Ȋn ce situație nu este indicat lavajul gastric in intoxicațiile copilului:


a. Ingestia de teofilinǎ
b. Ingestia de substanțe caustice (baze tari, acizi tari)
c. Ingestia de metale grele (Pb, Ba)
d. Ingestia de benzodiazepine
e. Ingestia de paracetamol
22. Intoxicația acutǎ cu barbiturice la copil se poate manifesta prin:
a. Hiperlipidemie
b. Trombocitozǎ
c. Hipotermie
d. Diaree
e. Splenomegalie

23. Intoxicația acutǎ cu monoxid de carbon are ca principal antidot:


a. administrarea azotului pe sonda de intubație
b. administrarea de anestezic inhalator
c. administrarea de diazepam intravenos
d. oxigenoterapie
e. perfuzia rapidǎ de plasmǎ 20ml/kg.

24. Care din urmatoarele afirmații sunt corecte privind etiologia rinofaringitei acute la sugar :
a) agenții virali sunt factori determinanti
b) fungii sunt adesea implicați
c) agenții parazitari pot provoca o rinofaringita acutǎ
d) agenții microbieni nu pot complica rinofaringita acuta
e) agentii bacterieni sunt frecvent implicati.

25. Ȋn adenoidita cronicǎ apare “ faciesul adenoidian” care are urmatoarele caractere ,cu
excepția:
a) maxilar superior slab reprezentat
b) prognatism al mandibulei
c) macroglosie
d) baza nasului largita
e) gura deschisǎ ( respirație bucalǎ)

26. Ȋn otita medie acutǎ principalii agenți etiologici sunt urmǎtorii, cu excepția:
a) pneumococ
b) Toxocara canis
c) Hemophilus influenzae
d) Moraxella catharalis
e) Streptococ beta hemolitic de grup A
27. Laringita acuta subgloticǎ are urmǎtoarele semne clinice caracteristice, cu exceptia:
a) tuse asprǎ lǎtrǎtoare
b) dispnee inspiratorie (ȋn cazuri grave )
c) scaune apoase numeroase
d) stridor inspirator intermitent
e) voce rǎgușitǎ.

28. Diagnosticul diferențial al bronșiolitei acute la sugar se face frecvent cu urmǎtoarele


afecțiuni, cu excepția:
a) corpilor strǎini traheobronșici
b) malformatiilor congenitale de cord
c) astmului bronșic
d) epilepsiei generalizate (grand mal)
e) bronhopneumoniei asociate cu suprainflație.

29. Pneumonia stafilococicǎ ȋn evoluție prezintǎ urmǎtoarele etape clasice, cu exceptia:


a) stadiului initial (interstițial)
b) stadiului de invadare meningealǎ
c) stadiului abcedat
d) stadiului de pleurezie masivǎ
e) etapei buloase extensive.

30. Tetralogia Fallot cuprinde urmatoarele anomalii, cu excepția:


a) defect septal ventricular
b) stenozǎ pulmonarǎ
c) dextropoziția aortei
d) stenozǎ aorticǎ
e) hipertrofia ventriculului drept.

31. Care din urmǎtoarele afirmații sunt corecte privind hipertensiunea arteriala ( HTA) la copil:
a) HTA esențialǎ reprezintǎ principala cauzǎ de hipertensiune arterialǎ la copil
b) HTA de origine renalǎ dominǎ etiologia HTA secundare la copil
c) intoxicația cu vitamina D poate produce HTA la sugar
d) HTA secundarǎ este mai frecventǎ decat HTA esentiala la copil
e) coarctația de aortǎ produce de regulǎ HTA la copil.
32. Urmǎtorii factori dependenți de vȃrstǎ favorizeazǎ apariția bolii diareice acute, cu exceptia:
a) sugarul sub 3 luni
b) prematuritatea
c) apararea imunitarǎ incompletǎ
d) toleranța digestivǎ limitatǎ
e) copilul la pubertate.

33. Factorii ce determinǎ ulcerul gastroduodenal sunt urmǎtorii, cu excepția:


a) medicamentele antiinflamatorii (steroidiene și nesteroidiene)
b) alcoolul
c) drogurile
d) fumatul
e) antiepilepticele.

34. Semnele de deshidratare severǎ ( șoc hipovolemic) intr-o boalǎ diareicǎ acutǎ la sugar sunt,
cu excepția:
a) tahicardie
b) puls slab sau imperceptibil
c) extremitǎți reci, marmorate sau chiar cianotice
d) bradicardie
e) timp de recolorare capilarǎ prelungit peste 3 secunde

35. Urmǎtoarele afirmații sunt corecte ȋn declanșarea unei alergii la proteinele laptelui de vacǎ
(APLV) , cu excepția:
a) frecvența APLV este maximǎ ȋn primul semestru de viațǎ
b) dintre proteinele laptelui de vacǎ, beta-lactoglobulina ocupǎ primul loc ȋn producerea
alergiei
c) alterarea morfo-funcționalǎ a barierei digestive la sugarul mic ( fiziologicǎ vȃrstei)
favorizeazǎ pasajul antigenelor strǎine din lumenul intestinal in circulația portǎ.
d) alimentația naturalǎ ȋn primele 6 luni poate declanșa APLV.
e) excluderea produselor lactate din alimentatie constituie tratamentul de baza in APLV .

36. Urmǎtoarele alimente sunt permise ȋn boala celiacǎ, cu excepția:


a) pȃine de grȃu
b) mǎmǎligǎ ( fǎinǎ de porumb)
c) pilafului de orez
d) carne de vitǎ sau pasǎre
e) brȃnzeturi.
37. Ȋn fibroza chisticǎ toate organele pot fi afectate, cu excepția:
a) creier
b) pulmon
c) ficat
d) pancreas
e) organe genitale.

