GEORGETA ZEGAN

Disciplina de OrtodonŃie şi Ortopedie Dento-facială

Facultatea de Medicină Dentară
Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi

ORTODONłIE
ŞI
ORTOPEDIE DENTO-FACIALĂ
TEHNICI CONTEMPORANE

EDITURA PIM
IAŞI – 2012
Referent ştiinŃific: Prof. univ. Dr. Aurel V. Fratu

EDITURA PIM
Acreditată de CNCSIS, 66/2010

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ZEGAN, GEORGETA
Ortodonţie şi ortopedie dento-facială : tehnici contemporane /
Georgeta Zegan. - Iaşi : PIM, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-606-13-0846-0

616.314-089.23
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

PREFAłĂ

O nouă apariŃie editorială încununează munca depusă de doamna Conf. univ. Dr.
Georgeta Zegan, prin realizarea finală a cărŃii cu titlul " OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială
– Tehnici contemporane –". Sunt reunite într-un ansamblu datele teoretice sintetizate din
literatura de specialitate a ultimilor ani, cu rezultatele experienŃei sale didactice, clinice şi
ştiinŃifice.
Cartea este structurată pe un număr mare de capitole, care se succed în funcŃie de
acumularea şi înŃelegerea datelor şi de evoluŃia în cunoaşterea specialităŃii de ortodonŃie şi
ortopedie dento-facială.
În primele capitole sunt detaliate, corect sistematizate şi prezentate datele esenŃiale,
noŃiunile de bază ale specialităŃii, privind evoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice,
morfogeneza pre şi postnatală, caracteristicile aparatului dento-maxilar în evoluŃie, privind
dinamica erupŃiei dentare şi dezvoltarea ocluziei dentare.
Dezvoltarea aparatului dento-maxilar este influenŃată în mod negativ, prin intervenŃia
asociativă şi complexă a factorilor denumiŃi etiologici, pe care autoarea îi prezintă, pornind de
la cei genetici, neuro-endocrini, metabolici, disfuncŃionali, locali şi cei de mediu. Fiecare
dintre aceştia este analizat după modul de acŃiune şi consecinŃele asupra creşterii aparatului
dento-maxilar, cu apariŃia elementelor de debut şi evoluŃie a tipurilor de anomalii.
Capitolul următor, esenŃial în pregătirea oricărui ortodont, ne conduce în arta
examenului clinic al pacientului, corectitudinea examinării, a culegerii şi înregistrării datelor,
asociată cu analiza rezultatelor examenelor complementare (analiza modelelor de studiu,
examenul radiografic, antropometric, fotostatic, etc.).
Este meritul autoarei cărŃii, ce îndrumă medicul, pe baza pregătirii sale profesionale,
să evalueze şi să asocieze aceste rezultate care vor sta la baza stabilirii unui diagnostic
clinic corect de anomalie dento-maxilară, cu cel etiologic şi funcŃional. NoŃiunile de
terminologie şi clasificări ale anomaliilor dento-maxilare oferă posibilitatea ortodonŃilor spre o
bună comunicare, de înŃelegere şi de alegere a datelor.
ExperienŃa clinică a autoarei se regăseşte în redactarea capitolelor formelor clinice
ale anomaliilor dento-maxilare, care sunt prezentate succesiv şi în detaliu, elementele
clinice, etiologice, de diagnostic pozitiv şi diferenŃial. Sunt analizate etapele şi mijloacele de
tratament şi modul de conducere ale acestora, până la finalizarea cazului clinic.
În mod coerent şi cursiv sunt analizate cele mai importante probleme privind
instituirea unui tratament ortodontic, individualizat, ca şi principiile, clasificarea tratamentului
ortodontic, materialele ortodontice, dar mai ales biomecanica forŃelor pentru estimarea
acestora în cadrul unui aparat ortodontic sau ortopedic.
Varietatea formelor de anomalii dento-maxilare necesită alegerea unei metode de
tratament, a unor tipuri de aparate mobilizabile, funcŃionale sau fixe.
Se acordă o mare importanŃă terapiei cu aparate ortodontice fixe, care sunt utilizate
pe scară largă în terapia ortodontică, asigurând obŃinerea unor rezultate deosebite. Aici sunt
analizate tipurile de forŃe, mecanismele deplasărilor dentare şi reacŃiile individuale ale
Ńesuturilor de suport. Sunt detaliate principiile diverselor tehnici recomandate adolescentului
şi adultului, etapele şi modul de conducere al tratamentului.
Un aport deosebit în cadrul tratamentului cu aparate ortodontice fixe este asigurat de
aparatele extraorale, individualizate după etapele de vârstă şi cadrul clinic.
În partea finală a cărŃii sunt detaliate tipurile de tratamente ortodontice profilactic,
interceptiv, corectiv şi al adultului, la care se pot asocia tehnicile chirurgicale de intervenŃie,
tratamentul periodontal şi restaurativ. Pentru consolidarea şi stabilirea rezultatelor obŃinute,
în cele mai multe cazuri, urmează prezentarea etapei de contenŃie (indicaŃii, aparate, durată),
pentru prevenirea recidivei.

3
 Cartea editată este deosebit de valoroasă prin multitudinea problemelor pe care le
prezintă în mod sistematic, într-un limbaj clar şi ştiinŃific. Toate acestea denotă efortul depus
de doamna Conf. univ. Dr. Georgeta Zegan pe toată durata elaborării cărŃii, dar mai ales
dorinŃa de a contribui în mod permanent şi susŃinut la o mai bună pregătire a studenŃilor,
medicilor rezidenŃi şi a ortodonŃilor. Lucrarea este susŃinută, pe lângă elementele teoretice de
valoare şi actuale, de o iconografie bogată şi ilustrativă, ce determină o mai bună înŃelegere
a textului, o bibliografie selectivă actuală din literatura de specialitate.
Editarea cărŃii "OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –"
reprezintă un nou succes pentru învăŃământul românesc, în domeniul specialităŃii de
ortodonŃie şi ortopedie dento-facială.

Prof. univ. Dr. Aurel V. Fratu

4
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

INTRODUCERE

Dacă la sfârşitul secolului al XX-lea, ortodonŃia şi ortopedia dento-facială se

desprinde ca specialitate din medicina dentară şi este oficializată şi în a noastră, prin
examenul de rezidenŃiat şi stagiul de pregătire de trei ani, urmat de examenul de medic
specialist, cursul firesc al acestei specialităŃi din România a impus necesitatea organizării
ortodonŃilor într-o societate profesională naŃională (AsociaŃia NaŃională Română de
OrtodonŃie – A.N.R.O.), care a fost afiliată societăŃii europene (European Orthodontic Society
– E.O.S) şi celei mondiale (World Federation of Orthodontists – W.F.O.).
Formarea noilor specialişti în ortodonŃie şi ortopedie dento-facială se realizează în
centrele universitare tradiŃionale din România, din care face parte şi Disciplina de OrtodonŃie
şi Ortopedie Dento-facială a FacultăŃii de Medicină Dentară a UniversităŃii de Medicină şi
Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi, care oferă cadre didactice specializate şi competente în
domeniu, atât prin experienŃă clinică, cât şi didactică.
Această carte abordează şi dezvoltă tematicile obligatorii ale ortodonŃiei şi ortopediei
dento-faciale, necesare competenŃei unui specialist în ortodonŃie, care trebuie să cunoască
toate metodele unui diagnostic complex a anomaliei dento-maxilare, să fie capabil să
stabilească nevoia de tratament ortodontic şi să poată alege cea mai optimă soluŃie pentru
tratamentul individualizat al pacientului. NoŃiunile problematicii abordate sunt prezentate la
un nivel superior celui de bază şi în consens cu cerinŃele noilor tehnici de tratament
ortodontic şi ortopedic, în pas cu literatura de specialitate internaŃională.
NoŃiunile prezentate respectă o ordine firească a necesarului de cunoştinŃe a fiecărui
specialist, de la filogenia şi ontogenia complexului dento-maxilar, la diagnosticul etiologic,
morfologic, funcŃional, evolutiv şi diferenŃial al anomaliilor dento-maxilare, până la factorii
decizionali ai tratamentului ortodontic, la biomecanica, indicaŃiile şi contraindicaŃiile
arsenalului aparatelor ortodontice şi ortopedice, cât şi la tipurile şi particularităŃile de
abordare a tratamentelor şi a tehnicilor actuale.
Fiecare capitol este structurat pe direcŃiile unei tematici ample din ortodonŃie şi
ortopedie dento-faciale, punctând şi dezvoltând problematica până la cunoaşterea actuală,
care se regăseşte în indexul bibliografic. De asemenea, fiecare capitol prezintă subcapitolele
direcŃiilor de cursuri postuniversitare, care sunt prezentate în anexele de la sfârşitul fiecărui
capitol.
Această carte este un tratat de ortodonŃie şi ortopedie dento-faciale, pentru că
abordează şi prezintă toate problematicele domeniului, prezentând noŃiunile, concepŃiile şi
tehnologiile actuale, universal valabile şi în consens cu cele adoptate de şcolile europene şi
mondiale consacrate. Sigur că spaŃiul destinat unei cărŃi este limitat şi nu poate extinde
foarte mult tematicile, dar prezintă esenŃialul problematicii, la care se pot adăuga noŃiuni
complementare, dacă se doresc extinderi ale subiectelor prezentate.
Începutul secolului al XXI-lea abundă în noi şi noi informaŃii asupra tehnologiei
biomaterialelor şi a mijloacelor ortodontice, care satisfac din ce în ce mai mult dorinŃele
pacienŃilor şi a ortodonŃilor. De asemenea, firmele concurente, producătoare de materiale
ortodontice, introduc cele mai noi tehnologii ale aliajelor, ceramicii şi polimerilor adezivi şi ne
prezintă game variate de elemente componente ale aparatelor ortodontice. La ora actuală,
posibilităŃile diagnostice şi terapeutice sunt atât de multiple şi diversificate, încât ortodonŃii
trebuie să fie în pas cu noile descoperiri în domeniu şi să aplice cele mai eficiente şi puŃin
costisitoare terapii, pentru beneficiul lor şi al pacienŃilor.

Autoarea

5
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

CUPRINS

PrefaŃă 3
Introducere 5
1. EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice 11
EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice 11
ConsecinŃe în patologia dento-maxilo-facială 12
Fenomene dentare atavice 12
Fenomene dentare progresive 13
Anexă 15
Bibliografie 15
2. Perioada de organogeneză 16
Perioada de ou 16
Aparatul branhial 18
Anexă 21
Bibliografie 21
3. Morfogeneza neonatală 22
Formarea mugurilor faciali 22
Septarea cavităŃii buco-nazale 23
Formarea limbii 24
Formarea vestibulelor orale 25
Formarea musculaturii masticatorii şi faciale 25
Formarea scheletului aparatului dento-maxilar 25
Formarea oaselor - osteogeneza 25
Formarea cartilagiului - condrogeneza 27
Formarea scheletului osos 28
Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar 29
Formarea lamei dentare 30
Formarea mugurilor dentari 30
Formarea Ńesuturilor dentare 32
Anexe 37
Bibliografie 38
4. Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere 39
Anexă 40
Bibliografie 40
5. Morfogeneza postnatală 41
Zone şi tipuri de creştere osoasă a aparatului dento-maxilar 41
Mecanisme de creştere osoasă 41
Creşterea osoasă cranio-facială 43
ErupŃia dentară 45
Mecanismul erupŃiei dentare 46
Formarea osului alveolar 47
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor temporari 47
Permutarea dentară 48
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor permanenŃi 53
Dinamica creşterii şi dezvoltării postnatale cranio-faciale 54
Teorii şi concepŃii ale creşterii cranio-faciale 54

7
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Dinamica creşterii cranio-faciale 55

RotaŃiile faciale 59
Vârsta cronologică şi parametrii vârstei biologice 62
Parametrii vârstei osoase 62
Parametrii vârstei dentare 63
Parametrii vârstei sexuale 64
Dinamica dezvoltării arcadelor şi a ocluziei dentare 65
Dinamica dezvoltării arcadelor dentare 65
Modificările arcadelor dento-alveolare după dentiŃii 68
Dinamica dezvoltării ocluziei dentare 70
Anexe 79
Bibliografie 80

6. Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare 82

Factorii genetici 82
Factorii endocrini 86
Factorii metabolici 89
Factorii disfuncŃionali 90
Factorii locali 95
Anexe 96
Bibliografie 97
7. Diagnosticul ortodontic 99
Examenul clinic 99
Examinarea clinică generală 99
Examinarea clinică facială 100
Examinarea clinică funcŃională 105
Examinarea clinică orală 106
Analiza de model 109
Analiza simetriei arcadelor 109
Adâncimea bolŃii palatine 110
Analiza lungimii şi lăŃimii arcadelor 111
Analiza spaŃiului pe arcade 116
Analiza dimensiunii dinŃilor 117
Examenul radiologic 118
Radiografii dentare intraorale 118
Radiografii dentare extraorale 120
Tehnici imagistice moderne 127
Examenul antropologic şi antropometric 133
Examenul fotostatic 133
Tehnici de fotografiere 133
Fotografia de faŃă 134
Fotografia de profil 135
InvestigaŃia cu caracter previzional 138
Metode de predicŃie a creşterii faciale 138
Vizualizarea obiectivelor de tratament 140
Clasificarea anomaliilor dento-maxilare 145
Clasificarea Angle 145
Clasificarea şcolii germane 147
Clasificarea şcolii franceze 147
Alte clasificări 147
Diagnosticul ortodontic 148
Evaluarea elementelor generale 149
Evaluarea elementelor funcŃionale 149
Evaluarea elementelor structurale 150
Parametrii de evaluare a malocluziilor 150

8
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Anexe 153
Bibliografie 154

