CUPRINS

.. 6
Cum citim ş i utilizăm m a n ua lul...........................................................................................

ISTORIA UNIVERSALĂ
.. 8
1. In tro d u c e re în s tu d iu l Is to rie i u n iv e rs a le ..............................................................

PREISTORIE
12
2. Ce este pre istoria ?................................................................................................................. 14
3. Originea vieţii pe P ă m în t........................................................................................................ 16
4. Apariţia şi evoluţia o m u lu i................................................................................................. 18
5.
6.
Uneltele şi ocupaţiile o a m e n ilo r..................................................................................................
Organizarea s o c ia lă ............................................... .....................................................................
20
22
7. Viaţa spiritua lă.................................................................................................................................
. 24
8. Sinteză şi e va lu a re .........................................................................................................................

CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII

O rientul antic
. 28
9. Omul şi m e d iu l................................................................................................................................
10. Egiptul a n tic .................................................................................................................................... . 30
11. M eso po ta m ia................................................................................................................................... . 34
12.lndia şi C h in a ................................................................................................................................... . 36
13.Cultura Orientului a n tic .................................................................................................................. 38
14.Sinteză şi e va lu a re .......................................................................................................................... 42

G recia antică
15.Omul şi m e d iu l................................................................................... ........................................... . 46
16. Lumea miceniană. Grecia hom erică....................................................................................... 48
17. Formarea po lisu lu i...................................................................................................................... . 52
18. Colonizarea g re a c ă ......................................................................................................................... 56
19.0raşe!e-state: Sparta şi A te n a ..................................................................................................... 60
20. Lumea greacă în secolul V î.H r................................................................................................... . &4
21. Criza lumii greceşti. Epoca e le n istică ........................................................................................ 68
22. Cultura greacă şi e le n is tic ă ................................................................................. . 72
23. Sinteză şi e va lu a re .................................................................................... . 76
Roma antică
24. Natura şi p o p u la ţia ....................................................................... . 80
25. Roma re g a lă ...............................................................................
. 82
26. Republica ro m a n ă .................................................................
. 86
27. De la Republică la Im p e riu ................................................
. 90
28. Cultura ro m a n ă ...................................................................
. 94
29 . Apariţia şi răspîndirea creştinism ului...................... ..............................................................
. 98
30. Divizarea Imperiului R o m a n .......................................... ]..............................................................
31 .Sfîrşitul Imperiului Roman de A p u s .......................... *[“ ..........................................................
102
106
3 2 .Sinteză şi e v a lu a re ..................................................... ..................................................................
33 .S inteză şi evaluare fin a lă ............................................................................................................ 108
3 4 .C ele 7 m inuni ale lumii (lecţie-sinteză)....................... .............................................................. 112
116
4
 IS T O R IA R O M Â N I L O R
1 Introducere în stu d iu l isto rie i ro m â n ilo r............................................................. . 120

EPOCA STRĂVECHE
P reistorie. P ro to is to rie
2. Culegătorii şi vînătorii primitivi în paleolitic..................................................................... 124
3. Comunităţile umane sedentare în neolitic....................................................................... 128
4. Epoca bronzului în spaţiul carpato-dunărean............................................................. . 132
5 . Neamul tracilor................ .................................................................................................. 134
6. Sinteză şi evaluare............................................................................................................ 136

EPOCA ANTICĂ
G e to -d a cii
7. Geto-dacii........................................................................................................................... 140
8. Relaţiile geto-dacilor cu populaţiile vecine.......................................................................144
9. Viaţa culturală şi spirituală a geto-dacilor....................................................................... 148
10. Geneza statului la geto-daci..............................................................................................150
11. Statul dac condus de Burebista........................................................................................ 152
12.Dacii de la Burebista la Decebal.......................................................................................156
13.Reunificarea Daciei sub Decebal......................................................................... ............ 158
14. Cultura în perioada clasică a dacilor..... ...........................................................................160
15. Războaiele dacilor cu romanii........................................................................................... 164
16.Sintezăşi evaluare.................................................. ............ .......... ...................................168

D a co -ro m a n ii
17. Formarea provinciilor rom ane............................................................................................172
18. Romanizarea geto-dacilor...... ................................................ ............. ............... ........ 176
19.Geto-dacii liberi......................................................................... .........................................180
20. Creştinarea daco-romanilor.................................. ............................................................ 182
21. Daco-romanii şi m igratorii...................................... .................. ........................................ 186
22. Modul de viaţă al daco-romanilor............... .................................. ............................. . 190
23. Formarea poporului român şi a limbii rom âne...... .................................. ................ 192
24. Sinteză şi evaluare........................v.................................................................... ............... 194
25.Sinteză şi evaluare finală............................................................................ ........ ......... . 195
26.CoIumna Traiană (lecţie-sinteză)........................... ........................... .............................. 200
Glosar.
202
 Cum citim şi utilizam manualul
M a n u a lu l vă p ro p u n e p e n tru stud iere două d iscip lin e : ISTORIA UNIVERSALĂ şj
ISTORIA ROMÂNILOR, epocile PREISTORIE ş i ANTICHITATE. M aterialul fiecă rei lecţii;
în fu n c ţie de com p le xitatea Iul, este aranjat pe 2, 3 sau 4 p a g in i ş i se p re zin tă astfel;

Denum irea d iscip lin e i Epoca şi ca p ito lu l

Numărul temei studiat

Tema lecţiei

Im agini şi inform aţii

de bază la temă
Teste de evaluare
a c u n o ş tin ţe lo r
ş i c a p a c ită ţilo r

Test a titu d in a l

Test cre a tiv

Test a p lic a tiv

L in ia tim p u lu i

im a gin i şi texte E xpunerea c o n ţin u tu lu i

suplim entare la temă de bază al tem ei

R ubrică de
c o n so lid a re a
c u n o ş tin ţe lo r

N oţiuni-cheie
Preistorie
Civilizaţii ale Antichităţii
 ISTORIA UNIVERSALA

INTRODUCERE ÎN STUDIUL
ISTORIEI UNIVERSALE
Istoria studiază viaţa oa­
m enilor din tre cu t, re laţiile
acestora cu m ediul în care
vieţuiau, e voluţia u n e lte lo r
şi arm elor pe care le utilizau,
m odul de organizare şi c o n ­
ducere a societăţii, p rin cip a ­
lele invenţii tehnice şi re a li­
zări culturale.

Herodot (484-425 î.Hr.)

ISTORIA ESTE CEA DINŢII
CARTE A UNEI NAŢII.
ÎNTR-ÎNSA EA ÎŞI VEDE
TRECUTUL, PREZENTUL
Ş l VIITORUL.
Nicolae Bălcescu
Clio - muza istoriei
s-a născut în Grecia, făcea
parte din rîndul aristocraţiei,
avea o educaţie aleasă şi studii
înalte. Opera sa „Istorii” este un
nepreţuit izvor de istorie antică,
pentru care pe drept cuvînt a
fost supranumit „părinte al
istoriei”.
De unde provinefj
(uvîntul „istorie"?

a. Calculează din ce ^ n ^ Ă rg u m e n tează

mileniu, secol şi deceniu : necesitatea studie-
fac parte anii: 753 î. Hr., I I i rii ’istoriei
.otArioi „Istorie" este un cuvînt de
106 d. Hr. şi 2000 d. Hr. origine greacă. în traducere
înseamnă „cercetare, poves­
tire a evenimentelor".
c. Explică cum J nvălâloare'a vieffl-6’
reconstituie savanţii
modul de viaţă al Alcătuieşte un rebus,
oamenilor în istorie. e. Demonstrează de
a vîn d pe v e rtic a lă
unde aflăm cum au cuvîntul ISTORIE.
trăit strămoşii noştri
!' Descrie izvoarele
istorice pe care le-ai g. Formulează cîteva [ întreabă trei persoane
cunoscut în muzee i învăţăminte pe care le ce-şi amintesc din ce­
sau în excursii. ’ desprindem din istori le studiate la lecţiile de isto­
rie din şcoală ş i notează
ideile principale în caiet.
8
 ISTORIA UNIVERSALĂ

1. CE ESTE ISTORIA?
Istoria este ştiinţa care studiază dezvoltarea societăţii
om eneşti şi evoluţia faptelor, evenim entelor din cele mai
vechi tim puri pînă în prezent. Dom eniile principale ale
studiului istoriei sînt: viaţa econom ică şi socială, orga­
nizarea politică, viaţa culturală şi spirituală.
Datorită istoriei, cunoaştem rolul m uncii în evoluţia
um anităţii, factorii progresului în dezvoltarea şi diversi­
ficarea uneltelor de muncă şi a tehnologiilor, de la cele
mai prim itive la aparatele electronice din zilele noastre.
Istoria analizează cum şi de ce s-a schim bat viaţa
oam enilor pe parcursul anilor şi de ce a devenit aşa cum
este azi.

2. IZVOARELE ISTORICE
Pentru a cunoaşte trecutul om enirii, apelăm la izvoa­
rele istorice. în studierea trecutului se cunosc izvoare
nescrise (urme de aşezări omeneşti, oseminte, unelte,
arme, monumente etc.) şi izvoare scrise (inscripţii, scrisori,
acte, documente, coduri de legi, cronici, cărţi etc.).
Izvoare istorice nescrise Izvoarele istorice sînt surse de im portanţă m ajoră
pentru reconstituirea vieţii străm oşilor omului.

3. ISTORIA ESTE ÎNVĂŢĂTOAREA VIEŢII

Istoria ne oferă nenum ărate învăţăm inte pentru viaţa
noastră contem porană. Cunoaşterea trecutului ne învaţă
să apreciem prezentul şi să făurim viitorul.
Istoria ne învaţă să fim responsabili, toleranţi şi oneşti.
Studiind istoria, vom cunoaşte Adevărul, vom descoperi
Frum osul şi vom prom ova Binele.

Izvoare istorice scrise

9
ISTO RIA UN IVFRSAIĂ

CONTEMPORANĂ
(înc. sec. X X - pînă în zilele
noastre)

MODERN;
(miji. sec. XVII -înc. sec. XX)

MEDIEVAl
(sec.Vd.Hr.-mijl. sec. XVII)

476 ►-

1 d.Hr.
ANTICĂ ^ -
(mii. IVÎ.Hr. - sec. V d.Hr.) 1 î.Hr.

Mii. IV ^
î. Hr.

PREISTORIA
cca 3
milioane
ani î.Hr.

c®" Istoria este ştiin ţa care s tu d ia ză tre c u tu l

istorie dezvoltării societăţii umane şi se poate reconstitui
epoca istorică după diverse izvoare istorice: nescrise şi scrise,
cr- Trecutul societăţii umane este îm părţit în două mari
izvo are istorice
perioade: preistorie şi istorie. Istoria începe odată cu
izvo are scrise
apariţia scrisului şi cunoaşte patru mari epoci, între care
izvo are nescrise
nu există un hotar strict şi diferă de la o regiune la alta.

10
PR E IS TO R IA •

• Ce este preistoria?
Originea vieţii pe pămînt
Apariţia şi evoluţia omului
• Unelte, ocupaţii, viaţa spirituală
 ISTORIA UNIVERSALĂ

CE ESTE PREBSTOR1A?
s s

Unelte din piatră

Ocupaţiile omului şi organizarea socială în preistorie

O.C

De ce azi se fac descoperiri

mari într-un timp relativ scurt,
3 f b Calculează pe liniai
a. Numeşte epocile prin1 |\b
Bl
. Calcule
....
v
oni a iar oamenilor din preistorie
care a trecut omenirea şi | \ timpului c»,» le-au treb uit pentru acest
caracterizează preistoria. 1durat preis o Jucru sute şi mii de ani? t

. Demonstrează cum a Imaginează-ţi că în

icut omul în preistorie mileniul nostru con­
,rimii paşi pe calea ®'°r <n preistorie şi utiJ diţiile climaterice vor fi p ri­
"zarea lor de
rogresului. elnice pentru apariţia unor
Preistoric. tre ° m u ,l
animale gigantice cum ar fi
dinozaurul. Ce se poate
e. Descrie cîteva o b ie c -..... întîmpla?
te ce datează din preis- î f- ExPr,ca de ce s‘au
torie, expuse în muze- ■menţinut pînă azi une-
{ M odelează d in tr-o
ele pe care le-ai vizitat 1 1le 9ruPuri preistorice? piatră sau o crengu­
ţă un obiect de artă.

3 mii -1 0 mii aniî.Hr.

T PALEOLITIC

12
 PREISTORIE

1. CE ESTE PREISTORIA?
Preistoria este prima şi cea mai îndelungată epocă în
dezvoltarea societăţii umane. Ea a început odată cu apa­
riţia omului şi a durat pînă la inventarea scrisului şi formarea
primelor state.

2. EPOCI PREISTORICE
După natura uneltelor făcute şi utilizate de oameni,
preistoria se împarte în epoca de piatră şi epoca metalelor.
în prima fază a epocii pietrei (cca 3 mii. de ani), numită
paleolitic (din gr. palaios „vechi” şi lithos „piatră”), apare
şi se dezvoltă prelucrarea pietrei. Faza finală a paleo­
liticului se caracterizează prin apariţia strămoşului direct
La vînătoare al omului de azi.
în paleolitic, omul a descoperit focul, care i-a adus
căldură şi lumină, l-a ajutat să se apere de animale şi să
prepare hrană.
în neolitic (din gr. neos „nou" şi lithos „piatră”) unelte­
le din piatră au început să fie şlefuite. Apare agricultura,
Rîşniţă de piatră începe dom esticirea animalelor, se dezvoltă prim ele
meşteşuguri: torsul, ţesutul, olăritul. 1
Cu 4 mii de ani î.Hr., au fost descoperite metalele.
începe confecţionarea uneltelor şi armelor din bronz. Cu
două milenii mai tîrziu este descoperit fierul. Uneltele din
metal au sporit productivitatea muncii şi au contribuit la
îmbunătăţirea vieţii.

3. VIAŢA ÎN PREISTORIE
în preistorie omul face primii paşi pe calea progresului:
îşi perfecţionează uneltele, locuinţa şi îmbrăcămintea; de
Cele mai vechi unelte la consumul bunurilor oferite de natură trece la producerea
de piatră datează cu lor. S-a trecut treptat la viaţa sedentară. De rînd cu culesul,
cca 3 mii. de ani şi au vînatul şi pescuitul, oamenii încep să practice vităritul şi
fost descoperite în agricultura. Un rol deosebit îi revenea femeii, ocrotitoare
estul Africii. a căminului. în preistorie apar primele elemente de artă,
credinţa şi practicile religioase. Omul îşi exprimă viziunile
desenînd şi modelînd.

m ^ *n preistorie, în urma unui lent proces de evo-

preistorie ' ' 1
U 2J luţie, omul s-a desprins de lumea animală, consti­
T paleolitic
tuind primele forme de organizare socială şi spirituală.
^ n e o litic
^ A p ariţia agriculturii a însemnat unulxdin cele mai
viată sedentară
mari progrese în dezvoltarea societăţii omeneşti.

13
-li
ISTORIA yjiNiy»
loIvJKiA VINtlvr.RSAI.A-------- —■—* w p \ r\
OR.GIMEA VIETH PE PAMINT

Deşi au trecut miliarde de ani de la apariţia vieţii pe Pămînt, trăim şi astăzi în

umbra unui semn mare de întrebare: cine sîntem şi de unde venim ?
Eu am auzit (ă noi
sîntem rodul unui
experiment al extra
i tereştrilor. /

a. Explică ce înseamnă 1
10 mii. de ani pentru is- |b7 com p ară evoluţia oc
toria Pămîntului? Ce ai i\ pămîntului în diferite»
realizat tu timp de 10 ani? |\ per\0ade istorice. '

, Există şi o altă teorie potrivit)

, C a u tă s in o n im e le cu-
vintelor-cheiedintextş.' căreia viaţa pe Pămînt a fost |
formulează cuele 2-3 m le bine sau nu că există! (adusă de meteoriţi.
diverse ipoteze despre!
trebări la tema. apariţia vieţii pe Pă. * închipuie-ţi o imagine
mînt.
a Pămîntului în viitor.
f. Comentează
afirmaţia lui Syrus: I e. Găseşte cel puţin un Selectează 2-3 idei din
Ceea ce trăim este argument pentru a explica f diverse surse despn
(numai) o mică de ce astăzi maimuţa nu apariţia vieţii pe Pămînt §
parte din viată. se transformăm Om. expune punctul tău de v(
f---------r-n— bm J
dere în această problemă.

A fost o vrem e cînd
zeii existau, dar nu erau
încă făpturile m uritoare.
Iar cînd le-a venit şi
acestora tim pul să le
cheme soarta la viaţă,
zeii le-au plăm ădit sub
pămînt, făcînd un
amestec de pămînt, de
foc şi de tot ce se m ai
putea îngemăna cu
focul şi cu pămîntul...
Venise şi sorocul cînd
om ul era sortit să iasă
şi el de sub păm înt spre
a se ridica la lumină...
Platon, P ro ta g o ra s
viaţă
evoluţie
Biblie
ej
PR'FISTORIE
1. CINE SÎNTEM Şl DE UNDE VENIM?
E x is tă m ai m u lte ip o te z e d e s p re a p a riţia v ie ţii
biologice pe Pămînt. Conform unei teorii (cu D um nezeu-
Creatorul în centru), viaţa este o creaţie a lui Dum nezeu.
A ce a stă in te rp re ta re o găsim în m ai m ulte cărţi cu
conţinut religios, printre care este şi Biblia - cartea sfîntă
a creştinilor. Conform alteia (cu Omul în centru), procesul
de apariţie a vieţii pe Păm înt a durat m iliarde de ani,
evoluînd de la organism ele sim ple la cele com plexe.
Există o a treia ipoteză, despre originea extraterestră a
om ului pe Pămînt.
2. APARIŢIA VIEŢII PE PĂMÎNT
Savanţii au stabilit că la început Pămîntul nu era altceva
decît un uriaş bulgăre de foc, deşi m ult mai mic în raport
cu alte corpuri din Univers. Ca rezultat al răcirii treptate a
timpului, suprafaţa pămîntului a început să se solidifice.
Ploaia căzută se acumula în mări şi oceane. Se presu­
pune că aici au apărut prim ele celule vii.
Schim bările radicale ce s-au produs pe Păm înt şi în
Univers au făcut ca unele organism e să rămînă aşa cum
au fost mai înainte, iar altele să dispară pentru totdea­
una. Totodată au apărut noi specii de plante şi animale,
care s-au adaptat treptat la noile condiţii de viaţă.
La început omul a trăit în mediul natural asem enea
altor vieţuitoare. Treptat, a învăţat să folosească şi să
transform e natura potrivit propriilor interese. •
• Ce s-a întîmplat în lume, de ce Omul se deosebeşte
de alte specii vii?
• Cum a folosit el raţiunea pentru a-şi făuri destinul?
• Este posibil ca Omul să fie singura specie cu raţiune
pe Pămînt?
EVOLUŢIA PĂMÎNTULUI
500 mii. ani 100 mii. ani 25 mii. ani
H f ►
15
 3 Găseşte pe hartă b Calculează cît timp a
spaţiul european şi I ! ? cut de ,a apariţia lui
Homo habilis.
scrie cînd a apărut
omul acolo.
d. Alcătuieşte 2 propoziţii
c Descrie evoluţia cu termenii Homo sapiens
\ şi cauzele schim­ şi evoluţie. Ciţi ani au tretut de la
bărilor survenite In I apariţia primilor oameni?
creierul omului. e. Explică cauza apa­
riţiei omului mai întîi
încearcă să creezi o
în Africa.
f' Caracterizează Imagine proprie a
omuI c°rifemporan q. Alcătuieşte o omului viitorului.
comparindu-i cu povestire despre omul
primii oameni. do pe planota Pămînt. Meditează cum îşi
, poate cultiva un om
calităţile morale?

2.5 mii. î.Hr.

100 mii Î.Hr.
Australopitocus Homo habilis
Homo sapiens
16
 PREISTORIE

1. OMUL PREISTORIC Şl EVOLU^A LUI

Omul este produsul superior al evoluţiei vieţii pe
Pămînt. Dezvoltarea lui a cunoscut un proces îndelungat.
Se presupune că în perioada iniţială oamenii aproape că
nu se deosebeau de maimuţe. Cunoaştem mai multe
etape în evoluţia omului, care a început cu milioane de
ani în urmă. Australopitecus (omul în devenire) putea să
se folosească de cele mai simple unelte şi este primul
străm oş al om ului. Hom o habilis (omul îndem înatic)
confecţiona unelte din piatră, se hrănea din vînat. Homo
sapiens (omul cu raţiune) era capabil să gîndească şi să
comunice. El este strămoşul direct al omului de azi.
în preistorie, pe par­
2. AFRICA Şl RÂSPÎNDIREA OMULUI PE PĂMÎNT
cursul a mii de ani, în
morfologia omului au Descoperirile arheologice demonstrează că omul a
survenit mutaţii biolo­ apărut pentru prima dată în Africa de Est, de unde s-a
gice esenţiale: trece­ răspîndit ulterior şi în alte regiuni ale lumii. Sînt evidenţiate
rea de la poziţia ori­ trei căi de răspîndire a primelor comunităţi umane: valo­
zontală de mişcare la rificarea regiunilor Africii de Est, ale Africii Centrale şi
cea verticală, dispariţia Meridionale şi răspîndirea spre nord, în peninsula Arabică
aproape com pletă a şi în Asia de Sud. în Europa a pătruns pe două căi: dinspre
învelişului păros, mări­ Asia Mică şi din Africa de Nord, trecînd strîmtoarea Gi-
rea simţitoare a volu­ braltar, care în vechime nu era acoperită cu apă.
mului craniului, dezvol­
tarea maxilarului infe­ 3. OMUL Şl SCHIMBAREA CLIMEI
rior, reducerea proemi­ Evoluţia omului se află în legătură directă cu modi­
n e n ţe lo r de asu pra ficările condiţiilor naturale, cu schimbările geologice, de
ochilor, m odificarea
climă şi de relief. Odată cu descoperirea focului omul se
destinaţiei membrelor
detaşează tot mai mult de lumea animală. Cu vreo sută
inferioare şi po steri­
de mii de ani în urmă temperatura pe Pămînt a scăzut
oare, apariţia vorbirii
brusc. Straturi groase de gheaţă de pînă la 2 km au
articulate, a g în d irii
abstracte şi a primelor acoperit pămîntul în nordul Europei. Treptat, gheţarii s-au
rep reze ntări despre retras. S-au schimbat clima şi vegetaţia, unele specii de
sine şi lumea înconju­ animale au dispărut. Omul a fost nevoit să se acomodeze
rătoare. la aceste schimbări.

17
 IOIVJK1A UNIVERSALA
ISTORIA UINIVLI^ru-r^-------------- - mm

5 ( UNELTELE Şl OCUPAT
OAMENILOR

Harta răspîndirii agriculturii în preistoria Europei

*

Direcţia răspîndirii F I Pînă la 6 mii ani î.Hr.

□

Pînă la 8 mii ani Î.Hr. i | Pînă la 5 mii ani o.Hr.

□

Pînă la 7 mii ani î.Hr. □ După 5 mii ani î.Hr.

La pescuit

[ a. Reprezintă
î s„ "
I o aşezare omenească IE S 5 5 S
c i uneltelor ş U — . ,
\ o m u lu i î n j p r e w t o r ^
din preistorie
d. Scrie un eseu
c. Alcătuieşte o axă cro­ Cum trezi, ce io turi şi ocupaţii
nologică utilizînd urmă­ cu tema: „O m ul în aveau copiii din preistorie? J
Preistorie - omul l — --------------- —---------------- A
toarele date: piatra a început
să fie folosită cu cca 3 mii. ^ T poran” .
Organizează o expo*
de ani în urmă, iar fierul cu e. Descrie rolul
4 m ii de ani în urmă. ziţie din diferite obiec­
animalelor în
te naturale, asemănătoare
viaţa oamenilor.
f. Numeşte cîteva unelte celor din preistorie.
şi ocupaţii contem po­ g. Ce sfaturi le-ai da
rane asemănătoare cu oamenilor viitorului în ch ip u ie -ţi că ai ni­
cele ale oam enilor din privitor la ocupaţii, m erit într-o aşezare a
preistorie. 1 unelte, locuinţe? oam enilor preistorici. Cum
te vei com porta?

18
 PREISTORIE

1. UNELTELE Şl EVOLUŢIA LOR

Acum cca 3 milioane de ani, omul obţinea primele
unelte din piatră prin lovire. Mai tîrziu începe să le
cioplească, confecţionînd râzuitoare, toporaşe de mînă,
cuţite etc. în afară de piatră, omul mai folosea coarne şi
Confecţionarea uneltelor oase de animale. Cu ajutorul focului începe să topească
metalele şi să le prelucreze. Primul metal folosit de om a
fost arama sau cuprul, după care au urmat bronzul şi
fierul. Uneltele din metale (secera, toporul, coasa) erau
mai durabile.

2. OCUPAŢIILE OMULUI ÎN PREISTORIE

Cele mai vechi ocupaţii în preistorie au fost vînatul,
Dobîndirea focului c u le su l şi pe scu itu l. V în ă to rii alun gau a n im a le le în
prăpăstii sau în gropi săpate din tim p şi acoperite cu
crengi. La început foloseau bîta şi piatra, iar mai apoi
arcul şi săgeata. O importanţă deosebită avea culesul
pom uşoarelor şi rădăcinilor. Din anum ite plante şi coajă
de copaci se obţineau fire de ţesu t. P erfe cţiona rea
uneltelor a contribuit la cultivarea plantelor. Trecerea de
la cules la agricultură a avut loc în O rientul Apropiat în
Topirea metalului
mii. IX— VII Î.Hr., mai întîi se cultiva grîul, orzul, mazărea.
Treptat, omul începe să se ocupe de creşterea animalelor.
Au fost domesticite: cîinele, capra, oaia, vitele cornute
mari, porcii, apoi calul şi cămila. încep să fie folosite pieile
de animale, lîna şi laptele. Omul învaţă să facă vîsle,
schiuri, sănii.

3. LOCUINŢA Şl ÎMBRĂCĂMINTEA
O am enii din preistorie, asem eni unor anim ale, dor­
meau în peşteri întunecoase {grote). Pentru a se apăra
de frig, omul îşi construia locuinţe sim ple din crengi şi
oase de mamut, iar mai apoi - colibe şi bordeie din lut
sau din blănuri de animale. La început, locuinţele nu erau
Locuinţă din preistorie permanente, întrucît oamenii erau nomazi. Dacă în epoca
pietrei îm brăcăm intea om ului era confecţionată din piei
de animale, cu apariţia torsului şi a ţesutului haina lui
g ro ta capătă un alt asp ect exterior, d o va d ă a m a n ife s tă rii
rjr m am ut prim elor elem ente de artă preistorică.
■*' a ra m ă
^ bro nz Elemente hotărîtoare în evoluţia uneltelor din
ctr râ z u ito a re preistorie au fost descoperirea focului şi apariţia
agriculturii. ’

19
 K ŢO P IA U N IV E R S A L A ___

ORGANIZAREA S O C IA LA

Şi în secolul nostru există

Viaţa cotidiană fn preistorie locuri unde oamenii sînt
organizaţi ca în preistorie:
comunităţi în junglele
ECO E E
E E E E Americii Latine, în
savanele africane şi pe
E E E E unele insule din Oceania.
E E E E
GRUP GINTĂ TRIB UNIUNI DE TRIBURI Deşi oamenii din preistorie
aveau un nivel de dezvol­
tare inferior, noi avem ce
învăţa de la ei.

a- ^ xplica evoluţia în b. Compară se m n i­

timp a form elor de ficaţia term enilor-cheie
organizare socială în din temă.
preistorie.
Indiscutabil, spre exemplu, de
c. Comentează de ce se la ei aflăm cum utilizau plan­
mai păstrează şi azi o b , S e p rin c iPalele tele medicinale, ie atitudine
com unităţi sociale ase­ ^aveau faţă de natură.
mănătoare celor din
preistorie. ^ P r o S , eeaSCă
Alcătuieşte un rebus
cu informa ţii despre
f. Menţionează cîteva mo-1 primele forme de organizare

I
l dlficări esenţiale în socie-1 socială în preistorie.
tatea contemporană în
[comparaţie cu preistoria. . Descrie viaţa unui c0‘
'-“ W pil din preistorie, corn*
parînd-o cu viaţa de azi.
20
 PREISTORIE

1. GRUPUL
Grupul este forma iniţială de organizare a com unităţii
umane în preistorie. El era alcătuit dintr-un num ăr de
aproximativ 20-30 de oameni. Se presupune că grupul
era com pus din cîteva fam ilii m atriarhale. Fem eia în
această com unitate era o mare autoritate. Familiile erau
poligam e. Mii de ani nimeni nu putea spune al cui fiu sau
nepot este, cine în grup îi este frate sau soră. între grupuri
erau legături slabe, fiecare în parte fiind preocupat de
nevoile fundam entale: hVană şi apărare de pericole.

Zeiţa Venus
Arheologii au desco­
perit o serie de sta­
tuete feminine, numite
Venus, care atestă
existenţa unei credinţe
intr-o Mamă-Zeiţă -
simbol al continuităţii
şi ocrotirii căminului, a l
fertilităţii naturii.
2. GINTA
Perfecţionîndu-şi uneltele, oamenii încep să se orga­
nizeze altfel, treptat ajungîndu-se la ginta matriarhală,
mai bine organizată şi mai trainică decît primele com uni­
tăţi. Ea reprezenta o comunitate de oameni constituită
în mod deliberat, în baza unor strămoşi comuni. încep a
fi distribuite funcţiile între membrii gintei: femeile îngrijeau
copiii, coseau haine, menţineau focul pentru pregătirea
hranei, încălzire şi apărare de animale sălbatice, iar băr­
baţii se ocupau de vînătoare şi pescuit, meştereau unelte.
Ginta era alcătuită din cîteva zeci de oameni, legaţi
prin relaţii de rudenie, proveniţi de la un străm oş comun.
Uneltele, pămîntul, vitele, recolta erau proprietate com u­
nă, iar veniturile erau împărţite în mod egal între membrii
gintei.

3. TRIBUL
Cu trecerea timpului, se conturează grupuri specia­
lizate în funcţie de ocupaţie, denum ite triburi, com unităţi
constituite din mai multe ginţi unite pe bază de rudenie.
Unele triburi prelucrau păm întul, altele creşteau vite,
ducînd un mod de viaţă nomad, schim bîndu-şi alternativ
Venus din Willendorf locul de trai, mînînd cirezile şi turm ele cu ei.
Mai multe triburi formau uniuni de triburi, care adeseori
intrau în conflict, dar în timpuri de mare primejdie se uneau
pentru a se apăra în comun de duşmani.
ţ
poligamie
în preistorie oamenii trăiau în grupuri nu prea
grup
UaJ mari. Toţi membrii comunităţii munceau împreună
ginta
şi dispuneau de o avere comună modestă.
trib
Familia, vecinii şi prietenii sînt părţi ale comunităţii
uniune de triburi
care au apărut încă de la începuturile existenţei umane.

21
 ISTORIA UNIVERSALĂ.--------------------- -------

_ _ 7 ^ VDAŢA SPIRITUALĂ
m ,

ţ ■ -1

Picasso, sec. X X

Pictură rupestră din grotele de la Altamira (Spania), datînd

din paleoliticul superior, cca 15 mii ani Î.Hr.

în 1879, arheologul spaniol S autuola cerce ta o

peşteră din Altam ira, însoţit de fiica sa M aria, ca re a
observat pe tavanul grotei im agini color ce re p re ­
zentau tauri sălbatici. A rheologul a presupus că e ste
o pictură rupestră. Savanţii tim pului în să n-au cre zu t
că im aginea a fost executată de oam enii p re istorici.
De ce? Statuie, cca
25 mii ani Venus,
sec. XX

l b. P la s e a z ă p e li n ia t i m -
a. Defineşte
i p u lu i e v e n im e n t e a le v i e ţ i i !
termenul cultură. oc
\ s p ir it u a le d in p r e is t o r ie -

c. Compară
imaginile-perechi,
identifică asemănări
şi deosebiri,
formulează o
impresie personală.
f. Explică de ce oamenii
din preistorie zugrăveau
adesea animale răpuse
de suliţe şi săgeţi.
22
d. Improvizează un
dialog cu termenii
cultură şi r it fun erar. Cum f r e z i : e r a s im p lu s i
p itte z i p e p e r e ţii u n e i grote?
rupestră”. a D esenează, u tilizîn d
m ijlo a c e n a tu ra le , ca
Şi o m u l d in p re isto rie .
' ‘î
g. Descrie obiectele
de artă preistorică lm aginează-ţi că parii'
văzute în muzee. c ip i la un c o n cu rs in-
ie r n a ţio n a l a l tin e rilo r artişti
P la stici. Ce v e i prezenta?
 PREISTORIE

1. CREDINŢA RELIGIOASĂ
Apariţia primelor credinţe şi practici religioase a fost
determinată de viaţa zilnică a omului preistoric, care
încerca să înţeleagă fenomenele naturale: schimbarea
zilei cu noaptea, succesiunea anotimpurilor, fulgerul şi
tunetul etc. El credea că toate fenomenele sînt dirijate
de forţe supranaturale. Unele forţe erau considerate bune,
pentru că aduceau belşug, altele - rele, pentru că
aduceau nenorociri. Apar mai multe culte: al vînătorii
(sacrificarea unui animal pentru a uşura vînarea lui), al
Pictură descoperită în
Africa, ccalO m iiani fertilităţii (credinţa într-o Mamă-Zeiţă, ocrotitoarea naturii),
al soaredui, al morţilor etc. Practicarea lor era însoţită de
ritualuri şi ceremonialuri sacre.

2. ARTA PREISTORICĂ... ARTĂ ETERNĂ?

Informaţii preţioase despre arta preistorică ne oferă
grotele din Altamira (Spania) şi Lascaux (Franţa). Chiar
şi azi se mai descoperă grote cu picturi superbe, precum
cele descoperite în Franţa (1991), în Portugalia (1994)
sau în Brazilia (1996).
Constituie picturile de pe pereţii grotelor o operă de
artă? Sau reprezintă doar nişte semne de comunicare
dintre membrii unui trib? Vom putea da un răspuns la
întrebările respective numai comparînd reprezentările din
preistorie cu operele de artă contemporane.

3. ÎNCERCĂRI DE A EXPLICA ARTA PREISTORICĂ

Oamenii din preistorie încercau să reflecte atitudinea
lor faţă de lumea înconjurătoare prin intermediul artei,
care era puternic influenţată de reprezentările religioase,
înainte de vînătoare, de exemplu, oamenii se rugau zeilor
Statuetă feminină din lut, să-i ajute să învingă fiarele. Se vînau bizoni fioroşi, cerbi
întruchipare a morţii şi iuţi, iar apoi, la lumina focului, în orele de răgaz, animalele
învierii naturii respective erau pictate pe pereţii peşterilor. Culori aveau
la îndemînă pretutindeni: cărbune, lut, licmatit, pe care le
amestecau cu apă şi grăsime, iar în calitate de pensulă
foloseau degetul, un beţişor sau un smoc de lînă. Uneori
cultură ' se umplea o trestie cu vopsea, se sufla şi vopseaua era
aplicată pe pereţi.
rit fu n e ra r
ritual
(T$"j ® Arta este o creaţie a omului.
cult
pictură rupestră
^ Din cele mai vechi tim puri, omul avea
preocupări artistice şi credea în forţe supranaturale.

23
 ISTORIA UNIVERSALA----------------- ------------------------------------------

SINTEZĂ Şl EVALUARE
DE LA PIATRA LA METAL

C om pară cele două desene, folosind cuvintele şi ex p res iile:

• om ul care îşi caută hrana
• om ul care produce hrana
• nom azi
• sedentari
• revoluţia neolitică

în ce perioadă ai vrea să trăieşti şi de ce?

24
 PREISTORIE

MAREA EXPLOZIE PLANETA TERRA VIATA

15 miliarde ani i 4,6 miliarde ani 3-4 miliarde ani OMULUI PE
în urmâ ! în urmâ în urmâ Homo saplens
cca 100 mii ani

EVOLUŢIA
PROGRESUL
S O C IA L A
>/c* /<-
P I FOCUL - APARIŢIA VORBIRII j
L- __ OMUL CARE ÎŞI
DOBÎNDEŞTE HRANA
ARMELE

UNELTELE PRIMITIVE
b viată NOMADĂ
GÎNDIREA ABSTRACTĂ

-REPREZENTĂRI ARTISTICE
L

OMUL CARE ÎŞI

| VÎNATUL, PESCUITUL PRODUCE HRANA GINTA
PENTRU EXISTENTĂ

VIAJA SEDENTARA TRIBUL

- UNIUNEA DE TRIBURI

— | AŞEZĂRI OMENEŞTI

Evoluţia omenirii este deseori supusă schimbărilor profunde ale naturii.

Omul depinde de natură. Caută legăturile dintre evoluţia omului şi a
naturii, utilizînd imaginile din temă.
r 25
ISTORIA u n iv e r s a iă

I. Mai jos sînt reprezentate imagini din preistorie. . , _ă

a. Descrie succint fiecare imagine; b. ordoneaza-le jmagine asernă- |
li?:e_^t.de 'a aPari*!a r'eJr?:U' s ^ d e o s e b i r i l e ^ ^ —
i idiudi c uin zneie noastre; e. inuiod do<^i ■
--------- *
dintre obiectele din preistorie şi cele din zilele noas re.

De ce crezi că există mai multe

ipoteze despre apariţia omului pe
Pămînt?

. . . Omul se des­
prinde dintr-o dată
din şirul nesfîrşit al
făpturilor... şi începe
să se fo/osească de
minte, pentru a făuri
destinul rasei sale.
Şi a zis Dumnezeu: Să facem om Această făptură,
după chipul şi asemănarea Noastră, pe jumătate maimuţă
ca să stăpînească pe ştii mării, şi pe jumătate om, a devenit un vînăt
păsările cerului, animalele domestice, îndemînatic şi astfel a putut să trăiasi
toate vietăţile ce se tîrăsc pe pămînt în orice climă. Pentru mai multă sig
şi tot pămîntul. Şi a făcut Dumnezeu ranţă umb/a în grup.
pe om după chipul său; a făcut bărbat
... Această făptură a fo st prim
şi femeie. Şi a fost seară şi a fost
strămoş care aducea a om.
dimineaţă: ziua a şasea.
Vechiul Testament, Facerea Hendrik Willem van Loo
Istoria omeni
26
ORIENTUL ANTIC

@ Egiptul antic
$ Mesopotamia
$ India şi China
 9 ( ©MUL Şi MEDIUL

^ At&jfţS!:.’ ’ ■* '*
t*s—'-*Z£U

s a s * * * - ■ -■■■■

Ocupaţii ale omului în Orientul

antic. Frescă
» -■ •
Va/ea M/u/u/. Planşă realizată de arhitectul
francez Hector Horeau

