Sunteți pe pagina 1din 1

CAUTĂ COTIDIANUL TV ANUNTURI ONLINE     14 OCTOMBRIE 2019

ARTICOLE RECENTE  [ 20:07 ] „Lupul” şi-a schimbat părul. Dar năravul?

ACTUALITATE EDITORIAL POLITICĂ  ECONOMIE SOCIAL  CULTURĂ EXTERN LIFESTYLE SPORT BUSINESS TECH SPECIAL 

PROIECTE SPECIALE COTIDIANUL: COTIDIANUL TV TU CE ZICI? OPEN DATA B2B ROMANIA ANALIZE COMENTARII CĂUTARE…

Timpul şi memoria alimentaţiei urbane EDITORIAL DE CORNEL NISTORESCU

 2 iunie 2019  Adrian Majuru  Dosar de presă, Reportaj 1

Iohannis o dă la întors
Preşedintele a devenit artist. Improvizează după
starea sa su etească şi după nevoi. A ieşit voios la
camere şi a zis că el este adeptul anticipatelor. […]

UN
UN PREȘEDINTE
PREȘEDINTE
CARE
CARE
Oraşul şi urbanizarea au adus schimbări fundamentale în istoria civilizaţiilor, modelând comportamente şi mentalităţi aproape cu ecare
generaţie. La scară foarte redusă, dosarul urban românesc, poate urmărit în detaliu pentru ultimii 300 de ani sau patru-cinci sute de ani pentru VA
VA LUPTA
LUPTA
 
Transilvania. Din varietatea de fenomene sociale şi culturale legate de mediul urban, ceea ce interesează aici este Omul în relaţie cu alimentaţia.
PENTRU
PENTRU TOȚI
TOȚI
În mediul urban are loc o susţinută producţie de bunuri, la început manufacturate, apoi industriale. Tot oraşul dezvoltă pieţe organizate şi apare astfel
capacitatea de a susţine un război etc.; toţi aceşti factori au condus la crearea pe parcurs a unei  clase manageriale, la apariţia unei elite.  Aceste procese,
ROMÂNII
ROMÂNII..
instituţii şi noi categorii umane, ce încep să apară şi să se diversi ce, vor continua să evolueze, formând toate straturile societăţii urbane de azi. Cu alte
cuvinte, relaţiile sociale  reprezintă forţa care a cristalizat procesul de urbanizare.

            Ce găsim în mediul urban la baza acestei foarte puternice creşteri, dezvoltări, diversi cări materiale şi spirituale, ce se depăşeşte neîncetat pe sine,
spre deosebire de rural, unde nu găsim o creştere şi o dezvoltare comparabilă? Răspunsul este simplu şi, în acelaşi timp, generator de semni caţii: O
intensi care a comunicării interumane, o îmbogăţire, o diversi care, uneori o ra nare, a calităţii comunicării.

Când zicem comunicare interumană, înţelegem contacte interumane, directe sau indirecte. Un om, trăind în mediu urban, va avea în ecare zi tot mai
multe contacte comunicante, va avea ceva de spus şi de auzit, direct, faţă în faţă sau indirect, pe cale electronică, de la şi cu semeni de ai săi. Vor contribui la CMF
CMF 31190008
31190008

aceasta, în afară de răspândirea telefoniei mobile şi perfecţionarea Internetului, facilitarea călătoriilor prin continua îmbunătăţire a deplasărilor, în
condiţiile creşterii densităţii populaţionale şi a amestecului de populaţii în centrele urbane.
ACTUALITATE
În mediul urban domină competiţia, se trăieşte în tensiune. Toţi se grăbesc. O consecinţă va sporirea agresivităţii ecărui individ, o astfel de trăsătură
devenind poate un factor sine qua non a comportamentului ecăruia. Agresivitatea duce la violenţă. Au loc modi cări foarte rapide ale gusturilor, ale Rezolvăm noi cumva…
modului de viaţă, ale expresiei. Oamenii tind a se imita, unii pe alţii, se iau după modele de viaţă oferite de publicaţii şi televiziuni. Apar obiceiuri noi ce se  13 octombrie 2019, 21:20  1

impun o vreme, ind apoi înlocuite de altele. Ca şi moda. Obiceiuri care nu prea ţin seama de precepte morale şi nici de sănătate. De aici creşterea
patologiei psiho-somatice. Consecinţele nu pot în întregime prevăzute.

