Prezentul PLAN PROPRIU DE SECURITATE Şl SĂNĂTATE ÎN

MUNCĂ se adresează activităţilor pe care le desfăşoară pe acest şantier

personalul SC GABORUȚ CITY SRL.având caracter de normă internă
obligatorie şi a fost elaborat în baza informaţiilor transmise de antreprenor
prin „Planul operativ de securitate” pentru lucrarea:
„ Reabilitarea liniei de cale ferată Frontieră-Cnrtici-Simeria, parte
componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulaţia trenurilor
cu viteza maximă de 160 km/h: Tronsonul 2: km 614-Curasada,
subtronsonul 2a: km 614-Cap Y Bârza ”

Secţiunea 1 - Date de identificare

Semnătura
Nr Numele și
Denumirea Societății Telefon Profesia și Ștampila
crt. Prenumele
SC GABORUȚ CITY.
1. Adrian GABORUȚ SRL Viseul de Jos jud. 0740230153 Administrator
Maramureș
Centrul medical
Dr. Sofia ” Dr. BECHER SRL „ Arad Medic Medicina
2.
INCILĂU Str Revolutiei , nr.26-38, Muncii
A, ap 3-4
SC GABORUȚ CITY.
Reprezentant
3. Aurel POP SRL Viseul de Jos jud.
SSM
Maramureș
Persoana
SC GABORUȚ CITY.
desemnată să
4. Adrian GABORUȚ SRL Viseul de Jos jud. 0740230153
conducă
Maramureș
lucrările

Data începerii lucrărilor (intrării în şantier): 01.11.2018

 Prezentul plan de securitate si sănătate in munca este întocmit in
conformitate cu prevederile H.G. nr. 300 / 2006 privind şantierele temporare și
mobile.
Prezentul Plan de securitate si sănătate al SC GABORUȚ CITY S.R.L.
Vișeul de Jos cuprinde ansamblul de masuri ce trebuie luate in vederea prevenirii
riscurilor care pot aparea in timpul desfăşurării activităţilor pe şantier conform
contractelor în vigoare privind transportul agregatelor și al excavarii
Planul a fost întocmit si avizat inca din faza de elaborare a proiectului si face
parte integranta din planul de securitate si sănătate al santieruluii pe perioada de
execuţie a tuturor categoriilor de lucari necesare pentru realizarea lucrărilor
desfășurate.
Planul de securitate si sănătate urmeza a fi avizat de catre medicul de
medicina muncii si de catre reprezentanţii lucratorilor, cu răspunderi specifice in
domeniul securităţii si sanatatii in munca.
Toti participanţii la procesul de munca trebuie sa respecte dispoziţiile primite
de la şefii ierarhici, scrise sau verbale, cu excepţia cazului in care prin dispoziţia
data se pune in pericol securitatea sau sănătatea unui participant la procesul de
munca.
Nerespectarea parţiala sau totala a obligaţiilor ce-i revin prin prezentul Plan
de securitate si sănătate in munca, prin acţiune sau inacţiune, va atrage
răspunderea exclusiva a celui care se face răspunzător, conform prevederilor
contractuale, prevederilor convenţiei de securitate si sănătate in munca si
legislaţiei din domeniul securităţii si sanatatii in munca in vigoare, prevederilor
convenţiei privind situaţiile de urgenta si legislaţiei din domeniul situaţiilor de
urgenta in vigoare.În conformitate cu prevederile art. 23 din HG nr. 300 / 2006,
planul de securitate si sănătate in munca se va păstra timp de 5 ani de catre
Managerul de proiect.
 Legislaţia care guvernează activităţile care se desfăşoară pe şantier include:
1. Legea nr. 53 /2003 - Codul Muncii.revizuită în 2019
2. Legea nr. 319/2006 - Legea securităţii si sanatatii in munca;
3. HOTĂRÂREA nr. 1425/2006 - Normele metodologice pentru aplicarea
Legii securităţii si sanatatii in munca nr.319/2006;
4. HOTĂRÂRE nr. 1876 din 22 decembrie 2005 privind cerinţele minime de
securitate si sănătate in munca referitoare la expunerea lucratorilor la
riscurile generate de vibraţii;
5. HOTĂRÂRE nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerinţele minime pentru
semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de munca;
6. HOTĂRÂRE nr. 1048 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de
securitate si sănătate in munca pentru utilizarea de către lucratori a
echipamentelor individuale de protecţie la locul de munca;
7. HOTARARE nr. 493 din 12 aprilie 2006 privind cerinţele minime de
securitate si sănătate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile
generate de zgomot locul de munca;
8. HOTĂRÂREA nr. 1146 din 30 august 2006 privind cerinţele minime
securitate si sănătate in munca pentru utilizarea de către lucratori
echipamentelor de munca;
9. HOTARARE nr. 1051 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de
securitate si sănătate in munca pentru manipularea manuala a maselor
care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afecţiuni
dorsolombare.
10. Reglementarile proprii de securitate si sănătate in munca, care cuprind
instrucţiunile proprii de securitate si sănătate in munca, planurile
proprii de prevenire si protecţie, evaluarea nivelului de risc de
accidentare si îmbolnăvire profesionala etc.
11. Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor;
12. Ordinul 163/2007 privind organizarea apărării împotriva incendiilor.
 Definiţii:

 eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în
timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de
persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au
fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de
boală profesională sau legată de profesiune;
 accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cei puţin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces;
 accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită
numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o
durată mai mică de 3 zile;
 boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă,
precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul
de muncă;
 boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori
determinanţi sunt de natură profesională.
 echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în
 muncă;
 echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de
un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună
în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau
accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
 loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru., situat în clădirile întreprinderii
şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii
la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
 pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte
doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
 stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în
care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie
profesională;
 securitate şi sănătate în muncă - ansamblu! de activităţi instituţionalizate având ca scop
asigurarea celor mai bune condiţii îrt desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii,
integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante !a procesul
de muncă;
 incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,
accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi
sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat ai factorului
uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a
 cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;

 zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care
au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe
grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
 accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care produce
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive,
confirmată prin certificat medical.
 ;accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate
confirmată prin decizide încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele
medicale în drept;
 accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului,
confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medîco-legaî;
 accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi
timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
 accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile
publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu;
 accident de munca de traseu:
a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de ia locul de muncă la domiciliu
şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de
angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi
invers, şi care a antrenat vătămarea sau decesul
c) intoxicaţie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locui de muncă;
d) îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa postului, deciziile
scrise, dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale şefilor ierarhici ai
acestuia;
Prescurtări:
A.R.R.= Autoritatea Rutiera Romana
C.C.M.= Contract Colectiv de Munca
C.S.S.M.= Comitet de Sanatate si Securitate in Munca
E.I.P.= Echipament Individual de Protecţie
E.M.= Echipament de Munca
F.I.A.M.= Formular de înregistrare a Accidentelor de Munca
I.F.= lndice de Frecventa
I.G.- indice de Gravitate
I.P.S.S.M.=Instructiune proprie de securitatea si sanatatea muncii
I.N.C.D.P.M.- institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Protecţia Muncii
I.S.C.I.R. = Rinspectia de Stat pentru controlul Cazanelor, Recipientior sub presiune si a
Instalaţiilor de ridicat
I.T.M .- incapacitate Temporara de Munca
Legea 319/2006 = Legea Securităţii si Sanatatii in Munca
 M.M.S.S.F.= Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale si Familiei
R.O.F.= Regulamentul de Organizare si Funcţionare
S.S.M.= Securitatea si Sanatatea Muncii

Evaluarea riscurilor previzibile de accidentare şi îmbolnăvire profesională

solicitată de prevederile HG nr.300/2006 pentru șantiere temporare și mobile
avizează modul de lucru, materialele utilizate, echipamentele de muncă folosite,
substanţele sau preparatele periculoase utilizate, deplasarea personalului şi
organizarea şantierului aferente acestui şantier.
La evaluarea riscurilor s-au respectat şi prevederile HG nr. 1425/2006 şi HG nr.
955/2010 în sensul că au fost analizate şi evaluate riscurile pentru fiecare
componentă a sistemului de muncă, pentru fiecare din posturile de lucru
menţionate în tabelele de mai jos
Analiza şi evaluarea riscurilor previzibile pentru posturile de lucru de pe
şantierul ,,Reabilitarea liniei de cale ferată Frontieră-Curtici-Simeria, parte
componentă a Coridorului IV Pan-Europe an pentru circulaţia trenurilor cu
viteza maximă de 160 km/h: Tronsonul 2: km 614- Gurasada, subtronsonul
2a: km 614-Cap Y Bârzava” s-a realizat utilizând metoda elaborată de INCDEM
Bucureşti.
Această metodă are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de
risc/securitate pentru un post de muncă, pe baza analizei sistemice şi evaluării
riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Principiul metodei. Esenţa metodei constă în identificarea tuturor factorilor de
risc din sistemul analizat (post de lucru în cazul nostru) pe baza unor liste de
control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre
gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxim previzibile.
Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul
de risc.
Etapele metodei.
Metoda cuprinde următoarele etape :
1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă);
2. identificarea factorilor de risc din sistem;
3. evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;
5. propunerea măsurilor de prevenire.
Instrumente de lucru utilizate.
Etapele necesare pentru evaluarea securităţii muncii într-un sistem, descrise
anterior, se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru:
a. lista de identificare a factorilor de risc;
b. lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra
organismului uman;

c. scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor;

d. grila de evaluare a riscurilor;
e. scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de
securitate;
f. fişa locului de muncă - document centralizator;
g. fişa de măsuri propuse.
Conţinutul şi structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare.
 2. PREMISE TEORETICE

3.1.Relaţia risc – securitate

În terminologia de specialitate, securitatea omului în procesul de muncă este
considerată ca acea stare a sistemului de muncă în care este exclusă posibilitatea
de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
În limbajul uzual, securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice
pericol, iar riscul – posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, pericol potenţial1.
Dacă luăm în considerare sensurile uzuale ale acestor termeni, se poate
defini securitatea ca starea sistemului de muncă în care riscul de accidentare şi
îmbolnăvire este zero.
Prin urmare, securitatea şi riscul sunt două noţiuni abstracte, contrare, care
se exclud reciproc.
În realitate, datorită trăsăturilor oricărui sistem de muncă, nu se pot atinge
asemenea stări cu caracter de absolut. Nu există sistem în care să fie exclus
complet pericolul potenţial de accidentare sau îmbolnăvire; apare întotdeauna un
risc „rezidual", fie şi numai datorită imprevizibilităţii acţiunii omului. Dacă nu se fac
intervenţii corectoare pe parcurs, acest risc rezidual creşte, pe măsură ce
elementele sistemului de muncă se degradează prin „îmbătrânire" În consecinţă,
sistemele pot fi caracterizate prin „niveluri de securitate", respectiv „niveluri de
risc", ca indicatori cantitativi ai stărilor de securitate, respectiv de risc. Definind
1
securitatea ca o funcţie de risc y=f(x), unde y  , se poate afirma că un sistem va
x
fi cu atât mai sigur, cu cât nivelul de risc va fi mai mic şi reciproc. Astfel, dacă riscul
este zero, din relaţia dintre cele două variabile rezultă că securitatea tinde către
infinit, iar dacă riscul tinde către infinit, securitatea tinde către zero (figura 1.1)
1 1
y  ; y  0.
0 

Fig. 1.1 Relaţia risc – securitate

În acest context, în practică trebuie admise o limită de risc minim, respectiv

un nivel al riscului diferit de zero, dar suficient de mic pentru a se considera că
sistemul este sigur, ca şi o limită de risc maxim, care să fie echivalentă cu un nivel
atât de scăzut de securitate, încât să nu mai fie permisă funcţionarea sistemului.
3.2.Noţiunea de risc acceptabil
Riscul a fost definit în literatura de specialitate în domeniul securităţii muncii
prin probabilitatea cu care, într-un proces de muncă, intervine un
accident sau o îmbolnăvire profesională, cu o anumită frecvenţă şi gravitate a
consecinţelor.Într-adevăr, dacă admitem un anumit risc, putem să-l reprezentăm,
în funcţie de gravitatea şi probabilitatea de producere a
consecinţelor, prin suprafaţa unui dreptunghi F1, dezvoltat pe verticală; rezultă că
aceeaşi suprafaţă poate fi exprimată şi printr-un pătrat F2 sau printr-un dreptunghi
F3 extins pe orizontală (figura 1.2).
 Fig. 1.2 Reprezentarea grafică a echivalenţei riscurilor
caracterizate prin cupluri diferite de gravitate – probabilitate

În toate cele trei cazuri riscul este la fel de mare. În consecinţă, putem atribui
unor cupluri gravitate – probabilitate diferite, acelaşi nivel de risc.
Dacă unim cele trei dreptunghiuri printr-o linie trasată prin vârfurile care nu
sunt pe axele de coordonate, obţinem o curbă cu alură de hiperbolă, care descrie
legătura dintre cele două variabile: gravitate – probabilitate. Pentru reprezentarea
riscului funcţie de gravitate şi probabilitate, standardul CEN-812/85 defineşte o
astfel de curbă drept „curbă de acceptabilitate a riscului" (figura 1.3).
 Fig. 1.3 Curba de acceptabilitate a riscului

Această curbă permite diferenţierea între riscul acceptabil şi cel

inacceptabil. Astfel, riscul de producere a unui eveniment A, cu consecinţe grave,
dar frecvenţă foarte mică, situat sub curba de acceptabilitate, este

considerat acceptabil, iar riscul evenimentului B, cu consecinţe mai puţin grave,

dar cu o probabilitate mai mare de apariţie, ale cărui coordonate se situează
deasupra curbei, este inacceptabil.
De exemplu, în cazul unei centrale atomice se iau astfel de măsuri încât
riscul unui eveniment nuclear – fie el riscul evenimentului A – este caracterizat
printr-o gravitate extremă a consecinţelor, dar de o probabilitate de producere
extrem de mică. Din cauza frecvenţei foarte reduse de apariţie, activitatea este
considerată sigură şi riscul acceptat de societate.
În schimb, dacă pentru riscul evenimentului B luăm ca exemplu accidentul
rutier din activitatea unui conducător auto, deşi acest tip de eveniment provoacă
consecinţe mai puţin grave decât un accident nuclear, probabilitatea de producere
este atât de mare (frecvenţă foarte ridicată), încât locul de muncă al şoferului este
considerat nesigur (risc inacceptabil).
Orice studiu de securitate are drept obiectiv stabilirea riscurilor acceptabile. O
asemenea tratare a riscului ridică două probleme:
 cum se stabilesc coordonatele riscului: cuplul gravitate – probabilitate;
  ce coordonate ale riscului se vor alege pentru a delimita zonele de
acceptabilitate de cele de inacceptabilitate.
Pentru a le rezolva, premisa de la care s-a pornit în elaborarea metodei de
evaluare a fost relaţia risc – factor de risc.
3.3.Determinarea coordonatelor riscului
Existenţa riscului într-un sistem de muncă este datorată prezenţei factorilor
de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională. Prin urmare, elementele cu
ajutorul cărora poate fi caracterizat riscul, deci pot fi determinate coordonatele
sale, sunt de fapt probabilitatea cu care acţiunea unui factor de risc poate conduce
la accident şi gravitatea consecinţei acţiunii factorului de risc asupra victimei.
În consecintǎ, pentru evaluarea riscului, respectiv a securităţii, este
necesară parcurgerea următoarelor etape:
a. identificarea factorilor de risc din sistemul analizat.
b. stabilirea consecinţelor acţiunii asupra victimei, ceea ce înseamnǎ
determinarea gravitǎţii lor;
c. stabilirea probabilitǎţii de acţiune a lor asupra executantului;

d. atribuirea nivelurilor de risc funcţie de gravitatea şi probabilitatea

consecinţelor acţiunii factorilor de risc.
a.Modelul teoretic al genezei accidentelor de muncă şi bolilor profesionale
elaborat în cadrul I.N.C.D.P.M. Bucureşti, abordând sistematic cauzalitatea
acestor evenimente, permite elaborarea unui instrument pragmatic pentru
identificarea tuturor factorilor de risc dintr-un sistem
(Anexa 1)
În condiţiile unui sistem de muncă real, aflat în funcţiune, nu există
suficiente resurse (de timp, financiare, tehnice etc.) pentru ca să se poată interveni
simultan asupra tuturor factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire
profesională. Chiar dacă ar exista, criteriul eficienţei (atât în sensul restrâns, al
eficienţei economice, cât şi al celei sociale) interzice o
astfel de acţiune. Din acest motiv, nici în cadrul analizelor de securitate nu se
justifică luarea lor integral în considerare. Din multitudinea factorilor de risc a căror
înlănţuire se finalizează potenţial cu un accident sau o îmbolnăvire, factorii care
pot reprezenta cauze finale, directe, sunt cei a căror eliminare garantează
imposibilitatea producerii evenimentului, deci devine obligatorie orientarea
studiului asupra acestora.
b.Diferenţierea riscurilor în raport cu gravitatea consecinţei este uşor de
realizat. Indiferent de factorul de risc şi de evenimentul pe care-l poate genera,
consecinţele asupra executantului pot fi grupate după categoriile definite prin lege:
incapacitate temporară de muncă, invaliditate şi deces. Mai mult, pentru fiecare
factor de risc se poate afirma cu certitudine care este consecinţa sa maximă
posibilă. De exemplu, consecinţa maximă posibilă a electrocutării va fi
întotdeauna decesul, în timp ce consecinţa maximă a depăşirii nivelului normat de
zgomot va fi surditatea profesională – invaliditate. Cunoscând tipurile de leziuni şi
vătămări, ca şi localizarea potenţială a acestora, în cazul accidentelor şi bolilor
profesionale, aşa cum sunt ele precizate de criteriile medicale de diagnostic clinic,
funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de Ministerul Sănătăţii şi
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (Anexa 2), se poate aprecia pentru fiecare
factor de risc în parte la ce leziune va conduce in extremis, ce organ va fi afectat şi,
în final, ce tip de consecinţă va produce: incapacitate, invaliditate sau deces.

La rândul lor, aceste consecinţe se pot diferenţia în mai multe clase de

gravitate. De exemplu, invaliditatea poate fi de gradul I, II sau III, iar incapacitatea:
mai mică de 3 zile (limita minimă stabilită prin lege pentru definirea accidentului de
muncă), între 3 – 45 zile şi între
45 – 180 zile. Ca şi în cazul probabilităţii de producere a accidentelor sau
îmbolnăvirilor, putem stabili şi pentru gravitatea consecinţelor mai multe clase,
după cum urmează:
 clasa 1: consecinţe neglijabile (incapacitate de muncă mai mică de 3
zile);
 clasa 2: consecinţe mici (incapacitate cuprinsă între 3 – 45 zile,) care
necesită tratament medical);
 clasa 3: consecinţe medii (incapacitate 45 – 180 zile,) tratament medical
şi spitalizare);
 clasa 4: consecinţe mari (invaliditate gradul III):
  clasa 5: consecinţe grave (invaliditate gradul II);
 clasa 6: consecinţe foarte grave (invaliditate gradul I);
 clasa 7: consecinţe maxime (deces).
c.Referitor la frecvenţă, este cunoscut că accidentul sau boala sunt
evenimente aleatorii. Prin urmare, factorii de risc se vor diferenţia între ei prin
faptul că fiecare conduce cu o altă probabilitate la producerea unui accident sau a
unei îmbolnăviri. De exemplu, probabilitatea de producere a unui accident datorită
mişcării periculoase a organelor în mişcare ale unei foreze este diferită faţă de cea
a producerii, la acelaşi loc de muncă, a unui accident datorită trăsnetului. De
asemenea, acelaşi factor va putea fi caracterizat printr-o altă frecvenţă de acţiune
asupra executantului, în diverse momente ale funcţionării unui sistem de muncă
sau în sisteme analoge, în funcţie de natura şi de starea elementului generator.
Astfel, probabilitatea de electrocutare prin atingere directă la manevrarea unui
aparat acţionat electric este mai mare dacă acesta este vechi şi are uzată izolarea
de protecţie a conductorilor, decât dacă aparatul este nou.
Din punct de vedere al operativităţii, nu se poate lucra însă cu probabilitǎţi
determinate strict pentru fiecare factor de risc. În unele cazuri, ele nici nu pot fi

calculate, cum se întâmplă cu factorii proprii executantului.