a. Completează o axă j
cronologică simplă a fi
istoriei Orientului antic. |j
* ~~~~—”—----- [2T"•" ••
r? S £ r-
p
a^ Î S î 6in
ap„ T rel60rien'u'u.
e- Descrie cum ar fi arătat I
J?" văile fluviilor, dacă n-ar fi fa f * " ^ 1
JlS IiH llganale de irig a u.
Prin te se deosebesc
condiţiile naturale ale
Orientului antic de cele din
Jocalitatea în care trăieşti?
d. Indică cîteva
surse din care se în tre a b ă e le v ii ma
poate afla cum m a ri ce s e m n ific i
trăiau popoarele noţiunea „O rie n t a n tic " ş
Orientului antic. compară cu cele cunoscuţi
de tine.
fost construite| Găseşte asemănări ş
deosebiri ale conditi
" ° r în ^ r e s-au dezvolta
Popoarele O rientului antic.

Sumer
3500 3000
28 . i MEs,o p ° tam ie n i

Br- 500 mo 1500


Strămoşi ai egiptenilor şi
sumerienilor
Ţinutul asirienilor are
parte de ploaie
p u tin ii.. Odată răsărit,
g riu l creşte datorită
a ix ri din fluviu. Lucru­
rile nu se petrec la fel
ca în Egipt, unde flu viu l
se revarsă pe cîmpuri.
Irigaţia însă o face
omul. cu a jutoru l un o r
cumpene, căci întregul
tiru it al Babiloniei, ca şi înfloritoare. Aici auapairut primele regate: Sumer, Babilon,
Egiptul, este străbătut
de canale...
Herodot, I s to r ii W ă n e -ş i-p e -in s u le le din apropierea lui, întemeind mari
Sargon 1, fondatorul
dinastiei din Akkad
semiţ, f »
irigaţie
negoţ
deşert
fluviu
CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • ORIENTUL ANTIC
1. MEDIUL ÎN ORIENTUL ANTIC
Condiţiile naturale în Orientul antic erau variate. De la
Vest la Est se întind cîmpii fertile şi deşerturi, munţi înalţi
Şi ţărm uri cu porturi. Marile fluvii Nilul, în Egipt, Tigrul şi
Eufratul, în M esopotam ia (ţara dintre fluvii), Indul şi
Gangele, în India, Fluviul Albastru (Chiang-Jang) şi Fluviul
Galben (Huanghe), în China, au influenţat decisiv modul
de viaţă al oam enilor în Antichitate. Datorită lor omul a
deprins agricultura, folosind depunerile fertile în urma
inundaţiilor, apoi construind sisteme de irigare a solului.
Bogăţiile naturale stimulau dezvoltarea meşteşugurilor.
2, POPOARELE ORIENTULUI ANTIC
{ Egiptenii a ii populat valea Nilului încă din mileniul al
V-teaJ.H r. şl au creat unul din cele mai vechi state din
lume. Asia anterioară sau apuseană era locuită de mai
m ulte popoare eem ite> " 'x
(Sum erienii şiîakkadienii trăiau în Mesopotamia, unde
încăydin m ileniuV^IJV-lea-îrHrf s-a dezvoltat o civilizaţie
Akkad;~Asiriă'şi^altele.
/ Fenicienii s-au aşezat pe ţărmul estic al Mării Medi-
p o rtu rifT ir. Sidon) şi practicînd negoţul.
/ ' E vreii au părăsit locul lor de baştină din Mesopotamia
xje Sud şi au populat ţărmul răsăritean al Mării Mediterane.
E fc iiă e a u într-un singur zeu - Yahve.
Alături de aceşte popoare, în Orientul antic mai vieţuiau
şi a lte le f Perşii s ^ u aşezat pe podişul Iranului la sfîrşitul
m ileniuW aLII-leaî.H r. şi mai tîrziu au creat un imperiu ce
cuprindea^urv im ensteritoriux^
(indienii ş^chinezii locuiau în.regiuni acoperite de munţi
uriaşi,pociişuri întinse, cîmpuri mlăştinoase şi păduri de
nestrăbătut.
rn n Multe popoare din Asia de Sud-Vest şi Africa
UaJ de Nord-Vest au origine comună - marea familie a
neamurilor semite (înrudite cu arabii), de la care au
provenit akkadienii, asirienii, fenicienii, evreii etc.
Primele civilizaţii au apărut în văile marilor fluvii.
® Popoarele Orientului antic au trăit într-o regiune cu
o climă subtropicală, vara fiind călduroasă şi uscată,
pe cînd iarna - blîndă.
29
 ISTORIA UNIVERSALA __ —

EGIPTUL ANTIC

:* .'!»*>• ....
m - ‘
2 u* *" ■
' ' : ■ r'-Â

Sfinxul, simbol al civilizaţiei

egiptene

Statuia uriaşă a sfinxului

reprezintă o fiinţă fantastică:
un corp de leu cu cap de om
(probabil, înfăţişarea
faraonului Khefren)

/ Faraonul era deţinătorul uneiA

Harta Egiptului antic
puteri absolute, aju tat la
l guvernare de numeroşi
V e i reuşi dacă.. | funcţionari. El era considerat
interm ediar între
\z e i şi oameni.
a. Alcătuieşte trei fraze | b . Id e n tific ă pe
despre istoria Egiptului l h a rtă E g ip tu l de Sus I
antic, utilizînd datele: şi E g ip tu l de Jos.
mileniul al IV-lea î. Hr.,
a. 3200 î. Hr., a. 1304 î. Hr.,
a. 525 î. Hr. f ■Cornentea2ă
spusele lui . Ce rol avea faraonul în condu-
[ cerea statului egiptean?
c . D e fin e ş te te rm e n ii: | Pentru e g ip t*',
dsr al Nilului» " Un Alcătuieşte o scurtă
,— Povestire despre mo­
dul cum se construia o pira­
midă.

Notează ce te-a im-

presionat mai m ult în
Istoria Egiptului antic.
30
 n vfii i?>\Ul A LE A N T I C H I T A l L ^ i i ^ ^ —

1. EGIPTUL - UN DAR AL NILULUI

Denumirea de Egipt este de provenienţă greacă şi
înseamnă „vale neagrti", de Io culoarea solului din valea
fluviului Nil. Pămîntul Egiptului este brăzdat de Ni7, care
începe în lacul Victoria şi are o lungime de 6 671 km. La
vărsarea sa în Marea Mediteranâ formează o imensă
deltă, de 24 000 km*, desfăcîndu-se în cîteva braţe.
VfrîăJosre ce pâsâri în Nilul era bogat în peşte, în preajma lui vieţuia o mulţime
detta Ni'ului de păsări şi animale. în deltă, ca şi pe cîmpiile aluvionale,
Căci este limpede egiptenii cultivau in, cereale, legume, viţă de vie.
pentiu orice om cu După inundaţii, cînd apele Nilului se retrăgeau, în urma
judecată, chiar fără să lor rămînea un nămol gras, folosit de egipteni în agri­
fi auzit nimic mai cultură. Mai tîrziu, se construiesc canale de irigaţie pentru
înainte, ci numai terenurile cultivate. A fost inventată fadula - aparat cu
privind că Egiptul... cumpănă, folosit la scoaterea apei din fîntîni sau din rîu.
este pentm egipteni un Meşteşugurile s-au dezvoltat şi ele în regiunile marilor
pămint dobîndit şi un fluvii, edificîndu-se construcţii, confecţionîndu-se cera­
dar al Nilului. mică, bijuterii şi ţesături.
Herodot, Is to rii
2. SOCIETATEA EGIPTULUI ANTIC
în fruntea statului se afla fa ra o n u l-conducător absolut,
considerat fiul lui Ra (zeul Soarelui). Oamenii de rînd
n-aveau voie să-l privească, crezîndu-se că umbresc chipul
soarelui, iar dacă cutezau, erau aspru pedepsiţi.
Aristocraţia militară era preocupată în special de
războaie. Chiar de la începutul istoriei sale, Egiptul a purtat
numeroase războaie de cucerire.
Marii dregători şi negustorii bogaţi aduceau din ţările
îndepărtate mărfuri şi pietre scumpe.
Faraonul P reoţii tem plelor şi proprietarii de bunuri
Ramses al ll-lea dispuneau de o mare putere în stat.
Ţăranii şi meşteşugarii erau organizaţi în
Faraonul
obşti săteşti. Deşi erau consideraţi liberi,
Preoţii munceau şi plăteau biruri grele, satisfăceau
serviciul militar. în Egiptul A ntic era
Funcţionarii militari practicată sclavia. La început, sclavii
erau folosiţi ca slugi în tem ple şi
Scribii
palate, apoi tot mai mult la înălţarea
Ţâranii şi construcţiilor sub am eninţarea
meşteşugarii b ic iu lu i. N u m ă ru l s c la v ilo r
creştea pe seama prizonierilor
Sclavii.
de război.

31
Asaltul unei cetăţi. Frescă egipteană veche

în Egipt s-au păstrat cca

o sută de piramide, fieca*
re purtînd numele acelui
rege, care a fost înm or-
m întatîn ea. Cele mai im­
pu n ă to a re p ira m id e au
fost edificate în apropiere
de o ra ş u l M e m p h is în
timpul faraonilor Cheops,
Khefren şi Mukerinos.
Sarcofagul lui Tutankhamon este unicul mormînt
egiptean păstrat intact. înze stra t cu un in ve n ta r de o
uim itoare bogăţie şi e xe c u ta t cu m u lt rafinam ent
artistic, el a fost descoperit în anul 1922. Se presupune
că Tutankhamon a urcat pe tron în 1361 Î.H r., cînd
avea 10 ani, şi a murit la 19 ani, în 1352 î.H r.

32
 .CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII » ORIFNTUL ANTIC

3. ISTORIA POLITICĂ A EGIPTULUI ANTIC

Iniţial, în Egipt existau mai multe state mici (nome).
La mijlocul mileniului al IV-lea î.Hr. ele s-au unit, formînd
două regate: Egiptul de Jos (în delta Nilului) şi Egiptul de
Sus (pe cursul mijlociu al Nilului).
în jurul anului 3200 Î.Hr., faraonul Menes a cucerit
Egiptul de Jos, întemeind un regat unificat. în continuare,
istoria pontică a Egiptului unitar a cunoscut cinci mari
perioade. în perioada Regatului Vechi, capitala Egiptului
era Memphis, situată pe malul Nilului. Timp de sute de
ani, egiptenii au purtat războaie de cucerire a popoarelor
din Nubia, Libia, Peninsula Sinai, aducînd de acolo prăzi
bogate şi numeroşi sclavi.
în acest răstimp, începe înălţarea unor construcţii
u ria şe , n u m ite p ira m id e , d e stin a te în m o rm în tă rii
faraonilor, care aveau, se pare, şi rosturi astronomice.
Ele simbolizau puternicia faraonului. Domnia lui Cheops,
de exemplu, este reprezentată de piramida de la Giza -
cea mai mare din Egiptul antic.
La sfîrşitul mileniului al lll-lea î.Hr., Regatul Vechi este
slă bit de tulburări interne. în jurul anului 2060 Î.Hr.
acestora li s-au pus capăt, capitala statului fiind trecută
la Teba. începe perioada Noului Regat. Istoria lui a fost
marcată de domnia a doi faraoni: Tutmes al lll-lea (1504-
1450 Î.Hr.) şi Ramses a lll-lea (1304-1237 î.Hr.). în timpul
lor, Egiptul devine un imens imperiu. Tutnries al lll-lea a
cucerit Palestina, Fenicia şi Siria. Cuceririle au fost conti­
nuate de Ramses al ll-lea, astfel că teritoriul Egiptului a
ajuns pînă la izvoarele Eufratului.
A urmat o perioadă de decădere, la capătul căreia, în
sec. al Vll-lea Î.Hr., Egiptul a fost cucerit de asirieni. între
timp, asirienii sînt îzgoniţi şi statul egiptean cunoaşte o
nouă perioadă de înflorire. în 525 Î.Hr., Egiptul ajunge
însă sub stăpînirea perşilor, iar în 332 Î.Hr. este cucerit
ffî( / fără lupte de Alexandru Macedon şi transformat într-o
provincie a imperiului său.

| faraon
m n <zr Egiptul, situat în nord-estul Africii, îşi datora
i sarcofag
sfinx
LssJ prosperitatea în Antichitate fluviului Nil.
esr Nilul era cea mai importantă cale de comunicaţie, pe
nome
apele lui se transportau minereuri, lemn, produse de lux
Piramidă
şi mirodenii. ____

33
 ISTORIA

m e s o p o t a n v ia

—j 5SF
/ NinivÎM
l
\
n ^ o » i / T Babnonr ' ^ N i p p Ur
.« O » * > 1" M ^ O K > j; A M j\

Templul zeiţei Lunii din oraşul

r f i Ur, Mesopotamia de Sud.
Sec. XXI Î.Hr.
EG1
Onorîndu-i pe zei, sumerienii
înălţau gigantice turnuri în
spirală - zigurate, pe ale
căror trepte, potrivit credinţei
Harta Mesopotamiei lor, zeii trebuiau să coboare
între oameni.

R e g le m e n te a ză re la ţiile '
a . Calculează ce au cuce-U j/L o ca lize a ză pe dintre oameni, condiţiile de
rit p e rşii m ai în tîi: Babilo- \ hartă şi caracterizează purtare a războaielor şi de in-
nul sau E giptul? în care \ prim ele oraşe-sţate [ih eiere a păcii.
jum ătate a se colului? \ din Mesopotemia^

c. Continuă ideea din poemul sumerian:

O, Sumer, pămînt imens,
în care de la răsărit la asfinţit
îm părţi legile divine tuturor popoarelor...” .
Ce legătură este între
d. Explică de ce *-• Scr|e o pove^N^" organizarea statului şi
Hammurabi a » despre B abilon -cei yparifia codurilor de legi?
creat un cod " « 'fru m o s oraş
sever de legi. a>timpului. Schiţează un proiect
im aginar a l oraşului
f. Notează în caiet trei concluzii la temă Babilon.
Subliniază cu o linie momentele importante s-
cu două - pe cele care au avut urmări deose Găseşte as emanările
bite în viaţa locuitorilor din Mesopotamia Şl deosebirile dintre
; r: t state’ regate ş i im'
34

Arheologii au găsit un pi­
lon de piatră neagră de
aproximativ 2 metri. Pe
el erau imprimate
282 de legi ale lui
Hammurabi, destinate
„pentru a face să stră­
lucească dreptatea...
Legile erau aspre. De
ex.: „Dacă un fiu îşi va
lovi tatăl, atunci i se vor
tăia mîinile”.
Scene din viaţa
Mesopotamiei
** 0raŞ-stat
; ^ c°d de legi
2'gurate
---------------------- CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII « ORIENTUL ANTIC
1. LA ÎNCEPUT A FOST SUMERUL
Cea mai veche civilizaţie care a apărut în Asia în
mileniul al IV-lea Î.Hr. a fost Sumerul. Iniţial, Sumerul
era unul dintre mai multe oraşe-state (Ur, Uruk, Nippur,
Lagash, Kish, Akkad) din partea de sud a Mesopotamiei,
care se războiau între ele. Sargon I din Akkad a fost primul
rege care a reuşit pînă la anul 2371 î.Hr. să le unifice
într-un singur stat.
Ca şi Nilul\r\ Egipt, tot aşa Tigrul şi Eufratulîn Mesopo-
tamia au creat condiţii favorabile pentru agricultură. Au
fost desecate mlaştini, s-a construit un puternic sistem
de irigaţie.
în Sum er existau meşteşugari iscusiţi, care confec­
ţionau ceramică, arme, unelte, bijuterii. Sumerienii au
inventat roata, cea mai importantă descoperire a omului,
după cea a focului. Ei au inventat şi cea mai veche scriere,
avînd forma unor şiruri de desene sau de linii şi puncte.
2. BABILONUL - PODOABA ASIEI
în jurul anului 2000 Î.Hr., se formează un nou stat, cu
capitala la Babilon. Oraşul a fost descris cu amănunte
de istoricul Herodot, care l-a vizitat în secolul V Î.Hr. La
înflorirea Babilonului a contribuit mult portul fluvial din
preajmă.
Babilonul se afirmă puternic mai ales în vremea regelui
H am m urabi (1792-1749 î.Hr.). De numele lui este legată
întocm irea primului cod de legi.
După o perioadă de înflorire, Babilonul decade şi, împre­
ună cu Fenicia, Palestina şi Egiptul, este cucerit de asirieni.
La sfîrşitul secolului al IX-lea Î.Hr., documentele istorice
m enţionează regenţa Semiramidei, în timpul căreia au
fost create grădinile suspendate din Babilon.
Regele N abucodonosor I a reuşit să elibereze Babi­
lonul de ocupaţia asirienilor, asigurîndu-i pentru un timp
prosperitatea. Mai tîrziu însă Babilonul este cucerit de
regele Imperiului Persan Darius I ( 5 2 1 ^ 8 6 î.Hr.).
rţn în mileniul al IV-lea î.Hr., în Mesopotamia au
apărut primele oraşe-state: Ur, Uruk, Akkad, Sumer.
Sumerul a fost numit „leagănul civilizaţiei omeneşti”,
■ar Babilonul, cel mai frumos oraş al timpului, a fost un
mare centru economic, politic şi militar care şi-a extins
puterea şi asupra teritoriilor vecine.
35
 ISTORIA U N I V E R S A L A -

_ I 2 [ IN D IA Şl C H IN A

C H IN A

M a r e le Z i d C h in e z e s c , s in g u r a
c o n s t r u c ţ i e t e r e s t r ă v iz ib ilă de
pe Lună

P en tru a a p ă ra ţara de inva­

zia nom azilor, a fo s t ridicat
un zid din piatră, p ă m fn t şi
cărăm idă, într-o pe rio adă de
pe ste o m ie de ani. Z idu l are
Invaziile arienilor
o lu ng im e de 4 00 0 km şi
Graniţele regatului
Ashoka (sec. III î.Hr.)
înălţim ea de 7,5 m.
Graniţele CM nei în
timpul dinastiei H an
(sec. III î Jir.)
Harta Indiei şi a Chinei antice

Vei reuşi daca.

a. în ce secole India
şi China antică au
atins cel mai înalt
nivel de dezvoltare?
c. C a r a c t e r iz e a z ă
statul în India şi în
Ghinaantică.
e. Explică de ce
izbucneau răscoale
in China antică.
,escrie contribuţia
nezilor în dezvolta-
civilizaţ'iei univer-
C o m en tează a f ir m a ţia unui
undpCal'2ea2ă Pe hartă 1 îm părat thinez: „S lujitorii tur-
■ S'au forrnat statul ^ ţii, ţăran ii, m eseriaşii şi negus­
, ! ^ an ?lc e lc h in p , tUl1 torii reprezintă tem elia statu­
lui; nu trebuie s ă -i lăsăm îm­
d. Descrie modul de preună, ... deoarece se nast tul­
viaţă al indienilor burări şi cu vorba şi tu fa p ţo jj
după spusele lui
Arian: „Ei călătoresc Selectează informaţii
pe cămile, cai şi d in lite ra tu ra sup li-
măgari; bogaţii pe m entară d e sp re „D ru m ul
spatele elefanţilor... m ă tă s ii" ş i demonstrează
Inzii mănîncă pîine şi im pqrtanţa ace stui produs
fac agricultură,... pe ntru chinezi.
hrana celor de la
munte este carnea Descrie o z i din viat?
animalelor u n ui lo c u ito r a l Chi'
sălbatice...”. nei antice pe baza textelot
ş i im aginilor.

36
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • ORIENTUL ANTIC

1. IN D IA ANTICĂ
în India, arheologii au descoperit urme ale civilizaţiei
încă din mileniul al lll-lea Î.Hr. în timpul săpăturilor au
fost găsite unelte, arme, vase, obiecte de bronz şi aur.
Cei mai vechi băştinaşi au fost dravidienii. Pe la mijlocul
mileniului al ll-lea î.Hr., în India au pătruns nomazii numiţi
arieni. Amestecîndu-se cu populaţia locală, au dat naştere
poporului indian.
în vă ile flu v iilo r Ind şi G ange existau state m ici
conduse de principi războinici, numiţi rajahi. în secolul
al IV-lea î.Hr., sub am eninţarea arm atelor macedonene,
acestea se unesc şi formează un puternic stat cu capitala
la Pataliputra pe fluviul Gange.
în secolul al lll-lea, statul indian prosperă pe timpul re­
Templu în India gelui Ashoka. Regele a înălţat în diferite localităţi coloane
de piatră, pe care erau dăltuite legile şi dispoziţiile lui.
Templele indiene erau
săpate în stînci sau se 2. CHINA ANTICĂ
înălţau pe pămînt,
Statul antic chinez s-a format pe valea cursului inferior
avînd forma unor
al rîului Galben încă în secolul al XVIII-lea î.Hr., sub dinas­
piramide împodobite
tia Shang. Populaţia practica agricultura, creşterea vitelor
cu decoraţii bogate.
şi meşteşugăritul. Chinezii s-au obişnuit din antichitate să
producă mătase, acumulînd mari venituri. Firele de mătase
erau pre lu cra te, o b ţinînd u-se o ţesă tu ră tra in ică şi
frumoasă, transportată în multe ţări pe Drum ul mătăsii.
Cele mai importante dinastii care au condus China în
sec. III î.H r.-sec. III d.Hr. au fost Chin şi Han. împăraţii
din dinastia Han au purtat multe războaie şi au creat un
imens imperiu. în această perioadă începe construcţia
M arelui Zid, pentru a proteja ţara de invazii.
Tot atunci au loc răscoale populare printre care cele
ale Sprîncenelor Roşii (răsculaţii îşi vopseau sprîncenele
în roşu) şi ale Turbanelor Galbene (pentru că purtau pe
cap turbane galbene).
împărat chinez
rrn Indienii s-au format în rezultatul amestecului
L a i tribu-rilor de dravidieni şi arieni. Statul a atins
culmea dezvoltării sale pe timpul regelui Ashoka.
Chinezii au descoperit praful de puşcă şi hîrtia, au
dravidieni inventat acul magnetic şi tiparul.
arieni Civilizaţia chineză s-a constituit în mileniul III î.Hr. pe
ra|ahi văile fluviilor Huanghe (Fluviul Galben) şi Chiang-Jang
râsco (Fluviul Albastru).

37
 ISTORIA
is k j r ia UNIVERSALA-----_------
u n iv i ^.o^ :— ... — — „ r'TT’ n /P )
1 3 j CULTURA ORIENTULUI ANTIC

Z ig u ra tu l d in S a m m a ra

Se credea că pe aceste
trepte zeii coboară între
oameni.
Z e ită ţi egip te n e. Frescă funerară

|a. Indică pe o axă crono- I b. Numeşte cauzele

t logică anii principalelor! apariţiei scrisului şi
I realizări culturale ale po-j a cunoştinţelor Cum arătau tărţile vethi îi
poarelor Orientului antic. ştiinţifice la diferite romparaţie tu tete de a ii?
popoare ale
c. Explică ideea potrivit
Orientului antic. R W Folosindu-te de ilu-
căreia cunoştinţele
ştiinţifice izvorau din straţiile din manual,
^Completează fraza;
cerinţele vieţii. „Sumerienii au in- desenează o piramidă, un
— v° ntat ---ia rc h in e - zigurat ş i un palat în stîn-
e. Apreciază contri­
zii au d e sco p e rit.. » ca ş l arată deosebirea diri"
buţia popoarelor tre ele.
O rientului antic la
îm bogăţirea tezau­
[ C onsultă literatura
ru lu i c u ltu rii
universale. suplim entară ş i po*
vesteşte pe sc u rt una din
'U n d e le O rientului antic-
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • ORIENTUL ANTIC

1. SCRISUL
în Orientul antic a apărut pentru prima dată scrisul, care
i-a permis omului să-şi consemneze gîndurile şi faptele.
încă din mileniile IV—III î. Hr., egiptenii scriau pe vase,
stînci şi foi de papirus. Ei au creat o scriere numită de
greci hieroglifică. Scribii au perfecţionat acest mod de
scriere, care mult timp a rămas necunoscută europenilor.
P ia tră c u in c iz ii h ie ro g lific e
d e s c o p e rită la R o s e tta
Abia în anul 1822, savantul francez C h am p ollion a
(p o rt în E g ip t) descifrat-o şi datorită acestui fapt cunoaştem multe lucruri
despre popoarele antice.
în Sum er, B abilon şi A siria se fo lo s e a scrie re a
cuneiformă (în formă de cuie). Mesopotamienii scriau pe
tăbliţe de lut moale, arse apoi în foc.
La chinezi scrierea hieroglifică cuprindea peste 2000
de semne. Ei scriau pe scînduri de bambus, iar docu­
mentele cele mai importante - pe mătase.
Fenicienii au fost primii care au folosit o scriere com ­
pusă din 22 de litere. Grecii le-au preluat, numindu-le
alfabet (de la numele primelor litere alfa şi beta). Alfabetul
grecesc a stat la baza elaborării alfabetului latin şi celui
slavon.
E ro u l le g e n d a r
G h ilg a m e ş 2. LITERATURA Şl RELIGIA
Şase zile şi şase La popoarele Orientului antic literatura şi religia erau
nopţi a ţinut vîntul şi in d is p e n s a b ile . S în t bine c u n o s c u te tre i o rie n tă ri
potopul. Cînd a venit religioase: politeismul (credinţa în mai mulţi zei), dualismul
ziua a şaptea, au (credinţa în doi zei) şi monoteismul (credinţa într-un singur
încetat uraganul şi zeu).
potopul... De ju r îm ­ Literatura în Orientul antic a avut atît un caracter reli­
prejur se întindea gios, cît şi unul laic. Popoarele antice au creat imnuri,
marea, ca o cîmpie. mituri, povestiri, proverbe şi zicători.
Din Epopeea lui în mitologia egipteană cel mai sem nificativ era m itul
Ghilgameş lui O s iris - zeul fertilităţii, despre care se credea că aduce
bunăstare în lupta veşnică cu Set, zeul secetei.
în Mesopotamia s-au scris pe tăbliţe de lut poveşti şi
legende. Epopeea lui Ghilgameş evocă eroism ul regelui
din Uruk, care lupta pentru a obţine „tinereţe fără bătrînete
şi viaţă fără de moarte".
Din operele antice, în special din Biblie - cartea sfîntă
a creştinilor, aflăm despre facerea lum ii. în po em e le
indiene Ramayana şi M ahabharata şi Cartea cîntece lor
din C h ina se p ro s lă v e a u o a m e n ii c u te z ă to ri şi se
condamna minciuna.

39
 ISTORIA UNIVERSAlA

R u in e le u n u i te m p lu e g ip te a n T e m p lu l lu i S o lo m o n d in Ie r u s a lim , c a p o d o p e ră de
c o n s tm it d e A m e n o p h is a l lll- le a a rh ite c tu ră a n tic ă . Reconstituire

Majoritatea templelor egip­ Solomon, regele evreilor, succesorul lui

tene, a d e vă ra te fo rtă re ţe David, c o n stru ie şte un te m p lu impunător,
străjuite de statui uriaşe, erau transformînd Ierusalim ul în centru al religiei
înălţate în zona sacră de la monoteiste.
Lu xorşi Karnak (lîngă Teba).

în Persepolis

Palatul a fost ridicat pe o colină si

remarcat este fineţea execuţiei pereţilor in t e r io r i^ r ^ v foarîe j nalt DeS e 5
cu reliefuri ce reprezentau animale srpno h « acoPer|ţ| cu cărămizi smalţ
' scene de vnatoare sau de război.
40
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII » ORIENTUL ANTIC

3. ŞTIINŢA
Bazele m ultor ştiinţe moderne au apărut şi s-au
dezvoltat în Orientul antic. Primele cunoştinţe din mate­
matică, chimie, medicină au fost strîns legate de activi­
tatea practică a oamenilor. Egiptenii au studiat cerul
pentru a cunoaşte perioada de revărsare a fluviilor.
Mesopotamienii au stabilit sistemul unităţilor de măsură
(de lungime, greutate şi timp). Ei au împărţit anul în 365
de zile şi au întocmit tabla înmulţirii.
Cifrele (aduse mai tîrziu în Europa de arabi) au fost
inventate de indieni. în China a fost elaborat primul tratat
de agronomie, a fost creat un catalog astral şi a fost
inventat acul magnetic.
Confucius (551-479 în Orientul antic au apărut primele concepţii filosofice,
Î.Hr.f, cel mai renumit
filosof chinez strîns legate de cele mitologice. Oamenii căutau răspuns
la multe întrebări ce-i preocupau: de unde a apărut lumea,
care este sensul vieţii şi ce se întîmplă după moarte.

4 . ARTA
De la popoarele Orientului antic s-au păstrat diverse
opere de artă: temple, palate, cavouri, canale, ziduri,
basoreliefuri, sculpturi şi picturi, la care se adaugă obiecte
de podoabă de o rară frumuseţe.
Egiptului îi sînt caracteristice piramidele - morminte
în valea ale faraonilor.
Gangelui în Mesopotamia erau răspîndite ziguratele - temple
a fost cu etaje şi scări exterioare.
desco­ în India s-au construit tem ple din piatră şi lemn în
perită o coloană în
memoria unor personalităţi şi evenimente istorice.
formă de floare de
C o nstrucţiile înălţate de chinezi sînt pago de le cu
lotus, deasupra căreia
streşinile acoperişurilor în formă de arc. Un m onument
erau sculptaţi patru lei
reprezentativ pentru ei este Marşle Zid Chinezesc, destinat
din piatră. Imaginea
acestor lei este apărării de nomazi.
prezentă pe stema mn Descoperirea hîrtiei şi inventarea scrisului au
Indiei contemporane. L&J asigurat cunoaşterea peste secole a celor mai de
seamă fapte ale omului din Orientul antic,
cr* Literatura plăsmuită în Orientul antic, arta orientală
au fost strîns legate de concepţiile religioase şi de aceea
■^cultură purtau un caracter religios.
laic
Arhitectura Orientului avea un aspect monumental.
^ religie
Orientul antic este locul unde s-a născut civilizaţia
■Ţ m ito lo gie umanităţii.

41
 ISTORIA UNIVERSALĂ

SINTEZĂ Şl EVALUAŞI

în văile m arilor fluvii ale O rientului antic au

CE apărut prim ele state cunoscute în istorie,
DATORĂM unde s-au dezvoltat cele mai vechi civilizaţii.
ORIENTULUI
ANTIC? în statele Orientului antic întreaga putere era
c o n c e n tra tă în m îin ile u n u i s in g u r om
(monarh), care se numea în Egipt - faraon;
în Mesopotamia, Fenicia, Palestina - rege; }
în China - împărat; în India - rajah.

Deşi erau asista ţi de un sfa t fo rm a t din

aristocraţi, capii statelor orientale exercitau
o putere absolută şi arbitrară, fapt pentru care
ei mai erau numiţi şi despoţi. în O rientul antic
exista sclavia patriarhală.

în economie s-au înregistrat progrese evi­

dente: dezvoltarea agriculturii, în special a
A celei bazate pe irigaţie, dom esticirea calului,
w descoperirea unor noi tehnologii în olărit,
f ţesut, metalurgie, navigaţie, inventarea roţii
etc. Moneda a devenit instrum ent im portant
în schimburile comerciale.

în O rientul antic au luat naştere culturi şi

civilizaţii demne de admirat. Popoarelor din
acest spaţiu le datorăm: monumente de arhi­
tectură; primele descoperiri ştiinţifice; apariţia
dreptului care reglementa raporturile dintre
oameni; capodopere ale literaturii şi artei uni­
versale. în O rientul antic a ap ăru t şi s-a
dezvoltat scrierea istorică.

42
ă
J

CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII « ORIENTUL AN TIC

... Egiptul... este p e n tru

e g ip te n i un p ă m în t d o b în -
d it ş i un d a r a l flu v iu lu i Nil.
în A s ir ia s î n t m u lte
c e tă ţi însem nate, d a r cea
m a i v e s tită ş i c e a m a i
p u te rn ică , du pă nim icire a
N inivei..., era B abilonul.
Ţ inu tu l care se întinde
d e la In d u s s p re ră s ă rit
tr e b u ie n u m it In d ia , ia r
lo c u ito rii s ă i - inzi.
Herodot, Is to rii

... D e
n u m e le e v re ilo r e ste le g a tă Biblia, care cuprinde
c a p ito lu l d e sp re fa ce re a lum ii, p a g in i din isto ria p o p o ru lu i
evre u, cre d in ţe re lig io a se , texte istorice, de m o ra lă ş i de
d re pt. E a a fo s t c o m p u să în d e lu n g p în ă în s e c o lu l II î.Hr.
ş i e a lc ă tu ită d in d o uă p ă rţi: V ech iu l T estam ent ş i N o u l
Testam ent. în V e ch iu l Testam e nt s în t re la ta te ep iso ade
a le is to rie i sa cre a evreilor, din ca re a flă m că a ce asta
în c e p e c u 2 3 0 0 d e a n i Î.H r., c în d evreii, c o n d u ş i de A b ra h a m , a u p ă ră s it M e so p o ta -
m ia ş i s -a u a ş e z a t în P a le s tin a , n u m in d -o C anaan.

II. Indică pe lin ia tim p u lu i c ifra care c o re s p u n d e p e rio a d e i cîn d au a vu t

lo c u rm ătoarele e v e n im e n te is to ric e :
a. co n s tru c ţia p ira m id e i lui C h e o p s în E gipt; b. d o m n ia fa ra o n u lu i R a m se s
al ll-lea; c. em iterea C odului lui H am m urabi;'d. anii de dom nie a regelui Ashoka;
e. dinastia C h in; f. c u ce rire a E giptului şi M e so p o ta m ie i de către perşi.

I I
O
I I I I
O
I I I I I
O
I I I I I I I I I I
-0 -0 0
I I I I I I I I I I

3000 î.Hr. 2000 î.Hr. 1000 î.Hr. 1 î.Hr. 1 d.Hr.

43
ISTORIA UNIVERSALĂ

III. în ce m ăsu ră e şti de acord cu a firm a ţia : „S c rie re a e ste cea m ai fru m o asă
m a i p lin ă de s p ir it şi m ai u tilă in v e n ţie a o m e n irii . C o m p a ra tip u rile <j’
s c rie re la p o p o a re le O rie n tu lu i a n tic. In ce c o n s a
s u p e rio rita te a a lfa b e tu lu i?

Scriere cuneiformă
Scrib antic
Scriere hieroglifică

IV. Explică succint semnificaţia următorilor

termeni:
Orient antic, oraş-stat, stat, imperiu, cod de legi,
irigaţie, scriere hieroglifică, alfabet.

V. Răspunde succint la sarcinile de mai jos:

a. Argumentează de ce în ţările Orientului antic
era necesară irigaţia.
b. Determină care este deosebirea principală dintre
„ţară” şi „stat” , între „oraş-stat” şi „imperiu”. Zeul indian Shiva,
întruchipare a forţei
c. lmaginează-ţi că ai vizitat un stat din Orientul distructive şi, totodată, a
antic. Ce le-ai povesti colegilor la întoarcere? forţei creatoare din Univers

VI. Numeşte cîteva atribuţii pe care le are

... R egele a fost creai
s u v e ra n u l în conducerea statului. P rezin tă
p e n tru a fi o c ro tito ri
portretul unui suveran din Orientul antic.
tuturor castelor şi al tuturor
stărilor, care se ţin una pe
VII. în baza textelor şi imaginilor din manual,
sita, fmplinindu-şi fiecare
d esc rie o zi din viaţa unui locuitor al ţărilor
Orientului antic.V
I. datoriile.
A nu fug i niciodată d i
luptă, a ocroti pe brahmai
V III. Completează frazele:
- acestea sîn t înaltei6
Istoria ... este istoria celor mai vechi civilizaţii-
datorii a căror îm plinii
în această regiune s-au constituit cele mai vechi
aduce regilor fericire...
=tate- i în Orientul antic au apărut cîteva din cele Din Legile indiei
mai importante civilizaţii ale omenirii:...
ale lui Maţi
44
GRECIA ANTICA

© Lumea miceniană
Formarea polisului
© Colonizarea greacă
0 Cultura greacă şi elenistică
 ISTORIA UNIVERSALA-

_ 1 5 ^ OMUL Şl MEDIUL

a. Realizează o linie a Pămîntul nu prea roditor

b. Localizează pe
tftnpului şi indică pe rlima dură i-au obligat Pe
hartă porturile
ea^pariţia civilizaţiilor locuitorii C retiei să aibo
principale ale Greciei \
Orientului antic şi ale spirit întreprinzător, să f<e
Greciei antice. antice.
\ harniti şi economi.

r^C om pat^condiţule Improvizează un n"c

naturale ale Greciei şi ^ Cu l e n 5 diC' i0- , dialog, utilizînd expr?
a?e E g ip tu lu i-A re t^ fO ' 5'uxplică ' ? edic siile: peninsulă pietroas3'
s e b irile şi a s e m ă n ă rile . climă mediteraneană, f*r'
muri crestate, negustori f.
navigatori pricepuţi.
e. S e d e a z ă din textul lecţiei şi djn a)t~
surse suplim entare date ce ilustrează Scrie 3-4 propotIP
o cu p aţiile grecilor antici. despre modul ciif
?lmau ales g re cii locuri'

46
Pentru întemeierea oraşol°‘
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITÂTII « GRECIA ANTICA

1. CARACTERISTICI GEOGRAFICE
Elada, căreia romanii i-au dat numele de Grecia, era
ţara grecilor antici sau a elenilor. Ea era situată în sud-
estul Europei, în partea de sud a Peninsulei Balcanice,
în locul unde cel mai mult se apropie Europa, Asia şi
Peisaj din Grecia Africa. Scăldat de apele m ărilor Mediterană, Egee şi
Ionică, acest ţinut însorit cuprindea Grecia continentală,
Întîietatea Eladei nu insulele din Marea Egee şi coasta de apus a Asiei Mici
se datorează numai (numită în Antichitate lonia).
puterii şi faimei Grecia este străbătută de lanţuri muntoase a căror
popoarelor care
înă lţim e depăşeşte 2 000 de metri (m untele Olimp).
locuiesc acolo: i-a
Suprafaţa cîm piilor este mică, rîuri sînt puţine.
hărăzit-o însuşi Zeus,
odată cu aşezarea
2. CONDIŢIILE CLIMATERICE Şl OCUPAŢIILE
i geografică, fiindcă
POPULAŢIEI
Elada are multe
| golfuri, multe Clima Eladei era mediteraneană, cu veri foarte calde,
I promontorii care p ot fi secetoase şi ierni ploioase/Locuitorii cultivau orz, secară,
■ văzute de departe, legume şi, mai ales, viţa de vie şi măslinuh)
« precum şi peninsule Ţinuturile muntoase aveau zăcăminte ae argint, aur,
■ mari, aşezate în şir fier şi aramă. De asemenea, în ţară se găseau argilă
una după alta. (lut) de foarte bună calitate, piatră moale, uşor de cioplit,
Strabon, Geografia şi m arm ură strălucitoare, folo site pentru m odelarea
vaselor şi în construcţii.
Dacă pămîntul pietros nu dădea recolte mari, apoi
m area era bogată în peşte şi prielnică pentru navigaţie,
lată de ce grecii au devenit în scurt timp corăbieri şi
n e gu sto ri pricepuţi. Ţărm urile crestate i-au ajutat să-şi
construiască m ulte porturi. Acestea stimulau progresul
m eşteşugurilor şi creşterea densităţii populaţiei pe litoral.
De aici se încărcau corăbiile cu vase din lut frum os
pictate, cu diferite ţesături şi obiecte iscusit lucrate,
precum şi cu vinuri şi ulei de măsline, pe care le duceau
înspre m alurile Dunării sau spre Siria, Egipt şi Italia. De
aco lo ad uceau în schim b grîne, bronz, aur, fild e ş,
Vas cudesen despre
| ocupaţiile grecilor antici m irodenii, precum şi sclavi de care aveau nevoie la
diversele munci.
I' lonia
(T n « ’ Aşezarea geografică şi condiţiile climaterice
ale Greciei antice i-au făcut pe greci navigatori şi
argilă negustori pricepuţi.
fildeş « în Grecia antică se disting trei părţi: continentală
eleni (sudul Peninsulei Balcanice), insulară (insulele din
r p rom ontorii Marea Egee) şi asiatică (lonia).

47
 ISTORIA .UNIVURSA!A -

16 (LUMEA MICENIANĂ
* GRECIA HOMERICA

Homer- poetul orb care, potrivit

tradiţiei, a scris epopeile IIiada şi
Odiseea.

Cum consideraţi, Grecia mi-

ceniană reprezintă o realitate
Harta Greciei antice cu evidenţierea Greciei de Sud şi a Troiei
istorică sau e o invenţie poe­
tică a lui Homer?

^Ordonează cronologic
următoarele evenimen­ ■Localizează pe
te: războiul Troiei, hartă principalele
J ^Ş e g re c e ş ti.
civilizaţia minoică, ( Săpăturile arheologice ale ger­
civilizaţia miceniană. manului Heinrich Schliemann
d. Utilizează cîteva iz­ din sec. al XlX-lea în oraşele
voare istorice în expu­ Miceno şi Troia au scos la
I 'W Expune cu cuvinte I
nerea evenimentelor iveală ruine ce corespund cu
Proprii esenţa
războiului troian. descrierile lui Homer.
epopeilor homerice
"iada şl Odiseea.
sljj Găseşte în text ' Folosind textele din
caracteristici alo manual, alcătuieşte
Elaborează un |
civilizaţiei miconlene un mic dialog dintre regele
plan simplu al şl compară-lo cu
temei studiate. troian şi basileii aheenl fn
civilizaţia minoică. tim pul războiului de zece
an‘
Civilizaţia cretană
Scrie pentru un prle-
Pelasgl Lumea mictmianălTroioilul ^ ten mal mic o expU’
nere despre eroii epopeilor
2500 i.Hr. 1600 i.Hr. 1400 i.Hr. 1280 i.Hr. homerice.

48
 _________ _____ CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII « GRECIA ANTICĂ

1. CRETA Şl CIVILIZAŢIA MINOICĂ

Prima civilizaţie importantă a Europei mileniilor lll-ll î.Hr.
au făurit-o locuitorii celei mai mari insule a lumii greceşti,
Creta. Aşezaţi în mijlocul mării, cretanii au devenit de
timpuriu marinari pricepuţi. Pe la a. 2000 Î.Hr., Creta, a
cărei capitală era oraşul Cnosos, devine o punte de legătură
între Europa, Asia şi Africa.
Cretanii se ocupau cu pescuitul, creşterea vitelor, agri­
cultura, meşteşugăritul. Apare metalurgia bronzului şi
Micene. Poarta leilor roata olarului. Descoperirile arheologice atestă un nivel
înalt de civilizaţie materială şi spirituală: oraşe şi sate pros­
Se pare că Natura în­ pere, reţea de drumuri şi poduri de piatră, sisteme de
săşi a făcut ca întregii canalizare, cunoştinţe arhitectonice, progrese remarcabile
Grecii să-i poruncească în construcţia navală. Arheologul britanic Arthur Evans a
Creta, datorităprielnicei dat culturii bronzului din insulă numele de civilizaţie
sale aşezări. Intr-ade­ minoică, de la numele legendarului rege Minos. Epoca
văr, ea stăpîneşte toate anilor 1700-1400 Î.Hr. reprezintă apogeul civilizaţiei
mările, pe ale căror ţăr­ minoice. Către a. 1400 Î.Hr. Creta este cucerită de ahei,
muri s-au statornicit un trib al elenilor, şi devine o parte a lumii miceniene.
aproape fără excepţie
neamurile greceşti. 2. CIVILIZAŢIA MICENIANĂ
Creta este aşezată la o Primul popor care a locuit în Grecia antică era numit
depărtare mică atît de pelasgisau egeenişi nu vorbea limba greacă. Invadatorii,
Pelopones, cit şi de
care vorbeau limba greacă, au sosit în Grecia continentală
Asia... iată pentru ce
în jurul anului 2000 Î.Hr., venind dinspre Dunărea de
Minos şi-a întins stăpî-
Mijloc, şi se numeau eleni. Legenda spune că numele
nirea asupra mării şi
„elen” vine de la Helen, cel care, în concepţia acestor
asupra insulelor dim­
prejur, pe care ori le-a triburi, era fiul primului om, iar ţara pe care au cucerit-o
supus, ori le-a colonizat. au numit-o Helada (Elada). Principalele triburi ale elenilor
Aristotel, Politica au fost aheii, ionieniiş\ dorienii. Elenii au înlocuit populaţia
veche a pelasgilor.
Aheii veniţi în Grecia de Sud au pus bazele civilizaţiei
miceniene (sec. XVI—XII Î.Hr.), înlocuind-o pe cea minoică.
Ea a luat denumirea de la cetatea Micene, care era
înconjurată de ziduri mari şi puternice, construite, potrivit
legendelor antice, de fiinţe cu puteri supraomeneşti cu un
singur ochi, numite ciclopi. Apogeul civilizaţiei miceniene
revine perioadei dintre anii 1400-1250 î.Hr. Oraşele
miceniene devin importante centre de producţie.
Aheii erau conduşi de basilei (regi) care se sprijineau
în activitatea de administrare pe aristocraţie. Ei erau con­
ducătorii cetăţii, ai armatei şi justiţiei, avînd putere absolută.

49
1ŞJORIA UNIVERSAI Ă

Fresca de mai jos

oglindeşte un acrobat care
se pregăteşte să facă un
salt peste spinarea taurului,
în Creta m inoică exista un
cult al taurului, iar „jocurile
cu taurul" se organizau în
curtea interioară a
palatului. A rtiştii m inoici
pictau fem eile în alb, iar
bărbaţii - în haine de
culoare roşie. A stfel s-a
determ inat că acrobatul de
pe spatele taurului este un
bărbat.
Grecii, dînd foc taberei şi corturilor, s-au prefăcut
că pleacă pe corăbii, în timp ce alţii, cu Ulise, se aflau
ascunşi în pîntecele calului tîrît de înşişi troienii
înlăuntrul cetăţii. în ju ru l calului vorbeau şi se certau
troienii, împărţiţi mai ales în trei părţi: să-i spintece
pîntecele cu fierul, să-l ridice pînă în vîrful muntelui,
ca să-l arunce de pe stîncă, ori să-l păstreze ca pe
un dar făcut zeilor, şi tocmai asta fu la urmă părerea
primită, că aşa le fusese scris troienilor, să piară cînd
va intra în cetate calul de lemn, doldora de cei mai
viteji greci, ce aveau să vîre moartea printre dînşii... Frescă din palatul Cnosos,
Aheii, ieşind din ascunzători, jefuiră Troia. sec. II î.Hr.
Homer, Odiseea

Palatul din C n oso s a fost

con stru it a p ro xim a tiv cu
2000 de ani î.Hr. Ruinele lui
au fo st de scop erite de
arheologul e n g le z Arthur
Evans. Palatele şi oraşele
Cretei au d isp ă ru t în urma
unui cu tre m u r pe la anul
1450 Î.Hr. S ăp ăturile
arh eo log ice în ce p u te de
Evans în 1900 au deschis
lum ii o civiliza ţie uim itor de
bogată şi va ria tă -
civilizaţia m inoică.

50
 ___________ CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • G RECIA A N TICĂ

3. RĂZBOIUL TROIEI
R ăzboiul pentru cucerirea faim oasei cetăţi Troia (nu­
m ită şi ///or? sau Cetatea Soarelui), situată la intrarea în
Hellespont (azi Dardanele), este considerat drept ultima
expediţie glorioasă a aheilor. Herodot spune că eveni­
m entul ar fi avut loc prin a. 1280 Î.Hr. Aheii vroiau să cuce­
rească Troia pentru bogăţiile şi aşezarea ei strategică.
Le ge nd ele afirm ă că răzb oiul troian s-ar fi iscat din
cauza că Paris, fiul mai m ic al regelui Priam al Troiei, ar fi
răpit-o pe preafrum oasa Elena, soţia lui Menelau, regele
Odiseu. Relief S p a rte i. P entru a răzb un a insulta, basileii din G recia
hotărăsc să cucerească Troia. Sub conducerea regelui
A g a m e m n o n şi a lui M enelau în arm ata a h e ilo r luptă
viteazul Ahile, bătrînul şi înţeleptul rege din Pilos, Nestor,
is c u s itu l b a s ile u din Ita ca, O d ise u (n u m it şi U lise),
nenum ăraţi alţi eroi. La acest lung şir de lupte, alături de
m uritori, participă şi zeii - unii de partea grecilor (precum
A tena), alţii - ajutîndu-i pe troieni (Afrodita).
Scenă din „Odiseea” în al zecelea an al războiului, conform planului lui Ulise,
ah eii pătrund în cetate ascunşi în pîntecele unui im ens
Pentru a nu fi adem eniţi
cal de lem n, distrugînd cu cruzim e Troia. G recii îşi vo r
de cînteceie sirenelor-
am inti, peste ani, de aceste războinice vrem uri şi vo r crea
păsări, m em brii echipa­
o m ito lo g ie le g e n d a ră , p lin ă de e ro i ce s ă v îrş e s c
ju lu i şi-au um plut
m ira cu lo a se fap te de vitejie. M arele poet gre c Homer, în
urechile cu ceară, ia r
ba za a ce sto r legende, a creat două m ari epopei, lliad a şi
pe Odiseu l-au le ga t
O diseea, care sînt principalele izvoare ce oglindesc acest
de catarg.
război, precum şi cele m ai au tentice surse pentru istoria
G reciei din seco le le XII M X Î.Hr., num ită epoca hom erică,
llia d a po ve ste şte eve nim entele ultim ului an, din cei zece
cît a d u ra t războiul, op rin du-se do a r asupra ultim ei părţi
a e xp ed iţiei şi avîn du-l d re p t personaj principal pe A hile,
cel m ai v ite a z luptător. O dise ea isto rise şte a ve n tu rile
Mască extra o rd in a re ale lui U lise pe drum ul de în to a rce re de la
mortuară
din aura rege­ Troia spre Itaca, un de îl aşteptau soţia sa, P enelopa, şi
lui micenian Agamemnon fiul său, Telem ac.

rrrn între secolele XVI-X II Î.Hr., în Grecia de Sud şi

ahei
®" basilei
^ triburi elenice
^ poeme homerice
®" civilizaţie minoicâ
t-sLI în insula Creta s-a manifestat strălucita civilizaţie
miceniană, cea mai veche din Grecia. Făuritorii acestei
civilizaţii sînt aheii.
37 Războiul cu Troia a fost o ultimă expediţie a aheilor.
^ Din nenumăratele mituri despre istoria aheilor s-au
născut două mari epopei: lliad a şi Odiseea.
 is t o r ia n N iv f'R S ^ iA

1 7 j FORMAREA p o l is u l u i

1agera.
PELOPOXES celerrz
actuale problem e ale vieţii
societăţii greceşti
Sparta
o
j A p ariţia polisului este oa
progres sau un regres al
societăţn elene?

Harta Greciei antice cu oraşele-polis

Evenimentul a împiedicat
j R o te a ză pe linia
11 timpului principalele ^ Ale9 e d iiT tir t ' I unirea politică a vechilor
greci. Dar prin constituirea
date ale temei şi arată
semnificaţia lor. f e r 1 polisului grecii au creat o
formă-model de organizare
(polisului! marea
politică şi socială pentre
orice colectivitate umană
d. Numeşte metodele!
] continentală" Grecia de guvernare din
polisuri.
1 lm a gin ea ză-ţi
e. Explică cum se llT X T T — ----- polis ş i alcătuieşte 0
adaptau vechii greci la | ii ^ 'a h o r e a z ă un povestire despre el.
relieful m untos al comentariu despre
Peninsulei Balcanice. I odelele de Scrie trei propozifi
I guvernare |a greci. despre viaţa şi org*
nizarea polisului.

<dH A p a riţia o r a ş e l o r
• a 9 '= io r-p o lis
--- — —• ;
MH.IILHr. ţ
*«■ VIII i.Hr.
Anul 1 î'Hr-
V52

Model de acropolă
Atenienii din timpuri
străvechi... erau aşezaţi
în tîiguşoare... şi, dacă
nu-i silea teama de ceva,
nu se adunau lingă rege
să se sfătuiască, ci fieca­
re orăşel avea guvernul
şi sfatul său propriu...
Teseu, care era şi
înţelept şi puternic... a
desfiinţat sfaturile şi
magistraturile celorlalte
orăşele şi i-a adunat pe
toţi în oraşul de astăzi...
Tucidide, Războiul
peloponesiac
Aristocraţi greci. Desene
pe un vas grecesc
CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • GRECIA ANTICĂ