„Lupul” şi-a schimbat părul. Dar


Ritmul schimbărilor este foarte accentuat. Au loc schimbări în zona sexualităţii, a alimentaţiei, a petrecerii timpului liber, a mişcării zice individuale. Efortul
năravul?
zic e tot mai redus. Toate acestea au o relevanţă antropologică majoră.  13 octombrie 2019  4

Schimbările intervin sistemic şi uneori în regim de urgenţă, efectele impun, fără întârziere, adaptări la noile situaţii. În numai zece ani omenirea se va avea
schimbări în modul de viaţă cotidian, ca urmare a tot ce se inventează şi se aruncă pe piaţă acum. Iohannis o dă la întors
 13 octombrie 2019  18
Dar ce înseamnă a aborda antropologic un fenomen, un fapt, ce înseamnă punctul de vedere antropologic ?

(VIDEO) N-o să crezi cine a


câştigat turneul!
 13 octombrie 2019  0

(DOCUMENT) Scrisoarea care a


generat un scandal uriaş în faţa
casei Luizei
 13 octombrie 2019  4

Preşedintele României, plecat la


război: „Statul paralel e PSD”
 13 octombrie 2019  13

Date o ciale: Mai puţine rme


dizolvate
 13 octombrie 2019  0

(VIDEO) Capitala, sub asediu –


imagini teribile!
 13 octombrie 2019  1

Frisoane pentru bugetari:


„Guvernul meu” începe cu
Să luăm, de exemplu, alimentaţia. Specialiştii în alimentaţie studiază nevoile cantitative şi calitative de hrană  ale diverselor tipologii umane, după sex, reduceri
vârstă, activitate depusă etc. Studiază cantitatea de calorii conţinute de diversele alimente etc. etc.  13 octombrie 2019  28

Antropologia caută să a e care este  semni caţia alimentaţiei pentru omul modern în relaţie cu  alimentaţia omului primitiv. În trecutul îndepărtat al
omenirii obţinerea hranei se realiza prin vânat, cules, cultivare, restrânse. Un obicei alimentar străvechi, care s-a născut în aceste începuturi ale umanităţii „Trădătorul” strigă: Dezastru
iminent!
şi care a străbătut mileniile este împărţirea cărnii la masă. Este singurul aliment care se împarte la masă chiar dacă accesul la acest aliment nu mai
 13 octombrie 2019  6
reprezintă o problemă.  Alimentaţia omului de astăzi este accesibilă datorită producţiei industriale de hrană, distribuţiei comerciale, şi intersează în nal ce
înseamnă şi la ce urmări conduc ecare şi toate la un loc; pregătirea mesei, (crud sau copt); păstrarea, depozitarea alimentelor, (pe scurtă sau lungă
durată) raportul dintre hrană şi creşterea sentimentului de siguranţă, reducerea rezervelor de hrană, alimentaţia în vremuri de restrişte (ex. Comuna din
Paris etc.) alimentaţia rituală ş.a.m.d. SONDAJ COTIDIANUL.RO

Dar mai ales, antropologia studiază atitudinea omului faţă de alimentaţie. Această atitudine nu a fost totdeauna la fel. Dacă iniţial alimentaţia avea ca scop
Vedeţi în Ludovic Orban un premier?
asigurarea vieţii ecăruia, (şi continuă în general să e la fel) pe măsură ce rezervele de hrană au sporit, a sporit şi sentimentul de siguranţă al omului  şi
astfel,  simţindu-se din ce în ce mai bine, omul a început să descopere în mâncare ceva nou: nu numai plăcerea, ca împlinire a unei necesităţi, ci ra narea
Da
plăcerii, plăcerea ridicată la rangul de artă: arta culinară.
Nu

Odată descoperită plăcerea mâncării sau a ra namentelor culinare, cel mai important act de întreţinere a vieţii, alimentaţia a ajuns să genereze o patologie
VOTEAZĂ
speci că, s-a ajuns azi la pandemia de obezitate, la boli vasculare, cardiace etc.