8. Malocluzii clasa I Angle 157

Anomalii ale sistemului dentar 157
Anomalii dentare de număr 157
Anomalii dentare de formă 161
Anomali dentare de volum 162
Anomalii dentare de poziŃie 163
Anomalii dentare de sediu 163
Anomalii dentare de structură 168
Anomalii de grup 169
Diastema interincisivă 169
Înghesuirea dentară 171
Tulburările de ocluzie 173
Ocluzia deschisă 173
Ocluzia adâncă 175
Anexe 179
Bibliografie 180
9. Malocluzii clasa a II-a Angle 183
Malocluzia clasa II/1 183
Malocluzia clasa II/2 188
Sindromul ocluziei încrucişate 193
Sindromul Brodie 194
Asimetria facială 195
Anexe 201
Bibliografie 203
10. Malocluzii clasa a III-a Angle 205
PrognaŃia mandibulară anatomică 206
RetrognaŃia maxilară 210
PrognaŃia mandibulară funcŃională 214
Ocluzia inversă şi angrenajul invers frontal 216
Despicături labio-maxilo-palatine 217
Anexe 222
Bibliografie 223
11. Aspecte generale ale tratamentului ortodontic 225
Principiile tratamentului ortodontic 225
Clasificarea tratamentului ortodontic 226
Factorii decizionali ai tratamentului ortodontic 226
Materiale ortodontice 228
Materiale pentru obŃinerea modelelor din ghips 228
Materiale pentru confecŃionarea aparatelor mobile 229
Materiale pentru tehnicile ortodontice fixe 232
Biomecanica ortodontică 242
ForŃe ortodontice 246
Deplasarea dentară 247
Răspunsul tisular la forŃele ortodontice 250
Estimarea forŃelor produse de aparatele ortodontice 252
Estimarea forŃelor produse de aparatele ortopedice 254
Anexe 256
Bibliografie 257

9
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

12. Aparate ortodontice 261

Aparate biomecanice mobilizabile 262
Elemente componente 263
Tipuri de aparate mobilizabile 273
Algoritmul clinico-tehnologic 275
Aparate funcŃionale 276
Tipuri de aparate funcŃionale 278
Miogimnastica funcŃională 286
Aparate fixe parŃiale 287
DisjuncŃia intermaxilară 292
Clasificarea disjuncŃiei intermaxilare 292
Etapele disjuncŃiei intermaxilare 293
Efectele disjuncŃiei intermaxilare 293
Disjunctoare 295
Aparate fixe poliagregate 296
Biomecanica deplasării dentare 297
Elemente componente 304
Tipuri de aparate fixe poliagregate 308
Aparate extraorale 324
Elemente componente 325
Tipuri de aparate extraorale 325
MenŃinătoare de spaŃiu 335
ConsecinŃele pierderii premature a dinŃilor temporari 336
Tipuri de menŃinătoare de spaŃiu 338
Anexe 342
Bibliografie 344
13. Tipurile tratamentului ortodontic 347
Tratamentul profilactic 347
Tratamentul interceptiv 350
Tratamentul corectiv 352
Tratamentul la adult 354
Tratamentul chirurgical ortodontic 356
IntervenŃii chirurgicale asupra dinŃilor 356
IntervenŃii chirurgicale asupra părŃilor moi 360
IntervenŃii chirurgicale asupra osului alveolar 360
Tratamentul chirurgical ortognatic 360
Tratamentul periodontal 363
Tratamentul restaurativ 364
DisfuncŃia cranio-mandibulară 366
ContenŃia şi recidiva 374
Anexe 377
Bibliografie 380
Summary 383

10
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 1
EVOLUłIA FILOGENETICĂ A EXTREMITĂłII CEFALICE
FILOGENIA este o ramură a
biologiei care se ocupă cu procesul de
evoluŃie a formelor organice sau a unui
grup de animale sau de plante, din cursul
dezvoltării istorice a lumii vii.
Studiul evoluŃiei filogenetice a
extremităŃii cefalice este important pentru
ortodonŃia şi ortopedia dento-facială,
deoarece permite aprecierea tendinŃelor
de dezvoltare a masivului cranio-facial şi a
sistemului dentar, din cursul dezvoltării
umane şi explică apariŃia unor fenomene
patologice.
EVOLUłIA FILOGENETICĂ A
EXTREMITĂłII CEFALICE
Acum 600 mil. de ani i.e.n., ADN-
ul, ca formă organică de viaŃă, a apărut la
procariote (virusuri şi bacterii - grup de
organisme primitive, unicelulare). Apoi, la
eucariote (grup de organisme unicelulare
cu nucleul separat prin membrană) a
apărut ARN-mesager în citoplasma
celulară. La celenterate (animale inferioare
marine, cu două straturi de celule -
meduza) a apărut tubul digestiv, sub forma
unui fund de sac cu un singur orificiu
buco-anal.
La nevertrebate - metamerele
inferioare (viermi anelizi, moluşte,
artropode - insecte) a apărut primul sistem
de semnalizare, iar tubul digestiv prezenta
două orificii, unul bucal şi altul anal şi s-au
diferenŃiat funcŃiile de respiraŃie, deglutiŃie
şi masticaŃie.
ApariŃia vertebratelor reprezintă un
salt calitativ al evoluŃiei filogenetice a lumii
vii, acestea fiind metamere cu substanŃă
osoasă internă (coloana vertebrală). La
peştii cartilaginoşi şi osoşi (rechini) au
apărut sincondrozele (tipul de osificare
cartilagiu - os) şi dinŃii placoizi implantaŃi în
mucoasa orală, sub forma unor îngroşări
calcificate. La batracieni (broaşte) a apărut
11
limba membranoasă, iar la reptile
(crocodili) au apărut osificarea desmală
(tipul de osificare Ńesut conjunctiv - os),
procesul de resorbŃie/apoziŃie osoasă,
centrii de creştere osteogenetice, craniul
visceral separat de craniul neural, bolta
palatină care separa cavitatea orală de
cea nazală, sinusurile craniene şi condilii
mandibulari. Referitor la sistemul dentar,
la aceştia, au apărut dinŃii conoizi
implantaŃi în procesele alveolare prin
intermediul ligamentului alveolo-dentar şi
trei dentiŃii cu următoarea formulă dentară
pe o hemiarcadă: trei incisivi, un canin,
patru premolari şi trei molari. ApariŃia
păsărilor a reprezentat o involuŃie pe scara
filogenetică, iar incisivul prezent la naştere
pentru spargerea cojii oului, a dispărut
ulterior. La mamifere au apărut buzele şi
obrajii, ca urmare a actului suptului şi două
dentiŃii care au prezentat morfologii diferite
după grupele mamiferelor.
La erbivore:
- molarii prezentau pe faŃa ocluzală
creasta de smalŃ antero-posterioară;
- dinŃii creşteau continuu;
- apexul nu se închidea niciodată (la dinŃii
umani acest fenomen este patologic,
denumit taurodonŃie);
- condilul mandibular era alungit
transversal;
- s-au dezvoltat muşchii pterigoidieni
externi;
- la bovine au dispărut incisivii frontali
superiori şi a apărut al treilea incisiv
inferior;
- la cabaline s-au redus de volum caninii;
- la elefanŃi au crescut incisivii superiori şi
s-au transformat în fildeşi, iar molarii
prezentau formă de piatră de moară.
La rozătoare:
- incisivii creşteau continuu şi aveau formă
de dălŃi ascuŃite;
- incisivii laterali erau în spatele incisivilor
centrali;
 EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice
- nu prezentau canini;
- molarii aveau o formă alungită mezio-
distală şi prezentau pe faŃa ocluzală
creasta de smalŃ transversală;
- condilul mandibular era alungit
transversal;
- s-au dezvoltat muşchii pterigoidieni
externi.
La carnivore:
- incisivii erau tăioşi;
- caninii dezvoltaŃi;
- molarii prezentau doi cuspizi tăioşi;
- condilul mandibular avea formă de con;
- s-au dezvoltat muşchii masticatori.
La primate: incisivii superiori erau
în formă de lopată, iar incisivii inferiori în
formă de dăltiŃe, caninii reduşi de volum,
molarii mamelonaŃi, a apărut spaŃiul
superior precanin şi inferior retrocanin,
condilul mandibular era alungit transversal
şi oblic postero-anterior, iar formula
dentară pe o hemiarcadă era următoarea:
doi incisivi, un canin, trei premolari şi trei
molari.
La maimuŃele antropoide (grup de
maimuŃe superioare lipsite de coadă,
asemănătoare omului) formula dentară pe
o hemiarcadă era următoarea: doi incisivi,
un canin, doi premolari şi trei molari.
La omul preistoric apare al doilea
sistem de semnalizare (vorbirea), faŃa are
un aspect prognat, iar craniul se dezvoltă
mai mult transversal şi vertical
(dolicocefalie). Mai târziu, din dolicocefal
capul devine brahicefal, dispare botul şi se
transformă în faŃă, se reduce creşterea
sagitală a aparatului dento-maxilar şi
apare ocluzia dentară cap la cap.
La omul actual se constată:
- creşterea craniului neural cu tendinŃa
spre brahicefalizare;
- reducerea craniului visceral cu tendinŃa
spre euriprosopie;
- reducerea volumetrică şi numerică a
oaselor, a dinŃilor şi a muşchilor;
- reducerea cavităŃii nazale;
- reducerea crestelor supraorbitare;
- lăŃirea şi coborârea bolŃii palatine;
- rotunjirea arcadelor alveolo-dentare;
- coborârea planşeului bucal;
- apariŃia mentonului proeminent;
- reducerea spaŃiului pentru molarii de
minte.
TendinŃele evolutive filogenetice
ale speciei umane sunt de:
12
- creştere a craniului neural;
- reducere sagitală a complexului dento-
maxilar;
- lărgire transversală a arcadelor
alveolare;
- implantare alveolară posterioară pe
maxilare;
- implantare maxilară posterioară faŃă de
baza craniului.
Astfel, tendinŃele arhitecturale
cranio-faciale ale omului viitorului vor fi
următoarele:
• un craniu neural din ce în ce mare şi
un craniu visceral din ce în ce mai mic;
• ochii din ce în ce mai mari şi maxilare
din ce în ce mai mici;
• dinŃii nu vor mai avea spaŃiu şi vor fi
din ce în ce mai înghesuiŃi pe arcadele
maxilare.
Înghesuirea dentară va produce o
serie de complicaŃii din sfera medicinii
dentare şi va schimba aspectul armoniei
dentare vizibile în vorbit şi în zâmbet.
CONSECINłE ÎN PATOLOGIA DENTO-
MAXILO-FACIALĂ
ConsecinŃele evoluŃiei filogenetice
a extremităŃii cefalice a speciei umane se
manifestă în patologia dento-maxilo-facială
prin:
• fenomene atavice, care sunt expresii
ale revenirii la formula şi morfologia
dentară a strămoşilor noştri (figura 1);
• fenomene progresive
(proterogenetice), care sunt expresii ale
omului viitorului (figura 2).
Fenomene dentare atavice
PrezenŃa dinŃilor supranumerari
(meziodens, al treilea incisiv lateral, al
treilea sau al patrulea premolar, dinŃii
paramolari Bolk, dinŃii distomolari)
reprezintă expresii ale fenomenelor
atavice. Aceştia produc o serie de
perturbări exprimate prin:
- anomalii de poziŃie a dinŃilor vecini;
- incluzia dinŃilor normali din serie;
- disarmonia dento-alveolară cu
înghesuire secundară;
- resorbŃii radiculare;
- mortificări pulpare ale dinŃilor;
- dezechilibre ocluzale grave.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Alte fenomene dentare atavice - ocluzia ad palatum a molarilor;

sunt reprezentate de: - aplatizarea curbei Spee de ocluzie;
- rădăcini şi cuspizi supranumerari sau - disarmonia dento-alveolară cu spaŃiere;
tuberculi dentari (Bolk sau Carabelli); - proalveolo-donŃia bimaxilară sau
- forma concavă a feŃei palatinale a superioară;
incisivilor superiori (fără cingulum) care - inocluzia sagitală pozitivă frontală;
produce apariŃia ocluziei adânci - prognaŃia mandibulară;
acoperite şi a proalveolo-donŃiei - prognaŃia maxilară.
superioare;
- cuspid canin înalt şi în supraocluzie; Fenomene dentare progresive
- molari temporari asemănători molarilor
permanenŃi; Expresiile omului viitorului
- reducerea ocluzală a molarilor şi manifestate prin fenomene dentare
situarea punctelor de contact în ⅓ progresive sunt reprezentate de:
gingivală, care produce apariŃia cariilor - reduceri dimensionale ale dinŃilor
de colet; terminali din serie (incisiv lateral,
- erupŃia lentă a dinŃilor; premolar secund, molar secund sau
- erupŃia molarilor secunzi permanenŃi molar de minte);
înaintea caninilor; - reduceri numerice dentare (hipodonŃia
- ocluzia frontală cap la cap; incisivului lateral superior, a incisivului

13
 EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice

central inferior, a premolarului secund, a - erupŃia dentară precoce;

molarului de minte); - apariŃia sistemului helicoidal molar;
- reduceri numerice cuspidiene; - ocluzia adâncă;
- formarea cingulum-ului pe faŃa palatinală - ocluzia ad linguam a molarilor;
a incisivilor superiori; - apariŃia freedon in centric;
- reducerea dimensională a caninilor; - disarmonia dento-alveolară cu
- reducerea ecuatorului molarilor; înghesuire primară;
- situarea punctelor de contact în ⅓ - retroalveolo-donŃia inferioară;
ocluzală, care determină apariŃia - retrognaŃia mandibulară;
periodontopatiei marginale şi a cariilor - retrognaŃia maxilară.
proximale;

AlimentaŃia actuală cu alimente din dentare şi a reliefului dentar cuspidat,

ce în ce mai rafinate devine un factor de ceea ce va determina micşorarea etajul
mediu care accelerează tendinŃa evolutivă inferior al feŃei, în dezavantajul proporŃiilor
filogenetică de micşorare a maxilarelor. armonice ale fizionomiei faciale. Aceste
Astfel, sistemul stomatognat este din ce în modificări vor conduce la înmulŃirea
ce mai puŃin utilizat, atriŃia dinŃilor nu se cazurilor cu periodontopatie marginală
mai produce în mod natural şi astfel, cronică, una din cele mai mari pandemii şi
predomină în masticaŃie mişcările a cazurilor cu înghesuire dentară primară.
mandibulare de închidere şi deschidere,
care modifică relieful ocluzal dentar şi cel
al condililor articulaŃiei temporo- Ca urmare a evoluŃiei filogenetice a
madibulare. extremităŃii cefalice şi implicit a
maxilarelor, se va reducere formula
În consecinŃă, va predomina dentară şi se vor înmulŃi cazurile de
ocluzia dentară adâncă prin lipsa atriŃiei hipodonŃii ale dinŃilor terminali din serie.