38. Diagnosticul de certitudine ȋn fibroza chisticǎ se stabilește prin :


a) prezenta grǎsimilor ȋn scaun
b) testul sudorii (prin iontoforeza cantitativa cu pilocarpina efectuatǎ cu sistemul Nanoduct)
c) radiografie toracicǎ
d) culturi bacteriene din aspiratul traheobronșic
e) alterarea testelor hepato-biliare.

39. Sindromul nefrotic se caracterizeaza prin urmatoarele modificari biologice, cu exceptia:


a) albuminemie plasmatica sub 25 g/l
b) cresterea lipidelor serice (10-30 g/l) c)proteinurie peste 50 mg/kgcorp/zi
d) raport proteinurie / creatinina peste 200 mg/mmol
e) proteinele totale normale.

40. Ȋn perioada de stare a unei glomerulonefrite acute poststreptococice ( GNAPS) se descriu


urmǎtoarele sindroame, exceptȃnd:
a) sindromul urinar
b) sindromul edematos
c) sindromul hipertensiv
d) sindromul de citolizǎ hepaticǎ
e) sindromul de retenție azotatǎ.

41. Transfuziile de masǎ eritrocitarǎ sunt rezervate formelor severe de anemie feriprivǎ. Precizați
la care dintre urmǎtoarele valori ale hemoglobinei sunt recomandate :
a) hemoglobina = 7-8 g/100ml
b) hemoglobina sub 4-5 g/ 100 ml
c) hemoglobina = 6-7 g/100 ml
d) hemoglobina = 9-10 g/ 100 ml
e) hemoglobina =10 -11 g/ 100 ml
42. Urmǎtoarele semne clinice sunt caracteristice intoxicației cu organofosforate (parathion) , cu
excepția:
a) sialoree abundentǎ
b) hipersecreție bronșicǎ panǎ la aspect de edem pulmonar acut
c) miozǎ
d) transpirații abundente
e) midriazǎ

BIBLIOGRAFIE
1. Constantin N. Iordache - Tratat de Pediatrie , Editia I , Editura “Gr. T.Popa “ UMF Iași
2011.
2. Alexandru Grigore Dimitriu, Constantin Iordache, Nicolai Nistor - Pediatrie, Patologie
cardiovasculara si urgente la copil. Ed.Venus, Iasi 2007.
3. Anton Dana Teodora (coordonator). PEDIATRIE – noțiuni fundamentale, Ed.
“Gr.T.Popa”, UMF Iași, 2012.

OBSTETRICA GINECOLOGIE

1. In patologia glandei mamare cel mai frecvent motiv de prezentare la medic este:
a) scurgerea mamelonara sanguinolenta
b) autodepistarea unei formatiuni mamare
c) galactoreea
d) adenopatia axilara
e) mamografia anormala

2. Cancerul mamar
a) este o boala exclusiv caracteristica postmenopauzei
b) debuteaza cel mai frecvent la nivel lobular
c) nu raspunde la polichimioterapie
d) nu poate fi depistat in stadii precoce
e) niciuna din afirmatiile de mai sus

3. In mastita carcinomatoasa
a) punctia cu ac fin este interzisa
b) chimioterapia nu are efect
c) prognosticul e mai rau decat in formele neinflamatorii
d) la nivelul mamelonului se exteriorizeaza puroi
e) prognosticul e mai bun decat in cancerul mamar noninflamator
4. Tratamentul conservator al cancerului mamar consta in:
a) mastectomie partiala si radioterapie
b) mastectomie partiala, disectie axilara si radioterapie
c) lumpectomie si disectie axilara
d) lumpectomie urmata de iradiere
e) mastectomie partiala, disectie axilara si chimioterapie

5. Testul Babes Papanicolaou


a) nu poate aduce informatii despre celulele din zona de transformare
b) este metoda de tratament a infectiei cu virus papiloma uman
c) este metoda de screening pentru cancerul colului uterin
d) necesita aparatura speciala si presupune costuri ridicate
e) este mult mai util inainte de debutul vietii sexuale

6. Cancerul colului uterin poate fi suspectat daca simptomul este:


a) sangerare menstruala abundenta
b) amenoree inafara sarcinii
c) leucoree si prurit vulvar
d) sangerare dupa contact sexual
e) sangerare rectala tip spotting

7. Adenocarcinomul de endometru
a) are cel mai sumbru prognostic dintre toate cancerele ginecologice
b) are ca principal factor de risc multiparitatea
c) raspunde foarte bine la chimioterapice
d) nu are simptomatologie clinica decat in stadii foarte avansate
e) gradul de diferentiere celulara ii influenteaza semnificativ prognosticul

8. Cancerul ovarian
a) se depisteaza in stadii precoce
b) are simptomatologie frusta in sfera digestiva
c) este caracteristic varstelor sub 40 de ani
d) nu se insoteste de ascita
e) se trateaza intotdeauna chirurgical

9. In hemoragiile postmenopauza
a) se impune biopsia cervicala
b) se impune ovariectomia
c) se impune biopsia de endometru
d) se impune histerometria
e) se impune histerotomia
10. Fibromatoza uterina
a) are ca substrat hipoestrogenia locala
b) se manifesta cel mai frecvent prin metroragie
c) se manifesta cel mai frecvent prin amenoree
d) nu poate beneficia de tratament hormonal
e) nu poate prezenta degenerescenta