Atitudinea faţă de alimentaţie în România urbană a secolului al XIX-lea

Secolul al XIX-lea a fost pentru spaţiul urban românesc o schimbare de atitudine faţă de alimentaţie, incluzând aici toată gama de accesorii privind servitul ECONOMIE
meselor. Schimbarea a fost realizată pentru început în societatea înaltă, undeva după 1850. În prima parte a secolului al XIX-lea, obiceiul oriental de a
mânca era foarte prezent în societatea urbană românească, fapt descris de pictorul secui Barabas Miklos, invitat adeseori să mănânce în casele boierilor
români din Bucureşti. Pentru anii 1833-1834 avem următoarea mărturisire:

„(…)La Bucureşti am fost de mai multe ori invitat de boieri la amsă, însă după prima masă nu m-am mai dus scuzându-mă de câte ceva, căci se gătea cu usturoi,
ceea ce nu puteam suferi. Pe masă nu se a a nici vin, nici apă şi nici pahare, însă în colţul sufrageriei stătea un arnăut cu o sticlă de vin şi un pahar în mîini şi cine
dorea să bea, îi făcea semn, după care servitorul mergând în faţa lui îi dădea paharul umplut. Dacă însă rămânea ceva în pahar, nu se azvârlea nicăieri, ci paharul
umplut plin se dădea musa rului care urma, aşa că toţi obişnuiau să bea din acelaşi pahar. Tot aşa se lua şi dulceaţa deoarece se întrebuinţa numai o sngură
linguriţă şi un singur pahar, aşa că cine lua întâi primea linguriţa curată cel care însă venea după el, trebuia să lingă şi dulceaţa rămasă de la musa rul
vecin(…).Acest fel curios de a servi dulceţuri îmi era atât de dezgustător, încât nu luam nicăieri dulceaţă zicând că nu-mi face bine ţi sunt oprit de doftori”.[1]

Între 1850 şi 1900 civilizaţia europeană cucereşte pe deplin oraşele României. Tacâmurile apar şi la mesele periferiei urbane, pe când clasa de mijloc şi
înalta societate şi-au însuşit pe deplin moda culinară europeană. Desigur, la periferia urbană, bucătăria tradiţională, de in uenţă balcanică şi orientală nu a
încetat să e foarte in uentă, subsituindu-se unei aşa-zise tradiţii culinare româneşti. Date o ciale: Mai puţine rme
dizolvate
Cotidian şi atitudine culinară în România interbelică
 13 octombrie 2019 0

Demogra ile sociale care au recalibrat ceasul culinar al societăţii româneşti, astfel încât să e prinsă în cultura europeană a alimentaţiei, au fost zonele Cele mai multe dizolvări au fost înregistrate în
superioare ale clasei de mijloc şi înalta societate. Avem o mărturisire a anilor de după primul război mondial, amintiri care aparţin dlui Bălăceanu Stolnici: Municipiul Bucureşti – respectiv 3.940 de rme (în
scădere cu 17,9% faţă de… […]
„(…) trebuie să spun că la noi se mânca foarte bine. Atât bunicul cât şi tata erau mari amatori de ra namente culinare. Tata mi-a povestit odată că a colindat toată
Franţa pentru a mânca în restaurantele mari acel acestei ţări care erau împrăştiate prin toate departamentele şi nu numai la Paris. Tata a fost şi proprietarul unui
mic restaurant de delicatese la Paris numai din pasiune gastronomică. La noi se mâncau feluri ce aparţineau bucătăriei noastre tradiţionale(sarmale, ciulamale, Mai bine mai târziu decât
niciodată
piftii, chifteluţe şi pârjoale, musacale şi ciorbe, mititiei şi vânat ca şi baclavale, şi alte bunătăţi), bucătăriei vieneze (şniţele, rasoluri, ştrudele şi acele plăcinte
 13 octombrie 2019  4
speci ce pe care guvernantele le numeau «Kaiserschmarn» etc) şi mai ales mai marii bucătăriei franceze cu sosurile ei renumite fără făină bazate pe bulioane şi
glazuri complicate şi aromate pe care bucătarul nostru Gheorghe le prepara cu o neîntrecută măiestrie. Fusese bine şcolit şi avea un talent şi o imaginaţie
extrordinară. Stăpânea secretele marilor che francezi ce continuau tradiţia vestitului Georges Auguste Esco er care împreună cu Cezar Ritz a creat ceea ce a fost
De citul, Dumnezeu cu mila: „Cu
denumit la «haute cuisine française» de la începutul secolului XX. Totodată îmi dădeau să înţeleg că omul nu mănâncă numai ca să se hrănească. Comportamentul noi, da, cu alţii…”
alimentar uman datorită culturii şi civilizaţiei a devenit complex şi ra nat. Omul mănâncă şi pentru plăcerea pe care o oferă bucatele gătite ceea ce a dus la  12 octombrie 2019  3
constituirea unei adevărate orientări estetice: gastronomia.