1. FORMAREA UNUI POLIS
Unirea politică a vechilor greci a fost în mare măsură
împiedicată de relieful muntos! în acelaşi timp, munţii
i-au ajutat pe greci să se apere*de atacurile străine| lată
de ce grecii în sec. VIII—VII î.Hr. s-au organizat în mici
state numite în limba greacă polis („cetate, oraş”), formate
dintr-un oraş şi pămînturile înconjurătoare^ Existau oraş^
mari, precum Atena, care avea o suprafaţa de 1 600 km2?
Dar existau şi state-insule de doar 2 -3 km lu n g im i
Formarea unui polis s-a desfăşurat în cîteva e ta p ^ Mai
întîi locuitorii din vale construiau o fortăreaţă (polis) pe o
colină centrală pentru a se apăra de inamicJAceastă colină
fortificată era numită de către greci acropolis (akros
„ridicat”)/Acolo erau înălţate principalele temple închinate
zeilor protectori ai cetăţii|Cu timpul, oamenii s-au apropiat
de acropolis, care era condus de un basileuiîn jur au fost
construite clădiri publice, temple, fîntîni etcj Pentru o mai
bună apărare s-a construit în afara aşezării un al doilea
zid^Astfel, polisul ajunge să însemne oraşul şi pămîntul
din jurul său, adică oraşul-stat
2. VIAŢA Şl ORGANIZAREA POLISULUI
Pentru a discuta şi adopta legile, cetăţenii se adunau
în agora (piaţa publică a oraşului)(Tot aici se desfăşoară
serbările publice, negustorii îşi vindeau m ărfurile|în jurul
agorei şi a acropolei, de-a lungul străzilor, în atelierele
meşteşugăreşti munca era în toi, iar seara se cîntau sere­
nade lîngă locuinţele orăşenilor
Calitatea de cetăţean era acordată celor bogaţi şi
producătorilor liberi sau demosului (meşteşugari, ţărani,
negustori), născuţi în polis'l Locuitorii veniţi din alte părţi
ale Greciei, străinii, femeile şi sclavii nu aveau dreptul de
a participa la viaţa politică? Cetăţenii bogaţi îşi spuneau
aristocraţi, adică cei mai de frunte.! Din rîndurile lor erau
aleşi membrii sfatului cetăţii (bule) şi magistraţii care înde­
plineau funcţii publice pe o perioadă limitată (un a n )fC e-
tăţenii se supuneau acfeloraşi legi şi venerau aceiaşi zei.
Toţi cetăţenii, inclusiv/cei din rîndul demosului, îşi puteau
exprima opinia în adunarea cetăţeniloiţ Pe măsură ce
polisurile se îm bogăţesc, dem osul îşi reduce tim pul
petrecut în ateliere sau la munca cîmpului*EI putea astfel
participa la treburile publice, alături de aristo craţii
53
iŞ lS B lA . u n iv e r s a iă

Agora - piaţa publică a oraşului unde se întrunea Adunarea poporului. Aici se discutau
probleme politice, aveau loc sărbători, se făcea comerţ şi se ascultau creaţiile poeţilor şi
filosofilor greci.

în sec. VIII—VI î.Hr. polisurile de pe coastele Asiei Mici şi de pe insulele din

vecinătatea lor cunosc o dezvoltare economică, socială şi culturală mai rapidă
decît restul lumii greceşti. Organizată într-o ligă form ată din 12 oraşe - Chios,
Erythreea, Teos, Colophon, Ephes, Samos, Priene, Milet, Phokaia, Klazomena,
Lesbos, Musia, avînd un sanctuar comun, lumea ioniană jo acă un rol de primă
im portanţă în marea colonizare greacă. Miletul se afirm ă drept cel m ai strălucit
centru al loniei.

Cetatea noastră nu este

în puterea unui singur
om. Ea este liberă şi
poporul o guvernează.
Euripide, Rugătoarele

Cetatea este o asociere

desăvîrşită, pe care o
alcătuiesc m ai multe
sate. Ea stăpîneşte toate
mijloacele pentru a face
faţă propriilor nevoi şi
fie-mi îngăduit s-o spun -
îşi atinge scopul. Cetatea
s-a ivit din nevoia de a
trăi şi dăinuie pentru ca
oamenii să poată duce o
viaţă liniştită.
Ruinele unei cetăţi greceşti
Aristotel, P o lit ii
54
 CIVILIZAŢII ALE A N TIC H ITĂ ŢII » G R EC IA A N T IC Ă

3. SISTEME DE GUVERNARE
în polisuri au existat mai m ulte form e de guvernare,
care au evoluat de la m onarhie la dem ocraţie.
Un prim regim de guvernare este m onarhia (m ono
„unul s in g u r” , a rch os „co n d u că to r"). R egele deţinea
puterea sin gu r sau îm preună cu un consiliu de aristo­
craţi. El era m are preot, conducător al armatei, judecător
suprem.
Cetate greacă. Ruine Cu timpul, aristocraţii care proveneau din vechile familii
gentilice înstărite au preluat puterea regelui şi au guver­
nat în locul lui. Astfel, se instaurează sistem ul aristocratic
{aristos „nobil”, kratos „putere”). Cînd aristocraţii mureau,
fiii lor le moşteneau funcţiile.
Prin sec. al V ll-lea î.Hr., îm potriva aristocraţilor lupta
tiranul („stăpîn”), avînd la început susţinerea demosului.
în stat se instaurează tirania. Tiranul se deosebea de
monarh prin faptul că acapara puterea prin forţă, fiind
Cetăţeni atenieni de pe susţinut de cetăţenii ce luptau îm potriva aristocraţiei.
timpul lui Pericle în continuare conducerea era înfăptuită de un grup
Principiul guvernă­ m ic de oam eni, de obicei din rîndul celor avuţi. Această
mântului dem ocratic form ă de guvernare se num eşte oligarhie (oligos „puţin” ,
este libertatea. arch os „conducător”). A tenienii mai num eau oligarhia
Aristotel, Politica conducerea celor graşi.
C re ş te re a p u te rii o lig a rh ilo r p ro vo a că cu tim p u l
n e m u lţu m ire a c e tă ţe n ilo r de rînd. C ele mai ap rin se
confruntări interne au loc în oraşul-polis Atena, situat în
regiunea Atica. Ele s-au încheiat prin instaurarea pentru
prima dată în istoria lumii a unui regim dem ocratic (demos
„popor” , kratos „putere”), în care toţi bărbaţii, cetăţeni ai
polisului, participau la elaborarea legilor şi puteau deţine
funcţii în stat. Locuitorii veniţi din alte părţi ale Greciei,
străinii (cei de alt neam ) şi fem eile nu posedau calitatea
Corint. Templul lui Apollo
din Delphi de cetăţean cu drepturi depline în societate. Sclavii nu
posedau nici un drept, fiind consideraţi „unelte vorbitoare” .

rrn op în sec. VIII—VII î.Hr. în Grecia se formează

polis U iJ numeroase state independente numite polisuri.

Cetăţenii (aristocraţia şi demosul) aveau dreptul de a
acropolis
participa la conducerea statului şi la război. Adunarea
agora
tuturor cetăţenilor stabilea legile şi alegea conducătorii.
tiranie <ar Grecii antici au creat prototipul statului democratic
oligarhie de astăzi, în care poporul îşi exercită (direct sau indirect)
democraţie puterea.________________

55
 ISTORIA UNIVERSALĂ
COLONIZAREA GREACA
a. Localizează pe hartă
principalele cetăţi-metro-
pole şi colonii greceşti.
° : Cum crezi, în baza
not V ,zv° are istorice
pot fi cercetate
c oloniile greceşti?
T N u m e ş t e * o c u p a ţ i i\e
p o p u la ţie i d in c o lo n n
ş i c o m p a r ă -le c u c e le
din m e tr o p o lă .
Mii. II i.Hr.
56
d. Evidenţiază cauzele"
colonizării greceşti.
f. Formulează
concluzii referitoare
la consecinţele
colonizării greceşti.
C re a re a coloniilor g re c e ş ti
Sec. VIII i.Hr. Sec. VI i.Hr.
tre z i, ce-i uneşte pe
tetăţenii plecaţi din metro­
p o lă pentru a intem eia o
c o l o n i e ? __________
întocmeşte un tabel
al m ărfurilor din ne­
goţul reciproc dintre metro­
polă ş i colonie.
Scrie un micro eseu
despre coloniile gre-
ceşti din Dobrogea.
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII « GRECIA ANTICĂ,

1. FORMAREA COLONIILOR GRECEŞTI

Curînd, după statornicire şi pînă în sec. al Vl-lea Î.Hr.,
polisurile încep să trimită în alte regiuni cetăţenii lor, care
întemeiază acolo noi aşezări, numite colonii. Cetatea care
organizează expediţia de întemeiere a unei colonii se
numeşte metropolă - cetate-mamă.
Colonizarea greacă a fost provocată de mai multe
reprezentînd un cauze: incapacitatea polisului de a asigura cu hrană popu­
subiect din „ Odiseea ” laţia în creştere; părăsirea polisului de către cetăţenii în­
vinşi în confruntările politice sau nemulţumiţi de acestea;
stimularea deplasării unui număr mare de oameni spre
noi zone de comerţ, datorită progreselor navale.
Primul val de colonişti cuprinde Sicilia, ţărmurile Italiei
Meridionale, pămînturile Franţei şi Spaniei. Colonia înte­
Monedă
meiată de corintieni în Sicilia, Siracusa, devine mare port
de Geia, al Mediteranei. Cele mai importante metropole au fost
colonie fondată în Sicilia Miletul, Corintul, Megara şi Calcis.
în Italia de Sud se stabileşte un număr mare de
Arkhias, îmbarcîndu se colonişti, încît i s-a dat numele de Grecia Mare. Alte colonii
la Corint, a întemeiat s-au înfiinţat în nordul Africii, pe ţărmul Mării Negre.
Siracusa cam în ace­ Coloniile sînt organizate după modelul metropolei, fiind
eaşi vreme în care erau libere să ia orice hotărîri. Multe dintre acestea devin
fondate şi Naxos şi repede mari şi bogate centre economice, poartă războaie
Megara (tot în Sicilia)... între ele, iar uneori chiar cu propriile metropole.
Myskellos şi Arkhias
( conducători ai expe­ 2. COLONIILE GRECEŞTI ÎN JURUL MĂRII NEGRE
diţiilor de colonizare)
Grecii s-au aşezat în jurul mărilor, aşa cum spunea
s-au dus la Delphi să
un filosof grec „ca broaştele în jurul unui lac”. Ţărmurile
consulte oracolul...
Oracolul i-a atribuit,
Mării Negre, pe care aceştia o numeau Pontul Euxin
spre întemeiere, prim u­ (Marea Ospitalieră), au început să fie colonizate încă în
lui, Siracusa, iar celui sec. VII î.Hr. Miletul întemeiază aici cele mai numeroase
de-al doilea, Crotona colonii, peste 90, care au devenit oraşe importante:
(în sudul Italiei)... A pollonia, M esem bria şi Odessos, Callatis, Tomis şi
Strabon, Geografia H istria pe coasta apuseană, Tyras, Olbia, Chersones,
Panticapaion, Phanagoreea pe cea nordică, G orgippia
şi A na pa pe ţărmul răsăritean, Trapezunt, Sinope şi
H eracleea pe cel meridional.
între cele trei colonii dobrogene, Histria este cea mai
veche. Ea a fost întemeiată în anii 657-656 Î.Hr. de
coloniştii din Milet. Colonia a fost identificată de arheologul
francez Ernest Desjardins în 1868, iar apoi studiată amplu
teprezentînd am barcaţiuni
ale coloniştilor de Vasile Pârvan în anii 1914-1924.

57
 r
ISTORIA IINIVFPSAIĂ___________________ _____ ___________ ________

Nu este uşoară colonizarea cînd nu se face în felul

rolurilor de albine: în acest din urmă caz, coloniştii aparţin
unui singur neam şi pornesc dintr-o singură cetate... Ei
au aceeaşi obîrşie, vorbesc aceeaşi limbă, au fost
cîrm uiţi de aceleaşi legi şi participă la acelaşi cult... Este
greu să le im pui alte legi şi o altă constituţie decît aceea
pe care au pomenit-o în patria lor.
P laton, Le g ile

Vas din necropola

tomitană

Monedă
tomitană autonomă

Callatis este o colonie a H eracleei din Pont,

întemeiată în urma unui răspuns dat de oracol...
Cetatea Tomis a fost colonizată de m ilesieni. în jurul ei
locuiesc sciţii.
Vine oraşul Istros, care îşi trage num ele de la fluviul
aflat acolo. A fost întem eiat de m ilesie ni pe vremea
Harta coloniilor de pe litoralul
dobrogean cînd oştirea barbarilor sciţi a trecut în Asia (sec. VII î.Hr.j.
Pseudo-Scymnos, D escrierea pămîntului
O colonie... era ea însăşi
un stat com plet şi
independent. Totuşi, între
colonie şi metropolă
exista o legătură de un
fe l particular. Prima con­
diţie era de a poseda un
foc sacru; a doua era de
a aduce cu sine un pe r­
son aj care să practice
riturile întem eierii. Luau
focul sacru chiar din vatra
m etropolei... F o c u l luat
din vatra sacră stabilea...
o le gă tu ră religioasă şi de
ru d e n ie între cele două
oraşe.
F ustei de Coulanges,
C etatea antică

58
\
CIVILIZAŢII ALE ANTICHITÂTII » GRECIA ANTICĂ

Toate cele trei colonii întreţineau relaţii strînse cu geto-

dacii. Anume datorită comerţului cu geţii coloniile din nord-
vestul Mării Negre au cunoscut o viaţă economică înflo­
ritoare. Grecii cumpărau grîu, peşte, piei, miere, ceară,
lemn, metale şi alte produse, pe care le expediază în
Elada. Navele greceşti descărnau aici ceramică de lux,
ulei, vin, podoabe şi unelte. Delta Dunării era poarta de
intrare a populaţiei locale (geţi) şi a coloniştilor în interiorul
continentului, urcînd pe Dunăre şi pe afluenţii ei în căutare
de parteneri de comerţ. Mărfurile şi moneda histriană erau
Stelă funerară de tip răspînditeîn Dobrogea, Nordul Dunării, Moldova centrală,
pontic bazinul Nistrului şi chiar al Bugului.
Bogăţia şi prosperitatea coloniilor din bazinul Mării
Negre sînt dovedite de num eroase vestigii scoase la
lumină de arheologi: temple, pieţe publice, statui, monede,
| ...Ţinuturile pontice mai ales de pe şantierul arheologic de la Histria.
ne dau vite şi sclavi în
număr foarte m are şi 3. CONSECINŢELE COLONIZĂRII
de o calitate M ulte dintre colonii, iniţial se transform ă în centre
mărturisită de toţi ca m e ş te ş u g ă re ş ti şi c u ltu ra le în flo rito a re . T otod ată,
excelentă. Dintre colonizarea a îm bogăţit oraşele greceşti asigurîndu-le o
articolele de lux, ne abundenţă de produse m eşteşugăreşti şi o intensificare
procură din belşug a schim burilor comerciale. Deşi aristocraţia a continuat
miere, ceară, peşte să deţină supremaţia, noile relaţii economice au consolidat
sărat. în schimb dem osul. Acesta va începe o luptă hotărîtă pentru drep­
primesc din prisosul turile politice, una din primele cuceriri fiind legile scrise.
regiunilor noastre ulei C oloniile fac negoţ atît cu cetăţile din Grecia, cît şi cu
şi tot felul de vinuri. Cu
populaţiile numite barbare, adică nevorbitoare de limbă
grîu facem un schimb
greacă. Grecii cum părau de la localnici grîne şi metal,
reciproc.
blănuri şi sclavi, în schim bul vaselor şi armelor, podoa­
Polibiu, Istorii
belor şi vinurilor aromate.
Influenţele dintre localnici şi colonişti erau reciproce.
C olonizarea a reprezentat un fa cto r de progres pentru
civiliza ţiile în m ijlocul cărora grecii s-au aşezat, precum
şi pentru cetăţile-m am ă.

rrr-\ cr- Cu ocazia războaielor greco-persane apar

pentru prima dată în izvoarele istorice scrise geţii,
barbari
strămoşii noştri.
c Siracusa <&■ Secolele VIII—VI î.Hr. reprezintă o perioadă intensă a
9 ' colonie
colonizării greceşti. Ea a cuprins ţărmurile Mării Ionice,
° metropola Mării Mediterane şi Mării Negre, unde se întemeiază noi
cetate-mamâ cetăţi şi se răspîndeşte civilizaţia greacă.

59
 is t o r i a u n i v i -r s a i A ,

^ 1 9 / ORAŞELE-STATE:
SPAKTA Şl ATEIMA

MAREA

Putem afirm a (â reformatorii:

aristocraţi din Atena promovau!
legi in favoarea poporului? J
Erehţeionul. Aici se păstra o statuie de lemn a Atenei,
căreia i se aducea anual o nouă tunică

Confruntările dintre demosşft

a. Explică meca­ b. Localizează pe hartă aristocraţie s-au încheiat prin
nismul democraţiei oraşele Atena şi Sparta. instaurarea la Atena a unui
ateniene şi alcătuieşte Compară organizarea regim democratic, astfel intîl
o schemă a împărţirii militară şi politică a to ţi cetăţenii participau la
puterii în stat. oraşelor-state conducerea statului. Din pâ‘
"-mmmmmmmmmmmsmsm Sparta şi Atena. cate, femeile, sclavii şi n>e’
tecii nu aveau drepturi Je
c. Subliniază prin ce cetăţean. De aceea dentO'
se deosebeşte demo­ d. Explică noţiunea craţia ateniană era limita1*
craţia ateniană de de ostracism!
1ri MJUKEWEissţsjj.
democraţiile actuale. S crie o povestire Pţ
e. Descrie succint baza unei imagim
educaţia spartană. strează această temă-

7 /T ra n s p une P®
axa c r o n o l o g i c ă Imaginează-ţi că e?
9- °em or
e v e n im e n t e l e Soioa şj ( un educator W f
f°st mari treno ral unui grup
studiate.
în vîrstă de 7 ani. Ce ca
spartane ie-ai educa?
 ------------- CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • GRECIA ANTICĂ

1. CONSTITUIREA SPARTEI. C O N STITU ŢIA

LUI LICURG
Legenda spune că spartanii sînt vechii dorieni, un trib
elen, care, ajunşi în jurul anului 1200 î.Hr. în Laconia
(Pelopones), îi supun pe localnicii ahei, transformîndu-i
în h ilo ţ i- persoane lipsite de drepturi cetăţeneşti, aflate
între oamenii liberi şi sclavi. Spartanii îi obligau să lucreze
pămînturile şi să le cedeze jumătate din produse.
în a doua jumătate a sec. X Î.Hr., prin unirea a patru
aşezări doriene din valea rîului Eurotas, ia naştere statul
spartan. Sparta era un stat aristocratic (oligarhic) şi militar.
Statueta unei tinere
spartane Cetăţeni ai statului erau consideraţi numai spartanii. Doar
ei aveau drepturi politice. Hiloţii erau în proprietatea statului.
Licurg a pus la cale Nu erau cetăţeni nici periecii (locuitorii liberi din jurul cetăţii).
să întărească trupurile Conform constituţiei spartane, atribuită legendarului
fetelor prin alergări şi legiuitor Licurg, în fruntea statului se aflau doi regi ereditari
prin lupte atletice şi (basilei). Ei erau judecători supfemi şi conducători ai ar­
prin aruncarea cu matei. Senatul (Sfatul bătrînilor) era format din 28 de oa­
discul şi cu lancea, meni, în vîrstă de peste 60 de ani, aleşi pe viaţă din rîndul
pentru ca plămada aristocraţiei. De fiecare dată cînd era lună plină se convoca
copiilor să prindă o adunarea poporului, la care participau spartanii care
rădăcină zdravănă... împliniseră vîrsta de 30 de ani. Adunarea era în drept să
Plutarh, Viaţa lui declare război, să încheie pace, să aleagă funcţionari şi
Licurg
să se pronunţe asupra legilor emise de senat sau de rege.

2. ORGANIZAREA MILITARĂ SPARTANĂ

Fiind majoritari, hiloţii au determinat organizarea mili­
tară a Spartei. Spartanii practicau doar meseria armelor,
orice altă îndeletnicire fiindu-le interzisă. O femeie spar­
tană făcea antrenamente grele pentru a naşte copii puter­
nici. Copiii născuţi slabi erau aruncaţi în prăpastie. De la
vîrsta de 7 ani fiecare spartan îşi părăsea familia, pentru
a locui în munţi, unde făcea exerciţii de luptă şi studia
legile statului. Serviciul militar dura de la vîrsta de 20 de
ani pînă la 30. Timp de doi ani spartanii făceau parte din
poliţia secretă, menită să prevină revoltele hiloţilor.
Spartanii ignorau confortul, mîncarea bună, hainele
fine, ideile novatoare şi vorbăraia fără rost. De aceea şi
azi vorbirea scurtă este numită laconică (de la Laconia,
regiune în care se afla Sparta). Cu forţa ei militară Sparta
a dobîndit hegemonia în Pelopones, unde a form at o
Scene sportive pe un vas
alianţă numită Liga Peloponesiacă.
grecesc

iSTQRIA UNIVERSALA
Aristocraţi ateniem
Templul zeiţei Nike de la Atena
Ostaşi spartani
r
Legile prin care Licurg a 'dat fericire ţării lui
cu nimic asemănătoare cu legile ce d o rn u l
fn celelalte cetăţi... Regalitatea este singUr*Q
formă de conducere... Licurg a stabilit ca re
să aducă toate sacrificiile în numele cetăţii9
comande armata oriunde l-a r trimite cetele*
Xenofon, Statul
în loc să moleşească picioarele copiilor prjn
folosirea încălţămintei, Licurg a poruncit ca (0«
copiii să meargă desculţi, pentru a li se întări
picioarele... în loc de a-i lăsa să ajungă nişte
oameni molatici din pricina veşmintelor, el a
hotărît să-i obişnuiască a folosi o singură haină
în tot cursul anului, fiind încredinţat că, în felul
acesta, spartanii se pregătesc mai bine să
înfrunte atît frigul, cît şi căldura...
X en ofon , Statul spartan
Pentru a e vita p rim e jd ia tiraniei, Clistene
promovează legea ostracism ului, potrivit‘căreia
adunarea poporului putea decide exilarea penlm
10 ani a cetăţeanului de frunte, care arfipuW
deveni prea puternic în cetate
şi avea îm potriva sa cel puţin
6 000 de voturi. Cei exilaţi se nu-
meau ostracizaţi, iar num ele lor J S jA â
se zgîria pe cio b u ri de vase ,
numite în greceşte ostrakon.
Ostrace
 -C ivilizaţii ale antichităţii . grecia an tic a

3. CETĂŢENII ATENEI

r it n t f Xi Xi ,H r are loc unirea întregi' Atici sub auto-

ntatea Atenei. Chiar de la început, Atena s-a deosebit de
p a prin faptul că locuitorii ei nu erau împărţiţi în cuce-
ori şi cuceriţi. Confruntările între demos şi aristocraţi
Femeie au condus la numirea lui Drncon în 622 Î.Hr. ca arhonte
din cu puteri extraordinare. El a fixat în scris primul cod de
polisul grecesc le g n n statul Atena. Preconizînd pedeapsa cu moartea,
egne lui Dracon erau atît de aspre, încît şi astăzi folosim
Pledoaria lui Solon:
cuvîntul draconic cu sensul „sever, aspru, nemilos".
D at-am p o p o r u lu i s la ­
In locul lui a fost ales Solon, vestit poet şi om politic,
vă atîta cît i se cuvine:
care elaborează o nouă constituţie. Conform legilor lui,
Cinstea lu i n -a m ştirbit,
s în t e lib e ra ţi din sclavie cetăţenii ce îşi pierduseră
nici n-am sporit-o p re a
mult. Şi a m p ro ce d a t în
libertatea pentru neplata datoriilor băneşti. Lor li s-au în­
aşa fe l ca cei b o g a ţi ş i tors pămînturile şi statul le-a plătit datoriile. Contemporanii
puternici să n u m a i p o a ­ l-au apreciat foarte mult, încît l-au aşezat pe Solon printre
tă p ăşi peste a l le g ii h o ­ cei 7 înţelepţi ai Greciei.
tar. N ici pe unul, n ic i p e Constituţia lu i Solon a împărţit puterea între 9 arhonţi,
celălalt n u -l lă s a i să m a i senat, areopag şi adunarea poporului, iar pe atenieni -
calce dreptatea. Ci d e o ­ în 4 categorii după avere. Arhonţi, membri ai senatului,
potrivă cu a l m e u scut îi puteau fi aleşi numai cetăţeni din primele trei categorii,
apărai pe am îndoi. adică cei bogaţi-plutocraţia. Adunarea poporului întrunea
| Aristotel, Statul cetăţenii de la vîrsta de 20 de ani, indiferent de avere.
atenian D ar reformele lui Solon nu înlăturară nemulţumirile
cetăţenilor. Un mare reformator, arhontele Clistene, a pus
capăt în 509 Î.Hr. puterii plutocraţilor. în legile scrise de
el s-au dat dre pturi egale tu tu ro r ate nie nilor liberi,
indiferent de avere, precum şi metecilor care au devenit
astfel cetăţeni. Fiecare unitate teritorială (10 la număr)
trim itea reprezentanţii săi în Consiliul celor 500, care
pregătea întrunirile Adunării poporului. A fost ales Colegiul
ce lo r 10 strategi, care avea atribuţii administrative şi
Solon militare. Constituţia lui Clistene a pregătit terenul pentru
(640-558 î.Hr.)
instaurarea democraţiei antice.

or în Sparta s-a păstrat regimul aristocratic. Sparta

hiloti ___ nu a lăsat posterităţii artişti, filosofi, arhitecţi, oa­
T constituţie meni de ştiinţă. Ea a devenit o imensă cazarmă militară,
^ p e r ie c i cetăţenii fiind întotdeauna gata de război,
^ 'm e te c i cjif Atena devine cetatea cu cele mai multe drepturi şi
ostracism libertăţi, astfel asigurîndu-se cel mai înalt grad de
p lutocraţie democraţie în lumea greacă. Cei trei mari reformatori ai
rir h eg em o nie Atenei au fost: Dracon, Solon şi Clistene.___________

63
 ISTORIA UNIVERSALĂ------- ------------------

20- LUMEA GREACĂ

^

* ÎN SECOLUL V î.HR.

Pericle (490-429 Î.Hr.), om

politic atenian, „sufletul cetăţii
sale”, conducătorul democraţilor
radicali. El iniţiază construcţia '
multor edificii, precum ar f i '
Partenonul, Teseionul, Pro-
pileele, Odeonul, Erehteionulşi
Templul Atenei Nike.

Harta Greciei în timpul războaielor medice

a. Ordonează cronologic b. Indică pe „harta

următoarele evenimente: mută” locul principa­
bătălia de la Salamina, lelor lupte din timpul
bătălia de la Maraton, | războaielor medice.
moartea lui Pericle. luptele pentru hegemonie in
d- Explică prin~~~ lu m ea g re a ţă au distrus
cuvinte proprii practic polisurile înfloritoare.
c. Numeşte istoricul care
afirmaţia lui Pericle: Cum crezi, luptele puteau fi
era contemporan cu
„Statul nostru e o evitate? j
evenimentele războiului
Şcoală pentru Elada” .
peloponesiac.
Notează în caiet cîte
f' Alcatuieşte o mică va calităţi ale atente
e . A p r e c ia z ă
Povestire despre ecoul n ilo r care i-au ajutat să pot
a tit u d in e a re g e lu i
egendei bătăliei de la piept duşmanilor.
L e o n id a ş i a s o ld a ţilo r
Maraton în lumea
s p a rta n i la T e rm o p ije ^
modernă. Imaginează-ţi că t&-
ie şti în Grecia seco*
g. C ite şte ş i com entează textele is to ric ilo r Iu lu i V î.Hr. Cetăţean a lc“'
a n tic i, u tiliz a te la temă. ru i oraş ai prefera să fii-3
Spartei sau al Atenei?

64
 CIVILIZAŢII ALE AN TIC H ITĂ ŢII » G REC IA A N T IC Ă

1. RĂZBOAIELE MEDICE
La începutul secolului V î.Hr. Imperiul Persan, avînd la
dispoziţie o mare armată terestră şi o flotă puternică, a
cucerit cetăţite greceşti de pe coasta de apus a Asiei
Mici. Alstfel in cep 'co fifru ntăn le m ilitare greco-persane,
numite războaie medice.
~ în~aT~4'90 î.H T] perşii, în frunte cu Darius I (600 de
nave şi peste 10 mii de soldaţi), debarcă în apropierea
cîm piei Maraton, nu departe de Atena.
Atenienii au m obilizat o^armată de 10 mii de oameni,
cerînd ajutor de la S p a rta -ş L a lte ^ o râ p . D oar oraşul
P lateea a trim is 1 000 de oam eni. în lupta de la 10
se p te m b rie 490 Î.Hr. atenienii, în su fle ţiţi de un în a lt
patriotism , au obţinut o strălucită victorie. La această
Luptător grec victorie a contribuit m ăiestria şi talentul m ilitar al condu­
c ă t o r u l atenienilor - Miltiade.
în anuftŞO Î.H r.\o nouă armată persană atacă Grecia
dinspre nord. Bătălia s-a dat la Termopile, în Grecia Cen­
trală. Arm atele greceşti, conduse de regele spartan Leo-
nida, deşi au suferit pierderi mari, au rezistat eroic în faţa
numeroasei arm ate persane. Aflînd de trădarea unui grec
ce a arătat perşilor o potecă care le perm itea să-i atace
pe greci prin surprindere şi să le asigure superioritatea,
Leonida a permis soldaţilor aliaţi să plece. El însă a rămas
cu 300 de spartani care erau în oaste şi cu 400 de oşteni
aliaţi care s-au hotărît să nu-l părăsească. Toţi apărătorii
au căzut eroic pe cîm pul de luptă.
Arcaşi persani
în a c e s t tim p, pe m are flo ta g re a că con d u să de
Temistocle a zdrobit în strîm toarea Salam ina flota per­
sană. în cele din urmă, în anul 449 Î.Hr., perşii au fost
învinşi definitiv.

2. SECOLUL LUI PERICLE

Începînd cu anul 461 î.Hr., adunarea poporului l-a ales
pe Pericle la cîrma sfatului atenian tim p de 30 de ani.
Epoca lui va fi num ită mai tîrziu secolul lu i Pericle. Fiu de
aristocrat, elev al filosofului Anaxagora, fiind învă ţa t cum
să-i cunoască pe oam eni, Pericle a căpătat o educaţie
aleasă. Era un foarte bun orator, ascultat şi ovaţionat de
demos, încît a fost num it olimpianul.
Atena cunoaşte în aceşti ani apogeul dezvoltării sale
Hopiit spartan economice, politice şi culturale.

65
 ISTORIA UNIVERSALĂ
Planul bătăliei de la Maraton
Au votat lacedemonienii ruperea păcii şi
războiul nu fiindcă erau dînşii aşa de
încredinţaţi de vorbele aliaţilor, ci pentru
că se temeau să nu ajungă prea
puternici atenienii pe care îi vedeau deja
stăpîni pe o parte din Elada.
Tucidide, R ăzboiul peloponesiac
Harta Greciei antice în timpul războiului
peloponesiac
Monumentul
regelui Leonida
înălţat ia
Termopile
66
în tim pul bătăliei de la Maraton, at
nienii aşteptau veşti despre victoria asn'
pra perşilor. în sfîrşit, l-au văzut pe CUrj'
erul Filippis, trim is de strategul Miltiad'
să vestească biruinţa. După ce parcur_
sese în fugă ca le a de 42 km de |a
Maraton la Atena, el avu putere d0ar
să ro s te a s c ă : _„Am în vin s", apoj Sg
prăbuşi şi muri. în am intirea sa şi pentru
cinstirea acestei biruinţe, distanţa de
42 km de la M araton pînă la Atena este
desem nată drept cea mai grea probă a
jo curilor olim pice — m aratonul.
Leonida căzu în toiul luptei... şi
împreună cu el se prăbuşiră şi alţi
spartani vestiţi... în cinstea celor
înm orm întaţi acolo... o inscripţie
grăieşte astfel: „A ici s-au luptat
cîndva patru m ii de oam eni din
Pelopones cu de trei sute de ori cita
10 000 de duşm ani..." D a r spartanil°r
le-a fost închinată alta: „Străine,
m ergi şi vesteşte lacedem onienilofcă
noi odihnim aici, dînd ascultare celoî
ce ne-au po run cit e i”.
Herodot, l s ^

M a r e le o r a t o r P e r ic le
Avem o co n sti­
v o r b e ş te :
tu ţie care nu im ită d in
legile vecinilor, c i m a i
degrabă n o i înşine sîn-
tem exem plu... în p ri­
vin ţa n u m e lu i - d in p ri­
cină că este condusă, -
nu de cîţiva, c i de m a i
m u lţi cetăţeni, s-a n u m it
dem ocraţie, şi, d u p ă
lege, to ţi s în t e g a li în
p riv in ţa in te re se lo r p a r­
ticulare... L ib e rta te a este
regula g u v e rn ă rii
noastre...
Tucidide, Războiul
peloponesiac
Infanterist grec. Ceramică
liga
7 avangarda
lacedemonieni
7 războaie
------- CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • GRECIA ANTICĂ
Calitatea de cetăţean, conform legilor lui Pericle, se
acorda celor care aveau ambii părinţi atenieni şi vîrsta de
cel puţin 18 ani. Funcţiile publice erau acordate prin tragere
la sorţi şi erau plătite. în fiecare an circa 1/5 din cei 40 000
de cetăţeni deveneau funcţionari. Astfel, un atenian putea
fi un an general, iar în celălalt sim plu soldat. Este
reorganizată activitatea magistraţilor, a strategilor şi a
tribunalelor. Adunarea cetăţenilor discuta toate hotărîrile
şi decidea aplicarea lor. O mare parte a cetăţenilor era
plătită pentru întreţinerea flotei şi aprovizionarea armatei.
în timpul lui Pericle s-au ridicat cele mai impunătoare
construcţii ateniene, ce sporeau faima polisului. Atena
îşi impune hegemonia asupra cetăţilor din estul Eladei,
formînd liga maritimă ateniană.
3. RĂZBOIUL PELOPONESIAC
Sparta şi statele aristocratice invidiau puterea militară
şi strălucirea culturală a Atenei. în a. 431 î.Hr., între Corint
şi Corcyra s-a iscat un conflict. Atena a luat partea Cor-
cyrei, iar Sparta - Corintului. în scurt timp, Grecia s-a divizat
în două tabere duşmane. Astfel s-a declanşat războiul pelo­
ponesiac, descris de istoricul participant la acest eveni­
ment, Tucidide.
Războiul a pus faţă în faţă Liga peloponesiacă, în
frunte cu Sparta, şi Liga maritimă, condusă de Atena.
Atenienii erau mai puternici pe mare şi atacau coastele
Peloponesului. Spartanii obţineau victorii pe uscat şi jefu­
iau Atica. Războiul peloponesiac a durat 27 de ani, pînă
în anul 404 Î.Hr. Marea epidemie de ciumă de la Atena,
moartea lui Pericle, iscusitul conducător al atenienilor,
trădarea atenianului Alcibiade, sprijinul acordat Spartei
de regele Persiei etc. au făcut ca Atena să fie distrusă,
zidurile ei - dărîmate, iar flota - arsă. Sparta a lichidat
democraţia ateniană, dar nu a reuşit să unifice Grecia
sub conducerea sa. Ea nu a adus grecilor nimic din ceea
ce populaţia aştepta: pace, prosperitate, libertate.
GnzJ exemplu
în războaiele cu perşii, Grecia reprezintă un
de apărare a patriei şi libertăţii.
o r Secolul V î.Hr., supranumit secolul lui Pericle, este
considerat secolul de aur al Greciei antice. Această
perioadă a fost sfîşiată de mari lupte cu Imperiul Persan
şi de conflicte între principalele state-cetăţi greceşti.
67
 ISTORIA UNlVT-ivVM A--------------- -----

2 1 ( CRIZA LUMII GRECEŞTI.

'— * EPOCA ELENISTICA
MACEDONIA'
^ G rs

Macedonean a instaurai pen­

tru tre i secole epoca ele­
nistică. Cum explici aiesi
fenomen? ______

Scrie o mică povestire

despre mijloacele fo­
losite de Alexandru cel M*
re în vederea consolidăm
imperiului.

încearcă să coni,
„. intr-un mic eseupd'
sonalitatea lu i Pericle cu*,
lu i Alexandru cel Mare.

începutul cîrmuirii Domnia lui Cucerirea

lui Filip al ll-lea Alexandru cel Mare
IMPERIUL MACEDONEAN u
EPOCA ELENISTICĂ
359i.Hr. 336i.Hr. 323 i.Hr. 30i.dt.

6$

; Filip al ll-lea
\ (382-336 î.Hr.),
rege al Macedoniei
i Cu to a te că re le le
| care s în t le g a te de fire a
L om enească s în t d e s tu l
f de num eroase, a m
| g ă sit u n m ijlo c să le
| m a i sp o rim n u m ă ru l,
> făcîndu-ne ră z b o a ie
I u n ii a lto ra ş i tră in d în
[ dezbinare. U n ii o a m e n i
I p ie r c h ia r în c e tă ţile lo r
I p e n tru că le g ile s în t
I călcate, a lţii p o rn e s c în
I p rib e g ie p e p ă m în t
I stră in ... M u lţi se v ă d
I s iliţi, d in p ric in a
| lip s u rilo r... să se p u n ă
\ în s lu jb a d u ş m a n ilo r ş i
[ să m o a ră ră z b o in d u -s e
r. cu p rie te n ii.
Isocrate, Elogiul
Atenei
Alexandru cel Mare.
Mozaic din epoca romană
CIVILIZAŢII A LE ANTICHITĂŢII • GRECIA A N TIC Ă
1- CRIZA POLISULUI GRECESC
Războiul peloponesiac a fost prima manifestare a
crizei lumii greceşti. Înfrîngerea Atenei a avut urmări
grave in întreaga Grecie. în urma războiului au decăzut
aproape toate polisurile greceşti. Au fost incendiate
m ulte °ra ş e şj sate, nimicite vii şi livezi, s-au ruinat
ţăranii şi meşteşugarii. Imperiul persan redobîndeşte
stăpînirea asupra cetăţilor din Asia Mică.
în aceste condiţii, cetăţenii îşi pierd interesul pentru
apărarea propriilor cetăţi. Locul ostaşilor cetăţii este
luat de soldaţi plătiţi (mercenari), care nu mai luptau
cu aceeaşi însufleţire pentru patrie. îndemnul unirii
tuturor grecilor, „pentru a duce în Asia războiul şi în
G recia bogăţiile Asiei”, rămîne fără ecou. în multe din
cetăţi nem ulţum irea celor mulţi este provocată de
sărăcie şi de datorii tot mai împovărătoare. Neînţe­
legerile dintre cetăţile greceşti sînt folosite de regatul
M acedoniei, care îşi impune stăpînirea asupra lor.
2. MACEDONIA - STĂPÎNA GRECIEI
S-a întîmplat că, tocmai atunci cînd se sfîrşea pustii­
torul război pentru întîietate dintre Atena şi Sparta, în
Grecia s-a ridicat regatul Macedoniei. Macedonenii erau
înrudiţi cu grecii, dar aceştia din urmă îi dispreţuiau,
spunînd că nici de sclavi nu erau buni. Filip al ll-lea,
rege m acedonean în anul 359 î.Hr., un conducător
inteligent, bine instruit, plin de ambiţii şi foarte abil, a
ridicat şi întărit Macedonia. El a pus sub ascultare puter­
nica aristocraţie macedoneană. A întărit şi reorganizat
armata, punîrid accentul pe falanga macedoneană. A
redresat finanţele, a accelerat urbanizarea, a încurajat
com erţul şi consolidat hotarele statului.
Mai întîi, Filip al ll-lea a cucerit teritoriile învecinate
ale barbarilor iliri şi traci. Apoi îşi extinde dominaţia
asu pra strîm torilor din Marea M editerană şi Marea
Neagră, astfel controlînd mai ales comerţul cu grîne şi
cu lemn pentru corăbii. încearcă să-şi facă aliaţi şi supuşi
în cetăţile din Grecia, implicîndu-se în diferite războaie.
După bătălia de la Cheroneea din anul 338 Î.Hr., unde
e înfrîntă Atena, Filip al ll-lea supune polisurile greceşti
şi le propune o alianţă îm potriva perşilor, Liga de la
Corint, însă în anul 336 Î.Hr. Filip al ll-lea a fost asasinat.
69
ISTORIA UNIVERSALĂ

Alexandru cel Mare în luptă cu regele Darius. Mozaic din epoca romană

La începutul prim ăverii, Falanga macedoneană era elem entul de bază al

Alexandru îşi adună trupe armatei macedonene de cucerire. Alcătuită din hopliţi
de peste tot şitrecu în Asiacu o sarisă (lance lungă de 5 -7 m) şi protejaţi
înarmaţi
cu o armată mai puternică de scuturi care formau un veritabil zid, ea părea un
p rin vite jie , d e c ît p rin uriaş arici de fie r capabil să o p re a scă înaintarea
număr... înainte de a se
oricărui inamic şi să zdrobească totul în cale. Ea mai
îmbarca, el împărţise tot ce
era numită şi maşina de ucis. T rupele macedonene
se putea dărui alor săi, ca
terestre erau instruite să facă m arşuri de 55 km pe zi.
să răm înă n e ş tirb ită
măreţia domnirii sale...
Quintus C urtius Rufus,
Viaţa ş i faptele lu i
A lexandru cel Mare

La vîrsta de 7 ani, A lexandru a fo st dat pe roîn*

unui e d uca to r fo a rte sever, care l-a instruit în
tr-un stil spartan veritabil. Băiatul a învăţatfoart1
repede să călărească şi se înţelege a de minuf'
cu calul său Bucefal. Alexandru m înuia lira, cînt
şi ştia pe de rost lliada lui Homer. Cînd a îm ping 1
ani, l-a avut învăţător pe marele filosof atenian AristoK
Alexandru cel Mare Acesta l-a iniţiat în botanică şi zoologie. Tim p de 4 s
cu calul său Alexandru a reuşit să înve ţe m ulte lucruri care i':
Sculptură ecvestră
ajutat să devină m are cîrm uitor şi conducător de o!
70
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII » GRECIA ANTICĂ

După ce Asia a fost 3. ALEXANDRU CEL MARE

pacificată de Alexandru,
O cup în d tronul M acedoniei la num ai 20 de ani,
a început acolo să fie
Alexandru a trebuit să continue politica tatălui său. în
pretutindeni citit Homer,
răstimpul a 13 ani de domnie el săvîrşeşte un marş glorios
iar copiii perşilor...
în fruntea unei armate care l-a urmat orbeşte, fără a
reciteau necontenit
cu n o a şte înfrîn g e re a . P entru fap te le sale el a fo st
tragediile lu i Euripide şi
supranum it A lexandru cel Mare, începîndu-şi cariera
ale lui Sofocle...
Plutarh, militară prin victoria de la Granicus asupra lui Darius al
Vieţi paralele lll-lea (a. 334 î.Hr.). A continuat apoi cucerirea tuturor
păm înturilor Imperiului persan, pînă la hotarele Indiei. A
luat fiinţă astfel un imens imperiu, care cuprindea trei
continente, aducîndu-i pe greci în Orient.
în Egipt a fost fondat oraşul Alexandria, primul dintre
cele 70 de oraşe întem eiate de m arele cuce ritor în
cam paniile sale. El va deveni cel mai important port şi
oraş al Marelui Imperiu.
Alexandru a luat măsuri pentru consolidarea imperiului
său uriaş prin apropierea între greco-m acedoneni şi
orientali. S-a căsătorit cu fiica unui nobil persan. A acordat
funcţii aristocraţiei persane. Nu a avut însă timp să-şi
vadă proiectele împlinite, murind de boală, la 33 de ani. 4

4. EPOCA ELENISTICĂ
0 E E 3 Q
Dom nia lui A lexandru cel Mare a m arcat începutul
Q C E 3 Q epocii elenistice, caracterizată prin răspîndirea limbii,
q S o culturii şi civilizaţiei greceşti în im periu. Peste tot au
Q în flo rit oraşe noi îm podobite cu m onum ente construite
lifrrf) în stil grecesc. După moartea lui Alexandru, imperiul s-a
q îm părţit între generalii săi, numiţi diadohi („m oştenitori”),
Q L -? ^ d k în trei mari regate elenistice: Macedonia, Egiptul şi Siria.
Acestea şi-au m ăcinat forţele în lupte pentru supremaţie.
R om anii au profitat de situaţie şi au ocupat, rînd pe
rînd, regatele elenistice. M acedonia şi G recia au fost
Farul din Alexandria transform ate în provincii rom ane (a. 149 şi, respectiv,
146 î.H r.). Ultim ul a căzut Egiptul, cucerit de rom ani în
a. 30 î.H r. E v e n im e n tu l a m a rc a t s fîrş itu l e p o c ii
elenistice.
fa la n g ă
d iadohi r m cer Domnia lui Alexandru cel Mare marchează
m ercenari mSa începutul epocii elenistice, care va dura pînă la
^ m a ced on ean cucerirea romană a Egiptului în a. 30 î.Hr.
^ epoca elenistic c£r Epoca elenistică a însemnat expansiunea şi înflorirea
re g a te elenistic civilizaţiei create în Grecia antică.

71
 ISTORIA UNIVERSALA.

2 2 ( CULTURA G REA CĂ
* Şl ELENISTDCĂ

Socrate (470-399 Î.H r.), mare

g în ditor ş i filosof al Antichităţii
greceşti, care prin dialogurile
Olimpia este locul de desfăşurare a Jocurilor orale cu atenienii a căutat să
Olimpice iniţiate în a. 776 Î.Hr. în centru se află afle ce sînt adevărul, justiţia,
templul lui Zeus. Dintre cele 4 mari sărbători ale mila, frum useţea şi nemurirea
sufletului.
grecilor, Jocurile Olimpice, ce se ţineau în onoarea
lui Zeus din 4 în 4 ani, sînt cele mai vechi. Ele
întruneau reprezentanţi ai polisurilor greceşti. în Ce a stat la baia
acele zile înceta orice ostilitate militară şi dom nea serierii istoriei la
pacea generală. Heralzi încoronaţi cu flori şi frunze g re c ii antici?

vesteau în polis începerea competiţiilor.

a. în baza textului şi ima­ b. Com pară

în „ istoriile” sale Tucidide
ginilor descrie un templu rea liză rile cu ltu ra le
strie: „ în ceea ce priveşte
grecesc din secolul V U ale g re c ilo r a n tic i
amănuntele faptelor petre­
'v ţa n a M m n iB K Z M H M B tn cu cele ale
c u te n-am găsit să le isto­
O rie n tu lu i a n tic ^
r is e s c p e tele auzite la intim-
CmC umentea2ăfra2a:
”Multe mformatii des- d. Cum crezi, de ce p lare, ş i nici cum mi se p«-
Pre grecii antici provin Platon l-a numit pe r e a u mie, ci a m expus nome1
. Propriile lor scrieri Homer „educatorul i p e acelea care le-am veri- j
Şi opere de artă”
grecilor” ? [ ficat amănunţit".
" " " “ T ..........H i '
e. Explică influenţa de­ Notează în agendei
f. Numeşte cîteva do
mocraţiei ateniene asu­ teva subiecte de
menii care i-au intere
pra culturii greceşti. spiraţie ale artiştilor an
sat pe grecii antici.

g. Apreciază importanţa realizărilor culturii Povesteşte c e f y

grecilor antici pentru posteritate. impresionat mai
1 ’
în m iturile grecilor am1
72

ZEI Şl ZEIŢE
veneraţi de greci:
Zeus - tatăl zeilor,
divinitate supremă;
Hera - soţia lui Zeus,
protectoare a familiei;
Poseidon - stăpînul
mărilor;
Ares - zeul războiului;
Hefaistos - zeul focului;
Atena - zeiţa
înţelepciunii;
A frod ita - zeiţa
frumuseţii;
A po llo - zeul Soarelui,
al luminii şi al artelor;
D ionysos - zeul viţei-
de-vie şi al vinului;
Dem eter - zeiţa
agriculturii;
Hermes - zeul
comerţului;
A r te m is - zeiţa vînătorii;
Hades - zeul animalelor.
— CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII » GRECIA ANTICĂ
1. SCRISUL Şl ŞCOALA
„ G recii antici au avut scrisul lor încă din mileniul II Î.Hr.
In se co le le IX -V III î.Hr., ei au pre lu at scrierea de la
fen icie ni, perfecţionînd-o. G recii au introdus vocalele,
form înd un alfabet din 24 de litere, care a trecut mai apoi
la rom ani şi la alte popoare europene.
în şcolile din G recia antică elevii învăţau scrisul, cititul
şi socotitul. Cele mai renum ite şcoli erau în Atena. Băieţii
erau trim işi la şcoală la vîrsta de şapte ani. Fetele nu
învăţau la şcoală, educaţia lor desfăşurîndu-se în familie.
La şcoa lă copiii erau instruiţi să vorbească cla r şi
frum os, să cînte şi să danseze. Educaţia şcolară era
com p le ta tă cu exerciţii sportive, m ult îndrăgite de greci,
în Sparta educaţia era aspră şi se făcea într-o tabără
m ilitară,specială.
2. LITERATURA Şl RELIGIA
G recii au avut o concepţie religioasă politeistă. Ei con­
siderau că zeii au înfăţişarea oamenilor, însuşirile şi sen­
tim e n te le acestora. în cinstea zeilor erau organizate con­
cursuri artistice, întreceri sportive şi sărbători religioase.
M itologia greacă, în special lliada şi Odiseea, este un
izvo r im portant de înţelepciune peste secole.
Marii m aeştri ai tragediei au fost Eschil, Sofocle, Euri-
pide Cel mai de seam ă autor de com edii a fost Aristofan.
Din regatele elenistice, la Alexandria se adunau cei mai
vestiţi poeţi, filosofi şi învăţaţi susţinuţi pe cheltuiala regilor.
T ot a ic i s -a c o n s titu it cea m ai b o g a tă c o le c ţie de
m an uscrise literare şi ştiinţifice din A ntichitate, form înd
renum ita B ibliotecă de la Alexandria.
73
ISTORIA UNIVFRSAIĂ

Discobolul. Opera lui Miron Afrodita - zeiţa frumuseţii

Cînd cercetează lucrurile nemijlocit prin sine însuşi, sufletul ia calea către lumea
unde tot ce există este pur, etern, nemuritor, fără schimbare. Gîndire se numeşte
experienţa aceasta a sufletului. Platon, P haidon

Partenon — templu construit în stil doric de Ictinos si -

marele arhitect şi sculptor Fidias în cinstea zeiţei Atena Parthnnn ’J rnpodobit cu statui realizai
sa este considerat unul dintre cele mai desâvîrşite m o n u m e Z n ™ %°P° W e-Planul $ aşe‘
* monumente de arhitectură din Antichităţi
74
s CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII « GRECIA ANTICĂ

Aristotei, unul din cei mai
mari ginditori ai Greciei
antice
Coloane de tip:
a. doric; b. ionic; c. corintic
3. ŞT IIN Ţ A
G re c ii a n tic i p o s e d a u c u n o ş tin ţe d in d o m e n iile
medicinii, matematicii, fizicii, astronomiei, istoriei, filosofiei
ş.a. Ei au explicat cauzele lucrurilor prin însăşi natura lor.
Astfel, Hipocrate a pus bazele medicinii, Aristarh a afirm at
că Pămîntul se roteşte în jurul Soarelui, Euclide a sistem a­
tizat cunoştinţele de geom etrie, A rhim ede a descoperit
legi şi principii importante, H erodot a descris pentru prima
dată evoluţia societăţii greceşti şi a popoarelor vecine,
Tucidide a descris războiul peloponesiac.
G recii au încercat primii să integreze cunoştinţele lor