11. O pacienta de 28 ani cu menstruatii regulate se prezinta pentru amenoree de 6 saptamani


urmata de hemoragii genitale reduse survenite in ultimele 4 zile.
Ce ati recomanda prioritar ca investigatii utile pentru clarificarea diagnosticului:
a) estriolemia si 17CS
b) ecografia transabdominala si CA125
c) biopsia de endometru si testul Papanicolaou
d) ecografia endovaginala si beta HCG
e) ecografia endovaginala, FSH si LH

12. O tanara de 18 ani se prezinta pentru amenoree de 8 saptamani si dureri intense in fosa iliaca
dreapta cu iradiere abdominala, spre lomba dreapta si spre membrul inferior. Care diagnostic este
cel mai putin probabil:
a) colica renala dreapta
b) apendicita acuta
c) sarcina ovariana dreapta
d) sarcina tubara dreapta
e) chistul ovarian torsionat

13. Tratamentul chirurgical standard al cancerului de col uterin invaziv este:


a) histerectomia totala cu limfadenectomie pelvina bilaterala
b) colpohisterotomia cu limfadenectomie pelvina bilaterala
c) colpohisterectomia largita cu limfadenectomie pelvina bilaterala
d) colpohisterectomia cu limfadenectomie biopsie
e) histerectomia totala cu limfadenectomie si omentectomie partiala

14. Recoltarea pntru testul Papanicolaou se face de la nivelul:


a) orificiului extern al colului, fundului de sac Douglas
b) exocolului, canalului cervical, fundului de sac posterior
c) zonei de jonctiune pavimento-columnara
d) niciuna din variantele de mai jos nu e corecta
e) toate variantele de mai sus sunt corecte
15. O leziune exocervicala poate fi explorata prin:
a) celioscopie
b) endoscopie
c) colposcopie
d) colporafie
e) niciuna de mai sus

BIBLIOGRAFIE : Mihai Pricop (editor), Curs de Obstetrica si Ginecologie Vol I si II, Editia a
II-a revizuita si adaugita, Institutul European 2008

CHIRURGIE

1. Traumatismul abdominal este penetrant dacă:


a. Există soluţie de continuitate la nivelul pielii;
b. Există leziune a unui viscer intraabdominal;
c. Leziunea interesează peritoneul parietal;
d. Prezintă sdr. Morell-Lavalle;
e. Există pneumoperitoneu.

2. Traumatismele splinei:
a. Se pot asocia cu hemoperitoneu;
b. Sunt mai rare la persoanele cu splenomegalie;
c. Cel mai frecvent nu necesită intervenţie chirurgicală
d. Prezintă balans mediastinal;
e. Au caracteristic semn Virchoff-Troissier

3. Sterilizarea se poate realiza prin metodele de mai jos, cu excepţia:


a. Sterilizarea cu glutaraldehidă;
b. Sterilizarea cu acid peracetic;
c. Sterilizarea prin fierbere;
d. Sterilizarea cu vapori de formol;
e. Sterilizarea cu radiaţie ultravioletă.

4. Sterilizarea cu oxid de etilenă:


a. Are loc la temperaturi sub 70ºC;
b. Nu poate steriliza obiecte ambalate în textile, hârtie, material plastic;
c. Permite utilizarea imediată a materialelor sterilizate, deoarece nu necesită timp de răcire;
d. Utilizează oxid de etilenă în amestec cu metan;
e. Oferă rezistenţă la contaminarea ulterioară prin oxidul de etilenă rezidual în masa
instrumentelor sterilizate.
5. Sterilizarea prin imersie:
a. Se realizează timp de 1 oră la 1440C, 2,5 atm.;
b. Necesită contactul întregii suprafeţe a instrumentelor cu soluţia;
c. Prezintă avantajul de a elimina necesitatea curăţării instrumentelor înainte de sterilizare;
d. Eficienţa soluţiei de sterilizare este garantată un anumit număr de zile de la activare, deci
nu sunt necesare măsuri de control a acesteia;
e. Permite sterilizarea instrumentelor gata ambalate.

6. Spălarea mâinilor chirurgului și asistentei instrumentiste înainte de operaţie:


a. Asigură sterilizarea chirurgului ∕ asistentei;
b. Este o măsură de combatere a infecţiei;
c. Se realizează cu soluţii concentrate de peroxid de oxigen;
d. Nu este obligatorie, deoarece se folosesc mănuşi sterile pentru contactul cu bolnavul;
e. Se poate realiza cu soluţii de clorhexidină.

7. Părţi componente principale ale unei foi de observaţie chirurgicală sunt următoarele, cu
excepţia:
a. Epicriza
b. Anamneza
c. Decontul financiar
d. Examenul clinic
e. Evoluţia

8. Foaia de observaţie chirurgicală:


a. Este complet diferită de foaia de observaţie cardiologică;
b. Este identică cu foaia de observaţie cardiologică;
c. Nu trebuie să conţină datele de identificare ale bolnavului, pentru a asigura dreptul la
confidenţialitate al bolnavului;
d. Include evoluţia zilnică a bolnavului;
e. Nici una de mai sus.

9. Clasificarea statusului fizic ASA („American Society of Anestesiologists”) cuprinde:


a. Risc 6: bolnav cu stare de sănătate normală
b. Risc 3: pacient donor de organe (decerebrat)
c. Risc 4: bolnav cu boală sistemică severă care determină incapacitate şi pune viaţa
bolnavului în pericol
d. Risc 0: intervenţie chirurgicală în urgenţă
e. Risc 2: bolnav muribund, la care nu se prevede o supravieţuire mai mare de 24 ore cu sau
fără intervenţie chirurgicală
10. Hemoragiile interne pot fi:
a. Hematemeză;
b. Hemobilie;
c. Epistaxis;
d. Hemartroză;
e. Hemoptizie.

