Sunteți pe pagina 1din 3

1.

Caracteristicile imaginii senzoriale primare sunt: intensitatea, calitatea, durata , tonalitatea


afectiva si aspectul motor.
2. Mecanismul neurofunctional de producere a senzatiilor se explica astfel: pentru a putea sa
apara o senzatie este nevoie de prezenta unui sistem specializat de captare si de prelucrare a
unor categorii de informatii legate de stimuli specifici, numit analizator. Analizatorii sunt
aparate specializate si autoreglabile de semnalizare senzoriala care fac posibila producerea
senzatiilor.

Colaterala spre S.R.A.A. Activare difuza


Calea directa(aferenta/specifica)
Zona de proiectie
Receptor corticala

Conexiunea inversa (calea eferenta)

Figura U1.1. Structura analizatorului.


Receptorul este cel care produce, prin codare, conversia energiei stimulului fizic in impulsuri
nervoase. Exemplu: la nivelul ochiului, retina capteaza energia luminii printr-o substanta
(rodopsina), descompunerea acesteia generand biocurentii.
Calea de conducere directa (aferenta) constituie veriga indermediata a analizatoruluo,
incluzand fibre nervoase sensitive care transporta influxul nervos spre creier.
Calea de conducere indirecta trimite colaterale la sistemul reticulat activator ascendant
(SRAA) ce pregateste scoarta pentru receptia si prelucrarea stimulilor selectati.
Veriga centrala este component fundamental a analizatorului, prin care se produce
decodificarea impulsurilor nervoase, ce devin astfel senzatii.
Conexiunea inversa consfinteste natura cibernetica a analizatorului, prin aceasta asigurandu-
se feedback-ul, adica autoreglarea organului de simt la particularitatile stimulului. Acestea se
numesc si cai eferente, intra in component nervilor senzitivi si produc reflex adaptarea
analizatorului in vederea unei mai bune receptii.

3. Cele trei proprietati ale senzatiilor vizuale sunt: Tonul cromatic, dat de lungimea de unda
corespunzatoare (760 milimicroni sunt pentru rosu, 500 pentru verde, 390 pentru violet, sub
care se intinde spectrul invizibil, ultraviolet). Luminozitatea exprima locul pe care l-ar ocupa
o culoare pe o scara in care albul si negrul sunt polii extremi ai luminozitatii. Saturatia exprima
purtitatea culorii, rezultata din ingustimea benzii din spectrul luminous reflectata.
4. Contradicitia care spune ca analizatorul vizual este mai performant, iar auzul este
modalitatea senzoriala cea mai importanta pentru fiinta umana se explica prin faptul ca desi
analizatorul cel mai performant este ochiul, auzul se instituie ca o modalitate senzoriala specific
umana.
5. Legea pragurilor senzoriale se refera la cantitatea de energie necesara pentru a provoca
senzatie specifica unui analizatoru este invers proportional cu sensibilitatea lui.
Pragul minim absolut este cea mai mica marime a unui stimul care poate provoca inca o
senzatie.
Pragul maxim absolut reprezinta cea mai mare valoare a unui stimul care mai poate provoca
inca o senzatie specifica.
Pragul diferential este c ea mai mica cantitate de stimul care, adaugata marimii initiale a
acestuia, determina o senzatie noua, distincta.

