Un caz de carcinom neuroendocrin cu celule mari

Autor: Andrei Bolovăneanu

Coordonator științific: Asist. univ. dr. Veronica Pop
Universitatea: Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București

Introducere: Tumorile neuroendocrine pulmonare sunt un subtip de cancere pulmonare care

reprezintă 20% din totalitatea lor. Acestea sunt împărțite în cancere pulmonare cu celule mici
(SCLC) și carcinoame neuroendocrine cu celule mari (LCNEC). Frecvența celor din urmă
este de 3%. Diagnosticul LCNEC necesită atenție asupra aspectelor neuroendocrine pe baza
probelor microscopice și imunohistochimice, ținându-se cont de markerii neuroendocrini.
Ambele forme tumorale sunt afecțiuni cu risc crescut și cu un prognostic rezervat. Acestea
sunt mai frecvente la pacienții de sex masculin și la fumători. Datele din literatura de
specialitate indică o șansă de supraviețuire de maxim 5 ani, cu o mare probabilitate de
recidivă după intervenția chirurgicală, inclusiv în stadiul incipient. Abordarea terapeutică se
bazează în primul rând pe intervenția chirurgicală din cauza incidenței scăzute a acestei
afecțiuni.
Prezentarea cazului: Pacientă în vârstă de 66 de ani, fumătoare, cunoscută cu
bronhopneumopatie cronică obstructivă, boală cardiacă ischemică, poliartrită reumatoidă,
insuficiență aortică, bronsiectazii pulmonare, spondiloză cervico-toraco-lombară, este
internată pentru dureri poliartritice. În urmă investigațiilor computer-tomigrafice abdominale,
se observă micronoduli și nodului periferici, subpleurali localizați la bazele pulmonare.
Scintigrafic, se evidențiază modificări cu caracter probabil degenerativ/inflamator
poliarticulare și vertebrale. Totodată, s-a efectuat o biopsie pulmonară care relevă fragmente
de parenchim cu înfiltrate neoplazice de carcinom slab diferențiat, testele imunohistochimice
susținând diagnosticul de carcinom neuroendocrin cu celulă mare.
Diagnosticul diferențial s-a făcut cu o serie de alte patologii: BPOC acutizat stadiul 2-3,
tumori pulmonare (recidivă), metastaze osoase, hernie gastrică transhiatala, BAVP reactivată
(spondiloză cervicală), sechele post tumoră pulmonară operată. Niciuna dintre acestea nu a
fost confirmată de testele paraclinice efectuate pe parcursul internării.
Pacienta a urmat un tratament chimioterapic timp de 6 luni, precedat de o intervenție
chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii. Cu toate că LCNEC are speranța de viață sub 5 ani,
iar recidivele sunt frecvente, pacienta este un caz favorabil, cu o evoluție bună ținându-se cont
de comorbiditati.
Concluzie: LCNEC este o boală extrem de rară, dificil de diagnosticat și tratat. Asocierea
tratamentului chimioterapic cu intervenția chirurgicală excizionala poate reprezenta o schemă
de tratament cu un prognostic mai bun, dar nu există studii, din cauza lipsei trial-urilor clinice.
Cuvinte cheie: carcinom neuroendocrin, celule mari, poliartrită, BPOC, fumat.