11. Hematemeza:
a. Reprezintă exteriorizarea prin vărsătură a hemoragiei produse în tubul digestiv distal de
unghiul Treitz;
b. Are indice de gravitate crescut faţă de melenă;
c. Reprezintă hemoragia de origine bronho-pulmonară exteriorizată la nivelul căilor
respiratorii superioare;
d. Exteriorizează sânge aerat, spumos, roşu aprins;
e. Reprezintă sângerare exteriorizată prin căile biliare cu punct de plecare hepatic.

12. Semnele generale, comune tuturor hemoragiilor, includ următoarele, cu excepţia:


a. paloarea mucoaselor şi tegumentelor;
b. răcirea extremităţilor;
c. diaree
d. respiraţia rapidă şi superficială;
e. agitaţie sau obnubilare

13. Pneumotoraxul reprezintă:


a. Acumularea în pleură de sânge asociat cu aer;
b. Revărsatul purulent în pleură;
c. Revărsatul de aer în pleură;
d. Revărsatul de limfă în pleură;
e. Acumularea de sânge în pleură.

14. În boala Basedow-Graves există:


a. Obezitate;
b. Exoftalmie;
c. Apetit scăzut;
d. Retard mintal;
e. Toleranţă crescută la căldură.
15. În hipertiroidism prin boli tiroidiene există:
a. FT3, FT4 scăzuţi;
b. TSH scăzut;
c. TSH crescut;
d. Nici o variantă corectă;
e. Bilirubina directă crescută.

16. Sterilizarea prin căldură uscată:


a. Se realizează la 1200C, 2,5 atm. şi 30 min.
b. Se realizează la etuvă;
c. Se realizează la autoclav;
d. Nu poate fi verificată prin markeri de culoare;
e. Foloseşte vapori de glutaraldehidă.

17. Firele de sutură chirurgicală disponibile chirurgical sunt identificate pe baza caracteristicilor
de mai jos, cu excepţia:
a. Monofilament sau împletit;
b. Resorbabil sau neresorbabil;
c. Volumul firului;
d. Grosimea firului;
e. Prezenţa sau absenţa unui ac şi caracteristicile acestuia.

18. Pansamentul gras (vaselinat) este indicat în caz de:


a. Plăgi asociate leziunilor osoase;
b. Leziuni sângerânde;
c. Plăgi inflamate;
d. Arsuri;
e. Plăgi infectate.

19. Pregătirea colonului este necesară în caz de, cu excepția:


a. Colonoscopie;
b. Rectoscopie;
c. Radiografie abdominala pe gol;
d. Intervenții chirurgicale pe diverse segmente ale colonului;
e. Clisma baritată.
20. Poziţia pacientului pentru realizarea clismei evacuatorii este:
a. Decubit lateral stâng;
b. Decubit lateral drept;
c. Decubit ventral;
d. Ortostatism cu flexia trunchiului;
e. În şezut.

21. Zona de elecţie pentru injecţiile intramusculare este:


a. Scalpul şi muşchiul maseter;
b. Muşchii mioglos şi mio-hioidian;
c. Cadranul infero-medial al fesei;
d. Cadranul supero-lateral al fesei,
e. Cadranul supero-ventral al fesei.

22. Regiunile anatomice ale abdomenului sunt:


a. Ficatul, stomacul, intestinul, vezica urinară
b. Hipocondrul drept şi stâng, epigastrul, flancul drept şi stâng, mezogastrul, fosa iliacă
dreaptă şi stângă, hipogastrul;
c. Linia albă, ombilicul, muntele lui Venus, promontoriul, epigastrul, lomba dreaptă şi
stângă;
d. Triunghiul Iacobovici, zona lombară dreaptă şi stângă, zona cistico-coledociană, zona
mezenterică, triunghiul Scarpa;
e. Nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

23. Tumorile benigne se caracterizează prin:


a. Au o evoluție rapida.
b. Nu sunt delimitate.
c. Nu recidivează decât după extirpare.
d. Nu determina adenopatii si nici metastaze.
e. Invadează şi comprimă structurile din jur.

24. Semnul valului:


a. este foarte util în diagnosticul peritonitei;
b. necesită pentru a fi evaluat implicarea unui ajutor sau chiar a bolnavului;
c. indică prezenţa apendicitei acute;
d. indică prezenţa ulcerului perforat;
e. se evaluează cu ajutorul stetoscopului.
25. Peritonita:
a. se asociază de la început cu distensie abdominală importantă;
b. nu se asociază cu distensie abdominală nici măcar în stadiile tardive;
c. se asociază cu apărare musculară sau contractură;
d. dacă este primitivă, atunci este în mod caracteristic plurimicrobiană;
e. dacă este secundară, nu necesită tratament chirurgical.

26. Contractura musculaturii abdominale:


a. este rezultatul contracţiei voluntare a musculaturii în caz de peritonită;
b. este produsă de distensia importantă a anselor intestinale în caz de ocluzie intestinală
c. este mult mai evidentă la bătrânii, caşecticii, alcoolicii, neoplazicii cu peritonită
comparativ cu persoanele tinere şi fără afecţiuni asociate;
d. nu cedează în timpul unor manevre blânde sau atunci când dispare vigilenţa bolnavului;
e. nu dispare niciodată în evoluţia unei peritonite netratate.

27. În perioada postoperatorie, unui pacient cu peritonită generalizată secundară unui ulcer
perforat îi este contraindicat categoric:
a. tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni;
b. tratamentul cu heparine cu greutate moleculară redusă;
c. mobilizarea precoce;
d. alimentarea orală solidă precoce,
e. fizioterapia respiratorie.