14
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXĂ

tematică curs EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice

obiective curs Cunoaşterea evoluŃiei filogenetice a extremităŃii cefalice.
Cunoaşterea tendinŃelor de dezvoltare a masivului cranio-facial şi a
sistemului dentar.
Cunoaşterea consecinŃelor filogenetice a extremităŃii cefalice
manifestată în patologia dento-maxilo-facială.
Cunoaşterea fenomenelor atavice şi progresive dento-maxilo-faciale.
cuvinte cheie filogenie, atavisme dentare, fenomene proterogenetice dentare.
schemă curs EvoluŃia filogenetică a extremităŃii cefalice.
ConsecinŃe în patologia dento-maxilo-facială.
Fenomene dentare atavice.
Fenomene dentare progresive.

BIBLIOGRAFIE 7. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-

1. Bassigny F. Manuel d’orthopédie dentofaciale.
Paris, Masson, 1983.
2. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
3. Canal P, Chabre C. Agénésie des incisives
latérales supérieures: quel traitement? Orthod Fr
1987; 58: 270-361.
4. Chateau M. Orthopédie dento-faciale. Paris,
Julien Prelat, 1975.
5. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
6. Crétot M. Modifications dento-
céphalométriques spontanées après le stade
adulte jeune. Orthod Fr 1997; 68: 41-45.
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
8. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
9. Treil J, Borianne P, Casteigt J, Faure A, Horn
A. The human face as a 3-Dimensional model.
The Future in Orhodontics. World J Orthod 2001;
2: 253-257.
10. Stricker M, Raphael B, Gerard H. Croissance
cranio-faciale. Reims, Morfos, 1993; 43-95.
11. Vion PE. Anatomie céphalométrique. Paris,
SID, 1996.
12. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.

15
 Perioada de organogeneză
CAPITOLUL 2
PERIOADA DE ORGANOGENEZĂ
ORGANOGENEZA reprezintă
etapa intrauterină în care apar şi se
diferenŃiază organele.
În săptămâna a patra intrauterină,
începe stomatogeneza (formarea şi
dezvoltarea feŃei), iar în săptămâna a
şasea intrauterină, începe odontogeneza
(formarea şi dezvoltarea dinŃilor).
Perioada de organogeneză,
corespunde primelor trei luni de viaŃă
intrauterină (perioada de ou şi de
embriogeneză), în care apar şi se
diferenŃiază organele.
Factorii de reglare care intervin în
această perioadă de dezvoltare sunt:
- inducŃia;
- factorii genetici;
- factorii neuro-endocrini.
În această perioadă de dezvoltare
pot apare modificări ale organelor prin
acŃiunea factorilor teratogeni.
PERIOADA DE OU
Fertilizarea are loc în ampula
trompelor uterine, când cei doi gameŃi
(spermatozoidul şi ovulul) se unesc
(copulaŃie) formând oul (zigotul).
În timpul deplasării prin trompele
uterine spre uter, zigotul se divide în celule
numite blastomere prin diviziune miotică,
luând forma unei mingi numită morulă,
care intră în uter la trei zile după fertilizare
(figura 3).
În interiorul morulei se dezvoltă un
spaŃiu umplut cu lichid, numit cavitate
blastocistică sau blastocel, iar structura
astfel dezvoltată se numeşte blastocist.
După şase zile de fertilizare,
blastocistul este alcătuit din două tipuri de
celule:
• trofoblastul:
- care acoperă exteriorul blastocistului pe
un singur rând de celule;
16
- se va forma porŃiunea embrionară a
placentei şi structurile periferice ale
embrionului.
• embrioblastul:
- care formează stratul intern;
- se va forma embrionul.
Blastocistul aderă de suprafaŃa
endometrului şi începe implantarea.
Stratul celular intern formează un disc
bilaminar alcătuit din epiblast şi hipoblast
(stadiul didermic).
Celulele hipoblastice de formă
cuboidală adiacente cavităŃii blastocistice
vor forma cavitatea exocelomică. Celulele
epiblastice de formă cilindrică vor forma
cavitatea amniotică. Mezodermul
extraembrionar alcătuit din Ńesut conjunctiv
este localizat la suprafaŃa externă a
cavităŃii exocelomice.
La sfârşitul săptămânii a doua de
fertilizare, hipoblastul formează o zonă
îngustă la capătul cranial al discului
bilaminar, numită placa procordală.
În săptămâna a treia de fertilizare,
discul embrionar se transformă în disc
trilaminar şi începe glastrulaŃia cu
formarea liniei primitive.
Această structură este o invaginare
îngustă cu marginile uşor umflate, care se
dezvoltă pe linia mediană a epiblastului
spre polul caudal. La polul cranian al liniei
primitive apare groapa primitivă
înconjurată de nodulul primitiv, care se
dezvoltă prin invaginare şi se detaşează
de epiblast.
După invaginarea celulelor, unele
vor stimula hipoblastul pentru a forma
endodermul embrionar. Celelalte celule se
vor poziŃiona între endoderm şi epiblast
pentru a forma mezodermul embrionar, al
treilea strat de celule. Celulele care rămân
în epiblast formează ectodermul
embrionar (stadiul tridermic). Astfel, din
epiblast se vor forma cele trei straturi de
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
celule embrionare: ectodermul,
endodermul şi mezodermul.
Celulele invaginate în groapa
primitivă şi în regiunea nodală se vor
dezvolta spre polul cranial, până vor
ajunge la placa procordală. Acestea
formează o tijă celulară care se dezvoltă
longitudinal pe linia mediană, numită
procesul notocordal. Groapa primitivă se
extinde spre procesul notocordal şi
formează în centru un mic canal
notocordal. Canalul poate să dispară şi
lasă un cilindru solid de celule, numit
notocordul, care reprezintă axa mediană
incipientă a embrionului, scheletul axial
formându-se în jurul acestuia.
În discul trilaminar, mezodermul se
separă de ectoderm şi endoderm, la
sfârşitul săptămânii a treia de dezvoltare,
cu excepŃia membranei cloacale din
regiunea caudală şi a plăcii procordale din
regiunea cranială, care va deveni viitoarea
regiune a membranei buco-faringiene.
Stratul ectodermal va forma
structuri care menŃin contactul cu mediul
extern:
- sistemul nervos central şi periferic;
- epiteliul senzorial al urechii;
- nasul;
- ochii;
- anexele pielii care includ glandele
mamare;
- glanda pituitară;
- smalŃul dentar şi altele.
Notocordul induce subŃierea
stratului extern al ectodermului şi se
Celulele crestelor neurale exprimă
genele HOX din rombomerele de origine şi
realizează transcripŃia factorilor care leagă
celelalte gene de ADN şi reglează
expresia genetică umană. MutaŃiile genei
HOX au fost asociate cu anomaliile cranio-
faciale congenitale (sindromul
Waardenburg, holoprosencefalia).
17
diferenŃiază, rezultând placa neurală, care
are formă de clepsidră în sens cranio-
caudal. Astfel, începe procesul de
neurilaŃie. Celulele plăcii neurale
delimitează neuroectodermul. Placa
neurală creşte spre polul caudal către linia
primitivă, iar marginile laterale se dezvoltă
formând plicele neurale. Între plicele
neurale se formează o zonă depresivă
numită gaura neurală. Plicele neurale se
apropie una de alta, fuzionează pe linia
mediană şi formează tubul neural.
Fuzionarea plicelor neurale începe
în săptămâna a patra de dezvoltare, în
regiunea centrală a embrionului, formând
tubul neural, care este forma primară a
sistemului nervos central. ExtremităŃile
cranială şi caudală ale tubului neural se
unesc, formând orificiul neuronal anterior
şi orificiul neuronal posterior. Aceste orificii
sunt închise de membrana buco-faringiană
în partea anterioară şi de membrana
cloacală în partea posterioară.
Regiunea anterioară a tubului
neural se lărgeşte, formând partea
anterioară, mijlocie şi posterioară a
encefalului.
În zona encefalului posterior se
dezvoltă opt umflături numite rombomere.
Celulele crestelor neurale din fiecare
rombomer migrează spre o zonă specifică,
pentru a se diferenŃia în numeroase
structuri variate.
Dezvoltarea feŃei şi a primului arc
branhial îşi are originea în celulele
crestelor neurale din encefalul mijlociu şi
din primele două rombomere.
Stratul mezodermal de pe ambele
părŃi ale notocordului se îngroaşă şi
formează un cilindru longitudinal numit
mezodermul paraxial, fiind alcătuit din
blocuri de Ńesuturi, formând 48 de perechi
de somite. Aceste perechi de somite se
dezvoltă repetitiv, dinspre regiunea
cranială spre regiunea caudală, iar în
 Perioada de organogeneză
centrul fiecărei somite se formează o
cavitate numită somitocel.
Celulele somitelor din regiunea
cranială se numesc somitomere şi se vor
diferenŃia în celulele musculaturii striate
ale capului şi gâtului, prin migrarea lor în
această regiune.
Unele celule superficiale din
somite, numite sclerotoame formează
scheletul axial în jurul notocordului şi vor
forma dermul.
Alte celule profunde din somite,
numite miotoame vor forma musculatura
striată a trunchiului şi a membrelor.
Stratul mezodermal intern va forma
elementele excretorii ale aparatului urinar,
peretele lateral şi anterior al corpului,
peretele intestinal şi al seroasei.
Stratul endodermal va forma
componentele sistemului gastrointestinal,
respirator, urinar, endocrin şi al urechii.
În săptămâna a patra de
dezvoltare discul embrionar se pliază în
plan cranio-caudal, în forma literei "C",
datorită creşterii rapide longitudinale a
sistemului nervos central. Această pliere
aduce endodermul şi cavitatea celomică
(viitoarea inimă) în interiorul embrionului şi
se va forma trunchiul primitiv.
Membrana buco-faringiană se rupe
la sfârşitul săptămânii a treia de
dezvoltare, realizând o continuitatea între
porŃiunea anterioară a trunchiului şi a gurii
embrionare primitive (stomodeum) cu
cavitatea amniotică.
APARATUL BRANHIAL
Aparatul branhial sau faringian
începe să se formeze în săptămâna a
patra de dezvoltare, fiind alcătuit dintr-o
serie de arcuri bilaterale perechi,
buzunare, şanŃuri şi membrane. Ele sunt
numerotate secvenŃial, începând de la
extremitatea cranială.
Aparatul branhial va da naştere
unui număr important de structuri ale
capului şi gâtului, iar anomaliile
congenitale care apar la acest nivel se
datorează persistenŃei acestui aparat
branhial, care în mod normal ar trebui să
dispară.
Arcurile branhiale sunt acoperite de
ectoderm la suprafaŃa externă, de
endoderm la suprafaŃa internă, iar în zona
18
lor internă se află mezenchimul dezvoltat
din mezoderm.
Fiecare arc branhial este format din
cartilaj specific care formează scheletul
arcului, din muşchi, nervi şi artere. Din
aceste arcuri branhiale se vor dezvolta
faŃa, cavitatea orală, dinŃii, fosele nazale,
faringele, laringele şi gâtul (figura 4).
Arcul I branhial (arcul mandibular)
contribuie decisiv la formarea feŃei şi
prezintă două procese sau proeminenŃe
separate, maxilare şi mandibulare, care se
formează prin migrarea celulelor crestelor
neurale în arc, în săptămâna a patra de
dezvoltare.
Mezenchimul crestelor neurale se
transformă prin osificare
endomembranoasă şi dă naştere
maxilarului, osului zigomatic şi părŃii
scuamoase a osului temporal.
Cartilajul Meckel este cartilajul
primului arc branhial şi prezintă două
segmente: segmentul timpanic (capătul
dorsal) şi segmentul mandibular (capătul
ventral). Prin osificare encondrală a
segmentului timpanic se vor forma cele
două oase ale urechii medii (ciocanul şi
nicovala). PorŃiunea medie a cartilajul
Meckel regresează şi pericondrul va forma
ligamentul sfeno-mandibular. PorŃiunea
ventrală a cartilajului Meckel ia o formă de
potcoavă, iar din Ńesutul mezenchimal
lateral cartilajului va forma mandibula, prin
osificare endomembranoasă, timp în care
cartilajul Meckel va dispare.
Din arcul I branhial se va forma
nervul trigemen (nerv cranian V), cu ramul
mandibular care deserveşte procesul
mandibular şi ramul maxilar care
deserveşte procesul maxilar.
Din arcul I branhial se vor forma
muşchii masticatori (temporali, maseteri,
pterigoidieni externi şi interni), burta
anterioară a digastricului, muşchii
milohiodienii, tensorul vălului palatin şi
tensorul timpanal.
Din arcul I branhial se va forma o
parte din artera maxilară.
Cartilajul specific arcului II
branhial (arcul hioidian) este cartilajul
Reichert. Prin osificarea extremităŃii
dorsale a cartilajului Reichert se vor forma
scăriŃa urechii medii şi apofiza stiloidă a
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
osului temporal. Zona mijlocie a care deserveşte cel de-al treilea arc
pericondrului cartilajului Reichert va forma
ligamentul stilohioidian. Zona anterioară a
cartilajului Reichert se osifică şi va forma
coarnele mici ale osului hioid.
Arcul II branhial contribuie la
dezvoltarea coarnelor mici şi a părŃii
superioare a corpului osului hioid.
Din arcul II branhial se va forma
nervul facial (nerv cranian VII), care
deserveşte cel de-al doilea arc branhial.
Din arcul II branhial se vor forma
muşchii faciali (frontal, orbicularul buzelor,
orbicularul pleoapelor, zigomatici şi
platissma), muşchiul scăriŃei, muşchii
stilohioidieni şi burta posterioară a
digastricului.
Arcul II branhial va forma arterele
osului hioid şi a scăriŃei.
Cartilajul arcului III branhial (arcul
tiroidian) va dezvolta coarnele mari şi
partea inferioară a corpului osului hioid.
Din arcul III branhial se va forma
nervul glosofaringian (nerv cranian IX),
19
branhial.
Din arcul III branhial se vor forma
muşchii stilofaringieni.
Arcul III branhial va forma o parte a
sistemului arterial carotidian.
Cartilajul arcului IV branhial (arcul
vascular) va forma cartilajul laringian
(tiroid, cricoid şi aritenoid, fără epiglotă).
Din arcul IV branhial se va forma
nervul vag (nerv cranian X), care
deserveşte cel de-al patrulea arc branhial.
Din arcul IV branhial se vor forma
muşchii faringelui şi ai laringelui.
Din arcul IV branhial se vor forma
crosa aortică, artera subclaviculară
dreaptă şi arterele pulmonare.
Arcurile V şi VI branhiale se
formează la animale, iar la om sunt foarte
puŃin dezvoltate. Arcul IV branhial este
rezultatul unirii arcului IV şi VI, iar arcul V
branhial involuează şi nu duce la formarea
de structuri.
 Perioada de organogeneză
Buzunarele branhiale perechi
sunt expresii ale dezvoltării branhiale şi
sunt interpuse între suprafeŃele interne ale
perechilor de arcuri adiacente (figura 5).
Prima pereche de buzunare
branhiale dă naştere la cavitatea
timpanică, trompa lui Eustachio şi la
antrum-ului mastoidian.
A doua pereche de buzunare
branhiale dă naştere din endoderm, la
căptuşeala criptelor palatine şi din
mezenchim la Ńesutul limfoid
amigdalelor.
A treia pereche de buzunare
branhiale dă naştere la glandele parotide
inferioare şi la timus.
A patra pereche de buzunare
branhiale dă naştere la glandele parotide
superioare.
A cincia pereche de buzunare
branhiale regresează.
ŞanŃurile branhiale sunt în număr
de patru perechi, fiind localizate între
arcurile branhiale.
ŞanŃul I branhial se află situat între
arcul I şi II branhial şi din acest şanŃ se va
forma conductul auditiv extern.
łesutul mezenchimal al arcurilor II
şi III branhiale proliferează şi acoperă
şanŃurile rămase, formând o cavitate
numită sinusul cervical.
Sinusul cervical şi şanŃurile II, III şi
al IV sunt obstruate şi nu persistă după
naştere. Uneori, rămâne o comunicare
patologică cu faringele numită sinus
faringian sau o comunicare şi cu faringele
şi cu zona externă a gâtului numită fistula
faringiană.
Membranele branhiale sunt
formate din buzunarul branhial căptuşit cu
endoderm, şanŃul branhial căptuşit de
ectoderm şi stratul de mezenchim dintre
ele. Prima membrană faringiană formează
membrana timpanică, iar celelalte
involuează.
20
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXĂ

tematică curs Perioada de organogeneză

obiective curs Cunoaşterea stadiilor organogenezei umane.
Cunoaşterea elementelor componente ale aparatului branhial.
Cunoaşterea elementelor componente ale fiecărui arc branhial.
Cunoaşterea structurilor care vor lua naştere din aparatul branhial.
cuvinte cheie organogeneză, morulă, blastocist, glastrulă, neurilaŃie, arcuri
branhiale, buzunare branhiale, şanŃuri branhiale, membrane
branhiale.
schemă curs Perioada de ou: morulă, blastocist, glastrulă, neurilaŃie.
Aparatul branhial: arcuri branhiale, buzunare branhiale, şanŃuri
branhiale, membrane branhiale.

BIBLIOGRAFIE 9. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.

1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie umană. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977.
2. Bassigny F. Manuel dento-facială. Ed. Masson,
Paris, 1991.
3. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B.
Saunders Co., 2001.
4. Boboc L. Tratamentul anomaliilor dento-
maxilare prin tehnica edgewise. Ed. Medicală,
Bucureşti, 1997.
5. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
6. Deshayes MJ. La morphogenèse cranio-faciale.
Rev Orthop Dentofac 1998; 32: 299-310.
7. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
8. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
Medicala, Bucureşti, 1973.
10. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie, Ed. Mirton,
Timişoara. 1998.
11. Guillaumot G, Decker A, Deffrennes D, Kohaut
JC. Rôle de l’orthopédie dento-faciale dans la
genèse, le traitement et la prévention des
dysfonctions crânio-mandibulaires. Rev Orthop
Dentofac 1993; 27: 433-459.
12. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
13. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics. Mosby-Elsevier, 2010.
14. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
15. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
16. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.

21
 Morfogeneza neonatală
CAPITOLUL 3
MORFOGENEZA NEONATALĂ
MORFOGENEZA corespunde
perioadei de viaŃă intrauterină şi postnatal,
până la maturitate.
În această perioadă are loc
creşterea şi perfecŃionarea morfo-
funcŃională a organelor şi a aparatelor.
Naşterea este un eveniment din această
perioadă.
Factorii de reglare care intervin în
această perioadă sunt factorii genetici,
neuro-endocrini, de mediu extern şi factorii
funcŃionali.
În această perioadă pot apare
modificări morfologice, structurale şi
funcŃionale.
FORMAREA MUGURILOR FACIALI
Dezvoltarea facială are loc între a
patra şi a opta săptămână de dezvoltare şi
se realizează prin lărgirea şi deplasarea
proeminenŃelor arcului I branhial, care
înconjoară gura embrionară primitivă
(stomodeum). În jurul stomodeum-ului
apar cinci proeminenŃe, numite muguri
faciali, care sunt grămezi de mezoderm
acoperite de ectoderm: un mugure frontal,
doi muguri maxilari şi doi muguri
mandibulari (figura 6).
Primul eveniment din formarea
structurilor faciale este fuziunea pe linia
mediană a extremităŃii mediene a
mugurilor mandibulari, pentru a forma
bărbia şi buza inferioară.
La partea inferioară şi laterală a
mugurului frontal, suprafeŃele ectodermale
se îngroaşă pentru a forma plăcile nazale.
Mezenchimul de la periferia plăcilor nazale
proliferează median şi formează doi
muguri nazali interni (medieni) şi doi
muguri nazali externi (laterali). Centrul
plăcii nazale se subŃiază şi formează
22
cavitatea nazală, care va deveni narine şi
fose nazale.
Mezenchimul mugurilor maxilari
proliferează şi se deplasează spre median
unul de altul şi spre mugurii nazali. Mugurii
nazali interni se deplasează unul spre
celălalt, fuzionează pe linia mediană şi
formează segmentul intermaxilar, care va
da naştere la filtrum-ul buzei superioare, la
cei patru incisivi, la gingie, osul alveolar şi
osul incisiv (palatul primar).
Mugurii nazali externi fuzionează
lateral cu mugurii maxilari. Mugurii nazali
interni se unesc cu mugurii maxilari şi cu
mugurii nazali externi. Pe linia de fuziune
dintre mugurii nazali externi şi mugurii
maxilari apare câte un şanŃ nazo-lacrimal
care va deveni canalul nazo-lacrimal şi va
face legătura între sacul lacrimal şi fosele
nazale.
Mugurii faciali vor creşte median şi
anterior prin multiplicare celulară,
apropiindu-se, iar prin mezodermizare
(unirea mugurilor prin întreruperea
suprafeŃei epiteliale, astfel încât celulele
mezenchimului să se amestece între ele)
se vor uni între ei, formând viitoarea faŃă.
Între săptămâna trei şi patru
intrauterină, pot apare anomalii aparŃinând
primului arc branhial prin:
• nedezvoltarea mugurilor faciali:
- ciclocefalie (lipsa mugurului frontal);
- arinencefalia (lipsa mugurilor nazali
interni) din sindromul Patau;
- ageniocefalia.
• hipoplazia mugurilor faciali:
- sindromul Pierre Robin (afectarea
mugurilor mandibulari);
- sindromul Franceschetti (afectarea
mugurilor maxilari).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Între săptămâna cinci şi opt
intrauterină, pot apare defecte de
coalescenŃă ale mugurilor faciali (figura
7):
- mugurii nazali interni nu se unesc între
ei, apărând despicătura mediană a feŃei;
- mugurii nazali externi nu se unesc cu
mugurii nazali interni, apărând
despicătura paramediană a feŃei (buza
de iepure);
- lipsa mugurilor maxilari determină
agnaŃia, care este incompatibilă cu viaŃa;
- mugurii maxilari nu se unesc cu mugurii
nazali interni şi cu mugurii nazali externi,
apărând despicătura laterală a feŃei de la
comisură la unghiul extern al ochiului
(coloboma), care este incompatibilă cu
viaŃa;
- mugurii maxilari nu se unesc cu mugurii
nazali interni, apărând despicătura
buzei, a osului alveolar şi a palatului;
- lipsa mugurilor mandibulari determină
agnaŃia, care este incompatibilă cu viaŃa;
- mugurii mandibulari nu se unesc între ei,
apărând despicătura inferioară mediană
a feŃei;
- mugurii mandibulari nu se unesc cu
mugurii maxilari, apărând despicătura
transversală a feŃei;
- mugurii mandibulari se pot uni cu
mugurii maxilari:
- total, apărând astomia, care este
incompatibilă cu viaŃa;
- prea mult, apărând microstomia;
- prea puŃin, apărând macrostomia.
23
Septarea cavităŃii buco-nazale
Bolta palatină se dezvoltă din
săptămâna a şasea până în săptămâna a
doisprezecea de dezvoltare, prin proces
dublu de septare (verticală şi orizontală) a
cavităŃii nazo-orale primitive. Septarea
verticală se realizează prin septul nazal,
care separă cele două cavităŃi nazale.
Septarea orizontală separă palatul primar
şi palatul secundar.
Bolta palatină este formată din
două structuri: palatul primar (osul incisiv)
şi palatul secundar (palatul dur şi palatul
moale).
Palatul primar se formează din
mugurii nazali interni, care se deplasează
unul spre celălalt, fuzionează pe linia
mediană şi formează segmentul
intermaxilar. Zona profundă a segmentului
intermaxilar va sta la originea palatului
primar.
Palatul secundar se formează din
mugurii maxilari, care dezvoltă din
mezenchim două lame laterale în plan
supero-inferior, între care este interpusă
limba. Apoi, aceste lame se alungesc şi
limba se deplasează spre inferior, ceea ce
permite ca lamele să se orienteze
orizontal şi să se apropie una de alta, ca
apoi să se unească pe linia mediană.
Rafeul palatin median este o
relicvă a fuzionării lamelor orizontale, iar
gaura retroincisivă stă la unirea dintre
palatul primar cu palatul secundar dur.
 Morfogeneza neonatală
În a noua săptămână de
dezvoltare, lamele orizontale se unesc cu
Formarea limbii
Formarea limbii se realizează din
arcul I şi III branhial. Mucoasa corpus-ului
limbii (⅔ anterioare ale limbii) se dezvoltă
din arcul I branhial, iar mucoasa rădăcinii
limbii (⅓ posterioară a limbii) se dezvoltă
din arcul III branhial. Muşchii striaŃi ai limbii
se dezvoltă din mioblastele care migrează
în interiorul limbii din somitele occipitale.
La sfârşitul săptămânii a patra
apare o proeminenŃă mediană situată pe
podeaua faringelui primitiv, numită
tubercul impar, care va forma vârful limbii.
Lateral de acesta, se formează
două proeminenŃe linguale laterale din
părŃile interne ale mugurilor mandibulari,
care cresc şi se unesc între ele, depăşind
tuberculul impar şi din care se va forma
corpus-ul limbii. Aceste trei structuri provin
din mezenchimul arcului I branhial.
Din arcul II branhial apare o
formaŃiune mediană numită copula, care
24
septul nazal pe direcŃie antero-posterioară.
ulterior dispare, fără să contribuie la
formarea limbii.
Din arcul III branhial apare o
formaŃiune mediană numită eminenŃa
hipobranhială, care acoperă copula şi va
forma rădăcina limbii.
EminenŃa hipobranhială se uneşte
cu tuberculul impar şi cu cele două
proeminenŃe linguale laterale. Limita de
demarcaŃie dintre corpus şi baza limbii
este denumită sulcus terminal.
InervaŃia senzitivă a mucoasei
corpus-ului limbii provine din nervul arcului
III branhial, nervul glosofaringian, iar
muşchii striaŃi ai limbii sunt inervaŃi de
nervul hipoglos.
În săptămâna a unsprezecea de
dezvoltare se schiŃează papilele gustative,
în săptămâna a doisprezecea de
dezvoltare apar mugurii gustativi în
papilele circumvalate, iar în săptămâna a
paisprezecea de dezvoltare apar mugurii
gustativi în papilele fungiforme.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Formarea vestibulelor orale
Formarea vestibulelor se
realizează din primul arc branhial.
Cavitatea orală este delimitată de arcul
maxilar şi mandibular.
La limita externă a suprafeŃei
orizontale a acestor două arcuri se
formează o lamă epitelială cu două straturi
de celule, care se înfundă în mezoblast:
- stratul profund germinativ;
- stratul superficial de acoperire.
IniŃial, celulele produse de stratul
profund ajung în stratul superficial. Apoi,
aceste celule nu mai ajung la suprafaŃă, se
vacuolizează şi dispar, formând un lumen
(tunel), care se deschide la suprafaŃa
orală. Astfel, se formează vestibulele
împreună cu buzele şi părŃile moi jugale.
Formarea musculaturii masticatorii şi
faciale
Formarea musculaturii se
realizează din primele două arcuri
branhiale. Mezoblastul din jurul tubului
neural va determina apariŃia somitelor prin
segmentare metamerică:
- miotomele vor forma musculatura sub
formă de două lame una ventrală şi alta
dorsală;
- sclerotomele vor forma scheletul
coloanei vertebrale.
Întâi se formează o masă
premusculară, din care se vor diferenŃia
diferiŃi muşchii. Primele schiŃe apar în
săptămâna a cincia de viaŃă intrauterină.
Muşchii cu origine în I arc branhial,
inervaŃi de nervul trigemen:
• lama musculară externă (temporo-
maseterină) va forma:
- muşchii temporali;
- muşchii maseteri.
• lama musculară internă (pterigoidiană)
va forma:
- muşchii pterigoidieni interni;
- muşchii pterigoidieni externi;
- muşchii milohioidieni.
Muşchii cu origine în arcul II
branhial, inervaŃi de nervul facial:
- muşchii digastrici;
- muşchii stilohioidieni;
- muşchii cervicali şi faciali:
- superficiali – m. pieloşi, m. mimicii;
- profunzi – m. profunzi ai mimicii.
25
FORMAREA SCHELETULUI
APARATULUI DENTO-MAXILAR
Formarea craniului se realizează în
două faze, din Ńesutul mezenchimal. În
prima fază se dezvoltă neurocraniul (cutia
craniană şi baza craniului) din somitele şi
somitomerele occipitale. În a doua fază se
dezvoltă viscerocraniul din ectodermul
crestelor neurale.
Scheletul cranio-facial se formează
prin trei procese:
• osteogeneză – formarea oaselor;
• condrogeneză – formarea cartilajului;
• osificarea – formarea scheletului osos:
- encondrală – transformarea cartilajului în
os;
- endomembranară – transformarea
mezenchimului în os.
Formarea oaselor – osteogeneza
Formarea oaselor (osteogeneza)
din perioada de viaŃă intrauterină, are loc
prin următoarele mecanisme:
• osificarea encondrală (indirectă sau de
substituŃie);
• osificarea endomembranară (directă
sau desmală);
• osificarea mixtă (combinarea osificării
encondrale cu cea endomembranară).
Neurocraniul şi viscerocraniul sunt
alcătuite din componente care se
formează prin osificare encondrală şi
endomembranară.
A. Osificarea encondrală
(indirectă sau de substituŃie) se produce
prin transformarea Ńesutului mezenchimal
în Ńesut cartilaginos şi apoi în Ńesut osos.
În acest mod se formează oasele cu
articulaŃii mobile (oasele lungi, mandibula)
şi cele ale bazei craniului (lama
perpendiculară a etmoidului, corpul, aripile
mici şi rădăcinile aripilor mari ale
sfenoidului, procesul exooccipital şi cornet
inferior).
Mecanismele de transformare ale
Ńesutului mezenchimal în Ńesut osos se
produc în două etape.
În prima etapă are loc
transformarea Ńesutului mezenchimal în
Ńesut cartilaginos (condrogeneza). Astfel,
în diferite puncte ale mezenchimului apar
 Morfogeneza neonatală
condensări de fibroblaste (celule specifice
Ńesutului conjunctiv tânăr), care formează
centrii de condrificare. Fibroblastele se
diferenŃiază în precondroblaste, se
aglomerează şi devin condroblaste.
Condroblastele produc matricea
cartilaginoasă (substanŃa fundamentală) şi
devin condrocite. Condrocitele cresc, se
divid şi măresc masa cartilagiului dinspre
interior (creştere interstiŃială). La periferia
piesei cartilaginoase apare o membrană
prin condensare fibroasă numită
pericondrium, care are rolul de creştere şi
de adaptare la presiunea din articulaŃii.
În a doua etapă are loc
transformarea Ńesutului cartilaginos în
Ńesut osos, prin calcifierea cartilagiului
iniŃial, în două moduri diferite:
• prin osificare periferică (externă);
• prin osificare encondrală (internă).
Osificarea periferică se produce
prin apariŃia unui strat de osteoblaste
(stratul osteogen Ollier) pe faŃa internă a
pericondrium-ului, la periferia matricei
cartilaginoase, care produce apoziŃii
osoase spre exterior, formând stratul de
Ńesut periostic (excepŃie - la nivelul
epifizelor oaselor lungi şi al cartilagiului
condilian). Osificarea encondrală se
produce prin apariŃia unei condensări de
osteoblaste în interiorul matricei
cartilaginoase, care produce oseina
(substanŃă proteică complexă). Zonele de
Ńesut cartilaginos sunt înlocuite de Ńesutul
osos prin procesele de:
- condroliză – desfiinŃarea chimică a
cartilagiului;
- condroclazie – desfiinŃarea cartilagiului
cu ajutorul condroclastelor (celule
specifice Ńesutului conjunctiv de
distrucŃie).
La periferia osului astfel format,
persistă lame de Ńesut cartilaginos la
nivelul cartilagiului de conjugare (locul de
unire a diafizei cu epifizele osului lung, cu
rol în creşterea osului în lungime) şi al
cartilagiului articular (locul feŃelor articulare
ale epifizelor osului lung). Mineralizarea
osoasă se realizează prin inducere,
datorită monopolizaharidelor, a ionilor de
calciu, a fosforului şi a sistemului
enzimatic.
B. Osificarea endomembranară
(directă sau desmală) se produce prin
26
transformarea Ńesutului mezenchimal în
Ńesut osos. În acest mod se formează
oasele maxilare, oasele feŃei (malare,
nazale, lacrimale, vomer), oasele calotei
craniene (frontal, parietale, scuama
occipitalului, scuama temporalelor,
timpanic, apofizele pterigoide, aripile mari
sfenoidale) şi osul alveolar.
Mecanismele de transformare ale
Ńesutului mezenchimal în Ńesut osos se
produc prin apariŃia în diferite puncte ale
mezenchimului a unei condensări de
fibroblaste, prin care cresc numărul de
fibre de precolagen. Ectodermul induce
transformarea fibroblastelor în
osteoblaste, care încep să secrete oseina,
care se depune în jurul fibrelor de colagen
(fibre conjunctive) şi astfel se formează
matricea Ńesutului osos. Osteoblastele se
transformă în osteocite. Mineralizarea
matricei Ńesutului osos se face prin
impregnarea oseinei cu săruri minerale.
Astfel, apar traveele osoase, grupate la
început în reŃea laxă şi apoi în reŃea densă
(osul trabecular), în jurul vaselor de sânge.
După apariŃia primei zone de
osificare (centru de osificare), osificarea
se continuă prin apoziŃie de matrice şi apoi
prin mineralizarea ei.
Osificarea poate începe într-un
singur punct sau în mai multe puncte, în
acelaşi timp sau în momente diferite şi
apoi confluează cu celelalte zone, formând
osul primitiv. La periferia osului, se
formează o membrană, prin condensare
fibroasă numită periosteum. Pe faŃa
internă a periosteum-ului se află un strat
de osteoblaste numit endosteum (stratul
osteogen periferic), cu rol în modelarea
osoasă (prin resorbŃie şi apoziŃie osoasă,
sub influenŃa factorilor funcŃionali). La
periferia oaselor late ale cutiei craniene şi
la locul de unire a oaselor feŃei persistă un
strat membranos (Ńesutul conjunctiv al
suturilor), cu rol în creşterea osoasă.
C. Osificarea mixta se produce
prin combinarea celor două procese de
osificare encondrală şi endomembranară,
în porŃiuni diferite ale aceluiaşi os. Astfel
se formează cartilajul condilian: în zona
inferioară se osifică endomembranos, iar
în zona superioară se regenerează
condrogenic.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Formarea cartilagiului – condrogeneza
Neurocraniul cartilaginos
(condrocraniul) este format din câteva
cartilaje care se unesc şi se osifică
encondral.
Primul os care apare este
occipitalul, urmat de corpul sfenoidului, de
osul etmoid şi de celelalte structuri (osul
vomer, mastoida, stânca osului temporal).
În săptămâna a şaptea de
dezvoltare apare în mijlocul bazei
craniului, la nivelul viitoarei şei turceşti, o
condensare de mezenchim, care se
transformă în trunchi primitiv cartilaginos
(condrosfenoidul). Acesta prezintă două
prelungire:
• anterioară, la nivelul planum-ului bazei
craniului, până la mugurele frontal;
• posterioară, la nivelul declivus-ului
bazei craniului, până la gaura occipitală.
Condrificarea se întinde ca în pată
de ulei, spre:
- anterior – se formează procesul etmoidal
ca o prelungire mediană şi inferioară,
care este legată de trunchiul primitiv
cartilaginos prin sincondroza sfeno-
etmoidală;
- lateral – se formează procesele orbito-
temporale;
- posterior, până la regiunea occipitală,
trunchiul primitiv cartilaginos este legat
prin sincondroza sfeno-occipitală.
În săptămâna a optsprezecea de
dezvoltare, condrocraniul este format
complet şi este alcătuit dinspre posterior
spre anterior de:
- procesele exooccipitale;
- capsulele auditive cu canalele
semicirculare şi cohleea;
- rădăcinile aripilor mari (temporale) ale
sfenoidului;
- aripile mici (orbitale) ale sfenoidului;
- capsula nazală cartilaginoasă.
Viscerocraniul cartilaginos
prezintă o etapă de condrificare a feŃei
formând cartilajiile feŃei, cu aspect de
mască de lup de carnaval, care va susŃine
formarea oaselor masivului facial.
De la partea anterioară a
condrocraniului porneşte o prelungire
verticală în profunzimea mesenchimului
mugurilor nazali interni, care formează
27
condroetmoidul (va deveni lama
perpendiculară a etmoidului).
De la condroetmoid pleacă două
prelungiri laterale infero-interne, concave,
care formează capsula nazală
cartilaginoasă (vor deveni coane nazale).
La partea posterioară a
condrocraniului se formează blastemul
auditiv (va deveni casa timpanului), de la
care pornesc câte două formaŃiuni
cartilaginoase laterale infero-anterioare
(de fiecare parte), pentru arcurile branhiale
I, II şi III. (cartilajul Meckel, cartilajul
Reichert şi masa cartilaginoasă).
A. Cartilajul Meckel a arcului I
branhial:
- apare la începutul lunii a doua de viaŃă
intrauterină;
- porneşte dinaintea regiunii occipitale, de
la blastemul auditiv şi se întinde în jos în
profunzimea primului arc branhial;
- ca două lame cartilaginoase simetrice;
- împărŃite printr-o lamă cartilaginoasă, (cu
celule dispuse perpendicular pe axul
cartilajului Meckel), în două segmente:

segmentul mandibular – ventral, format
din trei părŃi:
- partea mediană (parasimfizară) – nu se
ştie dacă participă la osificarea
mandibulei;
- partea mijlocie (paramandibulară) – se
resoarbe treptat, în timp ce progresează
osificarea desmală şi pot persista resturi
din ea, până în luna a opta de viaŃă
intrauterină;
- partea posterioară (paracondiliană) – se
atrofiază, dând un cordon conjunctiv (va
deveni ligament lateral intern al
articulaŃiei temporo-mandibulare).

segmentul timpanic – dorsal, care se
va diferenŃia şi prin osteogeneză
pericondrală şi encondrală şi va da
oscioarele urechii medii (ciocanul şi
nicovala), în luna a cincia de viaŃă
intrauterină.
B. Cartilajul Reichert a arcului II
branhial:
- porneşte dinaintea regiunii occipitale, de
la blastemul auditiv, de sub cartilajul
Meckel şi se întinde în jos în
profunzimea arcului II branhial;
- zona anterioară se osifică şi va da
coarnele mici ale osului hioid;
 Morfogeneza neonatală
- zona mijlocie va da ligamentul stilo-
hioidian;
- zona posterioară participă la formarea
apofizei stiloide;
- prin osificarea schiŃei cartilaginoase a
arcului II branhial, va da al treilea os al
urechii medii – scăriŃa.
C. Masa cartilaginoasă a arcului
III branhial:
- prin osificare va da corpul şi coarnele
mari ale osului hioid.
Formarea scheletului osos
A. Neurocraniul membranos
formează oasele cutii craniene, prin
osificare endomembranară în jurul
encefalului. Suturile (sindesmoze) şi
fontanelele sunt prezente în perioada
fetală şi se osifică după naştere.
• fontanele:
- fontanela anterioară – situată între osul
frontal şi oasele parietale;
- fontanela posterioară – situată între osul
occipital şi oasele parietale;
- fontanelele sfenoidale – două fontanele
antero-laterale, situate între osul frontal,
oasele parietale şi oasele timpanule;
- fontanelele mastoidiene – două
fontanele postero-laterale, situate între
oasele parietale, oasele temporale şi
osul occipital.
• suturi:
- sutura metopică (frontală) – situată pe
linia mediană a osului frontal;
- sutura coronală – situată între oasele
parietale şi osul frontal;
- sutura lambdoidă – situată între oasele
parietale şi osul occipital;
- sutura intraoccipitală – situată între osul
occipital;
- sutura petroscuamoasă;
- sutura sagitală – situată între oasele
parietale;
- sutura parieto-occipitală;
- sutura parieto-sfenoidală;
- sutura parieto-temporală.
B. Osificarea mandibulei se
realizează prin şase puncte de osificare
pentru fiecare hemimandibulă:
• punctul central – principal, este punctul
angular inferior;
28
• punctul incisiv – secundar;
• punctul mentonier;
• punctul condilian;
• punctul coronoidian;
• punctul paralateral – pentru spina lui
Spix.
Osificarea corpus-ului
mandibulei se realizează prin osificare
endomembranară.
Primul centru de osificare apare la
nivelul punctului central, situat la nivelul
găurii mentoniere. Primele lame osoase
apar în mezenchimul situat lateral de
cartilajul Meckel.
Osificarea se face înafara
cartilajului Meckel, care are rol de dirijare
a osificării endomembranare. Osificarea
se propagă distal şi inferior, către
marginea inferioară a mandibulei
membranoase.
Când osificarea ajunge la
marginea inferioară a mandibulei
membranoase, lama osoasă se răsfrânge
în sus şi înăuntru şi astfel apar cei doi
pereŃi osoşi, care delimitează un şanŃ
umplut cu Ńesut mezenchimal, în care se
văd de jos în sus: o venulă, pachetul
vasculo-nervos inferior (nervul şi artera
alveolară inferioară) şi germenii dentari.
Acest şanŃ va fi separat de două
lame osoase (externă şi internă), care
formează două septuri osoase:
- un sept între venulă şi pachetul vasculo-
nervos, sub care se delimitează canalul
Serres (conŃine vena osoasă), care se
va atrofia şi va dispare;
- un sept între pachetul vasculo-nervos şi
germenii dentari, sub care se
delimitează canalul mandibular.
Osificarea de la nivelul punctului
central se întinde spre:
- anterior, până la regiunea parasinfizară;
- posterior, asigurând formarea unei părŃi
din ramus-ul mandibular.
Osificarea regiunii simfizare şi
mentoniere a mandibulei se realizează
prin osificare endomembranară. Primii
centrii de osificare apar la nivelul punctului
mentonier şi a punctului incisiv secundar.
În a noua lună de dezvoltare, osul format
în aceşti centrii de osificare se uneşte cu
osul format din punctul central.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Osificarea ramus-ului
mandibulei se realizează prin osificare
mixtă (endomembranară şi encondrală).
IniŃial are loc osificarea
endomembranară pornind din:
• punctul condilian – se osifică condilul
şi părŃile posterioare ale ramus-ului;
• punctul coronoidian – se osifică
apofiza coronoidă şi zonele vecine;
• punctul paralateral – se osifică faŃa
internă şi marginea anterioară a ramus-
ului.
Apoi, urmează osificarea
encondrală pentru care apar trei cartilaje
noi în masa mandibulară, fără legătură cu
cartilajul Meckel:
• cartilajul condilian;
• cartilajul coronoidian;
• cartilajul angular.
Cartilajul condilian are formă de
morcov, cu axul mare în jos şi înainte, cu
zona mai groasă postero-superioară şi cu
vârful în regiunea trigonului retromolar.
Osificarea cartilajul condilian începe din
zona inferioară. Zona superioară a
cartilajul condilian prezintă o activitate
condrogenică, alungind ramus-ul în sus şi
înapoi. Activitatea condrogenică în sus a
mandibulei este limitată de cavitatea
glenoidă, care face parte din baza
craniului şi nu permite ca mandibula să se
deplaseze în sus în timpul creşterii, ci este
obligată să se deplaseze în jos şi înainte.
Acest mecanism stă la baza creşterii
postnatale sagitale şi verticale a
mandibulei, până la vârsta de 21 de ani.
Cartilajul coronoidian se aseamănă
cu cartilajul condilian, dispare în luna a
şaptea de dezvoltare şi serveşte ca model
cartilaginos pentru osificarea apofizelor
coronoide.
Cartilajul angular are o importanŃă
foarte mică în osificare.
C. Osificarea maxilarului se
realizează prin osificare endomembranară,
care se produce rapid în:
• suprafaŃă;
• profunzime.
Osificarea în suprafaŃă a
maxilarului se realizează prin două
puncte de osificare:
29
• punctul premaxilar – incisiv, situat sub
orificiul nazal;
• punctul postmaxilar – suborbitar, situat
sub orbită.
Osificarea maxilarului prin punctul
premaxilar se întinde:
- în jos – formează lama osoasă alveolară
externă (regiunea incisivă);
- înainte – formează spina nazală
anterioară;
- în sus – formează o parte din ramus-ul
maxilar.
Osificarea maxilarului prin punctul
postmaxilar se întinde:
- în jos – formează lama osoasă alveolară
externă (regiunea canină - molară);
- în sus şi anterior – formează partea
posterioară a ramus-ului maxilar şi
partea anterioară a planşeului orbitei;
- posterior – formează restul planşeului
orbitei şi apofiza malară.
Osificarea în profunzime a
maxilarului se realizează direct prin
traveele osoase, care pornesc de la
lamele externe şi pătrund printre mugurii
incisivilor laterali temporari şi caninilor
temporari, încorporându-i, rămânând o
fantă cu Ńesut conjunctiv între ei, care îi va
separa.
FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA
SISTEMULUI DENTAR
Odontogeneza reprezintă
formarea şi dezvoltarea embrionară a
dinŃilor şi începe în săptămâna a şasea de
dezvoltare. DinŃii au o origine dublă
ectodermală şi mezenchimală, aparŃinând
primului arc branhial.
DinŃii în formarea lor trec prin mai
multe etape de dezvoltare:
1. Creşterea şi diferenŃierea celulară:
• proliferarea celulară;
• histodifereanŃierea;
• morfodiferenŃierea (organogeneza).
2. Mineralizarea Ńesuturilor dentare;
3. ErupŃia dentară şi creşterea radiculară;
4. Uzura dentară şi atrofia orizontală a
periodonŃiului.
Odontogeneza se desfăşoară pe
parcursul a patru stadii:
• iniŃierea;
• stadiul de mugur;
 Morfogeneza neonatală
• stadiul de clopot;
• stadiul de folicul dentar.
VariaŃiile de mărime, poziŃie şi
succesiune ale dinŃilor sunt evidente din
această perioadă.
Formarea lamei dentare
Formarea lamei dentare se
realizează prin multiplicare celulară rapidă
şi inegală (proliferare celulară).
Între săptămâna a şasea şi a
şaptea de viaŃă intrauterină, epidermul
stomodeal este format din:
• ectoderm;
• membrana bazală;
• mezoderm.
În faza de iniŃiere, ectodermul
trimite o prelungire în mezoderm, formând
zidum intrând. Acesta se resoarbe ulterior,
iar pe locul lui ia naştere lama dentară.
Această etapă este numită faza de band
stage, care este de origine ectodermală şi
care se află în interiorul corpului osului
maxilar şi mandibular şi are o formă de
gutieră. Dacă în această perioadă
intervine peristaza, nu se va mai forma
zidum intrând sau lama dentară, iar clinic
va apare anodonŃia totală.
În săptămâna a opta de viaŃă
intrauterină, lama dentară (superioară şi
inferioară) se divizează şi va da naştere
prin proliferare la:
- zece umflături pe faŃa anterioară
(externă) a lamei dentare (viitorii dinŃi
temporari);
- zece umflături pe faŃa posterioară
(internă) a lamei dentare (viitorii dinŃi
permanenŃi).
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, clinic va apare anodonŃia
parŃială sau dinŃii supranumerari.
Aceste umflături vor deveni organe
adamantine fiind înconjurate de
mezoderm, care vor fi unite de lama
dentară prin gubernaculum dentis. Astfel,
vor fi:
- zece organe adamantine pe faŃa
anterioară (externă) a lamei dentare
(viitorii dinŃi temporari);
- zece organe adamantine pe faŃa
posterioară (internă) a lamei dentare
(viitorii dinŃi permanenŃi).
30
Această etapă este numită faza de
bud stage. Din prelungirea distală a lamei
dentare vor naşte organele adamantine
pentru viitorii muguri permanenŃi molarilor
primi permanenŃi (la şaisprezece
săptămâni de viaŃă intrauterină), ai
molarilor secunzi permanenŃi (la patru luni
de viaŃă extrauterină) şi ai molarilor de
minte (la 5 ani de viaŃă extrauterină).
Formarea mugurilor dentari
Formarea mugurilor dentari se
realizează prin multiplicare celulară
încetinită şi inegală (proliferare celulară).
În literatura de specialitate s-a emis
ipoteza că ar exista două lame dentare:
• una pentru dinŃii temporari – lama
dentară primară;
• una pentru dinŃii permanenŃi – lama
dentară secundară, care apare în a
douăzecia săptămâna de viaŃă
intrauterină.
Între săptămânile nouă şi zece de
viaŃă intrauterină, la polul inferior (distal) al
organului adamantin are loc o invaginare a
mezenchimului, care va forma viitoarea
pulpă dentară (bulbul), de formă concavă.
Această etapă este numită faza de cupe
stage (cupă răsturnată, cupolă, capişon).
Legătura capişonului dentar cu lama
dentară se îngustează şi devine un
cordon, numit gubernaculum dentis. Astfel,
capişonului dentar are următoarea
structură:
• organul smalŃului – format din:
- strat extern, convex, cu celule cuboidale
turtite, care vor deveni epiteliul
adamantin extern;
- strat intern, concav, cu celule prismatice,
care vor deveni epiteliul adamantin
intern;
- strat mijlociu, situat între cele două
straturi, reticulat, cu celule stelate şi cu