într-o viziune mai largă asupra lumii. A ceşti gînditori s-au
num it filo sofi (iubitori de înţelepciune).
în secolul lui Pericie gîndirea filosofică atinge m axim a
ei dezvoltare. Dem ocrit considera că lucrurile sînt alcătuite
din particule indivizibile, num ite atomi. Socrate a orientat
gîndirea spre studiul valorilor care trebuie să guverneze
în societate. P iaton întem e iază o şcoa lă de filosofie,
num ită Academ ie. A ristote i a pus bazele unor dom enii
ca lo g ic a (ştiin ţa g în d irii), etica (ştiin ţa d e sp re co m ­
portam entul uman), politica (ştiinţa conducerii statului). 4

Laocoon şi fiii săi.
Grup statuar din epoca
elenistică
4. ARTA
Preluînd elem ente de la vechile popoare, grecii au
introdus în arta lor arm onia şi echilibrul. Tem plele înălţate
în cinstea ze ilo r şi eroilor erau îm pod ob ite cu coloane,
care prin form ă şi ornam ent reflectă 3 stiluri: doric, ionic
şi corintic (din perioada elenistică).
S c u lp to rii g re ci că u ta u să s u rp rin d ă p e rfe c ţiu n e a
corpului om enesc. Cel m ai m are sculptor al antichităţii a
fost Fidias, autorul statuilor care reprezintă pe Z eus şi
ze iţa A te n a . V asele de ce ra m ică , evo cîn d sce n e din
m itolog ie sau viaţa cotid ia nă, au răm as peste seco le
m odele pentru artiştii din toate tim purile.

g 'ţ j rw Deşi grecii au trăit separat în polisuri, cultura

bou lor se înfăţişează unitară: limba comună, scrisul,
Jocurile Olimpice, obiceiurile, legendele, religia.
® herald
Cultura greacă a atins apogeul dezvoltării sale în
v ‘ filosofie
sec. V î.Hr., numit secolul lui Pericie, datorită vieţii
tragedie
economice prospere şi democraţiei ateniene.
comedie
'i r Alexandria este cel mai important centru al culturii
^ jocuri olimpice elenistice.

75
 ISTORIA UNIVERSALĂ

_ 2 3 | S O W T E Z Ă ŞB E V A L U A R E

Partea meridională a Peninsulei Balcanice cu

CE insulele Mării Egee şi Creta este locul unde s-a
DATORĂM format şi s-a dezvoltat civilizaţia grecilor antici,
care s-a răspîndit prin interm ediul coloniilor în
GRECIEI multe teritorii vecine.
ANTICE?
Grecii au perfecţionat realizările tehnice ale
popoarelor din Orientul antic în dom eniul navi-
>gaţiei, artei urbanismului. Ei au inventat farul şi
au contribuit la utilizarea m onedei create de
indieni şi răspîndite de fenicieni.

Cea mai im portantă contribuţie a grecilor în

> domeniile politic şi social a fo st introducerea
democraţiei, asigurîndu-se astfel libertatea şi
participarea oam enilor la viaţa societăţii.

Grecii în Antichitate organizau un şir de sărbători

artistice, sportive şi religioase, au creat un sis-
* tem de educaţie bazat pe arm onia dintre corp
şi spirit.

în domeniile ştiinţei şi artelor, grecii au înaintat

o nouă concepţie filosofică despre viaţă, punînd
) în centrul atenţiei omul cu raţiunea lui, au creat
remarcebiie opere de artă, reprezentative prin
echilibrul şi armonia lor.

HwinliZ +ri,-e A®recilor a n tlci’ a d e văra t tezaur al

’ ! ? ^ ntichitâţi'. au sta t la baza culturii
-i j! |.ne,..ln Pdmul rînd, iar prin interm ediul ei,
Şi a culturii lumii.

76
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • GRECIA ANTICĂ

I. Identifică principalele regiuni ale ţinuturilor locuite de greci, cetăţile

Atena, Sparta, Milet, Corint şi marile zone de colonizare greacă.

II. Ordonează cronologic următoarele ✓evenimente:

enimente:
1. ^rlv&ia triburilor ^ariene; R, mele
S /'tefo rm e le W|i Solon;
2. începutul Jo cu rilo rb lim p ice ; ririle Greciei de către romsmi;
cuceririle
3. războiul troian; 'l 7. campania oştirilor m acedonene în O riei^;
4. a ^ la ra to n ; Ş 8. războiul pel^ponesiac. H \
s

i: , , ■ ;
MH.lli.Hr. Ser. VIII Î.Hr. Sec.Vi.Hr. Ser. IVÎ.Hr. Set.li.Hr. Anul) î.Hr.

77
ISTORIA UNIVERSALA

UIi. Stabileşte raportul corect dintre cifre şi litere:

1. DEMOS a. oraş-stat, întărit cu ziduri de apărare,
care devine stat independent;
b. denumirea oraşului-stat în raport cu
aşezările (coloniile) întem eiate de el pe
teritorii străine;
,c. populaţie liberă în Grecia antică care
avşa drepturi cetăţeneşti depline;
d. regim politic, în care puterea aparţine
^poporului;
5. AGORĂ e. piaţă publică a oraşelor greceşti
antice;
6. AMFORĂ ------ f. vas grecesc cu două toarte, în formă
alungită, care servea pentru păstrarea
uleiurilor şi a vinurilor.

IV. Povesteşte legenda probei de alergare m ara to n din cadrul Jocurilor

Olimpice. Motivează de ce astăzi sportivii care parcurg această distantă
rezista şi nu mor. Care este recordul mondial la această probă? p £ £ ’

V. Explică care a fost contribuţia următoarelor personalităţi:

Homer Aristotel

VI. Folosind textele şi imaginile din manual, scrie o compunere u6

din subiectele ce te-a impresionat mai mult din istoria Greciei antiCQpre unul
Roma regală
De la Republică la Imperiu
Cultura romană
Apariţia creştinismului
 ISTORIA UNIVERSALĂ

ins. Corsica RO M A

:insJ Sardinia

MAREA TIRENIANĂ Vedere contemporană a

Siracusa
ins. Sicilia
irtagina

Compoziţie etruscă din bronz

Cum a influenţat aşezarea

geografică a Italiei asupra
dezvoltării sale?________

lm aginează-ţi că ţi
ajuns în vechea Italia
Ce te-a impresionat?

Formulează un dialţS
utilizînd combinaţii»f
de cuvinte: italicii - d^11’
la tin ii - grecii, influenţă"
importanţă.
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII » ROMA ANTICĂ

1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
Italia este aşezată în peninsula Apenină, avînd form a
asem ănătoare unei cizme. Ea este scăldată de apele a
trei m ări: la ve st - M area T ireniană, la est - M area
Adriatică, la sud - Marea Mediterană. Alături de această
peninsulă sînt situate insulele Corsica, Sardinia şi Sicilia.
De-a lungul Italiei se înalţă Munţii Apenini, în care se
găseau m inereuri de fier şi cariere de piatră. Partea de
Nord a Italiei se înfăţişează ca o cîm pie întinsă, prin care
curg fluviile P ad şi Adige, avînd la nord ca graniţă naturală
M un ţii A lp i şi purtînd multă vrem e denum irea de Galia
Cisalpină. Partea Centrală a Italiei este despărţită de
A penini în mai m ulte regiuni de şes (Latium, Cam pania).
Prin această regiune curge rîul Tibru, pe care este aşezat
oraşul Roma. Sudul Italiei are form a unui podiş. Pămîntul
fertil al Italiei era bun pentru agricultură şi creşterea vitelor.

2. LOCUITORII ITALIEI ANTICE

întreaga Italie este o
în m ileniul II î.Hr. pe teritoriul Italiei dinspre nord şi
strălucită producătoare
sud pătrund triburile indo-europene. Prin am estecul cu
de hrană pentru cirezi şi
populaţia autohtonă a ligurilor, se form ează popoarele
de roade ale pămîntului,
Fiecare regiune fiind italice.
fruntaşă tot în alte şi alte Italicii erau păstori, împărţiţi în mai multe triburi: samniţi,
soiuri de produse. sabini, la tin ietc. Ei s-au aşezat în centrul peninsulei, fiind
Strabon, G eografia purtătorii unei civilizaţii avansate. Erau crescători de vite,
apoi au deprins şi diverse m eşteşuguri.
La înce putul m ileniului I î.Hr., din O rient au năvălit
etruscii. Ei au dezvoltat, alături de greci, cea m ai evoluată
civilizaţie din Italia secolelor V Il-V I î.Hr., întem eind oraşe
care există şi astăzi: Bologna, Florenţa, Padua, Capua.
A treia sem inţie ce a contribuit la form area civilizaţiei
rom ane sînt grecii, care au constituit coloniile din sudul
Italiei şi Sicilia. Ei au răm as uimiţi de num ărul m are de
vite, num ind această regiune „ţara viţeilor” , adică Italia.
Antefix (ornament) etrusc Din acest am algam de populaţii - grecii, italicii, etruscii,
se form ează poporul roman.

| liguri rn n w Dintre toate popoarele care s-au stabilit de-a

latini u i / lungul vremii pe teritoriul Italiei, rolul cel mai im­
1^ sabini portant l-au avut italicii, etruscii şi grecii. Ei au format
i®" samniţi treptat poporul roman ce s-a constituit în cel mai puter­
? colonii nic şi mai mare stat al lumii antice, cu centruf la Roma.

81
 ROMA REGALA

Lupoaica alăptîndu-i
pe Romulus şi Remus.
Simbolul „Cetăţii Eterne”

Potrivit legendei, doi gemeni'

Romulus şi Remus,
abandonaţi pe apele Tibrului,|
au fost găsiţi de un păstor şi j
hrăniţi de o lupoaică într-o
peşteră din vecinătatea
Palatinului. în a.753 î.Hr. ei
întemeiază o cetate cu
numele de Roma, în cinstea
lui Romulus, care devine
prim ul ei rege.
C a r ta g in a
900
Harta Romei regale

a. Calculează cîţi b. Urmăreşte pe hartă J 2 ^ j \ ________ -

ani au trecut de la aşezarea Romei şi \ De te avem m onum entul
fondarea Romei. numeşte alte oraşe care Î Lupoaiteişi la Chişinău?
sînt plasate pe coline.
c. Compară istoria înce pe un eseu
celor 7 regi legendari | d. Menţionează numele! fra z a : „D e la Rotn*
din tabel şi alcătuieşte strămoşului legendar >nim. din Dacia Traiană... ■
I o compunere despre i al Romei după
întemeierea Romei. Imaginează-ţi că W
i versurile lui Vergiliu. & W o excursie la R° 1,13
Xm
cu maşina timpului, ft c
e. Explică sensul termenilor plebeu, senat,
loc şi în ce perioadă ai ^
patrician şi alcătuieşte cu el propoziţii.
să te deplasezi? De ce?

Fondarea Romei C ăderea re g a lită ţii

753i.Hr. 1
S09î.Hr. I i.Hr.

82 i

Cele 7 coline ale Romei
Nu fără rost şi tem ei
zeii şi oamenii au ales
aceste ţărmuri pentru
întemeierea oraşului,
aceste coline de unde
respiri un aer atît de
curat, atît de sănătos, un
fluviu atît de binefăcător
pe care se aduc roadele
ţărilor vecine... Un oraş
care se află chiar în m ij­
locul Italiei, un loc creat
parcă anume ca să fie
prielnic pentru creşterea
oraşului.
Titus Livius,
De la fondarea Romei
CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • ROMA ANŢICÂ
1. NAŞTEREA ROMEI
Regiunea Latium, populată de latini şi locul unde a fost
întem eiată Roma, este răspîntia influenţelor etruscilor şi
grecilor. Locuitorii băştinaşi au îm prum utat de la aceste
două civilizaţii modul de viaţă, obiceiurile şi credinţele lor.
Oraşul este aşezat pe rîul Tibru. Se presupune că a fost
întem eiat în urma luptelor dintre sabini, latini etc. Civilizaţia
etruscă a influenţat cel mai mult dezvoltarea lui. După ce
a cucerit aşezările vecine, Roma devine cel mai im portant
punct din zonă, pentru că putea fi legat de toate regiunile
peninsulei. Pe colina Palatin au fost construite prim ele
aşezări, în care locuiau latinii. Pe alte coline locuiau
sabinii, sam n iţii şi alte populaţii. Locuinţele lor aveau
aspect diferit. E truscii alcătuiau o com unitate de sate,
care s-au unit mai tîrziu într-o cetate mare. Toate aceste
aşezări au stat la baza fondării Romei.
Roma este oraşul aşezat pe 7 coline.
Conform tradiţiei, actul de naştere al Romei s-a produs
în anul 753 î.Hr., fondatorul şi primul ei rege fiind Romulus.
în c e p e o p e rio a d ă de d o uă se co le şi ju m ă ta te de
m onarhie, cînd alţi 6 regi de origine latină şi etruscă se
succed pînă în a. 509 î.Hr.
2. SOCIETATEA ROMANĂ
Unitatea de bază a societăţii în secolele de la începutul
Romei era ginta (gens „familie”), alcătuită din oameni care
aveau aceiaşi strămoşi. Zece ginţi form au o curie, iar mai
m ulte curii un trib. Treptat im portanţa ginţii a scăzut, rolul
ei fiind preluat de fam ilia individualizată în frunte cu tatăl
(pater). P ătura aristocratică în Rom a era form ată de
patricieni (de la pater, adică descindeau din vechile familii
cu acelaşi strămoş). Patricienii erau proprietari de pămînt,
dispuneau de drepturi politice depline şi formau masa
cetăţenilor, numită po p o r rom an (populus romanus).
Pe măsură ce la Roma s-au aşezat mereu noi locuitori,
num ărul acelora ce nu erau consideraţi cetăţeni a sporit.
Ei au form at plebea (pleb s) sau mulţimea, care provenea
din rîndul celor fără avere sau a străinilor stabiliţi la Roma.
Plebeii se ocupau cu m eşteşugul şi comerţul. Deşi erau
oam eni liberi şi cu dreptul de a practica negoţul, ei nu
aveau drepturi politice. Existau şi sclavi, dar erau încă
puţini şi nu jucau un rol însem nat în viaţa comunităţii.
83
ISTORIA UNIVERSALĂ

CEI 7 REGI LEGENDARI Al ROMEI

753 Romulus latin fondează Roma, după moarte este

î.Hr. zeificat, fiind considerat patron
509 al Romei;
î.Hr. Numa Pompilius sabin iniţiază ceremonialul religios roman-
Tullus Hostilius latin poartă război cu sabinii şi cuce­
reşte Cetatea Alba Longa;
Ancus Marcius sabin construieşte la Ostia portul Romei-
Tarquinius Priscus etrusc edifică m arele circ, instalează
plasa de scurgere;
Servius Tullius etrusc construieşte primul zid care
înconjoară Roma;
Tarquinius Superbus etrusc edifică pe colina Capitoliului un
tem plu cu trei încăperi dedicat
triadei sacre: Jupiter, lunona şi
Minerva;
căderea regalităţii, izgonirea
etruscilor.

O piatră neagră găsită în Forum ul roman de la sfîrşitul

secolului VI Î.Hr., care conţine cel mai vechi text latin
cunoscut, m ărturiseşte despre existenţa unui
„recei”. Inscripţia poate fi citită în felul următor:
va pîngări această piatră va fi blestem at” . Este
interdicţie pentru carele ce traversau Forumul în
cerem oniilor religioase.

Urnă funerară din bronz,

a. 750 î.Hr.

U n e le p o p o a re
ardeau defuncţii şi
neau răm ăşiţele
teşti într-o urnă în
de cabană
cu locuinţa lor.
84

fc *y ţ JteoWori ai regelui
Eu arm e c iu t acum . ş i
pe bărbatul C e lca re .d e
pe p la iu rile T ro ie i E l ce l
d in ţiire n i m in a t de soar­
tă P e ţă m u m ila vin id . in
Italia. M u lt tim p l-a u
aruncatpe d in su l z e ii Şi
pe uscat ş i pe a d in c u l
m ării Din p ric in a m in ie i
neîm păcatei Ş i a p rig e i
Junone. M ulte in câ .A
suferit ş i in ră z b o i p e
urmă. C etatea p in ă s-o
întemeieze Ş i z e ii p in ă
să-i aducă-n L a ţiu : Aşa
născutu-s-a la tin ă g in tă i
Aşa p ă rin ţii n o ş tri de la
Alba; Ş i zid u rile R o m e i
celei na lte .
Vergiliu, Eneida
' plebeu
v lictor
Patrician
senat
curie
CA Ut: ATU AIE ■\Ntk'HH\]H • ROMA ANI IC A
3 . O R G A N IZA R EA POLITICA
Istoria celor 7 recii de pe cele 7 coline este cunoscută
din povestirile autorilor romani, care au scris m ulte secole
după dispariţia monarhiei. O inscripţie găsită în F o n im u l
de la Roma menţionează existenţa unui rege, dor ea nu
marchează decît sfîrşitul monarhiei. Aceasta este epoca
cînd ora şul a c ă p ă ta t un a sp e ct m on um e ntal. S în t
c o n s tru ite n u m e ro a se te m p le , d in tre ca ro cel m al
impunător este triada zeilor etrnsci de pe Capitoliu. Casele
construite din materiale rezistente înlocuiesc cocioabele,
în centru a fost am enajat un loc public — F onim ul roman,
care devine centrul vieţii economice, politico şi socialo.
Dacă existenţa celor 7 regi este enigmatică, existenţa
unui regim de regalitate este certă. Regele era considerat
un fel de interm ediar dintre oameni şi zei. El provenea
din rîndul patricienilor, dar era ales de adunarea poporului,
fiind com andant militar, prim ul sace rdo t şi ju d e că to r
suprem în anum ite cazuri. Puterea lui era lim itată de
S e n a t Regele era şeful statului şi era ascultat şi respectat
de cetăţeni ca un părinte al poporului. Tot el păstra,
aidom a părinţilor, focul veşnic şi tezaurul com unităţii.
Regele apărea în public însoţit de licto ri (vestitori) ce
mergeau înaintea lui cu securi duble şi fascii, conform
unui vechi obicei etrusc.
în epoca regală doar patricienii aveau dreptul la postu­
rile de demnitari, numai ei puteau fi aleşi în senat, al doilea
organ al puterii în ţară. Numai ei şi um iaşii lor puteau fi
consideraţi cetăţeni romani şi numai ei se bucurau de
toate onorurile.
Senatul (lat. senex „bătrîn, înţelept") reunea capii gin­
ţilor, care îl sfătuiau pe rege cum să procedeze în diverse
situaţii. între moartea unui rege şi alegerea altuia, senatul
prelua conducerea ţării. Un patrician devenit senator
rămînea în funcţie pînă la sfîrşitul vieţii.
Ceilalţi cetăţeni romani, capabili de a purta arme, alcă­
tuiau adunarea poporului, care alegea regele şi aproba
prin aclamaţii propunerile acestuia.
* Conform tradiţiei, Roma a fost fondată în anul
753 î.Hr. de urmaşi ai troienilor. Ea era aşezată pe
7 coline, situate în vecinătatea rîului Tibru. La început
era condusă de regi, secundaţi de senat şi de către
adunarea cetăţenilor.
H 85
 IS T O R IA IIN IV I R S A IA

REPUBLICA R O M A N Ă

Patrician roman purtînd

busturile strămoşilor

F ir i?
De te axi statul nostru si
numeşte Republică?

I m a g i n e a z ă - f i că Su'
v o m e z i un sta*. C*
m o d e l d o c o n d u c e r e al f i *

«SSSSKX. go? Do co?

«°mo( “ C o n t in u ă p o v e s t i r i ’
r° l , “ b llc ii! 1,1,1 „ C e tă ţe n ii ro m a n i **
r o g r u p a u c o n f o r m ave rii r
Fondarea Romei l o c u l u i d o t r a i..." .

^ Begalitat(
J53i.Hr. S0H.Hr,

2 7 l.Hr. 1 j.Hr. I d.Hr.


Timp îndelungat a fost
considerat fondator al
Republicii Romane.
Acest portret datează
din sec. III î.Hr.
Senatul are, m a i întîi,
dreptul de a dispune
de vistieria statului... şi,
în cazul că este
necesar să se trim ită
soli în afara Italiei, fie
pentru a stinge vreo
neînţelegere, fie pentru
a cere sau porunci un
anumit lucru, fie pentru
a primi supunerea unui
popor, fie pentru o
declaraţie de război,
senatul veghează la
acestea.
Polibiu, Istorii
Plebei. Basorelief
______________________ CIVILIZAŢII ALE ANTICHITÂŢ11 • R<">MA ANTICĂ
1. n o u a o r g a n iz a r e p o l it ic ă
Ultimul rege etrusc, Tarquinius Superbus, a dom nit caj
un tiran, fără să ceară sfatul senatorilor. în a. 509 Î.H a
cetăţenii Romei s-au răsculat şi l-au izgonit din o ra ş i
refuzînd în continuare să aleagă un alt rege. Astfel, p e n trii
o perioadă, Roma a dobîndit o nouă formă de organizare,
cunoscută în istorie sub numele de Republică Romană
(res publica „afaceri publice"). Republica e o formă de
organizare politică în care cetăţenii (patricienii şi plebeii)
participă, ca şi în Atena, la conducerea cetăţii prin
dezbateri în for. Sarcina guvernării statului revine senatului
şi adunării poporului (comitia), care votează legile cele
mai im portante, rezolvă problem ele politicii interne şi
externe şi alege în fiecare an magistraţii. La început numai
patricienii puteau fi magistraţi sau senatori. Cea mai
importantă magistratură era cea de consul. Erau aleşi
anual 2 consuli, care prezidau senatul, comandau armata
şi adm inistrau statul. în m om ente de mare prim ejdie
pentru stat locul consulilor era luat de un dictator, ales
pentru şase luni şi investit cu puteri nelimitate.
în ierarhia funcţionarilor, num ită Scara onorurilor,
figurează m agistraţii, chestorii (adm inistrau finanţele
publice) şi pretorii (vegheau aplicarea legilor şi judecau
cazurile de importanţă minoră). Censorii alcătuiau listele
cetăţenilor şi ale averii acestora, stabilind impozitele care
trebuiau să le plătească fiecare. Cei care nu se dovedeau
demni de funcţia ocupată erau destituiţi.
Noua organizare a desfiinţat regalitatea, proclamînd
Roma republică aristocratică.
2. CONFRUNTĂRILE DINTRE PATRICIENI Şl PLEBEI
Plebeii (meşteşugarii şi negustorii), deşi deveniseră
parte a poporului roman, nu se bucurau de toate drepturile
politice. Ei nu puteau fi magistraţi şi senatori, erau obligaţi
să satisfacă serviciul militar, alcătuind grosul arm atei
romane.
în lupta lor pentru d re p tu ri p o litic e au re cu rs la
secesiune, retrăgîndu-se din Rom a (a. 494 î.H r.) pe
muntele din apropiere, num it M untele Sacru, provocînd
paralizarea vieţii econom ice şi sociale. A stfel, plebeii
au obţinut dreptul de a-şi alege propriii m agistraţi (tribuni
ai plebei), care erau inviolabili şi aveau drept de veto.
87
ISTORIA UNIVERSALA_____

SENATUL
- votează legile statului
- alege anual m agistraţii
- dirijează politica internă ş i externă
- supraveghează religia ş i finanţele
---------------------- ,------------------- ------------___■

MAGISTRAŢII
2 consuli: administrează statul
conduc armata

2 censori: întocmesc listele senatului

înregistrează cetăţenii (recensămîntul)
administrează bugetul
2 pretori: asigură respectarea le g ilo r
4 edili: supraveghează căile de com unicaţie şi
ordinea în cetate
8 chestori: administrează finanţele

10 tribuni: reprezintă interesele plebei

votează legile şi declară război

COMIŢIILE TRIBUTURILOR COMIŢIILE CENTURIILOR

cetăţeni care stabilesc cetăţeni regrupaţi în centurii
mărimea impozitelor conform averii

CETĂŢENII ROMANI: p a tric ie n i ş i p le b e i

oameni liberi ce locuiesc în Roma sau în Latium

LOCUITORI LIPSIŢI DE C ETĂŢEN IE

— alţi oameni liberi
— femei şi copii
________ — sclavi şi dezrobiţi
Forma de guvernare şi societatea în Republica Romană, sec. III î Hr.
 — ------------- CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • RO M A A.NI1CĂ

Ulterior, plebeii au cerut legi scrise, pentru a curma abu­

zurile patricienilor. între a. 451-449 î.Hr., o comisie din 10
bărbaţi a elaborat Legile celor 12 table, numite astfel
deoarece ele erau imprimate pe 12 plăci de bronz şi expuse
în piaţa publică. Aceste legi enunţau principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi au constituit baza dreptului roman.
La începutul sec. III î.Hr., plebeii obţin dreptul de a fi aleşi
magistraţi şi de a deţine locuri în senat.

3. NOI REFORME
Republica Romană s-a statornicit, avînd la bază cîteva
principii fundamentale: respectarea legii şi a autorităţii
instituţiilor, asigurîndu-se astfel pacea şi echilibrul social;
Legionar roman
simplitatea vieţii, care-i oferea oricărui cetăţean posi­
bilitatea de a se manifesta în stat numai datorită calităţilor
sale personale; cinstirea tradiţiilor, care presupunea cre­
dinţa şi responsabilitatea cetăţenilor faţă de tot ce a făurit
republica pe parcursul istoriei sale. Astfel, Roma devine
unul dintre oraşele-state cele mai bine organizate şi
consolidate din Antichitate.
Monedă în sec. II Î.Hr. tribunii plebeilor, fraţii Tiberius şi Caius
romană Grachus instituie legi privind reîmpărţirea pămînturilor,
din timpul republicii
conform cărora ţăranii săraci primesc pămînt. Reformele
n-au fost duse pînă la capăt, ambii fraţi fiind asasinaţi de
nobilime. în secolul următor, generalul Caius Marius reor­
ganizează armata. Legiunile romane îşi sporesc numărul
de ostaşi, cărora li se stabileşte o soldă bună şi posibilitatea
de a fi împroprietăriţi după satisfacerea serviciului militar.4

4. EXTINDEREA INFLUENŢEI ROMANE

Arm ata romană devine un instrum ent indispensabil
Triumful consulului. Un pentru menţinerea ordinii publice şi a păcii, precum şi pentru
servitor ţine coroana de
lauri deasupra capului politica de c ucerire a unor noi teritorii, promovată de romani.
La sfîrşitul sec. III Î.Hr., Roma devine stăpîna întregii
Italii. în urma războaielor punice (2 6 4 -1 4 6 Î.Hr.), rom anii
cuce resc C artagina. S tă p în ire a este e xtin să a su p ra
^ magistrat Spaniei, Siriei, Macedoniei, Greciei, Palestinei şi Egiptului.
consul
*■ censor fijl Romanii sînt primii din istoria Europei care au
'T legiune introdus forma de guvernare politică - republica.
comitia ^ Cea mai importantă funcţie în stat era cea de con­
^ pretor sul.

89
 1S1QS1A universala .____

DE LA REPUBLICA LA IMPERlţj
a

Vulturul, simbol al zeului •

zeilor Jupiter, a fost luat i
de către romani în calitat I
de emblemă a Imperiu^ \
întruchipînd forţa şi ' |
măreţia acestuia. Vulturul i
apare, de asemenea, pe i
monede, în sculpturi şi Pe
drapelele de luptă.

\ ??? )

a* focalizează pe b. întocmeşte un tabel

hartă teritoriul cronologic al eveni­ De ce puterea lui Caesarn w l
im p e riu lu i Roman. mentului studiat. poate fi numită populară?
<D\
c. Compară Roma antică din timpul lui Augustus Ce moment al lecţiei
cu Egiptul antic din tim pul lui Ramses al ll-lea. te-a impresionat? Ex­
Care sînt asemănările şi deosebirile? pune cu cuvinte proprii con­
ţinutul acestuia.
d. Numeşte cîteva ^ e- Descrie perso­
modificări apărute in nalităţile despre Selectează informaţii
perioada de trecere de din istoria românilor
care a» aflat din
la republică la impenu. temă. despre includerea Daciei în
Imperiul Roman.

Imperiul lui Augustus Cucerirea Daciei Extinderea maximală

i—------------------ f
3 0 î.H r. li.H r .ld .H r . 1 4 d .H r. 1 0 6 d .H r.
....__a Imperiului
1 1 7 d .H r .
$
 ( IVIU2ATII AIE A NTICHIT^TI1 * RQMA
1. DICTATURA LUI SULLA
în secolul I Î.Hr., Ropubllcn Romană intră într-o criza
generală.
Criza s-a manifostat prin războaie civile care s-au
prelungit cîteva decenii. Un război civil a început între
generalii Marius şi Sulta şi a durat cîţiva ani. Acest război
s-a încheiat cu victoria lui Sulla, care a preluat puterea
şi s-a proclamat dictator pe viaţă, instaurînd o dictatură
sîngeroasă. Victimă a prescripţiilor introduse de el au
căzut 4 700 de cetăţeni. A fost sporită puterea senatului,
au fost limitate atribuţiile adunării populare şi drepturile
tribunilor plebeilor, a fost întărită armata. Sulla a ordonat
să se bată o monedă de aur cu chipul său şi să i se
ridice o statuie. După moartea sa (a. 78 Î.Hr.), au izbucnit
nemulţumiri faţă de regimul instaurat de el, mai ales
printre sclavi.

2. PRIMUL Şl AL DOILEA TRIUMVIRAT

După moartea lui Sulla, s-au bucurat de popularitate
Caesar(101-44 Î.Hr.) generalii săi: Caesar, Pompei şi Crassus. în anul 60 Î.Hr.,
Gt priveşte talentul ei au încheiat o alianţă, prin care împărţeau conducerea
oratoric şi militar; provinciilor romane \primul triumvirat). în anul 53 î.Hr.,
Caesar i-a egalat sau Crassus a murit într-o luptă în Asia. între Caesar şi Pompei
i-a întiecut pe cei mai s-a dezlănţuit un război civil. Caesar l-a învins pe Pompei
mari maeştri... era cel şi a devenit singurul conducător al Republicii Romane,
mai desăvîrşit călăreţ instaurînd dictatura pe viaţă. Caesar purta numele de
şi militar, rezistînd la împărat, ceea ce din latină înseamnă „stăpîn”.
eforturi neînchipuite... De puterea nelimitată a lui Caesar era nemulţumită o
Suetoniu, Vieţile parte din senatori, astfel că, în anul 44 î.Hr., împăratul a
celor 12 Caesari fost asasinat în senat.
După moartea lui Caesar, puterea a fost împărţită între
Lepidus, Marcus Antonius, generali ai lui Caesar, şi
Octavianus, nepotul său. Această înţelegere a format al
doilea triumvirat (anul 43 î.Hr.).
Intre Antonius şi Octavianus izbucneşte un război civil.
Lupta hotărîtoare a fost dată la Actium, în anul 31 Î.Hr.
Victoria a fost obţinută de Octavianus, iar Antonius şi
Cleopatra, regina Egiptului, cu care acesta din urmă se
căsătorise, s-au sinucis.
în anul 30 î.Hr., Egiptul a fost transformat în provincie
romană. In bazinul Mării Mediterane nu mai rămăsese
Pompei (106-48 î.Hr.) nici un stat, care să nu fi fost supus Romei.

91
 i ma 1ales pun
dneptafea ft dăroâta sa
prec —» «• n a n stmpriatea
A,ea un
morava— ■>.y _
sa^
.-u r k "c s f 'r'njm a toate
greutâ: e coi a cot cu
ceîia t <5'CJ sufletul era la
'*>ă/ţrve. deoarece rvd nul
se ase purtat de îndrăz­
nea la tinereţii. ca r nici
''-oedicat de căminele. Zeiţa Victoriei,
Dio Cassius. pnînd o coroană
din frunze de laur.
Istoria romană
Statuetă romană din bronz

__ . — - ^ ry'rid.câ’ fQaie romanilor• 5e

se îm binau
imun activităţi care aproape
ia u o u u .,u .r ,-------- ,— ^că^sg
7 ^ T l 7 7 I , ~ ^ cu ltu ra şi războiul. Comerţul şi meşteşugurile erau pU5I
l J " r " 4 ^ 4 seniorilor. Iubind pămîntuiYnai presus de orice, romanii căutau
să şi- ~=n&e cu sabia şi cu iecea. Pentru romani legea, respectul faţă de părinţi,
Qg 4 mă' ‘n Wrstă. în oenere. dragostea de patrie erau norme sfinte.
~~ - 7 - ^ - 4 ~~.s- r a c ia c e că erau militari de profesie, deprinderile militare %
a . 7 7 *7 7 . „ 7 - 7 7 .= cooiiăriei car mai ales în timpul serviciului militar, care durs
~7 7 771 ~_ 7 a - - 3 - 7 erau dedşi mai degrabă să moară decît să se recunoască
rn feta cărora se închinau romanii erau zeii.

92
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • ROMA ANTICA

3. PRINCIPATUL
Octavianus a dovenit unicul cîrmuitor al imensului stat
(27-14 Î.Hr.). Senatul l-a acordat titlul de Augustus cel
Sfînt.
Augustus a fost investit cu putere nemărginită, dar a
refuzat puterea dictatorială. Avea titlul de principe, adică
de prim cetăţean al Republicii, în baza cărui fapt era
considerat persoană divină. De asemenea, lui i s-a
conferit şi titlul de im perator (comandant suprem al
armatei). Perioada ce a urmat anului 27 Î.Hr. se mai
numeşte perioada principatului. în realitate însă, o dată
cu principatul, republica s-a transformat în imperiu.
Statul se numea acum Imperiul Roman.
Augustus a întărit puterea centrală şi autoritatea se­
natului. El era ajutat de un consiliu. Deşi a limitat mult
Octavianus Augustus
atribuţiile senatului, acesta avea un mare prestigiu, întrucît
[Augustus] socotea că membrii lui reprezentau clasa socială cea mai bogată.
nimic nu prejudiciază Augustus a înfiinţat şi o gardă personală, soldaţii căreia
m ai mult unui coman­ se numeau pretorieni. A fost reorganizată şi armata.
dant desăuirşit, decît Astfel, Augustus a consolidat statul roman care se va
graba şi semeţia. De dezvolta mai departe sub conducerea urmaşilor lui:
aceea repeta deseori: Tiberius, Domiţianus, Traian.
„Grăbeşte-te încet” şi
„mai bine cu un şef 4. APOGEUL IMPERIULUI ROMAN
prudent, decît cu unul
în sec. I-II d.Hr., în timpul lui Traian (98-117), Imperiul
îndrăzneţ” sau „ceea ce
Roman a atins cea mai mare întindere, de la Oceanul
se face bine se face des­
Atlantic pînă la Tigru şi Eufrat şi de la Rin şi Dunăre pînă
tul de repede”. Spunea
în deşertul Saharei, avînd o populaţie de 55 milioane de
că nu trebuie să începi
locuitori. în raport cu perioada lui Augustus, a crescut
un război decît dacă eşti
sigur că e m ai mare rolul împăratului şi al organelor care depindeau de el.
speranţa cîştigului decît Imperiul era împărţit în provincii imperiale şi senato­
frica pagubei. riale. în fruntea lor era numit un guvernator. Cel mai
Suetoniu, important domeniu al vieţii economice era agricultura.
Vieţile celor 12 Caesari O largă răspîndire au căpătat viticultura şi pomicultura.
Un avînt deosebit au cunoscut meşteşugurile. între
provincii se produceau schimburi comerciale.
principe în întreg Imperiul Roman erau aplicate aceleaşi legi.
«■ principat
"ţn ^Transformările iniţiate de Caesar şi continuate
«■ imperiu
de Octavianus au determinat instaurarea con­
^ imperator
ducerii de tip monarhic la Roma. Suveranul acum era
*** prescripţii
imperator, iar statul a devenit imperiu, cel mai mare pe
'*■ triumvirat care l-a cunoscut Antichitatea. .
 ISTORIA UNIVERSAtA

CULTURA ROMANĂ

Fiind epicentrul civilizaţiei

antice, Imperiul Roman 5
fost un teritoriu excepţ/0n-,
prin construcţiile sale: ţ
temple şi teatre, monumerk
Vedere a Romei imperiale. Reconstituire împodobite cu mozaicuri,
basoreliefuri, picturi, statui;
apeducte, terme, bazilia,
Vei reuşi dacă... biblioteci publice, străzi §i
pieţe pietruite. Multe
elemente de arhitectură si,n
a. Comentează cu­ -w ..,Kaia uuirura preluate de la greci, adău-
vintele lui Augustus: romană cu a altor gîndu-se tehnici noi (cupdâ
„Am găsit un oraş de civilizaţii şi stab/Jeşt arc de triumf, amfiteatru).
cărămidă şi las unul asemănările şi
de marmură” . 1deosebirile.

c. Notează în caiet d. Adresează unor

cinci trăsături oaspeţi din Italia
caracteristice întrebări p rivito r la
culturii romane. cultura romană.
De te cultura Greciei a ani
e. Menţionează unele par­ cea mai mare influenţi asupra
f. Descrie o
ticularită ţi ale arhitecturii culturii R o m e i ? ____
călătorie
romane în construcţia
imaginară în
clă d irilo r şi m onum en­ 'Alcătuieşte un rebus
Roma antică.
te lo r din tara noastră. la temă.

g. Explică sensul noţiunilor: templu, cupolă, Scrie un eseu despre

a m fite a tru , apeduct, colum nă. A lcă tu ie şte ,. valorile culturiiroma­
ne ş i importanţa ş i locullor
p ro p o z iţii cu ele.
în civilizaţia universală.
 CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • RO M A AN TICA

1. ŞCOALA Şl ŞTIINŢA
Roma a izbutit să cucerească lumea nu numai prin
forţa armelor, ci şi prin forţa spiritualităţii sale. Romanii
au preluat de la greci alfabetul, elaborînd în baza lui
alfabetul latin. în Roma antică au existat şcoli greceşti.
Au fost deschise multe biblioteci. Era vestită biblioteca
fondată de împăratul Traian.
în ştiinţă, cele mai importante descoperii*! au fost
realizate în domeniul istoriei, geografiei, retoricii, filosofiei.
Titus Livius reproduce cu mare talent de literat şirul eveni­
Cicero (106-43 î.Hr.)
mentelor istorice de la întemeierea Romei pînă la domnia
lui Augustus. Un alt mare istoric a fost Tacitus. Istoriile
sale sînt un model de analiză obiectivă a evenimentelor
timpului. Plinius cel Bătrîn s-a manifestat în domeniul
ştiinţelor naturii, iar Ptolemeu - în cel al geografiei. Au
fost întocmite primele hărţi geografice.
în Roma antică, ştiinţa dreptului a obţinut rezultate
remarcabile. Operele juriştilor romani Cicero şi Papinian
au influenţat în mod decisiv evoluţia dreptului din anti­
chitate pînă în prezent.
! Rechizite de scris O ştiinţă mult apreciată de romani a fost retorica (arta
oratorică). Cel mai mare orator al Romei a fost Cicero.
Cei mai de seamă filosofi romani au fost Lucreţiu,
Seneca etc.

2. LITERATURA
La început, literatura romană a fost influenţată de
operele scriitorilor greci. Multe opere ale acestora au fost
traduse în limba latină. Treptat, scriitorii latini au creat
opere originale. Primul scriitor de limbă latină a fost Cato
* Scenă din şcoala romană, cel Bătrîn. Unul dintre cei mai renumiţi poeţi a fost Vergiliu.
| Basorelief El a scris poemul Eneida, în care evocă faptele eroului
troian Eneas şi dragostea lui pentru Roma şi gloria ei,
preamărindu-i nobleţea şi originile. în Satirele lui Horaţiu
sînt criticate moravurile contemporanilor. Ovidiu, exilat
de A ug ustus la Tom is (C o nstan ţa ), scrie Tristele şi
Ponticele, în care exprim ă dorul faţă de oraşul natal şi
comunică informaţii importante despre viaţa geto-dacilor.
Romanii sînt mari am atori de spectacole de teatru şi
de circ. Sub influenţa teatrului grec unii scriitori romani
au scris tragedii, alţii - comedii. în com ediile sale Plautus,
de exemplu, satirizează m oravurile societăţii romane.

95
 IŞIO R IA UNIVERSALA

A poi [împăratul Constantinus] a vizitat oraşul... Ş i tot ce Dintre zeii romani cei mai
vedea i se părea neîntrecut în frumuseţe: templul lu i Ju- importanţi sînt:
pite r - Tarpeianul. băile cît nişte provincii, marele am ­ J u p ite r (zeul suprem),
fiteatru. panteonul cu bolta sa vastă şi armonioasă, stîlpii lu n o n a (mamăapămin
de p ia tră de asu pra cărora s în t aşe za te b u s tu rile tului),
împăraţilor, apoi templul Romei, forul păcii, teatrul lui Venus (zeiţa frumuseţii
Pompei. Odeonul, stadionul şi alte podoabe ale Cetăţii N eptun (zeul mărilor),
Eterne. M arte (zeul războiului
A m m ia n u s M arce lin us, Diana (zeiţa vînătorii).
Is to ria ro m a n ă

Altarul păcii, ridicat de Augustus. Reconstituire Venus, zeiţa frum useţii

96
 riYHI/ATII Al.ti ^TIO -irrATII • ROMA ANTICA

3. ARTA
Arhitecţii şl sculptorii romani au creat opere de arta,
caro ou adus faimă Romei şl altor localităţi ale imperiului,
în timpul Iul Augustus activitatea lor a fost atît de bogată,
îneît în ultimii ani al domniei el a putut spune: „Am găsit
un oraş de cărămidă şi las unul de marmură".
Pentru arhitectura romană au fost caracteristice tem­
plele, apeductele, arcurile de triumf şi columnele ridicate
în cinstea unor victorii. Pentru prima dată în istorie romanii
au învăţat să construiască deasupra clădirilor bolta în
formă de cupolă. Cel mai mare edificiu cu cupolă este
Gum adevărului Panteonul („templul tuturor zeilor”). Acest templu avea o
cupolă semisferică, necunoscută în arhitectura antichităţii,
care îl face să fie considerat drept cea mai mare realizare
a artei romane din toate timpurile. Romanii iubeau locurile
publice de distracţie care erau circurile şi amfiteatrele. în
circuri se organizau cursele de care. Cel mai impresionant
era Circus Maximus, o construcţie uriaşă cu circa 45 de
mii de locuri. în amfiteatre aveau loc luptele de gladiatori.
Cel mai mare amfiteatru a fost Colosseum.
Pe Cîmpul lui Marte Augustus a construit Altarul păcii,
Frescă din Pompei închinat Romei şi împodobit cu basoreliefuri.
reprezentînd zeii Marte şi
Din porunca împăratului Traian, arhitectul Apollodor
Venus, ocrotitori ai
legendarului Caesar din Damasc a construit la Roma un nou For, în mijlocul
căruia a fost înălţată Columna lui Traian în cinstea victoriei
romanilor asupra geto-dacilor.
Cea mai mare realizare a sculpturii romane sînt statuile
şi busturile împăraţilor romani şi ale unor persoane de
rang însemnat.
Apeductele de la Roma erau împodobite în locurile cu
obstacole naturale de arcade monumentale, adevărate
opere de artă şi inginerie. Numeroase monumente au
Amfiteatru roman fost construite de romani în provincii: vestitul apeduct de
pe rîul Gard din Galia (Franţa de azi), monumentul de la
Adamclisi din Dobrogea (România) etc. v*

rţy\ Cultura romană a realizat a doua mare sinteză,

după cea elenistică, continuînd-o pe aceasta şi
apeduct
contopindu-se cu realizările acesteia, creînd ceea ce se
terme numeşte cultura greco-romană.
gladiator Cultura romană este atît de vastă în formele ei de
amfiteatru manifestare şi atît de bogată în conţinut, îneît nu există
arc de triumf popor al lumii care să nu fi beneficiat de bunurile ei.
-- , —. v„rn-r% '
I------------------------------------- — ---------H ----------------------- 1
97
 ii; î U K ’A -'J y.' V

29 ( apariţia Şi baspindirea
^ CREŞTINISMULUI

| Una din primele reprezeni,

ale lui Isus. Fresce
din catacombele
Romei Wm

Siglă, reprezenfihd

A
Harta răspîndirii creştinismului în Imperiul Roman mite diferii) stă ideea c~~.
n i şi mmtuim

a. Descifrează sensul
termenului creştin. în afara religiei creştine i _ _
există şi afte religii Priscsz
c- Calculează cîte aseamănă ele?_ _________
secole, decenii, milenii
au trecut de la d. Explică cum au Continuă povestirea:
naşterea lui Hristos. fost creştinate Jsus Hristos s-a năs­
popoarele cut în Bethleemi, dar ceams
e- Alcătuieşte o Imperiului Roman. mare parte a vierii şi-a pete-
cut-o în Nazareth
' Povestire la tema dată
!" baza textului, a f. Explică succint
Conturează un desen,
Jj
film elor vizionate, - ,1 structura Bibliei
cărţilor citite. care ar oglindi prigoa­
; j creştine.
na creştinilor.

terea Predica Edictul despre libera

ristos
1 î.H r. I d.Hr.
sfTntuiui Pavel

38 d-Hr‘
^ practicare a creştinismului

3Kd.Hr.
*
2000dA
98

Isus răstignit
Predat romanilor şi
judecat pentru chemare
la revoltă împotriva
împăratului Augustus,
Isus a fost crucificat la
Ierusalim în preajma
sărbătoririi Paştelui
evreiesc. Cei 12
apostoli, discipolii Lui,
au anunţat atunci lumii
că Isus a înviat a treia
zi şi s-a înălţat la ceruri.
Jertfa Lui a devenit
astfel simbolul noii
religii creştine. El este
Mesia care, murind pe
cruce, a mîntuit lumea.
Catacombă romană,
mărturie a chinurilor
primilor creştini
-------------- CIVILIZAŢII ALE ANTICHITÂTII » ROMA ANTICĂ
1. DE LA POLITEISM LA CREŞTINISM
încă de la începutul dezvoltării sale, în societatea ro­
mană un maro rol îl revenea religiei. Primele religii au
avut caracter politeist. Fiecare comunitate îşi avea zeii
săi protectori. în fiecare casă se afla un altar în cinstea
lor; jn acest altar, tatăl familiei aducea ofrande sacre
zeităţilor. în cinstea zeilor (Jupiter, Vulcan, Neptun etc.)
se organizau diferite ceremonii. Rînduirea sau oficierea
cultului era pusă pe seama preoţilor.
încă din sec. I d.Hr. în lumea romană a început a se
răspîndi o nouă credinţă - creştinismul. Cînd au venit primii
apostoli ai lui Isus la Roma şi au început să predice credinţa
lor, nimeni nu le-a făcut nici o obiecţie. Ei nu proslăveau
bogăţia, ci simplitatea, relatînd lucruri groaznice despre
soarta ce-i aşteaptă pe cei care nu voiau să asculte cuvîntul
Dumnezeului adevărat. Ei manifestau compasiune faţă de
sclavi şi animale, împărţeau puţinul ce-l aveau cu cei săraci,
ducînd o viaţă modestă. Ca urmare, tot mai mulţi oameni
au început să împărtăşească noua religie.
2. RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI
Timpul trecea, numărul creştinilor se mărea, iar tem­
plele zeilor deveneau tot mai pustii. în schimb, se
înmulţeau locaşurile unde se închinau creştinii. Ei nu
încetau să afirme că numai Dumnezeu este adevăratul
stăpîn al Cerului şi al Pămîntului.
Creştinii refuzau să se înroleze în armată, să omagieze
ritualurile vechi. Autorităţile au reacţionat la aceasta prin
persecuţii şi prigoniri, unii creştini fiind aruncaţi în zilele
de sărbătoare în arena circurilor ca pradă pentru animalele
sălbatice. Unii împăraţi considerau apariţia acestei religii
un pericol pentru stat. Prim ele persecuţii crîncene
împotriva comunităţilor de creştini au avut loc în timpul
împăratului Nero. Creştinii erau unşi cu smoală şi li se
dădea foc.
în această perioadă, Roma este atacată periodic de
barbari. Cînd armatele romane dădeau înapoi, misionarii
creştini mergeau înainte pentru a propovădui evanghelia
păcii. în aşa fel, misionarul creştin devine o putere şi în
ţările barbarilor. împăraţii au înţeles că bunii creştini le pot
fi de folos în provinciile îndepărtate şi le dădeau aceleaşi
drepturi, pe care le aveau şi credincioşii în vechile zeităţi.
99
 ISTORIA UNIVERSALĂ

în zilele acelea a ieşit poruncă de la caesarul A u g u s tu s

să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut
întîi pe cînd Quirinius ocîrmuia Siria. Ş i se duceau toţi
să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Ş i s-a suit şi iosifdin
Galileea, din cetatea Nazareth, în ludeea, în cetatea lui
David care se numeşte Bethleem, pentru că el era din
casa şi din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună
cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Şi a
Peştele - simbol creştin născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a
culcat în iesle.
Biblia, Sfînta Evanghelie după Luca
Peştele a fost unul
dintre primele simboluri Nu m ai este iudeu, nici
creştine. Denumirea sa elin, nu m ai este nici rob,
în limba greacă este n ici liber, nu m a i este
„ichtus”. Literele acestei p a rte b ă rb ă te a s c ă şi
denumiri conţin parte femeiască, pentru
prescurtarea formulei: că voi toţi una sînteţi în
Isus Christos (Cristos), Hristos Isus.
fiul lui Dumnezeu Biblia, E p is to lă către
Apostolii Petru şi Pavel
G alateni a
Mîntuitorul.
Sf. A p o s to l Pavel

100

Ctnd am sosit cu bine
laMilano, noi, îm păratul
Constantin... am hotărît,
in pnvinţa cultului reli­
gios, sa le dăm creştini­
lorşi celorlalţi libertatea
de a profesa religia pe
cate ar dori-o, pentru ca
divinitatea şi fiinţa
cerească, oricare a r f i
ea, să ne fie favorabilă
şi binevoitoare nouă ş i
supuşilor noştri.
Eusebiu,
Istoria bisericească
Fecioară şi
Pruncul Isus. Mozaic
politeism
creştinism
Noul Testament
Vechiul Testament
-QMZAŢII AU! Antichităţii ROMA ANTICA
3. OFICIALIZAREA NOII RELIGII
în ciuda persecuţiilor din soc. III, creştinismul se râs-
pîndeşte în întreg imperiul. Ln începutul sec. IV d.Hr..
împăratul Constantin col M a re încearcă să scoată imperiul
din criza puternică printr-o serie do reforme. înaintea unei
bătălii pentru supremaţie cu Maxenţiu, rivalul său la tron.
Constantin cel Mare a făgăduit că se va face creştin dacă
va ieşi învingător în această luptă. Semnul crucii i s-ar fi
înfăţişat ca simbol al viitoarei victorii. După ce a obţinut-o,