Familia şi guvernantele au avut grijă să ne explice că acest comportament alimentar este un puternic instrument de socializare ceea ce explică organizarea
dejunurilor, dineurilor, supeurilor, şi acelor recepţii la care există bufete cu alimente. De asemenea ni s-a spus că a lua masa este şi un ritual, xat prin tradiţie, în
contextul căruia ecare gest sau mişcare este reglementat de matricea culturală prezentă la locul şi momentul resopectiv. Am fost învăţaţi să mâncăm de toate. Nu
ni s-a impus regim alimentar decât atunci când eram bolnavi. Aveam însă un program riguros reglementat. Dimineaţa la ora 8.30 luam micul dejun de tip
continental(cafea cu lapte, pâine sau cornuri cu unt, brânză sau dulceaţă), la ora 12.30 masa de prânz cu două feluri (dintre care unul putea o supă) şi un desert,
la ora 17, o mică gustare şi la ora 19.30, masa de seară formată şi ea din două feluri şi un desert. Felul doi era totdeauna cu carne de peşte, pasăre, viţel, porc sau
miel”.[2]

Cum stăteau lucrurile în clasa de mjiloc?

Prezentăm mai departe programul culinar al familiei Francisc Rainer. Francisc Iosif Rainer (1875-1944), eminent profesor de Anatomie, antropolog de
prestigiu internaţional, după nalizarea celor dintâi monogra i de teren din lume realizate asupra populaţiei de la Nereju, Fundu Moldovei şi Drăguş,
alături de sociologul Dimitrie Gusti, a prezentat publicului larg opiniile sale cu privire la problema varietăţii raselor umane. Francisc Rainer a dezvoltat DIALOGURI ESENŢIALE
printr-o metodă interdisplinară de prezentare un excurs sintetic, limpede şi atrăgător, folosindu-se de demonstraţiile biologiei şi antropologiei – Potrivit cu
nivelul de cunoştinţe de la acea dată, ce corespund în mare cercetărilor actuale – pentru a con rma fenomenul istoric. În epocă, această metodă de Pictorul Viorel Mărginean-
argumentare sintetică a unui subiect căpătase renumele de „rainerism”. Metoda raineriană constă într-un demers interdisciplinar de a realiza un excurs valoarea naţională de pe stradă
sintetic ce pleacă de la biologie şi antropologie, pentru a explica un fenomen istoric. Francisc Rainer a fost un evoluţionist convins. Pentru el, omul era într- Pangratti
o continuă corelare cu mediul înconjurător, iar rasele sau tipurile antropologice constituiau răspunsul fondului genetic ce se traducea în expresie  23 aprilie 2019  Comentariile sunt
închise
fenotipică la integrări în mediu şi realizate în timp. Nu concepea înţelegerea inţei umane decât în completarea sa bio-psiho-socială. Considera că „orice
concepţie a vieţii izvorâtă numai din biologie e subumană, dar nici o concepţie a vieţii nu trebuie să e în contradicţie cu biologia” – concepţie de
avangardă, nici astăzi bine înţeleasă, dar clar susţinută de cercetările de genetică moleculară, de neuro-endocrinologie,  de paleo-antropologia şi “Ceea ce trăim în ultimele
antropologia zilelor noastre. Francisc Josif Rainer a revoluţionat anatomia pe care o considera „ştiinţa formei vii”. decenii e unul dintre cele mai
grave atentate la adresa
Soţia sa, Marta Trancu-Rainer, a fost prima femeie din România, care a lucrat în specializarea chirurgie începând cu anul 1906, la Spitalul Colentina din spiritualităţii”
 21 martie 2019  10
Bucureşti.