28. Căile biliare:


a. reprezintă canalele de scurgere a sucului pancreatic spre intestin;
b. au originea la nivelul polului biliar al hepatocitelor şi continuă până la nivelul joncţiunii
cu duodenul;
c. sunt împărţite în: căi biliare intrahepatice şi căi biliare intrapancreatice;
d. căile biliare intrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic drept, canalul hepatic
stâng, canalul hepatic comun, canalul coledoc, canalul cistic şi vezicula biliară;
e. sunt împărţite în: calea biliară principală (formată din canalul cistic şi vezicula biliară) şi
calea biliară accesorie (formată din canalele hepatice drept şi stâng, canalul hepatic comun şi
canalul coledoc).

29. Durerea abdominală din litiaza biliară:


a. este produsă de obstrucţia acută cel mai adesea a canalului cistic, uneori a ampulei Vater;
b. este colicativă, de unde şi denumirea de „colică biliară”;
c. este localizată în hipocondrul stâng sau epigastru, cu iradiere descendentă către faţa
medială a coapsei;
d. poate fi ameliorată de ingestia de ulei sau gălbenuş de ou;
e. este accentuată de medicamentele antispastice.
30. Colecistita acută litiazică:
a. este determinată de obstrucţia canalului hepatic comun de către un calcul;
b. inflamaţia colecistului este de la început şi în toate cazurile datorată infecţiei bacteriene;
c. trebuie tratată de la debut cu tubaj duodenal cu administrare de ulei de măsline şi suc de
lămâie;
d. nu trebuie niciodată tratată chirurgical;
e. prezintă caracteristic semnul Murphy.

31. Un pacient cu nivel crescut al amilazelor serice:


a. are cu siguranţă pancreatită acută;
b. poate avea ulcer duodenal perforat;
c. nu justifică examinarea sa ecografică abdominală;
d. trebuie supus obligatoriu unui tubaj duodenal în urgenţă, cu administrare de ulei de
măsline;
e. necesită totdeauna internarea de urgenţă în terapie intensivă.

32. Din sindromul esofagian, care reuneşte cele mai comune simptome ale bolilor esofagiene, fac
parte:
a. disfagia;
b. pruritul;
c. icterul;
d. disuria;
e. telekinezia.

33. Diagnosticul ulcerului gastric:


a. se bazează exclusiv pe date clinice;
b. include obligatoriu endoscopie cu biopsie;
c. trebuie să includă teste respiratorii sau serologice de depistare a infecţiei cu virusul polio.
d. trebuie să includă neapărat studiul secreţiei acide gastrice bazale şi stimulate;
e. implică indicaţie de tratament chirurgical obligatoriu.

34. Traumatismele prin explozie:


a. sunt asociate cu leziuni cu atât mai severe cu cât distanţa pacientului faţă de sediul
exploziei este mai mare;
b. care se produc în spaţii închise (ex. pivniţe, beciuri, galerii de mină, etc.) sunt mult mai
severe comparativ cu cele produse în spaţii deschise, la aceeaşi intensitate a exploziei;
c. produc leziuni doar prin unda de şoc primară (suflul exploziei);
d. la aceeaşi intensitate a exploziei și distanță față de locul exploziei, leziunile sunt mult mai
severe dacă traumatismul se produce în aer atmosferic decât dacă se produc sub apă;
e. examenul computer-tomografic nu este necesar.
35. În cazul unui pacient cu splenomegalie şi trombocitopenie severă:
a. splenectomia este contraindicată;
b. pregătirea postoperatorie trebuie să includă crearea unei rezerve de concentrat leuco-
plachetar care va fi utilizat imediat preoperator;
c. în perioada postoperatorie, nu există nici un risc de tromboze vasculare;
d. pacientul nu necesită administrarea de vaccin anti-pneumococic;
e. monitorizarea postoperatorie a nivelului trombocitelor circulante este inutilă.

36. Diagnosticul clinic de hipertiroidie este susținut de următoarele, cu excepția:


a. Tahicardie;
b. Tegumente calde şi umede;
c. Tremurături ale extremităților;
d. Creștere ponderală;
e. Labilitate neuropsihică.

37. Exoftalmia este un semn patognomonic in:


a. Gușa endemica
b. Adenomul toxic tiroidian
c. Boala Basedow-Graves
d. Carcinomul medular tiroidian
e. Carcinomul anaplazic tiroidian

38. Diagnosticul de carcinom medular tiroidian este susținut de următoarele, cu excepția:


a. Creșterea calcitoninei serice
b. Prezenta adenopatiilor latero-cervicale;
c. Scăderea TSH
d. Creșterea ACE (antigen carcinoembrionar)
e. Antecedente heredo-colaterale de carcinom medular tiroidian

39. Diagnosticul preoperator de cancer tiroidian este stabilit în primul rând de:
a. Creșterea TSH;
b. Scintigrafia tiroidiană;
c. Radiografia cervicală;
d. Puncția biopsie cu ac subțire ghidata ecografic;
e. Scăderea TSH
40. Diagnosticul de hiperparatiroidism primar se bazează pe următoarele cu excepția:
a. Hipercalcemie cu hipercalciurie
b. Creșterea TSH
c. Creșterea PTH
d. Dureri osoase
e. Litiaza renala

41. Următoarele afirmații despre feocromocitom sunt adevărate, cu excepția:


a. Este o afecțiune a glandelor suprarenale
b. Se manifesta prin crize de hipertensiune
c. Se poate asocia cu afecțiuni ale tiroidei
d. Este cel mai frecvent malign
e. Este cel mai frecvent unilateral

