Sunteți pe pagina 1din 7

Rezumat

Somnul este un proces fiziologic vital cu importante functii. Persoanele in


varsta tind sa se culce mai devreme seara, insa, de asemenea, se
trezesc mai devreme. Acestea se pot trezi de mai multe ori in timpul
noptii si pot sa experimenteze un somn fragmentat. Prevalenta
tulburarilor de somn creste odata cu varsta; in aceasta perioada a vietii
apar schimbari semnificative ale calitatii si cantitatii somnului.

Schimbarile somnului legate de varsta

Odata cu inaintarea in varsta, apar numeroase schimbari in structura


somnului, precum:

 Scaderea timpului total de somn


 Adormirea cu intarziere
 Reducerea duratei de somn REM si a frecventei cu care aceasta
apare in cadrul unui ciclu normal de somn nocturn
 Cresterea duratei stadiului N1 de somn non-REM
 Fragmentarea somnului
 Preferinta pentru pauze de somn din timpul zilei
 Sindromul de avansare a fazei somnului (se culca devreme si se
trezesc devreme)

De cele mai multe ori, persoanele varstnice se culca mai devreme si se


trezesc de dimineata devreme. Odata cu varsta, timpul total de somn se
scurteaza: copiii dorm aproximativ 16-20 ore pe zi, adultii 7-8 ore, iar
persoanele cu varsta de peste 60 de ani dorm aproximativ 6 ore pe zi.
Somnul delta (stadiile 3 si 4), cel mai profund si mai recomfortant, scade
odata cu varsta.

Patologiile somnului in randul varstnicilor

Insomnia

Insomnia reprezinta dificultatea de a adormi sau de a mentine somnul


constant si este frecventa in randul varstnicilor. In cazul unor pacienti,
insomnia poate fi cauzata de alta patologie sau poate fi un efect advers
al unui medicament (insomnie secundara). In absenta unui factor
cauzator, atunci este vorba de insomnie primara.
- Insomnia afecteaza aproximativ jumatate dintre persoanele cu
varsta de peste 65 de ani.
- Sexul feminin tinde sa aiba tulburari de somn mai frecvent,
comparativ cu sexul masculin . Schimbarile somnului ce apar la
sexul feminin pot avea legatura cu schimbarile hormonilor sexuali
din postmenopauza. Deficitul de estrogen, in special, contribuie la
aparitia tulburarilor de somn ce apar in perioada de premenopauza,
crescand odata cu varsta.
- Trezirile frecvente in timpul noptii apar adeseori la persoanele
varstnice si pot fi cauzate de incidentele mai frecvente de afectiuni
medicale coexistente. Printre cele mai frecvente cauze de insomnie
secundara se numara diferite tulburari musculoscheletale, nicturia
data de hipertrofia de prostata in cazul sexului masculin si
instabilitatea vezicii urinare in cazul sexului feminin, insuficienta
cardiaca congestiva si bronhopneumopatia obstructiva cronica.
- Depresia si anxietatea, intalnite frecvent la persoanele cu varsta de
peste 65 de ani, contribuie frecvent la aparitia insomniei. Factorii
de risc ce contribuie la aparitia depresiei includ pierderea unei
persoane iubite, pensionarea, izolarea sociala, bolile cronice si
instalarea dementei.
- Tulburarile de somn apar frecvent in randul pacientilor cu dementa,
in special cei cu boala Alzheimer. Acesti pacienti prezinta atat
dificultati la adormire, cat si cu trezirile nocturne repetate. In
general, pe masura ce dementa progreseaza, aceste simptome se
agraveaza si pacientii devin mai intens somnorosi in timpul zilei. De
asemenea, acestia pot avea un comportament agitat (sindromul
apusului de soare) in care se pot simti mai confuzi, dezorientati,
suspiciosi si nelinistiti. Aceste persoane pot manifesta un
comportament violent. Desi aceste episoade pot sa apara in orice
moment al zilei, apar cu o frecventa mai mare seara.
- Insomnia este frecventa, de asemenea, si in randul persoanelor cu
boala Parkinson, ce pot experimenta treziri frecvente cu dificultati
la adormire. De asemenea, acestea acuza frecvent vise vii,
cosmaruri si smuceala picioarelor.
- Uzul medicamentelor creste odata cu varsta. Pacientii varstnici
sunt expusi polifarmaciei ce creste riscul de aparitie a insomniei
legate de uzul de medicamente. Atunci cand este evaluata
insomnia la un pacient varstnic, trebuie analizate medicamentele
administrate. Multe dintre acestea si alte substante (alcool, cofeina,
tutun) contribuie la aparitia insomniei.