Probabilitatea de a acţiona într-o anumită manieră generatoare de accident
nu poate fi decât aproximată. În alte situaţii, calculul necesitat de determinarea
riguroasă a probabilitǎţii de producere a consecinţei este atât de elaborios, încât ar
fi mai costisitor şi mai îndelungat decât aplicarea efectivă a măsurilor de prevenire.
De aceea ar fi mai indicat să se
stabilească probabilitǎţile, de regulă, prin apreciere şi să se grupeze pe intervale.
Este mai uşor şi mai eficient pentru scopul urmărit să se
aproximeze că un anumit accident este probabil să fie generat de acţiunea unui
factor de risc cu o frecvenţă mai mică de o dată la 100 de ore. Diferenţa faţă de
nişte valori riguroase de 1 la 85 ore sau 1 la 79 ore este nesemnificativă,
evenimentul putând fi caracterizat în toate trei cazurile ca fiind foarte frecvent.
Din acest motiv, dacă utilizăm intervalele precizate în CEI 812/1985,
obţinem 5 grupe de evenimente, pe care le putem ordona astfel:
  extrem de rare: P < 10-7/h;
 foarte rare: 10-7 < P < 10-5/h;
 rare: 10-5 < P < 10-4/h;
 puţin frecvente: 10-4 < P < 10-3/h;
 frecvente: 10-3 < P < 10-2/h;
 foarte frecvente: P > 10-2/h.
Vom atribui acum fiecărei grupe o clasă de probabilitate, de la 1 la 6, aşa
încât vom spune că evenimentul E1, a cărui frecvenţă probabilă de producere este de
P1 < 10-7/h, este de clasa 1 de probabilitate, iar evenimentul E6, cu frecvenţa P6
>10-2/h, este de clasa a 6-a de probabilitate. Obţinem o scală de cotare a
probabilităţii cum este cea din (Anexa 3).
d.Având la dispoziţie aceste două scale – de cotare a probabilităţii şi a
gravităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc (Anexa 3) – putem să asociem
fiecărui factor de risc dintr-un sistem un cuplu de elemente caracteristice, gravitate
– probabilitate, pentru fiecare cuplu stabilindu-se un nivel de risc.
Pentru atribuirea nivelurilor de risc, respectiv de securitate s-a utilizat curba
de acceptabilitate a riscului.
Mai întâi, deoarece gravitatea este un element mai important din punct de

vedere al finalităţii protecţiei muncii, s-a admis ipoteza că are o incidenţă mult mai
mare asupra nivelului de risc decât frecvenţa. În consecinţă, corespunzător celor
7 clase de gravitate s-au stabilit 7 niveluri de risc, în ordine crescătoare, respectiv
7 niveluri de securitate, dată fiind relaţia invers proporţională între cele două stări
(risc – securitate):
– N1 – nivel minim de risc  – S7 – nivel maxim de securitate;
– N2 – nivel foarte mic de risc  – S6 – nivel foarte mare de securitate;
– N3 – nivel mic de risc  – S5 – nivel mare de securitate;
– N4 – nivel mediu de risc  – S4 – nivel mediu de securitate;
– N5 – nivel mare de risc  – S3 – nivel mic de securitate;
– N6 – nivel foarte mare de risc  – S2 – nivel foarte mic de securitate;
– N7 – nivel maxim de risc  – S1 – nivel minim de securitate.
 Dacă luăm în considerare toate combinaţiile posibile ale variabilelor
specificate, câte două, obţinem o matrice Mg,p cu 7 linii – g, care vor reprezenta
clasele de gravitate, şi 6 coloane – p – clasele de probabilitate:
(1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)
(2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)
(3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)
Mg,p = ( 4,1) ( 4,2) ( 4,3) ( 4,4) ( 4,5) ( 4,6)
(5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)
(6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)
(7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

Reprezentînd grafic (figura 1.4) matricea în cadrul unui sistem de

coordonate rectangulare obţinem un dreptunghi a cărui bază (abscisa) o constituie
mulţimea claselor de probabilitate, înălţimea (ordonata) – clasele de gravitate, iar
suprafaţa sa: mulţimea nivelurilor de risc posibile:
7

N
R 1
R

De asemenea, cu ajutorul fiecăruia dintre cupluri descriem un dreptunghi care

considerăm că figurează un risc; fiecărei microsuprafeţe îi vom atribui un nivel de
risc, astfel încât prin reuniune să obţinem:
Fig. 1.4. Reprezentarea grafică a matricei cuplurilor de variabile
gravitate – probabilitate (mulţimea nivelurilor de risc):

g – clasă de gravitate;
p – clasă de probabilitate
3.4 Observaţie:
Din considerente practice, la construirea graficului s-au acceptat
următoarele convenţii:
 atât pe axa Og, cât şi pe axa Op, clasele corespunzătoare au fost figurate
prin segmente egale, deşi diferenţele între gravităţile evenimentelor de la
o clasă la alta, cât şi intervalele de timp în cazul claselor de probabilitate,
pe baza cărora s-au determinat, nu sunt egale;
 pentru intervalele care reprezintă clasele de gravitate s-au folosit
segmente cu lungime mai mare decât pentru cele care delimitează
clasele de frecvenţă (11/2 - 1), tocmai datorită premisei că gravitatea are o
pondere mult mai mare în dimensiunea riscului.
Prin suprapunerea succesivă, în anumite condiţii, a curbei de
acceptabilitate a riscului asupra reprezentării obţinute a mulţimii nivelurilor de risc
s-a stabilit încadrarea cuplurilor pe niveluri de risc, aşa cum se explicitează în
continuare.

Menţinând logica reprezentării prin segmente egale a claselor, rezultă că şi

curbele care delimitează nivelurile de risc trebuie să fie echidistante. În
consecinţă, împărţim diagonala mare a dreptunghiului care semnifică suma
mulţimilor nivelurilor de risc în 7 segmente egale, prin care se vor trasa curbele.
Nivelul 1 – nivel minim de risc acceptabil
Limita din dreapta a primului segment este unul dintre punctele prin care se
va trasa curba nivelului 1. Luăm acum în considerare toate cuplurile în care
gravitatea intră cu valoarea 1 (linia 1 a matricei Mg,p).
Într-adevăr, toţi factorii de risc a căror consecinţă posibilă este incapacitate
de muncă mai mică de 3 zile pot fi consideraţi ca fiind de nivel minim de risc
acceptabil, evenimentele produse neconstituind subiect al prevenirii (nu sunt
accidente de muncă; de regulă, sunt tratate ca incidente şi eliminarea lor face
obiectul acţiunii de mărire a confortului în muncă, nu a
securităţii). Cuplul limită este cel în care gravitatea are valoarea 1 şi probabilitatea
valoarea 6.Trasăm prin cele două puncte astfel stabilite o curbă având alura
curbei de acceptabilitate stabilită prin CEN-815/85 (figura 1.5 a).

Fig. 1.5a Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Stabilirea punctelor prin care se traseazǎ curbele de nivel;
curba de nivel 1 (risc minim acceptabil

Suprafaţa care este delimitată de laturile dreptunghiului şi de curba trasată

va reprezenta grafic nivelul 1 de risc. Toţi factorii de risc ce pot fi caracterizaţi prin
cupluri ale căror coordonate generează puncte situate în interiorul suprafeţei astfel
delimitate sau pe curbă vor fi consideraţi de nivel 1 de risc, respectiv 7 de

securitate.
Din reprezentarea grafică (figura 1.5 a), rezultă că din matricea Mg,p,
nivelului 1 de risc îi corespunde submatricea:
6
M1,p = (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) şi elementul (2,1).

Nivelurile 2; 3; 4; 5; 6; 7
Trasăm curbele pentru nivelurile 2 - 6 paralel la curba de nivel de risc
minim acceptabil prin punctele care delimitează segmentele stabilite pe diagonala
dreptunghiului mulţimii nivelurilor de risc (figura 1.5 b).

Fig. 1.5b Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Trasarea curbelor pentru nivelurile 2 – 7;
nivel de risc maxim acceptabil şi critic.
a. Nivelul de risc 1 – cuplurile g-p: (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1);
b. Nivelul de risc 2 – cuplurile g-p: (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1);
c. Nivelul de risc 3 – cuplurile g-p: (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1);
d. Nivelul de risc 4 – cuplurile g-p: (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2);
e. Nivelul de risc 5 – cuplurile g-p: (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3);
f. Nivelul de risc 6 – cuplurile g-p: (5,6) (6,4) (6,5) (7,4);
 g. Nivelul de risc 7 – cuplurile g-p: (6,6) (7,5) (7,6).

Ca şi mai sus, secţiunea delimitată de curba nivelului 1 şi de curba imediat

superioară va reprezenta grafic nivelul 2; tuturor factorilor de risc pentru care
cuplurile gravitate – probabilitate generează puncte situate în interiorul acestei
suprafeţe sau pe limita sa superioară li se alocă nivelul 2 de risc.
Similar se atribuie nivelurile 3, 4, ..., 6.
Suprafaţei delimitate de curba nivelului 6 şi de cele două laturi superioare
ale dreptunghiului i se alocă nivelul 7.
Interpretând reprezentarea din figura 1.5 b rezultă că fiecărui nivel de risc îi
corespunde cel puţin o submatrice din matricea Mg,p:
 4
M 2,p  (2,2) (2,3) (2,4)
- nivelul 2:  2
p2
şi elementul (4,1);
M 3,p  (3,1) (3,2)
 p 1



 6
M 2,p  (2,5) (2,6)
 p 5
- nivelul 3:  4 şi elementul (4,2);
M 3,p  (3,3) (3,4)
 p 3
 (5,1)
 7
M g,1  (6,1)
 g 6 (7,1)


 6
 M 3, p  (3,5) (3,6)
 p 5
 4
M 4 , p  (4,3) (4,4)
 p3
- nivelul 4:  3 ;
 M 5, g  (5,2) (5,3)
 g2
 7
M 
(6,2)
 g g6,2 (7,2)

 6
M 4,p  (4,5) (4,6)
 p 5
 5
- nivelul 5: M 5,p  (5,4) (5,5) ;
 p4
 7 (6,3)
M g,3 
 g  6 (7,3)
 5
- nivelul 6: M6,p  (6,4) (6,5) şi elementele (5,6), (7,4);
p4

6
- nivelul 7: elementul (6,6) şi submatricea: M7,p  (7,5) (7,6)
p 5

Din relaţia risc – securitate definită se deduce imediat că nivelul 7 de risc

reprezintă un nivel critic, la care securitatea sistemului este minimă. Dincolo de
această limită, securitatea tinde către zero, deci desfăşurarea procesului de
muncă nu mai poate avea loc, deoarece ea ar fi echivalentă
cu producerea accidentului sau îmbolnăvirii. Despre factorii de risc caracterizaţi
prin cuplurile (6,6), (7,5), (7,6) se poate afirma că ei vor
conduce rapid şi cu certitudine la producerea evenimentului extrem – decesul
(pericol iminent).
Reglementările normative din majoritatea ţărilor nu permit însă atingerea
stadiului critic. Pentru aceasta, în general, se stabilesc pentru fiecare factor de risc
fie limite maxime sub formă de valori, în cazul factorilor a căror formă de
manifestare poate fi caracterizată prin elemente măsurabile, fie interdicţii – factorii
la care măsurătorile nu sunt posibile. Normele respective corespund unui nivel de
risc maxim acceptabil, care diferă de la o ţară la alta, în funcţie de condiţiile
economice şi sociale.
Autorii metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. Bucureşti considerǎ cǎ
pentru ţara noastrǎ ar fi indicat ca nivelul de risc maxim acceptabil sǎ corespundǎ
nivelului 3,5. Aceasta ar însemna în primul rând ca autorizarea de funcţionare a
agenţilor economici din punct de vedere al protecţiei muncii sǎ se acorde numai
dacǎ evaluarea riscurilor la locurile de muncǎ confirmǎ nedepǎşirea acestui nivel.
Plecând de la premisele teoretice prezentate anterior, a fost elaboratǎ
metoda de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnǎvire profesionalǎ la
locurile de muncă, metodǎ care va fi prezentată în continuare.
 4. DESCRIEREA METODEI
4.1.Scop şi finalitate
Metoda elaboratǎ în cadrul I.N.C.D.P.M. Bucureşti are ca scop determinarea
cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector, secţie sau
întreprindere, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională. Aplicarea metodei se finalizează cu un document
centralizator (FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde
nivelul de risc global pe loc de muncă.
Fişa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării
programului de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale
pentru locul de muncă, sectorul, secţia sau întreprinderea analizată.
4.2. Principiul metodei
Esenţa metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul
analizat (loc de muncă) pe baza unor liste de control prestabilite şi cuantificarea
dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei
maxim previzibile.
Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu
nivelul de risc.
4.3.Utilizatori potenţiali
Metoda poate fi utilizată atât în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de
muncă, cât şi în faza de exploatare. Aplicarea ei necesită însă
echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii, cât
şi în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi).
În prima situaţie, metoda constituie un instrument util şi necesar pentru
proiectanţi în vederea integrării principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în
concepţia şi proiectarea sistemelor de muncă.
În faza de exploatare, metoda este utilă personalului de la compartimentele
de protecţie a muncii din întreprinderi pentru îndeplinirea următoarelor atribuţii:
 analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc
de muncă;

 fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

4.4.Etapele metodei
Metoda cuprinde următoarele etape obligatorii:
1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă);
2. identificarea factorilor de risc din sistem;
3. evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;
5. propunerea măsurilor de prevenire.
4.5.Instrumente de lucru utilizate.
Etapele necesare pentru evaluarea securităţii muncii într-un sistem,
descrise anterior, se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru:
a. Lista de identificare a factorilor de risc;
b. Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra
organismului uman;
c. Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor;
d. Grila de evaluare a riscurilor;
e. Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de
securitate;
f. Fişa locului de muncă – document centralizator;
g. Fişa de măsuri propuse.
Conţinutul şi structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare.
 Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1) este un formular
care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată,
principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională,
grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă
(executant, sarcină de muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă).
  Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra
organismului uman (Anexa 2) este un instrument ajutător în aplicarea scalei de
cotare a gravităţii consecinţelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale
integrităţii şi sănătăţii organismului uman, localizarea posibilă a consecinţelor în
raport cu structura anatomo-funcţională a organismului şi gravitatea minimă –
maximă generică a consecinţei.

 Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii

factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3) este o grilă de clasificare a
consecinţelor în clase de gravitate şi clase de probabilitate a producerii lor.
Partea din grilă referitoare la gravitatea consecinţelor se bazează pe
criteriile medicale de diagnostic clinic, funcţional şi de evaluare a capacităţii
de muncă elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei.
În ceea ce priveşte clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s-a
optat în forma finală a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene,
astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat în considerare
următoarele:
- clasa 1 → frecvenţa evenimentului: o datǎ la peste 10 ani;
- clasa 2 → frecvenţa de producere: o dată la 5 –10 ani;
- clasa 3 → o dată la 2 – 5 ani;
- clasa 4 → o dată la 1 – 2 ani;
- clasa 5 → o dată la 1 an – 1 lună;
- clasa 6 → o dată la mai puţin de o lună.
 Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) este de fapt transpunerea sub
formă tabelară a graficului din figura 1.5b prezentată în capitolul precedent. Liniile
din tabel sunt liniile claselor de gravitate din
grafic, iar coloanele – coloanele claselor de probabilitate. Fiecare căsuţă
corespunde câte unui punct din grafic, de coordonatele g,p. Culorile diferite
marchează secţiunile obţinute în grafic prin trasarea curbelor de nivel.
Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în
sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvenţă de apariţie.
  Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa
5), construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în
aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.
Scala cuprinde în fapt cele 7 zone din matricea Mg,p (capitolul 1), transformate în
niveluri, numerotate de la 1 la 7 pentru nivelul de risc şi de la 7 la 1 pentru nivelul
de securitate.
În zona centrală a formularului sunt prezentate explicit elementele din

submatricele delimitate, precum şi elementele singulare corespunzătoare

fiecărui nivel de risc, respectiv toate cuplurile gravitate – probabilitate aferente
nivelurilor de risc.
 Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6) este documentul
centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a
riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională. Ca urmare, acest
formular cuprinde:
 date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul
de muncă;
 date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;
 componentele generice ale sistemului de muncă;
 nominalizarea factorilor de risc identificaţi;
 explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc
identificaţi (descriere, parametri şi caracteristici funcţionale);
 consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;
 clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;
 nivelul de risc.
 Fişa de măsuri propuse (Anexa 7) este un formular pentru
centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea
locului de muncă sub aspectul securităţii muncii.
 5.APLICAREA METODEI
5.1.Procedura de lucru
a.Constituirea echipei de analiză şi evaluare

Primul pas în aplicarea metodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză

şi evaluare. Aceasta va cuprinde specialişti în domeniul securităţii muncii şi
tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate.
Înainte de începerea activităţii, membrii echipei trebuie să cunoască în
detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de
lucru. De asemenea, este necesară o minimă documentare prealabilă asupra
locurilor de muncă şi proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi
evaluate.
După constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea
metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.
b.Descrierea sistemului de analizat
În această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă,
urmărind:
 identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de
funcţionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a
operaţiilor de muncă, maşinile şi utilajele folosite - parametri şi
caracteristici funcţionale, unelte etc.;
  precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în
sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor
verbale date în mod curent etc.);
 descrierea condiţiilor de mediu existente;
 precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă.
 precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a
sistemului, pe baza normelor şi standardelor de securitate a muncii,
precum şi a altor acte normative incidente.
Informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele
întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa

postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de

mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii). O sursă
complementară de informaţii pentru definirea sistemului o constituie discuţiile cu
lucrătorii de la locul de muncă analizat.
c.Identificarea factorilor de risc din sistem
În această etapă, esenţială pentru calitatea analizei, se stabileşte pentru
fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în
baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncţii poate prezenta, în toate situaţiile
previzibile şi probabile de funcţionare.
Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea
funcţionării sistemului şi deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face
fie printr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de muncă relativ
puţin periculoase, în care disfuncţiile accidentogene (sau generatoare de
îmbolnăviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de
evenimente.
De asemenea, simularea se poate realiza concret, pe un model
experimental sau prin procesare pe computer.
Indiferent de soluţia adoptată, metodele de lucru sunt observarea directă şi
deducţia logică.
În cazul factorilor de risc obiectivi (generaţi de mijloacele de producţie sau
mediul de muncă), identificarea lor este relativ uşoară, cunoscându-se parametrii
şi caracteristicile funcţionale ale maşinilor, utilajelor, instalaţiilor,
proprietăţile fizico-chimice ale materiilor şi materialelor utilizate sau
dispunându-se de buletinele de analiză a condiţiilor de mediu.
Referitor la executant, operaţia este mult mai dificilă şi implică un grad ridicat
de nedeterminare. Pe cât posibil, se analizează toate erorile previzibile şi
probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma
omisiunilor şi acţiunilor sale greşite, precum şi impactul lor asupra propriei sale
securităţi şi asupra celorlalte elemente ale sistemului.
Identificarea factorilor de risc dependenţi de sarcina de muncă se
realizează, pe de o parte, prin analiza conformităţii dintre conţinutul său şi
capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă parte,

prin precizarea eventualelor operaţii, reguli de muncă, procedee de lucru greşite.

Factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă
(Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de
manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se
apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare,
greutate şi dimensiuni, curba Cz etc.).
d.Evaluarea riscurilor
Pentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se
utilizează lista din ( Anexa 2 ). Gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază
pe baza grilei din ( Anexa 3.)
Informaţii importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii
consecinţelor posibile se obţin din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare.
Pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din
Anexa 3. Încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce
se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce
evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.).
Intervalele respective se transformă ulterior în frecvenţe exprimate prin număr
de evenimente posibile pe an.
Rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de
evaluare a riscurilor (Anexa 4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (Anexa 6). Cu
ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi
aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte.
Se obţine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă
posibilitatea stabilirii unei priorităţi a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de
factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.
Nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie
ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificaţi.
Pentru ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se
utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu
nivelul de risc.
În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea şi rangul cel mai

mare. Se elimină astfel posibilitatea ca efectul de compensare între extreme, pe

care îl implică orice medie statistică, să mascheze prezenţa factorului cu nivel
maxim de risc.
Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:
n
 ri  R i
i =1
Nr = n
 ri
i =1

unde:
Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă;
ri - rangul factorului de risc „i”;
Ri - nivelul de risc pentru factorul de risc „i”;
n - numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.
Nivelul de securitate (NS) pe loc de muncă se identifică pe Scala de
încadrare a nivelurilor de risc/securitate, construită pe principiul invers
proporţionalităţii nivelurilor de risc şi securitate.
Atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului
de muncă (Anexa 6).
În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secţie, întreprindere), se
calculează media ponderată a nivelurilor medii de securitate determinate pentru
fiecare loc de muncă analizat din componenţa macrosistemului (locurile de muncă
similare se consideră ca un singur loc de muncă),pentru
a se obţine nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul, secţia, sectorul
sau întreprinderea investigată – NS:
n

r p  N sp
Ng 
p =1
n

rp 1
p

unde:
rp este rangul locului de muncă „p” (egal ca valoare cu nivelul de risc al
locului);
n - numărul de locuri de muncă analizate;
Nsp - nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă „p”.

e.Stabilirea măsurilor de prevenire

Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a
sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor
evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii în
ordinea:
 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;
 1–7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.
De asemenea, se ţine seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de
prevenire, respectiv:
 măsuri de prevenire intrinsecă;
 măsuri de protecţie colectivă;
 măsuri de protecţie individuală.
Măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).
Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este
un instrument neformalizat care trebuie să conţină, clar şi succint, următoarele:
 modul de desfăşurare a analizei;
 persoanele implicate;
  rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile
de risc;
 interpretarea rezultatelor evaluării;
 fişele de măsuri de prevenire.
4.2.Condiţii de aplicare
Pentru ca aplicarea metodei să conducă la cele mai relevante rezultate,
prima condiţie este ca sistemul ce urmează să fie analizat să fie un loc de muncă,
bine definit sub aspectul scopului şi elementelor sale. În acest mod se limitează
numărul şi tipul de interrelaţionări potenţiale ce urmează să fie investigate şi
implicit factorii de risc de luat în considerare.
O altă condiţie deosebit de importantă este existenţa unei echipe de
evaluare, complexă şi multidisciplinară, care să includă specialişti în securitatea
muncii, proiectanţi, tehnologi, ergonomi, medici specialişti în medicina muncii etc.,
corespunzător naturii variate a elementelor sistemelor de muncă, dar şi a factorilor
de risc. Conducătorul echipei trebuie să fie specialistul în securitatea muncii, al

cărui rol principal va fi de armonizare a punctelor de vedere ale celorlalţi

evaluatori, în sensul subordonării şi
integrării criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului urmărit prin analiză:
evaluarea securităţii muncii.
Un avantaj al metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. Bucureşti îl constituie
faptul că aplicarea ei nu este limitată de condiţia existenţei fizice a sistemului de
evaluat. Ea poate fi utilizată în toate etapele legate de viaţa unui sistem de muncă
sau a unui element al acestuia: concepţia şi proiectarea, realizarea fizică,
constituirea şi intrarea în funcţiune, desfăşurarea procesului de muncă.
Deoarece formele concrete de manifestare a factorilor de risc, chiar şi pentru
un sistem relativ simplu, sunt multiple, procedura de lucru în cadrul acestei metode
este relativ laborioasǎ. Aplicarea ei şi gestionarea
riscurilor la locurile de muncǎ pe baza rezultatelor obţinute necesitǎ personal
specializat şi tehnicǎ de calcul.
4.3.Consideraţii privind utilizarea tehnicii de calcul automate în
aplicarea metodei şi gestiunea computerizată a riscurilor
 Aplicarea practicǎ a metodei de evaluare a riscurilor în sistemul de muncǎ
este suficient de laborioasǎ, ca numǎr de informaţii care trebuie luate în
considerare în cazul urmǎririi mai multor locuri de muncǎ, pentru a justifica
folosirea tehnicilor moderne de prelucrare autonatǎ a datelor.
Utilizarea calculatoruluieste posibilă datorită anumitor caracteristici ale
metodei, respectiv:
 procedura de lucru etapizată;
 existenţa unui algoritm de calcul al nivelului de risc;
 tipul de legături dintre variabilele luate în considerare la determinarea
nivelului de risc.
Tehnica automată de calcul poate fi aplicată atât la evaluarea propriu-zisă a
riscurilor, cât şi la gestiunea computerizată a acestora în cadrul unităţii.
a.În timpul evaluării propriu-zise utilizarea computerului este recomandabilă
în două modalităţi:
 constituirea unor bănci de date privind:
 durata de viaţă a echipamentelor tehnice;

 timpul de funcţionare;
 numărul de persoane expuse;
 timpul de expunere;
 statistica accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse şi
utilizarea lor pentru a determina cu mai mare acurateţe clasele de
probabilitate;
 calculul automat al nivelurilor de risc parţiale şi al nivelului de risc global
pe loc de muncă, sector de activitate, întreprindere.
b.Gestiunea computerizată a riscurilor presupune realizarea unor bănci de
date complete şi actualizabile permanent, cuprinzând datele din fişele de risc şi de
măsuri pentru toate locurile de muncă evaluate din unitate.
În acest mod, în fiecare moment se poate cunoaşte şi corecta conform
ultimei evaluări situaţia exactă a riscurilor existente, a dimensiunii acestora
(nivelurile de risc), a măsurilor care trebuie luate, a celor care s-au luat, a
răspunderilor şi competenţelor pentru respectivele mă suri.

PREZENTAREA EVALUARII

Lucrarea s-a realizat potrivit prevederilor legislatiei de securitate si

sanatate in munca in vigoare – referitoare la obligatia conducerii agentilor
economici de a stabili factorii de risc si a evalua nivelul riscului de accidentare in
vederea asigurarii masurilor de prevenire a accidentelor si imbolnavirilor
profesionale si alocarii fondurilor necesare reducerii acestora din cadrul SC
GABORUȚ CITY S.R.L.
Optimizarea activitatii de prevenire a accidentelor de munca si / sau
imbolnavirilor profesionale are ca punct de plecare evaluarea riscurilor de
accidentare si imbolnavire profesionala.
Notiunea de risc este definita in literatura de specialitate prin probabilitatea
cu care intr-un proces de munca intervine un accident sau o imbolnavire
profesionala cu o anumita frecventa si gravitate a consecintelor.
Scopul evaluarii nivelului de risc este de a oferi posibilitatea cunoasterii
situatiei reale de la fiecare loc de munca, din punct de vedere al securitatii muncii,
pentru a se lua masurile de prevenire cele mai potrivite situatiei date.
Metoda utilizata in prezenta lucrare permite ierarhizarea riscurilor in functie
de
valoarea lor si alocarea eficienta a resurselor destinate securitatii si sanatatii in
munca.
Principiul metodei consta in:
 Identificarea factorilor de risc la locul de munca analizat;
 Stabilirea consecintelor actiunii riscurilor executantului, inclusiv gravitatea
lor;
 Stabilirea probabilitatii de actiune a riscurilor asupra executantului;
 Atribuirea nivelului de risc in functie de gravitate si probabilitatea
consecintelor factorilor de risc;
 Cuantificarea si ierarhizarea riscurilor.

Baza principiului de evaluare a riscurilor consta in luarea in considerare a

doi parametri: frecventa producerii accidentelor si gravitatea consecintei maxime
previzibile(principii incluse si in standardele europene).
Pe plan mondial, ideea unor diagnoze a starii de securitate a muncii in
unitati este destul de veche dar nu s-a ajuns la alte instrumente de lucru
operationale si generalizabile,acceptandu-se unanim principiul de evaluare a
riscurilor pe baza celor doi parametri:
1. frecventa producerii accidentelor.
2. gravitatea consecintei maxime previzibile.
Aceasta metoda va fi utilizata in evaluarea riscurilor de accidentare pentru
activitatea de vanzator desfasurata in cadrul S.C. GABORUȚ CITY S.R.L.
Evaluarea riscurilor de accidentare sau imbolnavire profesionala implica
trei etape.
ETAPA 1 – analiza sistematica a activitatilor stabilite in scopul identificarii
factorilor de
risc dependenti de cele patru componente ale sistemului de munca:
1.Executant;
2.Sarcina de munca;
3. Mijloacele de productie;
4. Mediul de munca.
1. Executant – omul implicat nemijlocit in executarea unei sarcini de
munca;
Factorul uman se regaseste în sistem si indirect, ca factor de conceptie si
decizie în spatele celorlalte componente. Astfel, încât atât sarcina de munca, cât
si mijloacele de productie sau o parte din mediul de munca (mediul fizic) sunt
concepute sau actionate de om.
2.Sarcina de munca – totalitatea actiunilor ce trebuie efectuate prin
intermediul mijloacelor de productie si in anumite conditii de mediu de catre
executant, pentru desfasurarea procesului de munca;
3. Mijloacele de productie – reprezinta totalitatea mijloacelor de munca
(cladiri, instalatii, masini, unelte, mijloace de transport etc.) si a obiectelor muncii

(materii prime,produse intermediare etc.) utilizate în procesul de productie a

bunurilor materiale.
4. Mediul de munca – reprezinta ambianta în care executantul îsi
desfasoara activitatea.
Mediul de munca cuprinde pe de o parte mediul fizic ambiant (spatiul de
lucru,conditiile de iluminat, microclimatul, zgomotul, vibratiile, radiatiile, puritatea
aerului etc.), iar pe de alta parte mediul social (relatiile de grup, raporturi pe
orizontala si verticala etc.) mai exact ansamblul conditiilor fizice, chimice, biologice
si psihologice in care unul sau mai multi executanti isi realizeaza sarcina de
munca.
Procesul de munca reprezinta succesiunea în timp si spatiu a
activitatilor conjugate ale executantului si mijloacelor de productie în sistemul de
munca.
Pentru ca un proces de munca sa aiba loc este necesar ca cele patru
elemente prezentate anterior sa coexiste în spatiu si în timp si sa intre în relatie
între ele.
Disfunctia celor patru elemente ale procesului de munca creeaza riscuri
de accidentare sau imbolnaviri profesionala, riscuri care dupa producerea
evenimentului se transforma in cauze.
Producerea unui accident de munca implica interactiunea a cel putin doua
cauze:
1. Obiectiva.
2. Subiectiva,
În cadrul sistemului de munca, executantul si elementele materiale intra în
relatie functionala prin intermediul sarcinii de munca.
În raport cu executantul, sarcina si mediul de munca actioneaza direct
asupra acestuia, în timp ce mijloacele de productie numai indirect, prin intermediul
sarcinii.
Din punctul de vedere al protectiei muncii, procesul de munca manifesta
doua caracteristici esentiale: prezenta omului în calitate de executant si
capacitatea elementelor implica-te în realizarea lui de a constitui un sistem -
sistemul de munca.

Prima trasatura defineste procesul de munca drept spatiul de producere a

accidentelor de munca si bolilor profesionale, iar cea de a doua caracteristica
permite întelegerea mecanismului de aparitie a celor doua evenimente.
Prin urmare, existenta generica a celor patru elemente nu este suficienta
pentru constituirea unui sistem de munca si desfasurarea unui proces de munca.
Ele trebuie sa coexiste în spatiu si timp si sa interactioneze, dar nu la întâmplare,
ci în virtutea unui scop comun.
Modul în care se produc interactiunile este esential pentru realizarea
scopului propus.
Daca fenomenul accidentarii si îmbolnavirii profesionale este privit ca un
efect circumscris obligatoriu unui proces de munca, pentru a ajunge la cauzele
care l-au produs trebuie sa se stabileasca si sa se analizeze ce se întâmpla în
interiorul acestui spatiu de circumscriere, respectiv în interiorul sistemului de
munca.
În conditiile în care elementele implicate în realizarea procesului de
munca functioneaza si interactioneaza corect, ele vor realiza scopul pentru care a
fost creat sistemul, respectiv cel de a produce si nu de a se autodistruge. Orice
deficienta la nivelul unuia sau a mai multor elemente, reprezentând o abatere în
functionarea prestabilita a sistemului, conduce la cresterea entropiei, deci la
manifestarea tendintei sale de autodistrugere, inclusiv prin vatamarea omului.
Accidentele de munca si bolile profesionale sunt deci disfunctii ale
sistemului de munca, generate de dereglarile, calitatile, proprietatile intrinseci etc.
ale elementelor sale constituente.
Posibilitatea aparitiei unor astfel de abateri, dar si de corectie a lor prin
masuri adecvate, rezida în chiar natura sistemului de munca, definita prin
urmatoarele caracteristici:
a. Sistemul este deschis prin componenta om si semideschis prin
componenta tehnica (mijloacele de productie si mediul fizic de munca).
b. Sistemul este dinamic, schimbându-si starile sub actiunea legii timpului.
Se evidentiaza trei profiluri de stare, semnificativ distincte dupa
probabilitatea producerii unor abateri de la starea normala:

 profilul de stare cu tendinta optimizatoare;

 profilul de stare optima;
 profilul de stare involutiv.
c. Sistemul este integrat, întelegând prin aceasta ca modul sau de
manifestare nu este reductibil la starile si trasaturile componentelor luate separat
sau la suma simpla (aritmetica).
d. Sistemul este autoreglabil, adica poseda capacitatea de a folosi informatia
despre efectele actiunilor reglatorii anterioare pentru corectarea eventualelor
abateri sau erori si pentru perfectionarea actiunilor viitoare.
 e. Sistemul de munca este determinist prin constructie si relativ aleator prin
modul concret de functionare.
Disfunctiile sistemului nu conduc întotdeauna, obligatoriu, la vatamarea sau
modificarea starii de sanatate a organismului uman.
Pentru ca sa se produca un astfel de efect este necesar sa se constituie un
lant cauzal, a carui ultima veriga este întâlnirea dintre
victima si agentul material care o lezeaza. Acest lant este alcatuit din factori
(însusiri,stari, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor
sistemului de munca,care constituie cauze potentiale de accidentare si/sau
îmbolnavire profesionala,respectiv factori de risc de accidentare si/sau
îmbolnavire profesionala (prescurtat
factori de risc). De regula, factorii de risc reprezinta abateri de la normal ale starii
sau modului de functionare al elementelor sistemului de munca.
A. FACTORII DE RISC ÎN SISTEMUL DE MUNCA INDENTIFICATI
Din cele aratate anterior rezulta ca spatiul de manifestare al factorilor de
risc este procesul de munca.
Pentru evidentierea lor este necesara o analiza sistematica a caracteristicilor
accidentogene si ale abaterilor posibile la nivelul fiecarei componente a sistemului.
1. Factorii de risc proprii executantului
Abaterea posibila a executantului de la linia ideala pe care trebuie s-o urmeze
pentru îndeplinirea sarcinii de munca reprezinta întotdeauna o eroare, la nivelul
uneia sau a mai multora dintre verigile de baza ale activitatii de munca, respectiv:
 erori de receptie, prelucrare si interpretare a informatiei;

 erori de decizie;
 erori de executie;
 erori de autoreglaj.
Eroarea executantului se concretizeaza într-un comportament inadecvat din
punctul de vedere al securitatii muncii, sub forma unei actiuni gresite sau
omisiuni.
Analizând posibilitatile de eroare ale executantului în raport cu celelalte
elemente ale sistemului de munca rezulta lista factorilor de risc proprii
executantului din Fisa de evaluare a locului de munca.
 2. Factorii de risc proprii sarcinii de munca
La nivelul sarcinii de munca pot aparea doua categorii de cauze potentiale
de accidentare sau îmbolnavire profesionala:
 continut sau structura necorespunzatoare a sarcinii de munca
în raport cu scopul sistemului de munca sau cu cerintele impuse de situatiile de
risc (operatii, reguli, procedee gresite, absenta unor operatii, metode de munca
necorespunzatoare);
 sub/supradimensionarea cerintelor impuse executantului, respectiv
necorespunzatoare posibilitatilor acestuia.
Analizând aceste caracteristici rezulta lista generica a factorilor de
risc proprii sarcinii de munca (respectiv care se regasesc la nivelul sarcinii de
munca), Fisa de evaluare a locului de munca.
3. Factorii de risc proprii mijloacelor de productie
Analizând mijloacele de productie în raport cu executantul, rezulta lista de
factori de risc din ANEXA 1.
Dupa natura actiunii lor, factorii de risc proprii mijloacelor de productie se
pot manifesta sub urmatoarele forme:
 factori de risc mecanic, a caror actiune consta în eliberarea brusca,
necontrolata si contraindicata, a energiei cinetice incorporate în mijloacele de
productie sau în parti ale acestora.
 factori de risc termic, în cazul carora pericolul potential este dat de
actiunea energiei termice incorporate în mijloacele de productie la contactul sau

manipularea acestora de catre executant;

 factori de risc electric, la care pericolul consta în posibilitatea contactului
direct sau indirect al executantului cu energia electrica vehiculata de mijloacele de
productie;
 factori de risc chimic, a caror actiune este determinata de proprietatile
chimice nocive sau potential accidentogene ale substantelor utilizate în procesul
de munca;
 factori de risc biologic, cu actiune de natura biologica, nociva sau
potential accidentogena, în functie de caracteristicile macroorganismelor si
microorganismelor utilizate în procesul de munca.
4. Factorii de risc proprii mediului de munca
Mediul fizic ambiant poate prezenta abateri sub forma de depasiri ale
nivelului sau intensitatii functionale a parametrilor specifici (microclimat, zgomot,
vibratii, noxe chimice,radiatii, iluminat etc.), fie caracteristici care reprezinta
conditii de munca inadecvate (suprasolicitare fizica).
Mediul social se caracterizeaza prin factori de risc de natura psihica al
caror rezultat este suprasolicitarea executantului.
Studiul sistematic al acestor caracteristici, abateri, în raport cu actiunea
lor negativa,generatoare de accidente sau boli profesionale asupra executantului,
conduce la lista generica de factori de risc din Fisa de evaluare a locului de munca.
B. CLASIFICAREA FACTORILOR DE RISC SI FORME DE MANIFESTARE
ÎN SISTEMUL DE MUNCA
Prin transformarea din posibilitate în realitate, actiunea factorilor de risc
devine un pericol efectiv pentru executant, care poate conduce fie la vatamarea
violenta a organismului, prin lezarea integritatii anatomice, determinând
anularea uneia sau a mai multora dintre functiile fiziologice, fie la afectiuni ale
organismului. În cazul producerii unor asemenea evenimente, înseamna ca
factorii de risc s-au constituit în cauze (reale) de
accidentare sau îmbolnavire profesionala.
Nu este însa posibila o delimitare foarte riguroasa a celor doua categorii.
În anumite conditii, diferenta specifica este data numai de nivelul si durata de
expunere a organismului uman, astfel încât un factor de îmbolnavire poate deveni

un factor de accidentare si invers.

De exemplu, pâna la un anumit nivel zgomotul este factor de îmbolnavire
producând afectiuni ale organului auditiv; aparitia lui brusca si la o intensitate
foarte mare conduce însa la accidente de munca, fie sub forma traumatizarii
organului auditiv, fie prin acoperirea unui semnal tehnologic important,
determinând implicit o reactie accidentogena a executantului.
Reciproc, un factor de accidentare, cum ar fi fisurarea unei conducte, poate
determina si oîmbolnavire profesionala, în functie de agentul transportat care este
emanat în mediul de munca prin fisura.
În legatura cu delimitarea în factori generatori de accidente si de boli
profesionale, ea are la baza si o alta diferenta, care vizeaza formele de
manifestare ale factorilor de risc în sistemul de munca: variatii sau stari.
a) Variatiile sunt miscarile ce se abat de la mersul normal, respectiv disfunctiile
bruste ale elementelor implicate în realizarea procesului de munca. Prin definitie,
ele sunt specifice accidentelor de munca. Variatiile sunt proprii tuturor elementelor
sistemului de munca:
Exemple de variatii : se rostogolesc obiecte, o masina porneste necomandata sau
nu raspunde la comanda de oprire, executantul se împiedica si cade, jeturi de
fluide, balans, recul etc.
b) Starile sunt însusiri, proprietati, deficiente umane, defecte ale mijloacelor
de productie cu caracter relativ permanent, motiv pentru care le întâlnim mai ales
în etiologia bolilor profesionale. Nu numai elementele statice enumerate mai sus
reprezinta stari; prin caracterul ei relativ permanent,ci si miscarea functionala a
unei roti dintate constituie o stare,care poate conduce însa la aparitia unui
accident de munca si nu a unei boli profesionale.
Producerea accidentelor presupune interactiunea variatiilor cu starile. Fara
cel putin o variatie, care sa confere caracterul brusc, imprevizibil, interactiunea
starilor nu poate conduce la accidentare.
În anumite cazuri, starile se pot transforma în variatii; prin cresterea brusca
a intensitatii, starile pot deveni variatii accidentogene. În ultima instanta, însa,
aceasta transformare este ea însasi o variatie. Astfel, un nivel prea ridicat de

iluminare a locului de munca reprezinta, în mod normal, un factor de îmbolnavire

deoarece afecteaza analizorul vizual (prin oboseala accentuata).Cresterea brusca
a aceluiasi nivel de iluminare poate provoca însa un accident, prin orbirea directa a
executantului.
În ce priveste geneza unora de catre altele, nu este exclusa nici o
posibilitate: ca în anumite conditii o stare sa genereze o variatie; ca o variatie sa
determine o stare. De exemplu, prezenta gazelor explozive rezultate în mod
permanent din procesul tehnologic în atmosfera locului de munca reprezinta o
stare; acumularea lor peste un anumit nivel (limita
de explozivitate) determina declansarea unei variatii - explozia. Invers, fisurarea
unei conducte reprezinta o variatie; în conditiile în care prin
conducta circula un agent nociv, care se raspândeste si se mentine în atmosfera
continuu, înseamna ca variatia a generat o stare.
Un alt criteriu de clasificare util în analiza posibilitatilor de prevenire, dar si
a genezei accidentelor de munca si a bolilor profesionale, este natura factorului de
risc, respectiv:
 factori de risc obiectivi, care nu depind de factorul uman si sunt
proprii numai mijloacelor de productie si mediului (fizic) de munca;
 factori de risc subiectivi, dependenti de factorul uman, proprii
executantului si sarcinii de munca.
În functie de contributia lor potentiala sau reala la producerea unui
accident de munca sau a unei boli profesionale,factorii de risc pot fi:
a. principali, prin a caror suprimare se elimina în mod cert posibilitatea
producerii vatamarii organismului;
b.secundari, care favorizeaza efectele actiunii factorilor principali, si a căror
eliminare nu constituie o garantie a evitarii accidentarii sau îmbolnavirii.
C. ACTIUNEA FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI
UMAN
Asa cum s-a aratat, actiunea factorilor poate conduce fie la vatamarea
violenta a organismului, prin lezarea integritatii anatomice, determinând
anularea sau diminuarea uneia sau a mai multora dintre functiile fiziologice, fie la
afectiuni ale organismului. În primul caz survine un accident de munca, iar în al
doilea, o boala profesionala. În prezent, în functie de natura factorilor care le

provoaca, se evidentiaza cinci tipuri de vatamari: mecanice, termice, electrice,

chimice, prin iradiere sau combinate.
Tabloul bolilor profesionale este practic nelimitat. Din considerente practice
însa,legislatia din diverse tari limiteaza în mod conventional numarul bolilor
considerate profesionale.
În functie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale
pot fi:
 intoxicatii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu
substante toxice;
 pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice;
 boli de iradiere;
 boli prin expunere la temperaturi înalte sau scazute;
 boli prin expunere la zgomot si vibratii;
 boli prin expunere la presiune atmosferica ridicata sau scazuta;
 alergii profesionale;
 dermatoze profesionale;
 cancerul profesional;
 boli infectioase si parazitare;
 boli prin suprasolicitare;
 alte boli.
Relatia factori de risc – cauze
Potrivit conceptiei deterministe, în realitatea obiectiva nu exista nimic fara sa fi
fostprovocat de o cauza: orice cauza este efectul altei cauze si provoaca la
rândul sau alte efecte. Realitatea înconjuratoare într-o continua transformare se
prezinta deci ca o multitudine de înlantuiri cauza - efect. Accidentele de munca si
bolile profesionale reprezinta momentele finale - efectele - unor înlantuiri cauzale
nedorite.În paragrafele anterioare am aratat ca în sistemul de munca exista
anumiti factori (însusiri, stari, procese, fenomene, comportamente etc.) proprii
componentelor sistemului care, în anumite conditii, pot provoca accidentul sau
boala profesionala. Am denumit prescurtat acesti factori de risc de accidentare si
îmbolnavire profesionala factori de risc.
Ei constituie deci cauze potentiale ale accidentelor si bolilor profesionale.