6. Legile sensibilitatii care au aplicabilitate directa in semnalizarea rutiera sunt:


a. Contrastul senzorial – dat de culoarea indicatoarelor si semnelor de circulatie.
b. Adaptarea de la lumina la intuneric prin intermediul vestelor si a echipamentelor
reflectorizante a celui ce conduce un vehicul.
c. Legea interactiunii analizatorului presupune de exemplu momentul in care soferul da muzica
mai incet la patrunderea intr-o intersectie.
7. Senzatia este o imagine simpla, un process psihic elementar prin care se semnalizeaza
insusirile concrete ale obiectelor si/sau fenomenelor. Este interrelationata cu Perceptia care este
complexa si care da imaginea primara(perceptiva), numita asa pentru ca apare in relatia directa
cu obiectul, avand un character figural.
8. Eu consider ca prima lege cea mai importanta a perceptiei este obiectualitatea deoarece
aceasta lege se bazeaza pe obiecte reale, fizice percepute printr-un sistem intreg de actiuni
reunite in explorarea perceptive, cele mai importante fiind miscarile globilor ocular, ale capului
sau ale mainii, deoarece acestea asigura contactul propiu-zis cu obiectul. Iar a doua cea mai
importanta lege a perceptiei o reprezinta bogatia prin imensa bogatie de informatii care ajuta
la conturarea functiei realitatii.
9. Perceptia este procesul psihic de reflectare a obiectelor si fenomenelor realitatii in totalitatea
insusirilor lor, in momentul actiunii lor directe asupra obiectelor (spre deosebire de senzatii
care reflecta insusiri individuale, izolate ale obiectelor). De exemplu, nervul optic are o enorma
capacitate de transmisie : 400 milioane de biti pe secunda (or, o carte de 500 pagini contine
cam 100 milioane de biti!). Dar creierul nu poate asimila mai mult de 100 biti pe secunda. Deci
perceptia nu constituie o reflectare fotografica fidela, ea selecteaza informatiile si le
prelucreaza. Nu e vorba atât de o reducere, cât de un fel de rezumare a lor. Creierul nostru are
o capacitate de rezumare si prelucrare care întrece cu mult posibilitatile tehnicii contemporane.
10. Cele trei legi gestaltiste privitoare la perceptia formei sunt:
Legea post-efectului
Gestaltista fundamentala
Categorizarii neintentionate
11. Pentru realizarea perceptiei marimii si distantei se utilizeaza mai multe componente
precum: imaginea retiniana, kinestezia ocular, experienta tactil kinestezica cu obiectul. La
acestea contrinuie si doua mecanisme complementare, convergenta si divergenta globirlor
ocular. Depinzand de gradul de apropiere-departare al obiectului observam existent unei curbe
de convergenta numita horoptera.
12. Perceptia este determinate central, ea provenind din activitatea creierului care foloseste
informatiile primate de la simturi. Aceasta mai este si o sinteza de mari proportii sau un proces
de constructie putand fi influentata de idei, amintiri si intrari senzoriale, pe de alta parte se afla
senzatai care reprezinta efectul sistemului sensorial, fiind codificarea activitatilor receptorului
de catre impulsurile nervoase din nervii senzoriali care este condusa de la organelle de simt la
creier.
13. Imaginea secundara este produsul reprezentarile, acestea semnalizand insusiri concrete ale
obiectelor sub forma unei imagini unitare, cel mai adesea polisenzoriale, avand un caracter
figuratic net (reflecta forme), fiind influentate hotarator in procesualitatea lor de limbaj, care
le ofera semnificatie si inteles.
14. Aceasta afirmatie se poate explica, potrivit lui Piaget prin faptul ca sursa majora a
reprezentarilor o consituie perceptiile, de la care ea retine, cu ajutorul mecanismelor blocului
cognitiv secundar, detalii de structura, generalitate si relevanta informationala.
15. Procesele senzoriale au ca finalitate in plan subiect o imagine. Imaginea mentala este o
reprezentare specifica in mintea unei personae a realitatii exterioare ei, rezultata din detectarea
radiatiei electromagnetice de catre ochi si procesarea ei mentala intr-o zona functionala
specializata. Aceasta este saraca in continut, deoarece sunt retinute si redate insusirile
importante, caracteristice, relevante si nu cele de detaliu sau de fond. Aceasta calitate a
reprezentarii constituie un avantaj in cunoastere, deoarece se apropie de produsele gandirii,
precum conceptele empirice. Se cunosc doua categorii de imagini: imaginile
immediate(primare) care sunt copii fidele ale modelului, dar de scurta durata si imaginilie
eidetice care sunt considerate a fi imagini vizuale, care sunt foarte vii, dar fara a putea fi
considerate halucinatii. Imaginea mentala este panoramica, unitara, integral, redand obiectul
intreg cu toate insusirile sale relevante si semnificative. In plan mental se se elaboreaza o
imagine cu attribute vizuale, chiar daca la origine informatia nu a fost obtinuta pe canal visual,
fiind dispusa de atributul verbalizarii.

S-ar putea să vă placă și