Aceasta din urmă a rma despre soţul ei:


“Teatrul înseamnă acum şi aici”
 2 martie 2019  3
„(…) A avut din tinereţe o atracţie pentru dulciuri şi prăjituri. Când era copil a fost găsit cu un borcan de dulceaţă ascuns sub pat. I-au plăcut mult fructele şi mai
ales salatele abundente, cu mult untdelemn. Dimineaţa, înainte de plecarea la facultate, mânca o bucată de friptură cu salată. Îşi lua la Facultate o bucată de pîine
cu unt, cu brânză, fructe. A folosit foarte curent lămîile. La facultate avea mereu lămîi, apă gazoasă, apă minerală. Seara, când venea la masă, mânca numai fructe.
La patru dimineaţa, se scula şi mânca ce-şi punea decuseară, fructe de tot soiul, alune, migdale, smochine, lămâi, apă; ăşi făcea cu multă plăcere singur un ceai, pe
care-l pregătea pentru el şi pentru ai lui cu mare grijă. Bea vin dar în foarte mică cantitate şi diluat. Foarte rar îşi lua un pahar mic de bere”.[3] ANDOGRAFIA ZILEI

Francisc Rainer scria în jurnalul său al zilei de joi, 8 ianuarie 1915: „(…)Seara, am mâncat acasă, o masă improvizată, aşa cum mi-am propus de acum încolo:
o bucată de Gervais românesc, trei pîiniţe, câteva mere şi pere”.[4]

Aşadar, un meniu zilnic foarte diferit de cel al societăţii înalte, iar mesele cel mai adesea nu aveau un program regulat. Excepţie au făcut zilele de
sărbătoare, când familia Rainer pregătea invitaţilor săi un meniu cu adevărat special.

După cum a fost şi meniul pregătit în ziua de 24 februarie 1935, când s-a servit la masă următoarele minunăţii culinare, preparate în casă:

„Ţuică îmbătrânită la noi.

Gustare: Muşchi afumat, sardele, măsline

Borş cu mărunţişuri, cu tot felul de verdeţuri

Plăcinte cu poalele în brîu scăzute în smântână

Muşchi de porc tăvălit în usturoi şi făină de porumb

Carto in pire şi salate variate

Brânză de Sviţera

Turtă dulce cu glazură de mac, miere şi nuci

Pesmeţi cu anason

Migdale prăjite şi fructe în salată

Vinuri: Pinot 1929 şi Cotnari 1920

Sănătate şi voie bună”.[5]

Cum se mânca la mahala, în viaţa de zi cu zi a anilor interbelici?

Aici avem o altă mărturisire. Ioan Buradel a copilărit în cartierul Ferentari din Bucureşti între 1925 şi 1945. El descrie regimul alimentar din copilărie, în
condiţiile unei familii în care lucra numai tatăl, funcţionar contabil  al restaurantului «Gambrinus», iar mama era casnică, după moda timpurilor.

„(…) Pe strada noastră erau mai multe prăvălii. Lumea nu prea umbla prin alte părţi pentru cumpărături. Era o prăvălie cu zarzavaturi şi fructe, apoi o
băcănie cu alimente ambalate sau vrac. Mai era o măcelărie cu carne proaspătă dar nu şi de pasăre, căci aceea o cumpărai de la oltenii care veneau zilnic
pe stradă. Măcelarul de pildă îţi aducea carne acasă, el ştia cam ce te interesează şi cam cât consumi. Carnea se mânca – chiar dacă erai înstărit – nu în
ecare zi: luni, miercuri şi vineri se ţinea post. Sâmbătă şi duminică nu exista om cât de sărac ar fost să nu facă o friptură sau un grătar. Mamele nu
lucrau atunci, stăteau majoritatea acasă astfel încât se gătea mâncare zilnic. Şi apoi nu aveai unde să o păstrezi căci abia după război au apărut primele
răcitoare cu ghiaţă şi mult mai târziu frigiderele. Dar nu oricine putea să aibă un răcitor.

Copiii mâncau dimineaţa destul de rar pîine cu unt şi ceai. Laptele exista din abundenţă deoarece erau multe lăptărese care veneau pe stradă. Toţi îşi
permiteau o cană de lapte  zilnic. Spre toamnă şi mai ales iarna mâncam untură pe pâine. Acesta era de fapt untul nostru zilnic. Untul se mânca de
sărbători, era mai rar. Mâncam adesea şi pâine udată cu apă şi trecută apoi prin zahăr tos. Se făceau toamna şi magiunuri din struguri, din caise verzi sau
coapte. Mamele făceau şerbet din petale de tranda r sau oţet de tranda r, foarte bun când răceam. Nu era nevoie de piaţă. Noi aveam totul la mahala. Se
plătea la una sau două săptămâni iar toţi negustorii îşi oferea marfa pe credit”.