În momentul producerii vatamarii organismului (accident, boala), cauzele

potentiale factorii de risc - se transforma în cauze efective (reale) ale respectivelor
evenimente.
Asadar, cauzele accidentelor de munca si bolilor profesionale
(prescurtat cauze) reprezinta factori (însusiri, stari, procese, fenomene,
comportamente) care au provocat accidentul sau boala profesionala.
 În continut notiunile de factori de risc si cauze reprezinta acelasi lucru,
deosebirile aparând doar în raport cu momentul în care se analizeaza vis-à-vis de
producerea leziunii.
De regula, înainte de accident se vorbeste de factori de risc, iar dupa
accident, când posibilitatea s-a transformat în realitate, de cauze.
Dinamica fenomenelor de accidentare si îmbolnavire profesionala
Producerea unui accident de munca implica actiunea a cel putin doua
cauze, una obiectiva si cealalta subiectiva, deoarece numai astfel poate avea
loc impactul dintre victima si agentul material care îi afecteaza organismul.
Mentinându-ne la stadiul premergator vatamarii,se poate afirma ca pentru ca
ea sa aiba loc este necesara interactiunea dintre un factor de risc obiectiv si unul
subiectiv,propriu executantului, si anume cel putin simpla prezenta a acestuia. De
regula, însa,aceste cauze minime reprezinta ultima veriga a unor adevarate lanturi
cauzale.Cunoasterea înlantuirii de cauze - efecte care conduc
la accident este necesara deoareceofera posibilitati de interventie si stopare pe
parcurs în situatii similare, precum si de stabilire
a masurilor de prevenire.
Prin urmare, dinamica accidentarii în munca poate fi descrisa ca o
înlantuire de cauze - efecte, indiferent ca este analizata în stadiul de
potentialitate sau dupa producerea evenimentului, care se deruleaza în cursul
realizarii procesului de munca. La un capat al lantului se afla cauza initiala, situata
cel mai departe în timp de momentul producerii vatamarii organismului, dar dupa
constituirea si intrarea în functiune a sistemului
de munca. La celalalt capat se afla cauza finala, aflata cel mai aproape de
producerea leziunii.
În dinamica producerii accidentului, cauzele se înlantuie si se îmbina

din"amonte" spre "aval", distingându-se din acest punct de vedere doua

modalitati de legaturi:
 înlantuirea lineara a cauzelor, astfel încât cauza din
"aval" constituie efectul cauzei din "amonte" si, la rândul ei, cauza efectului care îi
succede în aval;
 îmbinarea a doua sau mai multe cauze, care genereaza un anumit efect,
ce se constituie într-o cauza situata în "aval" fata de acestea, si care, la rândul sau,
poate determina un alt efect sau poate constitui cauza finala.
În orice situatie, pentru producerea accidentului este necesara constituirea
lanturilor legaturilor lineare ale cauzelor; anihilarea unei singure secvente a
acestora este suficienta pentru evitarea vatamarii (principiul dominoului).
Conform celor afirmate, se pot distinge alte doua tipuri de cauze:
principale si secundare sau favorizante.
Cauzele principale sunt cele a caror anihilare întrerupe lantul cauzal, cele
care constituie verigile obligatorii pentru producerea accidentului.
Cauzele secundare sunt cele care se îmbina cu cauzele
principale,contribuind la producerea altei cauze principale.Prezenta cauzelor
favorizante nu este obligatorie pentru aparitia unui anumit efect;
ele doar contribuie la evolutia cauzei principale,în sensul producerii efectului.
În dinamica producerii accidentului se disting trei faze posibile :
a) faza I: constituirea situatiei de accidentare, care începe cu cauza situata
cel mai aproape de momentul producerii leziunii si care se caracterizeaza prin
urmatoarele:
 este aparent nediferentiata fata de situatia normala, astfel încât pericolul
nu poate fi sesizat decât daca este urmarit în mod special;
 apare o situatie periculoasa sesizabila, care este initiata de factoru uman;
 de regula, se poate interveni pentru prevenirea accidentului atât de catre
executant,cât si de catre factorii de decizie;
b) faza a II-a: desfășurarea situatiei de accidentare, care consta în înlantuirea
si îmbinarea mai multor cauze, generând cauza finala;
Caracteristicile fazei sunt:
 are loc înlantuirea si îmbinarea mai multor cauze, într-un interval scurt de

timp;
 datorita crizei de timp, actiunile de prevenire ale executantului pot fi
agravante;
 exista totusi posibilitatea, foarte limitata fata de faza anterioara, de a se
interveni pentru prevenirea leziunii;
c) faza a III-a: producerea leziunii, faza în care actioneaza cauza finala:
 este faza definitorie a accidentului;
 are loc impactul omului cu elementele mijloacelor de productie sau ale
mediului fizic ambiant care provoca leziuni prin imbinarea celor doua lanturi de
lanturi de legaturi lineare;
 se produce într-un timp foarte scurt, astfel încât singurele posibilitati de a
actiona.
 sunt reactiile reflexe de autoaparare ale executantului.
În raport cu locul lor în dinamica accidentului se pot distinge trei tipuri
de cauze: initiale, intermediare si finale, iar în functie de efectul produs:
cauze directe,
 respectiv cauza finala al carui efect este însasi leziunea,
si cauze indirecte, care produc oalta cauza, intermediara sau finala.
Cauza initiala si cauzele intermediare sunt întotdeauna indirecte; cu cât sunt
mai în amonte fata de momentul producerii accidentului, cu atât ofera posibilitati
mai largi si mai sigure de prevenire a vatamarii.
Practica a dovedit ca exista situatii în care identificarea tuturor cauzelor din
interiorul unui sistem de munca, dupa modelul prezentat anterior, nu este
suficienta.
Facând abstractie de cazurile de forta majora, s-a constatat ca de multe ori
disfunctiile elementelor implicate în realizarea procesului de munca îsi au originea
în afara sistemului de munca si înainte de constituirea si intrarea sa în functiune
(de exemplu, vicii ascunse din proiectarea sau executarea mijloacelor de munca).
În consecinta, în modelarea fenomenului de accidentare, viziunea trebuie
extinsa în spatiu si timp, incluzând si deficientele generate în etapele de
conceptie, proiectare si executie (respectiv formare si selectare pentru executant)
a elementelor sistemului de munca, capabile sa contribuie la aparitia unor cauze
de accidentare.

Asemenea deficiente, premergatoare factorilor de risc propriu-zisi, prezinta

trei caracteristici definitorii, care le diferentiaza de notiunea de "cauza de
accidentare":
a) Eliminarea lor nu se poate face din interiorul sistemului avut în
vedere, ea revenind altor sisteme de munca, distincte.
b) În general, nu exista posibilitatea de stabilire, în momentul
constituirii lor ca deficiente, a unei relatii cu un sistem de munca determinat.
c) În cazul acestui gen de abateri nu se poate evidentia o relatie unica
bipolara cauza - efect; unei singure deficiente îi pot corespunde efecte diferite, în
functie de caracteristicile celorlalte elemente împreuna cu care elementul deficitar
va constitui un sistem de munca.
În baza diferentelor mentionate, abaterile cu care pot intra într-un sistem
de munca elementele implicate în realizarea unui proces de munca le vom
desemna ca substrat cauzal al accidentelor de munca.
Corespunzator categoriilor mari de factori de risc proprii fiecarui element se pot
desprinde si posibilele deficiente de natura substratului cauzal.
În cazul executantului, eroarea sa, care se concretizeaza într-un
comportament riscant, poate fi urmarea unei deficiente a capacitatii de munca
individuale. La rândul sau,aceasta este caracterizata de o serie de variabile, atât
cvasistatice (cum sunt aptitudinile,experienta), cât si de moment (ca oboseala),
care pot constitui incompatibilitati permanente
sau temporare cu cerintele impuse de un anumit proces de munca, si care apar
înainte ca individul sa participe la realizarea acestuia.
Atât un nivel corespunzator în raport cu sarcina de munca al cunostintelor si
deprinderilor profesionale, cât si oboseala, boala, emotiile etc. reprezinta
deficiente ale lementului "executant" care, desi iau nastere în afara sistemului de
munca, generând un factor de risc (eroarea executantului) pot contribui la
producerea unui accident de munca.
Sarcina de munca si ambianța sociala imediata de munca sunt
elemente relationale, care nu pot exista independent si premergator sistemului de
munca. În consecinta, nu se pot stabili alte deficiente proprii acestora în afara celor
de natura factorilor de risc.

Caracteristicile initiale ale mijloacelor de productie, cu care pot intra în

sistemul de munca si care pot genera factori de risc de accidentare, sunt fie de
natura conceptiei si proiectarii, fie a executiei mijloacelor de munca si calitatii
obiectelor muncii .Deficientele din conceptie si proiectare pot fi datorate, în cazuri
foarte rare, limitelor atinse de cunostintele stiintifice si posibilitatile tehnologice.
Acestea fac posibila utilizarea,daca cerintele sociale o impun, a unor
tehnologii, masini, instalatii etc. ale caror riscuri intrinseci de accidentare nu pot fi
eliminate sau anihilate prin conceptie. Uneori, riscurile nu sunt nici macar
constientizate, deoarece nu a existat posibilitatea identificarii în timp a efectelor
lor.
În cele mai multe cazuri este vorba însa de vicii ascunse, generate de
greseli de conceptie si proiectare, deficiente care nu pot fi depistate la receptie prin
metodele obisnuite.
Nerespectarea cu strictete a proiectelor de executie la realizarea
mijloacelor de munca constituie si ea o sursa potentiala de aparitie a unor factori
de risc.
Deficiente vizibile si ascunse cu efecte accidentogene pot prezenta si
materiile prime,materialele auxiliare si semifabricatele, fie prin natura lor, fie din
executie.
Dintre cele doua laturi ale mediului de munca, singura care poate intra în
discutie ca fiind precedenta constituirii si functionarii sistemului de munca este
mediul fizic ambiant.
În cazul sau se regasesc aceleasi categorii de deficiente ca si în cazul
mijloacelor de productie.Luând în considerare si substratul cauzal se poate
construi modelul global al dinamicii accidentarii, alegându-se ca punct de plecare
momentul în care începe formarea, respectiv conceptia elementelor sistemului de
munca. În consecinta, vom distinge doua faze ale dinamicii producerii unui

accident de munca:
 Prima se desfasoara în afara sistemului de munca în care are loc
evenimentul,anterior constituirii acestuia, respectiv în etapele de
conceptie/formare, proiectare si executie a elementelor sistemului de munca (cu

exceptia celor relationale), si consta în aparitia unor deficiente de natura

substratului cauzal; oferind posibilitatea stabilirii si aplicarii celor mai eficiente
 masuri de prevenire.
 Cea de a doua faza se deruleaza în interiorul sistemului de munca, din
momentul constituirii si intrarii acestuia în functiune, pâna la întreruperea sa prin
accident. Ea se manifesta ca o înlantuire de cauze - efecte, care reprezinta
materializarile actiunii factorilor de risc existenti în sistem, si parcurge trei
subfaze: constituirea situatiei de accidentare,desfasurarea situatiei si producerea
leziunii.
Analiza s-a facut prin examinarea tuturor activitatilor desfasurate in cadrul S.C.
GABORUȚ CITY S.R.L. VIȘEUL DE JOS tinandu-se seama de situatia
existenta la data evaluarii (metode de lucru, personal existent, dotare, conditii de
mediu, dotare tehnica,istoric evenimente (accidentesi/sau boli
profesionale inregistrate).
ETAPA 2 – stabilirea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala la
activitatile identificate, utilizand scala de cotare a gravitatii si probabilitatii de
producere a unui accident de munca sau imbolnavire profesionala, grila de
evaluare a riscurilor si scala de incadrare a nivelului de risc.Scala de cotare a
gravitatii consecintelor se bazeaza pe criterii medicale de diagnostic clinic,
functional si de evaluare a capacitatii de munca. Gravitatea consecintelor
impactului asupra executantului se incadreaza in sapte clase de gravitate:
 neglijabil
 consecinte minore,
 incapacitate temporara de munca de 3 - 45 zile, 45 – 180 zile,
 invaliditate gradul III, II, I si deces.
In evaluarea nivelului de risc se ia in considerare gravitatea maxima
previzibila posibila.
Scala de probabilitate a producerii consecintei maxime previzibile este
asimilata dupa standardele Uniunii Europene.
Clasa de probabilitate este de la 1 (consecinte extrem de rare), pana la 6
(foarte frecvente). In stabilirea probabilitatii actiunii riscului se ia in calcul numarul
de persoane expuse, numarul de accidente si imbolnaviri profesionale inregistrate

intr-o perioada determinata (ultimii 10 ani), precum si gradul de tehnicitate al

locului de munca (activitate) evaluat.
Grila de evaluare a riscurilor reuneste sub forma unei matrice cu sapte linii si
sase coloane clasele de gravitate si probabilitate a producerii consecintelor
maxime previzibile.
ETAPA 3 – Stabilirea nivelului de risc global pentru fiecare activitate analizata pe
baza formulei de calcul prezentata mai jos. Nivelul de risc (Nr) pe fiecare activitate
analizata se calculeaza ca medie ponderata a nivelurilor de risc pentru factorii de
risc identificati.
Formula de calcul al nivelului de risc global este:
n
 ri  R i
i =1
Nr = n
 ri
i =1

unde: Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă;

ri - rangul factorului de risc „i”;

Ri - nivelul de risc pentru factorul de risc „i”;
n - numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.
Nivelul de securitate (Ns) pe loc de munca se identifica pe „ scala de
incadrare a nivelurilor de risc / securitate”, constituita pe principiul proportionalitatii
diverse intre nivelurile de risc si securitate.
Spre deosebire de alte metode, metoda utilizata are avantajul identificarii
tuturor riscurilor de accidente existente la locul de munca, precum si gravitatea
actiunii acestoraasupra organismului, permitand ierarhizarea tuturor actiunilor de
prevenire a accidentelor sau imbolnavirilor profesionale prin luarea masurilor de
evitare a fiecarui risc.
Rezultatele evaluarilor sunt cuprinse in fisele de evaluare a locurilor de
munca,documente centralizatoare a factorilor de risc identificati si cuantificati.
Se precizeaza ca scala nivelului de risc este de la 1 la 7, nivelul 7
reprezentand un nivel critic la care securitatea desfasurarii procesului este
minima. La aceasta limita desfasurarea procesului de munca nu mai poate avea
loc, fiind echivalenta cu producerea accidentului / imbolnavirii profesionale. Se
accepta ca risc maxim acceptabil nivelul 3,5 peste aceasta valoare se impun
luarea de masuri tehnice si organizatorice pentru reducerea
acestuia.Sunt prezentate in continuare fisele de evaluare a riscului de accidentare
pentru fiecare activitate desfasurata, pentru care s-a determinat nivelul de risc,
precum si fisele de masuri(dupa caz), in care, in functie de nivelul de risc se
propun principalele masuri de diminuare / eliminare pe cat posibil a riscului de
accidentare la locul de munca analizat.
Lucrarea este utila pentru determinarea nivelului de risc de producere a
accidentelor si imbolnavirilor profesionale, fiind o baza completa pentru
constientizarea personalului asupra acestui risc, putandu-se lua astfel masurile
menite sa asigure o securitate sporita a muncii. Ea va fi utilizata si la instruirea
personalului (la angajare si periodic), pentru ca acesta sa cunoasca riscurile de
accidentare si obligatiile ce-i revin pentru evitarea producerii accidentelor de
munca si imbolnavirilor profesionale. Totodata aceasta lucrare va fi folosita la
elaborarea documentatiei de prevenire (plan de prevenire) ceruta de legea
securitatii si sanatatii in munca.
 ANEXA 1
LI STA DE IDENT IF I CAR E A F ACTOR ILOR DE RI SC
A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1.Executare defectuoasă de operaţii
 comenzi;
 manevre;
 poziţionări, fixări, asamblări;
 reglaje;
 utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
 întârzieri;
 devansări.
1.3.Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
 pornirea echipamentelor tehnice;
 întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice;
 alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide
energetice etc.) ;
 deplasări, staţionări în zone periculoase;
 deplasări cu pericol de cădere:
 de la acelaşi nivel:
o prin dezechilibrare;
o alunecare;
o împiedicare;
 de la înălţime:
 prin pǎ şire în gol;
 prin dezechilibrare;
 prin alunecare.
1.4.Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1.Omiterea unor operaţii
2.2.Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCǍ
1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN
RAPORT CU CERINŢELE DE SECURITATE
1.1.Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2.Absenţa unor operaţii
1.3.Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a
operaţiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU
CAPACITATEA EXECUTANTULUI
2.1.Solicitare fizică:
 efort static;
 poziţii de lucru forţate sau vicioase;
 efort dinamic.
2.2.Solicitare psihicǎ :
 ritm de muncă mare;
 decizii dificile în timp scurt;
 operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.;
 monotonia muncii.
C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1.Mişcări periculoase
1.1.1.Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
 organe de maşini în mişcare;
 curgeri de fluide;
 deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2.Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale
mişcărilor funcţionale
ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3.Deplasări sub efectul gravitaţiei:
 alunecare;
 rostogolire;
 rulare pe roţi;
 răsturnare;
 cădere liberă;
 scurgere liberă;
 deversare;
 surpare, prăbuşire;
 scufundare.
1.1.4.Deplasǎ ri sub efectul propulsiei:
 proiectare de corpuri sau particule;
 deviere de la traiectoria normală;
 balans;
 recul;
 şocuri excesive;
 jet, erupţie.
1.2.Suprafeţe sau contururi periculoase:
 înţepătoare;
 tăioase;
 alunecoase;
 abrasive;
 adezive.
1.3.Recipiente sub presiune
1.4.Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice
2. FACTORI DE RISC TERMIC
2.1.Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2.2.Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame
3. FACTORI DE RISC ELECTRIC
3.1.Curentul electric:
 atingere directă;
 atingere indirectă;
 tensiune de pas.
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1.Substanţe toxice
4.2.Substanţe caustice
4.3.Substanţe inflamabile
4.4.Substanţe explozive
4.5.Substanţe cancerigene
4.6.Substanţe radioactive
4.7.Substanţe mutagene
5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
5.1.Culturi sau preparate cu microorganisme:
 bacterii;
 virusuri;
 richeţi;
 spirochete;
 ciuperci;
 protozoare.
5.2.Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)
5.3.Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)
D. MEDIU DE MUNCǍ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1.Temperatura aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.2.Umiditatea aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.3.Curenţi de aer
1.4.Presiunea aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.5.Aeroionizarea aerului
1.6.Suprapresiune în adâncimea apelor
1.7.Zgomot
1.8.Ultrasunete
1.9.Vibraţii
1.10.Iluminat:
 nivel de iluminare scăzut;
 strălucire;
 pâlpâire.
1.11.Radiaţii
1.11.1.Electromagnetice:
 infraroşii;
 ultraviolete;
 microunde;
 de frecvenţă înaltă;
 de frecvenţă medie;
 de frecvenţă joasă;
 laser.
1.11.2.Ionizante:
 alfa;
 beta;
 gama.

