Modelul Transportării

Costurile de transport joacă un rol important în deciziile legate de locație. Aceste idei
cu privire la locație pot proveni din mișcarea/rotația materiilor prime, fie din bunurile finisate.
Dacă un anumit sediu va reprezenta singura destinație de transport, care va fi și cea de
bază, compania poate include costurile de transport într-o analiză a costului-volum localizate
prin adăugarea costului de transport pe unitate, expediate în costul variabil pe unitate.
Așadar, dacă materiile prime sunt implicate, costurile de transport vor fi convertite în cost per
unitate de producție pentru a-i corespunde unui alt cost variabil. Când o problemă implică
expedierea de bunuri către multiple centre de primire (depozite) la care se adaugă și o
locație nouă, fie ea de expediere sau de primire, aceasta va fi adăugată în sistem, iar
compania ar trebui să creeze o analiză separată pentru transport. În aceste cazuri, modelul
de transportare în programare lineară este util. Acesta vizează un algoritm special care are
ca scop determinarea de costuri minime de transport care pot rezulta ca potențial pentru
noua locație. Așadar, noua locație va fi inclusă în sistemul deja existent. Poate fi folosit, de
asemenea, dacă un număr de facilități vor fi incluse sau dacă întregul sistem va fi dezvoltat.
Modelul va fi folosit în analiza fiecărei configurații luate în calcul, arătând care sunt costurile
minime, pe care fiecare le-ar putea implica. Aceste informații pot fi incluse apoi în evaluarea
locațiilor alternative.

Problema rezolvată în figura de mai jos ilustrează cum rezultatele legate de costurile de
transport pot fi combinate cu rezultatele din analiza cost-volum de expediere. De asemenea,
în capitolul suplimentar sunt mai multe informații.

Evaluarea factorilor

Este tehnica care poate fi aplicată pentru gamă largă care variază de la nivel personal
(cumpărarea unei mașini, decizia cu privire la adresă), la nivel de profesie (alegerea unei
cariere, alegerea dintre ofertele locurilor de muncă. În acest caz, este folosită pentru analiza
locației. O decizie banală, tipică cu privire la locație implică ambele aspecte, atât calitative,
cât și cantitative, a intrărilor care au tendința de a varia de la o situație la alta, depinzând de
nevoile fiecărei organizații. Evaluarea factorilor este o abordare generală care este utilă în
evaluarea alternativelor oferite și de asemenea, în compararea acestora. Valoarea evaluării
factorilor este dată de bază rațională pentru evaluare și facilități, comparând între alternative,
prin stabilirea unei valori compuse pentru fiecare alternativă/variantă care rezumă toți factorii
apropiați.

Evaluarea factorilor permite luării de decizii să încorporeze opiniile lor personale și

informațiile cantitative în procesul decizional. Următoarea procedură este folosită în
dezvoltarea unei evaluări a factorilor:
 1. Se determină care factor este relevant (locația magazinului, sistemul de alimentare
cu apă, facilitățile legale legate de parcare, potențialele venituri);
2. Îi va fi alocată o valoare fiecărui factor care indică importanța relativ comparată cu
toți ceilalți factori;
3. Va fi aleasă o scală comună pentru toți factorii ( 1-100), va fi setat un minim
acceptabil, dacă este necesar;
4. I se va atribui fiecărei alternative/variante legate de locație o valoare;
5. Se va multiplica acea valoare a factorului din acel scor pentru fiecare în parte și se
vor aduna rezultatele pentru fiecare locație potențială.

Soluții

Varianta a doua este cea mai bună, fiindcă are cel mai mare scor ca rezultat.
În ambele cazuri, managerii preferă să stabilească un prag minim pentru scorul compus.
Dacă una dintre variante nu atinge acel minim setat, ei pot să o respingă, fără să o ia în
considerare. Dacă niciuna dintre alternative nu ating acel minim, atunci fie va fi nevoie să fie
identificate alte variante și evaluate, fie pragurile vor fi reevaluate.