42. Următoarele afirmații despre sindromul Cushing sunt adevărate, cu excepția:


a. Este o afecțiune a pancreasului endocrin;
b. Este o afecțiune a glandei suprarenale;
c. Se manifestă prin hipertensiune arterială
d. Se manifesta prin obezitate facio-tronculară
e. Se manifesta prin creșterea cortizolului plasmatic si urinar

43. Diagnosticul de hemoragie digestiva superioară este susținut de următoarele, cu excepția:


a. Scăderea valorilor hemoglobinei si hematocritului
b. Hematemeza
c. Melena
d. Rectoragie
e. Tahicardie

44. Diagnosticul de certitudine în hemoragia digestiva superioară este stabilit prin:


a. Radiografie esogastroduodenală cu substanța de contrast
b. Computertomografie abdominală
c. Endoscopie digestiva superioară
d. Ecografie abdominală
e. Radiografie abdominala simplă în ortostatism

45. Diagnosticul de ocluzie intestinala mecanica este susținut de următoarele, cu excepția:


a. Absenta tranzitului pentru materii fecale si gaze
b. Distensie abdominala 95
c. Prezenta nivelelor hidroaerice la radiografia abdominala simpla
d. Contractura musculara abdominala
e. Accentuarea zgomotelor intestinale la ascultația abdomenului
46. Complicatia cea mai frecventa a bolii Crohn este:
a. Malignizarea
b. Ocluzia intestinală
c. Hemoragia
d. Icterul mecanic
e. Megacolonul toxic

47. Complicațiile ulcerului duodenal sunt următoarele, cu excepția:


a. Hemoragia
b. Perforația
c. Malignizarea
d. Stenoza
e. Penetrarea

48. Următoarele afirmații despre flegmon sunt adevărate, cu excepția:


a. Este o inflamație difuza a țesutului subcutanat, fără tendință la limitare
b. Cel mai frecvent agent etiologic este Stafilococul auriu
c. Apare mai frecvent la pacienții cu imunitate scăzuta
d. Tratamentul chirurgical se asociază cu antibioterapia
e. Se poate complica cu septicemii

49. Semnele locale ale inflamației sunt următoarele, cu excepția:


a. tumefierea
b. congestia
c. durerea
d. cianoza
e. căldura locala

50. Care din următoarele afirmații cu privire la furuncul este falsa?


a. Agentul etiologic este Stafilococul auriu
b. Procesul infecțios este localizat în glandele sudoripare
c. Apare mai frecvent la persoanele cu deficiențe imunologice
d. Apare mai frecvent la diabetici
e. Este caracterizat de necroza tisulară locală

51. Elementul clinic definitoriu pentru diagnosticul furunculului constituit este:


a. Tumefacția
b. Eritemul
c. Cianoza
d. Durerea
e. Flictena alb-galbuie centrata de un fir de par
52. Care din următoarele afirmații cu privire la hidrosadenita este falsa?
a. Agentul etiologic este Stafilococul auriu
b. Procesul infecțios este localizat in glandele sebacee de la nivelul regiunii axilare
c. Prezintă tendință la recidivă și rezistență la tratament
d. Poate apare si la nivelul regiunii perianale sau areola mamara
e. Are tendință la confluență, cu dezvoltarea unui abces sau flegmon al regiunii

53. Tratamentul de elecție al furunculului constituit constă în:


a. Antibioterapie
b. Aplicarea de pansamente umede (prișniț)
c. Imunostimularea specifica si nespecifica
d. Tratamentul corect al diabetului (unde este cazul)
e. Incizia, evacuarea puroiului

54. Cel mai frecvent agent etiologic al abcesului cald este:


a. Streptococul
b. Stafilococul auriu
c. E. coli
d. Proteus
e. Bacilul Koch

55. Cel mai frecvent agent etiologic al flegmonului este:


a. Stafilococul auriu
b. E. coli
c. Proteus
d. Streptococul
e. Asocierea intre Streptococ si germeni anaerobi

56. Următoarele afirmații referitoare la abcesul rece sunt corecte, cu excepția:


a. Agentul etiologic este bacilul Koch
b. Se localizează în țesutul celular subcutanat, oase, ganglioni, articulații
c. Reprezintă de obicei prima localizare a infecției tuberculoase
d. Diseminarea se face pe cale hematogena sau limfatica
e. Evoluează in doua faze: de cruditate si de ramolire

57. Tratamentul plăgilor cu risc tetanigen constă în următoarele, cu excepția:


a. Îndepărtarea corpilor străini
b. Spălarea cu apa oxigenată
c. Sutura tegumentelor după toaleta corecta a plăgii
d. Excizia țesuturilor devitalizate
e. Antibioterapie cu spectru larg sau țintită
58. Care este clasificarea hemoragiilor după sediul sângerării?
a. arteriale, venoase, capilare, mixte;
b. externe, interne, exteriorizate;
c. accidentale, chirurgicale, posttraumatice, medicale;
d. mici, mijlocii, mari, cataclismice
e. fistule arteriale, plăgi venoase, hematoame

59. În care dintre hemoragiile de mai jos se pierde mai repede sânge?
a. hemoragie venoasă;
b. hemoragie capilară:
c. hemoragie arterială;
d. hemoragie venoasă și capilară.
e. toate cele de mai sus

60. Care din hemoragiile de mai jos sunt mai grave?


a. pierderea de 2 litri la un adult de 90 kg;
b. pierderea de 1 litru la un adolescent de 50 kg;
c. pierderea de 700 ml la un copil de 30 kg;
d. toate sunt grave;
e. toate sunt considerate hemoragii medii.