1.12.Potenţial electrostatic
1.13.Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol,
alunecări, surpări,
prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14.Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1.Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau
 explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1.Microorganisme în suspensie în aer:
 bacterii;
 virusuri;
 richeţi;
 spirochete;
 ciuperci;
 protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
 subteran;
 acvatic;
 subacvatic;
 mlăştinos;
 aerian;
 cosmic etc.
 ANEX A 2

LI ST A DE CO NS E CI NŢE PO SIBI LE ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

LOCALIZAREA CONSECINŢELOR
Sistem osteoarticular Organe de simţ

Aparat respirator

cardiovascular
Cutie craniană

Aparat digestiv

Sistem nervos
Cutie toracică
Membru Membru

Aparat renal
Ureche

Tegument
Abdomen
superior inferior

muscular
vertebrală

Multiplă
Nr.

Aparat
CONSECINŢE

Sistem
Coloana
Braţ
crt. POSIBILE Palmă

Ochi
Nas

Externă
Internă
Coapsă
Ante

Gambă

Picior
Deget
braţ

D S D S

1 1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 20 21 22 23
8 9
1. Plagă: - tăietură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- înţepătură
x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
2. Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
3. Entorsă - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - -
4. Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
5. Fractură x x - - - - - - x x x x x x x - - x - - - x
6. Arsură: - termică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- chimică
x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
7. Amputaţie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x
8. Leziuni ale organelor - - x - x x x x - - - - - - - - - - x - x x
interne
9. Electrocutare - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
10. Asfixie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
11. Intoxicaţie - acută - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
- cronică
- - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
12. Dermatoză - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - - -
13. Pneumoconioză - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
14. Îmbolnăviri - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
respiratorii cronice
provocate de pulberi
organice şi substanţe
toxice iritante
(emfizem pulmonar,
bronşită etc.)
15. Astm bronşic, rinită - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
vasomotorie
1 1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 20 21 22 23
8 9
16. Boli prin expunere la - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
temperaturi înalte sau
scăzute (şoc, colaps
caloric, degerături)
17. Hipoacuzie, surditate - - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -
de percepţie
18. Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
19. Tumori maligne, x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
cancer profesional
20. Artroze cronice, - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x
periartrite, stiloidite,
osteocondilite,
bursite, epicondilite,
discopatii
21. Boala de vibraţii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -
22. Tromboflebită - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x
23. Laringite cronice, - - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -
nodulii cântăreţilor
24. Astenopatie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
acomodativă,
 agravarea miopiei
existente
25. Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
26. Conjuctivite şi - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
keratoconjunctivite
27. Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
29. Îmbolnăviri datorate - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -
compresiunilor şi
decompresiunilor
30. Boli infecţioase şi x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
parazitare
31. Nevroze de - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
coordonare
32. Sindrom - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
cerebroastenic şi
tulburări de
termoreglare (datorită
undelor
electromagnetice de
înaltă frecvenţă)
33. Afecţiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
34. Alte consecinţe
 ANEXA 3

S C AL A DE CO TARE A G R AV I TĂŢI I ŞI P RO BABI LI T ĂŢI I

CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC
ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

CLASE DE
GRAVITATE GRAVITATEA CONSECINŢ ELOR
CONSECINŢE
• consecinţe minore reversibile cu incapacitate de
1 NEGLIJABILE muncă previzibilă până la 3 zile calendaristice
(vindecare fă ră tratament)
• consecinţe reversibile cu o incapacitate de
2 MICI muncă previzibilă de 3 – 45 zile care necesită
tratament medical
• consecinţe reversibile cu o incapacitate de
3 MEDII muncă previzibilă între 45 – 180 zile care
necesită tratament medical şi prin spitalizare
• consecinţe ireversibile cu o diminuare a
capacită ţii de muncă de minimum 50 %,
4 MARI
individul putând să presteze o activitate
profesională (invaliditate de gradul III)
• consecinţe ireversibile cu pierdere de 100 % a
capacită ţii de muncă , dar cu posibilitate de
5 GRAVE
autoservire, de autoconducere şi de orientare
spaţială (invaliditate de gradul II)
• consecinţe ireversibile cu pierderea totală a
FOARTE capacită ţii de muncă , de autoservire, de
6
GRAVE autoconducţie sau de orientare spaţială
(invaliditate de gradul I)
7 MAXIME • deces
 CLASE DE PROBABILITATEA CONSECINŢ ELOR
PROBABILITATE
EVENIMENTE (frecvenţa probabilǎ de producere a consecinţelor)
1 extrem de mică
EXTREM DE
RARE P > 10 ani
2 foarte mică
FOARTE RARE
5 ani < P < 10 ani
3 mică
RARE
2 ani < P < 5 ani
4 medie
PUŢIN
FRECVENTE 1 an < P < 2 ani
5 mare
FRECVENTE
1 lună < P < 1 an
6 foarte mare
FOARTE
FRECVENTE P < 1 lună
 ANEXA 4
G RI L A DE E V ALU ARE A RI S CURI LO R
COM BI N AŢI E ÎNTRE G R AV I T ATE A CO NS E CI NŢE LO R ŞI
P RO B ABI LI T AT E A P RO DUCE RII LO R
CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6

FRECVENT

FRECVENT

FRECVENT
EXTREM

FOARTE

FOARTE
DE RAR

PUŢIN
RAR

RAR
5 ani < P < 10 ani

2 ani < P < 5 ani

1 lună < P < 1 an

1 an < P < 2 ani
GRAVITATE
CLASE DE

P < 1 lună
P > 10 ani
CONSECINŢE

(7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

7 MAXIME DECES

6 FOARTE INVALIDIT
GRAVE ATE GR. I (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)

5 GRAVE INVALIDIT
ATE GR. II (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)

4 MARI INVALIDIT
ATE GR. III (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)

3 MEDII ITM 45 –
180 ZILE (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

2 MICI ITM 3 – 45
ZILE (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)

1 NEGLIJABILE (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

 ANEXA 5
S C AL A DE Î NCAD R ARE A NI VE LURI LO R DE
RIS C/SE CURI TATE

NIVEL DE CUPLUL NIVEL DE

RISC GRAVITATE - PROBABILITATE SECURITATE
1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM

2 FOARTE (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE

MIC MARE
3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE

4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU

5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC

6 FOARTE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE

MARE MIC

7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

 ANEXA 6

FIŞA DE EV ALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

UNITATEA: …………………... NUMĂ R PERSOANE EXPUSE:……..

FIŞ A DE EVALUARE A
SECŢ IA:……………………….. DURATA EXPUNERII:……………….
LOCULUI DE MUNCĂ
ECHIPA DE EVALUARE:……………
LOCUL DE MUNCǍ :…………

PROBABILITATE
CONSECINŢ A

PREVIZIBILĂ

GRAVITATE
COMPONENTA FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE

CLASA DE

CLASA DE
MAXIMĂ
FACTORI DE RISC NIVEL DE
SISTEMULUI DE A FACTORILOR DE RISC
IDENTIFICAŢ I RISC
MUNCĂ (descriere, parametri)

0 1 2 3 4 5 6
…
 ANEXA 7

F I Ş A DE MĂ SURI PRO PUSE

FIŞ A DE MǍ SURI PROPUSE

Nr. LOC DE MUNCĂ / NIVEL MĂ SURA PROPUSĂ
crt. FACTOR DE RISC DE RISC Nominalizarea mă surii Competenţe/ră spunderi Termene
…
 ANEXA 8

O RDIN EA IERARH I C Ă
A MĂ SURIL OR DE PR EVENIR E

MĂ SURI PRIMARE (mă suri de ordinul întâi)

ELIMINAREA RISCURILOR
RISC OM MĂ SURILE TREBUIE SĂ ACŢ IONEZE DIRECT ASUPRA SURSEI
DE FACTORI DE RISC
(PREVENIRE INTRINSECĂ )
MĂ SURI SECUNDARE (mă suri de ordinul doi)

IZOLAREA RISCURILOR
FACTORII DE RISC PERSISTĂ , DAR PRIN MĂ SURI DE
RISC OM PROTECŢ IE COLECTIVĂ SE EVITĂ SAU DIMINUEAZĂ
ACŢ IUNEA LOR ASUPRA OMULUI
MĂ SURI TERŢ IARE (mă suri de ordinul trei)

EVITAREA RISCURILOR
INTERACŢ IUNEA DINTRE FACTORII DE RISC Ş I OM SE EVITĂ
RISC OM PRIN MĂ SURI ORGANIZATORICE Ş I
REGLEMENTĂ RI PRIVIND COMPORTAMENTUL
MĂ SURI CUATERNARE (mă suri de ordinul patru)

IZOLAREA OMULUI
LIMITAREA ACŢ IUNII FACTORILOR DE RISC SE FACE
RISC OM PRIN PROTECŢ IE INDIVIDUALĂ
 LOCUL DE MUNCĂ - ȘOFER
DESCRIEREA ACTIVITĂȚII
Societatea noastră are obiectul principal de activitate, prestările de servicii in domeniul
transpoturilor cu autobasculante umplute cu piatră, pământ,balast de râu e.t.c. din:
carieră,basastieră,șantier circulând atât pe drumurile tehnologice din șantier cât și pe cele
publice pe ruta interna. Lucrările prevăzute vor fi executate de personal calificat având toate
documentele aprobate și avizate după fiecare caz în parte.
Transportul materialelor sunt admise de legislatia rutiera, intre diferite puncte de
desfasurare a activitatii. Titularul postului asigura transportul si descarcarea marfurilor la sediul
clientilor, conform datelor inscrise in documentele de transport si comerciale care le insotesc,
raspunzand pentru integritatea acestora pana la predarea lor la destinatie.

7.1. Transportul și siguranța mărfurilor

Asigurarea corectă şi eficientă a încărcăturii este una dintre responsabilităţile principale ale
şoferului de camion. Aceasta trebuie să ţină cont de anumite reguli care pot depinde de tipul de marfă
transportat dar şi de prevederile legislaţiei sau de bunele practici din domeniu
Din punct de vedere legal, protejarea mărfurilor în camioane pe timpul transportului este
reglementată de actele normative care fac referire la activitatea transportatorilor. – Normele Specifice
de Securitate a Muncii pentru transporturile rutiere – prevăd obligaţii şi sancţiuni atât pentru
conducătorii auto, cât şi pentru reprezentaţii firmelor de transport în ceea ce priveşte măsurile luate
pentru siguranţa mărfurilor pe timpul transportului.

7.2.1. Responsabilităţile privind asigurarea încărcăturii

Aceste responsabilități sunt reglementate prin instrumente juridice diferite. În principal
încărcătorul (personalul de încărcare) şi transportatorul (conducătorul auto) îşi împart răspunderea
pentru asigurarea corectă a încărcăturii.
 Printre obligaţiile legate de siguranţa transportului care îi revin şoferului, se numără
următoarele:

 Respectarea sarcinii totale admise

 Respectarea sarcinii maxim admise pe axa
 Respectarea dimensiunilor admise ale vehiculului, inclusiv ale încărcăturii
  Controlul pe traseu al măsurilor de asigurare a încărcăturii în ceea ce priveşte eficacitatea lor,
de exemplu restrângerea chingilor
 Nu este permis că funcţiile vehiculului să fie afectate (încărcare pe o singură parte, încărcare
pe faţă, etc)

Atenţie: deşi am putea fi în anumite cazuri tentaţi să ignorăm aspectul acoperirii cu prelată a
agregatelor, e bine să reţinem că numai agregatele bine acoperite poate fi transportate în condiţii
optime,atât pentru transportator cât și pentru siguranța în trafic

A. CONDUCĂTORII AUTO

Autobasculantele sunt exploatate de salariaţii societăţii noastre care se deplasează cu

maşinile societăţii pentru transportul agregatelor.
Exploatarea autovehiculelor se face in conformitate cu dispoziţiile si normele legale pentru
circulaţia pe drumurile publice
 B. ACCIDENTELE

Principala cauza a accidentelor rutiere care pot fi considerate si accidente de munca, este
legata de comportamentul şoferilor, lipsa de pregătire, lipsa atenţiei si a greşelilor in evaluarea pe
moment a pericolelor apărute in trafic.
Alta cauza este instabilitatea vehicolelor. Aceasta poate fi generata de :
schimbarea de direcţie
variaţiile de viteza: accelerare, frânare
frânarea sau accelerarea brusca
viraje sau depăşiri bruşte
rutina, scăderea atenţiei
lipsa de reacţie prompta, corespunzătoare la greşelile celorlalţi
participanţi la trafic.
Stresul și oboseala acumulată

Conducătorii auto trebuie să aibă competenţa necesară pentru manevrarea vehiculelor şi

efectuarea întreţinerii de zi cu zi. Conducătorii auto trebuie să fie apţi din punct de vedere medical, şi
să dispună de o bună mobilitate, vedere şi auz. Numai persoanelor care au fost selecţionate, instruite
şi autorizate în acest scop li se va permite conducerea vehiculelor.
7. 1. 2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCA

A. MIJLOACE DE PRODUCTIE
1. diferite puncte de desfasurare a activitatii ( carieră,basastieră );

2. platforme de parcare, garaje auto;

3. autobasculante MAN TGS 41, autobasculante IVECO TRAKKER AB 380T38;

4. trusa de scule auto;

5. scule pentru pene de cauciuc;

6. dispozitive de suspendare( cricuri hidraulice);

7. pene de calare, dispozitive de semnalizare;

8. truse de prim ajutor,stingătoare,triunghiuri reflectorizante,EIP

9. carburanti (benzina, motorina) ;

10. lubrifianti (ulei motor, ulei cutie viteze, ulei transmisie etc.) ;
11. antigel;
12. lichid de frana;
13. apa distilata;
14. articole de mentenanta;
 15. materiale si ustensile pentru curatarea autoturismului deservit;
16. foi de parcurs, documentele soferului, aviz insotire marfa, facturi, chitante,
file CEC, bilet la ordin, bani ches

B. SARCINA DE MUNCA

1. la inceputul schimbului primeste sarcina de lucru:

2. traseele de parcurs;
3. punctele de incarcare /descarcare;
4. verifica starea tehnica a masinii la plecarea in cursa;
5. executa alimentarea cu carburanti;
6. executa completarea uleiului pentru motor;
7. executa completarea cu antigel, lichid de frana, apa distilata;
8. executa completarea foilor de parcurs pe care le depune la sediu;
9. raspunde de integritatea marfurilor,materialelor, pe toata durata transportului pana
la destinatie ;
10. executa transportul agregatelor in cantitatile maxim admise de legislatia rutiera stabilite de
sefii ierarhici;
11. pe parcursul transportului are si calitatea de gestionar, preda - primeste – cumpara
marfa;
12. executa operatiuni de incarcare –descarcare marfuri,materiale si supravegheaza
incarcarea si descarcarea acestora ;
13. insoteste autobasculanta, la unitati de service auto sau spalatorie auto;
14. la sfarsitul programului parcheaza autobasculanta in locurile stabilite de sefii ierarhici;
15. executa lucrari de curatare interioara si exterioara a masinii deservite;
16. executa sarcinile, are atributiile si responsabilitatile cuprinse in fisele posturilor pentru
sofer autobasculanta , aprobate de conducerea societatii.
17. sa pastreze autovehiculul pentru care este considerat gestionar in stare perfecta de
functionare (conform manualului de utilizare si instructiunilor specifice primite, sa informeze
responsabilul de parc auto despre problemele tehnice aparute, se efectueze reviziile la
termenele stabilite etc.);
18. sa preia autovehiculul cu proces verbal de la responsabilul parcului auto si sa fie atenti la
completarea corecta si in concordanta cu realitatea a acestui document;
19. sa posede permis de conducere corespunzator categoriei de autovehicul pe care il
conduc, precum si atestat profesional valabil;
20. sa utilizeze autovehiculul numai in scopul pentru care acesta i-a fost incredintat de
companie;
 21. pe durata utilizarii autovehiculului sa detina asupra sa toate documentele necesare din
punct de vedere legal, completate corect si vizate la zi (documente de transport si
documente comerciale si autorizatii);
22. sa verifice starea tehnica a masinii la inceputul si sfarsitul fiecarei zile de utilizare;
23. sa mentina starea de curatenie a autovehiculului atat in interior, cat si la exterior;
24. sa completeze foaia de parcurs pe masura desfasurarii evenimentelor, conform regulilor
interne ale companiei, insusite cu ocazia instructajului de la predarea autoturismului si sa
utilizeze diagramele tahograf in conformitate cu legile in vigoare;
25. sa participe la toate instructajele profesionale, de protectia muncii ti de PSI, organizate
periodic de catre coordonatorul parcului auto al societatii;
26. sa aiba o conduita civilizata pe durata utilizarii autovehiculului;
27. sa asiste si sa participe la incarcarea si descarcarea marfurilor si sa raspunda de
concordanta cu documentele comerciale de insotire;
28. sa gestioneze corespunzator marfurile, pe perioada transportului lor;
29. sa prezinte autovehiculul pentru reviziile din perioada de garantie si postgarantie si la
toate inspectiile impuse de legislatia transporturilor;
30. sa sesizeze orice defectiuni aparute sefului compartimentului transporturi, sa solicite
remedierea lor si sa se asigure ca acestea au fost reparate;
31. sa suporte eventualele costuri legate de reparatii in cazul pagubelor produse din vina lor;
32. la parasirea autovehiculului, sa nu lase actele originale in interiorul acestuia;
33. sa nu aduca modificari, din proprie initiativa autovehiculului, prin montarea diversilor
suporti, sau lipirea de aptibilduri etc.;
34. sa nu confere drept de utilizare asupra autovehicolului altor persoane.

C. MEDIUL DE MUNCA

Soferul isi desfasoara activitatea parțial în aer liber dar în mod special in cabina
autobasculantei si la atelierele de reparatii in prezenta curentilor de aer si a gazelor de ardere
provenite de la motoarele termice. Activitatea șoferilor este influenţată de temperatura mediului
ambiant, umiditatea aerului, curenţii de aer, stres, vizibilitate si iluminat.
Asigurarea corectă şi eficientă a încărcăturii este una dintre responsabilităţile principale ale
şoferului de camion. Aceasta trebuie să ţină cont de anumite reguli care pot depinde de tipul de
marfă transportat dar şi de prevederile legislaţiei sau de bunele practici din domeniu.
Aceste responsabilități sunt reglementate prin instrumente juridice diferite. În principal
încărcătorul (personalul de încărcare) şi transportatorul (conducătorul auto) îşi împart răspunderea
pentru asigurarea corectă a încărcăturii
Procesul de instruire a personalului din acest sector de activitate se realizează după Legea
319/2006, HG 1425/2006 si Codul Rutier.
 Accidentele de munca - de circulaţie

Accidentele de muncă pot apărea în diferite moduri cum ar fi:

Ca urmare a deplasării autobasculantei în șantier pe terasamente neconforme mai exact
necompactate corespunzător iar în momentul descărcării acestea se pot răsturna datorită surparii
terasamentului

Accidente pe drumurile publice (pietoni), accidente de circulaţie,( Tamponări fie datorita

neatenţiei șoferului sau din vina celorlalţi participanţi la trafic,pietoni care traversează prin locuri
nepermise ).etc
 Acidentele,implică de obicei persoane care: sunt lovite sau strivite de vehicule în deplasare
( pot fi luate în calcul mersul în marșalier), căderi din vehicole, lovituri de obiecte care cad din
vehicole sau vehicole care se răstoarnă. Astfel de accidente pot fi evitate printr-un management
eficient şi măsuri de prevenire.

Cerinţe pentru reducerea probabilităţii producerii accidentelor de circulaţie:

 Satisfacerea unor cerinţe minime de securitate şi sănătate la locul de muncă sau pe
şantiere de construcţii referitoare la căi de circulaţie, căi şi ieşiri din șantier în DN, zone de
pericol, platforme de încărcare, rampe;
 Asigurarea securităţii echipamentelor de lucru (care acoperă compatibilitatea, selectarea,
caracteristicile de securitate, siguranţa în utilizare, instruirea şi informarea, inspecţia şi
întreţinerea).
Asigurarea semnalizărilor de securitate şi/sau sănătate, acolo unde pericolele nu pot fi
evitate sau reduse corespunzător,( exemplu trecerile de nivel cu CF nesemnalizată și fără
vizibilitate ( asigurarea trecerilor fiind asigurată de agenți de semnalizare prin măsuri de prevenire;)
7. 1. 3 FACTORI DE RISC IDENTIFICATI

A. Factori de risc proprii mijloacelor de productie

 Factori de risc mecanic:

 Lovire de catre mijloacele de transport CF

 Autoblocarea functionarii mecanismului de directie sau a sistemului de

franare in mers.
 Cădere libera de scule, piese, materiale – la lucrul sub utilaj in cazul
reparatiilor, cand in vecinatate se lucreaza la cote suprapuse.
 Proiectare de corpuri sau particule – particule de parbriz rezultate ca urmare
a spargerii acestuia, etc.
 Jet, eruptie ulei la fisurarea accidentala a elementelor instalatiilor hidraulice.
 Taiere, intepare la contactul cu suprafete periculoase.
 Vibratii in regim continuu la conducere provocate de functionarea
motorului, neregularitatile caii de rulare.