De interes istoric este şi zona de graniţă, de schimbare brutală a raportului dintre consumator şi aliment. Este vorba de alungarea alimentului în mitologie,
la sfârşitul anilor 1940. După 1945, pe fondul ocupaţiei sovietice şi a lipsurilor cauzate de război, în România a fost foamete între anii 1946 şi 1947,
accentuată şi de un an 1946 teribil de secetos. Apoi, după 1947, alimentele au rămas cartelate, iar abundenţa culinară aparţinea numai celor cu origini
sociale sănătoase, noilor veniţi la putere, care aveau magazinele lor pentru aprovizionare.

Despre cum a început această perioadă de lipsuri, între 1944 şi 1948, avem o altă mărturisire oferită de dna. Ligia Minovici, la vremea aceea, avocat la
Ministerul Transportuirlor, până în anul 1949. „(…) Îmi amintesc când, aici la muzeu (Muzeul de Artă Veche Apuseană ing.Dumitru Minovicin.m.), dl.Gogu
Georgescu[6] a invitat un pianist din Germania, care se numea Kemp [7]
şi ne-a povestit despre Kemp că avea 6 copii în Germania unde era o criză generală, cozi
peste cozi… . Georgescu l-a dus să facă nişte cumpărături şi acesta când a intrat şi a văzut că are la dispoziţie parizer, şuncă, tot ce vrei, i-au dat lacrimile… «Cum se
poate să cumperi oricât, oricum şi orice cantitate?» – a spus el. Aşa de îngrozit era… acolo mânca aproape numai macaroane. Aici, bărbatul meu a făcut o recepţie
ca să strângă bani pentru vioara, pe care trebuia s-o cumpere Voicu[8](Ion Voicu, tatăl lui Mădălin Voicu n.m.), care nu avea bani, atunci era debutant. Cu acest
prilej, a invitat rude, prieteni, ca să contribuie ecare, şi l-a invitat şi pe Gogu Georgescu cu Kemp ; pe vremea aceea (1944 n.m.) era un pian aici şi după ce a avut
un bufet – pe vremea aceea se putea face uşor, nu era mare loso e – când a intrat femeia de casă cu nişte cataifuri, Kemp a înnebunit, s-a aşezat la pian –
credeam că nu se mai scoală – şi a cântat… înnebuneşte. Aşa m-a impresionat de mult şi lipsa aceea, nu ştiam că până la urmă o să gustăm şi noi din aceste
lipsuri. Dar atunci spuneam «cum, chiar acolo nu se găseşte asta şi asta?» Chiar nu-mi venea să cred.

Pe urmă, când au venit comuniştii şi au început cartelele, sigur că făceam destule cozi(…)[9]

9.Bucuresti.1988. Cum se forma o coada de asteptare la o macelarie. se poate obsreva ca


magazinul este inchis ind o ora foarte matinala.

Au urmat 50 de ani de mitologie culinară pentru milioane de români nevoiţi să trăiască liniar şi fără variatiuni culinare, potrivit dorineţelor, iar mai ales
între 1979 şi 1989, a urmat perioada  penuriei alimentare.

Articolul a încercat să suprindă, cu ajutorul mărturisirilor contemporane, un secol de atitudine faţă de alimentaţie cu o recuperare a sistemului de
alimentare modern (hale, magazine universale dar şi de pro l) şi astfel, să ajungă în sincron alimentar cu oraşul european din perspectiva consumului,
situaţie eliminată după 1948. Altfel este un şantier deschis pentru cercetări şi preocupări ulterioare privind istoria culinară a oraşului românesc prin ltrul
mentalităţilor şi al comportamentelor.

[1] Dr.Andrei Verres, Pictorul Barabas şi Românii(cu însemnările sale din 1833 despre viaţa bucureşteană), Academia Română, memoriile Secţiunii Literare,
seria III, Tomul IV, MEM.8, Cultura Naţională, Bucureşti, 1930, p.382

[2] Constantin Bălăcean u Stolnici, O viaţă de poveste, volum de memorii a at în curs de publicare la editura Oscar Print, Bucureşti

[3] Arhiva Marta RainerVII.Varia 1, Notele şi însmenările martei Rainer despre soţul său, Francisc Rainer, Fond Manuscrise, Academia Română, la 1

[4] Francisc Josif Rainer, Însemnări zilnice. Conferinţe. Jurnale de călătorie, ediţie îngrijită de Adrian Majuru, editura Oscar Print, Bucureşti, 2012, p.47

[5] Manuscris redactat in cerneală neagră, Arhiva Institului de Antropologie «Fr.Rainer» – Academia Română

[6] Este vorba d emarele dirijor  George Georgescu care a studiat viloncelul la Conservatorul din bucureşti, absolvind in trei ani in loc de cinci,  cu Diploma
de onoare.

