PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

TEMA NR. 1

REPERE TEORETICE FUNDAMENTALE

I. C RITERIUL ISTORIC
În formula în care se prezintă azi, psihologia dezvoltării este rodul unui amplu proces de acumulări. Punctul de plecare se află în
practicile educative destinate copiilor. Născută ca psihologie a copilului, psihologia dezvoltării a devenit astăzi o ramură complexă,
interdisciplinară. Statutul său contemporan este de psihosociologie a vieţii. Principalele etape cronologice ale acestei deveniri sunt:

A. O RIGINILE DISCIPLINEI :
1. Practica educativă şi filosofia poporană
2. Psiho-pedagogia filosofică: a. J. Locke; b. J.J. Rouseau

B. E VENIMENTE FONDATOARE :
1. Evoluţionismul : Ch. Darwin
2. Experimentalismul psiholgic: W. Wundt
3. Psihologia vârstelor ca disciplină ştiinţifică modernă : G.St. Hall

C. E XPANSIUNEA ŞI AVÂNTUL :
1. Empiriştii: a. A. Binet; b. A. Gesell
2. Teoreticienii: a. J.B. Watson; b. S. Freud; c. psihanaliza infantilă (M. Klein, R. Spitz, M. Mahler, D. Winnicott,
J.M. Lacan, J. Bowlby, A. Freud); d. E. Erikson
3. Avântul anilor ’50: a. L.S. Vîgotski; b. J. Piaget; c. L. Kohlberg; d. H. Wallon

D. C ONTEMPORANEITATEA :
1. Teoriile învăţării
a. generale : i. B.F. Skinner, ii. C. Hull
b. sociale : i. E.N. Miller, J. Dollard, ii. A. Bandura, K. Walters
2. Organicismul
a. Teoria structurilor generative ale limbajului : N. Chomsky
b. Etologia i. – animală: K. Lorenz, N. Timbergen
ii. – umană: I. Eibl – Eibesfeldt
3. Relansarea anilor ’80: a. perspectiva life-span, b. psihologia evoluţíonistă

II. C RITERIUL STRUCTURAL

O altă posibilitate de a realiza taxonomia principalelor contribuţii teoretice ale
domeniului psihologiei dezvoltării se leagă de felul în care este percepută natura calitativ
A B
acest proces. Unii îl văd ca fiind un fenomen stadial, alţii nu. La fel şi în privinţa
schimbărilor presupuse de dezvoltarea umană. Pentru anumiţi teoreticieni, ele stadial nonstadial
sunt preponderent cantitative, pentru alţii, categoric calitative. Îmbinarea celor C D
două axe (stadial-nonstadial, calitativ-cantitativ) permite reclasificarea teoriilor cantitativ
dezvoltării în patru cadrane:

III. C RITERIUL DINAMIC

Luând ca bază de clasificare răspunsul dat la problema rolului factorilor dezvoltării (ereditatea-mediu-educaţia), principalele teorii pot
fi încadrate în una dintre cele trei categorii:
A. teorii mecaniciste sau reactive
B. teorii organiciste sau active
C. teorii mixte sau interacţioniste

TEMĂ
Repoziţionaţi contribuţiile teoretice prezentate din perspectiva criteriului istoric în categoriile criteriului II (4) şi cele ale criteriului
III(3).

Oct. 2009