 Factori de risc termic:

 Temperatura ridicata a unor suprafete atinse accidental la inspectii si

reparatii (galerii sistem evacuare, bloc motor, circuite de racire apa/ulei) ;
  Temperatura coborata a suprafetelor atinse la lucrul in aer liber in anotimpul rece -
degeraturi;

 Factori de risc electric:

 Electrocutare prin atingere directa – deteriorarea accidentala a izolatiilor,

panouri electrice neasigurate prin incuiere in atelierul de reparatii, incinta depozit;
 Electrocutare prin atingere indirecta – atingerea unor suprafete metalice
aflate accidental sub tensiune.
 Electrocutare prin atingere directa – la trecerile de nivel de cale ferată
prin atingere cu antena radio a firului de contact.

 Factori de risc chimic:

 Lucrul cu substante inflamabile (combustibil, uleiuri, unsori )

B. Factori de risc proprii mediului de munca

 Factori de risc fizic:

 Temperatura coborata iarna si ridicata vara la lucrul in aer liber;

 Curenti de aer la lucrul in aer liber, geamuri deschise, folosire instalatie
climatizare cabina;
 Calamitati naturale – alunecari de pietre în cariere, prabusiri de
terasamente necompactate corespunzător,căderi de arbori la furtuni violente
sau alunecari de teren;
  Factori de risc chimic:

 Intoxicatii cu gaze arse de la motor.

C. Factori de risc proprii sarcinii de munca

 Suprasolicitare psihica:

 Solicitarea in permanenta a atentiei in timpul deplasarii, decizii dificile in timp scurt

care solicita interventii in baza reflexelor dobandite.

 Monotonia ce intervine in cazul deplasarilor in tara (drumuri lungi)

D. Factori de risc proprii executantului

 Actiuni gresite:

 Conducerea autoturismului pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu sub influenta

unor medicamente (cu afectarea capacitatilor psihomotorii), sub influenta bauturilor
alcoolice sau intr-un stadiu avansat de oboseală.
  Conducerea autobasculantei când vorbești la telefon

 Executarea de manevre nepermise de legislatia care reglementeaza circulatia

pe drumurile publice sau de prevederile tehnologice in timpul lucrului la stationar;
 Executarea de operatii neprevazute in sarcina de munca sau de o alta maniera
decat prevederile tehnice de lucru.
 Circulatia fara inchiderea centurii de siguranta;
 Circulatia cu defectiuni la mecanismul de directie, instalatia de franare,instalatia electrica;
 Efectuarea operatiei de remorcare cu mijloace improvizate in conditiile existentei
barei rigide in dotare.
 Cadere de la inaltime ( scara de coborâre din cabină )prin pasire in gol, alunecare,
dezechilibrare.
 Utilizarea pneurilor cu uzura mai mare decat limita admisa de lege sau cu un nivel
al presiunii de aer neadecvat anotimpului;
 Neadaptarea vitezei conditiilor de trafic si starii atmosferice;
 Intreruperea functionarii motorului in pante si aducerea manetei de viteze in pozitia
de 'LIBER' ('0') la coborare
  Omisiuni:

 Neutilizarea mijloacelor de interventie din dotare (ex. : stingator, trusa medicala)

 Omiterea efectuarii de operatii care-i asigura securitatea la locul de munca.

Triunghi reflectorizant Stingător P6

Vehiculul trebuie să dispună de mijloacele necesare triunghi și stingător în cazul

unei opriri involuntare sau a unui incendiu deasemeni și în cazul de intrării/ieşirii sigure
în/din acesta. Pentru conducătorul auto poate fi necesară adoptarea de măsuri de
protecţie împotriva răsturnării sau a lovirii acestuia de obiecte în cădere. Pot fi luate în
considerare utilizarea de dispozitive de avertizare sonoră (de ex. pe autobasculante ce
efectuează manevre în marşarier, instalarea de faruri cu iluminat intermitent pe vehicule
pentru a le mări vizibilitatea)
 UNITATEA: SC GAGORUȚ CITY SRL
NUMAR PERSOANE EXPUSE: 10
loc Vișeul de jos
LUCRAREA: „ Reabilitarea liniei de cale
ferată Frontieră-Cnrtici-Simeria,
partecomponentă a Coridorului IV
Pan-European pentru circulaţia 7. 1. 4 FISA DE EVALUARE A POSTULUI DE
DURATA EXPUNERII: 10 h/zi
trenurilor cu viteza maximă de 160 LUCRU
km/h:Tronsonul 2: km 614-Curasada,
subtronsonul 2a: FISA NR. 1
km 614 - Cap Y Bârza ”
ECHIPA DE EVALUARE Evaluator Emilia
LOCUL DE MUNCA:
ABRUDAN; dr. Sofia INCILĂ U; Resp. p.m.
SOFER AUTOCAMIONETA
Aurel POP ;

FORMA CONCRETA DE MANIFESTARE A FACTORILOR

CONSECINTA CLASA DE CLASA DE NIVEL
COMPONENTA FACTORI DE RISC DE RISC MAXIMA GRAVITAT PROBA- PARTIAL
SISTEMULUI DE MUNCA IDENTIFICATI
PREVIZIBILA E BILITATE DE RISC
(descriere, parametri)

1. Lovire de catre mijloacele de transport auto si / sau CF –

1

DECES 7 3 5
accident rutier.
2. Autoblocarea functionarii mecanismului de directie sau a
DECES 7 1 3
sistemului de franare in mers.
3. Cadere libera de scule, piese, materiale – la lucrul sub
MIJLOACE DE
utilaj in cazul reparatiilor, cand in vecinatate se lucreaza DECES 7 1 3
PRODUCTIE FACTORI DE
la cote suprapuse.
1

RISC MECANIC
4. Proiectare de corpuri sau particule – particule de parbriz
INV gr. III 4 2 3
rezultate ca urmare a spargerii acestuia, etc.
5. Jet, eruptie ulei la fisurarea accidentala a elementelor
INV gr. III 4 1 2
instalatiilor hidraulice.
ITM 3-45
6. Taiere, intepare la contactul cu suprafete periculoase. 2 5 3
zile
7. Vibratii in regim continuu la conducere provocate de ITM 3-45 2 6 3
 functionarea motorului, neregularitatile caii de rulare. zile
FACTORI DE 8 Temperatura ridicata a unor suprafete atinse accidental la
RISC TERMIC ITM 3-45
inspectii si reparatii (galerii sistem evacuare, bloc motor, 2 5 3
MIJLOACE DE zile
circuite de racire apa/ulei);
PRODUCTIE
9.Temperatura coborata a suprafetelor atinse la lucrul in aer liber ITM 3-45
1

2 5 3
in anotimpul rece - degerături zile
FACTORI DE RISC 10.Electrocutare prin atingere directa – deteriorarea
ELECTRIC accidentala a izolatiilor, panouri electrice neasigurate prin DECES 7 1 3
incuiere in atelierul de reparatii, incinta depozit;
11.Electrocutare prin atingere indirecta – atingerea unor
suprafete metalice aflate accidental sub tensiune. DECES 7 1 3

12.Electrocutare prin atingere directa – la trecerile de nivel de

cale ferată prin atingere cu antena radio a firului de contact. DECES 7 1 3

FACTORI DE RISC ITM 3-45

13. Lucrul cu substante toxice, inflamabile – carburanti. 2 5 3
CHIMIC zile
14. Temperatura coborata iarna si ridicata vara la lucrul in aer ITM 3-45
2 5 3
liber; zile
15. Curenti de aer la lucrul in aer liber, geamuri deschise, ITM 3-45
FACTORI DE RISC 2 5 3
11

folosire instalatie climatizare cabina; zile

MEDIUL FIZIC
16. Calamitati naturale – alunecari de pietre în cariere,
DE MUNCA prabusiri de terasamente necompactate corespunzător, căderi DECES 7 1 3
de arbori la furtuni violente sau alunecari de teren;
FACTORI DE RISC ITM 3-45
17. Intoxicatii cu gaze arse de la motor. 2 5 3
14
CHIMIC zile
18. Solicitarea in permanenta a atentiei in timpul
SARCINA deplasarii,decizii date de șefi pentru a ajunge in timp scurt la ITM 3-45
2 5 3
DE MUNCA beneficiar și care solicita interventii in baza reflexelor zile
SUPRASOLICITAR
dobandite.
16

E PSIHICA
NEGLIJA –
19. Monotonia ce intervine in cazul deplasarilor in tara BILE 2 2 1

20. Conducerea autoturismului pentru indeplinirea sarcinilor

EXECUTANT
ACTIUNI GRESITE de serviciu sub influenta unor medicamente (cu afectarea DECES 7 2 4
capacitatilor psihomotorii), sub influenta bauturilor alcoolice
 sau intr-un stadiu avansat de oboseala.
21. Executarea de manevre nepermise de legislatia care
reglementeaza circulatia pe drumurile publice sau de DECES 7 1 3
prevederile tehnologice in timpul lucrului la stationar.
22.Executarea de operatii neprevazute in sarcina de munca
DECES 7 1 3
sau de o alta maniera decat prevederile tehnice de lucru.
23.Circulatia fara inchiderea centurii de siguranta; DECES 7 1 3
24. Circulatia cu defectiuni la mecanismul de directie,
DECES 7 1 3
instalatia electrica, instalatia de franare.
25. Neadaptarea vitezei de deplasare la conditiile de trafic si
DECES 7 1 3
meteorologice.
ACTIUNI GRESITE 26. Efectuarea operatiei de remorcare cu mijloace
DECES 7 1 3
improvizate in conditiile existentei barei rigide in dotare.
27. Executarea de operatii cu cabina rabatata fara folosirea
EXECUTANT dispozitivului suplimentar din dotare.
DECES 7 1 3
28. Deplasari, stationari in zone periculoase: in raza de
actiune a mijloacelor de ridicat, pe caile de acces auto, DECES 7 2 4
CF, pe incarcatura, etc.
29. Cadere de la inaltime ( scara de coborâre din cabină ) prin
DECES 7 1 3
pasire in gol, alunecare, dezechilibrare.
30. Nesincronizare intre membrii unei formatii la lucrul in
echipa (ex.: efectuarea manevrei de mers inapoi cu DECES 7 1 3
pilotare intr-o directie sau la momente de timp eronate).
OMISIUNI 31. Omiterea efectuarii de operatii care-i asigura securitatea
DECES 7 1 3
la locul de munca.
32. Neutilizarea echipamentului individual de protectie si a
DECES 7 1 3
celorlalte mijloace de protectie din dotare.
Nivelul de risc global al postului de lucru este:
32
Riri
i=1 0(7x7) + 0(6x6) + 1(5x5) + 2(4x4) + 27(3x3) + 1(2x2) + 1(1x1) 305
Nrg6 = 29
= 0x7 + 0x6 + 1x5 + 2x4 + 27x3 + 1x2 + 1x1
= 97 = 3,22
ri
i=1
NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,22
PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICATI DUPA ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCA

LOC DE MUNCĂ: SC GABORUȚ CITY S.R.L.

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,22

POSTUL - ȘOFER AUTOBASCULANTĂ

 LEGENDA:

F1- Lovire de catre mijloacele de transport auto si / sau CF – accident rutier.

F2- Autoblocarea functionarii mecanismului de directie sau a sistemului de
franare in mers.
F3- Cadere libera de scule, piese, materiale – la lucrul sub utilaj in cazul
reparatiilor, cand in vecinatate se lucreaza la cote suprapuse.
F4- Proiectare de corpuri sau particule – particule de parbriz rezultate ca urmare a
spargerii acestuia, etc.
F5- Jet, eruptie ulei la fisurarea accidentala a elementelor instalatiilor hidraulice.
F6- Taiere, intepare la contactul cu suprafete periculoase.
F7- Vibratii in regim continuu la conducere provocate de functionarea motorului,
neregularitatile caii de rulare.
F8- Temperatura coborata a suprafetelor atinse – la verificare, aranjare,
manipulare marfa
F9- Electrocutare prin atingere directa: deteriorare accidentala a instalatiilor
electrice ; defecte ale echipamentelor tehnice electrice (in special partea de
alimentare), prin atingere indirecta: patrundere a unor portiuni de utilaj in zona
de influenta, atingerea unor suprafete metalice aflate accidental sub tensiune
F10- Lucrul cu substante toxice, inflamabile – carburanti.
F11- Curenti de aer – la lucrul in aer liber sau din cauza unor neetanseitati.
F12- Nivel de iluminare: in stationare pe timp de noapte, la deplasarea pe timp de
noapte intervine fenomenul de orbire provocat de folosirea incorecta a
luminilor de catre participantii la trafic
F13- Calamitati naturale – trasnet, inundatie, alunecari de teren, prabusiri de
copaci, seisme, incendii.
F14- Efort dinamic ridicat la manipularea manuala marfii transportate; pozitii de
lucru fortate sau vicioase in timpul unor lucrari de reparatii.
F15- Solicitare permanenta a atentiei in timpul deplasarii sau lucrului la stationar,
decizii dificile in timp scurt, operatii repetitive de ciclu scurt si mediu.
F16- Executarea de operatii neprevazute in sarcina de munca sau de o alta
maniera decat prevederile tehnice de lucru.
F17- Executarea de manevre nepermise de legislatia care reglementeaza
circulatia pe drumurile publice sau de prevederile tehnologice in timpul
lucrului la stationar.
F18- Circulatia cu defectiuni la mecanismul de directie, instalatia electrica,
instalatia de franare.
F19- Neadaptarea vitezei de deplasare la conditiile de trafic si meteorologice.
F20- Conducerea autoturismului pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu sub
influenta unor medicamente (cu afectarea capacitatilor psihomotorii), sub
influenta bauturilor alcoolice sau intr-un stadiu avansat de oboseala.
F21- Depasirea numarului maxim de persoane admise in cabina, a sarcinii maxime
admise sau angajarea de discutii cu pasagerii.
F22- Efectuarea operatiei de remorcare cu mijloace improvizate in conditiile
existentei barei rigide in dotare.
F23- Executarea de operatii cu cabina rabatata fara folosirea dispozitivului
 suplimentar din dotare.
F24- Deplasari, stationari in zone periculoase: in raza de actiune a mijloacelor de
ridicat, pe caile de acces auto, CF, pe incarcatura, etc.
F25- Cadere la acelasi nivel prin impiedicare, alunecare, dezechilibrare.
F26- Cadere de la inaltime prin pasire in gol, alunecare, dezechilibrare.
F27- Nesincronizare intre membrii unei formatii la lucrul in echipa (ex.: efectuarea
manevrei de mers inapoi cu pilotare intr-o directie sau la momente de timp
eronate).
F28- Omiterea efectuarii de operatii care-i asigura securitatea la locul de munca.
F29- Neutilizarea echipamentului individual de protectie si a celorlalte mijloace de
protectie din dotare.
 7.5 FISA DE MASURI PROPUSE PENTRU POSTUL DE LUCRU

Nr. Nivel de MASURI PROPUSE

FACTOR DE RISC
Crt
0 1
Lovire de catre mijloacele de transport auto si / sau CF –
1.
accident rutier.
Solicitare permanenta a atentiei in timpul deplasarii sau
2. lucrului la stationar, decizii dificile in timp scurt, operatii
repetitive de ciclu scurt si mediu.
Executarea de operatii neprevazute in sarcina de munca
3.
sau de o alta maniera decat prevederile tehnice de lucru.
Deplasari, stationari in zone periculoase: in raza de
4. actiune a mijloacelor de ridicat, pe caile de acces auto, CF,
pe incarcatura, etc.
risc Nominalizarea masurii
2 3
Masuri organizatorice:
• respectarea prevederilor care reglementeaza circulatia pe
drumurile publice
5
• deplasarea cu viteza redusa, prevazuta in instructiuni proprii
specifice pentru evitarea oricaror pericole legate de calitatea
drumului
Masuri organizatorice:
• control medical periodic
4 • alcatuirea traseelor cu o respectare judicioasa a alternantei
conducere/odihna, functie de starea de oboseala a
conducatorului auto
• folosirea spatiilor de odihna in intervalele dintre deplasari.
Masuri organizatorice:
• Instruirea lucratorilor privind consecintele nerespectarii
restrictiilor de securitate – neutilizarea sau utilizarea incompleta
4 a mijloacelor de protectie, efectuarea de operatii care nu sunt
trecute in fisa postului etc.
• verificarea prin control permanent, din partea sefului formatiei,
si / sau prin sondaj, din partea sefilor ierarhic superiori
Masuri tehnice
• marcarea cailor de acces, caile auto si a culoarelor de actiune a
mijloacelor de ridicat
4 Masuri organizatorice:
• instruire periodica referitor la pericolele care apar in cazul deplasarii
sau stationarii in zonele periculoase
• folosirea tuturor mijloacele de avertizare din dotare (optice, acustice)
• semnalizarea corespunzatoare a riscurilor la locurile de munca
 INTERPRETAREA

REZULTATELOR EVALUARII PENTRU POSTUL DE - ȘOFER

AUTOBASCULANTĂ

Nivelul de risc global calculat pentru postul de lucru Șofer autobasculantă este egal
cu 3,22, valoare ce il incadreaza in categoria locurilor de munca cu nivel de risc acceptabil.
Rezultatul este sustinut de “Fisa de evaluare Șofer”, din care se observa ca din totalul
de 29 factori de risc identificati 4 depasesc, ca nivel partial de risc, valoarea 3: 0 incadrandu-se in
categoria factorilor de risc maxim, 0 incadrandu-se in categoria factorilor de risc foarte
mare, 1 incadrandu-se in categoria factorilor de risc mare, iar ceilalti 3 incadrandu-se in categoria
factorilor de risc mediu.
Cei 4 factori de risc ce se situeaza in domeniul inacceptabil sunt:
F1 Lovire de catre mijloacele de transport auto si / sau CF – accident - N.V.P.R. 5
rutier.
F15 Solicitare permanenta a atentiei in timpul deplasarii sau lucrului la - N.V.P.R. 4
stationar, decizii dificile in timp scurt, operatii repetitive de ciclu
scurt si mediu.
F16 Executarea de operatii neprevazute in sarcina de munca sau de o - N.V.P.R. 4
alta maniera decat prevederile tehnice de lucru.
F24 Deplasari, stationari in zone periculoase: in raza de actiune a - N.V.P.R. 4
mijloacelor de ridicat, pe caile de acces auto, CF, pe incarcatura,
etc.
Pentru diminuarea sau eliminarea celor 4 factori de risc (care se situeaza in domeniul
inacceptabil), sunt necesare masurile generic prezentate in “Fisa de masuri propuse” pentru postul
de lucru Șofer autobasculantă
In ceea ce priveste repartitia factorilor de risc pe sursele generatoare, situatia se prezinta
dupa cum urmeaza
34,48%, factori proprii mijloacelor de productie;
10,34%, factori proprii mediului de munca;
6,90%, factori proprii sarcinii de munca;
48,28%, factori proprii lucratorului.

Din analiza Fisei de evaluare se constata ca 72,41% dintre factorii de risc identificati pot avea
consecinte ireversibile asupra lucratorului (DECES sau INVALIDITATE )
 LOC DE MUNCĂ - ȘOFER

8.1 PREVEDERI GENERALE

1. Prezentele instrucţiuni proprii cuprind măsuri de prevenire a accidentării şi îmbolnăvirii

profesionale pentru şofer, şi iau în considerare pericolele specifice acestei activităţi şi cerinţele
desfăşurării proceselor de muncă în condiţii de securitate şi sănătate.
2. Ca macaragiu şofer vor lucra numai lucrători şcolarizaţi, instruiţi şi testaţi.
3. Conducerea autovehiculelor este permisă conducătorilor auto numai în condiţiile prevăzute
de Regulamentul privind circulaţia pe drumurile publice şi instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare emise
de Ministerul Transporturilor. Ca şoferi vor fi repartizaţi numai lucrători declaraţi apţi
în urma controalelor medicale efectuate de medicul de medicina muncii, inclusiv a examenului
medical oftalmologie.
4. Examenul medical se va realiza periodic, în conformitate cu prevederile determinate
de exercitarea profesiunii.
5. La repartizarea în muncă a tinerilor, femeilor, precum şi a persoanelor cu diverse infirmităţi, vor
fi respectate reglementările în vigoare privind angajarea acestor categorii de personal.
6. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă se va realiza conform instrucţiunilor proprii.
7. În cadrul procesului de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă a lucrătorilor, se vor transmite toate informaţiile necesare referitoare la:
- riscurile la care sunt expuşi;
- măsurile de prevenire şi protecţie aferente riscurilor existente;
- părţile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate, în funcţie de specificul activităţii;
- dispozitivele de protecţie existente;
- mijloacele de protecţie şi autoprotecţie;
- defecţiunile previzibile şi/sau probabile;
- modul de acţiune în caz de avarii, accidente, stări de pericol grav şi iminent;
- sistemele de avertizare/semnalizare/alarmare.
8. Dotarea cu echipament individual de protecţie şi alegerea sortimentelor în funcţie de riscurile
specifice fiecărui tip de activitate sau lucrare, se va face în urma evaluării riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională, conform cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de
către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă aprobate de HG
1048/2006.
9. Este interzisă utilizarea echipamentelor individuale de protecţie care nu sunt realizate şi
certificate în conformitate cu standardele şi normativele în vigoare.
10. La terminarea lucrului, echipamentul individual de protecţie va fi depus în vestiarul special
amenajat şi va fi controlat zilnic dacă este complet, bine întreţinut şi în bună stare.
11. Pentru asigurarea unei igiene corporale corespunzătoare, lucrătorii care manipulează diverse
materii şi materiale nocive, înainte de servirea mesei, îşi vor spăla mâinile şi faţa.