el s-a convins de puterea Dumnezeului creştin şi s-a
botezat, convertindu-se la creştinism. El a promulgat în
a. 313 d.Hr. Edictul d e la Milano, prin care permitea creş­
tinilor să practice liber religia, fără teama persecuţiilor.
Recunoscîndu-i-se meritele, Constantin şi mama lui Elena
au fost canonizaţi ulterior ca sfinţi ai bisericii creştine. în
anul 391 d.Hr., împăratul Theodosius I cel Mare a decretat
creştinismul drept religie oficială în stat.
Creştinismul a exercitat o mare influenţă asupra popu­
laţiei imperiului. Treptat, au fost creştinate toate popoa­
rele incluse în imperiu, apoi, prin intermediul acestora, şi
alte popoare barbare. Elementele creştine au pătruns şi
în Dacia romană, la dacii liberi.
Majoritatea terminologiei creştine în limba română este
de origine latină.
Suferinţele lui Crist. De la dreapta la stingă: Isus înaintea lui Pilat
din Pont; încoronarea lui Isus (nu cu spini,ci cu lauri); Simon de
Cyrene poartă crucea pentru a-i permite lui Isus să se odihnească.
Fragment
u? Creştinismul este o religie a iubirii universale,
B
—BDumnezeul creştin fiind un simbol al iubirii.
Mesajul lui Isus, întemeiat pe iubirea de semeni şi pe
nonviolenţă, a cucerit rapid masele de oameni, în special
pe cei săraci, defavorizaţi de legile romane.
Sinodul ecumenic de la Niceea (a. 325 d.Hr.) a pus
bazele spirituale ale bisericii creştine.
101
 ISTORIA UNIVERSALĂ

DIVIZAREA IMPERIULUI
ROMAN

Statuia unui îm părat roman

din perio ad a tîrzie

□ Imperiul Roman de Apus
OH Imperiul Roman de Răsărit
H arta Imperiului Rom an divizat, anul 3 9 5 d.Hr.
Vei reuşi daca.
[a. Calculează rit timp a
I durat Imperiul Roman.
c. Explică noţiunea
de criză.
d. Numeşte cel
puţin două cauze
care au condus la
divizarea
Imperiului Roman.
f. Găseşte legătura
între următoarele
evenimente: criză -
divizare.
-------------- " : ----
Fondarea Romei
R e g a lita te
753î.Hr. 509 î.Hr.
Ajuns la apogeu în
dezvoltarea sa în sec. II,
Imperiul Roman intră într-o
criză care îi ameninţă
supravieţuirea, provocată de
războaiele civile interne şi
invaziile necontenite ale
populaţiilor barbare.
b- Explică de ce
Constantinopolul |
a fost numit
»Noua Romă” ?
I ^Alcătuieşte un eseu,
l utilizând termenul^ Te-ai gîndit vreodată de te
[monarhie absoluta.
imperiile nu sînfvşşnite?
' Explică necesitatea
g. Localizează pe introducerîTformei
hartă teritoriul de conducere numită
Imperiului Roman „tetrarhie”.
de Apus şi al
Imperiului Roman Cum poate contribui
de Răsărit. un elev la prosperarea
'
poporului sauv
...............
V
Republică Im periu D ivizarea imperiului
1 "
30i.Hr. I î.Hr. 1 d.Hr. 395 d.Hr.

102

Apăratul Diocleţian
Diocleţian, o fire şirea-
tâ, pUnâ de pricepere şi
şiretenie, ştia să poves­
tească lucrurile în aşa
fel, ca ura pentru
cruzime să se arunce pe
altul. în acelaşi timp, era
un împărat energic şi
muncitor şi care a dat
împărăţiei romane o
astfel de înfăţişare, că
părea m ai m ult o dom­
nie regească decît o
libertate romană, şi,
deşi toţi împăraţii de
mai înainte erau salu­
taţi, numai el de te ordin
ca lui să i se cadă în
genunchi...
E u tr o p iu s
------ — ------------ CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII • ROMA ANTICA
1* CRIZA IMPERIULUI
D iipă o perioadă de maximă înflorire din secolele
'I. Imperiul Roman intră într-o profundă criză care duce
a dezmem brarea sa. încă la sfîrşitul sec. al ll-lea, a avut
oc un război civil din cauza creşterii considerabile a
au ocraţiei şi birocraţiei aparatului administrativ central,
mparatul Septimiu Sever reuşeşte să oprească războiul
civil şi să înfăptuiască unele reforme. Dar ele au avut
c o n s e c in ţe negative» în tru c ît au red u s su b s ta n ţia l
cuceririle democraţiei:JSenatul nu mai putea să rezolve
problem e importante, aparatul de stat a fost restructurat
după p rincipii m ilitare. Noul sistem de conducere -
principatul birocratizat, devine o monarhie absolută. Se
întăreşte cultul personalităţii împăratului. J
In continuare s-au mai încercat diferite reforme de
ordin economic, politic, militar, dârele erau eficiente numai
pe parcursul vieţii reformatorilor. Aurelianus, de exemplu,
a reuşit să instituie o domnie autoritară, fiind supranumit
„reîntemeietorul imperiului”. Pentru a apăra mai bine acest
imperiu, el a renunţat la provincia Dacia atacată de goţi.
Tot mai mulţi tineri piereau în războaiele care păreau
fără sfîrşit, ţăranii erau ruinaţi de prea îndelungatul serviciu
militar şi din cauza impozitelor. Mulţi deveneau cerşetori,
în diferite provincii izbucneau răscoale din cauza situ­
aţiei grele de viaţă. Răsculaţii prădau oraşele, înaintau
din rîndurile lor împăraţi proprii.
în acelaşi timp, frontierele Imperiului Roman erau me­
reu atacate de populaţiile migratoare. Toate acestea au
provocat decăderea Imperiului Roman.
2. ÎMPĂRŢIREA IMPERIULUI ROMAN
Pe timpul împăratului Diocletian (284-305 d.Hr.), se
instaurează un nou sistem de conducere - dominatul
(de la dominus „domn”). împăratul era plasat în fruntea
zeităţilor pe pămînt. Această absolutizare a puterii a
determ inat am plificarea tendinţelor de separare a
provinciilor de centrul despotic şi birocratic.
Oraşul Roma îşi pierde tot mai mult funcţia de capitală
a imperiului. împăratul Constantin cel Mare (306-337
d.Hr.) continuă reformele de întărire a statului şi înteme­
iază o nouă capitală, Constantinopol (oraşul lui Constan­
tin), pe locul unde fusese colonia grecească Bizantium.
103
[S I O R I A U N I I V I k'SAI A,

Zidul lui Aunalian construit pentru

apărarea Romei de năvălirile barbarilor
Vedere a Constantinopolului. ReconstuUlr(

Rămas în anul 324 d.Hr. sin g u r îm părat, c 0n.

cel Mare a ales cetatea greacă Bizantium d r e p t '
capitală a imperiului. Oraşul a fost inaugurat
oficial în anul 330 sub numele de C o n s ta n tin e ^"1

Tetrarhi romani

Văzînd că barbarii atacă

tot mai insistent imperiul,
iar conducerea imperiului
d e vin e to t mai d ific ilă ,
împăratul Diocleţian îşi ia
drept asociat un camarad
de arme, pe Maximianus.
Ei ş i-a u lu a t titlu l de
Auguşti şi fiecare şi-a mai
ales cîte un ajutor cu titlul
de Caesar. Această nouă
form ă de conducere s-a
num it tetrarhie.
Biserica Sf. Sofia din Constantinopol ridicată
între anii 532 şi 537, simbol al Imperiului B iz a n t in
Ajuns la Bizantium, îm păratul Constantin cel Maft
îneîntat de aşezarea ace stui oraş, s-a hotărît sa
mărească foarte mult şi să-l facă astfel, îneît să devia
reşedinţă imperială. Oraşul se întindea pe o colina f
ocupa o parte a Istmului ce separă Propontida de ce
ce se numeşte cornul de aur...
Zosimos, Istoria ^

104
j
 -yyiuzATii Aii: antichităţii * roma antica

?VG? 0 slluatle fnvorablld din punct do vodoro

Soldat ro m a n în lu p tă c u
un b a r b a r c u sp ad ă
conomic. în curînd „Noua Romă" a căpătat o maro
înt?°r an^ P°'itică ?• economică, transformîndu-so
“un oraş vestit prin frumuseţea şi bogăţia clădirilor,
upa moartea împăratului Theodosius I are loc împăr­
ţirea definitivă a Imperiului Roman (a. 395) între fiii săi, în
oua părţi distincte: Imperiul Roman de Apus (din a. 402,
cu capitala la Ravenna) şi Imperiul Roman de Răsărit
(cu capitala la Constantinopol).
Astfel şi-a încetat existenţa Imperiul Roman unitar.

3.IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT

Imperiul Roman de Răsărit era situat pe trei continente:
Europa, Asia şi Africa, la intersecţia principalelor căi co­
împăratul nostru
merciale care legau Orientul cu Occidentul, asigurîndu-i
[Constantin cei Mare] astfel o dezvoltare economică privilegiată. în virtutea
ca singur legiuitor pe
aşezării sale geografice, teritoriul acestuia era mai puţin
pămînt... stă în uîrful
ameninţat de atacurile barbarilor. Constantinopolul -
piramidei, la cîrma capitala imperiului, ca şi Roma, era situat pe 7 coline. Prin
statului... în acelaşi construcţiile sale măreţe (biserici, palate), prin pieţele sale
timp Dumnezeu însuşi, publice împodobite cu statui, prin vestitele sale grădini,
marele suveran, întinde capitala se transformă în scurt timp într-un oraş al ele­
mîna dreaptă a puterii ganţei, bogăţiei şi luxului, încît a fost recunoscut drept „a
sale, asigurîndu-i doua Romă” a imperiului. Constantinopolul mai avea şi o
protecţia şi făcîndu-l poziţie prielnică pentru apărarea de barbari: era înconjurat
victorios asupra din trei părţi de mare şi protejat de ziduri înalte şi puternice.
oricărui duşman... împăraţii Imperiului Roman de Răsărit, spre deosebire
de cei din Apus, au reuşit să oprească invaziile triburilor
E u s e b iu , barbare> folosind armata şi arta diplomatică. De exemplu,
Viaţa lu i Constantin împaratu| Theodosius al //-/ea a întărit hotarele, încurajînd
economia şi cultura. Principalele oraşe ale imperiului au
fost înconjurate cu puternice ziduri de apărare, care s-au
păstrat parţial pînă în zilele noastre. ^
Imperiul Roman de Răsărit a existat încă un mileniu,
avînd un destin zbuciumat, dar strălucit prin faptul ca a
preluat tradiţiile civilizaţiei greceşti, asigurînd dezvoltarea

f
birocraţie^ ?
tetrarhie şi înflorirea lor ulterioară.
dominat
monarhie r r n < r La sfîrşitul sec. IV, în a. 395, Imperiul Roman s-a
absoluta Lai/ împărţit definitiv în două părţi,
cultul cr Roma îşi pierde locul central în imperiu, iar decă­
personalităţii derea ei a semnificat şi apusul Antichităţii.

105
 ISTORIA UNIVERSALA

SFÎRŞITUL BMPERBULUI
R O m m DE APUS

Triburile nomade ale germanilor

hunilor, goţilor şi alte triburi
barbare au organizat numeroase
expediţii, atacînd şi distrugînd
Harta migraţiei popoarelor Roma antică.

...Ca şi cum în toată lumea romană ar fi sunat trom­

petele de război, neamuri pline de ferocitate treceau
frontierele şi atacau ţinuturile noastre vecine lor.
Ammianus Marcellinus, Isto ria rom ană

m m s m De te, în pofida distrugerilor

provocate, se considera tâ

a. Descrie acţiunile migraţiile au tontribuit la

b. Localizează pe [1 1 evoluţia societăţii?
migratorilor ajunşi
hartă teritoriile
în Imperiu.
ocupate de migratori. |
Scrie o povestire, con-
c. Cum crezi, de ce tinuînd gîndul: „în se-
barbarii obţineau biru­
!K
P'sseazFpe lin ia i
colul III d.Hr. hotarele Impe­
| dmpului principa-
inţe în timpul invaziilor riului Roman au fost atacate
iele date istorice la f
asupra imperiului mai de populaţii migratoare...".
temă şi arată
des decîtîn sec. I-||?
.semnificaţia lor. 8
Im aginează-ţi nişte
e. Alcătuieşte un mic 1
---- *---—--
barbari care au pă­
f. Explică de ce asupriţii
vocabular după truns în palatul unui aristo­
din Imperiu susţineau ’ i crat roman. Care ar fi acţi­
textul temei studiate.
J Î ^ I e germanice. unile lor?

Perioada marilor migraţii

Căderea imperiului V
! Roman de Apus /:
UHr. 1d.Hr. 375 d.Hr. 476 d.Hr. 568 d.Hr. 2000 d.Hr.

106
 ------------------------------CIVILIZAŢII ALE ANTICH1TĂŢ11 « ANTICĂ

etatea hunilor 1. PRIMELE INVAZII ALE MIGRATORILOR

^« cu u n H e r
încă din primele secole după Hristos, Imperiul Roman
%Szdează
«anou-născutilor era atacat de numeroase popoare migratoare războinice.
nrl In Cele mai agresive au fost alanii, sarmaţii, vandalii, goţii,
hunii ş.a.
C lip o c iţi.
SJupalindesa,, Începînd cu secolul III d.Hr., graniţele de nord ale
Imperiului Roman erau ameninţate mereu de atacurile
B“fa groasa tot mai frecvente ale popoarelor migratoare. Barbarii
i l o r viguroasa
erau copleşiţi de măreţia Romei şi a civilizaţiei sale.
S m in tâ to ri... Hunii Popoarele migratoare se găseau la o etapă de dez­
'Z ip u n lafocjinia voltare net inferioară în raport cu romanii şi duceau un
ZM gătesc mimarea, mod de viaţă nomad. La început ei năvăleau asupra
nrnse hrănesc decit imperiului în grupe mici şi se stabileau în interiorul grani­
„rădăcini sălbatice ţelo r acestuia. în timpul îm păraţilor Diocleţian şi
sm cu carnea crudă a Constantin, în armată erau recrutaţi soldaţi din rîndurile
primului anim al ie şit in migratorilor aşezaţi în imperiu. împăratul Constantin cel
cale, pe care o Mare a dat dispoziţie de a-i lega pe colonişti de pămîntul
încălzesc un tim p pe pe care-l lucrau şi pe meşteşugari - de profesiunea lor.
spinarea calului, între Un mare pericol pentru imperiu, din partea de nord, îl
coapsele acestuia. E i prezentau triburile germanice ale goţilor. în a. 410, vizigoţii
na au vreun adăpost, au atacat şi asediat Roma. Alte triburi germanice au
n a folosesc nici case, ocupat treptat Galia, Italia, Spania şi au pătruns în Africa
nici morminte. de Nord, distrugînd o parte a civilizaţiei romane, dar fiind,
Ammianus M a rc e llin u s , totodată, puternic influenţaţi de ea.
Istoria romană
2. CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN DE APUS
Ameninţaţi tot mai mult de invaziile din afara imperiului,
iar din interior de răscoalele populaţiei, lipsiţi de sprijinul
armatei, ultimii împăraţi ai Imperiului Roman de Apus
n-au mai putut opri declinul lui.
în a. 476, o căpetenie de triburi germanice, Odoacru,
l-a înlăturat de la domnie pe ultimul împărat al Imperiului
Roman de Apus, Romulus Augustus, un copil de 14 ani.
Căpetenia u n u i t r ib
germanic Prin acest ultim episod, Imperiul Roman de Apus şi-a
încetat existenţa. Dispariţia lui înseamnă pentru istoria

i t e ..... ' *
.. , jrtn cjr în ce rcă rile îm p ă ra ţilo r rom ani de a s tă v ili
declin ^ - n 1f i i atacurile necontenite ale barbarilor nomazi nu au
migratori 1 putut opri căderea Cetăţii Eterne.
barbari } o r Acţiunile barbarilor au culminat în sec. V, cînd decade
colonişti Imperiul Roman de Apus.

107
 ISTORIA IJNIVFRSAIÂ

3 2 f SDNÎEZĂ Şl EVALUARE

REPUBLICA IMPERIUL
ROMA
ROMANĂ ROMAN
REGALĂ

Arcul de Triumf
Lupoaica

• Anul 509 î.Hr. - • Anul 106 d.Hr.-

• Anul 753 î.Hr. -
proclamarea cucerirea Daciei de
fondarea Romei
republicii către Roma

• Roma e condusă • Anul 117 d.Hr.~

• Roma este aşezată
pe 7 coline de aristocraţi extinderea maxima-
lă a imperiului

• La început Roma • Doi consuli admi­ • Principatul -

a fo s t condusă nistrează sta tu l şi o nouă formă de
succesiv de 7 regi conduc armata guvernare a
imperiului

• Primii locuitori au • Romanii cuceresc o Anul 395 d.Hr.-

fost: latinii, sabinii, noi teritorii• divizarea Imperiului
etruscii Roman

• Romulus este pri­ • Roma devine pu­ • Anul 476 d.Hr.-

mul rege al Romei tere regională căderea Imperiului
Roman de Apus

Fondarea Romei
Regalitate Republică >J Imneriu Căderea Im periului )
im periu R o m a n de Apus /

753 î.Hr. 5 0 9 i.H r . 27 f.H r. 1 î.Hr. I d.Hr. 395d.Hr. 476d.Hr.

108
 -CIVILIZAŢII ALE ANTICHITĂŢII * ROMA A N I& A

^^pescrie caracteristicile comune şi specifice ale personalităţilor de

ii c o m e n te a z ăinformaţia excerptată din harta economică a Imperiului

sec. I d.Hr.

($ G r î u E 3 M e ta l
? V in f S c la v i
0 C e r a m ic ă o ţ g ^ L e m i^

□ Z o n e p a r ţia l
□ Z o n e m ai p u ţin d e z v o lta te
— Căi m a r itim e i m p o r t a n t e
— Căi terestre i m p o r ta n te

III. Ce învăţăminte putem desprinde din fragmentul de mai jos?

Alţii, cred eu, vor dăltui cu mai multă măiestrie statui de aramă de parcă trăiesc şi
Vorciopli mai frumos din marmură chipuri vii; alţii vor cuvînta mai bine la judecăţi; mai
binevor măsura cu ajutorul compasului mişcările cereşti şi vor descrie astrele.
Romane, ia aminte: să stăpîneşti popoarele sub puterea ta; îndeletnicirea ta va fi
săimpui tuturor pacea; să-i cruţi pe cei supuşi şi să-i birui pe cei trufaşi.
Vergiliu, Eneida

109
 ISTORIA UNIVERSAtA

a) perioada Vechii Italii, a Republicii şi a Imperiului Roman;

b) calculează cît a durat fiecare perioadă;
c) cîţi ani au trecut de la divizarea Imperiului Roman.
Fondarea Romei
Regalitate Republică Im periu Divizarea imperiului
i r I i i
753i.Hr. 509 i.Hr. 27i.Hr. 1 i.Hr. 1 d.Hr. 395d.Hr.

V. Găseşte legătura dintre imaginile de mai jo s şi alcătuieşte un comentariu.

110
 v ~a a U Z ^---»
D UK
lV
l JIV
A bini TICHITATII . ROM A ANTICA
Selectează informaţii din onclclon^i. ,
^ personalităţile Romei antice. P° d § scr 0 un roforat despre una

Cicero Constantin cel Mare Pompei

VII. Determină ce p e rso n a lita te evocă docum entul de mai jos:

Cît priveşte talentul oratoric şi militar, i-a egalat sau i-a întrecut pe cei mai
mari maeştri... era cel mai desăvîrşit călăreţ şi militar, rezistînd la eforturi
neînchipuit de mari... luptele nu le începea totdeauna după un plan prestabilit,
ci el prindea orice prilej prielnic; de multe ori, îndată după un marş, uneori chiar
pe vremea cea mai urîtă, el prindea acest prilej cînd nimeni nu-şi închipuia că
va ataca.
Suetoniu

VIII. Găseşte rap o rtu l co re ct dintre noţiuni şi explicaţii:

REPUBLICA Membru al aristocraţiei care se bucura de toate

drepturile şi privilegiile.

IMPERIU Persoană exploatată; om lipsit de distincţie.

REGE Formă de guvernămînt în care organele supreme ale

puterii de stat sînt alese pe un timp determinat.

PATRICIENI Stat care are în frunte un împărat; teritoriu cuprinzînd

un stat dominant şi posesiunile lui.

PLEBEI Piaţă publică în Roma antică, unde era concentrată

viaţa social-politică, religioasă şi economică a oraşului.

FOR Persoană care deţine puterea supremă într-un regat.

111
 33
IS T O R IA U N IV E R S A L A .

( SINTEZĂ Şl EVALUARE FINALA

PREISTORIE ORIENTUL ANTIC

>
SOCIETATE SOCIETATE CULTURĂ

• Epoci: piatră • Oraşe-state o Scriere

metal
• Regate o Legile lui
• Unelte, arme, Hammurabi
ocupaţii • Imperiu
• Piramide
• Viaţă spirituală
• Educaţie

3 0 0 0 î.Hr. 8 0 0 î.Hr. 5 0 0 Î.Hr. 2 0 0 î.Hr. IÎ.H r.^ 1 d.Hr. 500di

J e g i p t
GRECIA
ROMA
m
112
 IS T O R IA U N IV K R 5 A IA

CULTURĂ CULTURĂ
SOCIETATE
i Democraţie • Filosofie • Rege • Şcoală
9 Oraşe-state • Senat
• Ştiinţă • Ştiinţă
• Colonii • Patrician
• Educaţie • Construcţii
• Aristocraţie • Plebei
• Artă • Artă
t Demos • Adunare
populară

A lfa b e t
Cea mai veche scriere din lume este feniciar grec latin I
jjr'îj •' scrierea pictografică din Sumer pe tăbliţe din K A A
lut moale de rîu, cu desene ce exprimau B B
anumite idei. Mai tîrziu, desenele au fost 4 r 6
simplificate şi înlocuite cu semne şi simboluri, A A D
a
dînd naştere scrierii cuneiforme din Meso- a n
y V
potamia.
L A L
Egiptenii au avut scriere proprie numită <<i M M
hieroglifică, care se făcea pe hîrtie confec- h W N
- ţionată din tulpini de papirus, presate şi uscate. 0 0 0
m §âm Primul alfabet din lume a fost folosit de 7 7T P
navigatorii orientului, fenicienii, şi.cuprindea ? <P Q
22 de litere. Acest alfabet a fost preluat şi ? P R
perfecţionat de evrei, iar mai apoi de la greci W I S
M m de romani. + T T

113
 I. Localizează pe hartă:
a. locurile unde au apărut şi s-au răspîndit primii oameni (co ipotozo dospro
apariţia omului cunoşti?);
b. arealul primelor civilizaţii (caracterizează succint acosta civilizaţii).

II. Utilizînd linia tim pului, rezolvă sarcinile ce urmează:

a. Plasează pe ea evenimentele: domnia lui Hammurabi; epoca lui Penele:
fondarea Romei; oficializarea religiei creştine; divizarea Imperiului Roman; primele
Jocuri Olimpice; sfîrşitul Imperiului Roman de Apus;
b. Alcătuieşte propoziţii despre civilizaţiile antice.

lOOOUir. SOOîJtr. lîJir. IdJfr. 500 dJr.

- I ....... ----------------------- i 1 1

C IVILIZA ŢIA O RIENTULUI ANTIC

CIVILIZAŢIA GREACĂ

CIVILIZAŢIA ROMANĂ

114
 1

ISTORIA UNIVERSALA

III. C° mX 1^ 0 o rtrit fI ° Id 1n ,mn9,nl Si găsoşto trăsăturile lor comune.

r.0n tu re « a <=îte un P °rtret fcte succint al fiecărei personalităţi.

S a rgo n I
Alexandru Macedon Caesar

IV. Alcătuieşte o povestire în V. Comentează fragmentul ce

baza imaginilor de mai jos. urmează şi completează-l cu alte date
şi informaţii pe care le cunoşti:

Am purtat multe războaie în toată lumea,

pe mare şi pe uscat, împotriva unor
duşmani străini şi împotriva celor
dinlăuntrul ţării, ieşind învingător... Sub
ordinele mele au fost aproximativ cinci sute
de mii de cetăţeni romani. Peste trei sute
de mii dintre ei, după ce şi-au terminat
serviciul, au fost colonizaţi sau lăsaţi la
vetrele lor; tuturor le-am împărţit pămînturi
sau le-am dat sume de bani ca răsplată
pentru seviciul făcut...
VI. Defineşte imaginile de mai jos. Faptele divinu lu i A ugustus

115
r
----- -— ------- — . ____________ 1ECT1E SINTEZĂ

1. PIRAMIDELE egiptene
Cea mai maro piramidă a fost construită pentru faraonul
uteops aroxlmatlv 5 mii do ani în urmă din 2 300 000 blocuri
g p atră. Aro aproape 150 m înălţime şi ocupă o suprafaţă
6 ia. Este unica minune din cele şapte păstrată pînă azi.

2. g r ă d in il e suspendate ale semiram idei

Au fost create de babilonieni şi aveau patru niveluri. Sînt
^ n° scut® ca fiind grădinile reginei asiriene Semiramida
• ^ Grădinile sînt considerate un monumental
iubirii, fiind construite din porunca regelui asirian Nabuco-
donosor spre satisfacţia reginei sale, originară din Media,
căreia îi era dor de dealurile şi pădurile ţării ei natale.

oleul din Halicarnas 3. TEMPLUL ARTEMIDEI DIN EFES

5.Maus-
A fost înălţat în a. 450 Î.Hr. în oraşul grec Efes din lonia
în cinstea zeiţei protectoare a cetăţii de arhitectul Chersifron
şi fiul său Metagen. Templul a existat mai mult de 100 de
ani, fiind incendiat de Herostat pentru a se proslăvi în istorie.

4. ZEUS DIN OLIMPIA

Este unica minune situată pe continentul european.
Statuia a fost ridicată prin anii 460-450 Î.Hr. de Fidias
într-un templu măreţ. Transferată de împăraţii bizantini la
Constantinopol, în sec. V d.Hr. dispare în urma unui incendiu.

5. MAUSOLEUL DIN HALICARNAS

Este o construcţie în formă de prismă cu două niveluri,
încoronate cu o piramidă. A fost înălţat pentru glorificarea
6. Colosul din Rodos iubirii de către regina micului stat asiatic Caria, Artemisa, în
cinstea soţului ei Mausol şi a rezistat 2 milenii.

6. COLOSUL DIN RODOS

A fost înălţat în cinstea zeului protector al Rodosului,
Helios, la începutul sec. III Î.Hr. Este o statuie din bronz cu
înălţimea de 34 m, care a existat aproximativ 60 de ani,
fiind distrusă în urma unui cutremur de pămînt.

7. FARUL DIN ALEXANDRIA

Construcţia avea forma unui turn de 120 m, înălţat prin
a. 280 Î.Hr., pe care ardea în permanenţă focul ce se vedea
la mari distanţe. A fost distrus în urma unui cutremur.

cr Cele 7 minuni sînt creaţii unice ale popoa­

relor din Africa, Asia şi Europa şi denotă nivelul
înalt de dezvoltare a civilizaţiilor antice.

o 117
 A m ră m a s ro m â n i p e n tru că n u ne -am p u tu t
d e p ă rta de a m in tire a R o m ei.
N ic o la e lo rg a
Epoca străveche
Epoca antică
 ISTORIA ROMANILOR

INTRODUCERE IN STUDIUL
ISTORIEI ROMÂNILOR
D u p ă p riv e liş te a lu rn ii:
d u p ă m in u n ile n a tu rii ,
n irn ic ă n u este m a i
in te re sa n t, m a i m ăre[,
m a i vre d n ic de lu a re a
n o a s tră a m in te decît
isto ria ...
Is to ria ro m â n e a s c ă
m a i ale s să n e fie carte
de că p e te n ie , să n e fie
p a la d iu l n a ţio n a lită ţii
n o a stre ...
Mihail Kogălniceanu

Vei reuşi dacă...

a. N um eşte epocile princi­ b. Localizează pe

pale din istoria R o m a n ţ
c. Argumentează
necesitatea studierii
istoriei naţionale în
baza cunoştinţelor
acumulate din
clasa a IV-a.
e. Descrie cele mai
importante realizări
ale civilizaţiei şi
culturii româneşti.
hartă spaţiul
istoric românesc.
Istoria este o tâlâuzâ pentru
sontemporani. Ce părere ai?
d. Explică ce infor­
maţii poate obţine Propune cîteva argu­
un istoric, analizînd m ente care demon­
izvoarele istorice strează că istoria ne învaţă
scrise şi nescrise. să preţuim adevărul istoric
ş i să înţelegem mai bine
cu rsu l evenimentelor.
f. D em onstrează
im portanţa studierii Cum crezi, există li­
Istoriei Rom ânilor. mite în reconstruirea
trecutului?

cea 600 000 î.Hr. 2 mii î.Hr. sec. VI î.Hr. 1 sec. II d.Hr.

Apariţia omului Tracii

T Geto-dacii
V T Daco-romanii
120
 ~----------- — ■
-------------------------------- -----------------------iftŢQBIA R O M AN ILO R

1• IST°R,a ROMÂNILOR - PARTE COMPONENTĂ

A isto r iei UNIVERSALE
/sf°r/a esto o operă fundamentală a civilizaţiei. Ea
e t ă t / f ° ° ’ect'v P re ş u l complex de dezvoltare a soci-
,n- storia poporului nostru, numită Istoria Românilor,
s e o parte componentă a istoriei universale. Studiind
s oria neamului, vom afla cine au fost strămoşii noştri,
cum şi-au făurit şi apărat civilizaţia şi pămîntul. A cunoaşte
finele unei aşezări din is oria naţională este o datorie vie de conştiinţă a fiecărui
antichitate om. Istoria milenară a poporului nostru oferă numeroase
evenimente de importanţă covîrşitoare, care i-au marcat
estinul. Ele ne insuflă şi azi sentimente de patriotism,
de mîndrie şi demnitate naţională.

Istoria poporului
2. PERIODIZAREA ISTORIEI ROMÂNILOR
nostru... este în
legătură, desigur, cu Ca şi Istoria Universală, Istoria Românilor se împarte
toate naţiile care au în cîteva epoci (perioade): istoria veche (preistorie,
trecutpe pâmîntul, protoistorie, istorie antică), istoria medievală, istoria
multmai larg decît al modernă şi istoria contemporană. în clasa a V-a veţi
Daciei... şi mai ales cu studia istoria veche. Cele mai recente cercetări
acelea care, prin arheologice confirmă faptul că spaţiul românesc este
şederea lor foarte vechi şi a fost locuit de om încă cu aproximativ
‘ îndelungată pe 600 000 de ani în urmă. Din protoistorie veţi afla despre
! această vastă bază viaţa strămoşilor noştri cei mai îndepărtaţi - neamul
geografică, au tracilor. Istoria antică cuprinde perioada de la marele
, contribuit la alcătuirea regat al geto-dacilor pînă la formarea poporului român
| acestui neam. şi a limbii române.
Nicolae Iorga,
Istoria Românilor 3. IZVOARELE ISTORIEI ROMÂNILOR
Cercetarea şi scrierea istoriei porneşte întotdeauna
de la izvoarele istorice. Cele mai vechi izvoare provin
din săpăturile arheologice (unelte, arme, bijuterii,
ceramică etc.), găsite în aşezările Duruitoarea Veche,
Blidaru, Ripiceni-lzvor, Sucidava, Petrodava, Orhei, Rudi
etc., din lucrările autorilor antici greci şi romani (Herodot,
Strabon, Dio Cassius etc.), precum şi din inscripţiile de
pe lespezile de piatră şi de pe alte materiale. In baza
acestor surse, istoricii reconstituie modul de viaţă al
oamenilor şi evenimentele principale din istoria poporului
român Fiind foarte importante pentru restabilirea
trecutului, izvoarele istorice sînt păstrate cu grija in

Aşezare contem porană arhive şi muzee.

121
IS TO RIA R O M A N II O R

Dacia în perioada domniei lui Decebal Harta spaţiului românesc de azi

De-a lungul istoriei, deseori s-au schimbat hotarele spaţiului românesc •

rezultatul transformărilor social-politice. Compară aceste hărţi şi evidenţi '•
3 schimbări ce au avut loc în acest spaţiu pe parcursul timpului. ' a*a

A m in teş te -ţi!

Situarea în timp a evenimentelor istorice este o condiţie

definitorie pentru ştiinţa istoriei.
Cronologia este o ştiinţă auxiliară a istoriei care
plasează şi măsoară în timp faptele istorice.
Măsurarea în timp se face cu ajutorul calendarelor-
Clepsidră
solar (bazat pe rotaţia Pămîntului în jurul Soarelui) şi
lunar (bazat pe rotaţia Lunii în jurul Pămîntului).
în istorie, timpul se măsoară cu următoarele unităţi-
an (unitate de timp fundamentală, 365 zile şi 1/4), deceniu
(zece ani), secol (o sută de ani), mileniu (o mie de ani).
Calendarul creştin, pe care îl utilizăm noi, începe
numerotarea anilor de la naşterea lui Isus Hristos-anun]
De aceea timpul istoric se împarte în două ere:
- înainte de naşterea lui Hristos (Î.Hr.) sau înaintea
erei noastre;
Cadran solar din
- după naşterea lui Hristos (d.Hr.) sau era noastră.
marmură sculptată,
folosit pentru măsurarea De la naşterea lui Hristos s-au scurs două milenii şiîr
timpului în Dacia această eră anii se numără în ordine crescătoare, de la1
Romană
în sus, iar pînă la naştere - în ordine descrescătoare
spre anul 1.

epoca
j ® Istoria Românilor este o parte componentă a
popor
Istoriei Universale. Ea studiază dezvoltarea socie­
strămoşi
tăţii umane din spaţiul locuit din vechime de către
civilizaţie strămoşii noştri.

122
Preistorie
Protoistorie
 ISTORIA ROMANILOR

CULEGĂTORII Şl VÎNĂTORII
PRIMITIVI ÎN PALEOLITIC

Peşteră preistorică,
s. Duruitoarea Veche.
300.000 ani î.Hr.
Aşezări preistorice din spaţiul carpato-dunărean

a. Indică pe linia
timpului perioada
teritoriul de răspîndire
preistoriei în Pofi remarca vreo deosebire
a omului preistoric în
spaţiul românesc. spaţiul românesc. intre modul de viaţa al
omului preistoric din spaţiul
c. Caracterizează românesc şi din cel universal?
d. Descrie ocupaţiile
modul de trai al
de bază ale omului
omului în paleolitic.
preistoric. Descrie acţiunile
omului preistoric in
e- Explică sensul f. Aranjează în timpul vînătorii.
termenilor-cheieşi I ordine cronologică
utilizează-i în următoarele epoci: Ce ocupaţii străvechi
timpul expunerii. s-au păstrat pînă in
a) bronz; b) piatră; c) fier.
zilele noastre?

cca 1 000 000 î.Hr. _ 10 000 Î.Hr. _ 2000 î.Hr. 1150 Î.Hr. 1

-T
Paleolitic ^j>. Neolitic >< Epoca bronzului < Epoca fierului

124
 EPOCA STRĂVECHE « PREIŞt ™ p PROTOISTORIE

1. DURATA PREISTORIEI ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

Preistoria spaţiului românesc (numit şi spaţiu carpato-
dunărean) începe odată cu apariţia omului şl se încheie
cu formarea neamului tracilor-prim a civilizaţie atestată
în izvoarele scrise (literare). Tracii au fost cei care au
fă u rit epoca bronzului. A stfel, preistoria sp a ţiu lu i
românesc cuprinde epoca pietrei cu cele două mari
perioade ale ei - paleolitic şi neolitic. Paleoliticul datează
cu acum cca 1 000 0 0 0 -1 0 000 de ani, urmat de neolitic,
care se încheie prin anii 2500 î.Hr.
Toooraşe de piatră, folosite
de omul preistoric în viaţa Epoca bronzului (datată cu anii 2000-1150 î.Hr.) şi
cotidiană prima parte a epocii fierului (1150-450 î.Hr.) constituie,
pentru spaţiul românesc, o perioadă deosebită, numită
protoistorie. în această perioadă sînt cunoscute deja
izvoarele scrise, dar ele sînt indirecte şi foarte puţine.
La capătul ei (sfîrşitul secolului VI î.Hr.) este atestată
existenţa triburilor geţilor şi dacilor, care au fost strămoşii
îndepărtaţi ai neamului românesc.

2. MODUL DE VIAŢĂ AL OMULUI PALEOLITIC

Cele mai vechi urme ale activităţii omului, atestate
pe cale arheologică, datează din timpuri mai vechi decît
acum 600 000 de ani. Staţiunile omului primitiv s-au
răspîndit treptat şi în spaţiul populat în prezent de români.
Incomodaţi de cîteva perioade de glaciaţiuni care s-au
succedat în paleolitic, oamenii primitivi se doseau de
ploi, ninsori şi frig în peşteri (grote) şi în alte ascunzişuri
naturale. Ei se hrăneau din vînat. în perioadele de
Suliţă cu vîrful de silex, încălzire a climei şi de acoperire a solului cu vegetaţie
utilizată la vînătoare abundentă, consumau plante şi rădăcini comestibile,
pomuşoare, fructe şi alte daruri vegetale oferite de
natură. Din pieile animalelor cu blană omul a început
să-şi confecţioneze haine. Prin lovirea unor bucăţi de
piatră, iar mai tîrziu, prin şlefuirea pietrei, omul primitiv
a învăţat să facă unelte. Prin aşchierea nucleelor de
cremene se obţineau răzuitoare, vîrfuri de suliţe şi lănci,
lame de cuţit, dăltiţe, pumnale, harpoane pentru pescuit
etc. Cu timpul a fost descoperită tehnica perforării pietrei.
Descoperind focul, acum cca 200 000 de ani, omul l-a
îmblînzit şi l-a pus în slujba sa. Oamenii preistorici,
grupaţi în cete (hoarde), se deplasau dintr-un loc în altul,
S ^ e p o c a de piatră,
0loPht în os de cal ducînd o viaţă nomadă.

125
ISTORIA ROMANII OR

Ornul preistoric recurgea la divorţ,

ritualuri magico, caro însoţeau vina*,
toaroa anlmalolor sau înmormîntaro;
morţilor. O largă răspîndlre a avut^
cultul strămoşilor, credinţa în nemurim
animismul şl totomismul. O prim*
dovadă de activitate culturală în spaţii
carpato-dunărean o reprezintă picturii
rupestre de pe tavanul peşterii de |a
Cuciulat (jud. Sălaj).
Pictură rupestră, reprezentm u un cai Priviţi imaginile alăturate, care înf^.
Peştera de la Cuciulat ţişează un cal şi o felină, redate în
mişcare. Ele impresionează prin surprinzătoarea capacitate de reproducere a
formelor şi proporţiilor animalelor pictate. Suprafaţa este pictată cu o singură
culoare: roşu-cărămiziu, care, de altfel,
putea să comporte şi o semnificaţie
religioasă sau magică. Aceste desene
pe stîncă integrează teritoriul româ­
nesc într-un vast spaţiu european cu
picturi rupestre paleolitice, alături de
alte localităţi vestite din Spania, Franţa
şi din alte arii. Ele confirmă funcţia
magică a artei preistorice, interiorul
peşterii fiind asemuit cu un sanctuar,
mărturie a strînsei legături dintre artă P ictură rupestră, re p re z e n tîn d o felină.
şi religie încă din epoca străveche. Peştera de la Cuciulat

P eştera Gaura Chindiei

(localitatea Pescari,
ju d . C araş-Severin).
Ea cuprinde un ansamblu
de picturi rupestre din
preistorie pînă în evul
mediu. Cele mai vechi
imagini datează din
paleoliticul tîrziu.

126
 — — jP O CA STRĂVECHE « PREISTORIE. PROTOISTORIE

3- O STAŢIUNE PREISTORICĂ: RIPICENI-IZVOR

culpn5*re- nuryieroase,e aşezări ale comunităţilor de
întrpn ° n ?l.v'natori din paleolitic, răspîndite în aproape
sta fiim SP! j'iUl românesc> cea mai importantă este
nr_ . 63 de la R'Piceni-lzvor pe terasa Prutului, din
J a actualului baraj de la Stînca-Costeşti. Spre
e lre de majoritatea absolută a celorlalte staţiuni,
v ip fC enzate doar Printr-un singur sau cîteva straturi de
,uire, cea de la Ripiceni-lzvor conţine 16 straturi
ccesive, care ţ jn de diferite etape ale epocii
pa eoliticului.ţjşri ultimul - de etapa trecerii la neolitic,
cronologic, ea se plasează între cca 140-120 de mii şi
cea 80-70 de mii de ani.
Aşezarea de la Ripiceni-lzvor se deosebeşte prin aglo­
meraţii de pietre de calcar, oase de mamut şi alte animale
mari. Ele reprezintă resturi ale aşa-ziselor „adăposturi-
paravane” , apreciate ca începuturi ale organizării şi
amenajării spaţiului de locuire, prin ridicarea de „pereţi”
din buşteni groşi înfipţi în sol şi întărite la bază cu pietre de
calcar şi resturi de faună, precum şi cu pămînt bătut. Peste
aceşti „pereţi”, care atingeau o înălţime de 1,6-2 ml se
aştemeau piei de animale. Adăposturile-paravan, de formă
arcuită sau rectiliniară, îi apărau de vînturi şi furtuni, mai
ales în sezonul rece al anului.
In diferite straturi au fost descoperite mai multe mii de
unelte - răzuitoare, cuţite bifaciale, vîrfuri de suliţă (în
straturile superioare) şi chiar mici ateliere de prelucrare
a silexului, precum şi vetre de foc.
Straturi succesive care Ocupaţia preponderentă a oamenilor care au vieţuit
conţin urme de vieţuire din într-o anumită perioadă în staţiunea de la Ripiceni-lzvor
diferiteperioade aie era vînătoarea. De obicei, era vînat mamutul, dar şi
paleoliticului
bizonii, caii şi măgarii sălbatici, rinocerii, renii, cerbii giganţi
etc. Se pare că mamutul devenise şi un simbol de cult
folosit în ritualurile magice. La vînătoarea animalelor mari
se foloseau gropile-capcană. în perioada tîrzie de folosire
a staţiunii de la Ripiceni-lzvor, vînătoarea de mamuţi s-a
harpon v redus esenţial, treeîndu-se la vînatul altor animale.
nomad m 3= Grupurile de vînători şi culegători au fost pri­
silex l e j mele comunităţi ale omului primitiv în spaţiul
animism românesc. Ele au marcat începutul dezvoltării sociale
totemism pe aceste locuri. Cea mai reprezentativă staţiune a
glaciaţiune comunităţilor primitive este cea de la Ripiceni-lzvor.

127
 ISTORIA ROMÂNILOR

COMUNITĂŢILE UMANE
SEDENTARE ÎN NEOLITIC
□Cultura Cucuteni
□Cultura Gumelniţa
□Cultura Sălcuţa
□Cultura Vinca
□Cultura Tisa
EH1Cultura Petreşti

. nefortificată din
perioada culturii Cucutem

Adevărata istorie a
românilor începe din
Aria de răspîndire a cu lturii C ucuteni epoca neolitica...
Paul MacKendrkk

a. Localizează pe
hartă teritoriul de
răspîndire a
cuhurii Cucuteni.
De ce in perioada preistoria]
progresul deiurgea atit de
b. Identifică încet?
schimbările ce au
marcat viaţa omului
din neolitic.

c. Argumentează
enunţul: „Trecerea de d. Numeşte Din rauza nivelului intelectual
la paleolitic la neolitic cauzele trecerii de scăzut al oamenilor şi a lipsei
a însemnat un progres la viaţa nomadă la de experienţă._____________
cea sedentară.
în evoluţia societăţii ------------- ..— ..........
umane” Cum putea fi
accelerat progresul
f. Alcătuieşte propoziţii în societatea primitivă?
e. Formulează
cîteva concluzii cu următorii termeni:
agricultură, creşterea J5|3 > Desenează interiorul
în baza textului
vitelor, cereale, locuinţe, unei locuinţe din
propus la temă.
familie, cultură. neolitic, inspirîndu-te din
imaginile propuse.

128

Figurină zoomorfă
„Căscioarele".
Model miniatural al unui
sanctuar din perioada
neoliticului
Figurină dublă cu
semnificaţia cuplului divin
Vas cu
coloane,
cea 4500-4200 Î.Hr.
EPOCA STRĂVECHE * PREISTORIE. PROTOISTORIE
1. PRIMELE COMUNITĂŢI DE AGRICULTORI ŞI
CRESCĂTORI DE ANIMALE
în mileniile X -IX Î.Hr. s-a încheiat ultima glaciaţiune.
Au urmat schimbări spectaculoase în faună şi floră.
Animalele mari cu blană s-au retras spre nord. Pentru
vînarea animalelor mici, omul a inventat arcul cu săgeţi.
A fost domesticit cîinele, prieten devotat şi indispensabil
mai ales la vînătoare. Pămîntul eliberat de gheţari s-a
acoperit cu o vegetaţie abundentă. Omul a început să
cultive unele plante comestibile. Apare agricultura, inclusiv
grădinăritul. La strînsul gramineelor se folosea secera
de os sau de lemn cu dinţi de silex. Păşunile mănoase
atrăgeau numeroase turme de animale erbivore. Ca
urmare, a început dom esticirea mistreţilor, a vitelor
cornute şi a altor animale. în faza tîrzie a neoliticului a
fost descoperită metalurgia cuprului. Uneltele de aramă
(secera, toporul etc.) nu le-au înlocuit însă pe cele din
piatră. Trecerea la agricultură şi creşterea vitelor au avut
drept consecinţă sedentarizarea omului primitiv.(omul îşi
construieşte locuinţe adîncite în sol sau la suprafaţa lui,
încălzindu-le cu vetre sau cuptoare de lut, la care îşi
prepara, totodată, şi hrana. Locuinţele se grupau în
aşezări săteşti. Au fost descoperite olăritul, torsul, ţesutul.
2. VIAŢA SPIRITUALĂ. MANIFESTĂRI ARTISTICE
Schimbări esenţiale s-au produs şi în viaţa socială.
Apar familiile-pereche, grupate în clanuri matriliniare.
Epoca neoliticului era dominată de cultul fecundităţii şi
al fertilităţii, inspirat de ciclul vegetal al anului şi de procesul
natural de reproducere. în centrul cultului se afla zeiţa-
mamă a Pămîntului (sau Marea Zeiţă), ca expresie
spirituală a matriarhatului. Deosebit de plastice erau
statuetele feminine cioplite în piatră şi cele făcute din lut.
Spre sfîrşitul neoliticului apar şi statuete bărbăteşti sau
reprezentînd împreună bărbatul şi femeia (cuplul divin),
anunţînd creşterea rolului bărbatului, care va domina
ulterior societatea patriarhală. Spre deosebire de idolii
feminini, foarte schematizaţi, două statuete descoperite
într-un mormînt de la Cernavodă (jud. Constanţa) sînt
incomparabil superioare din punct de vedere artistic.
S tatueta G înditorul, bunăoară, este con sid erată o
capodoperă a artei universale din epoca neoliticului.
129
 1
Ij JOHA V J I t M W

Complexul do cult „Consiliul Zeiţelor"

„Horado ta F Principalele manifestări artistice (spirituale) pot f,

Suport pentru vase, cu
piciorul compus din ele­
mente stilizate In formă
do siluete feminine
explicate prin practicarea celor două culte din neolitir
cultul fecundităţii (al fertilităţii) şi cultul morţilor. Eli
sînt redate prin numeroase figurine din lut ars, os*
piatră, marmură, aramă, aur (bunăoară, „Consiliul
Zeiţelor*); statuete şi vase zoomorfe, suporturi pentru
vase („Hora de la Frumuşica*); sanctuare miniaturale
(„Căscioarele*) etc.

întreg ansamblul de
produse al culturii
atestă precizie, eleganţă
simţ înnăscut al liniei şi
volumelor, şi
sigură a celor mai fericite
proporţii, calităţi prin care
aceşti pictori anonimi se
dovedesc egali celor mai
rafinaţi artişti din lumea
veche.
Paul MacKendrick
„GJnditorul şl perechea Iul"

Cele două statuete de mai sus au fost descoperite la Cernavodă, jud. Constanţa
(Dobrogea). Statuetele sînt foarte expresive prin exactitatea redării mişcării şi, în
acelaşi timp, prin sugerarea unei atitudini contemplative, gînditoare, ceea ce le
conferă o valoare deosebită în raport cu alte creaţii artistice din această epocă.

130
 PREISTORIE

3. CIVILIZAŢIA CUCUTENI
C iv iliz a ţia C u c u te n i în sp a ţiu l ro m â n e s c a fo s t
identificată pentru prima oară în aşezarea de lîngă satul
Cucuteni (jud. laşi) încă în anul 1884. Cercetările s-au
desfăşurat în mai multe etape, inclusiv în 1951-1965.
Ulterior, cultura materială de acest fel a fost identificată
şi într-un mare număr de aşezări din diferite zone ale
Vas-suport d e tip b in o c lu
Moldovei, Munteniei, Transilvaniei şi Ucrainei (localitatea
Tripolie de lîngă oraşul Kiev).
Comunităţile umane cucuteniene trăiau în sate, uneori
foarte întinse, care includeau de la cîteva zeci la cîteva
s u te de case . Ele erau a m p la sa te pe te ra s e sau
prom ontorii în apropierea surselor de apă potabilă. De
m ulte ori aşezările erau întărite cu unul sau două şanţuri
de apărare. Locuinţele erau construite la suprafaţa solului
în form ă dreptunghiulară. în interior, unele locuinţe erau
îm părţite în două sau trei încăperi. Casele erau dispuse
fie în cerc cu o clădire mare în centru, fie în şiruri paralele,
în preajma locuinţelor erau situate construcţii anexe şi
gropi pentru resturile menajere. Uneori, pe locul unde
Idol pandantiv de aur urma să fie ridicată casa, se săpa o groapă în care se
de la Moigrad depunea un vas de fundaţie cu rosturi magice, unde erau
sacrificate animale.
C ultura C ucuteni este reprezentată de ceram ica
arsă: cupe, pahare, cupe înalte cu picior, vase sferice,
sup orturi cilindrice, străchini, castroane, vase de tip
binoclu etc. O largă răspîndire aveau vasele de lut ars,
de dim ensiuni foarte mari, uneori atingînd peste 1 m
înă lţim e (ciu pu ri), în care se păstrau cerealele şi apa.
C e ra m ic a era p icta tă b icro m sau p o lic ro m şi era
ornam entată cu m otive geom etrice, iar mai tîrziu cu
im agini antropom orfe şi zoom orfe (cerbi, păsări etc.).
Din lut ars se făceau numeroase figurine, sanctuare
în miniatură, precum şi alte obiecte de cult folosite în
ritualurile magico-religioase.

r r ^ ^ Piesele din ceramică, uneltele, precum şi

I h ) obiectele de podoabă atestă înaltul nivel de
Pandantiv dezvoltare a societăţii neolitice în spaţiul românesc,
Policrom ilustrat de mai multe culturi. între acestea, cultura
Zoomorf Cucuteni, datată cu mileniile IV—III î.Hr., este inclusă
ontropomorf în categoria primelor civilizaţii europene vechi.

131
 is t o r ia rqm AM UQR-

4 ( EPOCA BRONZULUI ÎM
1 SPAŢIUL C A R PA TO -D U M ^

oDrobeta f
j3 Cultura Otomani
□ Cultura Costişa
□ Cultura Monteoru
E3 Cultura Gîrla Mare
Zeiţa de la Năieni
lE3 Cultura Coslogeni
marea zeiţă a s c iţ ilo r
Epoca mijlocie şi tîrzie a bronzului (1600-1300 Î.Hr.) stapma fiarelor ' ’

ş e s u lu i din p e n ^ j b- Localizează
teritoriul supus Unde a fost înfiinţat unul
& r ,aep°“ -|^ °'^ roPenizării. dintre cele mai puternice
centre ale metalurgiei
bronzului?
c. Calculează cîţi ani au \ d. Compară cele trei
trecut de la afirmarea civilizaţii studiate:
în ca litate de manager