conŃinut fluid, care vor deveni pulpa
smalŃului.
• pulpa dentară situată în concavitatea
capişonului, formată din mezenchimul
care se densifică;
• sacul dentar situat înafara
capişonului, format din mezenchimul
care se densifică periferic.
Din organul smalŃului se va forma
smalŃul dentar, din pulpa dentară se va
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
forma dentina şi pulpa dentară, iar din
sacul dentar se va forma cementul, osul
alveolar şi ligamentul alveolo-dentar.
Procesul de invaginare a la un rând de celule plate, care pătrunde
mezenchimului la polul inferior al organului
adamantin se continuă, iar în lunile trei
sau patru de viaŃă intrauterină apare faza
de bell stage (stadiul de clopot). Astfel,
clopotului dentar are următoarea structură:
• organul smalŃului – format din:
- strat extern, cu celule turtite, în palisadă;
- strat intern, cu celule înalte hexagonale;
- strat intermediar, situat peste stratul
intern, cu 2 - 3 rânduri de celule cuboide;
- strat reticulat, cu celule stelate cu
conŃinut fluid (coloid), care se densifică.
• pulpa dentară – formată din
mezenchimul densificat;
• sacul dentar – format din
mezenchimul densificat periferic.
Legătura clopotului dentar cu lama
dentară (gubernaculum dentis) dispare
prin mezodermizare, clopotul fiind
înconjurat de mezenchim. Astfel, apare
etapa de folicul dentar. Prin
mezodermizare incompletă a dentară, printr-un fenomen de inducŃie.
gubernaculum dentis, pot rămâne insule
de celule epiteliale, care pot fi originea
unor formaŃiuni cheratinoase, sferice,
numite perlele Serres.
În perioadă de histodiferenŃiere
(etapa de specializare celulară
morfologică şi funcŃională) se formează:
ameloblastul şi dentina în prima etapă, iar
în a doua etapă odontoblastul şi smalŃul.
Foliculul dentar are următoarea
structură:
• organul smalŃului – format din:
- epiteliul adamantin extern, la periferie,
cu celule cuboidale, strânse;
- epiteliul adamantin intern, în interior, cu
celule cilindrice;
- stratul intermediar, în zona centrală, cu 2
- 3 rânduri de celule cuboide;
- stratul stelat, cu rol de protecŃie
împotriva celulelor mezenchimale care
ar resorbi smalŃul şi rol de amortizare a
şocurilor.
• pulpa dentară sau organul dentinei,
cu celule mezenchimale şi bogat
vascularizată;
• sacul folicular.
31
Epiteliul adamantin extern
(origine epitelială) al organului smalŃului se
resoarbe după mineralizarea smalŃului, dar
până atunci, acesta se pliază şi se reduce
în mezenchimul bogat vascularizat şi
rămâne la polul inferior al foliculului
dentar.
Epiteliul adamantin intern
(origine epitelială) al organului smalŃului se
diferenŃiază din celulele înalte, poliedrice,
în preameloblaşti şi apoi în ameloblaşti.
Preameloblaştii sunt separaŃi de
pulpa dentară printr-o membrana bazală,
care va deveni joncŃiunea smalŃ-dentină.
Ameloblaştii sunt aşezaŃi
perpendicular pe membrana lor bazală şi
prezintă doi poli:
- unul superior, la care se găseşte un
nucleu mare;
- unul inferior, unde se găsesc
mitocondriile şi o prelungire fină de
protoplasmă spre pulpa dentară.
Între ameloblaşti se află substanŃa
fundamentală care conŃine fibre. Din acest
strat se va forma smalŃul dentar şi se va
iniŃia apariŃia odontoblaştilor din pulpa
Epiteliul adamantin intern şi extern
se va curba la polul inferior al foliculului
dentar şi se va închide, formând teaca lui
Hertwig.
Ameloblaştii prezintă următoarele
funcŃii:
- declanşează diferenŃierea celulelor
mezenchimale din pulpa dentară,
formând odontoblaştii (ce vor forma
dentina) şi viitoarea pulpă dentară;
- declanşează diferenŃierea celulelor
mezenchimale din sacul dentar, formând
osteoblaştii (ce vor forma osul alveolar),
fibroblaştii (ce vor forma ligamentul
alveolo-dentar) şi cementoblaştii (ce vor
forma cementul dentar);
- schiŃează dimensiunile viitorului dinte;
- construieşte din corpul său matricea
proteică a smalŃului, care prin
mineralizare va da câte o prismă de
smalŃ;
- secretă două enzime – fosforilaza şi
fosfataza alcalină, cu rol în mineralizarea
matricei proteice a smalŃului;
- comandă deflectarea tecii lui Hertwig şi
începerea formării rădăcinii dentare.
 Morfogeneza neonatală
Ameloblaştii se atrofiază după
formarea şi mineralizarea smalŃului şi
degenerează într-o masă omogenă, ce va
forma cuticula primară de smalŃ
(membrana Nasmith, perikemata, cuticula
dentis) şi va ajunge în contact cu stratul
extern.
Cuticula dentis are rol de protecŃie
a smalŃului împotriva resorbŃiei de către
contactului smalŃului cu Ńesutul conjunctiv.
Cuticula dentis se va rupe la erupŃia
dintelui în cavitatea orală şi va nivela
prismele de smalŃ. Cuticula dentis persistă
în zona cervicală a dintelui, iar pe ea se va
depune placa bacteriană.
Stratul intermediar de celule
cubice al organului smalŃului este situat pe
epiteliul adamantin intern, fiind separat de
acesta printr-o limitantă. Acest strat este
bogat în fosfataze, cu rol în nutriŃia
ameloblaştilor şi mineralizarea smalŃului.
Stratul stelat al organului smalŃului
este situat între epiteliul adamantin extern
şi stratul intermediar. Acest strat este
alcătuit dintr-o reŃea fibroasă, cu celule
stelate, care secretă un lichid albicios şi
substanŃa fundamentală cu caracter
mucoid. Are rol trofic şi protector pentru
foliculii dentari.
Dacă în această etapă apar unele
perturbări, clinic vor apare anomaliile
dentare de structură:
- dacă ameloblaştii nu se diferenŃiază şi
se multiplică, vor da naştere la tumori
adamantine (ameloblastoame), mai
frecvent în zona molarilor de minte;
- dacă ameloblaştii nu se diferenŃiază şi
nu se multiplică, datorită unor tulburări
genetice (structura cromozomilor) sau a
tulburărilor metabolice (avitaminoza
vitaminei A) vor da naştere la distrofii de
smalŃ (amelogeneza sau dentinogeneza
imperfectă);
- dacă insule de ameloblaşti se desprind
de la marginea foliculului sau din zona
de bifurcaŃie a rădăcinii dentare, acestea
vor evolua independent şi vor forma
perlele de smalŃ;
- dacă ameloblaştii nu au condiŃii
favorabile de evoluŃie, vor apare
distrofiile dentare în lanŃ (dinte Turner,
32
gangrenă complicată la dintele temporar,
premolari cu distrofii);
- dacă există leziuni în straturile
adamantine intern şi extern, datorate
tulburărilor genetice, metabolice sau
locale, vor da naştere la distrofii,
hipotrofii dentare sau osteoscleroză
alveolară (sindrom Duchateau –
hipoplazie, hipotrofie dentară,
hipercementoză alveolară);
- dacă stratul stelat va avea o secreŃie de
lichid în exces, dintele nu va mai erupe
şi va rămâne într-o formaŃiune chistică
(incluzie dentară cu chist folicular).
Pulpa dentară sau organul
dentinei prezintă la periferie o membrană
bazală, care o separă de stratul de
ameloblaşti. Sub aceasta, prin fenomenul
de inducŃie a ameloblaştilor, se
diferenŃiază celule specializate, alungite,
în palisadă, poliedrice, care vor deveni
odontoblaşti (vor forma dentina).
Odontoblaştii sunt aşezaŃi pe
membrana bazală şi prezintă două
prelungiri:
- superioară (distală) de precolagen, către
membrana bazală a ameloblaştilor,
numite fibre Tomes;
- inferioară (mezială), către membrana
bazală a odontoblaştilor, numite fibre
Korff, care sunt perpendiculare pe
membrana bazală.
Mezenchinul se va transforma în
Ńesut reticulat cu vase de sânge, limfatice
şi fibre nervoase.
Sacul folicular se va forma prin
organizarea Ńesutului conjunctiv din jurul
foliculului dentar şi va lua aspectul unui
înveliş.
Formarea Ńesuturilor dentare
łesuturile dentare se formează în
două etape:
• formarea stromei organice (proteice);
• mineralizarea Ńesuturilor dentare.
Perioada de histodiferenŃiere
(specializare celulară) coincide cu
perioada de morfodiferenŃiere
(organogeneza - forma dintelui).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
A. Formarea dentinei
(dentinogeneza) cuprinde stadiul de:
• predentină;
• mineralizarea;
• morfodiferenŃierea.
Predentina se realizează datorită
odontoblaştilor, care au un rol direct în
formarea acesteia şi un rol indirect
(accesoriu) în mineralizare.
Lizozomii odontoblaştilor
acumulează fosfatază acidă, necesară
formării stromei proteice. La polul inferior
al odontoblaştilor, unde se găsesc fibrele
Korff, se condensează şi alte fibre mai
subŃiri, formând o reŃea organică, care
constituie predentina. Predentina este
scheletul proteic pe care se vor depune
sărurile minerale (mineralizarea). Aceste
fibre sunt la început în stare de
precolagen, apoi trec în stare de colagen.
În această reŃea de fibre rămân canalicule
fine, prin care trec fibrele Tomes.
Predentina se formează prin
depuneri de straturi succesive spre
membrana bazală, odontoblaştii migrând
spre pulpa dentară, lăsând prelungirile
Tomes în canaliculele care ulterior se
calcifică. Sărurile minerale se vor depune
în jurul fibrelor Tomes.
Mineralizarea dentinei este
catalizată de fosfataza alcalină şi se
produce după principiul precipitării unor
substanŃe cristaline, dispersate într-un
mediu coloidal, formând inele Liesegang.
Calcifierea (depunerea de săruri de
calciu) nu se face omogen. Aceasta
porneşte de la focare mici, sferice, numite
calcosferite Beltrami, care cresc progresiv
şi se unesc între ele. În unele zone mici,
cu contur neregulat (spaŃii Czermack cu
dentină interglobulară), mineralizarea este
mai puŃin intensă.
Dentina se depune pe spiralele
formate de fibrele Korff, pe care se depun
ionii de calciu, sub formă de coloană,
datorită fosfatazei alcaline. Sărurile
minerale vin din pulpa dentară.
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, prin lipsa enzimelor de fixare
sau a aportului scăzut de săruri minerale,
apar tulburările de mineralizare
(hipomineralizare sau dismineralizare).
33
Dacă joncŃiunea smalŃ-dentină nu se
realizează la nivelul membranei bazale,
vor apare zone granulare (fisuri, fosete),
care vor fi locul de evoluŃie al cariei
dentare.
Fibrele Tomes sunt responsabile
de sensibilitatea dentară la cald şi la rece
şi o transmit la pulpa dentară. Astfel, dinŃii
sunt sensibili la traumatisme (încălzire prin
şlefuire, substanŃe medicamentoase,
deschiderea camerei pulpare) şi dacă
intensitatea traumatică creşte, fibrele
Tomes sunt distruse sau apare dentina de
iritaŃie.
MorfodiferenŃierea. Edificarea
dentinei începe în zona viitorului cuspid
sau a marginii incizale, apoi merge spre
crestele dentare şi se întinde spre baza
foliculului dentar. Depunerile de dentină se
fac în straturi concentrice, de la exterior la
pulpa dentară. Pe măsura depunerii
dentinei, odontoblaştii se retrag spre pulpa
dentară, rămânând fibrele Tomes în
canaliculele dentinare, iar camera pulpară
de micşorează. Creşterea straturilor de
dentină se face prin apoziŃie interioară, în
straturi succesive, care continuă toată
viaŃa, iar camera pulpară şi radiculară se
micşorează progresiv.
În situaŃii speciale, apare dentina
secundară (dentina de iritaŃie), care are o
structură neregulată şi nu conŃine
canalicule dentare. În timpul formării
dentinei, apar pauze, care sunt vizibile prin
liniile de contur Owen.
Forma dintelui se conturează