8.2. ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

12. Este interzisă utilizarea aparatelor/instalaţiilor în alt scop decât cel prevăzut.
13. Este obligatorie păstrarea curăţeniei la locul de muncă şi a echipamentelor
tehnice.
14. Este interzisă aşezarea materialelor, dispozitivelor, sculelor, etc. pe căile de acces şi
circulaţie.
15. La începutul lucrului lucrătorii au obligaţia de a verifica existenţa dispozitivelor de protecţie
şi a protectorilor precum şi starea tehnică a echipamentelor de muncă
16. La începutul lucrului lucrătorii au obligaţia de a verifica existenţa şi funcţionarea corpurilor
de iluminat, iar în cazul depistării unor surse de lumină defecte vor anunţa imediat personalul de
întreţinere.
17. Se interzice lucrătorilor să lucreze cu echipamentele tehnice pentru utilizarea cărora nu au
pregătirea şi instruirea necesară şi pentru care nu au fost anume desemnaţi de şefii ierarhici.
Lucrările la echipamentul electric, pneumatic şi hidraulic trebuie executate doar de persoane
autorizate.
18. Este interzis să se lucreze sau să se continue lucrul cu echipamentele tehnice atunci când
se constată anomalii în funcţionarea acestora.
19. Este interzis lucrul la aparatele/instalaţiile a căror cabluri electrice sunt deteriorate.
20. Se interzice lucrătorilor să intervină pentru remedierea defecţiunilor constatate la
echipamentele tehnice, indiferent de natura defecţiunii.
21. Sunt permise ridicarea /montarea subansamblelor, dispozitivelor, accesoriilor, sculelor şi
pieselor ce depăşesc 20 Kg doar cu mijloace mecanizate.
22. După terminarea lucrului sau la predarea schimbului, lucrătorul este obligat să cureţe
aparatele/instalaţiile, să lase ordine la locul de muncă şi să comunice schimbului următor toate
defecţiunile care au avut loc în timpul lucrului, pentru a nu expune la accidente lucrătorul care preia
maşina/instalaţia.
23. Materialele, consumabilele se vor aşeza în locurile stabilite şi nu vor împiedica mişcările
lucrătorilor, funcţionarea aparatului/instalaţiei şi circulaţia pe căile de acces. Materialele,
consumabilele cu dimensiuni mai mici se vor depozita în cutii.
24. Fumatul nu este permis decât în locul special amenajat şi semnalizat cu pictograma - LOC
PENTRU FUMAT.
25. Lucrătorii sunt obligaţi să se asigure în momentul în care pătrund pe o cale de circulaţie.
26. Se interzice plecarea în cursă a autovehiculelor care prezintă stare tehnică şi estetică
necorespunzătoare sau care depăşesc limitele admis ale nivelului de zgomot sau concentraţiile
maxime admise ale noxelor în gazele de evacuare.
27. Se interzice plecarea în cursă a autovehiculelor destinate transportului de persoane care nu
sunt amenajate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind circulaţia pe drumurile publice
şi ale prezentelor instrucţiuni.
28. Conducătorii auto au obligaţia ca pentru asigurarea condiţiilor tehnice ale autovehiculelor, să
verifice înainte de plecarea în cursă următoarele:
- instalaţia de alimentare cu carburanţi, instalaţia electrică, instalaţia de încălzire, sistemul de
direcţie, semnalizare, rulare şi frânare care trebuie să fie în stare corespunzătoare şi fără improvizaţii;
- să nu aibă ataşate rezervoare suplimentare de combustibil, în afara celor montate de către
uzina constructoare;
- existenţa şi integritatea fizică şi funcţională a oglinzilor retrovizoare;
- uşile să fie în bună stare de funcţionare;
- să confirme, prin semnătură pe foaia de parcurs, că autovehiculul corespunde din
punct de vedere tehnic.
29. Este interzisă circulaţia autovehiculelor cu remorci, dacă una din componentele sistemului de
împerechere este defectă sau deteriorată.
30. Este interzisă manevra de mers înapoi a autovehiculelor cu remorcă dacă nu se blochează în
prealabil peridocul.
31. Conducătorul auto trebuie să asigure că în inventarul autovehiculului să se găsească:
- lampa electrică portabilă;
- dispozitivul de protecţie împotriva săririi inelului de siguranţă al jantei (pe timpul
umflării anvelopelor nedemontate);
- dispozitivul suplimentar pentru fixarea cabinei după rabatarea ei;
- două capre pentru suspendarea autovehiculului;
 - patru pene pentru asigurarea împotriva deplasării necomandate a mijloacelor de transport în
timpul defecţiunilor tehnice, în diferite situaţii ivite;
- manometru pentru verificarea presiunii pneurilor;
- trusă medicală de prim ajutor;
- trusă de scule şi unelte în bună stare, corespunzătoare tipului de autovehicul;
- cric corespunzător tonajului autovehiculului încărcat şi suport de lemn pentru stabilizarea
acestuia;
- două triunghiuri reflectorizante sau dispozitiv de semnalizare a avariilor;
- stingător, iar în cazul autovehiculelor care transportă încărcături uşor inflamabile sau
periculoase, câte două stingătoare precum şi ladă sau sac cu nisip, o pătură groasă şi o lopată pentru
împrăştierea nisipului;
- în funcţie de natura transportului, autovehiculul va vi dotat şi cu alte mijloace în scopul
preîntâmpinării accidentelor - frânghii, prelate etc.;
- pe timp de iarnă, autovehiculele vor fi dotate în plus cu: huse pentru acoperirea măştii
radiatorului, lanţuri, lopeţi, nisip, sare etc.;
Cerințe:
In cazul în care unul din obiectele menţionate lipsesc, şoferul trebuie să-l informeze pe şeful de
coloană.
32. Mijloacele auto care transportă persoane vor fi întreţinute în stare bună de funcţionare şi de
curăţenie, înainte de plecare în cursă, conducătorul auto va efectua, în afară de cele arătate mai sus
şi un minuţios control tehnic privind:
- starea geamurilor, a uşilor, buna lor închidere şi funcţionare;
- starea parasolarului de protecţie montat asupra parbrizului;
- existenţa şi starea perdelelor de la geamurile din spatele scaunului conducătorului auto;
- etanşeitatea sistemului de evacuare a gazelor eşapate;
- funcţionarea pe timp friguros a sistemului de încălzire din dotarea mijlocului de transport, astfel
încât să asigure încălzirea corespunzătoare a salonului autobuzului, fiind interzise orice improvizaţii;
- existenţa oglinzilor retrovizoare, starea şi amplasarea lor, astfel încât să permită şoferului să
supravegheze de la locul său uşile de la urcare, coborâre, precum şi carosabilul din spate.
33. In afară de verificările prezentate, conducătorul auto de pe autobasculante va
controla buna funcţionare a dispozitivelor de închidere a obloanelor precum şi dispozitivului de
siguranţă împotriva basculării necomandate a benei.
Se interzice plecarea în cursă dacă se constată că dispozitivele nu sunt corespunzătoare.
34. În afară de verificările prezentate mai sus conducătorul auto al mijlocului auto cu remorcă sau
semiremorcă cu greutate mai mare de 750 Kgf, va controla existenţa şi buna funcţionare a instalaţiei
de frânare a remorcii sau a semiremorcii acţionată din cabina autovehiculului trăgător;
 - lanţurilor sau cablurilor pentru legătura suplimentară a remorcii de autovehiculul trăgător;
- dispozitivul care permite frânarea - imobilizarea - roţilor când remorcile sau semiremorcile sun
decuplate de autovehiculul trăgător.
35. Conducătorilor auto le este interzis să transporte în cabina mijlocului de transport un număr
de persoane mai mare decât cel stabilit prin construcţia autovehiculului şi înscris în certificatul de
înmatriculare.
Parcarea
36. Este interzisă parcarea autovehiculelor pe drumurile de trecere din garaj şi din incinta
unităţilor sau subunităţilor, precum şi sub liniile electrice aeriene.
37. Locurile de parcare devenite lunecoase prin scurgeri sau împrăştieri de substanţe grase,
lichide etc. vor fi curăţate şi apoi presărate cu materiale aderente - nisip, cenuşă, zgură etc.
38. În timpul iernii, drumurile de acces, trotuarele, pasajele din parcare vor fi curăţate de zăpadă
sau gheaţă, presărându-se rumeguş, zgură, nisip, sare etc.
39. La parcarea autovehiculelor pe locurile destinate acestui scop, conducătorii auto vor lua
următoarele măsuri:
- vor asigura distanţa de manevrare în siguranţă dintre autovehicule şi între acestea şi construcţii;
- vor opri motorul;
- vor frâna autovehiculul, vor scoate cheile din contact;
- vor închide uşile şi vor asigura prin închidere uşile cabinei;
- vor scoate de sub tensiune instalaţia electrică a mijlocului de transport, acţionând întrerupătorul
general - dacă e cazul.
40. Se interzice folosirea flăcării deschise sau a altor surse de foc pentru pornirea motorului.
41. Se interzice părăsirea autovehiculului cu motorul în funcţiune.
42. La locul de parcare sunt interzise:
- efectuarea probelor de frânare în mers. Acestea se vor efectua la standurile de încercare a
eficienţei sistemului de frânare sau în zone special amenajate;
- alimentarea cu combustibili sau lubrifianţi,
- aruncarea cârpelor îmbibate cu produse petroliere etc.;
- parcarea autovehiculelor încărcate cu materiale explozive sau uşor inflamabile, cu rezervoare
de benzină fisurate sau sparte, cu buşoane lipsă sau neetanşe.
43. Parcarea autovehiculelor destinate transportului de produse petroliere - cisterne, remorci ,
cisterne etc. - se va face separat faţă de celelalte autovehicule. Este interzisă parcarea acestor
autovehicule în apropierea staţiilor de alimentare.
44. Ieşirea autovehiculelor din parcare şi din incintele agenţilor economici în drumurile publice se
face cu faţa. în cazul când nu este posibil, ieşirea pe drumurile publice se efectuează numai cu
pilotare.

8.3.TRANSPORTUL MĂRFURILOR

Măsuri generale de securitate a muncii privind mărfurile transportate

45. Încărcarea autovehiculelor se va face în conformitate cu indicaţiile date de fabrica
constructoare.
46. La manevrarea, poziţionarea şi fixarea autovehiculelor pentru încărcare - descărcare,
conducătorii auto vor respecta prevederile instrucţiunilor de protecţie a muncii specifice locurilor de
muncă respective.
47. Conducătorii auto vor supraveghea ca încărcătura să fie repartizată uniform pe platforma
autovehiculelor, precum şi respectarea tonajului şi gabaritului.
48. Conducătorul autovehiculului care efectuează transportul va verifica la plecarea în cursă
dacă acesta constată că încărcătura nu a fost legată corespunzător.
49. Aşezarea mărfurilor în autovehicule se va face astfel încât să fie asigurată stabilitatea lor în
timpul parcursului. Responsabilitatea asupra modului de aşezare şi de ancorare a încărcăturii revine
unităţii la care se face încărcarea.
50. Conducătorul auto va refuza efectuarea transportului dacă acesta nu îndeplineşte condiţiile
de tonal şi/gabarit. în cazul încărcăturilor formate din lăzi, butoaie, cutii sau colete, se interzice să se
lase locuri goale între acestea. La nevoie, între rânduri se vor pune chituci sau şipci de lemn.
51. La transportul pieselor şi materialelor cilindrice, cu volum şi greutate mare, acestea se vor fixa
de către expeditor cu juguri care se fixează de platforma caroseriei. Când rămân spaţii pe platforma
caroseriei, se va asigura încărcătura împotriva deplasării.
52. În caroseria autocamioanelor se pot transporta împreună cu încărcătura numai încărcătorii
sau însoţitorii mărfurilor prevăzuţi în foaia de parcurs, cu obligaţia să nu călătorească deasupra
încărcăturii sau în picioare şi să nu fumeze. Pentru transportul lor se amenajează un spaţiu prevăzut
cu bancă fixată rigid de platformă, în partea din spate a caroseriei.
53. Este interzis să se transporte persoane pe părţile laterale ale caroseriei, în picioare, în
caroserie, pe scări, precum şi în remorci sau deasupra încărcăturii.
54. Este interzis să se transporte în caroseria sau cabina autovehiculului, persoane care se află
în stare de ebrietate.
55. Se interzice urcarea sau coborârea persoanelor în timpul mersului.
56. Se interzice accesul la locul de încărcare - descărcare al autovehiculelor, persoanelor care nu
au nicio atribuţiune la aceste operaţii.
57. Încărcarea cu materiale a autovehiculelor va fi astfel făcută încât conducătorul auto să aibă
vizibilitatea necesară în mers şi posibilitatea supravegherii parcursului.
58. La încărcarea autovehiculelor cu ajutorul macaralelor sau excavatoarelor, se vor respecta
următoarele măsuri:
- încărcarea se va face dinspre părţile laterale ale autovehiculului sau dinspre partea din spate;
- încărcătura va fi aşezată pe platformă cât mai încet posibil pentru a se evita şocurile, avariile sau
accidentele;
- conducătorul auto nu va permite staţionarea de persoane pe platforma autovehiculului în cabină
şi pe scări;
- conducătorul autovehiculului (camion, basculantă, tractor etc.), va părăsi cabina şi se va
îndepărta de zona de acţiune a macaralei sau a excavatorului; prin excepţie, la încărcarea cu
excavatorul a autovehiculelor prevăzute cu apărătoare de cabină, se admite prezenţa în cabină a
conducătorului auto. în cazul încărcării mărfurilor care depăşesc gabaritul este interzisă prezenţa
conducătorului auto în cabină, indiferent de mijloacele de încărcare utilizate şi de capacitatea
autovehiculului.
59. Conducătorul auto nu va efectua controlul tehnic sau repararea autovehiculului în timpul
încărcării sau descărcării acestuia.
60. Mărfurile care ar putea să se împrăştie în timpul transportului trebuie să fie ambalate şi
acoperite cu prelată, iar caroseria autovehiculelor destinate unor astfel de transporturi nu trebuie să
permită scurgerea mărfii.
61. În funcţie de felul şi dimensiunile mărfii transportate, precum şi de lungimea autovehiculelor în
care se transportă, pentru a se efectua toate manevrele cu uşurinţă şi fără pericol de accidentare, la
locurile de încărcare - descărcare, beneficiarul transportului nu trebuie să permită scurgerea mărfii.
Mărfuri grele şi voluminoase
62. Autovehiculele şi remorcile nu vor fi încărcate cu mărfuri ce pot depăşi gabaritul admis şi
greutatea pe osie prevăzute.
63. Dacă încărcătura autovehiculelor depăşeşte gabaritul admis pentru circulaţie pe drumurile
publice, transportul se va efectua numai cu aprobarea organelor Ministerului de Interne şi Regia
Autonomă a Drumurilor. în această situaţie transportul se va efectua în condiţiile prevăzute de
Regulamentul privind circulaţia pe drumurile publice circulaţia autovehiculelor cu gabarite şi tonaje
depăşite.
64. Mărfurile ambalate pot depăşi înălţimea obloanelor, cu condiţia de a fi asigurate prin legare
pentru a nu cădea în parcurs.
65. Legarea mărfurilor se va face în aşa fel încât ambalajul să nu aibă muchii tăioase care, în
parcurs, să poată produce tăierea - roaderea - legăturilor sau desfacerea acestora.
66. Operaţiile de încărcare şi descărcare a pieselor grele şi voluminoase în şi din autovehicule se
vor face cu ajutorul instalaţiilor de ridicat.
67. Manipularea greutăţilor mari pe platforma autovehiculelor se va face cu dispozitive speciale
de ridicat, omologate.
68. Caroseria autovehiculului în care se face încărcarea mărfurilor grele trebuie să fie netedă şi
rezistentă.
69. Descărcarea mărfurilor grele trebuie să se facă pe suprafeţe nivelate şi consolidate.
70. La încărcarea şi descărcarea mărfurilor grele cu ajutorul planurilor înclinate se vor folosii trolii.
In aceste cazuri lucrătorii vor păstra o distanţă corespunzătoare faţă de mărfurile ce se
încarcă/descarcă.

8.4.AUTOBASCULANTE

Autobasculante mai mici de 20 t

71. Înainte de a pleca în cursă, conducătorul auto va verifica starea tehnică a autobasculantei,
conform prevederilor pentru autovehicule şi în plus va verifica:
- existenţa şi starea tijei de blocare a benei;
- starea cablurilor de limitare a cursei de ridicare a benei;
- funcţionarea corectă a dispozitivului de ridicare şi coborâre a benei.
72. Conducătorii auto nu vor porni de pe loc şi nu vor circula cu autobasculanta având bena
ridicată.
73. În timpul încărcării mecanizate a autobasculantei conducătorului auto îi este interzis să stea
în cabina autovehiculului, dacă acesta nu este prevăzută cu apărătoare de cabină.
74. La descărcare, înainte de a comanda ridicarea benei, conducătorul auto:
- va asigura autobasculanta cu frâna de mână;
- se va asigura că bena, în poziţie ridicată, nu va lovi construcţiile învecinate;
- se va asigura că bena, în poziţie ridicată, nu se va opri la distanţă periculoasă de o linie
electrică aeriană.
75. Este interzis conducătorului auto să intervină la instalaţia hidraulică. Repararea acesteia
trebuie făcută de personal calificat.
76. La defectarea sistemului hidraulic de ridicat, conducătorul auto va proceda după cum
urmează:
- dacă mecanismul de ridicare al benei răspunde la comenzile automate necorespunzător, iar
autobasculanta are tija de blocare în bună stare:
- va comanda coborârea benei în poziţie orizontală (rezemată de şasiu)
 - va descărca materialele din benă;
- va comanda ridicarea benei în poziţie maximă şi va fixa bena în această poziţie cu tija de
blocare;
- va remedia defecţiunile constatate la partea mecanică a mecanismului de ridicare a benei; este
interzisă intervenţia conducătorului auto la instalaţia hidraulică;
- va verifica starea şasiului, jocul bolţurilor de fixare a benei pe şasiu şi fixarea axei portabile pe
şasiu
- va efectua probele de ridicare şi de coborâre a benei.
- dacă mecanismul de ridicare al benei nu răspunde la comenzi, iar bena a fost blocată într-o
poziţie intermediară de ridicare, conducătorul auto:
- va sprijini bena în poziţia în care se află prin introducerea unor grinzi sau chituci de lemn între
şasiu şi benă;
- va descărca materialele din benă;
- va remedia defecţiunea constatată la partea mecanică a mecanismului de ridicare a benei;
- după ieşirea de sub autobasculantă a celui care a remediat defecţiunea, va comanda ridicarea
automată a benei în poziţie maximă;
- va scoate grinzile sau chitucii care au servit la sprijinirea benei;
- va verifica modul de funcţionare al mecanismului de ridicare a benei, executându-se de mai
multe ori coborârea şi ridicarea automată a benei, fără încărcătură.
77. Este interzis transportul persoanelor în bena autobasculantelor.
78. La autobasculantele care basculează pe trei părţi, se va urmări ca, înainte de plecarea în
cursă, bena să fie bine fixată pe suporţi prin intermediul celor patru cuie de blocare, iar obloanele
închis prin cârligele lor. La basculare, bena acestora va fi bine fixată pe suport prin cele două cuie de
blocare rămase în locaşurile lor, iar cele două coliere de siguranţă ale suportului spate vor fixa, bine
strânse, cepurile de oprire.
79. La transportul gunoiului şi zăpezii cu autobasculante se vor respecta, în afară de cele
prezentate la autovehicule şi următoarele prevederi specifice:
- lucrătorii care deservesc autobasculanta vor călătorii numai în cabină;
- la descărcarea gunoiului, se interzice deplasarea autobasculantei până la marginea rampei de
gunoi;
- la încărcarea zăpezii, autobasculanta va fi manevrată astfel încât lucrătorii ce o încarcă să se
afle între aceasta şi bordura trotuarului;
- la descărcarea zăpezii, manevrarea la mersul înapoi a autobasculantei se va dirija de către un
lucrător aflat la sol, lateral, în stânga spate, în câmpul vizual al conducătorului; distanţa de la gura
canalului la roţile din spate va fi de cca. 1 m.
80. La descărcarea zăpezii pe estacade, se vor respecta următoarele:
 - se pot descărca simultan mai multe autobasculante, în funcţie de construcţia şi capacitatea
estacadei;
- manevrarea la estacadă a autobasculantei se va dirija de către un lucrător aflat la sol, instruit
special în acest scop;
- se vor respecta sensurile unice de circulaţie;
- la intrarea pe estacadă pe distanţa de 200 m până la grinda opritoare a estacadei, viteza
maximă de deplasare va fi de 3 Km/h, iar la ieşirea din estacadă a autobasculantei descărcate, viteza
maximă va fi de 4 Km/h.