61. Ce fel de hemoragie are un accidentat care are în mod normal 5 L sânge și a pierdut 1,5 litri
de sânge?
a. hemoragie mică:
b. hemoragie mijlocie;
c. hemoragie mare;
d. hemoragie cataclismică (mortală)
e. nici una din cele de mai sus.

62. Hemoragia din căile urinare se evidențiază prin:


a. hematurie;
b. scăderea brutală a tensiunii arteriale;
c. colică renală;
d. polakiurie
e. toate de mai sus.
63. Care dintre cauzele de mai jos contribuie la ruptura splinei în doi timpi?
a. traumatismul splinei cu hemoragie intrasplenică, menținută de rezistența capsulei:
b. infecția splinei;
c. cedarea rezistenței și ruperea capsulei cu revărsarea sângelui în peritoneu;
d. fragilitatea vasculară;
e. deficiențe ale factorilor de coagulare.

64. Cauza agitației în faza de început a șocului hemoragic este dată de:
a. vasoconstricție;
b. anxietate;
c. oxigenare insuficientă a creierului;
d. scăderea masei circulante
e. tahicardiei.

65. Care este cauza tahipneei în cazul unei hemoragii?


a. scăderea CO2 din sânge și țesuturi;
b. creșterea CO2 în sânge și excitarea centrului respirator din bulb;
c. vasoconstricția arterială;
d. scăderea hematocritului;
e. vasodilatația venelor.

66. În cazul unei hemoragii mari, când TA scade sub 60-80 mm Hg, cum reacționează rinichiul?
a. funcționează normal, urina este hiperconcentrată;
b. încetează filtrarea renală și se acumulează metaboliți în sânge;
c. apare insuficiența renală cronica, ce necesita hemodializa imediată;
d. acumularea de metaboliți crește volumul sângerării;
e. nici una de mai sus.

67. Rabia se poate transmite prin:


a. înțepături ale unor insecte (albine, viespi);
b. plăgi muscate de animale;
e. plăgi prin arme de foc;
d. inoculării veninului de șarpe;
e. consumului de ciuperci otrăvitoare.

68. Ce tip de pansament se va aplica in cazul unor plăgi care prezintă secreții abundente?
a. absorbant;
b. protector;
c. compresiv;
d. antifIogistic;
e. umed.
69. Care dintre leucocite intra primele în lupta împotriva germenilor microbieni?
a. polinuclearele;
b. monocitele;
c. limfocitele;
d. eozinofilele;
e. leucocitoza importanta

70. Ce este furunculul?


a. inflamația acuta a glandelor seboreice;
b. inflamație a aparatului pilosebaceu;
c. inflamația glandelor sudoripare;
d. inflamația vaselor limfatice
e. nici una de mai sus.

71. Necroza localizată a unui folicul pilos asociata unei mici cantități de puroi, caracterizează:
a. furunculul antracoid;
b. abcesul;
c. furunculul;
d. foliculita;
e. panarițiul.

72. Ce este furunculul antracoid?


a. mai mulți furunculi diseminați la distanță;
b. leyiune a mai multor foliculi pilosebacei vecini:
c. furuncul al cefei;
d. agentul patogen este Bacilus anthracis;
e. se dezvolta cu predilecție in regiunea axilara.

73. Ce complicație poate da furunculul buzei superioare și al narinei?


a. pleurezie purulenta;
b. abces pulmonar;
c. tromboza sinusurilor cavernoase;
d. sindrom de cava superioara;
e. otita și/sau mastoidita supurata.

74. Ce elemente ale sângelui cresc în cazul unei infecții acute?


a. hematiile;
b. leucocitele polinucleare și în special neutrofilele;
c. monocitele;
d. trombocitele;
e. limfocitele.
75. In cazul unui abces cald, unde se face incizia?
a. la locul de maxima fluctuență;
b. în partea cea mai declivă;
c. transversal sau longitudinal în funcție de regiune;
d. central;
e. toate de mai sus.

76. Abcesul cald este:


a. infecție purulentă bine delimitată;
b. infecție difuză;
c. infecție generalizată;
d. infecție cu bacilul tuberculozei;
e. nici una de mai sus.

77. Antraxul este produs de:


a. bacilul Koch:
b. bacteria cărbunoasă;
c. infecție cu germeni aerobi;
d. infecție cu germeni anaerobi;
e. stafilococul auriu meticilin rezistent.

78. Pustula maligna este produsă prin infectarea pe cale:


a. digestiva;
b. tegumentara;
c. respiratorie;
d. pe oricare din ca1e;
e. cale limfatica sau sanguina.

79. Ce meserii sunt mai periclitate pentru a se infecta cu bacteria cărbunoasă?


a. muncitorii care lucrează în subteran;
b. muncitorii din industria pielăriei, tăbăcăriei, de carne;
c. muncitorii din industria textila;
d. muncitorii din industria a1imentara;
e. muncitorii din construcții.

80. Care este semnul caracteristic al generalizării contracturii în tetanos?


a. tulburările respiratorii;
b. contractura maseterina si trismus;
c. dureri abdominale;
d. tulburări sfincteriene;
e. fotofobia.
81. Contractura generalizata opistotonus o putem întâlni in:
a. antrax;
b. gangrena gazoasa;
c. tetanos;
d. erizipel;
e. infecțiile cu germeni anaerobi.

82. Unde se injectează de obicei soluțiile uleioase?


a. intravenos;
b. intradermic;
c. intramuscular;
d. subcutanat;
e. intraarterial.

83. Prin ce injecție se poate administra o soluție hipertonă?


a. intramusculara, subcutanata;
b. intravenoasa, intraarteriala;
c. subcutanata, intradermica;
d. intramusculara, intravenoasa;
e. oriunde.