culturii bronzului. paleoliticul, neoliticul | a l u n e i u zin e meta­
şi epoca bronzului. lu rg ic e , c e obiecte din bronz
e. Defineşte a i p ro p u n e s ă fie c o n fe c ţio ­
caracteristicile de (Alcătuieşte un n a te ?
bază ale epocii comentariu succint
bronzului. despre cultura epocii D ialo g h ează cu col*
bronzului. W g ii d e s p re s p e c i i |
e p o c ii bronzului.
cca 1 000 000 î Hr
tr— — 10 000 Î.Hr.
Paleolitic
m Neolitic
,2000 Î.Hr.

Epoca bronzului
 EPOCA STRĂVECHE « PREISTORIE. PROTOISTORIE

1. DE LA CULTURA NEOLITICULUI LA
CIVILIZAŢIA TRACILOR
După primele secole ale mileniului al lll-lea î.Hr. s-au
produs schimbări care lasă impresia unui regres, a unei
decăderi în dezvoltarea societăţii. Treptat a încetat
construcţia locuinţelor de suprafaţă. Oamenii au început
arme să folosească pentru trai colibe şi bordeie. Ceramica a
Perşinari devenit necalitativă, iar cea pictată şi frumos decorată a

fdesâvîrşeşteşise
dispărut, la fel şi statuetele feminine.
ffimiă etnosul tra c ic
Unii savanţi explică schimbările produse prin invazii
masive ale păstorilor nomazi. Convieţuirea şi amestecul
lor cu băştinaşii ar fi dus la apariţia altor populaţii, care au
stat la baza formării popoarelor europene ulterioare.
Fenomenul este numit indo-europenizare. Avînd ca punct
de plecare India, el ar fi cuprins aproape întreaga Europă,
de la Marea Mediterană la Marea Baltică şi Oceanul
Atlantic. Transformările se explică însă şi prin schimbări
climaterice sau prin modificări de ordin geografic, care au
determinat preferinţa pentru creşterea vitelor, în defavoarea
Vas de aur de la Biia
agriculturii. Acest fapt a influenţat radical modul de trai şi
viaţa spirituală ale băştinaşilor. Transformările destul de
durabile în timp s-au încununat, către anul 2500 î.Hr., cu
cristalizarea unor noi nuclee de cultură.

2. EPOCA BRONZULUI
Epoca civilizaţiei bronzului se afirmă către a. 2000 Î.Hr.
Mult mai dur decît arama şi cu o temperatură de topire
relativ mică (pînă la 900°C), bronzul s-a impus tot mai
mult ca materie primă pentru confecţionarea uneltelor.
Cunoscută atît la sud, cît şi la est de Carpaţi, metalurgia
Sceptruscitic în formă de bronzului s-a dezvoltat mai ales în Transilvania, bogată
Cl0candin bronz în zăcăminte de cupru. Aici s-a înfiinţat unul dintre cele
mai puternice centre ale metalurgiei bronzului din Europa,
în diferite localităţi au fost descoperite numeroase
depozite de unelte de bronz. Unele dintre ele conţineau
sute de obiecte sau chiar mii, cum este depozitul de la
Uioara (jud. Alba), care numără 5812 de exemplare cu o
" Ingres greutate totală de peste 1 tonă.
•ndo-euro-
, Peni*are rrr-i or în ansamblul ei, civilizaţia bronzului semnifică
* ^alurgie I V»J o treaptă deosebită în evoluţia istorică a societăţii
A m in te în spaţiul carpato-dunărean şi în regiunile vecine.

133
 TRACILOR
Neamul ,racii0r
mai numeros rn % r
după cel
ar acea un s i n Z S
ilar sau dacă t r J l X
înţelege între ei
de nebiruit şi CU X
puternicdecit toatl S
murile... Dar acest \
este cu neputinţă
niciodată nu se vq
înfăptui. De aceea sîm
aceştia slabi. Tracii Qu
mai multe nume, dUpâ
regiuni, dar obiceiurile
sînt cam aceleaşi la ^
afară de geţi.
Herodot, Istorii

a Desenează în caiet
b. Explică prin ce
o hartă mută a Europei
era superioară
şi localizează pe ea
spaţiul locuit de traci.
civilizaţia tracilor Despre ce ne mărtuiisesr
culturii neoliticului? obiectele descoperită pe
c. Cum crezi, ce teritoriul Trociei, dar
înseamnă provenite din alte regiejţ^
individualizarea d. Descrie
tracilor? ocupaţiile de bază
Ce obligaţi' «
ale tracilor.
1 3 „eau u n u M -J J *
perioada patriarha
e. Numeşte sursele f. Găseşte legătura între
literare de valoare J S g i Modeleazăio
termenii: tracii-Marea
în care sînt W care ar ogKndi »sP a|
Egee, Carpaţii, Dunărea
menţionaţi tracii? te a/e m odului de
de Mijloc, Niprul.
tracilor.
| cea 1230-1225 î.Hr.
sfîrşitul mii. 11î.Hr.
Individualizarea tracilor ^
no oiiiJ .i
134
/
 ■PREISTORIE, PRQTOISTORIF

P A ^ RIT,A §* in d i v i d u a l i z a r e a t r a c il o r

ţiul caroatoduniT 3 °reat civiliza^ia ePocii bronzului în spa-

Acestia sînt ^arean este numită de oătre cercetători traci.
Şomer prima oară în °?ara lui
care a avi it in ’ !ega ura cu războiul dintre troieni şi ahei,
tradi emn ^ 5"". 13 3 0 -12 2 5 î'Hr Ca alia'i ai Penilor,
erf u c°nduŞI de „regele" lor Resos. Savanţii au
an? de.vieţuire a tracilor, care se întindea de la
area Egee pina in Carpaţii Păduroşi, spre nord, şi de la
Dunarea de Mijloc pînă la Nipru. Din limba tracilor ne-au
ramas doar unele antroponime, toponime etc.
In prima perioadă a epocii fierului (sfîrşitul mileniului II-
mijlocul mileniului IÎ.Hr.) s-a produs individualizareatracilor
de sud şi a tracilor de nord. Linia geografică între ei urma
lanţul de nord al munţilor Balcani - Stara Pianina. Anume
tracii nordici se consideră strămoşi ai geto-dacilor.

2. CIVILIZAŢIA TRACILOR
Numeroasele arme de bronz (săbii, pumnale), de aur
şi de argint atestă existenţa unor căpetenii militare
înstărite şi a păturii aristocratice. Iar numărul mare şi
diversitatea armelor de luptă (topoare, vîrfuri de suliţe,
lănci, săgeţi etc.) prezintă societatea tracilor ca fiind
războinică. Tracii erau organizaţi în triburi, care populau
teritorii deja mai mult sau mai puţin delimitate.
în societate s-au produs schimbări esenţiale. Acestea
şi-au aflat expresia în înlocuirea matriarhatului cu
patriarhatul. Evoluţii spectaculoase s-au produs în viaţa
spirituală. Cultul Zeiţei-Mame a fost înlocuit cu cel al
j Urnă în formă de colibă Soarelui, iar practica de înhumare a morţilor - cu
|rotundă, descoperită la incinerarea (arderea) lor. Se considera că pe această
Sâra(aMonteoru.
cale sufletul era eliberat pentru o nouă reincarnare.
Tracii erau agricultori şi crescători de vite. Ei practicau
mai multe meşteşuguri: prelucrarea metalelor preţioase,
olăritul, torsul, ţesutul etc. în spaţiul românesc sînt cunos­
cute diverse obiecte provenite din regiunea Balticii,
traci Mediteranei şi Caucazului. Unele obiecte de bronz de
m a t r ia r h a t
origine transilvăneană au fost descoperite in diferite
Patriarhat regiuni din Europa, dovadă a dezvoltăm comerţului.
antroponim
toPonim <r Neam ul tra c ilo r se co n sid e ră crea to r al
civilizaţiei bronzului, net superioare neoliticului.
r e in c a r n a r e

135
 IS T O R IA R O M Â N IL O R ,

SINTEZĂ Şl EVALUARE
- 1 (
EPOCA

PREISTORIE

• vînatul, pescuitul, culesul • agricultura şi creşterea

plantelor animalelor
1 perforarea pietrei, metalurgia
cuprului • metalurgia bronzului, arme
de luptă
viaţa nomadă
• viaţa sedentară
cultul strămoşilor, animismul,
totemismul, cultul fecundităţii • Cultul Soarelui
şi al fertilităţii
matriarhat
cetele, familiile-perechi
• patriarhat
• triburile, desăvîrşirea şi
• consumarea bunurilor oferite afirmarea etnosului tracic
de natură • începutul dezvoltării
comerţului
Neam“ l tracilor este cel
7 ."“»erosdinume Trac/'a era lo c u ită d e u n s in g u r n e a m d e o am e n i, tracii,
dupa cel al '
in
a vîn d în s ă fie c a re [trib] a lt n u m e . U n ii s în t sălbatici şi
Herodot, cu to tu l g a ta s ă în fru n te m o a rte a , m a i a le s geţii-
Istorii
Pomponius Mea.
Descrierea pămîntulu

Celebrul sanctuar de la
Căscioarele reprezintă o
locuinţă cu caracter ritual'
El reproduce, probabil, nu
o construcţie reală, ci r
imaginară. Modele -,
sanctuare din aceeaŞ*1
ePocă au fost semnalai
Şi la Aldeni, tot în
culturii Gumelniţa.
 II. Desenează o linie a timpului şi plasează pe ea:
ultimaglaciaţiune; descoperirea focului; civilizaţia Cucuteni; perioada individualizării
tracilor de sud şi a celor de nord.

HI. Alcătuieşte enunţuri despre epoca de piatră (paleolitic) şi despre epoca

metalelor, utilizînd cuvintele: circa, înainte, către, începutul, sfîrşitul.

IV. Examinează imaginile de mai jos. Ce date şi informaţii ne oferă ele?

137
ISTORIA ROMANILOR

V. Folosind im aginea ală­

turată, realizează o com p u ­
nere cu tem a: „C o m u n ită ţi
um a n e s e d e n ta re în n e o ­
litic ” .

V I. N u m e ş te e p o c ile
is to rie i s p a ţiu lu i rom â n e sc
în care s-au p ro d u s u rm ă ­
toarele evenim ente:
a) descoperirea focului;
b) domesticirea animalelor;
c) şlefuirea pietrei;
d) individualizarea tracilor de nord şi de sud;
e) descoperirea metalurgiei.

VII. în baza te x te lo r şi im a g in ilo r din m anual, d e scrie m o d u l de viaţă al

o a m e n ilo r din p a le olitic , din n e o litic şi din epoca b ro n z u lu i.

VIII. S tabileşte legătura corectă d in tre n o ţiu n ile şi e x p lic a ţiile de mai jos:

CIVILIZAŢIE formă de organizare socială în care gradele de rudenie

sînt stabilite pe linie paternă, iar bărbatul este considerat
cap al familiei.

NOMAD care se mută dintr-un loc în altul.

REGRES perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de

activitate, care se deosebeşte de celelalte prin anumite
evenimente însemnate.

METALURGIE nivel înalt de dezvoltare a unei societăţi.

MATRIARHAT tehnica extragerii şi prelucrării în semifabricate a

metalelor.

PATRIARHAT formă de organizare socială în care gradele de rudenie

sînt stabilite pe linie maternă.

EPOCĂ decădere, declin.

138
a Statul unitar
% Viaţa spirituală
 ISTORIA ROMÂNILOR

Ştiai cănumele unor d

au pu tu t fi iden tifita te
după o listă întocmită de
Ptolem eu (set. II i.H r.) şi
după unele inscripţii gre-
\ ceşti sau la tin e?!_________

în to c m e ş te o lis tă în
c a r e s ă fig u r e z e cit
m a i m u lte o c u p a ţii a le
d a c ilo r.

D e s e n e a ză un costum
p o p u la r împodobit cu
e le m e n te d in p o r t u l
dacilor.

sec. VII î.Hr.

■ dcu. sec. II î.Hr. 1

1* Primele
Prin contacte Primele contacte
I__ ale
ale.geto-dacilor cu grecii II ale geto-dacilor cu romanii >
140

coifgeto-dacic de aur
fioţofeneşti)
[Geţii e ra u ] ce i m a i
dtejişim ai d re p ţi d in ­
tretraci.
Herodot, Istorii
Elenii i-au so co tit p e
şeii de neam tracic,
keşti geţi lo cu ia u ş i p e
unmal şi pe c e lă la lt
allstnilui... D acii au ace­
eaşi lim bă ca ş i g e ţii.
Strabon, Geografia
Eu îi numesc d aci...
Cumîşi spun e i în ş iş i
Uum le zic ş i ro m a ­
nţ măcar că ş tiu că
m,i dintre gre ci î i n u -
geţi...
Dio Cassius,
Istoria romană
EPOCA ANTICĂ » GETO-DAGI
1. PRIMELE MENŢIUNI DESPRE GETO-DACI
De la sfîrşitul secolului al Vl-lea î.Hr. încep să fie cunos­
cute pe nume unele triburi ale tracilor nordici. Primul dintre
ele a fost cel al geţilor, menţionat în Istoriile lui Herodot,
în legătură cu expediţia lui Darius împotriva sciţilor de la
nord de gurile Dunării. înainte de a ajunge la Dunăre,
perşii au trebuit să înfrîngă rezistenţa geţilor, probabil, în
anul 514 Î.Hr. Geţii au fost prima populaţie tracică de
nord pe care au cunoscut-o grecii. De aceea numele lor
a fost răspîndit asupra întregii Dacii, deşi la nord de
Balcani şi de Dunăre mai existau şi alte triburi: moesii,
odrizii, burii, carpii, costobocii etc.
Pe la sfîrşitul secolului al ll-lea î.Hr. în contact cu tracii
din zonă au venit şi romanii. Primul trib cunoscut de ei a
fost acel al dacilor. Ca urmare, în scrierile autorilor romani
din a doua jumătate a secolului I î.Hr. numele de daci
este atribuit întregii populaţii băştinaşe. Toate izvoarele
scrise, care îi menţionează pe geţi şi pe daci indică
identitatea lor. în consecinţă, pentru desemnarea tracilor
de nord se foloseşte numele dublu de geto-daci sau de
daco-geţi, care a devenit şi nume etnic, desemnînd, în
sens generic, toate triburile din Dacia.
Se estimează că în spaţiul de vieţuire al geto-dacilor
locuiau de la 1 000 000 la 2 500 000 de oameni.
2. AŞEZĂRILE Şl LOCUINŢELE GETO-DACILOR
Geto-dacii trăiau în locuinţe de suprafaţă care, ‘după
tehnica construcţiei, aminteau de locuinţele din neolitic,
în special, de cele din perioada Cucuteni: carcasa din
pari şi nuiele era unsă din ambele părţi cu lut. Locuinţele
se încălzeau cu vetre şi cămine de lut. Pentru păstrarea
produselor de la un sezon agricol la altul erau folosite
gropile (beciurile) săpate în apropierea caselor. 20-30
de case se grupau în aşezări („cuiburi"), dispuse în jurul
unui centru întărit cu valuri şi şanţuri de proporţii impu­
nătoare. Sînt cunoscute peste 70 de astfel de „cetăţi”,
amplasate în diferite locuri: Buridava, Clepidava, Petro-
dava, Piroboridava, Sucidava, Tamasidava, Zargidava
ş a. Terminaţia -dava înseamnă „oraş", „cetate". Davele
erau centre administrative, militare, meşteşugăreşti,
comerciale şi religioase ale triburilor. Denumirea Buri­
dava, de exemplu, se asociază cu numele tribului burilor.
141
 ISTORIA RO M AN ILO R.

Riton de argint aurit desco­

perit la Pomina, Mehedinţi,
sec. III Î.Hr., avînd formă de
corn de bou şi reprezentînd
o scenă de sacrificiu

Tezaurul de la Hinova, Mehedinţi, mărturie a unui stadiu

avansat al unităţii culturale a tracilor nordici

Potir de argint din tezaurul

dacic de la Sîncrăieni,
sec. I Î.Hr.

Coif de bronz,
decorat cu motive
zoomorfe

împrumuturile sesizabile în arta geto-dacică nu-i răpesc

acesteia profunda originalitate, al cărei izvor trebuie
căutat în originalitatea gîndirii, care a generat-o. Trebuie
să recunoaştem că, deocamdată, diverse elemente ale
artei geto-dacilor, ca şi numeroase alte elemente ale
culturii lor spirituale, rămîn necunoscute sau insuficient
explicate. Ceea ce se poate afirma însă de pe acum şi
nu va suferi niciodată o dezminţire e faptul că daco-geţii
au creat o cultură spirituală demnă de splendida lor
civilizaţie materială. Pahar de argint din tezaurul
funerar getic de la Agigh10'1
Hadrian D aicoviciu, Dacii sec. IV Î.Hr.
142

k
 — EPOCA ANTICA • GETO-DACII

Idac, care fă c e a p a r te
jtegoria a ris to c ra tic ă
făta ra b o s te s s a u
tileaţi
3. PORTUL GETO-DACILOR
Societatea geto-dacă se afla la o treaptă destul de
avansată de diferenţiere economică şi socială. Nume­
roase tezaure descoperite, între care multe podoabe din
aur, sînt o mărturie a avuţiei posesorilor, în special a
aristocraţiei tribale. Nobilii se numeau tarabostes sau
pileaţi^deoarece purtau părul scurt, acoperit cu o căciulă
de lînă (pilleus), în timp ce oamenii de rînd purtau plete,
pentru care fapt erau numiţi comaţi, adică „pletoşi”.
Geto-dacii erau de statură înaltă, aveau părul şi pielea
de culoare deschisă. Bărbaţii purtau iţari şi cămăşi lungi,
încinse cu un brîu. în timpurile reci şi ploioase purtau
glugă, iar iarna - cojoace. Femeile îmbrăcau o fotă, o
cămaşă şi o haină cu pliuri. Atît bărbaţii, cît şi femeile
purtau încălţăminte asemănătoare opincilor. Şi astăzi
costumul popular din unele zone muntoase, locuite de
români, păstrează elemente din portul vechilor geto-daci.

4. ÎNDELETNICIRILE GETO-DACILOR
Descendenţi din civilizaţia bronzului, geto-dacii continu­
au să practice agricultura, creşterea vitelor şi meşteşugu­
rile tradiţionale: olăritul, torsul, ţesutul ş.a. Dezvoltarea
economică a fost accelerată de descoperirea şi răspîn-
direa metalurgiei fierului, care îşi are începutul încă în
secolele XII—XI Î.Hr. Ca urmare, în agricultură se introduce
plugul cu brăzdar de fier, secera, sapa şi hîrleţul de fier.
Creşte suprafaţa terenurilor arabile. Se cultivă grîul,
ovăzul, secara, lintea, cînepa etc. Se practică viticultura,
legumicultura şi pomicultura.
Geto-dacii se îndeletniceau şi cu creşterea animalelor
ac din rîndul o a m e n ilo r (vite, oi, capre, porci). O largă răspîndire a cunoscut-o
y i , luptători sim p li, creşterea cailor, folosiţi ca forţă de tracţiune şi, mai ales,
Un,lPŞi comaţi în scopuri militare (cavalerie). Geto-dacii mînuiau arcul
la fel de bine pe cîmpul de luptă ca şi la vînătoare.
A progresat esenţial confecţionarea uneltelor şi a
armelor de fier. Nu numai obiectele de podoabă, dar şi
armurile de paradă (coifurile, piesele de harnaşament
ş.a.) erau meşterite din bronz, argint, aur.
davă
tezaur rrna -V’ G e to -d a c ii au fo s t p rim a c o m u n ita te e tn o-
R e n tie re 1 lin g v is tic ă c o n s titu ită şi bine d e finită în spaţiul
arnaşament carpato-dunărean. ________________

143
 ISTORIA ROM ÂNILOR________________________________________________________ _

RELAŢIILE GETO-DACILOR
POPULAŢIILE VECINE

Zeiţă a fecundităţii.
Statuetă din perioada
elenistică timpurie,
sec. IV î.Hr., Histria
Răspîndirea celţilor şi bastarnilor
( cine au fost c e lţii? )

a. Stabileşte b. Analizează relaţiile

zonele de contact geto-dacilor cu vecinii.
ale geto-dacilor Utilizează în răspuns
cu vecinii. cuvintele: înainte, după,
simultan.
c. Descrie consecinţele
d. Argumentează
relaţiilor geto-dacilor cu necesitatea siste­
grecii, sciţii, celţii şi
mului de apărare al
bastarnii.
geto-dacilor.
' leiţii erau triburi indo-europene
tare au stat la baza formării
'■
m a jo rită ţii p o p o a relo r din
Europa Apuseană şi Centrală.
S p e c if ic ă in flu e n ţe le
e x e rc ita te a s u p ra civi­
liz a ţ ie i g e to - d a c ic e de către
c u ltu r a g r e a c ă .

e. Explică din ce cauză f. Numeşte izvoarele A lc ă t u ie ş t e un careu

spaţiul dobrogean a fost ] istorice care atestă d e c u v in te c a r e ar
numit de romani Sciţia contactul geto-daci­ a v e a p e v e r tic a lă term enul
Mică. lor cu vecinii. „ c o lo n ie ”. P ro p u n e -I colegi­
TTE:..1 7; lo r p e n tru d e z le g a re . >
sec. VII î.Hr. sec. VI î.Hr. sec. IV î.Hr. sec. III î.Hr. 1^
Primele Primele contacte Pătrunderea Pătrunderea Î s >
colonii greceşti cu sciţii celţilor ___ bastarnilor .(<___^
144
 1. RELAŢIILE cu LUM EA GREACĂ

vestice ş i T X d 'a T j M i î ™ 88 lHf- p° (âmturile

întemeiate factorii şi colonUa N° 9re au lnceput să fie
Tomis, Callatis, Tyra s ş
m ărfuri qrecesti înrnn, ? a ' E e m,J|oceau schimbul de
ulei de S I £ ? me5t©Şugăreşti, obiecte de lux,
m fe r fc e a le tc fr , (cereale- vite' ^lânuri,
r e n tr p m oct u tlmPul, acestea au devenit puternice
“ •! ? e ?u9 9 re şti, realizîndu-şi produsele în
aş ezanle din interiorul spaţiului geto-dac. Intensificarea
schimbului a fost urmată de extinderea circulaţiei monedei
^nede greceşti, greceşti. Sub influenţa ei, de prin secolul al ll-lea Î.Hr. a
■ ^!iie«ers)descope- început emiterea monedei locale.
:epe teritoriul g e to -d a c ic
D atorită legăturilor economice, ţinuturile cele mai
Cetii au fost totdea- apropiate de oraşele-colonii greceşti (Dobrogea, estul
jna superiori aproape M unteniei şi sudul Moldovei) au cunoscut un ritm de
-jturor barbarilor şi dezvoltare mai rapid. Cultura greacă, mult mai avansată,
yroape egali cu grecii. a avut un impact benefic asupra culturii geto-dacilor.
Dion Crysostomos
2. GETO-DACII Şl SCIŢII
De prin secolul al Vl-lea î.Hr. în stepele nord-pontice
Soi sîntem în fond
este atestată prezenţa masivă a triburilor nomade şi
■ă şi g e ţii reprezintă
războinice ale sciţilor, veniţi din ţinuturile de la răsărit de
mul din cele m ai vechi
Marea Caspică şi de Lacul Arai. Pentru a se apăra de
mpoare autohtone ale
invaziile lor, localnicii construiesc cetăţi din valuri de
luropei, contemporane
u grecii, cu c e lţii, cu
pămînt, piatră şi lemn, înconjurate de şanţuri adînci.
ţupurile ita lic e anteri­
Bunăoară, Cetatea de la Butuceni, din Codrii Orheiului,
oareIm p e riu lu i Roman.
cea mai minuţios cercetată, făcea parte dintr-un întreg
George C ă lin e sc u sistem de apărare din spaţiul de la est de Carpaţi.
Un trib scitic - cel al agatîrşilor, a pătruns şi s-a stabilit
cu traiul în Transilvania. Curînd însă agatîrşii şi-au
pierdut individualitatea, fiind asimilaţi în mediul dacic
autohton. Aceeaşi soartă au împărtăşit-o şi sciţii infiltraţi
în ţinuturile tirageţilor şi în cele dobrogene, deşi ei au
vietuit acolo pînă la cuceririle romane. Pentru aces.fapt
Dobrogea a fost numită de către romani Sciţia Mică

^S<Fiîncf infen^Tri geto-dacilor, sciţii nu au influenţat modul

de viaţă al băştinaşilor. Doar aristocraţia şi-a însuşi
deprinderile căpeteniilor scitice de a se împodobi cu
coifuri de aur şi argint şi de a folosi harnaşamentul luxos.
KitjJ^Pomorfă G eto-dacii au adoptat de la sciţi şi unele tipuri de arme.
Ca(Grigoriopol)
145
ISTORIA ROMÂNILOR

Cea mai complexă şi cea mai

diversificată influenţă asupra geto-
dacilor au avut-o cu siguranţă
grecii. O raşele greceşti de pe
ţărmul stîng al Mării Negre au avut
un rol important în primul rînd în
difuzarea formelor culturii greco-
romane în rîndurile geţilor. Este
necesar însă să se precizeze că
dacii au preluat selectiv şi că
niciodată nu s-au mulţumit să
Vas grecesc, reproducă fidel tipuri greceşti, ci
sec. IV-III Monedă geto-dacică
(s. Manta, Cahul) le-au asimilat, integrîndu-le în de argint (avers şi
propriile lor serii tipologice. revers), sec. III Î.Hr.

Histria. Ruinele unui cartier de locuinţe

Cîtă vreme e vîntul cald, sîntem apăraţi de Istrul care stă între noi şi barbarii
[D ar cînd îngheaţă D unărea şi caii încep să se plim be în voie pe apele îm pietrite şi Pe
podul acesta] duşmanul barbar dă năvală pe caii iuţi; tare pe repeziciunea lor şi ,
săgeata lui care zboară departe, pradă păm întul învecinat pînă în adîncul ţării. Unu
localnici fug, şi nemaiapărînd nimeni ogoarele, averile nepăzite sînt jefuite; bietele
averi de la ţară: vitele şi carele scîrţîitoare şi ce bogăţii m ai are săteanul nevoiaş; #
sînt luaţi robi şi duşi cu mîinile legate la spate, privind zadarnic înapoi la ?J
căminul lor; în sfîrşitalţi cad străpunşi de blestematele săgeţi încîrligate:
zburător e uns cu venin. Şice nu pot sălbaticii duce cu dîn
nimicesc: şi aşa focul vrăjmaş mistuie colibele nevinovate. De aceea, chiar cînd8
pace, tremură toţi de groaza războiului şi nimeni nu m ai scoate plugul să are ţarini8
Ovidiu,
146
 EPOCA ANTICĂ • GETO-DACII

3. GETO-DACII Şl CELŢII
în a doua jumătate a secolului al IV-lea î.Hr., la Dunărea
de Mijloc - extrema apuseană a lumii geto-dacice - sînt
semnalaţi celţii sau galii, cel mai numeros popor din
Europa apuseană. Ulterior triburile celtice ale anarţilorşi
teuriscilor au pătruns în cîmpia Tisei, iar altele (nu li se
cunoaşte numele) au avansat pînă în centrul Transilvaniei.
Intre nou-veniţi şi populaţia autohtonă s-au stabilit
raporturi strînse, care au contribuit la dezvoltarea
locuinţă celtică
societăţii. Datorită celţilor, s-a generalizat metalurgia
fierului, folosirea brăzdarului şi a altor unelte de fier în
Dintre ceilalţi barbari agricultură, introducerea roţii în olărit ş.a. Vieţuind timp
(bastarni), unii... se îndelungat împreună cu dacii, uneori chiar în cadrul
aruncară în Istru, iar aceloraşi aşezări, celţii şi-au pierdut individualitatea şi
alţiise împrăştiară prin s-au contopit cu băştinaşii. Marea migraţie a celţilor nu a
prăşi pieriră. O parte afectat nici ea decîtîn mică măsură teritoriul dacic. Rolul
dinei au rămas în lor în dezvoltarea culturii dacice nu este neglijabil şi
uiaţă, luînd în stăpînire influenţa lor s-a exercitat pe două căi: economică şi
unloc întărit. Crassus îl politică.
împresură fără succes,
cîtevazile. Apoi, ajutat 4. GETO-DACII Şl BASTARNII
deRholes, regele unor
geţi, îi nimici... Pe la sfîrşitulsecolului al lll-lea Î.Hr. în partea de nord
Dio Cassius, a Moldovei au pătruns triburile bastarnilor, de origine
germană, veniţi din ţinuturile baltice. Din teritoriile ocupate,
bastarnii au întreprins mai multe incursiuni devastatoare
mai ales spre sud, cauzînd populaţiei de aici mari
prejudicii. Posesori ai unei culturi rudimentare, bastarnii
aproape că nu au influenţat modul de viaţă al autohtonilor.
Cultura lor s-a intersectat cu cultura dacică la sfîrşitul
sec. III Î.Hr., cînd aceasta era constituită şi cunoştea forme
de expresie superioare celei bastarnice. Cu excepţia
faptului că au provocat reacţia violentă a dacilor şi au
determinat accentuarea coeziunii politice a acestora,
bastarnii nu au avut alt destin decît pe acela de a se lăsa
asimilaţi. Bastarnii au încetat a mai fi menţionaţi în surse
după cuceririle romane la Dunărea de Jos, fapt explicabil
prin amestecul lor cu alte populaţii.
rrr-i gt începînd cu sec.VII î.Hr. şi pînă prin sec.l, geto-
lia J dacii au fo st în contact permanent cu vecinii,
in flu e n ţîn d u -se recipro c, dar n ici unul din ei n-a
schim bat modul de viaţă al autohtonilor în măsura în
care aceştia să-şi fi pierdut identitatea._______ ______

147
 ISTORIA ROM ÂNILOR

9 ( v ia ţ a CULTURALĂ Şl
1SPIRITUALĂ A GETO-DACILOR
n Cetăţi
A Tezaure de argint Sobari i
° Tezaure monetare W - Y*v\
B Staţiuni bastame _ □ . Botoşana ^ - , Tot la al cincilea an ei
,Onceşti A ’ \
° Oraşe greceşti trimit la Zamolxis un sol
/- ^ . Ulma<
Bitca Doamnei
tras la sorţi, cu porunca
să-i facă cunoscute
Răcătău
ao" lucrurile de care au
Cladova
Căpîlna Covasna D^°^an4 nevoie... Unii din ei
primesc poruncă să ţină
trei suliţe, iar alţii,
apucînd de mîini şi de
picioare pe cel ce
urmează să fie trimis la
Zamolxis şi ridicîndu-l în
sus, îlzvîrl în suliţe...
Tracii, cînd tună şi
Descoperiri geto-dacice, sec. II Î.Hr. - sec. I d.Hr. fulgeră, trag cu săgeţile
Comunitatea etnico-lingvistică şi cea spirituală a în sus, spre cer, şi
geto-dacilor, ambele confirmate de izvoarele ameninţă divinitatea...
istorice, au asigurat triburilor geto-dacice unitatea H erodot, Is to rii

religioasă şi cea politică.

a. Comentează fraza b. Descrie trăsăturile

lui Herodot: „Tracii,
cînd tună şi fulgeră,
trag cu săgeţile în
sus, spre cer, şi ame­
ninţă divinitatea...”
c. Numeşte localităţi
în care s-au păstrat
culturii geto-dacilor.
Cum trezi, de te geto-dadi
se inthinau mai multor
d. Găseşte în textul
divinităţi?
lecţiei argumente în
susţinerea ideii că Im a g in e a z ă -ţi că ini
cultura geto-dacilor -y— în tr-u n s a n c tu a r de

mărturii ale culturii atestă influenţe ale S a r m iz e g e t u s a . Ce ertioy

altor civilizaţii’ în c e r c i?
geto-dacilor.
f. Com pară cultura * P ro p u n e un s i m b o l d
e. D escrie succint î geto-dacilor cu a v i e ţ i i c u lt u r a le ?
cultura geto-dacilor. altor civilizaţii. cniritiialn a
■ d _ _ ay»j/n T.
î

148
 EPOCA ANTICĂ « GETO-DACII

1 • VIAŢA CULTURALĂ
. 1 mater'a'a>însoţită şi de reprezentări artistice,
a .!n -Uan^e Puîemice sorginte grecească, scitică
ce ica. Ele şi-au găsit expresia mai ales în răspîndirea
obiectelor preţioase, din aur şi argint: coifuri, obiecte de
podoaba, veseiă ş.a. Cele mai multe erau provenite din
schimbul de mărfuri sau erau prăzi, treptat însă confec­
ţionarea lor a fost însuşită şi de meşterii locali.
De la mijlocul secolului al ll-lea î.Hr. cultura în spaţiul
Cavaler trac
carpato-dunărean manifestă o unitate surprinzătoare. Ea
s-a exprimat în răspîndirea unor forme ceramice cunos-
cute doar în aria de vieţuire a geto-dacilor: „ceaşca daci­
Cavalerul trac era că , „fructiera" ş.a. Multe tezaure descoperite conţineau
divinitatea cea mai piese de argint (veselă, fibule, lănţişoare, brăţări etc.).
răspîndită în zona de
locuire a tracilor. 2. VIAŢA SPIRITUALĂ
Numele divinităţii este Continuatori ai civilizaţiei tracilor, geto-dacii recurgeau
necunoscut, fiind la diverse ritualuri magico-religioase pentru a venera
denumit simplu Eroul renaşterea naturii sau pentru a îmbuna forţele supranatu­
(Heros). Cavalerul trac rale ostile. Ei practicau mai multe culte (al fertilităţii, al
este o denumire focului, al apelor, al vetrei) şi se închinau mai multor
convenţională, pînă divinităţi.
astăzi fiind descoperite Cultul Cavalerului trac - zeul războiului - se bucura
peste 41 de asemenea
de mare cinste în Dacia. Bendis era ocrotitoarea lunii şi a
reprezentări.
pădurilor. Geticele ţarini, cum scria poetul latin Vergilius,
erau vegheate de o altă zeitate - Gradivus. în alte surse
se pomeneşte de cultul lui Marte.
Credinţele geto-dacice purtau, desigur, un caracter
politeist, dar erau dominate de cultul unei divinităţi
supreme - Zamolxis. (O zeitate supremă era considerat
şi Gebeleizis.) Esenţa religiei zamolxiene rezidă în
credinţa în nemurire şi continuitatea vieţii în altă lume.
Mijlocitori între credincioşi şi Zamolxis erau sacerdoţii
(preoţii). Practicarea cultului era însoţită de ritualuri
t ndl'S’ ocrotitoarea Lunii
i ¥a Pădurilor magico-religioase, care se desfăşurau în sanctuare
special amenajate. Locurile de cult erau prevăzute cu
gropi ritualice, altare de piatră sau de lut, vetre şi vase
cult speciale. Geto-dacii sacrificau în cinstea divinităţilor
ritual animale şi oameni, care erau arse pe aceste vetre.
tibulâ rrr-i , Religia geto-dacilor era bazată pe credinţa în
sacerdot 1yL) nemurire şi pe ideea de jertfă, ea constituind un
Politeism fundament de unitate morală şi politică a poporului.

149
 ISTO RIA RO M ÂN ILO R

GENEZA STATULUI LA
GETO-DACI
Spiritul de discip
manifestat de acest
p op or [geto-dac],
Dromichaites, Re sub
Regatul Ini OROLES Oroles, Re sub
(către a. 200 t Hr.) Re m a i ales sub
Burebista... în
iubirea conştientă şi
Regatul lrnDROMICHAITES U
şi al lui ZALMODEGIGOŞ— chibzuită de patrie,
alăturea cu vitejia tenace
Formaţiunea atacată şi solidar-disciplinată din
1 \ / T a 3351 Hr. de războaiele cu Roma, îl
ALEXANDRU MACEDON
ridică m a i presus de toţi
’REGELIjf ISTRIENILOR' ceilalţi barbari, Re ei
IfHoiia jum- a sec. I\r. î. Hr.
Thracii din Sud, Germanii
Primele formaţiuni statale la geto-daci din Nord, ori Celţii din
Vest.
Vasile Pârvan, Getica

A i putea compara geneza

statului geto-dac cu geneza
prim elor state antice? >

A lc ă t u ie ş t e o
g r a m ă la te m a
s tu d ia tă .

D e s e n e a z ă u n model
d e v e s t i m e n t a ţ i e el
g e to -d a c ilo r în r o la ţi
a r m a tă .

335 î.Hr. . sec. II î.Hr.

Campania oastei Punerea îTTcircuîâţie
macedonene peste Dunăre ;V____ a monedei get o-dacice

150
 EPO CA ANTICĂ • GETO-DACII

1. REGATELE TIMPURII ALE GETO-DACILOR

în baza organizării tribale, s-au constituit primele for­
maţiuni statale ale geto-dacilor. Una dintre ele era con­
dusă de regele istrienilor (al cărui nume nu se cunoaşte),
menţionat cu ocazia incursiunii regelui sciţilor Ateas
(a. 339 î.Hr.). Regele Macedoniei, Filip al ll-lea, a supus
în curînd acest regat, incluzîndu-l în provincia Tracia.
Geto-dacii de prin părţile vestice ale Munteniei erau şi
ei organizaţi într-o formaţiune statală, întrucît dispuneau
de o oaste de 14 000 de ostaşi. în anul 335 Î.Hr. aceştia
au trebuit să înfrunte oastea lui Alexandru Macedon.
Chipuri de d a c i S e cunosc date despre confruntările din anii 297-292
Î.Hr. dintre geto-dacii nord-dunăreni conduşi de regele
Atunci Lysimach... lor Dromichaites şi stăpînitorul macedonean al Traciei
apornit cu armata îm ­ Lysimach. Se presupune că regatul geto-dac cuprindea
potrivalui Dromichaites părţi din Muntenia şi Moldova. Pe aceleaşi teritorii era
şi ageţilor. Dar avu de amplasat regatul lui Zalmodegikos, în sec. al lll-lea Î.Hr.
înfruntat nişte bărbaţi El exercita protecţia oraşului Histria de pe ţărmul sud-
toartepricepuţi în răz­
dunărean al Mării Negre. Nu este exclus ca acelaşi regat,
boaieşi care îl întreceau
în jurul anului 200 Î.Hr., să fi fost condus de regele Rhema-
cumult prin numărul
lor. El însuşi ajunse în-
xos. Tot atunci este menţionat încă un rege geto-dac,
tr-oprimejdie cît se poa­
Oroles. Acesta i-a înfruntat pe bastarni, barîndu-le calea
lede mare şi scăpă cu
spre Transilvania. Dacii intracarpatici în sec. II Î.Hr. erau
fuga. Fiulsău, Agatocle...
şi ei organizaţi într-un regat, avîndu-l rege pe Rubobostes.
fuluatprizonier de către
2. PRIMELE U N IU N I TRIBALO-STATALE
Seţi. Şi deoarece soco­
teacă nu este puţin Din a doua jumătate a sec. al ll-lea Î.Hr., la nord de
Dunăre a fost pusă în circuit moneda geto-dacică. Bate­
lucrusă-şi aibă fiul prins
rea, protejarea şi asigurarea circulaţiei monedei consti­
mrăzboi, încheie o pace
cuDromichaites şi din tuiau, de regulă, prerogativa statului sau a unei autorităţi.
uăPÎnirea sa cedă Sub puterea unor dinastii, triburile şi regatele mici s-au
Setului ţinutul de constituit în uniuni tribalo-statale cu monedă proprie.
«încolo de Istru. Savanţii au stabilit 4 zone distincte de emitere a monedei:
Pausanias, 1. Centrul Munteniei; 2. Nord-Estul Munteniei şi sudul
Descrierea Greciei Moldovei; 3. Oltenia; 4. Sudul Transilvaniei şi Banatul.
Instituirea primelor forme ale statului geto-dac au
constituit premisele creării, în secolul I î.Hr., a statului
unitar al dacilor.
regat
Provincie cr* Cu mai bine de 2 000 de ani în urmă au apărut
Cor>fruntare primele formaţiuni politico-statale (regate) ale geto-
Politică dacilor, care au contribuit la crearea statului unitar Dacia.

151
 ISTORIA ROMANILOR.

STATUL DAC CONDUS DE

BUREBISTA

Steagul dacic incizat pe un

fragment de ceaşcă; cel mai
vechi izvor cu acest simbol
SSStăpînirea lui Burebista
O Vatra geto-dacică
De te Burebista grăbea ton-
Regatul lui Burebista
struirea (etăţilor şi instruirea
oştilor? a —

Vei reuşi daca..

a. Demonstrează de
ce unificarea geto-
dacilor nu a fost
posibilă mai înainte.
c. Continuă gîndul
lui Strabon: „Getul
Burebista i-a înăltat
[pe geto-daci] atît
de m u lt...”
p- Ar9umentează de
ce dacii i-au atribuit I g. Numeşte acţiunile
’UJ Burebista putere
de zeu. 1 pentru consolidarea Daciei
b. Localizează pe hartă
direcţiile politicii ex­
terne a lui Burebista.
d. Alcătuieşte enunţuri I
utilizînd termenii:
u n ific a r e , c o n s o lid a r e .
e. Descrie trăsăturile
regelui Burebista.
întreprinse de Burebista
] d in A n tic h ita te .
oo
Burebista dorea să treeze un
stat teatralizat, o ţară bogată
şi puternită, tapabilă să-şi
apere hotarele şi demnitatea.
' A lc ă tu ie ş te un rebus
p e b a z a u n o r in fo r­
m a ţii d e s p re s t a t u l lu i
B u re b is ta .
C o m p a r ă p e r s o n a li­
ta te a lu i B u re b is ta cu
a a lt o r c o n d u c ă to ri de state

82 î.Hr. 60 î.Hr. 55 î.Hr. .44 î.Hr. fi

,T
începutul domniei <V Dacii provoacă Atacul Asasinarea
lui Burebista ^• ...........
triburile ....... •««—
celţilor^ oraşelor pontice lui Burebista

152
 EPO CA ANTICĂ « GETO-DAC1I

1. CREAREA STATULUI UNITAR AL DACIEI

La răscrucea secolelor ll-l î.Hr., societatea geto-dacilor
a cunoscut o dezvoltare economică rapidă. Din punct de
vedere politic însă ea era fărîmiţată în mai multe state
mici care rivalizau între ele. Printre acestea era şi un regat
din Transilvania, condus de Burebista (82-44 î.Hr.).
Fiind un conducător priceput şi bun organizator,
Burebista şi-a dat seama de consecinţele nefaste ale
conflictelor interne dintre dinaştii geto-dacilor. La toate
se mai adăugau desele invazii ale celţilor, bastarnilor şi
Burebista,
sciţilor. Pericolul cel mai mare însă venea din partea
rege al geto-dacilor Romei, care vroia să-şi extindă stăpînirile spre Dunăre.
Multe triburi tracice dintre Balcani şi Dunăre fuseseră deja
[Burebista], c e l d in tîi nevoite să recunoască supremaţia Romei. Stăvilirea
şi cel m a i p u te rn ic d in ­ incursiunilor din exterior şi a ofensivei romane era posibilă
tretoţi reg ii care au d o m ­ numai prin unificarea politică a geto-dacilor. Anume lui
nii vreodată p este Burebista îi revine meritul de a fi creat, către mijlocul sec.
Tracia şi s tă p în ito r p e ste I Î.Hr., primul stat unitar al Daciei.
totţin u tu l de d in c o lo ş i Unificarea s-a realizat atît pe calea armelor, cît şi pe
dincoace de flu v iu . cale diplomatică, avînd sprijinul preotului Deceneu, care
Inscripţie în piatră a devenit primul colaborator şi sfetnic al lui Burebista.
(Dionysopolis)
2 . CONSOLIDAREA STATULUI LUI BUREBISTA
Pentru consolidarea statului, Burebista a întreprins un
şir de reforme. A fost construit un puternic sistem de
apărare cu centre fortificate. Unul dintre aceste centre a
devenit Sarmizegetusa - capitala statului Dacia, situată
în Munţii Orăştiei din sudul Transilvaniei. Cetăţile erau şi
centre de producţie, cu ateliere, unde se desfăceau
mărfuri greceşti, romane şi celtice. Unele aşezări au
început să capete trăsături de centre urbane.
Burebista a organizat o armată puternică, bine instruită
şi echipată, supusă unei disciplini severe, care avea
sec°/(/â de Cap de bour’ scopul de a respinge atacurile celţilor (la vest şi la nord-
vest), ale bastarnilor (la nord), ale sciţilor (la est). A fost
Sjiribolal forţelorîntune- elaborat şi un cod de legi care determina raporturile din
2 e, dar şi al Soarelui, interiorul statului. De asemenea, a supus coloniile greceşti
^fecundităţii, al vitalităţii de pe litoralul de nord-vest şi vest al Pontului Euxin, de la
2'! bourul a fost unui care s-a străduit să înveţe şi multe lucruri folositoare.
Z l c! le mai răspîn~ Astfel, statul consolidat al lui Burebista a cuprins un
s. ,f77of/'/e decorative şi
vast teritoriu, din centrul Europei pînă la Bug şi din nordul
tematice încă din
Carpaţilor pînă la Balcani.
Eforia Daciei.
K-rnpiA ROMÂNILOR

Sarmizegetusa - reşe­
dinţă regală şi centru
religios - era situată în
Munţii Orăştiei. Ea era
apărată de un puternic
sistem de fortificaţii,
construit de meşteri şi
arhitecţi greci.

Sarmizegetusa. Incinta unui sanctuar

Deceneu, preot suprem
al geto-dacilor Dacia pe timpul lui Burebista reprezenta o mare
putere militară. Potrivit istoricului Strabon, Burebista
putea aduna o armată de cca 2 0 0 0 0 0 de oameni.
Armata lui era concentrată într-o singură zonă, astfel
că reprezenta o forţă de foc, temută şi de romani.
Deceneu i-a instruit pe
daco-geţi în aproape
toate ramurile filosofiei.
El i-a învăţat etica, dez-
văţîndu-i de obiceiurile
lorbarbare, i-a instruit în Măsurile
ştiinţa fizicii, făcîndu-i să întreprinse de Crearea
trăiască conformlegilor Burebista pentru unui sis­
naturii; i-a învăţat logica, întărirea statului tem admi­
făcîndu-i superiori celor­ Dacia nistrativ
lalte popoare înprivinţa unic
minţii; le-a arătat mersul
planetelor şi toate
secretele astronomice...
lordanes, Getica

154
 EPO CA ANTICĂ * GETO-DACII

3. BUREBISTA ESTE TEMUT Şl DE R O M A NI

După spusele lui Strabon, Burebista a ajuns să fie
temut şi de romani. Voind să îndepărteze primejdia
romană, Burebista profită de războiul civil care începuse
la Roma între Caesar şi Pompei, promiţîndu-i acestuia
din urmă ajutor. Pompei a fost înfrînt, iar Caesar a
ameninţat Dacia cu război. în anul 44 î.Hr., Caesar a fost
însă asasinat la Roma şi nu a reuşit să-şi realizeze visul
de a supune Dacia.
Ostaş dac
4. DESTRĂMAREA STATULUI LUI BUREBISTA
Cit despre Burebista,
acestaa pierit din pri­ în acelaşi an este ucis şi Burebista în timpul unui
cinaunei răscoale, mai complot, iniţiat de căpeteniile tribale nemulţumite de
înainteca romanii să întărirea excesivă a puterii regale. Ca urmare, statul lui
apucea trimite o arma­ Burebista s-a destrămat. Cu toate acestea, ideea
taîmpotrivalui. Urmaşii solidarităţii etnice a geto-dacilor a continuat să persiste
lui ladomnie s-au dez­ peste mai bine de un secol, cînd un alt mare rege,
binat, fărîmiţîndpute­ D ecebal, a reuşit să refacă statul Dacia, păstrînd
rea... Neamul geţilor, Sarmizegetusa ca centru politic şi militar.
carese înălţase atît de
multsubBurebista, a
decăzut cu totul...
Strabon, Geografia

Munţii Orăştiei - zidul cetăţii Blidaru

te rn a r roman
rrr-i Regele Burebista a fost un ilustru om politic
U i) şi comandant de oşti, a înfăptuit diverse reforme,
•■eformă contribuind la consolidarea statului,
sfetnic c'o- în timpul domniei lui Burebista a fost creat primul
°Plicâ stat unitar al geto-dacilor, care a dispărut după moartea
reşedinţâ conducătorului, dar ideea unei unităţi etnice a geto-
supremaţie dacilor a permis refacerea acestuia în timpul lui Decebal.

155
 ISTORIA ROM ÂNILOR

DACIA DE LA BUREBISTA LA
DECEBAL
Iar după moartea lui
Deceneu, ei au avut
Dacidava
aproape în aceeaşi
ov veneraţie pe Comosicus,
fiindcă era tot aşa de
Napoca iscusit... Părăsind şi
acesta viaţa, s-a urcat pe
xApulum tron ca rege... Corilus,
........... care a condus timp de
aproape 40 de ani
popoarele sale în Dacia...
w ~ 1 După un interval de
timp... conducerea o
avea Diurpaneus.
Dacia fărîmiţată
; în regate
Iordanes, Getica

Dacia în a doua jumătate a sec. I-începutul sec. II d.Hr.

Cum irezi, de ce romanii,
c o n ş tie n ţi de vite jia
dacilor, au năvălit totuşi j
. asupra lor?

a. Compară hărţile de la I
b. Explică sensul
ultimele trei teme şi termenului u n ita te .
alcătuieşte o povestire
cu genericul: „Istoriaîn,
spaţiu şi în tim p” . d. Cum înţelegi aforis­ Pentru că ii ademeneau bogă­
~rrrr KSfsee mul: „Patria ţi-o iubeşti | ţia şi frumuseţea pămintvrilor
c. Numeşte cauzeîeT nu pentru că-i mare, ci dacice.
destrămării statului pentru că-i a ta” ?
dac după moartea Ţ j f â D e s e n e a z ă u n s im b o l
lui Burebista. ''ţlp\ a l to le r a n ţe i.
f. Identifică pe linia tim ­
pului perioada dintre
C u m î i v e i îm p ă c a p e
domnia lui Burebista
d o i c o le g i c a r e n u se
şi a lui Decebal. p o t în ţ e le g e a s u p r a u n e i
Cîţi ani a durat? p r o b le m e ?
a ă st taus i ts m a i. m b

82î.Hr. 44î.Hr. 1 8 7 d .H r 106 d.Hr.

Perioada domniei Perioada domniei

â lui Burebista
1 __ lui Decebal

156
 EPOCA ANTICĂ • GETO-DACII

1. STATUL DAC DUPĂ MOARTEA LUI BUREBISTA

De rînd cu manifestările centrifuge ale căpeteniilor
tribale, la destrămarea statului lui Burebista au contribuit
şi alţi factori. Ţinuturile dacice se deosebeau prin nivelul
de dezvoltare economică. Dacă centrul statului, situat în
Munţii Orăştiei, era cel mai bogat, apoi spaţiul est-carpatic
era cu mult rămas în urmă. Cunoşteau o dezvoltare relativ
uniformă doar unele zone din Transilvania, Oltenia,
Dobrogea ş.a. Dar nici între acestea nu existau legături
economice trainice. Dacia s-a dezmembrat în cîteva
regate autonome, ceea ce făcea ca pericolul roman să
devină ameninţător.
Ovidiu,
poetul răsfăţat al Romei,
2. INTERESUL ROMANILOR PENTRU DACIA
exilatla Tomis (8 şi 17 d.Hr.)
Bogăţiile Daciei sporeau dorinţa romanilor de a stăpîni
aceste pămînturi. Izvoarele scrise ne oferă asemenea
Nutrebuiesă te miri,
mărturii: în poemul Pharsalia, compus la mijlocul secolului
dacăversurilemele
I d.Hr., în care e descris războiul dintre Caesar şi Pompei,
mtcumvarele: eu
poetul Lucan vorbeşte despre teama de daci a romanilor;
carelescriuam
devenit aproape get. Horaţiu ne mărturiseşte că la Roma pe timpul lui August
Ovidiu, Tristele se discutau ştirile despre luptele cu dacii; Ovidiu în
versurile sale amintea des despre ameninţarea getică.
însuşi Caesar a pregătit o grandioasă expediţie împo­
triva dacilor, şi doar moartea l-a împiedicat s-o desfăşoare.

3. LUPTELE GETO-DACILOR CU ROMANII

ly o , rege al dacilor
ntre MU 28 şi 68 d.Hr.
între anii 44 Î.Hr. şi 85 d.H. au loc frecvente lupte ale
romanilor împotriva geto-dacilor pentru cucerirea
Dobrogei. Romanii urmăreau să obţină controlul militar
asupra cîmpiei muntene şi sudului Moldovei şi să-şi
instaleze vasele de război pe Dunăre.
Pericolul roman plutea peste regiunile geto-dacice şi
ideea reunificării lorîntr-un singur stat a revenit pe primul
plan. Acest proces a început pe timpul domniei lui
Scorilo, a continuat pe vremea lui Duras-Diurpaneus şi
a putut fi realizat în vremea domniei regelui Decebal.

control rrrn esr Sfîrşitul secolului I î.Hr. şi întreg secolul următor

militar poartă semnele unei confruntări permanente a
legătură geto-dacilor pentru stoparea pericolului roman.
economică Continua ameninţare romană contribuie la reunirea
reunificare tuturor dacilor într-un singur stat.

157
 ISTORIA ROM ÂNILOR

REUNIFICAREA DACIEI SUB