8.5.AUTOCAMIOANE – AUTOBASCULANTE > 20 To

81. Autocamioanele cu platformă basculabilă destinate transportului de materiale ca: balast,

nisip, pământ, cereale şi deşeuri vor fi verificate înainte de plecarea în cursă asupra stării tehnice,
controlându-se de asemenea şi:
- existenţa sigiliului la supapa de siguranţă a instalaţiei hidraulice;
- dacă robinetul de comandă a basculării este în poziţia - COBORÂRE;
- existenţa celor două cabluri de siguranţă.

82. La remorcile basculabile se va verifica starea cuplajelor (hidraulic de frânare şi de

semnalizare) precum şi sistemul de împerechere a remorcii cu autovehiculul trăgător: cârlig de
tracţiune, proţap şi lanţuri de siguranţă.
83. După cuplarea remorcii de autovehiculul trăgător se va asigura cu şplint cârligul de tracţiune
al autovehiculului trăgător.
84. Este interzis să se efectueze viraje strânse pentru a se evita suprasolicitarea proţapului.
85. La încărcarea autocamioanelor cu platformă basculabilă şi a remorcilor basculabile,
conducătorul auto va coborî din cabină şi va ieşi din raza de acţiune a utilajului de încărcare
mecanizată, după asigurarea autocamionului împotriva pornirii necomandate.
86. La descărcarea prin basculare a autocamioanelor cu platformă basculabilă şi a remorcii
basculabile şi înainte de a pomi de pe loc, acestea vor fi blocate din nou prin manevrarea celor două
manete în poziţia - COBORÂRE.
87. Nu se admite pornirea de pe loc a autocamionului cu platformă basculabilă şi a remorcii
basculabile înainte de a se aşeza corect caroseria şi de a se bloca de bolţuri.

8.7.1. Circulaţia pe timp nefavorabil

88. Pe timp de ceaţă, autovehiculele vor circula cu viteză redusă până la limita evitării oricărui
pericol. De asemenea, pe timp de ceaţă, în mers şi în staţionare, autovehiculele de orice fel vor fi
iluminate şi în timpul zilei, iar conducătorii acestora sunt obligaţi să dea semnale sonore şi să
răspundă prin aceleaşi semnale la avertizările altor vehicule care se apropie.
89. Regulile de circulaţie stabilite pentru timp de ceaţă sunt obligatorii şi în caz de ploaie
torenţială, de ninsoare abundentă, de viscol sau în alte condiţii atmosferice care determină reducerea
vizibilităţii.
90. Când se circulă pe un drum acoperit cu zăpadă, conducătorii autovehiculelor sunt obligaţi ca
la întâlnirea cu autovehicule ce vin din sens opus, să reducă viteza până la limita evitării oricărui
pericol.
91. În apropierea autovehiculelor destinate deszăpezirii drumurilor,
conducătorii auto care vin din direcţia opusă sunt obligaţi să oprească pe partea dreaptă, pentru a se
face loc acestora.

Circulaţia autobasculantelor pe drumurile publice

92. Autovehiculele care, prin construcţie sau prin încărcătura transportată, depăşesc tonajul şi
gabaritele prevăzute de lege, vor circula conform prevederilor legale.
93. Conducătorii auto de pe mijloacele de transport cu gabarite şi tonaje depăşite sunt obligaţi:
- să nu pună în pericol siguranţa celorlalte persoane sau vehicule care circulă pe acelaşi traseu;
- să nu staţioneze pe partea carosabilă a drumurilor;
- să respecte traseul stabilit în autorizaţia organului de administrare a drumului.
94. Pentru transportul interjudeţean cu autovehicule ale căror gabarite sau încărcături depăşesc
în lăţime 3,5 m, unitatea care efectuează transportul va anunţa, în prealabil, poliţia judeţului de la locul
de plecare.
95. Remorcarea autovehiculelor rămase în pană se va face în conformitate cu prevederile
Regulamentului privind circulaţia pe drumurile publice.
96. Remorcile vor fi tractate în următoarele condiţii:
- remorca va fi prevăzută cu sistem de frânare, iar în spate cu aceeaşi instalaţie de semnalizare şi
de iluminat ca şi autovehicul trăgător;
- nu se admite remorcarea simultană a mai mult de două remorci
 Conducerea preventivă
- Zonele aglomerate necesită limitări de
viteză, în special atunci când circulaţia
pietonilor nu este separată de traficul rutier.
- Păstrarea curăţeniei drumurilor, fără
deşeuri şi obstacole mobile;

- Evitarea curbelor strânse. Oglinzile fixe pot îmbunătăţi vizibilitatea atunci

când virajele fară vizibilitate nu pot fi evitate;

- Desfăşurarea muncii şi conducerea vehiculelor cu atenţie faţă de ceea ce se

întâmplă înjur;
 - Conducerea compartimentului transport este obligata sa asigure condiţii de lucru corespunzătoare,
- Să instruiască periodic personalul cu privire la circulaţia pe drumurile publice si in incinta unitatii,
- Să instruiască şoferii asupra particularităţilor conducerii in condiţii speciale.
 Anexa

PLAN PROPRIU DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

pentru şantierul „Reabilitarea liniei de cale ferată Frontieră-Curtici-Simeria, parte componentă a
Coridorului IV Pan-European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h:
Tronsonul 2: km 614-Gurasada, subtronsonul 2a: km 614- Cap YBârzava"
Conducătorii auto care îşi desfăşoară activitatea în şantierele beneficiarlui trebuie să ţină cont de
următoarele:
• La coborârea din autovehicul conducătorul auto trebuie să fie echipat cu cască de
protecţie, ochelari de protecţie, vestă reflectorizantă şi după caz cu alte E.I.P. cerute de benificiari;
• Pe drumurile tehnologice autovehiculele vor circula cu farurile aprinse.
• Viteza maxima obligatorie este de 10 km/h pe drumurile din şantier si 5 km/h pe drumurile
din interiorul organizaţiilor de şantier si in zonele unde lucrează echipe de muncitori;
• Se interzice deplasarea autobasculantelor cu bena ridicata sau cu capacul de la bena
deschis.
• Se interzice staţionarea sau bascularea sub reţelele electrice aeriene;
• Se interzice staţionarea vehiculelor pe drumurile tehnologice sau in alte locuri in care pot
bloca sau obstructiona accesul la zona şantierului;
• Se interzice deplasarea sau staţionarea sub sarcini manipulate la inaltime;
• Se interzice curatarea benei autobasculantelor in alte locuri decât cele amenajate in acest
scop;
• Se interzice lasarea autovehiculelor cu cheile in contact sau cu motorul pornit;
• Se interzice circulaţia pe drumurile tehnologice autovehiculelor care nu sunt dotate cu
trusa de prim ajutor,stingator si pene pentru impanarea roţilor;
• Este interzisă îndepărtarea sau distrugerea semnalizării de securitate;
• Este interzisă adăpostirea, rezemarea sau dormitul sub maşini şi utilaje aflate în
staţionare;
• Este interzis accesul conducătorului auto între oblon şi bena basculantei atunci când
trebuie să se facă operaţiunea de curăţare a ramei de la benă. Curăţarea ramei se va face cu un raz
suficient de lung, astfel încăt să se poată efectua această operaţiune din exterior;
• în cadrul şantierului, conducătorii auto trebuie să respecte toate indicatoarele rutiere,
inclusiv cele de la trecere la nivel de cale ferată, atenţie animale sălbatice în conformitate cu OUG 195
- 2002 actualizată.
 COD – PO – 05.04
Pentru
Lotul nr. 1
Lucrarea:
„Reabilitarea liniei de cale ferată Frontieră-Curtici-Simeria, parte componentă a Coridorului
IV Pan-European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h: Tronsonul 2: km
614-Gurasada, subtronsonul 2a: km 614- Cap YBârzava"
INFORMAŢ II DESPRE PRESTATOR:
 Denumirea: S.C. GABORUȚ CITY S.R.L.
 Cod fiscal: RO 13656482
 Adresa: Vișeul de jos , Jud. Maramureș, România

1. SCOP

1.1. Prezenta procedură descrie activitatea parcului auto din dotarea

S.C. GABORUȚ CITY S.R.L;

1.2. Reglementează coordonarea utiliză rii autoturismelor din dotare în funcţie de

necesită ţile departamentelor instituţiei;

1.3. Urmă reşte încadrarea consumului normat de combustibil în limitele legale;

1.4. Gestionarea BVCA;

1.5. înregistrarea consumurilor de carburanţi.

2. DOMENIUL DE APLICARE
2.1. Procedura se aplica domeniului de activitate specificat.
2.2. Procedura se aplică de către: Directorul Direcţiei Achiziţii, Administrativ şi
Investiţii, conducătorii auto, responsabilul cu consumurile de carburant,
personalul care foloseşte autobasculanta în scopul îndeplinirii sarcinilor de
serviciu, gestionarul (magazionerul) de BVCA, persoanele responsabile cu
înregistrarea intrărilor şi consumului de carburanţi în contabilitate.
3. DOCUMENTE PE REFERINŢĂ

3.1. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare;
3.2. O.M.F.P. nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
organizarea şi conducerea Societățiilor adminisrtrative de transport, Planul de
conturi pentru instituţii publice şi instrucţiuni de aplicare a acestuia, cu
modificările şi completările ulterioare;
3.3. O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile
şi instituţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare;
3.4. Ordinul nr. 14/1982 al ministrului transporturilor şi telecomunicaţiilor pentru
aprobarea normativului privind consumul de combustibil şi ulei pentru
autobasculante 8x4 axe;
3.5. O.U.G. nr. 55/2010 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice, cu
modificările şi completările ulterioare;
3.6. Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicată, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, cu modificările ulterioare.

4. DEFINIŢII SI ABREVIERI
4.1.Definiţii
(1) Departament ‒ direcţie generală /direcţie/serviciu/birou/compartiment;
(2) Conducătorul departamentului = director generaî/director/şef serviciu/ş ef
birou/coordonator.
4.2. Abrevieri
(1) BVC A - Bon valoric carburant auto;
(2) NIR = Notă intrare recepţie
(3) FAZ = Fişa activităţii zilnice;
(4) DAAI = Direcţia Achiziţii, Administrativ şi Investiţii;
(5) DGBFCRU = Direcţia Generală Buget, Finanţe, Contabilitate şi Resurse Umane.

5. DESCRIEREA PROCEDURII
5.1.Generalităţi
(1) Parcul auto asigură mijloacele de transport necesare îndeplinirii activităţii
specifice Societății . Utilizarea autobasculantelor de transport agregate se face:
a. pentru mijlocele de transport aflate la dispoziţia beneficiarului, conform programului
de lucru stabilit de către aceştia conform contract;
b. pentru mijlocul de transport aflat în parcul comun: conform solicitărilor de transport
în interes de serviciu, scrise sau verbale, comunicate cu cel puţin 24 de ore înainte,
de către conducătorii departamentelor din cadrul MC directorului DAAI.
5.2.Urmărirea consumurilor
(1) Foaia de parcurs
1. Foaia de parcurs este principalul document tehnico - operativ în baza căruia
conducătorul auto justifică efectuarea curselor şi numărul de kilometri parcurşi.
 2. Modelul Foii de parcurs este prevăzut în Anexa nr. 1. Completarea tuturor
rubricilor/câmpurilor este obligatorie.

Circuitul Foilor de parcurs:

a) se eliberează de către responsabilul desemnat din cadrul DAAI;
b) se completează de către fiecare conducător auto conform curselor efectuate şi a distanţelor
parcurse;
c) fiecare cursă se confirmă prin ştampilă şi semnătură de către persoana beneficiară;
d) exactitatea şi numărul curselor se confirmă de către persoana beneficiară;
e) se predau zilnic responsabilului din cadrul DAAI, în vederea verificării şi calculării
consumului de carburant; dacă în urma verificării se constată că foaia de parcurs este
completată greşit sau este incompletă se returnează şi nu se va elibera o nouă foaie de
parcurs.
Se arhivează la DAAI ca anexă la „Situaţia lunară a consumului de carburant” - extras din FAZ
(2). Bonurile valorice de carburant

1. Bonurile valorice de carburant se gestionează de către persoana din cadrul DAAI responsabilă
cu gestionarea magaziei MC.
2. Intrarea bonurilor valorice de carburant in gestiunea ministerului se face pe bază de Notă de
Inti'are Recepţie (NIR), care va conţine seriile BVCA, numărul de bonuri, valoarea individuală
(nominală), valoare totală. NIR-ul va fi semnat de către Comisia de recepţie şi de către
Gestionar (magaziner) din cadrul DAAI.

Circuitul Bonului valoric de carburant:

a) se eliberează din cadrul departamentului de transport, numai în baza aprobării obţinute în

prealabil pe foaia de parcurs. Aprobarea pe foaia de parcurs se dă de către persoana beneficiară
a curselor şi de către directorul DAAI pentru autovehiculele din parcul auto comun. Ridicarea
Bonurilor valorice din magazia Ministerului se face personal de către conducătorul auto, în
conformitate cu numărul BVCA aprobat din foaia de parcurs, pe bază de semnătură ă* acestuia în
”Fişa privind eliberarea şi justificarea BVCA” conform modelului din Anexa nr. 2;
b) după alimentarea cu carburant, la revenirea în instituţie, conducătorul auto va preda către
responsabilul cu consumul de carburant cotoarele bonurilor, cu ştampila unităţii furnizoare de
carburant;
c) cotoarele bonurilor, împreună cu foile de parcurs, se predau spre arhivare persoanei
responsabile din cadrul DAAI ca anexe la „Situaţia lunară a consumului de carburant” –
Anexa 3.
A. Conducătorul auto, în momentul ridicării BVCA, are obligaţia de a verifica existenţa
ştampilei rotunde.
B. Persoana responsabilă cu gestionarea magaziei MC trebuie să anunţe în scris, din timp, pe
conducătorul DAAI când stocul acestora se apropie de epuizare, respectiv 200 de bonuri,
avându-se în vedere că perioada pentru achiziţia acestora, în conformitate cu procedura
distribuitorilor de carburant auto, este de aproximativ 10 zile
.
(1) Fişa Activităţii Zilnice (FAZ)
1. Se completează zilnic, de către responsabilul din cadrul DAAI, pe baza Foii de parcurs
completate şi aprobate şi a bonurilor de carburant aprobate si ridicate.
 2. Se arhivează la DAAI.
Modelul FAZ este prevăzut în Anexa nr. 4.

(2). Aplicarea coeficientul de corecţie pentru condiţii climaterice nefavorabile

1. Prin condiţii climaterice nefavorabile se înţelege existenţta unor temperaturi medii zilnice sub
zero grade C sau prezenţa pe drumurile publice a ză pezii ori poleiului.
a) Coeficientul de corecţie cu valoarea de 1,1 se va aplica de regulă în perioada 1 decembrie
- 15 martie, în baza unui referat întocmit de că tre conducă torul auto, avizat de directorul
DAAI, directorul general al DGBFCRU, Secretarul General şi aprobat de ministru.
Perioada de aplicare a acestui coeficient se poate devansa sau prelungi, in funcţie de
existenta condiţiilor climaterice menţionate mai sus, în baza unui referat întocmit de
că tre conducă torul auto, avizat de directorul DAAI, directorul general al DGBFCRU,
Secretarul General şi aprobat de ministru. In cazul când între 1 decembrie si 15 martie
exista unele perioade cu temperaturi de peste zero grade C, se sistează temporar
aplicarea coeficientului "A".
b) în situaţii deosebite, când temperatura mediului exterior coboară , pe o perioadă mai
mare de 3 zile, sub -2Q grade C, confirmată prin "buletinele meteo" publicate în presa
locala, se poate acorda valoarea coeficientului de corecţie "A" de 1,2.
c) Devansarea, prelungirea sau sistarea aplică rii coeficientului de corecţie A=l,l, precum ş i
acordarea valorii de 1,2 în condiţiile ară tate mai sus, se va face pe bază de referat
întocmit de că tre conducă torul auto, avizat de directorul DAAI, directorul general al
DGBFCRU, Secretarul General ş i aprobat de ministru.
5.1. Verificarea alimentă rilor cu carburant
(1) La sfârşitul fiecă rei luni, responsabilul cu magazia MC va verifica BVCA ridicate de la
magazie (consemnate şi justificate prin Foaia de parcurs) şi le va confrunta cu aprobă rile de
pe foaia de parcurs, pentru a se efectua un control încrucişat.
(2) în situaţia în care la control se constată că au fost distribuite bonuri suplimentare fă ră
acordul persoanelor nominalizate în prezenta procedură , responsabilitatea revine
persoanelor care au dispus eliberarea fă ră această aprobare. în această situaţie, DAAI va
înainta un proces-verbal că tre DGBFCRU, în care se vor consemna neregulile constatate,
pentru a se dispune mă surile corespunză toare.
5.2. Situaţia consumului de carburant
(1) întocmirea în cadrul DAAI a ” Situaţiei lunare a consumului de carburant” şi verificarea
încadră rii în normele legale.
(2) Orice depă şire a consumului de carburant este adusă , în scris, imediat la cunoştinţa
conducerii ministerului, pentru luarea mă surilor legale.
(3) Situaţia se întocmeşte conform modelului din Anexa nr. 3, până la data de 10 a fiecă rei luni
următoare lunii pentru care se întocmeşte.
6.0 RESPONSABILITĂŢI
6.1. Atribuţiile responsabilului desemnat din cadrul DAAI:
(1) Eliberează foi de parcurs numai după primirea foii de parcurs din ziua anterioară ;
(2) Verifică completarea foilor de parcurs sub urmă toarele aspecte: kilometrajul la plecarea în
cursă , kilometrajul la sosirea din cursă , însumarea corectă a kilometrilor din foaia de parcurs,
ora de plecare, respectiv ora de sosire la fiecare cursă , confirmarea curselor de că tre fiecare
beneficiar în parte prin ştampilă ş i semnă tură ;
(3) Dă aprobarea pentru alimentare cu carburanţi, în funcţie de activitatea desfă şurată anterior;
O (4) Solicită conducă torilor auto cotoarele bonurilor valorice în vederea arhivă rii lor la DAAI (lunar).
în cazul pierderii sau a imposibilită ţii depunerii cotoarelor BVCA, conducă torul auto va explica în scris
împrejură rile, printr-o Notă explicativă ;
(3) Solicită conducă torilor auto predarea bonurilor nefiscale de la staţia de alimentare în vederea
întocmirii fiş elor individuale de alimentare;
(4) Confruntă aprobă rile de alimentare şi eliberă rile de carburant înscrise în foaia de parcurs cu
 cotoarele bonurilor predate de că tre conducă torii auto;
(5) Calculează foile de parcurs;
(6) întocmeşte Fiş a activită ţii zilnice a autovehiculelor;
(7) întocmeşte lunar „Situaţia lunară a consumului de carburant” extras din FAZ, pe care o predă după
aprobare, DGBFCRU, având anexate, în copie, Fişa activită ţii zilnice a autovehiculelor şi “Fiş a
privind eliberarea şi justificarea BVCA” conform modelului din Anexa 4;
(8) Urmă reşte încadrarea autoturismelor în norma de consum stabilită , astfel încât consumul de
carburant lunar pe total parc auto să nu depă şească cantitatea aprobată conform legislaţiei în
C. vigoare. în cazul depă ş irilor se va întomi o notă prin care se va aduce la cunoştinţa
conducerii
situaţia constată ;
(9) Verifică să ptă mânal, în fiecare zi de luni, kilometrajul înregistrat la bordul autovehiculelor. în caz de
necorelare cu cel înregistrat în foile de parcurs propune mă suri pentru efectuarea reglă rilor
necesare, întocmind în acest sens o notă de constatare şi un Tabel centralizator privind consumul
fiecă rui autovehicul;
(10) întocmeşte lunar „Situaţia centralizatoare privind consumul de carburanţi în bonuri
cantită ţi fixe” conform modelului din Anexa 5.
întocmeşte anual „Centralizatorul privind consumul de carburanţi în bonuri cantită ţi fixe
pe anul ....” conform modelului din Anexa 6.