[7] Este vorba de Wilhelm Kemp (1895-1991), pianist şi compozitor german.

[8] Ion Voicu(1923-1997) a fost directorul Filarmonicii „George Enescu” din Bucureştui după 1960 şi a contribuit la crearea „Orchestrei de Cameră” în anul
1969.

[9] Interviu înregistrat în anul 2002.

UN
UNPREȘEDINTE
PREȘEDINTE
 
CARE
CARE
VA
VA LUPTA
LUPTA PENTRU
PENTRU TOȚI
TOȚI ROMÂNII
ROMÂNII..

CMF
CMF 31190008
31190008

Adaugă Anunțul Tău

Anunturi-Publicitate On-line

Anunturi-Publicitate On-line

Top 100 Vinuri Românești

Primul catalog de vinuri TOP 100 din România! Conține o scurtă descriere a fiecărui vin medaliat, articole și interviuri cu reprezentanți, oenologi și proprietari ai unor crame cunoscute în industria ...

G Suite by Google Cloud pentru Afaceri

Email, video conferinţe, documente şi multe altele. G Suite este o suită de aplicaţii cloud, care vă ajută să vă conectaţi în echipă, să lucraţi de oriunde, de pe orice dispozitiv.

Dorești să vezi anunțul tău aici? Adaugă-l acum! Indică titlul, mesajul, o imagine și plătește pentru a-ți afișa anunțul în această listă.

Adaugă Anunțul Tău

Recomanda  2 Like 2    

 ALIMENTATIE ANTROPOLOGIE HRANĂ OBICEIURI ALIMENTARE ROMÂNI

Adrian Majuru  527 Articole


Author

REPORTAJ 

„Domeniul Coroanei” a lansat Bucureşti – staţiune balneo- Falimentarea naturii &


colecţia „Marama” chiar în climaterică  extincţia umanităţii
palatul Reginei Maria  8 iunie 2019  Adrian Majuru  Dosar de  19 mai 2019  Adrian Majuru  Actualitate,
 9 iunie 2019  Ion Spanu  Reportaj, presă, Reportaj 2 Reportaj 1
România care merge 4
Oraşul nu a avut şansa unui „arhitecton” care să Natura a ajutat la apariţia şi formarea noastră iar
După ce săptămîna trecută a lansat noua pună în aplicare un plan urbanistic de amploare, distrugerea naturii va determina, prin
colecţie de vinuri „MARAMA” în Castelul Bran, pe care să-l coordoneze cel puţin un deceniu, cu falimentarea naturii şi războiul resurselor,
„Domeniul Coroanei” a făcut acelaşi lucru un buget generos. […] extincţia noastră; un posibil nal al
sîmbătă, în Balcic, pe litoralul bulgăresc al Mării Antropocenului va acesta. […]
Negre Mai exact, în Palatul Reginei Maria, locul
de su et al fostei regine a României, acolo unde,
prin testament, a decis ca inima sa să e
păstrată. […]

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Marinari români RĂPIŢI! Noi detalii Studiul care arată că un milion de Protestele – între SRI, #Rezist şi
oameni nu fac nimic #Restart România

 ANTERIOR URMĂTOR 
Nu l-a „scutit”: Un lider PNL cere capul lui Orban Filmul crimei: El l-a omorât pe poliţistul din Timiş!

1 COMENTARIU

MARCU ANTON spune:


2 IUNIE 2019 LA 22:55

O particică din istoria noastră…Germanii în 1944 faceau foamea la greeu !!!Numai macaroane..probabil le dădeau aliaţii lor broscari Mussolini ca ajutor
măreţei Germanii naziste,care de bine ce era condusă se afundase in criză şi foamete mai rău decît România lui Ceauşescu in anii 80.

Comentariile sunt închise.

Politică Editorial Cultură

Social Cotidianul TV Lifestyle

Justiţie Business to Business Tech

Economie Open Data Sport

DESPRE NOI ECHIPA CONTACT SITEMAP RSS FEED PRIVACY & COOKIES POLICY

©2019 Cotidianul.ro - Toate drepturile rezervate.