DICIBAL _______________

Dacia în perioada domniei lui Decebal

După mai bine de o sută de ani de destrămare, IA contribuit oare
Dacia a fost reunificată de către regele Decebal, [ pericolul roman la
avînd ca centru politic şi militar Sarmizegetusa. reunificarea Dadei?

a. Exam inează
b. Numeşte cauzele
hărţile şi găseşte D esigur, d a r şi p e rs p i­
reunificării Daciei şi
asem ănările şi deo­ cacitatea regelui Decebal...
schimbările inter­
sebirile dintre ele. venite.
ÎT 'M Ce c a l i t ă ţ i a le u n u i
c. Alcătuieşte o
d. Alege din textul r e g e d a c p o t f i ş i sie
povestire despre u n u i c o n d u c ă t o r d e s ta t
statul lui Decebal, lecţiei cuvintele cu
care să descifrezi c o n te m p o r a n ?
comparîndu-l cu
cel al lui Burebista. noţiunea timp istoric.
In s p ir ă - t e d in im ag i-
!**■ ’vonammmmmammmmmA
n ile ş i iz v o a r e le su pli -
je. Alege răspunsul corect: Ultimul rege geto-dac m e n t a r e p e n tr u a a lc ă tu i o
\a fost: (a) Deceneu; (b) Decebal-, (c) Burebista. p o v e s tir e d e s p r e D ece bal.

1 0 6 d .H r.

Perioada domniei lui Decebal

158
 EPOCA ANTICĂ • GETO-DACII

1. VENIREA LA PUTERE A LUI DECEBAL

După mai bine de un secol de fărîmiţare, dacii şi-au
dat seama că numai prin unire vor putea stăvili primejdia
romană. Romanii tot mai des îşi îndreptau privirea spre
bogăţiile de aur şi grînele Daciei.
în iarna anului 85-86, dacii au trecut Dunărea, stîmind
mare panică printre oştenii romani. Ei îl aveau în frunte
pe Decebal care şi-a demonstrat calităţile sale militare,
însuşi Domiţian, împăratul roman, a trebuit să vină la
frontiera dunăreană pentru a salva situaţia. Tot atunci şi
bătrînul rege dac Duras-Diurpaneus cedează tronul lui
Decebal, pentru a-i înfrunta pe romani. Pregătindu-se
pentru lupte, Decebal a reuşit să aducă sub ascultarea
Cel mai însemnat răz­ sa o bună parte a vechii Dacii.
boi de atunci al roma­
nilora fost cel împotriva 2. D O M N IA LUI DECEBAL (8 7 -1 0 6 d.HR.)
dacilor, asupra cărora, în perioada domniei lui Decebal, statul dac refăcut
in vremea aceea, dom­ ajunge la cea mai mare înflorire. Datorită calităţilor sale
nea Decebal... [Acesta]de iscusit diplomat şi talentat conducător de oşti, ultimul
erapriceput la planurile
rege dac a reuşit să creeze între diferitele regiuni ge-
derăzboi şi iscusit în to-dacice o statornică unitate economică şi politică.
înfăptuirea lor, ştiind să
Deşi mai puţin întins ca regatul lui Burebista, statul
aleagă prilejul pentru
lui Decebal era mult mai puternic. în timpul lui au fost
a-i ataca pe duşmani şi
întărite cetăţile, oastea a fost înzestrată cu arme şi
ase retrage la timp.
maşini de război după modelul celor romane, a fost
Dibaci în a întinde curse,
însuşită tactica romană de luptă. Hotarele statului se
eraun bun luptător şi se
pricepea să folosească
întindeau la sud-vest şi sud-est pe linia Dunării, spre
est depăşeau Prutul, ajungînd pînă la Nistru, iar spre
izbînda, dar şi să iasă cu
vest şi nord ele coincideau cu actualele frontiere ale
b‘ne dintr-o înfrîngere.
Din această pricină, României. Din această perioadă datează cele mai bogate
multă vreme a fost un locuinţe şi cele mai numeroase unelte de fier, cele mai
duşman de temut puternice cetăţi şi construcţii monumentale. Decebal era
Pentru romani. asistat de un vicerege, Vezina, foarte bine instruit. A
Dio Cassius, fost organizată şi cancelaria de stat, unde se folosea
Istoria Rom ană scrierea latină. Viceregele era responsabil de solii trimişi
în alte ţări. Cetăţile şi unităţile rurale erau conduse de
către prefecţi.
unitate Pe timpul domniei lui Decebal, Dacia era mai pregătită
Politica ca oricînd să-i întîmpine pe vechii duşmani - romanii.
unitate ar Statul dac refăcut a cunoscut o puternică
economicâ dezvoltare datorită conducerii iscusite a regelui
cc«ncelarie Decebal.

159
 ISTO RIA R O M Â N ILO R .

14 (CULTURA ÎN PERU©AIDA
CLASICĂ A DACILOR

Amfiteatrul situat în zona sacră

a capitalei dacilor.
Vedere contemporană

Harta statului Dacia

I b. Cum crezi, care era

a. Demonstrează că
| co n ţin u tu l cîntecelor :
Sarmizegetusa avea
i geto-dacilor? M oti-
un înalt nivel de De ce s-au păstrat puţine
1vează presupunerea.
dezvoltare. relitve din arta dărilor?
Urr-rrrrr-r* k________ ________
d. Alege din te xt no-
c. Descrie sanctuarele
I ţiu n ile pentru a scrie ; C o nture ază schema
geto-dacice. Găseşte sau execută macheta
| un eseu despre
asemănări cu locaşele
cultura dacilor. u n e i c e tă ţi geto-dacice.
**' ..r-winHiiiiMnummuJţ
1 f. Argumentează Ce înseam nă a fi om
e. Localizează pe hartă de în a ltă cu ltu ră ?
i teza despre
centrele culturale ale Enum eră ca lită ţile pe care
1 caracterul divers al i
geto-dacilor. tre b u ie să le po sed e un
1 artei geto-dacice.
asem enea om.

sec. I î.Hr. sec. I d.Hr. sec. II d.Hr.

V
PERIOADA CLASICĂ A DACILOR ... '

160
 -------- ---------------- ----------------EPOCA ANTICA * GET.QJ3ACII

1. SARMIZEGETUSA - CENTRU POLITIC Şl

RELIGIOS
Reunificarea politică a geto-dacilor a fost urmată de o
renaştere culturală. Ea şi-a găsit expresie mai întîi de
toate în arhitectura orăşenească. Impresionante erau
sanctuarele de la Sarmizegetusa, care vădesc o
neîntrecută măiestrie arhitecturală pentru acea vreme.
Sarmizegetusa era cetatea de reşedinţă a regelui, centru
economic, politic, militar şi religios al statului. Aşezată pe
dealul Grădiştea Muncelului, ea era apărată de cetăţi cu
ziduri bine întărite. Aici se aflau cancelaria şi sfatul regal,
I calendarul d e la şefii de armată, atelierele meşteşugăreşti, unde se
S a rm ize g e tu s a R e g ia confecţionau unelte şi arme de metal, podoabe din aur şi
din argint etc. Aşezarea beneficia de bogate resurse
naturale şi era înzestrată cu apeducte.
Cît despre reşedinţa
2. PREOCUPĂRI ŞTIINŢIFICE
regilor daci, indiciile de
care dispunem conduc Cercetările recente ale sanctuarului rotund de la Sarmi­
spre concluzia p o triv itzegetusa mărturisesc că geto-dacii posedau cunoştinţe
căreia ea a fost în astronomie. Acest sanctuar reprezenta un calendar
transferată de la original, în care anul începea la 1 martie, prima zi de
Sarmizegetusa du p ă primăvară, şi era împărţit în 360 de zile.
stingerea din viaţă a Dacii deţineau cunoştinţe despre efectul curativ al plan­
telor medicinale, efectuau operaţii chirurgicale complicate.
lui Burebista, p ro b a b il
deDeceneu, care-şi Cei mai instruiţi erau preoţii. Marelui preot Deceneu,
exercita acolo în d ato ­ bunăoară, i se atribuie o reformă religioasă şi morală.
ririle de mare preot. Pentru a disciplina pe daci, el a interzis consumul de vin.
Ioan Glodariu, A introdus un cod de legi, prin care s-au pus bazele unei
Cetăţi şi aşezări dacice societăţi civilizate.

’Soarele” de andezit de la Grădiştea Muncelului

161
 ISTORIA ROMÂNII n p

■sanctuarul circular de la Sarmizegetusa

zona sacră a Daciei

Cetatea Soroca
Găseşte asemănări şi
deosebiri între perechile
... Dacii îşi împînziseră ţara cu diferite fortificaţii, de
de imagini din pagină.
la aşezările întărite cu un simplu val de pămînt, avînd în
faţă un şanţ, pînă la puternicele cetăţi cu ziduri de piatră...
Cetăţile demonstrează înalta măiestrie atinsă de daci în
meşteşugul şi arta construcţiilor. Dar traiul lor de fiecare
zi poate fi mai bine surprins prin cercetarea construcţiilor
civile. M aterialu l de construcţie pe ntru pereţi era
întotdeauna lemnul ce creştea din abundenţă pe coastele
şi vîrfurile munţilor şi dealurilor. Alteori, mai ales în casele
sărace, gospodarii se mulţumeau să bată în pămînt cîţiva
Casă de nobil dac
pari, legîndu-i apoi printr-o împletitură de nuiele; aceasta
era bine lipită cu lut din belşug, peste care se aplica
tencuiala eventual colorată. Adesea, un prag de piatră
sau, dimpotrivă, o întrerupere în şirul pietrelor temeliei
marca intrarea, unde trebuie să presupunem o uşă da
lemn. La casele nobililor această uşă era masivă şi bătuta
în ţinte de fie r cu floarea m are ş i uneori frumos
ornamentată.
Casă contemporană
Hadrian Daicoviciu, DacU
162
 EPOCA ANTICA GETO-DACI1

3. LIMBA Şl SCRIEREA. ARTA

Limba geto-dacilor, ca şi acea a vechilor traci şi a
tracilor meridionali, nu este cunoscută. De provenienţă
geto-dacică sînt cele cîteva hidronime care, perpetuîn-
du-se, au rămas şi în limba română: Maris (Mureş),
Alutus (Olt), Samus (Someş), Crisius (Criş), Tibiscus
(Timiş), Pyretus (Prut) ş.a. Cele cîteva inscripţii de pe
obiectele ceramice de la Fedeşti (jud. Vaslui) şi Ocniţa
Gud. Vîlcea) mărturisesc despre răspîndirea scrisului
grecesc. Nu se ştie însă dacă acest scris servea şi limba
băştinaşilor sau ei aveau un scris propriu. în preajma
fnunadin locuinţele cuceririlor romane pătrund şi unele elemente ale scrisului
Sarmizegetusei a fost latin. Din limba dacilor s-au păstrat puţine cuvinte, mai
descoperit un vas de ales nume de: persoane, zeităţi, localităţi, munţi, ape,
formăşi dimensiuni neo­ plante medicinale. Marele poet latin Ovidiu a scris în
bişnuite. El este conic, limba geto-dacilor mai multe poeme, dar, din păcate,
areoînălţime de circa ele nu s-au păstrat.
1m, diametrul gurii de Un celebru vas de cult este cel găsit în incinta sacră
peste 1m, iar diametrul de la Grădiştea Muncelului (Sarmizegetusa) cu inscripţia
fundului de 1-2 cm. Se Decebalus per Scorilo. Spre deosebire de alte seminţii
presupune că a fost un (bunăoară, sciţii, care îi jertfeau pe străini), geto-dacii
vasdecult. Dar interesul trimiteau zeului lor ceea ce era mai bun, mai curat: se
cel mai mare îl prezintă jertfeau pe ei înşişi. Chiar sacrificiul lui Decebal (sinuci­
faptul că olarul a impri­ derea pentru a nu cădea prizonier romanilor) avea o dublă
matde mai multe ori pe semnificaţie: moarte şi înviere. Cultul zamolxian a lăsat
pereţii vasului două mai multe reminiscenţe în credinţele populare româneşti
ştampile, una lîngă altar ^Gocul căluşarilor, caloianul, dansul paparudelor, sînzienele
Prima cuprinde numeib sau ^ra,gaica_etc.).
Decebalus, iar a doua-- Ne-au rămas foaTtâ'puţine modele din arta dacilor. Cele
precizarea per Scorilo, mai multe obiecte descoperite reprezintă o ceramică
carea fost tălmăcită pictată, fiind destul de răspîndită pe teritoriul
»Decebal, fiul lui Scorilo". Sarmizegetusei. De asemenea, s-au găsit mai multe
obiecte din aur şi argint. Chiar cele mai obişnuite obiecte
ale gospodarilor erau împodobite şi ornamentate. Toate
acestea ne vorbesc despre un avansat simţ artistic al
meşterilor şi artiştilor geto-daci.

or Fiind cetate de reşedinţă a regelui şi centru

cetate © religios, Sarmizegetusa însemna pentru daci un loc
zeitate sacru.
sanctuar csr Dacii cunoşteau scrisul, aveau anumite cunoştinţe
astronomie ştiinţifice şi erau înzestraţi cu un deosebit simţ artistic.

163
 ISTORIA R O M Â N I L O R .

RĂZBOAIELE DACILOR CU
ROMANII
-I E * 85? "

Harta Imperiului Roman,

sec. II d.Hr.

Cred că în confruntările daco-

romane soarta geto-dacilor
era clară: în scurt timp tre­
buiau să fie supuşi
Imperiului Roman.

Războaiele daco-romane

Vei reuşi daca...

a. Evidenţiază princi­
palele date la temă şi
explică semnificaţia lor.
c. Descifrează esenţa
dictonului: „Patria e mai
scumpă decît viaţa”.
e. Explică de ce Columna
lui Traian este un izvor
de cunoaştere a trecu­
tului strămoşilor noştri.
1
A 8 5 -8 9
b. Selectează din text
| faptele ce ilustrează
personalitatea lui
Decebal şi a lui Traian
d. Explică noţiunile:
client, unitate statală,
arm istiţiu, for.
g. Alcătuieşte
rezumatul
temei studiate.
( N u e chiar aşa. lupta eroică
şi jertfirea de sine a dacilor a
cerut mari eforturi din partea
romanilor. Reliefurile de pe
Columna lui Traian reflectă
clar această situaţie.
' Alcătuieşte un mic di­
alog, utilizînd cuvin­
tele: războaie daco-romane,
Decebal, Traian, cucerirea
Daciei, Sarmizegetusa.
Scrie patru propoziţii
despre Columna lui
Traian.
101-102 105-106

Războaiele daco-ro
f
îne
164

mediul unei cetăţi dacice
d e către romani
Troian, însă, năpus-
tindu-se asupra lor, v ă ­
zu pe m u lţi d in tre a i s ă i
răniţi şi ucise pe m u lţi
dintre duşm ani; ş i fiin d ­
că nu m a i ave a u cu ce
lega rănile, se z ic e că e l
nu cruţă n ic i c h ia r veş-
mîntul său, ş i-l tăie, ia r
soldaţilor m o rţi în lu p tă
porunci să li se rid ic e un
altar şi să li se fa c ă în
fiecare a n s a c r if ic ii
funebre.
Dio Cassius,
Istoria romană
“Ptă între un legionar ro-
§i doi războinici bar-
n: un dac şi un german
EPOCA ANTICĂ • GETO-DACII
1. CUCERIREA DOBROGEI
P o s e s i u n i l e r o m a n e s u d - d u n ă r e n e s u f e r e a u m u lt d in
c a u z a d a c i l o r d in c î m p i a m u n t e a n ă . C u c e r i r e a D o b r o g e i
l e - a r fi p e r m i s s ă - i ţ in ă în f r îu ş i s ă p u n ă s t ă p în ir e pe
r e g i u n e a d in t r e D u n ă r e ş i m a r e . î n u r m a c a m p a n i e i d in
a . 2 9 - 2 8 î.H r ., g e n e r a lu l r o m a n M a r c u s L ic in iu s C r a s s u s
a în v i n s în D o b r o g e a o a s t e a a d o u ă c ă p e t e n ii lo c a l e g e -
t o - d a c i c e . D o b r o g e a a f o s t in t e g r a t ă î n s t a t u l r o m a n .
2. DECEBAL RIDICĂ ŢARA CONTRA ROMEI
C u c e rire a ro m a n ă a D o b r o g e i p e r ic lit a s e c u r it a t e a
D a c i e i ş i f ă c e a in e v i t a b i l e c o n f r u n t ă r i l e . V o in d s ă p r e ia
in iţ ia t iv a , D e c e b a l t r e c e la c o n t r a o f e n s i v ă , î n c e r c î n d s ă
s t o p e z e î n a i n t a r e a r o m a n ă ş i s ă r e c u c e r e a s c ă ţ ă r m u l d in
d r e a p t a D u n ă r i i d e J o s . A c ţ i u n i l e lu i D e c e b a l s - a u d o v e d i t
a fi a t ît d e h o t ă r î t e , î n c î t în a . 8 9 d . H r . , î m p ă r a t u l r o m a n
D o m iţ ia n e s t e n e v o it s ă în c h e i e p a c e c u r e g e le D a c ie i.
D e şi D e ce b a l s e re cu n o a şte client a l R o m e i, el n u a v e a
d e g în d s ă s e s u p u n ă r o m a n ilo r c u a d e v ă r a t . R e g e l e d a c
c î ş t i g a t im p u l n e c e s a r p e n t r u a - ş i în t ă r i c e t ă ţ ile , a - ş i
în z e s t r a o a s t e a c u a r m e m a i m o d e rn e . în a c e s t s c o p e l a
f o s t a j u t a t c h i a r d e r o m a n i , c a r e i- a u a c o r d a t m a ş i n i d e
r ă z b o i ş i i- a u p u s la d i s p o z i ţ i e in s t r u c t o r i m ilit a r i.
3. RĂZBOIUL DACO-ROMAN D IN A N I1 10 1 -1 0 2
N o u l îm p ă r a t ro m a n Traian ( 9 8 - 1 1 7 ) a t a c ă în p r im ă ­
v a r a a n u l u i 1 0 1 r e g a t u l lu i D e c e b a l , î n c e p î n d a s t f e l p r im u l
r ă z b o i c u D a c ia . D u p ă c o n fru n tă ri g r e le , D e c e b a l r e c u rg e ,
î n i a r n a a n u l u i 1 0 2 , la o manevră s t r a t e g i c ă : în t im p c e
a rm a ta ro m a n ă d ă d e a lu p t e în B a n a t , f o r ţ e le u n it e a l e
d a c i l o r , b u r ilo r ş i s a r m a ţ i l o r a u t r e c u t D u n ă r e a p e g h e a ţ ă
ş i a u în a in t a t în D o b r o g e a . G a r n iz o a n e le r o m a n e a fla te
a i c i a u r e z i s t a t p î n ă c î n d T r a i a n le - a v e n i t î n a ju t o r . S - a d a t
o m a r e b ă t ă l ie , în c a r e r o m a n ii a u o b ţ in u t v ic t o r ia , s u p o r t în d
to tu şi p ie r d e r i u m a n e . S e sp u n e că T r a ia n ş i- a ru p t
v e ş m in t e le d e p e s i n e p e n tru a b a n d a ja r ă n ile o s ta ş ilo r .
î n p r i m ă v a r a a . 1 0 2 , r o m a n ii a u p r e l u a t o f e n s i v a , d a r
D e c e b a l a c e r u t p a c e ş i a a c c e p t a t c o n d iţ iil e d u r e i m p u s e
d e R o m a . D a c i i e r a u o b lig a ţ i s ă p r e d e a a r m e l e , s ă d ă r î m e
c e t ă ţ ile , s ă nu p r im e a s c ă f u g a r i d in im p e r iu şi să nu
p r o m o v e z e o p o l it ic ă e x t e r n ă p r o p r ie . A c e a s t ă p a c e î n s ă
n u a fo s t d e c ît u n armistiţiu n e c e s a r a m b e l o r p ă r ţ i.
165
ISTORIA ROMÂNILOR

în a .10 5 d .H r . ro ­

m a n ii în c e r c u ie s c
S a r m i z e g e t u s a ş i - i t a ie

to a te le g ă t u r ile cu

lu m e a d in a f a r ă . S în t

d is t r u s e şi ţ e v ile d in

c e r a m ic ă ce a lim e n ­
te a ză o ra şu l cu apă.

P rim u l a t a c r o m a n e s t e

r e s p in s cu în v e r ş u ­
n a re . T ra ia n ţ in e sfat
c u o f i ţ e r ii s ă i . R o m a n i i
c o n s t r u ie s c u n fe l d e

z i d d in b î r n e , l a f e l d e
în a lt c a cel pe c a r e îl

a ta că . A cum se dau
lu p t e c o r p l a c o r p . A p ă ­
Scenă de luptă dintre romani şi daci de pe Columna lui Traian
r ă t o r ii c e t ă ţ i i s î n t o b o ­

s iţi, s le iţ i d e p u t e r i, d u c
l i p s ă d e a p ă , o p a r t e d in o r a ş a r d e . D e c e b a l , î m p r e u n ă c u a lţ i a p ă r ă t o r i , r e u ş e ş t e
s ă p l e c e d in c a p i t a l ă . D a r u n d e t a ş a m e n t d e r o m a n i î i u r m ă r e ş t e . S î n t u c i ş i î n s o ­
ţit o r ii lu i D e c e b a l . C o m a n d a n t u l d e t a ş a m e n t u l u i r i d i c ă d e g e t u l c e l m a r e î n su s,
s e m n c ă - i d ă r u ie ş t e r e g e lu i v ia ţ a . D e c e b a l t r e b u ie d u s la R o m a p e n t r u a îm p o d o b i
c a r u l d e t r iu m f a l î m p ă r a t u l u i b ir u it o r . Î n ţ e l e g î n d c ă t o t u l e p i e r d u t ş i c ă n u m a i e s t e
n ic i o s c ă p a r e , D e c e b a l , c u o m i ş c a r e v i o l e n t ă , s e s i n u c i d e .

în c i n s t e a v ic t o r ie i d in
a .1 0 1 -1 0 2 , la lo c u l în ­
c le ş t ă r ii a f o s t în ă lţ a t în
a .109 un m o n u m e n t t r i­
u m fa l (Tropaeum Traiani-
a z i A d a m c lis i, D o b r o g e a )
de 40 m în ă lţ im e , cu o
c ir c u m fe rin ţă d e a p r o a p e
100 m. Pe f r o n t is p ic iu l
m o n u m e n tu lu i e s t e s c r is :
„ în c i n s t e a ş i î n a m i n t i r e a
c e lo r m a i v it e ji c a r e au
m u r it n ă p r a z n i c lu p t în d
p e n tr u p a t r ie ” .

166
 EPOCA ANTICĂ • GETO-DACII

4. RĂZBOIUL DACO-ROMAN D IN A N II 1 0 5 -1 0 6
Dornici să cucerească definitiv Dacia, romanii declară
iarăşi război lui Decebal în anul 105. Traian trece
Dunărea pe podul de la Drobeta (Turnu-Severin). Oastea
rom ană a atacat simultan toate cetăţile din Munţii
Orăştiei, cucerindu-le. Fortificaţiile din preajma capitalei
şi însăşi Sarmizegetusa au căzut după lupte lungi şi
grele. Decebal cu un grup de apărători au reuşit să
părăsească reşedinţa, retrăgîndu-se în munţi pentru a
organiza o nouă rezistenţă. Dar, ajuns şi înconjurat de
urmăritori, fără nici o speranţă de scăpare, Decebal îşi
pune capăt zilelor.

I împăratul Traian şi-a

| sărbătorit triumfal biru­
inţala Roma. Capitala
! a cunoscut patru luni de
serbări. S-a acordat o
scutire de un an pentru
dări, fiecare contribua­
bil a primit de la împă­
rat un dar în valoare de
650 de dinari. La Roma
a fost înălţată Columna
lui Traian de circa 40 m,
adevărată cronică în
imagini a celor două răz­
boaie daco-romane, ca­
re cuprinde 2 586 de
fl9uri umane sculptate
înrelief.

Războaiele daco-romane au adus nemurirea

client dacilor în istorie, fapt consemnat în scenele de pe
legionar ,'olumna lui Traian.
armistiţiu r- în urma războaielor daco-romane în spaţiul geto-
manevra lac a început procesul istoric de romanizare.

167
 1

ISTORIA R O M Â N I L O R ______________________________________

SINTEZĂ Şl EVALUARE
I. Identifică autorul citatului:
iată cum se cred nemuritori geţii: ei cred că nu m or şi că acel care dispare din
lumea noastră se duce la zeul Zamolxis. Unii dintre ei îi m ai spun Gebeleizis. Tot
la al cincilea an ei îi trim it lui Zam olxis un sol, tras la sorţi, cu poruncă să-i facă
cunoscute lucrurile de care, de fiecare dată, au nevoie.
... Aceiaşi traci, cînd tună şi fulgeră, trag cu săgeţile în sus spre ce r şi ameninţă
divinitatea (care provoacă aceste fenomene), deoarece ei cred că nu există un alt
zeu în afară de al lor.

II. Găseşte informaţii la temele respective despre reprezentările din imagini.

III. Stabileşte cine sînt eroii descrişi mai jos:

a . [ ...] d o m n e ş t e a p r o a p e 3 8 d e a n i , t im p î n c a r e s e d o v e d e ş t e u n p r ic e p u t
o r g a n i z a t o r ş i b r a v c o m a n d a n t d e o ş t i , u n i s c u s i t p o l it ic ia n ş i d ip lo m a t .
î n c o n c o r d a n ţ ă c u s e m n i f i c a ţ i a n u m e l u i s ă u , a l c ă t u i t d in d o u ă e l e m e n t e , bureş i
bista ( p e c a r e lin g v iş t ii t r a c o l o g i le t r a d u c : „ p r im u l d in t r e b ă r b a ţ i ” s a u „ c e l s tr ă lu c it" ),
c o n d u c ă t o r u l c e l u i m a i î n t i n s r e g a t d in is t o r i a g e t o - d a c i l o r e s t e a ş e z a t „ a lă t u r i, p e
a c e e a ş i s c a r ă a v a lo r il o r , c u C a e s a r , m a r e l e s ă u c o n f r a t e c o n t e m p o r a n ş i d u ş m a n ,
a c ă r u i s o a r t ă f in a lă a îm p ă r t ă ş it - o .”
b . [ ...] a r e f ă c u t u n i t a t e a d a c i l o r î n f a ţ a p e r i c o l u l u i r o m a n . A r e u ş i t s ă o p u n ă o
r e z is t e n ţ ă în d e lu n g a t ă îm p ă r a t u lu i T r a i a n . În f rîn t în a . 1 0 6 d .H r ., f ă r ă s p e r a n ţ a de
a m a i p u t e a c o n t i n u a r ă z b o i u l , s e s i n u c i d e p e n t r u a n u fi f ă c u t p r i z o n i e r . S a c r if ic iu l
s u p r e m e s t e s f îr ş it u l u n u i e r o u c a r e n - a p u t u t s ă a c c e p t e p i e r d e r e a lib e r t ă ţ ii proprii,
u m ilin ţ a ş i n ic i s f îr ş it u l s t a t u lu i s ă u .

82î.Hr. 4 4 î.Hr. 1 87 d.Hr. 106 d.Hr.

. ----------------- I _______________________________ îl________ w «

M1
168
(
1
Perioada i
domniei
lui ? ? ? 1
r ' Perioada 1
domniei
lui ? ? ? 1
 ^ ---------------------------------------------- ------------------------------------- epoca ANTICĂ • GETO-DACII

VI. Descifrează sensul următorilor termeni:

tezaur
CENTRALIZARE ARMISTIŢIU
1... .... ... - -v."-.-.-
REGAT | REUNIFICARE ABOLIRE

CETATE j SANCTUAR .O R |

V. Ordonează cron o lo g ic u rm ătoarele evenim ente:

a) Decebal - rege al dacilor;

b) a m e s t e c u l lu i B u r e b i s t a în c o n f lic t u l
intern ro m a n d in t r e C a e s a r ş i P o m p e i ;
c) apariţia p r im e lo r f o r m a ţ iu n i s t a t a l e .

.............■....................- »- -

a) S c o r i lo - r e g e a l d a c ilo r ;
b ) d o m n ia îm p ă r a t u lu i r o m a n T r a i a n ;
c) in a u g u r a r e a C o lu m n e i lu i T r a i a n la
Rom a.

a ) s t ă p în i r e a r o m a n ă în D a c i a ;
b) B u r e b is t a - r e g e a l d a c il o r ;
c ) p rim u l r ă z b o i a l îm p ă r a t u lu i T r a i a n c u d a c ii.

VI. Compară hărţile de mai jos. Identifică asemănările şi deosebirile.

^arta Daciei, pe timpul lui Burebista Dacia în timpul conducerii lui Decebal

169
ISTORIA ROMÂNILOR

VII. Recun oaşte personalităţile din im agini ş i d e sc rie -le portretul, utilizînd
su rse le istorice.

VIII. în baza inform aţiilor sup lim entare, s c r ie s c u rte p o ve stiri despre:
a. regii geto-dacilor Burebista şi Decebal;
b. Sarmizegetusa - capitala statului dac;
c. spiritualitatea geto-dacilor.

IX. G ă se şte în im agine san c tu a ru l c irc u la r de la S a rm iz e g e tu sa .

 Romanizarea
^ • Creştinarea
 ISTORIA RO M ÂN ILO R

FORMAREA PROVINCIILOR
ROMANE

^ ^ o U ^ SVS

D A C IA

C o lo n ia D a cica
;m IO Ruinele unui castru roman
iro e sm is .
de la Drobeta
D A C IA s 1 \
'IN FER IO R
D urosforum Enormul Imperiu Roman a
Q j A impus intr-un timp foarte
O ^ T ro p a e u m ^
M O E S IA Traiam  sturt populaţiei Dadei legile
şi modul de viaţă roman.
Harta administrativă a Daciei romane din anul 123

OO

a. Examinează harta la b. Alcătuieşte un tabel

Ceto-dadi reprezentau po­
temă şi numeşte cronologic al eveni- ţ
pu laţia m ajoritară a pro-
provinciile romane. mentului studiat. vin dei. Treptat, in tonvie-
ţu ire cu rom anii, ei s-au
p jE x p u n e cel mai
c. Alege din text adaptat la condiţiile impuse
noţiunile pentru a impresionant moment
al lecţiei. de coloniştii romani.
formula cîteva idei
despre dezvoltarea ,§/Formulează o concluzie Scrie o povestire pe
Daciei.
generală la tema studiată. baza unei im agini la
T s a s cra rss K s j
această temă.
f. Explică cum se in­ g. Alcătuieşte un comenta­
tegrau geto-dacii în riu despre stăpînirea roma Conturează o hartă a
civilizaţia romană. nă în Dobrogea şi Dacia. D aciei romane, indi-
cînd oraşele principale.
Administrarea Daciei
împărţirea provinciei în Schimbarea denumirii
romane în timpul Iul Trnlnn
Dacia Porolissensis, provinciilor: Dacia Porolissensis,
Inferior şi Superior Dacia Apulensis, Dacia MalvenşjŞ

Traian, după cuceri­
reaDaciei, adusese o
mulţime foarte m a re
ie oameni din toate
colţurile lu m ii ro m a n e
pentru popularea
oraşelor şi cultivarea
ogoarelor.
Eutropius,
Breviar
-------------------- ------------------ EPOCA ANTICĂ • DACO-ROMANII
1. DOBROGEA-PRIMUL SPAŢIU GETO-DACSUB
STAPINIRE ROMANĂ
F iin d I n t e g r a t ă în a. 2 9 -2 8 Î . H r . în S ta tu l R o m a n ,
Dobrogea s e a fla fo rm a l s u b s t ă p în ir e a R e g a tu lu i T r a c ilo r
o d r i z i , t u t e la t d e R o m a . în a . 4 6 d . H r . , R e g a t u l o d r iz il o r
a fo st c u c e rit ş i t r a n s f o r m a t în provincie romană.
D o b r o g e a a . f o s t i n c l u s ă în p r o v in c i a Moesia Inferior. M a i
t î r z i u , ş i p a r t e a d e e s t a M u n t e n ie i, s u d u l M o ld o v e i ş i
p a rte a de s u d - e s t a T r a n s ilv a n ie i a u fo s t in c lu s e în
a c e e a ş i p r o v in c ie .
R o m a n i i a u t r a n s f o r m a t C î m p i a D u n ă r ii în t r - o r e g i u n e
p u t e r n ic ă , b in e în t ă r it ă . A u fo s t c o n s t r u it e o r a ş e le
Troesmis, Durostorum, Tropaeum Traiani, în c a r e , c a ş i
î n c e l e g r e c e ş t i d e p e lito r a l, a u f o s t d i s l o c a t e g a r n i z o a n e
r o m a n e . D u n ă r e a e r a p a t r u la t ă în p e r m a n e n ţ ă d e o f lo t ă
s p e c ia lă de r ă z b o i, c o n t r o lîn d u - s e a s tf e l în t r e a g a
r e g iu n e .
P e n tru e x tra g e re a z ă c ă m in t e lo r , a p ie t r e i, a s ă r ii,
p r e c u m ş i p e n t r u e f e c t u a r e a c o n s t r u c ţ iil o r a u f o s t a d u ş i
m e s e r i a ş i d in I m p e r iu , c a r e lu c r a u ş i l o c u ia u a lă t u r i d e
d a c i . A s t f e l , g e t o - d a c ii d in p r o v in c i a M o e s i a I n f e r io r a u
fo st p r im ii c a r e ş i-a u în s u ş it u n nou m od de v ia ţ ă ,
i n t e g r î n d u - s e lu m ii r o m a n e .
2. FORMAREA PROVINCIEI DACIA
P r o c e s e s i m i l a r e s - a u p r o d u s ş i în p r o v i n c i a r o m a n ă
n u m it ă Dacia Felix ( D a c i a f e r i c i t ă ) . E a a f o s t în f iin ţ a t ă
p r in t r - u n d e c r e t im p e r ia l d e la 11 a u g u s t 1 0 6 d .H r . N o u a
p r o v i n c i e c u p r i n d e a in t e r io r u l a r c u l u i c a r p a t i c ( T r a n s i l ­
v a n ia , fă ră p a rte a de s u d - e s t ,* B a n a tu l şi v e stu l
M u n t e n ie i) . P r o v in c ia e r a c o n d u s ă d e îm p ă r a t , r e p r e ­
z e n t a t d e u n d e l e g a t c u a t r ib u ţ ii m ili t a r e , a d m i n i s t r a t i v e
ş i ju d e c ă t o r e ş t i.
P r o v i n c i a a c u n o s c u t m a i m u lt e r e s t r u c t u r ă r i a d m i n i s ­
t r a t iv e . î n a . 1 1 8 - 1 1 9 , îm p ă r a t u l Hadrian a îm p ă r ţ it D a c i a
î n d o u ă p r o v in c i i: Dacia Inferior ( c a r e c u p r i n d e a O l t e n i a
şi p a rte a d e s u d - e s t a T r a n s i l v a n i e i ) ş i Dacia Superior ( în
li m i t e le c ă r e i a in t r a u B a n a t u l ş i c e a m ai m a re p a rte a
T r a n s i l v a n i e i ) . în a . 1 2 3 , H a d r i a n a f o r m a t o a t r e ia p r o ­
v in c ie , Dacia Porolissensis, c e c u p rin d e a p a r t e a d e n o rd
a T r a n s ilv a n ie i d e s p r in s ă de D a c ia S u p e r io r . U lt im a
r e o r g a n i z a r e a D a c i e i a a v u t lo c în a . 1 6 8 .
173
ISTORIA RO M Â N ILO R

Romanii, biruitorii dacilor, au fost în această privinţa

de un perfect cavalerism, recunoscînd atît pe Columna
lui Traian, cît şi altfel, toate calităţile, nu numai de eroism
sălbatec, dar şi de respectabilă civilizaţie, ale geto■
dacilor. Chiar un personaj aşa de impresionist cq
Ovidius, pentru care, în amărăciunea exilului lui, geţii
sînt aspri, cruzi, hirsuţi, murdari, ba chiar stupizi -
aceasta pentru că fac glume p e socoteala poetului, care
Ie ţine discursuri latine [ . . . ] , nu crede ridicol şi zadarnic,
ca, după ce le-a învăţat limba, să le facă poeme în limba
lor şi să le cucerească admiraţia, simţindu-se mişcat de
sincera şi grava lor mulţumire.
Vasile Pârvan, G e tic a

Ruinele podului de la Drobeta

Traian făcu un pod de piatră peste Istru, pentru care nu găsesc cuvinte ca să-l
admir aşa cum s-ar cuveni. Sînt, în adevăr, şi celelalte lucrări ale lu i minunate;
acesta e m ai presus de celelalte: stîlpii, douăzeci la număr, sînt făcuţi din piatra
cioplită în patru muchii; înălţimea lo r e de 150 de picioare [unitate de măsură
romană egală cu 29,6 cm], fără temelie, ia r lăţimea de 60; aceşti stîlpi, care sînt
departe unul de altul la 170 de picioare, sînt îm preunaţi prin arcuri. Cum să nu se
minuneze cineva de cheltuiala făcută cu ei? Cum să tiu se m ire de felul în care ei
au fost puşi, fiecare într-un fluviu cu apă aşa de m ultă şi cu atîtea vîrtejuri, într-o
albie plină de nămol? Că doar apa n-a putut fi abătută! ...C u cît fluviul aici se
îngustează, mai mult coborînd dintr-o întindere m are ş i curgînd apoi spre alta, eu
atît el se face m ai repede şi m ai adînc, încît şi acest lucru face ca greutatea zidii'1
unui pod să fie şi mai mare. Dar şi aceasta învederează geniul lui Traian.

174 Dio Cassius, Is to ria roman3

 ~---------------- ---------„EPO CA ANTICĂ « DACO-ROMANII

3. C O L ° N |2 A REA Ş| O R G A N IZ A REA MILITTXRĂ

A PROVINCIEI
In t im p u l s t ă p î n i r i i r o m a n e , t e r it o r iu l a c u n o s c u t o
c o l o n i z a r e m a s i v ă . P ă m în t u l a f o s t îm p ă r ţ it v e t e r a n ilo r ş i
c o l o n i ş t i l o r r o m a n i, c a r e lo c u ia u în s a t e a lă t u r i d e g e to -
d a c i . R e g i u n i l e a u r i f e r e a l e M u n ţ ilo r A p u s e n i a p a r ţ in e a u
d i r e c t im p e r iu l u i ş i a d u c e a u R o m e i p ro fitu ri u r i a ş e .

Mobili daci închinmdu-se C a p it a la provinciei e r a o ra şu l Colonia Dacica, c ă r u i a i

lui Traian. Relief de pe
C olum nă
Plin p e n e tra ţia r o m a ­
nă nu s-a n ă s c u t u n
p o p o r nou, c i u n p o p o r
s - a r e d a t u lt e r io r n u m e l e v e c h i Sarmizegetusa. R o m a n ii
a u î n t e m e i a t ş i a lt e o r a ş e , u n e le d in t re e le p e lo c u l v e c h ilo r
a ş e z ă r i d a c i c e s a u p e lo c u r i n o i, u n d e a u e d if ic a t t e m p le ,
a m f i t e a t r e , p ie ţ e ş i b ă i p u b lic e .
R o m a n i i a u fo r t if ic a t g r a n iţ e le p r o v in c ie i n u m it e limes
ş i a u a d u s a i c i o a r m a t ă i m e n s ă d e c ir c a 3 5 0 0 0 d e m ilitari,
ce a lc ă t u ia a 1 2 - a p a r t e d in t o t a lu l a r m a t e i im p e r ia le ,
d i s l o c a t ă în c e le 1 0 0 d e p r o v in c i i a l e R o m e i. P e n tru

vechi s-a m o d ific a t p rin a p ă r a r e a l i m e s u lu i r o m a n a u f o s t c o n s t r u it e castre d in

în rîu rire a a lt u ia m a i
nou.
George Călinescu

Monedă de bronz a
împăratului Traian cu
imaginea Victoriei ţinînd
scut pe care este scris
M'ctoria Dacica’’

limes
castru
provincie
civilizaţie
romană
r
IMOHIA ROMANII OP_____________— --------------- —
R O M A N IZA R E A G E T O -
DACILOR
Harta administrativă a Daciei romane din anul 168
a. Indică pe hartă
teritoriul Daciei
romane către a. 271.
c. P las ează pe linia
tim p u lu i p rin c ip a ­
lele d ate isto rice la
tem ă şi arată
sem n ific aţia lor.
s u f ° " ’ P arâp ro « -
dlfl ,m an w riiî"
f i i , 1' 6 P'oWncll
a e '^Periului.
176
b. D e m o n s tre a ză
im p o rta n ţa s u rs e lo r
latin e s c ris e din
p ro v in c iile D a c ia şi
M o e s ia ca iz v o r al
p ro c e s u lu i de
ro m a n iza re.
d. Explică
cum s-a produs
romanizarea Daciei.
f. Descrie succint
factorii rom anizării
geto-dacilor.
Portret al unei familii din
perioada daco-romanâ
' u i n te cauză Grecia şi pro­
vincia Africa nu au fost ro­
m a nizate?
' Civilizaţia greacă era superi­
oară celei rom ane ş i a stăvilit
acest proces, ia r in provincia
A frica s u p e rio rita te a vieţii
rom ane ş i colonizarea roma­
nă nu au dat ro ade, întrucit
vlocalnicii vieţuiau separat.
în c e p e u n ese u cu
v e rs u l: „ Vin din mun­
ţ ii L a tin ie i...” de Gr. VienJ.
D escrie re la ţiile din­
tre oa m e n i din satele
ş i oraşele D a ciei romane.

Romane, ia aminte:
să stăpîneşti popoarele
s u b puterea ta; înde­
letnicirea ta va fi să
impui tuturor pacea;
să-i cruţi pe cei supuşi
şisă-ibiruipe cei trufaşi. p o p u l a ţ i a a u t o h t o n ă C h L ^ f ^ ? ' d e c o n l u c r a r e c u
t o t spaţiul q e t o d ^
Vergiliu, Eneida
Zeiţa Abundantia.
Statuetă romană de bronz
descoperită la Apulum
Au făcut romanii rău
Popoarelor cărora, du-
Pă ce le-au supus, le-au
impus legile lor? Nu
trăiau oare rom anii sub
Propriile lor legi pe care
ie împrumutau altora?
Făcîndu-se ceea ce s-a
făcut, cu omenie aducă­
toare de recunoştinţă,
Qtunci toţi cei care ţi-
neau de puterea rom a-
nQau fost asociaţi la
cetate şi au devenit
cetăţeni romani.
Sfîntul Augustin,
^etatea lui Dumnezeu
-E POCA ANTICĂ • DAPO.pnM AN||
i - C O N D ir i|lE R O M A N IZ Ă R II
271), fer în Dobrogea a durat o “ f 65 de ani (a. 1 0 6 -
în consolidarea stăDînirii ^ * Pt -f 265 de ani- d r e s a ţ i
promovat dacic’ romanii a“
d e 'a în c e p u t u l s t ă p în ir ii, în
romanizare s "a d e sfă şu ra t p ro ce su l de
principalele au f S °°ndilii' din,re care
ro ~ “ i ° df a ? a masivă 5' organizată a provinciilor cu
ad u se ^ el®mante etnice vorbitoare de limbă latină,
aduse sau venite benevol din alte provincii;
- convieţuirea strînsă dintre localnici şi colonişti;
superioritatea culturii şi civilizaţiei romane fată de
cultura şi civilizaţia geto-dacilor;
- nivelul destul de înalt al civilizaţiei geto-dace,
capabilă să-şi altoiască cultura şi ordinea socială romană.
2. FACTORI HOTĂRÎTORI Al ROMANIZĂRII
Principalul factor al romanizării a fost limba latină
introdusă în administraţie şi impusă ca mijloc de
comunicare cu băştinaşii. Geto-dacii au însuşit latina de
la mulţimea de colonişti aduşi în provincie de către romani,
în afară de colonizarea organizată, în Dacia au venit, în
mod neorganizat, mulţi latinofoni, care urmăreau interese
economice. Chiar şi veniţii care nu cunoşteau latina s-au
văzut nevoiţi să o adopte ca mijloc de comunicare. Nu în
ultimul rînd, căsătoriile mixte şi-au avut şi ele rolul în
procesul de romanizare.
Un factor important al romanizării l-a constituit orga­
nizarea politico-administrativă romană. Geto-dacii au
trebuit să colaboreze cu noua administraţie romană,
recurgînd, desigur, la limba latină. Pentru a prospera, o
parte dintre băştinaşi s-au pus chiar în serviciul autorităţilor
R o m a n iz a re a g eto -dacilo r s-a înfăptuit la fel prin
interm ediul armatei. înrolaţi cîte 25 de ani în armata
rom ană, dacii deveneau veterani şi ajungeau să vorbeas-
r ă fluent limba latină şi să gîndească ca romanii. Propa-
nptori activi ai civilizaţiei rom ane erau militarii şi veteranii
care se stabileau cu traiul în Dacia, deţinînd diverse funcţii
în sistem ul administrativ.
177
 ISTORIA ROMÂNILOR

Mască romană descoperită

la Sarmizegetusa Dacica

Ruinele unui cartier de locuinţe

din oraşul Tomis (astăzi Constanţa)

M-am născut în Neapolis din Siria, cea cu străzile

largi, dar Tomis e cetatea care m-a onorat mai mult.
A cest oraş m-a văzut încununat cu coroana de aur şi
îmbrăcat cu veşmînt de purpură mai mult decît orice
alt muritor.
In s c r ip ţie de la Tomis

Legislaţia V I Limba Viaţa

romană > A* latină ^ ^culturală
— A—
V
\
V
FACTORII A . a
> /

ROMANIZĂRII — V- 1
/
&
<

---- A -----
1

-y -
Y
Armata y V Viaţa y VColonistii
Locuitori ai Daciei care
religioasă ix K
adoptă îmbrăcămintea
romană

178
 EPO CA ANTICA » DACO -ROM ANII

3. FACTORI AUXILIARI Al R O M A N IZĂ R II

Un focar puternic al rom anizării au fost o ra ş e le .
Romanii au fost cei care au instituit adevărata viaţă urbană
în Dacia. Ei au dezvoltat vechile oraşe şi au construit
multe oraşe noi, care erau colonii şi municipii. A pu lu m
(Alba-lulia) era oraşul cel mai populat şi cu cea mai mare
importanţă economică. Fiind centre de producţie şi de
schimb sau reşedinţe administrative şi militare, oraşele
erau animate de o intensă viaţă publică, ce se desfăşura
prioritar în limba latină. Civilizaţia urbană romanizată a
invadat în permanenţă împrejurimile.
Din raţiuni politico-ideologice, romanii au distrus toate
centrele religioase ale geto-dacilor, impunîndu-le propriile
Jupiter. Simbol roman sim boluri şi zei. în treag a via ţă re lig io a s ă (slujbele,
preluat de populaţia ceremoniile) era oficiată de către preoţi romani numai în
dacică romanizată limba latină.
Şi le g is la ţia ro m a n ă a contribuit la intensificarea
procesului de romanizare. E d ictu l im p e ria l din a. 312
acordă cetăţenia romană practic tuturor locuitorilor liberi
din imperiu. Ca urmare, şi locuitorii din Dacia şi Moesia
au devenit cetăţeni romani cu drepturi depline.
Pentru a putea avansa, geto-dacii fie militari, fie
funcţionari trebuiau să cunoască viaţa culturală rom ană.
Pe teritoriul Daciei şi al Dobrogei arheologii au descoperit
circa 4 0 0 0 de inscripţii în limba latină (pietre funerare,
tăbliţe scrise etc.). Pe unele din ele numele incizate ale
defuncţilor reprezintă îmbinări de nume dacice şi romane,
dovadă a faptului că băştinaşii însuşeau modul de viaţă
0 familie de daco-romat al romanilor, contopindu-se cu ei.
fnBrucla. Medalion
'Unerar din Dacia roman Pentru a opri invazia barbarilor, împăratul Aurelian a
retras între anii 2 7 1 -2 7 5 armata şi administraţia romană
la sud de Dunăre, lăsînd la nord de marele fluviu o lume
puternic romanizată, numită daco-romană. în veacurile
următoare, s-a produs consolidarea etnică şi lingvistică
a populaţiei daco-romane. De data aceasta, daco-romanii
au contribuit la romanizarea altor etnii.

o r în cadrul Imperiului Roman teritoriile geto-dacice

u J J au fost supuse unui proces puternic de romanizare.
veteran G eto-dacii au adoptat lim ba latină, cultura, credinţele
colonist şi obiceiurile romanilor.
■"omanizare o r R o m a n iz a re a g e to -d a c ilo r a s ta t la b a z a în d e lu n ­
edict imperial g a tu lu i p ro c e s d e fo rm a re a p o p o ru lu i rom ân.

179
 ISTO R IA RO M Â N ILO R

GETO-DACII LIBERI

Familie de daci,
începutul sec. II î.Hr.

în se a m n ă tă aici unde
locuim noi Troian vroia... ,

(i§ )

a . G ăseşte pe hartă b. Com pară viaţa geto-

zo nele unde locuiau dacilor liberi cu viaţa
geto -dacii liberi. Ai aflat deja cine erau geto-
altor popoare.
dacii liberi şi unde locuiau ei?

c . Explică influenţa
d. Selectează C e ai remarca dacă ai
rom ană asupra face o călătorie imagi­
m odului de viaţă al inform aţii despre
nară într-o localitate a geto-
geto-dacii liberi şi
geto-dacilor liberi. d a cilo r liberi?
scrie o comunicare.
Caracterizează cîteva
f. C om entează şi conti­
g. Plasează pe linia obiecte sau ocupaţii
nuă fraza: „G eto-dacii
tim pului principalele din casele părinţilor, bune­
liberi nu renunţă la ca­
date istorice la tem ă şi ilor, rudelor, care ar putea
uza eliberării teritoriilor m ă rtu risi despre păstrarea
arată semnificaţia lor.
cucerite d e T ra ia n ”. tra d iţiilo r geto-dacilor liberi.

1 117 d.Hr. 1 5 6 - 1 5 7 d .H r .

Incursiuni ale geto-dacilor

liberi asu pra romanilor

180
 EPOCA ANTICĂ DACO-ROMANII

1. CINE ERAU GETO-DACII LIBERI?

Monedă romană cu efigia
împăratului Traian
După m o a rte a lu i
Traian ( a n u l 117),
împăratul H a d ria n a
rechemat a rm a te le d in
Asiria. A în c e rc a t s ă
facă acelaşi lu c ru ş i în
Dacia, d a r l-a u o p rit de
la aceasta p rie te n ii săi,
ca nu cu m va s ă fie d a ţi
pe m îna b a rb a rilo r o
O p a r t e a p o p u la ţ i e i g e t o - d a c i c e c e l o c u i a în C r i ş a n a ,
M a r a m u r e ş ( T r a n s ilv a n ia ) , c e n t ru l ş i n o rd u l M o ld o v e i a u
ram as în a fa ra s t ă p în ir ii r o m a n e . A c e a s t ă p o p u la ţ ie
a lc a t u ia g ru p u l geto-dacilorliberi. în r e g i u n ile d in C r i ş a n a
ş i M a r a m u r e ş l o c u i a u t r ib u r ile d a c i l o r m a r i. C u r s u l s u p e ­
r io r a l N is t r u lu i ş i n o r d u l M o ld o v e i e r a u p o p u la t e de
costoboci. în r e g iu n ile s u b c a r p a t ic e d e e s t lo c u ia u carpii.
Pe a m b e le c u r s u r i d e jo s a le N is t r u lu i e r a u ră s p în d iţ i
tyrageţii. î m p r e u n ă c u c a r p ii ş i g e ţ ii, a c e ş t i a p o p u la u , d e
a s e m e n e a , ş i s t e p e l e d in n o r d u l M ă r ii N e g r e p î n ă la rîu l
N ip r u .
2. M O DUL DE VIAŢĂ AL GETO-DACILOR LIBERI
G e t o - d a c i i lib e r i d u c e a u u n m o d d e v i a ţ ă t r a d iţ io n a l:
l o c u i a u în c o m u n it ă ţ i r u r a l e , s e o c u p a u c u a g r ic u lt u r a ,
c r e ş t e r e a v it e lo r, p r a c t i c a u m e ş t e ş u g u r i l e c a s n i c e (o lă r it u l,
t o r s u l, p r e lu c r a r e a m e t a le lo r e t c .) . S u rse im p o r t a n t e
p e n tru a s ig u r a r e a s u b z is t e n ţ e i c o n tin u a u să r ă m în ă
v î n a t u l , c u l e s u l p o m u ş o a r e l o r , p e s c u i t u l ş i a l b in ă r i t u l.
V e c i n ă t a t e a s c i ţ i l o r ş i a a lt o r p o p u la ţ i i n o m a d e , p r e c u m

mulţime de c e tă ţe n i şi p re ze n ţa I m p e r iu lu i R o m a n la n o r d d e D u n ă r e , i- a u

barbari. d e p r i n s p e d a c i i lib e r i c u a r t a r ă z b o i u l u i . G e t o - d a c i i lib e r i

Eutropius, Breviar e r a u o r g a n i z a ţ i în u n iu n i t r ib a l e .

3. DACII LIBERI ŢIN PIEPT EXPANSIUNII ROMANE

în t o c m a i c u m r o m a n ilo r n u le l i p s e a i n t e r e s u l d e a - i
s u p u n e , t o t a s t f e l ş i g e t o - d a c ii lib e r i n u r e n u n ţ a u la i d e e a
e lib e r ă r i i te r it o r iilo r c u c e r i t e d e T r a ia n . E i în t r e p r in d
i n c u r s i u n i în p o s e s i u n i l e r o m a n e , m a i a l e s în a n ii 1 1 7 - 1 1 8
şi 1 5 6 -1 5 7 . R o m a n i i , la r în d u l lo r, a u r id ic a t în a fa ra
h o t a r e l o r im p e r iu l u i ( în M o ld o v a ş i M u n t e n ia ) u n s i s t e m
Urr>3carpică
d e v a l u r i d e p ă m î n t ş i le m n , c u n o s c u t e s u b d e n u m i r e a
Cul°arte zoomorfe
de valurile lui Traian. E i a u p l a s a t f o r m a ţ iu n i m ili t a r e în
m a i m u l t e lo c a l it ă ţ i: C a r t a i , B î t c a D o a m n e i ş i S o b a r i .
D a c ii liberi în tre ţin e a u cu rom a n ii ra p o rtu ri politice şi
e c o n o m ic e . P ro d u s e le şi m o n e d a ro m a n ă e ra u re cu ­
n o s c u te în ce le m ai în d e p ă rta te a ş e ză ri ale d a c ilo r liberi.
carpi
tyrageti cw Geto-dacii liberi, de asemenea, au fost supuşi
