Sunteți pe pagina 1din 7

2019

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI


ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Urmărirea legitimității în
România

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Asist. univ. dr. Alexandru Volacu
ABSOLVENT
Roșcan Cosmin Ștefan

BUCUREŞTI
1. Titlul: “Urmarirea legitimității în Romania”

2. Domeniul: Sisteme Politice și Administrative

3. Concepte cheie: istorie, politică, legitimitate, democrație, formă de


guvarnamant

4. Introducerea în problematică aleasă spre analiză

4.1. Importanța și semnificația temei alese/relevanța.

Legitimitatea politică reprezintă capacitatea puterii de a se revindeca de la ceva,


de la un anumit fapt care s-o justifice. Ea constituie un principiu conform căruia
un sistem de guvernământ, puterea politică, se exercită pe baza unui anumit
drept conferit, de regulă, de guvernanți, pe bază unor înțelegeri legiferate.
Constituind recunoașterea de către cetățeni a unui drept de guvernare al puterii
politice, legitimitatea politică conferă puterii autoritatea politică. O putere cu cât
este mai legitimă, cu atât autoritatea ei politică este mai mare.

4.2.Motivația în alegerea temei

În lucrarea “Urmarirea legitimității în Romania”, studierea legitimității


sistemelor politice pe care România le-a avut este una imperios necesară. Pe de-
o parte, ea va explica noțiunea de legitimate și formele pe care aceasta le-a
îmbrăcat în România, iar pe de altă parte va aduce un plus de cunoaștere în
vederea înțelegerii și interpretării acesteia.

4.3.Obiectivele.

Principalul obiectiv al acestei lucrări este identificarea celei mai legitime forme
de guvernământ pe care România a avut-o. În secțiunea practică, voi analiză
fiecare tip de formă și voi prezența argumente pro și contra despre fiecare stil de
exercitare a puterii, într-o perioadă data spre analiză.
4.4.Formularea unor întrebări sau/și a unor ipoteze de cercetare.

-Care este cea mai legitimă formă de guvernămant pe care România a avut-o?

-Legitimitatea formelor de guvernămant conferă caracterul democratic sau


totalitar al acestora.

-Legitimitatea este un principiu pe bază căruia se exercită puterea politică, prin


intermediul metodelor de legiferare.

-Alternativele limitate de ordin politic pun populația în dificultate, în vederea


luării unei decizii.

-Constrângerile de natură fizică și ingrădirea drepturilor și libertătilor


cetătenesti fac din comunism forma de guvernămant cea mai puțin dezirabilă.

4.5. Prezentarea reperelor pincipale ale dezbaterii științifice asupra temei.

În cartea sa, Carl Schmitt afirmă că legitimitatea ca putere a legii este


problematică deoarece ea este perenă și poate afecta stabilitatea conducerii
parlamentare.

De asemenea, ridică multe intrebări care se dovedesc adesea dificile pentru


constitutionalistii liberali, și chiar și pentru democrații care se înțeleg pe sine și
se angajeza în ideea statului de drept. O litanie minoră cu astfe de întrebări:

Schmitt prezintă unele probleme mai profunde, chiar problem existențiale


pentru liberal-democrație. Un regim de normă bazat pe standarde procedurale și
formale, de exemplu, permite partidelor care sunt inamici declarați ai legii
pentru să formuleze și să aplice aceste legi-deschizând astfel calea abuzului de
putere.

De-a lungul istoriei României, aceasta a avut mai multe forme de guvernământ,
de la monarhie până la democrație. Reperele istorice prezentate de autori
precum Emil Cioran, Lucian Boia sau Ioan Scurtu au rolul de a conferi
veridicitate lucrării și de a prezenta fiecare tip de legitimitate, în parte.