Tulburarea de comportament in somnul REM

In mod normal, visele apar in timpul somnului REM. In aceasta faza a


somnului, musculatura voluntara este inhibata, ce impiedica
manifestarea fizica. Tulburarea de comportament in somnul REM este
caracterizata prin pierderea intermitenta a atoniei din somnul REM si prin
aparitia de activitati motorii elaborate (lovire, sarire, alergare) asociate cu
o stare ca de vis. Persoanele afectate poate face numeroase miscari,
dintre care multe pot fi daunatoare pacientului sau a partenerului de
somn.

- Noua din zece pacienti cu tulburare de comportament in somnul


REM sunt barbati.
- Aceasta afecteaza, de obicei, persoanele cu varsta mai mare de 60
de ani si este asociata frecvent cu alte boli neurodegenerative,
precum boala Parkinson, scleroza multipla sau boala Alzheimer.
- Simptomele tulburarii de comportament in somnul REM pot
precede diagnosticul de boala Parkinson cu multi ani.

Narcolepsia

Narcolepsia este o afectiune neurologica de origine incerta si este


caracterizata prin somnolenta excesiva in timpul zilei si oboseala.

Simptomele principale ale narcolepsiei sunt reprezentate de „atacurile de


somn”, in care pacientii experimenteaza nevoia acuta de somn (pentru
cateva minute sau o ora),

- halucinatii hipnogogice (halucinatii auditive sau vizuale extrem de


vii ce apar in timpul de adormire sau la trezire),
- paralizia in somn (inabilitatea temporara de miscare la trezire sau
inainte de adormire)
- cataplexia (pierderea brusca, temporara si imprevizibila a tonusului
muscular). Cataplexia poate sa apara si in absenta narcolepsiei.
Unele atacuri dureaza pana la jumatate de ora, in care pacientul
este treaz, dar nu se poate misca sau, in cazurile mai usoare,
experimenteaza slabiciune musculara. Episoadele cataplexice sunt
uneori declansate de emotii puternice, inclusiv de plans sau ras.

Desi narcolepsia apare, de obicei, in primii 10-20 de ani de viata,


simptomele pot dura toata viata. Simptome mai accentuate la pacientii
varstnici ce au aceasta afectiune de mult timp.

Sindromul de miscare periodica a picioarelor in somn si sindromul


picioarelor nelinistite

Tulburarile de miscare legate de somn reprezinta o cauza frecventa de


intrerupere a somnului si de somnolenta in timpul zilei sau oboseala in
randul persoanelor varstnice. Sindromul de miscare periodica a
picioarelor in somn este o afectiune motorie unica, in care aceste miscari
apar exclusiv in timpul somnului. Miscarile anormale variaza de la
contractii subtile ale muschilor gleznei si ale degetelor, pana la miscari
impresionante ale bratelor si ale picioarelor. Acest sindrom este
diagnosticat cu ajutorul polisomnografiei prin inregistrarea activitatii
electromagnetice ce apare la intervale regulate la nivelul muschilor
afectati. Prevalenta sa creste odata cu varsta. Acest sindrom poate fi
asimptomatic si nu necesita tratament, insa, in cazul pacientilor varstnici
cu insomnie, tratamentul este necesar.

Sindromul picioarelor nelinistite este o entitate distincta ce este, de


multe ori, confundata cu sindromul de miscare periodica a picioarelor
in somn. Pacientii cu sindromul picioarelor nelinistite acuza parestezii si
dureri intense, in special la nivelul extremitatilor. Aceasta afectiune este
caracterizata de nevoia de a misca sau a masa picioarele, ce
amelioreaza simptomele. Sindromul de miscare periodica a
picioarelor in somn trezeste pacientii din somn, in timp ce sindromul
picioarelor nelinistite apare in momentul in care pacientii merg in pat si
poate cauza, adeseori, insomnie.

- Sindromul picioarelor nelinistite apare cu precadere in randul


persoanelor varstnice, cu o prevalenta de 10% – 35% la cele cu
varsta de peste 65 de ani.
- Sindromul picioarelor nelinistite apare mai frecvent la sexul feminin,
comparativ cu sindromul de miscare periodica a picioarelor in
somn. Majoritatea pacientilor cu sindromul de picioare nelinistite
prezinta miscari periodice ale picioarelor, insa doar un sfert dintre
acestia cu un diagnostic de sindrom de miscare periodica a
picioarelor in somn au si sindromul picioarelor nelinistite.
- Desi poate fi idiopatic, sindromul picioarelor nelinistite poate fi
asociat si cu deficitul de fier, artrita reumatoida, insuficienta renala
si cu o varietate de leziuni neurologice, in special neuropatia
periferica.
- Aproximativ jumatate din pacientii cu acest sindrom au un istoric
familial pozitiv, ce sugereaza o predispozitie genetica pentru
acesta.