costoboci I U ) romanizării, contribuind la extinderea ariei de
daci liberi formare a poporuluiromân.------------------------------------- --

181
 ISTORIA ROMA N ljO L

2 0 ( CREŞTINAREA DACO.
-------* romanilor

a. Calculează cîte
b. Numeşte sursele
secole şi cîte milenii
istorice referitoare
au trecut de la apariţia
la răspîndirea
primelor comunităţi
creştinismului în \ A lc ă tu ie ş te o mică
creştine în spaţiul ’
Dobrogea şi Dacia. .— p o v e s t ir e despre
românesc.
m a rtirii creştin i din spaţiul
■d- Ce cauze au deter- d a c o - r o m a n . Foloseşte
c. întocmeşte o listă de
cu n o ş tin ţe le tale de istorie
termeni creştini de | minat înlăturarea reli­
giilor păgîne şi răspîn­ un iversală.
origine latină care s-au
păstrat în limba română. direa creştinismului în JIPŞ} Depistează în biserica
j spaţiul românesc:?
d in lo c a lita te in
m a ţii d e s p re fnceptf«J
c r e ş t in is m u lu i 0 C°
__-Cum sint îngrijite ele? desen e p e pereţi etc.)-
sf- sec. III d.Hr.
313 d.Hr.
1
Edictul de la Mila11® ,
182 " ---------------- ---------

Simboluri creştine din
complexul religios de la
Basarabi (jud. Constanţa)
Priviţi pe faţa păm în-
tului. Veţi vedea, poate,
cetăţi fără ziduri, fă ră
legi, veţi întîlni popoare
care nu cunosc scrie­
rea şi întrebuinţarea
j banilor, dar un p o p o r
fără Dumnezeu n-a
întîlnit încă nim eni.
Plutarh
Opaiţul de la Luciu,
Ialomiţa, sec. IV
Atunci şi Ulfilas, epis­
copul goţilor... a in ­
ventat litere gotice, a
tălmăcit sfintele scrip­
turi în lim ba g o ţilo r şi
s-a pregătit sâ-i înveţe
Şi pe ceilalţi b a rb a ri
sfintele învăţături.
Pătimirea Sf. Nichita
d a c o S. r o m  n A c r e ş t in is m u l u i î n s p a ! ' u l
p rin s b c \\ m ^ u ^ tf ^ cre?tine a u a p ă ru t în D a c ia ro m a n ă
c r e s tin k m T n ln S ă d ° V e z i c e r t e d e s P re Pătrunderea
c u s e c ! IV n ° rd dG ° U n ă re « “ n u m a i în ^ p î n d
V 6 C ^ * e . c r e d in ţe p o lit e is t e c u c r e d in ţ a în
i» . u' n o u a r e ,ig ie c r e ş t i n ă a d e v e n it tot m a i a p r e -
°a d ° ™ u n t o r ii d e r î n d - d a r n u e r a în g ă d u it ă d e
ri a j . A d e p ţ ii n o ii re lig ii a v e a u d e su p o rta t p e r s e c u ţ ii
d in p a r t e a u n o r îm p ă r a ţ i c a D io c le ţ ia n , D e c i u s , G a le r iu ,
d a r ş i a r e g e lu i v iz ig o ţ ilo r A t h a n a ’r ic . în S c y t h ia M in o r
( D o b r o g e a ) s e c u n o s c u r m e a le e x is t e n ţ e i u n o r c r e d in ­
c i o ş i m a r t ir iz a ţ i. I n s c r i p ţ iile g r e c e ş t i s a u la t in e d e s ­
c o p e r it e în bazilici, p e lă z i m o r t u a r e e t c . a d u c la lu m in a
z i l e i m a i m u lt e n u m e d e m a rtiri p e r s e c u t a ţ i în a c e l e
Pasicrate, Valention, luliu Veteranul, Nicandru,
t im p u r i:
Marcian, Hesichius, Chirii, Chindeas, Tasios ş . a . C e le
m a i m u lt e d in t re e le s - a u p ie rd u t în n e g u r a v re m u rilo r,
d a r c r e d in ţ a în I s u s H r is t o s s - a p ă s t r a t c u o u lu ito a re
p u t e r e p în ă în z ile le n o a s t r e .
2 . C R E Ş T I N A R E A D A C O - R O M A N I L O R ÎN
SEC. IV-VI
Răspîndirea creştinismului atîtîn Scythia Minor, cîtşi
în lumea daco-romană de la nord de Dunăre a cunoscut
un adevărat avînt după promulgarea în a. 313 d.Hr. a
Edictului de la Milano, prin care împăratul Constantin cel
Mare acorda libertate de credinţă creştinilor. Comunităţile
creştine se înmulţesc, în timp ce păgînismul începe să
piardă teren. w .. . ... . .
în cetăţile de pe malul drept al Dunării şi de pe litoralul
Dontic au fost descoperite pînă în prezent urmele a zeci
de bazilici şi locaşe creştine, multe din ele la Tomis Histria
Tropaeum Traiani etc. Dovadă a faptului ca creştinismul
şi-a continuat existenţa sînt şi bisericuţele rupestre de la
^ L a ^ n o rd ^ d e Dunăre este cunoscută activitatea de
mistonar a lui Ulfilas, care a tradus şi a predicat Biblia in
S goţilor. Alţi misionari (Niceta, zis şi Romanuf, Sava
Totul) cad vic imă în a. 372 persecuţiilor anticreştine
întreprinse de către regele vizigot Athanaric.
183
ISTORIA ROMÂNILOR

Creştinarea poporului român s-a făcut în condiţii particulare.

Creştinismul a pătruns în Dacia încă în secolele Il-lII. în secolele
IV—VI, populaţia daco-romană s-a convertit în număr mare la
noua religie, dovadă fiind numeroasele obiecte creştine
descoperite pe teritoriul fostei provincii romane Dacia, precum
şi în afara ei (în Moldova şi Muntenia). Cele mai importante
cuvinte cu semnificaţie creştină din limba română sînt de origine
latină. Creştinarea daco-romanilor nu a fost însă urmarea unei
acţiuni misionare sprijinite de imperiu sau de către un rege
barbar. Ea nu s-a făcut prin constrîngere sau din iniţiativa unui
conducător. A fost o răspîndire liberă, care decurgea din
continuitatea legăturilor acestei populaţii nord-dunărene cu
Imperiul Romano-Bizantin.

Simbol creştin descoperit pe

o stelă în Dobrogea, care
atestă continuitatea popu­
laţiei daco-romane, sec. IV

Bazilica de la Tropaeum Traiani, Adamclisi. Reconstituire

Potrivit tradiţiei creştine, Sfîntul Apostol Andrei a

fost unul din cei 12 apostoli, care au primit poruncă să
răspîndească învăţătura lui Hristos „în toată lumea”,
„la toate neamurile”, „pînă la marginea pămîntului”.
Sfîntul Apostol Andrei a primit misiunea de a pre­
dica Evanghelia în „pustiurile scitice” din Dobrogea
şi dintre Carpaţi şi Nistru. în condiţii foarte grele, de
prigoniri şi persecuţii, predica Sfîntului Apostol Andrei
în Sciţia Mică a contribuit la atragerea strămoşilor
noştri la creştinism. în urma lui a lăsat mulţi ucenici,
care i-au continuat opera de creştinare. Sfîntul Andrei
a murit ca martir în oraşul Patras, fiind răstignit pe o
cruce de lemn de măslin în formă de X (Crucea
Sfîntului Apostol Andrei).
Apostol Andrei
184
S f.
 EPOCA ANTICĂ « DACO-ROMANII

3 . M Ă R T U R II ALE C R E Ş T IN IS M U L U I T IM P U R IU
R ă s p î n d i r e a t im p u r i e a n o ii religii creştine la n o r d d e
D u n ă re e ste c o n f ir m a t ă ş i d e te r m in o lo g ia d e o r ig i n e
la t in ă :D um nezeu - Domine Deo; creştin - chnstianus;
în g e r—angelus; biserică - basilica; cruce —c ru x—cruciş,
s fîn t — sanctus, m artir —martyr.
Existenţa creştinilor în spaţiul carpato-danubian este
dezvăluită şi de descoperirile arheologice. Cel mai
cunoscut obiect creştin este un candelabm de la Biertan
(lîngă Sibiu) din sec. al IV-lea, pe care este incrustată
monograma lui Hristos, adică literele greceşti XP, şi
Candelabrul de la Biertan, inscripţia latină: Ego Zenovius votu m p osu i(Eu, Zenovius,
sec. IV am pus ofrandă). S-au găsit, de asemenea, zeci de opaiţe,
vase de lut cu semnul crucii, geme cu imaginea „Bunului
păstor” (Mîntuitorul).
D ar cea mai importantă dovadă asupra vechimii
creştinismului în spaţiul românesc este descoperirea
b a zilicii de la Niculiţel, datată cu veacul IV. într-o ladă
mortuară au fost găsite osemintele a 4 martin creştini ale
... •.fc c . căror nume sînt cunoscute din inscripţia greacă de aici:
■
f{ m x A O £
Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos, iar pe un perete
li^ U A C IC alăturat se specifică: M artirii lu i Christos.

Inscripţia cu numele incrus­

tate a patru martiri creştini

R o m ân ism u l ş i creş­
tinismul n o s tru s în t
născute ş i crescute în
chip firesc, în ce t ş i tr a i­
nic în D acia lu i T raian.
Vasile Pârvan,
Getica

^ religie
creştina
~ gemă
martir
bazilica
candelabru
 ISTO RIA RO M Â N ILO R

21 { DACO-ROMANII Şl
* MIGRATORII

a. Stabileşte lim itele b. L o c a liz e a z ă pe

cronologice ale epocii h a rtă re g iu n ile Strămoşii romanilor se astun-
migraţiilor. p o p u la te de m ig rato ri.! deau în p ă d u ri ş i în munţi.
tS Sf9 3KSX3SSieaS
E x p lic ă c a u z e le M igratorii, oameni ai stepelor,
c. Explică sensul
evitau a teste lo tu ri greu de\
noţiunii b arb arîn d. De ce perioada m ig ra­ tontrolat, de unde puteau iij
epoca veche şi la ţiilo r mai este num ită \u şor afataţi.________
etapa actuală. epoca „tăcerii surselor”?
w m u u u L ... ,
e. De ce migratorii M e d ite a z ă la tem a:
f. Com pară procesul j
obţineau biruinţe şi ,C o d r u - i fra te cu
romanizării spaţiului
năvăleau des în ro m â n u l” .
geto-dac pînă la şi
spaţiul daco-rom an? după a. 271. Care erau ocupaţiile
lo c u ito r ilo r u n u i saţ
ţg. Care erau suferinţele şi aspiraţiile daco-rom anilor d a c o -ro m a n în epoca m i­
1
.în luptele cu num eroasele valuri barbare? g ra ţii lo r?

sec. _ sec. VII sec. VIII

ţ.

I.......: ...... Goţii

186

Atac al hunilor
Vandalii sau goţii ne
masacrează. Fortifica­
ţiile construite pe stînci,
oraşele cele m ai puter­
nice, cătunele... n-au
putut apăra pe locuitori
de turbarea barbarilor.
Ei nu au cruţat nimic...
Lanurile, viile, măslinii,
au pierit în flăcări...
Ciulinii şi mărăcinii vor
şterge curînd urma a tot
ce a trăit.
Prosper Aquitanus,
Cronică
de bronz, sec. IVd.Hr.,
s- Şestaci, Şoldăneşti,
Mărturie a trecerii hunilor
Prin spaţiul daco-roman
EPO CA ANTICĂ » DACO-ROM ANII
1. D A C O -R O M A N II DUPĂ RETRAGEREA
AURELIANĂ
La momentul părăsirii Daciei de către administraţia şi
armata romană, populaţia ei era de aproape un milion de
locuitori. O populaţie atît de num eroasă nu putea
nicidecum să fie evacuată în totalitatea ei, cum afirmă
unii istoriografi. Retragerea aureliană a pus începutul unei
noi etape în evoluţia istorică a daco-romanilor. De data
asta însă ei contribuie la extinderea geografică şi conso­
lidarea romanităţii. Au continuat raporturile cu romanii,
care îşi menţineau stăpînirea asupra malului drept al
Dunării. Uneori stăpînirea romană era refăcută (în sudul
Olteniei şi în Banat), cum a fost în timpul lui Constantin
cel Mare (sec. IV) şi lustinian (sec.VI). Constantin cel
M are a construit un pod peste Dunăre în dreptul localităţii
Sucidava, a întem eiat o episcopie creştină la Tomis
(Dobrogea), unde a reconstruit şi cetatea.
Romanii stăpîneau, de asem enea, unele capete de
pod în stînga Dunării (Drobeta, Sucidava, Constan-
tiniana Daphne). De aici au continuat să pătrundă la
nord de Dunăre negustori, mărfuri, monede. Se propaga
tot mai insistent cultura romană şi religia creştină. Se
intensifică cooperarea dintre daco-romani şi dacii liberi,
care acum nu mai erau separaţi de hotarele imperiului.
Mulţi daci liberi se aşază cu traiul în fosta provincie, iar
daco-romanii pătrund în spaţiul dacilor liberi. Pe aceste
căi se produce extinderea romanităţii, astfel încît dacii
liberi devin treptat vorbitori de limbă latină. Faptul a fost
determ inat şi de răspîndirea creştinismului în limba
latină.
2 . D A C O -R O M A N II Şl PRIMELE VALURI DE
MIGRATORI
Timp de un mileniu (secolele III—X III) se derulează
epoca marilor migraţii în spaţiul românesc, ceea ce a făcut
ca autohtonii romanici aproape să nu fie pomeniţi în
izvoarele istorice, care semnalau mai mult cataclismele
vremii decît viaţa popoarelor paşnice.
Primii din seria popoarelor migratoare au fost goţii,
care au dominat vreme de un secol (a. 2 7 5-3 76) regiunea
de la răsărit de Carpaţi şi cîmpia Dunării de Jos. Populaţia
daco-romană le plătea dări în produse.
187
ISTORIA ROMÂNILOR

Obiecte din tezaurul „Cloşca cu puii de aur”

Arta popoarelor migratoare în spaţiul românesc este ilustrată de cîteva tezaure

ce au fost îngropate în grabă din cauza pericolului năvălirilor. Unul din aceste
tezaure, supranumit Cloşca cu p u ii de aur, descoperit la Pietroasa Qud. Buzău),
este una dintre cele mai reprezentative opere din acea vreme.
în anul 378, peste teritoriul daco-romanilor au trecut hunii şi Athanaric, regele
got, s-a refugiat peste Dunăre. El a ascuns mai multe obiecte din aur la poalele
muntelui Istiţa din satul Pietroasa. Tezaurul, constituit din 22 de piese de aur
(aproximativ 40 kg), a fost descoperit în anul 1837 de doi ţărani, care l-au ţinut
ascuns, fără să-şi dea seama că deţineau cea mai mare comoară cunoscută,
pînă la acea dată, în lume. Profitînd de neştiinţa lor, un italian a cumpărat întreg
tezaurul cu preţul unei perechi de boi. în scurt timp, autorităţile statului au aflat
despre existenţa comorii şi au început operaţiunea de recuperare. Au fost găsite
12 din cele 22 de piese. în 1875, tezaurul a fost furat de la Muzeul Naţional de
Antichitate, dar hoţul a fost prins. Mai tîrziu, a fost salvat dintr-un incendiu. în
timpul primului război mondial, tezaurul a fost transferat în Rusia, de unde a
revenit în ţară, în 1956, şi în prezent este expus la Muzeul Naţional de Istorie din
Bucureşti.
 EPOCA ANTICĂ DACO-ROMANII

Una din urmele lăsate de către goţi este valorosul

0 1 a , supranumit „biciul lui
Dumnezeu”, conducătorul
hunilor. Ţinea sub stăpînire
Panoniâ, Dacia şi o parte
din Germania
(Cadru din film)
Vas-calendar, de factură
slavă, sec. III-IV
teza ur de la Pietroasa de lîngă Buzău „Cloşca cu puii de
a u r . După goţi în regiune apar hunii, care erau prima
seminţie de neam turanic, originară din stepele Asiei. Ei
au stăpînit acest spaţiu în a. 376-454. Controlul lor asupra
regiunii nu a fost efectiv, dar trecerea lor prin spaţiul daco­
român a constituit o adevărată urgie. Locul hunilor a fost
luat de gepizi, de origine germanică. Gepizii, ca şi hunii,
au locuit numai sporadic în Dacia. Fiind un neam mai
paşnic şi puţin numeros, gepizii au întreţinut legături
strînse cu populaţia băştinaşă. Dominaţia gepizilor s-a
încheiat către a. 558, prin intrarea în scenă a avarilor
turanici, care, ca şi hunii, au întreprins numeroase atacuri
asupra spaţiului dunărean.
3. SLAVII ÎN SPAŢIUL DACO-ROMAN
O influenţă incomparabil mai mare decît a grupurilor
germanice şi turanice aveau s-o exercite slavii, care s-au
stabilit în spaţiul carpato-danubian din sec. VI. După anul
602, slavii au trecut Dunărea spre sud, aşezîndu-se
statornic la sud de acest fluviu şi revărsîndu-se în Balcani.
Slavii, rămaşi într-un număr redus la nord de fluviu, au
convieţuit cu populaţia locală, sfîrşind prin a fi asimilaţi
treptat de băştinaşi. Influenţele slave s-au manifestat mai
ales în limbă. Datorită lor, limba română a căpătat unele
trăsături care o deosebesc de alte limbi romanice.
în consecinţă, romanitatea nord-dunăreană s-a
pomenit izolată de restul lumii romanice, fiind înconjurată
de populaţii slave. Bizanţul exercita doar o influenţă
indirectă asupra romanităţii nord-dunărene, filtrată de
lumea slavă sau slavizată.
Invaziile migratorilor au dezechilibrat viaţa urbană,
activitatea economică deplasîndu-se total în lumea
satelor.

r m & r După retragerea arm atei şi adm inistraţiei

UcsJ romane din Dacia, populaţia romanizată îşi conti­
nuă existenţa, preferind aşezările rurale din munţi şi
&
barbari din păduri, care îi atrag mai puţin pe migratori.
popor Contactele de natură militară, economică, culturală
migrator şi religioasă cu Imperiul Roman, de asemenea, biruinţa
& creştinismului au stimulat extinderea procesului de
extinderea
romanizării romanizare a dancilor liberi.

189
 ISTORIA ROMÂNILOR

22 ( m odul de v ia ţ ă a l d aco -
* ROMAN aLOR
Componenta daco­
română a culturii
Ipoteşti-Cîndeşti
(sec. VI-VII) a '
strămoşilor noştri a
evoluat, constituindu-se
într-o cultură materială
unitară numită Dridu
(sec. VIII-XI). Pînă în
prezent au fost atestate
pînă la două mii de
obiective arheologice ale
acestei culturi.

Obşte sătească. Reconstituire

a. Explică sensurile b. Argumentează cum

termenilor: cultură, au reuşit strămoşii
m od de viaţă, im pozit. noştri să-şi păstreze
cultura materială şi De ce din această perioadă s-au
c. Caracterizează spirituală în sec. III—VIII. păstrat puţine dovezi ale euftvni I
principalele ocupaţii materiale şi spirituale?
ale locuitorilor
d. Descrie organizarea
sedentari de pe A lc ă tu ie ş te o comu­
obştii săteşti din
teritoriul daco-roman. nicare scurtă, utiHzînd
secolele VI—VIII.
e x p re s iile : m o d de v ia ţă
s e d e n ta r; m o d de v ia ţă
e. Continuă gîndul: „în
f. Apreciază impor­ nomad.
sec. VI-VIII în spaţiul
tanţa realizărilor
carpato-dunărean au avut
culturale ale încearcă să reprezinp
loc multe transformări ...”
strămoşilor noştri. p rin tr-u n sim b o l cul­
T3SEK2
tura Dridu.
sec. VI
sec. VIII
T
Cultura Ipoteşti-Cîndeşti
Cultura Dridu
 _________________________ EPO CA AN TICĂ • P A C O-ROM ANII

I. OBŞTEA SĂTEASCĂ
în secolele VI—VII locuitorii autohtoni de pe teritoriul
vechii Dacii erau organizaţi în o b şti săteşti. Pădurile,
apele, imaşurile se aflau în p ro p rie ta te co le ctivă , iar
pămîntul arabil era în folosinţă privată. Conducătorii ei
aveau şi posesiuni private, precum şi an im a le . Ei
percepeau im p o zite le destinate plăţii tributului către
migratori, dar îşi rezervau şi lor o parte din ele. Pentru a
se apăra mai lesne, obştile săteşti se constituiau în uniuni
de obşti, care se numeau ţă ri şi erau conduse de cnezi,
ju zi, bani, voievozi etc.

2. OCUPAŢIILE DACO-ROM ANILOR

Incursiunile şi dominaţia popoarelor migratoare au
cauzat mari prejudicii populaţiei băştinaşe sedentare, au
decăzut agricultura, meşteşugurile, locuitorii se con­
centrau în regiunile apărate natural din depresiunile
montane, masivele păduroase, cursurile superioare ale
rîurilor. Începînd cu secolul al Vlll-lea însă, se produce o
înviorare a agriculturii, meşteşugurilor, comerţului, se
în comuna Dridu din introduce plugul de lemn cu brăzdar de fier. Daco-romanii
judeţul Ilfov s-au locuiau în aşezări nefortificate pe malurile unor rîuri mici
descoperit vestigii şi în codri, evitînd să se aşeze în calea migratorilor.
arheologice,
caracteristice culturii 3. DEZVOLTAREA CULTURII
materiale a populaţiei
în ciuda incursiunilor migratoare frecvente, daco-ro­
autohtone de pe
manii şi-au păstrat şi dezvoltat cultura materială şi spiri­
teritoriul românesc din
tuală. Deşi cultura daco-romanilor din această perioadă
sec.VIII-XI. Cultura
Dridu a fost răspîndită atestă mai multe influenţe culturale străine, în special,
pe o largă arie în din partea Bizanţului, descoperirile arheologice mărtu­
spaţiul carpato- risesc despre o uniform izare a culturii m ateriale a
dunărean. autohtonilor, exprimată în cultura Ipoteşti-Cîndeşti, care
din sec. VIII s-a generalizat în cultura numită D ridu.
Numeroase aşezări ale făuritorilor acestei culturi au fost
descoperite în diverse regiuni, cele mai reprezentative
fiind aşezările de la Poian (jud. Covasna), Bîtca Doamnei
“ etnos
(jud. Neamţ), Izvoru (jud. Giurgiu), Hansca (jud. Chişinău)
obşte
etc. Cultura Dridu este cel mai vechi model de civilizaţie
săteasca
creat de poporul român.
proprietate
colectivă rnra gt Daco-romanii au reuşit să păstreze o cultură
proprietate LizJ materială şi spirituală unitară, consolidîndu-se ca
privată etnos individualizat în sud-estul Europei._______

191
 KTO RIA RO M ÂN ILO R,

fo rm area p o p o r u l u i
2 3 f ROM ÂN Şl A LIM B II RO M ANE

Vas cu inscripţia „Petre”,

descoperit în Capidava,
Dobrogea, care atestă primul
antroponim românesc, sec. IX

Teritoriul unde s-a format poporul român şi limba română

în baza tăror dovezi materi­
Numele cel m ai adevărat este ru m â n sau ro m a n u s,
ale se poate determ ina exis­
care nume acest popor l-a păstrat întotdeauna între
tenţa unui popor sedentar în i
dînşii. Acelaşi nume este dat îndeobşte şi muntenilor,
nordul şi sudul Dunării?
şi m old ovenilor, şi ce lo r ce locu ies c în Ţara
Transilvania.
M iron Costin, D e n e a m u l m o ld o v e n ilo r

%
Vei reuşi daca... rCm
D escoperirile arheologice pe
b. Localizează pe hartă
a. încadrează cronolo­ teritoriu l provin ciei daco-ro-
aria geografică unde s-a
gic procesul formării mane (aşezări rurale, cimitire,
format poporul român şi
poporului român. unelte ş i arm e) deno tă clar
limba română.
existenţa poporului român. >
c. Caracterizează
d. Demonstrează că for­
situaţia populaţiei
marea poporului român A lc ă tu ie ş te cîte va
dunărene după
şi a limbii române a fost e n u n ţu ri, u tiliz în d
retragerea romanilor cuvinte de origin e tracică,
un proces îndelungat şi
din a. 271-275.
BOI complicat. la tină ş i slavă, în tîln ite în
lim ba română.
e. Comentează |7. Alcătuieşte o scurtă co-
dictonul eminescian: municare utilizînd ter- A rg u m e n te a z ă p rin
„De la Roma venim, menii: etnogeneză, p o p o r exemple continuitatea
din Dacia Traiană”. român, lim bă română. daco-rom ană pe te rito riu l
— -— - - - - - -
vechii Dacii.
192
 EPO CA ANTICĂ • DACO-ROM ANII

Comentiolos [bizan­ 1. FORMAREA POPORULUI ROMÂN

tinul] luîndpehan [al La începutul poporului român s-a aflat populaţia daco­
avarilor] pe nepregă­
română, rezultată din procesul romanizării. Contactele,
tite..., a înaintat împo­
convieţuirea daco-romanilor cu populaţiile migratoare
triva lui. Şi a avut prilej
şi asimilarea lor şi-au lăsat amprenta asupra limbii şi
de mare izbîndă, dacă
culturii băştinaşilor, dar nu au schimbat caracterul
n-ar Fi fost abătut... din
romanic al celor care s-au numit rom âni.
pricina unei întîmplări.
Condiţiile vitrege în care s-au pomenit daco-romanii
Un animal de povară
aruncase sarcina de pe după retragerea aureliană din a. 271 d.Hr. au contribuit la
el şi cineva a strigat pe consolidarea romanităţii carpato-dunărene. Retragerea
stăpînul animalului, romană din Dacia a servit drept punct de plecare pentru
zicîndu-i în limba mater­ separarea şi consolidarea populaţiei daco-romane într-un
nă: torna, torna fratre. popor deosebit - poporul român.
Stăpînul catîrului n-a
auzit, dar l-au auzit 2. FORMAREA LIMBII ROMÂNE
ostaşii şi crezînd că sînt Lim ba rom ână îşi trage începuturile din limba latină
înfrinţi de duşmani, au populară. Fondul tracic alcătuieşte s u b s tra tu l limbii
luat-o la fugă... române. Fondul de bază al limbii române îl constituie
Theofanes Confesor, c u vin tele de origine latină, d e s e m n în d n oţiu nile
Cronografia fundamentale ale existenţei omeneşti. Tot latină este şi
structura gram aticală a limbii rom âne. A d s tra tu l îl
După cum aflăm din alcătuiesc cuvintele slave pătrunse în fondul lexical al
cronici bizantine, epi­ limbii române. Restul vocabularului cuprinde cuvinte
zodul de m ai sus a r fi împrumutate din limbile: greacă, maghiară, turcă, precum
avut loc în anul 587, cînd şi multe neologisme venite în special din limba franceză.
avarii au ajuns pînă în
Tracia. Mulţi istorici şi 3. INDIVIDUALIZAREA POPORULUI ROMÂN
filologi consideră cele
Cultura unitară care s-a constituit începînd cu secolul
trei cuvinte
al Vlll-lea pe întreg spaţiul cuprins între Tisa (la Vest şi
torna, torna fratre
Nord) şi Nistru (la Est), regiunea Carpaţilor păduroşi (la
drept prima atestare
Nord) şi Munţii Balcani (la Sud) a fost produsul unei
documentară a lim bii
populaţii unitare din punct de vedere etnic şi lingvistic şi
române.
este mărturie a acestei unităţi. în sec. VIII—IX s-a produs
individualizarea poporului român, care curînd a început
să fie menţionat în izvoarele scrise ale vremii. Poporul
român s-a form at în baza elem entului g eto -dacic
autohton şi cel suprapus al romanilor. Rom ânii au
popor
moştenit de la daci chipul şi portul, iar de la romani -
român
: limbă limba şi tradiţiile.
română rry \ <&' P o p o ru l rom ân s -a fo rm a t în u rm a u n u i
asimilare LBJ înd elu ng at proces de etnogenezâ, în c e p u t cu
j G r etnogenezâ romanizarea geto-dacilor şi încheiat prin sec. V II|-ix .

193
w

ISTORIA ROMÂNILOR

SINTEZĂ Şl EVALUARE
Dacia, transform ată în provincie im perială rom ană, se va bucura, datorită
im p ortan ţe i sale strategice, de o atenţie deosebită din p a rte a ad m in istra ţiei
imperiale, în cele aproape două secole cît aparţine Im periului Roman... A lături de
oraşe sînt întemeiate tîrguri, tabere militare, drum uri pietruite brăzdează provincia,
integrînd-o cu bogăţiile e i în fluxul general econom ic şi com ercial al imperiului.
Viaţa Daciei Felix (cum este num ită pe m onede) se desfăşoară sub sem nul
rom anităţii occidentale. O dem onstrează m odul de organizare a vieţii urbane şi
rurale, construcţiile dezvelite de săpături arheologice, villae suburbane sau rustice,
apeductele, amfiteatrele, termele, forurile, tem plele şi atîtea alte mărturii.
Ion Bulei, Scurtă istorie a rom ânilor

I. Identifică greşelile de pe harta de mai jos. întocm eşte o hartă pe care

vei indica corect inform aţia.

a) primele comunităţi creştine; d) retragerea romanilor;

b) cultura Dridu; e) formarea poporului român;
c) marile migraţii; f) Edictul de la Milano.
194
___________________________________________________ ___________ EPOCA ANTICA * DACOROMÂNII

III. Indică numele împăratului roman caro adăuga la sfîrşitul deciziilor salo
cuvintele:
«... aşa precum voi preface ou Dacia în provincio romană".

IV. Precizează cine a omis acest Edict? Caro-i importanţa lui în răspîndirea
creştinismului?
„Acum oricine doreşte să împărtăşească religia creştină, o poate
face liber şi deschis, fără a suferi... Am acordat şi altor religii dreptul
la libertatea cultului, în beneficiul păcii, pentru ca fiecare să aibă
posibilitatea de a se închina cum doreşte... Mai mult, în cazul special
al creştinilor..., acele locuri,care erau folosite pentru adunare şi care
au fost cumpărate de cineva..., să fie restituite creştinilor fără
despăgubire."
Fragment din Edictul de la Milano, anul 313

V. Argumentează continuitatea daco-romană prin răspîndirea creştinis­

mului în limba latină.

VI. în ce relaţie se află termenii de mai jos cu noţiunea de creştinism:

VII. Utilizînd informaţiile din manual, descrie modul de viaţă al daco­

românilor.

VIII. Ce reprezintă imaginile de mai jos? La care dintre temele studiate se

referă?

a) cum ^avu^ toc procesul do romanizare a spaţiului floto-dac In condiţiile migraţillor;

b) cum, unde şi cînd s-a format poporul roman.
195
 ISTORIA ROM ÂNILOR.

Mi SINTEZĂ Şl EVALUARE FINALĂ

Din neamul tracilor s-au desprins geto-dacii -

CE prima civilizaţie în spaţiul carpato-dunărean
care şi-a co n so lid a t o co n ş tiin ţă etnică şi
DATORĂM spirituală comună.
DACIEI
ANTICE? Civilizaţia geto-dacilor era m ult mai avansată
decît a tuturor vecinilor, cu excepţia culturii
greceşti şi romane.

La începutul secolului I î.Hr., regele Burebista

a unificat triburile geto-dacilor, form înd primul
stat unitar.

în epoca antică în Dacia au fo s t construite pu­

ternice cetăţi de apărare (Argidava, Buridava,
1Sucidava, Petrodava etc.), printre care cea mai
im p o rta n tă era S a rm ize g e tu sa - c a p ita la
regatului, centru politic, m ilitar şi religios.

Domnia lui Burebista (82-44 î.Hr.) şi domnia

lui Decebal (87-106 d.Hr.) au fo s t cele mai în ­
semnate perioade din istoria Daciei preromane.

în urma războaielor daco-romane purtate de

Decebal şi de îm păratul Traian, Dacia a fo st
transform ată în provincie romană.

Populaţia autohtonă, in clu siv dacii liberi, şi-a

însuşit modul de viaţă, cultura, limba, tra d iţiile
civilizaţiei romane.

Romanizarea g e to -d a cilo r a în se m n a t în(

putui procesului de formare a poporului romi

196
 ISTORIA R O M Â N IL O R

EPOCA
STRĂVECHE A N T IC Ă

OMUL
GETO-DACII D A C O -R O M A N II
PREISTORIC

SOCIETATE SOCIETATE SOCIETATE

• Epoci: piatră, • Relaţii cu • Romanizare

bronz, fier popoarele vecine
• Religia creştină
• Ocupaţii: vînat, • Regate tim purii
pescuit, agricul­ • Marile m igraţii
tură, creşterea • Stat unificat
animalelor • Obştea sătească
• Reunificarea
• Mod de viaţă: co­ Daciei • Poporul român
munităţi nomade
şi sedentare • Războaie • Limba română
daco-romane
• Cultul
Mamei-Zeiţe; • Cultul
Cultul Soarelui lui Zamolxis

I. Compară epoca străveche cu epoca antică. Numeşte cel puţin patru

schimbări intervenite pe parcurs. Formulează o concluzie.

II. Comentează afirmaţia istoricului Hadrian Daicoviciu:

La sfîrşitul antichităţii se m ai păstra doar amintirea dacilor. Dacia
era locuită de o populaţie romanică, vorbind latineşte: nu latina lui
Caesar şi Cicero, ci o latină populară, vie, transformată, îmbogăţită cu
anumite elemente ale limbii dacice. în veacurile următoare, printr-un
proces complex şi îndelungat, din această populaţie romanică va lua
fiinţă poporul român şi din limba ei - limba română

197
ISTORIA ROMÂNILOR

III. Desenează în caiet harta de mal jos şi localizează pe ea:

Stînceşti

Oradea
Napoca

Biertan

Sarmizegetusa

Drobeta
omis

C a l lă t îs

p mărea

a. răspîndirea geto-dacilor;
(ţystatul lui Burebista;
,6?pacia în domnia lui Decebal;
"d. provinciile romane Moesia Inferior şi Moesia Superior;

/A
e. arealul de formare a poporului român.

IV. Indică pe linia tim pului în ordine cronologică următoarele evenimente:

LA a. formarea poporului român şi a limbii române;
) b. creştinarea daco-romanilor;
^ c . marile migraţii;
^d. războaiele daco-romane;
iţ e. unificarea Daciei.

( V. Comentează fragmentul:
v El [Domiţian] cheltuise foarte mulţi bani pentru încheierea păcii, căci
fără întîrziere dădu lui Decebal nu numai însemnate sume de bani,
dar şi meşteri pricepuţi la felurite lucrări folositoare în timp de pace şi
de război şi făgădui să-i dea mereu multe.
Dio Cassius, Istoria romană
198
 ISTORIA RO M Â N ILO R
A i
VI. Descrie rolul personalităţilor din imaginile de

VII. Stabileşte legătura dintre imagini şi subiecte:

creştinarea daco-romanilor formarea limbii române \

civilizaţia Cucuteni unificarea Daciei sub Decebal

VIII. Schiţează o linie a tim pului şi marchează pe ea cele mai importante

evenimente din istoria Românilor.

IX. Realizează un comentariu succint la tema: „Istoria Românilor - parte

componentă a Istoriei Universale” .

X. Sarcini pentru extindere:

a. Citeşte eseul semnat de Nicolae Dabija „Paşii lui Orfeu” din cartea „Pe urmele
lui Orfeu” şi selectează pentru portofoliul tău informaţiile care te-au impresionat.
b. Compară personalitatea lui Decebal cu cea a lui Ştefan cel Mare. Citeşte în
acest scop studiul lui Alecu Russo „Decebal şi Ştefan cel Mare”.

199
 Columna Traiană a devenit şi a rămas, mai
presus de celelalte rosturi ale ei, veneratul
„act de naştere” al naţiunii române.
Radu Vulpe

\ a. Identifică pe harta b. Compară construcţiile

aşezările geto-dacice
civile ale geto-dacilor cu
descoperite pe cele din zilele noastre. Ştiai tă, după viitoria asupra f
1teritoriul republicii Remarcă continuitatea daţilor, Traian a hotârit să
i noastre. tradiţiei. înalţe in Roma un for tare să
întreată în grandoare tele-
c. Consultînd dicţio­
narul, alcătuieşte pro­
fjd . Completează afirma- lalte foruri imperiale? /

poziţii folosind ter­ i ţia: „Cea mai bogată

menii: tu rn d e veghe, , sursă privind fortifica- R e g ă s e ş te în imagi-
Lp a li sadă, c e rc so/ar. 1ţiile geto-dacilor este...' n ile de p e Colum nă
dovezi ale m odului de trai al
| e. Indică în ordine cronologică timpul inaugurării geto-dacilor.
11monumentelor:
a) Lupoaica de la Chişinău; » S c h iţe a z ă un program
b) Monumentul de la Adamclisi; d e o c r o tir e a m o n u ­
| c) Columna lui Traian. m e n te lo r is to r ic e d e p e teri­
to riu l R e p u b lic ii M o ld o v a .
200
 1

LECŢIE SINTEZĂ

1. CONSTRUCŢIILE MILITARE DE PE COLUMNĂ

Construcţiile înfăţişate pe Columna Traiană reflectă
cele 2 culturi mari: dacică şi romană şi pot fi clasificate
în: militare, civile şi de cult. Executate în piatră, cărămidă,
lemn sau pămînt, multe dintre ele n-au rezistat tim pului
şi au fost supuse reconstituirii. Majoritare sînt, fireşte,
fortificaţiile militare. Armata romană era una atacantă,
de cucerire, în tim p ce dacii, cei atacaţi, reprezentau
elem entul de apărare. De aceea în sculptura Columnei
se disting construcţii romane de atac (turnuri, castre) şi
construcţii dacice destinate apărării (obstacole artificiale,
aşezări fortificate, palisade etc.).
Cetăţile de piatră ale dacilor sînt zugrăvite pe prom on-
to rii (vîrfuri de m unte). M ăiestria de executare a lor
denotă clar o avansată tehnologie de construcţie şi ştiinţă
m ilitară.

2. CONSTRUCŢII CIVILE
Reprezentările clădirilor civile, atît romane, cîtşi dacice,
form ează al doilea grup de construcţii. Locuinţele dacilor
erau sub formă de bordeie şi case de suprafaţă, avînd
diverse forme: pătrate, ovale, circulare, locuinţe-turn. Ele
apar izolate sau în cetate. Spre deosebire de clădirile
dacice, care erau puţine la num ăr şi se reduceau numai
la case de locuit, ed ificiile rom a nilor a p ar în num ăr
im punător şi sînt mult mai fastuoase (locuinţe, temple,
teatre, amfiteatre, arcuri de trium f etc.).

Columna lui Traian, ridicată 3. CLĂDIRI DE CULT

la Roma, in anul 113, sub Pe Columnă edificiile de cult sînt reprezentate în 3
conducerea renumitului
arhitect al timpului scene. în două dintre ele sanctuarele au formă patrulateră
Apollodor din Damasc şi sînt construite din şiruri de coloane înalte, legate în
partea superioară cu un acoperiş. în altă scenă găsim 4
construcţii de formă rotundă. Cele 4 clădiri sînt cu lumină
dinspre acoperiş (ca şi cele tracice), alcătuind un sanctuar
com plex. O arhitectură asem ănătoare au avut-o, în
realitate, sanctuarele de la Grădiştea Muncelului, Meleia,
Rudele, Feţele Albe ş.a.
castru (Tr\ ^ Columna Traiană rămîne, pînă astăzi, cel mai
obstacol «uw important izvor istoric şi cel mai valoros document
edificiu arhitectonic al timpului. Scenele de pe Columnă evocă
palisadâ artistic cele două mari războaie daco-romane.

201
ISTO R IA U N IVER SALĂ • ISTORIA ROMÂNILOR
G losar
A C
acropolă —partea cea mai înaltă a oraşelor
greceşti, înconjurată de ziduri,
agoră - piaţă publică în oraşele Greciei antice,
alfabet - totalitatea literelor reprezentînd
sunetele de bază ale unei limbi,
am fiteatru - edificiu de form ă circulară
neacoperit, avînd la mijloc o arenă,
amforă - vas grecesc cu două toarte, în formă
alungită.
amuletă - mic obiect căruia i se atribuie
puterea magică de a aduce noroc; talisman.
anarhie - lipsă de putere, dezorganizare, lipsă
de disciplină.
animism - formă primitivă a religiei cînd oa­
menii credeau în spirite şi în duhurile obiectelor,
antropologie - ştiinţa care studiază apariţia
şi evoluţia omului.
a n tro p o m o rf- obiect de artă sau reprezenta­
re decorativă care întruchipează fiinţa umană,
antroponime - nume purtate de oameni,
aplică - piesă decorativă; ornament,
arheologie - ştiinţa care studiază trecutul
istoric al omenirii pe baza urmelor materiale
păstrate.
arhitectură - ştiinţa şi arta de a proiecta şi
construi clădiri.
artă - activitate a omului care are drept scop
producerea unor valori estetice; totalitatea
operelor de arhitectură, sculptură, pictură,
asimilare - integrare în alt grup social sau
naţional prin pierderea trăsăturilor caracte­
ristice proprii (limbă, obiceiuri etc.).
astronomie - ştiinţă care se ocupă cu stu­
dierea aştrilor, a universului.
B externe.
barbar - nume dat de greci celor care aparţin
altor popoare.
basorelief - sculptură realizată pe o lespede
de piatră, ale cărei figuri sînt uşor ieşite în
afară.
bazilică - clădire publică destinată celebrării
unui cult creştin.
budism - principala religie întemeiată de
Buddha în India, sec. V l-V î.Hr.
202
candelabru - suport pentru lumînări orna­
mentat.
carcasă - scheletul unei construcţii (case),
castru - lagăr, tabără romană întărită,
civilizaţie - ansamblu de caracteristici ale
vieţii culturale şi materiale a unei societăţi,
clan - comunitate de oameni legaţi prin relaţii
de rudenie şi de limbă,
colonie - oraş întemeiat de fenicieni, greci
sau romani în ţinuturile cucerite, avînd rol
economic, administrativ sau militar,
colonist - persoană care s-a strămutat din
ţara sa într-o colonie.
cronologie - ştiinţa care se ocupă cu sta­
bilirea epocilor şi datelor istorice,
cult - credinţă religioasă, adoraţie faţă de
cineva sau ceva.
^/cultură - totalitatea realizărilor materiale şi
'spirituale create de o civilizaţie într-o anumită
perioadă de timp.
cu ltu ră ru d im e n tară - cultură prim itivă,
nedezvoltată.
cuneiform ă, scriere ~ - scrierea vechilor
mesopotamieni.
D
democraţie - puterea poporului, totalitatea
reprezentanţilor populaţiei libere în Grecia
antică.
demos - m ajoritatea populaţiei libere, cu
excepţia aristocraţiei.
dinastie - familie ai cărei membri se succed
la cîrma unui stat ca regi sau împăraţi,
diplomaţie - activitate desfăşurată de un stat
prin trimişii săi în vederea realizării politicii
E
economie - activitate umană desfăşurată în
sfera producţiei, distribuţiei şi consumului
bunurilor materiale şi a serviciilor,
edict - lege scrisă la romani, emisă de o
autoritate de stat sau bisericească,
e d ificiu - clădire mare, construcţie impu­
nătoare.

elenism - cultura epocii elenistice,
epocă - eră; perioadă istorică, care se deo­
sebeşte de altele prin evenimente însemnate,
epopee - p o ve stire po etică a unor fapte
eroice.
etnogeneză - proces de naştere, de formare
a unui popor,
etnos - popor.
evoluţie - dezvoltare treptată şi neîntreruptă.
F naştere unei comunităţi etnolingvistice.
factorie - punct de schimb (comercial) pe un
teritoriu străin şi îndepărtat,
fibulă - agrafă de m etal, întreb uin ţa tă în
antichitate pentru a încheia un veşmînt.
filosofie - ştiinţa despre lume şi viaţă,
frescă - p ictu ră pe pe re te re p re ze n tîn d
animale, păsări, oameni, scene din viaţă,
friză - bandă continuă, înconjurînd o clădire,
decorată cu p ictu ri, m o za icu ri sau ba so­
reliefuri.
G vorbită de poporul român.
gemă - obiect de artă dintr-o piatră preţioasă
pe care sînt gravate figuri ori motive,
geneză - naştere; origine; proces de formare
a unui lucru sau fenomen,
gepizi; goţi - populaţii germanice originare
din Scandinavia, care, prin sec. III, au migrat
spre sud, fiind stabilite, temporar, şi în Dacia,
gintă - grup de oameni în preistorie care
provin dintr-un strămoş comun,
glaciaţiune —proces de intensă dezvoltare a
gheţarilor,
grotă - peşteră.
H te cauze.
halebardă - armă medievală în form ă de
lance cu un vîrf de fier ascuţit, cu secure şi
cîrlig.
harnaşam ent-totalitatea obiectelor necesare
laînhămarea, înşeuarea şi conducerea calului,
h id ro n im - cuvînt care denumeşte o apă, un
rîu.
h ie ro g lifă , scrie re — scrierea vechilor
egipteni.
huni - neam mongolic care, în sec. IV-V, a
pătruns pînă în apusul Europei, trecînd şi prin
ţara noastră.
PREISTORIE « ANTICHITATE
I
im periu - stat m onarhic care are în frunte un
împărat.
incizie - ornamentare a unui obiect din lut,
piatră sau metal prin zgîrierea suprafeţei lui
cu ajutorul unui instrument special,
individualitate - personalitate,
in d o -e u ro p e n iz a re - proces co m p le x în
cadrul căruia numeroase populaţii venite din
Asia s-au integrat populaţiilor europene, dînd
isto rie - ştiinţa care studiază dezvoltarea
complexă a unei ţări, a unui popor.
L
la n c e - s u liţă .
legendă - povestire în care istoria e am es­
tecată cu elemente fantastice, transmise de
tradiţia populară.
legiune - unitate militară în armata romană
(3 mii de călăreţi şi 6 mii de soldaţi pedeştri).
limba română - limbă rom anică neolatină
M
m agistrat - funcţionar în statul roman,
m a r tir - mucenic (al bisericii); persoană supu­
să supliciilor, suferinţelor şi executată în chinuri
îngrozitoare pentru ideile şi convingerile sale.
m etalurgie - teh nică de extragere şi de
prelucrare a metalelor.
metropolă - oraş sau stat antic, considerat
în raport cu coloniile sale.
m ezolitic - epocă între paleolitic şi neolitic,
migraţie - deplasarea unui număr mare de
popoare de pe un teritoriu pe altul din anum i­
^fnitologie - ştiinţa despre m ituri; poveşti
'fantastice despre naşterea universului, a feno­
menelor naturii, despre eroi şi zei.
monarhie - formă de guvemămînt în care pu­
terea supremă aparţine unei singure persoane,
monoteism - credinţă într-un singur zeu.
N *
neolitic - perioadă din istoria omenirii, carac­
terizată prin folosirea uneltelor din piatră şle­
fuită şi înce putul m e ta lu rg ie i cu p ru lu i şi
bronzului.
203
 ISTORIA UNIVERSALĂ » ISTORIA ROMÂNILOR

nobil - persoană de origine aristocratică, religie - credinţă în forţe supranaturale,

nomad - persoană sau grup social care nu
are aşezare statornică şi se mută dintr-un loc
în altul.
nomă - diviziune administrativă în vechiul
Egipt şi în Grecia contemporană.
O
o b s ta c o l - pied ică, stavilă care închide
drumul, care opreşte trecerea,
obşte sătească - colectivitate, caracterizată
prin traiul şi prin munca în comun, îmbinînd
cu timpul proprietatea privată cu cea colectivă
asupra pămîntului.
P sclavie - stare de totală dependenţă politică,
pandantiv - bijuterie care se poartă la gît,
atîmată de un lănţişor sau de o panglică,
patrician - membru al comunităţii gentilice în
Roma antică, ia r mai tîrziu al aristocraţiei
gentilice, care se bucura de toate drepturile şi
privilegiile.
păgîn - persoană care se închină zeilor sau
idolilor; num e dat de creştini celor de altă
religie.
poem - lucrare literară; povestire în versuri,
policrom - care este executat în mai multe
culori; multicolor.
pojiteism - credinţă în mai mulţi zei.
politică - ştiinţa şi practica de guvernare a
unui stat.
p o jio r - neam , p o p u la ţie , oa m en i, care
locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi
limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 1 portului străvechi.
popor m igrator - popor care se deplasează
de pe un teritoriu pe altul,
preistorie - perioadă din istoria omenirii de
la o rigin ea om u lu i pînă la ap a riţia d o cu ­
mentelor scrise şi a statelor antice,
proprietate obştească - totalitatea bunurilor
materiale colective.
proprietate privată - totalitatea bunurilor
individuale.-
provincie - unitate administrativ-teritorială în
Imperiul Roman.
R aprobarea unei legi care ar fi prejudiciat inte­
război civil - război în interiorul aceluiaşi stat.
regat - stat guvernat de un rege.
regres - decădere, declin, întoarcere la o
etapă de dezvoltare inferioară.
retorică - arta exprimării elevate şi convin­
gătoare.
republică - forma de stat la romani în care
conducerea o aveau doi consuli aleşi pe timp
de un an.
ritu a l - cerem onie religioasă desfăşurată
după anumite reguli.
S
sanctuar - loc sfînt, altar; clădire destinată
ceremoniilor religioase,
sarcofag - sicriu antic ornamentat, făcut din
piatră sau bronz.
economică şi socială în care este ţinută o ţară,
un popor, un individ,
silex - rocă foarte dură; cremene.
T
tetrarhie - formă de conducere creată de
Diocleţian în care puterea era exercitată de
doi Auguşti şi doi Caesani.
tezaur -a v e re , bogăţie/feomoară; patrimoniu
spiritual al unei societăţi, al unei epoci,
toponim - nume propriu de oraş, de stat, de
apă, de munte etc.
totemism - ansamblu de obiceiuri şi credinţe
religioase prim itive care adorau animale,
plante sau obiecte considerate protectoare,
tradiţie - păstrarea şi transmiterea în timp prin
viu grai şi datini a obiceiurilor, povestirilor,
trib - grupare de mai multe ginţi sau de familii
înrud ite, avînd lim bă, credinţă şi teritoriu
comun.
V
vestigii - urme din trecut, rămăşiţe a ceva
vechi, dispărut de mult; relicve,
veteran - ostaş roman eliberat după termina­
rea serviciului militar, care beneficia de mai
multe privilegii.
veto - drept excepţional pe care îl are cineva;
în Roma antică tribunii plebei, pentru a opri
resele plebeilor, strigau: „mă opun”.
Z
zoom orf - care reprezintă animale.

Vt
204