4.6.Configurarea Capitolelor componente ale lucrării și prezentarea unui


scurt rezumat a ceea ce vor urmă să conțină.
Capitolul 1: Definirea conceptelor
Primul capitol are rolul de a defini conceptele abordate în lucrare, de a
familiariza cititorul cu subiectul discutat și de a aduce noi puncte de vedere în
legătură cu subiectul textului.
Capitolul 2: Legitimitatea în România
Cel de-al doilea capitol aduce în discuție problema legitimității în România.
Pentru a se ajunge la concluzia ipotezei de cercetare, este necesară studierea în
detaliu a fiecărei forme de conducere pe care România a avut-o. Astfel,
capitolul va fi împărțit în 3 subcapitole (Perioada monarhică, Perioada
comunistă, Perioada democratică) menite să exemplifice, cât mai bine, fiecare
moment important în evoluția țării.
Capitolul 3: Interacțiunea actorilor cu viața politică
În acest capitol, voi încerca să prezint, cât mai concret, modul în care
conducătorii fiecărei perioade a influențat colectivitățile locale, și reacțiile
acestora.
5.Elaborarea cadrului teoretic
În viziunea lui Ioan scurtu, volutia istorică a românilor în timpul celor patru
regi – Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai – a fost și mai este incă un
subiect controversat. Venirea în România a principelui Carol I de Hohenzollern
Sigmaringen a fost intampinată cu sentimente diferite: unii (cei care l-au
inlăturat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza) au apreciat acest act că un
moment inăltător, întregul popor ieșind în întâmpinarea celui ce avea să-i
conducă destinul pe calea prosperităţii și a independenţei naţionale; alţii – aflaţi
în preajma lui Cuza sau beneficiari ai reformelor înfăptuite de domnitorul
răsturnat în noaptea de 11/23 februarie 1866 – au primit cu răceală și chiar cu
ostilitate aducerea unui „neamţ” pe tronul României.
Ferdinand a fost prezentat de unii ca făuritorul României Mari, iniţiatorul
reformei agrare și al celei electorale, ca personalitatea ce și-a legat numele de
organizarea și consolidarea statului naţional unitar român. Alţii l-au înfăţișat
într-o cu totul altă lumină: un rege slab, dominat de Ion I.C. Brătianu și de
regina Maria, care poartă principala vină pentru proasta funcţionare a regimului
democratic din România de după legiferarea votului universal.
Carol al II-lea a fost pentru unii – foarte puţini – ”voievodul culturii”, o
personalitate puternică, în tim-pul căreia România a cunoscut cea mai accelerată
dezvoltare în toate domeniile, dobândind și un larg prestigiu in-ternaţional.
Alţii, cei mai mulţi, l-au catalogat ca un rege imoral, avid de îmbogăţire, care a
manevrat pentru distrugerea regimului democratic și introducerea unei dictaturi
personale, el fiind principalul vinovat pentru pier-derile teritoriale din 1940.
Mihai I nu a „scăpat” nici el unor aprecieri total diferite. Unii l-au prezentat ca
autorul loviturii de stat de la 23 august 1944, prin care a salvat ţara de distrugere
și a orientat-o pe făgașul alianţelor ei firești, cel care s-a opus cu îndârjire
comunismului. Alţii îl consideră un rege slab, incapabil să ia iniţiative, ca
principalul vinovat de moartea mareșalului Antonescu, un pion pe care
sovieticii l-au mânuit cu dibăcie, oferindu-i ordinul „Victoria”, precum și
numeroase daruri (avioane, mașini etc.).
Carl Schmitt afirmă că legea pusă în slujba serviciilor de regularizare și
redistribuire se transformă în incoerență. De asemenea, el sugerează că noile
politici juridice constituie o revoluție, aproape un atac ilegitim asupra
structurilor statului și ale societății. Toate aceste probleme pot fi rezolvate,
potrivit lui Schmitt, prin admiterea că există valori substanțiale pre-
constituționale și pre-legislative ce pot fi adresate unui regim liberal sau social-
democratic. Dacă astfel de criterii se dovedesc în a fi într-adevăr disponibile,
atunci acestea, și nu legea însăși, sunt sursa regimului de legitimitate.
6. Elaborarea cadrului metodologic al cercetarii:
6.1. Tipul de metoda aleasa pentru elaborarea lucrarii
Tipul de metodă aleasă pentru elaborarea lucrării este cea explicativă, deoarece
prin intermediul ei, doresc să îmbin dovezile empirice cu elemente de teorie,
astfel încât să pot furniza explicații plauzibile cu privire la tema aleasă.
Astfel, prin intermediul abordării explicative, îmi propun să prezint, detaliat,
fiecare perioadă în dezvoltarea pe plan politic a României, începând cu
monarhia, punerea în lumină a comunismului și concluzionând cu regimul
democratic, astfel încât să realizez o analiză comparativă a celor trei forme,
bazate pe trăsăturile specifice fiecăreia și pe modalitățile prin care fiecare
conducător a abordat ideea de legitimitate în momentul în care era la putere.
Acest lucru este posibil numai prin punerea lor în legătură cu elementele
teoretice ale legitimității.
6.2. Prezentarea instrumentelor de cercetare
În vederea găsirii unui răspuns pentru întrebarea de cercetare, voi aplica mai
multe instrumente de cercetare.
Unul dintre ele este “studiul datelor documentare”. Astfel, prin această metodă,
voi strânge date specifice întrebării de cercetare. După analiză lor, voi extrage
particularitățile fiecărei forme de guvarnamant, specifice, astfel încât să creez o
paralelă între cele trei, și să evidențiez faptul că una dintre ele este optimă, în
vederea respectării legitimității. Așadar, pentru realizarea lucrării de licență,
colectarea de date specifice și punerea lor în legătură cu fenomenele specifice
este esențială, în vederea găsirii unei explicații coerente și bine argumentată,
astfel încât să se poată găsi un răspuns pentru întrebarea de cercetare propusă.
9. Referințele bibliografice:
1. Bertrand, Russell, Political_Ideals, Editura Prometheus Books, New York, 2005
2. Boia, Lucian, Capcanele istoriei, Editura Humanitas, București, 2011
3. Cioran, Emil, Schimbarea la fata a Romaniei, Editura Humanitas, București, 1990
disponibil online pe site-ul
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0888325493007001002, data accesării:
15.01.2019
4. Eley, Geoff, Forging democracy: the history of the left in Europe (1850-2000),
Editura Oxford University Press, Oxford, 2002
5. Hitchins, Keith, Romania 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1994
6. Marga, Andrei, Cultural and Political Trends in Romania Before and After 1989,
7. Peter, Fabienne, Democratic Legitimacy, Editura Routledge, New York, 2008
8. Rose, Richard, Mishler, William, Haerpfer, Christian, Democrația si alternativele ei,
Editura Institutului European, Iași, 2003
9. Scurtu, Ioan, Istoria romanilor in timpul celor patru regi: Carol I, Editura
Enciclopedică, București, 2004
10. y Gasset, José Ortega, The Revolt of the Masses, Editura W. W. Norton & Company,
New York, 1995