Patogeneza sindromului picioarelor nelinistite este incerta, insa se pare


ca implica anormalitati in sinapsele dopaminergice sau in metabolismul
fierului. Exista dovezi pentru disfunctiile legate de varsta a cailor
descendente dopaminergice. Administrarea de L-dopa sau de agonisti ai
dopaminei poate sa amelioreze simptomele sindromului de picioare
nelinistite.

Tulburari respiratorii legate de somn

Roncopatia

Roncopatia apare mai frecvent in randul persoanelor varstnice,


comparativ cu adultii tineri. Odata cu imbatranirea, scaderea tonusului
musculaturii de la nivelul cailor respiratorii superioare predispune la
obstructie, din care rezulta roncopatia. Roncopatia poate avea
consecinte medicale importante, in special in populatia varstnica, si
poate prezice hipertensiunea, bolile cardiace ischemice si accidentul
vascular cerebral. Roncopatia contribuie la procesul de ateroscleroza in
randul pacientilor cu boli cardiovasculare. De asemenea, roncopatia a
fost asociata si cu alte afectiuni ce prezic comorbiditate si mortalitate,
precum obezitatea.
Apneea obstructiva de somn

In aceasta tulburare respiratorie importanta, caile respiratorii superioare


sunt obstructionate in mod repetat in timpul somnului, ce reduce fluxul
de aer (hipopnee) sau il opreste (apnee). In timpul somnului, muschii
faringelui sunt relaxati, iar limba si palatul obstructioneza calea aeriana.
Aceste episoade duc la un somn intrerupt, de o calitate mediocra,
desaturare de oxigen nocturna si o reducere sau chiar o absenta
completa a somnului REM. Numarul mediu de apnee-hipopnee pe ora
este un indice important de masurare a severitatii acestei afectiuni.

- Apneea obstructiva de somn apare mai frecvent in randul


barbatilor, in special la cei obezi. Persoanele cu apnee obstructiva
de somn acuza oboseala sau pot fi somnolenti in timpul zilei.
- Acest sindrom afecteaza mai mult persoanele varstnice, in special
pe acele care acuza oboseala in timpul zilei.
- Apare la cel putin 4% dintre barbati si la 2% dintre femeile cu
varste cuprinse intre 30 si 60 de ani.
- La persoanele cu varsta de peste 60 de ani, prevalenta creste la
45% – 62%.
- Acest sindrom poate sa treaca usor neobservat in randul
pacientilor varstnici, deoarece simptomele sale (oboseala,
somnolenta si cefalee diurna) apartin si altor afectiuni, precum si
procesului de imbatranire in sine.

Studiile epidemiologice au sugerat relatia dintre apneea obstructiva de


somn si hipertensiune, accident vascular cerebral si boala cardiaca
ischemica. Aceasta este rezultatul stimularii simpatice frecvente si
intense ce apare la sfarsitul fiecarei faze obstructive. Acest tip de apnee
de somn este asociata, de asemenea, si cu secretia de factori
proinflamatori si protrombotici importanti in aparitia aterosclerozei
[34,35].

Apneea de somn centrala

Acest tip de apnee apare in absenta obstructiei cailor aeriene. Caile


respiratorii nu sunt blocate, dar creierul nu mai transmite semnale
corespunzatoare muschilor respiratori. Pacientii varstnici cu evenimente
cardiovasculare ce implica sistemul nervos central pot avea apnee de
somn centrala cu desaturare in oxigen pe timp de noapte. O forma
distincta de apnee centrala este reprezentata de respiratia Cheyne-
Stokes, caracterizata de perioade de crestere urmate de perioade de
descrestere ritmice si treptate ale efortului respirator, precum si ale
fluxului de aer respirat. In perioada cu cel mai slab efort respirator, poate
aparea apneea. Aceasta apare frecvent in randul pacientilor cu
insuficienta cardiaca congestiva.

Concluzii
Numarul pacientilor varstnici este in crestere. Din acest motiv, este
important sa fie cunoscute schimbarile somnului odata cu inaintarea in
varsta si sa fie recunoscute patologiile somnului la varstnici, avand in
vedere si frecventa acestora. Un diagnostic precis si rapid al patologiilor
somnului in randul varstnicilor este important atat pentru instituirea unui
tratament corect, cat si pentru imbunatatirea calitatii vietii pacientilor
varstnici.