84. Unde se face de obicei injecția pentru intradermoreactie?


a. în orice regiune a corpului lipsită de păr;
b. pe fața anterioară a antebrațului drept;
c. pe fața dorsala a antebrațului stâng;
d. pe fața internă a coapsei drepte;
e. intravenos numai la plica cotului.

85. Ce efecte poate avea injectarea soluțiilor hipertone subcutanat?


a. produce ischemia regiunii;
b. produce necroza țesuturilor;
c. constituie locul de predilecție pentru administrarea soluțiilor hipertone;
d. se resorb mai greu;
e. nici una de mai sus.
86. Care dintre căile de administrare a injecțiilor este mai puțin dureroasă și traumatizantă pentru
bolnav?
a. intramusculara;
b. subcutanata;
c. intraosoasa;
d. intravenoasa;
e. toate.

87. Puncția venoasă pentru recoltare de sânge se face in scop:


a. terapeutic;
b. de evacuare;
c. de diagnostic și explorare;
d. bioptic;
e. toate de mai sus.

88. Puncția pleurală exploratorie poate determina următoarele accidente vitale:


a. tromboflebita profunda a membrelor superioare;
b. stop cardio-respirator reflex;
c. criza de astm bronhic;
d. anurie;
e. pneumoperitoneu.

89. Cum se numește puncția peritoneului prin care se extrage lichid din cavitatea peritoneală?
a. paracenteza;
b. laparotomie;
c. celiotomie;
d. laparoscopie;
e. paracecala.

90. Ce accidente se pot produce când evacuam rapid cantități mari de lichid prin puncție?
a. oligurie;
b. hemoragie ex vacuo;
c. greturi si varsaturi;
d. hipertensiune arteriala;
e. hematurie.
91. Unde se face puncția pericardului?
a. in spațiul III intercostal stâng, razant cu marginea sternala;
b. in spațiul V intercostal stâng, la 5-6 cm in afara marginii stângi a sternului:
c. in spațiul V intercostal drept, razant cu marginea sternului;
d. in spațiul VII intercostal stâng pe linia medio-claviculara;
e. trans/sternal.

92. Ce sondă se folosește de obicei la femeie pentru a goli vezica urinara?


a. sonda Einhorn;
b. sonda Thieman;
c. sonda Nelaton;
d. sonda Petzer;
e. sonda Fogarty.

93. Ce înțelegem prin sonda a demeure?


a. sonda fixata, lasată timp îndelungat în vezica urinară;
b. repetarea sondajelor vezicale; 99
c. dilatarea uretrei stricturate cu ajutorul sondelor;
d. sonda introdusa înainte de micțiunea de dimineața;
e. sondajul vezicii urinare la cei cu adenom de prostată.

94. Pentru tubajul gastric se folosește sonda:


a. Thieman;
b. Petzer;
c. Einhorn;
d. tub Faucher;
e. Foley.

95. Ce înțelegem prin incizie?


a. extirparea unui țesut;
b. secționarea unui țesut;
c. pătrunderea intr-o cavitate naturala;
d. golirea unei colecții purulente;
e. nici una de mai sus.
96. Unde aplicam garoul in cazul unei plăgi in 1/3 medie a coapsei drepte, din care
țâșnește sânge roșu aprins, in jeturi discontinue?
a. la gleznă:
b. deasupra plăgii;
c. dedesubtul plăgii:
d. peste pansamentul aplicat la nivelul plăgii;
e. toate cele de mai sus sunt adevărate in cazul prezentat deoarece sângerarea provine din
capilare si vene de calibru redus.

97. Un garou aplicat dedesubtul plăgii, in cazul unei hemoragii arteriale, poate produce:
a. oprirea hemoragiei;
b. continuarea si exacerbarea sangerarii;
c. șoc de garou;
d. gangrena membrului respectiv;
e. ischemia de decubit.

98. Care din procedeele de mai jos pot efectua hemostaza definitiva?
a. perfuzii cu ser fiziologic si glucozat 5-10%;
b. administrarea de hemostatice: vitamina K, venostat, adrenostazin;
c. ligatura si sutura vaselor;
d. asezarea bolnavului in pozitie Trendelenburg;
e. transfuzii si administrare de plasma proaspata.

99. Exista vreo diferență intre temperatura axilara si cea rectala?


a. nu exista nici o diferenta;
b. temperatura rectala este eu 0,3-0,5 0C mai mare decat cea axilara;
c. temperatura axilara este cu 0,3-0,5 0C mai mare decat cea rectala;
d. temperatura rectala normala este 37,50 C;
e. temperatura rectala este cu 2 grade mai mare ca cea axilara, de aceea este lipsita de
acuratete.

100. Cum catalogați temperatura de 38-39°C?


a. stare subfebrila;
b. febra moderata;
c. febra ridicata;
d. febra foarte ridicata;
e. febra in platou.
Bibliografie
1. Plesa C. Editor. Chirurgie generala, vol.1 si 2. Ed. Timpul, 2002.ISBN: 973- 612-020-1
2. Lupascu C., Andronic D. Elemente de semiologie chirurgicala a tubului digestiv, vol.1.
Ed.Junimea 2005, ISBN 973-37-1015-6
3. Lupascu C., Andronic D., Ursulescu C. – Semiologie chirurgicala si imagistica a anexelor
tubului digestiv. Editura UMF „Gr.T. Popa” Iasi, 2013 ISBN 978-605-544-188-0
4. Lazescu D, Georgescu S. Primii pasi in chirurgie, Iasi 2002

S-ar putea să vă placă și