datorită centrilor de creştere, care se
găsesc la nivelul membranei bazale
(joncŃiunea smalt-dentină), numiŃi centri
adamantinogeni de creştere. Numărul
acestor centri de creştere variază după
dinte:
- dinte frontal – patru centri de creştere;
- dinte lateral – centri de creştere după
numărul de cuspizi.
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, prin lipsa de unire a centrilor de
creştere apare schizodinia sau prin unirea
parŃială sau totală a centrilor de creştere,
apare bigeminaŃia sau dinŃi frontali în
perdea.
 Morfogeneza neonatală
B. Formarea smalŃului
(amelogeneza) cuprinde stadiul de:
• formare a matricei;
• mineralizarea;
• morfodiferenŃierea.
Formarea matricei. După
formarea primului strat de dentină,
membrana adamantino-dentară separă
ameloblaştii de acest strat de dentină.
Formarea matricei smalŃului începe la
nivelul fibrelor Tomes, care au o formă
prismatică-hexagonală şi sunt bogate în
granulaŃii. Treptat, capătul fibrelor Tomes
se omogenizează, iar granulaŃiile dispar.
După formarea primului strat de
dentină, la nivelul polului inferior (distal) al
ameloblaştilor se produce o serie de
ştrangulări şi se formează pereŃi
despărŃitori incompleŃi (bare terminale sau
procesul Tomes), care reprezintă matricea
organică a smalŃului.
Matricea organică a smalŃului este
formată din fibre de prolină şi oxiprolină,
iar procesul de formare este catalizat de
fosfataza acidă din ribozomii
ameloblaştilor. Ameloblaştii sunt hrăniŃi de
plexul vascular extern şi de stratul stelat.
Mineralizarea smalŃului se
realizează în două etape:
• premineralizarea (mineralizarea
minimă);
• mineralizarea completă.
Premineralizarea. Prima
impregnare cu săruri minerale începe la
periferia prismei. Sărurile minerale aduse
de sânge până la limfa interstiŃială din
vecinătatea organului smalŃului, străbat
epiteliul adamantin extern, prin fenomenul
de dializă şi ajung la marginea organului
smalŃului.
Rolul activ în această etapă de
premineralizare a sărurilor minerale îl are
stratul intermediar, care conŃine fosfataza
alcalină şi ARN-ul. Stratul intermediar
excretă sărurile minerale, care străbat
membrana ameloblastică externă Wiliams
şi ajung la ameloblaşti, unde sunt
prelucrate şi depuse la periferia fibrelor
Tomes, în stare cristalină şi în
concentraŃie de 25 - 30%.
34
Mineralizarea se realizează printr-
un mecanism dublu:
- de retragere a apei şi a unei părŃi din
substanŃele organice;
- de depunere a sărurilor minerale în
concentraŃie de 96% şi catalizarea lor.
SmalŃul se depune de la nivelul
membranei bazale interne spre membrana
ameloblastică externă Wiliams şi de la
vârful coroanei dentare (cuspizi) spre
colet.
Calcifierea (depunerea de săruri de
calciu) se face prin formarea unor granule,
numite calcosferite. Trei ameloblaşti
formează trei calcosferite, care vor forma
o prismă de smalŃ (hidroxiapatita).
SubstanŃa interprismatică uneşte
calcosferitele între ele şi este alcătuită din
fibrele lui Hunter-Schreger. Fibrele lui
Hunter-Schreger sunt aşezate de la
suprafaŃa dentinei perpendicular spre
cuspizi, iar în zona cervicală au o direcŃie
oblică spre suprafaŃa ocluzală (la dinŃii
temporari) sau spre suprafaŃa cervicală (la
dinŃii permanenŃi).
Procesul de mineralizare a
smalŃului este ritmic şi pe măsură ce
smalŃul se formează, apar striaŃiile
Retzius. În viaŃa intrauterină calcificarea
este mai condensată, netedă şi mai
rezistentă la acŃiunea nocivă a acizilor.
După naştere, calcifierea din zona
cervicală dentară este rugoasă şi
neregulată.
Pe măsură ce smalŃul se depune,
pulpa smalŃului se reduce, apoi dispare,
iar ameloblaştii sunt împinşi spre gelatina
smalŃului.
După terminarea formării smalŃului,
ameloblaştii suferă o regresie şi se unesc
cu stratul adamantin extern, formând
cuticula dentis, împreună cu acesta.
Formarea smalŃului este limitată de
începerea formării rădăcinii dintelui şi nu
are loc toată viaŃa, aşa cum se produce
formarea de dentină.
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, vor apare hipoplazii şi displazii
dentare, prin tulburări în formarea matricei
smalŃului sau hipocalcifierea prin tulburări
de mineralizare (amelogeneză
imperfectă).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
MorfodiferenŃierea. Centrii de
creştere se găsesc la nivelul joncŃiunii
smalt-dentină, fiind centri adamantinogeni
de creştere şi numărul lor variază în
funcŃie de dinte. Aceşti centri determină
forma, volumul şi relieful dintelui, în funcŃie
de ritmul şi intensitatea activităŃii acestora.
Forma dintelui începe cu fuzionarea
centrilor de creştere din zona cuspizilor,
din perioada vieŃii intrauterină.
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, iar centrii de creştere sunt
distruşi, clinic vor apare anomalii coronare
sau radiculare de număr, formă sau
structură (anodonŃie, supranumerari,
schizodinia, bigeminaŃia, nanism dentar,
etc.).
C. Formarea pulpei dentare
începe din săptămâna a opta de viaŃă
intrauterină. Mezenchimul se transformă în
Ńesut reticulat, fiind format din fibre de
colagen, reticulină şi elastină. Apar vasele
sanguine (o arteră şi 2 - 3 venule), vasele
limfatice, plexul nervos format din fibre
amielinice (ram din nervul dentar -
trigemen), fibrele vegetative, celulele
pulpare (fibroblaste, fibrocite) şi lichidul
interstiŃial. Camera pulpară este delimitată
de pereŃii duri de dentină şi se micşorează
cu vârsta, pe măsura depunerii dentinei.
D. Formarea rădăcinii dentare
începe după ce coroana a atins
dimensiunea finală. Formarea rădăcinii
dentare este iniŃiată de teaca epitelială
Hertwig. Teaca epitelială Hertwig se află în
zona de trecere de la epiteliul adamantin
extern la epiteliul adamantin intern, fiind
curbată la polul inferior al foliculului dentar.
Apoi, după formarea coroanei dentare,
aceasta se deflectează prin acŃiunea
ameloblaştilor şi proliferează circular,
formând un manşon subŃire epitelial sub
formă de inel.
Pe măsură ce rădăcina dintelui se
formează, se înfundă în mezenchim, iar
inelul tecii devine din ce în ce mai îngust,
ajungând până la un orificiu (apexul
rădăcinii).
Pentru dinŃii pluriradiculari, teaca
epitelială Hertwig proliferează şi orizontal,
la limita smalŃ-cement, formând mai multe
manşoane circulare, în funcŃie de numărul
de rădăcini dentare.
35
Există în literatura de specialitate
două teorii asupra formării rădăcinii
dentare:
1. Teaca Hertwig proliferează în
profunzime, coroana stând pe loc, iar
dintele se alungeşte prin adăugarea de
dentină radiculară.
2. Inelul circular al tecii epiteliale Hertwig
rămâne pe loc şi depune succesiv
dentina radiculară, iar ligamentul
conjunctiv în hamac Sicher face
mişcarea ascendentă a coroanei
dentare.
Formarea dentinei radiculare.
Epiteliul feŃei interne a tecii Hertwig induce
diferenŃierea odontoblaştilor şi formarea
dentinei radiculare, care va alcătui pereŃii
canalului radicular, după care teaca
Hertwig se va liza.
Dacă liza tecii Hertwig este
incompletă, se vor forma insule izolate,
numite resturile epiteliale Malassez. După
terminarea formării dentinei, va apare
cementul radicular.
Formarea cementului radicular
se va face în jurul dentinei radiculare, pe
care se va depune o substanŃă acelulară,
produsă de stratul intern al sacului dentar.
SubstanŃa acelulară se va diferenŃia şi vor
apare celulele specializate pentru
formarea cementului radicular, numiŃi
cementoblaşti. Formarea cementului
primar este separat de dentină printr-o
limitantă, numită corticala dentino-
cementară.
Formarea cementului se face de la
coletul dintelui spre apexul radicular. În
prima fază se formează stroma organică
(cementul primar), care este un cement
fibrilar, acelular. În a doua faza se produce
calcifierea (depunerea de săruri de calciu),
sub forma unor cristale. Producerea de
cement are loc toată viaŃa.
La nivelul coletului dentar pot
exista trei variante ale limitei smalŃ-
cement, cu importanŃă clinică:
• cementul vine în contact cu smalŃul
(frecvenŃă de 30%);
• cementul acoperă smalŃul (frecvenŃă
de 60%);
• cementul nu vine în contact cu smalŃul,
rămânând un spaŃiu de dentină
 Morfogeneza neonatală
neacoperită (frecvenŃă de 10%), care
predispune la apariŃia cariilor de colet.
Datorită structurii lui mai puŃin dure
ca a smalŃului, cementul se poate resorbi
în cazul tratamentului ortodontic,
periodontopatiei marginale cronice,
homotransplantelor, autotransplantelor
sau cementul poate suferi un proces de
hipercementoză prin degenerescenŃă
calcară, determinată de factori generali
(acromegalia) sau locali (masticaŃie
viguroasă).
Dacă în această perioadă intervine
peristaza, pot apare mai multe situaŃii
clinice:
- rădăcina nu se formează, dacă teaca
Hertwig nu se formează;
- rădăcina nu se formează, dacă teaca
Hertwig nu se deflectează (maladia Cap
de Pont);
- apariŃia de odontoame, dacă teaca
Hertwig prezintă excrescenŃe sau
întreruperi, iar odontoblaştii din Ńesutul
mezenchimal herniază;
- apariŃia dentinogenezei imperfecte, dacă
odontoblaştii nu se diferenŃiază;
- apariŃia tumorilor spino-celulare, dacă
teaca Hertwig nu se lizează complet şi
apar resturile Malassez, perlele de
smalŃ;
- apariŃia incluziei dentare sau a fracturilor
dentare patologice (maladia Lolestein),
datorită anchilozei dento-alveolare
produse de creşterea excesivă a
calcifierii radiculare.
E. Formarea periodonŃiului.
PeriodonŃiului, cu rol de fixare a dintelui în
osul alveolar, se formează din celulele
mezenchimale ale sacului dentar, sub
36
influenŃa inductoare a ameloblaştilor, care
diferenŃiază celulele mezenchimale în
fibroblaşti. Fibroblaştii vor forma
ligamentele alveolo-dentare, dispuse într-
un spaŃiu care va conŃine şi o reŃea
vasculo-nervoasă, între cementul radicular
– intern şi osul alveolar – extern.
Ligamentele alveolo-dentare sunt
formate din fibre de colagen, numite fibre
Sharpey şi fibre de oxitalan, care
formează plexul intermediar pentru
preluarea de către dinte a diferenŃelor de
presiune. În jurul fibrelor, există receptori
proprioceptivi (corpusculi baro-receptori),
care preiau informaŃii despre starea de
tensiune sau relaxare a fibrelor şi o
transmit ascendent la cortex, pe calea
nervului trigemen, unde se va forma simŃul
ocluzal.
Ligamentele alveolo-dentare sunt
alcătuite din şapte perechi de fibre:
fibre gingivale libere, care dau recidivele în
derotaŃiile dentare accentuate;
fibre trans-septale, care trec de la un dinte
la altul;
fibre alveolo-dentare (septale), care sunt
fixate de cement şi osul alveolar, astfel:
- ⅓ fibre cervicale, cu direcŃie orizontală;
- ⅓ fibre medii, cu direcŃie oblică;
- ⅓ fibre apicale, cu direcŃie radială.
F. Formarea osului alveolar. Osul
alveolar se formează din celulele
mezenchimale ale stratului extern al
sacului dentar, care se diferenŃiază în
osteoblaste. Osul alveolar maxilar şi
mandibular va înconjura regiunea
foliculilor dentari, ca un jgheab. La
început, dintele temporar şi dintele
permanent au o alveolă comună, care
ulterior se va separa.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXE

tematică curs Formarea mugurilor faciali

obiective curs Cunoaşterea formării mugurilor faciali.
Cunoaşterea elementelor care vor da naştere din fiecare mugure facial.
Cunoaşterea anomaliilor faciale din perioada formării mugurilor faciali.
Cunoaşterea defectelor de coalescenŃă ale mugurilor faciali.
Cunoaşterea etapelor formării bolŃii palatine.
Cunoaşterea etapelor formării limbii.
Cunoaşterea etapelor formării vestibulelor orale.
Cunoaşterea etapelor formării musculaturii masticatorii şi faciale.
cuvinte cheie muguri faciali, anomalii faciale, despicături labio-maxilo-palatine,
palat primar, palat secundar, formarea limbii, formarea vestibulelor
orale, formarea musculaturii masticatorii şi formarea musculaturii
faciale.
schemă curs Formarea mugurilor faciali.
Septarea cavităŃii buco-nazale.
Formarea limbii.
Formarea vestibulelor orale.
Formarea musculaturii masticatorii şi faciale.

tematică curs Formarea scheletului aparatului dento-maxilar

obiective curs Cunoaşterea proceselor prenatale ale formării scheletului aparatului
dento-maxilar.
Cunoaşterea mecanismelor prenatale ale formării scheletului
aparatului dento-maxilar.
Cunoaşterea formării neurocraniului cartilaginos.
Cunoaşterea formării viscerocraniului cartilaginos.
Cunoaşterea formării neurocraniului membranos.
Cunoaşterea osificării prenatale a mandibulei.
Cunoaşterea osificării prenatale a maxilarului.
cuvinte cheie osteogeneză, condrogeneză, osificare encondrală, osificare
endomembranoasă, condrocraniul, condroetmoidul, cartilaj Meckel,
cartilaj Reichert, fontanele, sindesmoze, puncte de osificare
mandibulare, puncte de osificare maxilare.
schemă curs Formarea oaselor - osteogeneza.
Formarea cartilagiului – condrogeneza.
Formarea scheletului osos.

tematică curs Formarea şi dezvoltarea sistemului dentar

obiective curs Cunoaşterea stadiilor odontogenezei.
Cunoaşterea etapelor de dezvoltare ale dinŃilor.
Cunoaşterea formării lamei dentare.
Cunoaşterea formării mugurilor dentari.
Cunoaşterea histodiferenŃierii dentare.
Cunoaşterea morfodiferenŃierii dentare.
Cunoaşterea mineralizării Ńesuturilor dentare.
Cunoaşterea anomaliilor dentare de structură.
cuvinte cheie odontogeneză, band stage, bud stage, cupe stage, bell stage, folicul
dentar, dentinogeneză, amelogeneză.
schemă curs Formarea lamei dentare.
Formarea mugurilor dentari.

37
 Morfogeneza neonatală
Formarea Ńesuturilor dentare.
BIBLIOGRAFIE
1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie umană. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977.
2. Bhalajhi SI. Orthodontics. Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
3. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B.
Saunders Co., 2001.
4. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
5. Bucur A. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-
facială. Ed. Q Med Publishing, 2009.
6. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
7. Cura E. PedodonŃie. Ed. Terra Nostra, Iaşi,
2007.
8. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, 2003.
9. Dumitriu H, Dumitriu S. Parodontologie. Ed.
ViaŃa Medicală, Bucureşti, 1997.
10. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
11. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
12. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
13. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
14. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 1972.
15. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 2000.
38
16. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques,
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
17. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E.
Stomatologie pediatrică. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975.
18. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. PrevenŃie în
stomatologie. Ed. Mirton, Timişoara, 1995.
19. Indrei A, Mihalache G. Vicerocraniul. Ed. Casa
de Venus, Iaşi, 2004.
20. Luca R. PedodonŃie. Ed. Cerna, Bucureşti,
2003.
21. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
22. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics. Mosby-Elsevier, 2010.
23. Păsăreanu M, Maxim A. PedodonŃie. Distrofii
dentare, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
24. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 1986.
25. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
26. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity. Mosby, 2003.
27. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
OrtodonŃie. Litografia I.M.F. lasi, 1980.
28. Schmuth. G. Kieferorthopddie. Thieme
Stuttgart-New York, 1983.
29. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
30. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 4
CARACTERISTICILE APARATULUI DENTO-MAXILAR LA
NAŞTERE
La naştere, calota craniana
prezintă şase fontanele:
- două fontanele antero-laterale, situate
între osul frontal, oasele parietale şi
oasele temporale;
- două fontanele postero-laterale, situate
între oasele parietale, oasele temporale
şi osul occipital;
- fontanelă anterioară (sfenoidală), situată
între osul frontal şi oasele parietale;
- fontanelă posterioară (mastoidiană),
situată între osul occipital şi oasele
parietale.
Calota craniană prezintă la naştere
nouă suturi:
- sutura metopică (frontală), situată între
oasele frontale;
- sutura coronală, situată între oasele
parietale şi osul frontal;
- sutura lambdoidă, situată între oasele
parietale şi osul occipital;
- sutura intraoccipitală, situată între osul
occipital;
- sutura petroscuamoasă;
- sutura sagitală, situată între oasele
parietale;
- sutura parieto-occipitală;
- sutura parieto- sfenoidală;
- sutura parieto-temporală.
La naştere, mărimea craniului
reprezintă ¼ din înălŃimea totală a
copilului, iar la maturitate doar ⅛ din
lungimea totală a corpului.
Volumul viscerocraniului este de ⅛
din volumul neurocraniului.
ÎnălŃimea facială reprezintă 44,8%
din înălŃimea capului.
Orbita reprezintă 70% din volumul
orbitei adultului.
Osul maxilar este mic, separat prin
suturile premaxilare şi postmaxilare.
39
Corpus-ul mandibulei este separat
prin sutura mentonieră în două
hemimandibule, ramurile mandibulei sunt
puŃin dezvoltate, unghiul goniac este
deschis (150 - 140º), apofizele coronoide
sunt proeminente, iar mandibula are o
poziŃie posterioară faŃă de maxilar (0 - 8
mm).
ArticulaŃia temporo-mandibulară
este puŃin dezvoltată, cu o mare libertate
în mişcare. Cavitatea glenoidă este
superficială, orientată spre lateral,
tuberculul posterior schiŃat, tuberculul
anterior nu există, iar condilii mandibulari
sunt schiŃaŃi, cu gâtul scurt şi gros.
Epiglota are o poziŃie înaltă şi
poate face simultan respiraŃia şi deglutiŃia,
fenomen ce dispare ulterior prin coborârea
epiglotei.
DinŃii se găsesc în diferite stadii de
dezvoltare intraosoasă:
- incisivii centrali temporari au coroana
complet formată şi mineralizată, iar
rădăcina este aproape formată;
- incisivii laterali temporari au coroana
complet formată şi mineralizată, iar
rădăcina este aproape formată, dar mai
puŃin decât a incisivilor centrali;
- caninii temporari au mineralizată ⅓ din
coroane;
- molarii temporari au coroana
mineralizată la nivelul cuspizilor;
- sunt schiŃaŃi mugurii dinŃilor permanenŃi.
Aspectul maxilo-facial al nou-
născutului este caracterizat printr-un etaj
inferior al feŃei puŃin dezvoltat, poziŃie
posterioară a mandibulei faŃă de maxilar
(retrognatism mandibular fiziologic) şi
unghiuri mandibulare larg deschise (figura
8).
 Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere

Aspectul oral al nou-născutului răspunzător de relaŃia interarcadică într-un

este caracterizat prin procese alveolare
învelite de o gingie roz, fermă, care
acoperă stratul dens al periostului.
Mucoasa gingivală prezintă două porŃiuni
(labio-orală şi linguală) şi este separată de
mucoasa palatului şi a planşeului bucal.
Cele două porŃiuni ale mucoasei
gingivale sunt separate fiecare de nişte
şanŃuri, numite şanŃuri dentare. Gingia
este împărŃită în zece segmente de alte
şanŃuri, numite şanŃuri transversale,
corespunzătoare germenilor dinŃilor
temporari care se dezvoltă. ŞanŃul
transversal dintre canin şi molarul prim
temporar, numit sulcus-ul lateral, este
stadiu foarte timpuriu. La mandibulă, acest
şanŃ este mai distal decât la maxilar,
datorită faptului că mandibula este mai
scurtă decât maxilarul, iar în zona
anterioară există o inocluzie sagitală între
arcadele alveolare, care oferă posibilitatea
suptului nou-născutului.
Unii copii se nasc cu incisivii
temporari erupŃi pe arcadă, mai frecvent
fiind incisivii inferiori. Aceşti dinŃi erup în
perioada de viaŃă intrauterină şi sunt
numiŃi dinŃi natali (prenatali), care produc
dureri mamei în timpul alăptării.

ANEXĂ

tematică curs Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere

obiective curs Cunoaşterea aspectului cranio-facial al nou-născutului.
Cunoaşterea elementelor componente ale aparatului dento-maxilar al
nou-născutului.
Cunoaşterea aspectului oral al nou-născutului.
cuvinte cheie fontanele, suturi craniene, calcifierea dinŃilor, facies nou-născut.
schemă curs Caracteristicile aparatului dento-maxilar la naştere.

BIBLIOGRAFIE 5. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.

1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie umană. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977.
2. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
3. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
4. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, 2003.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
6. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
7. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
8. Indrei A, Mihalache G. Vicerocraniul, Ed. Casa
de Venus, Iaşi, 2004.
9. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
10. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială,
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.

40
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
CAPITOLUL 5
MORFOGENEZA POSTNATALĂ
Creşterea reprezintă suma
schimbărilor cantitative normale şi este
rezultatul proceselor biologice asupra
căruia acŃionează mediul înconjurător.
Creşterea se manifestă prin mărirea sau
micşorarea dimensiunilor şi prin
modificarea formei şi a proporŃiilor.
Creşterea umană cuprinde
dezvoltarea fizică, mentală, psihologică,
socială şi morală. Creşterea fizică umană
se termină în jurul vârstei de 20 ani, dar
unele Ńesuturi continuă să crească pe tot
parcursul vieŃii (părul, unghiile). Creşterea
se măsoară în unităŃi de creştere pe unităŃi
de timp (exemplu: inch/an sau g/zi).
ZONE ŞI TIPURI DE CREŞTERE
OSOASĂ A APARATULUI DENTO-
MAXILAR
Creşterea osoasă postnatală se
produce după câteva principii de bază
care explică procesele creşterii scheletului
facial. Teoria prin care osul creşte prin
lărgire simetrică este greşită. Acest
mecanism simplu de creştere nu poate
crea o morfologie complexă şi diferită a
mandibulei sau a maxilarului. Aceste
morfologii necesită mecanisme diferenŃiale
de creştere şi tipuri individuale de
dezvoltare ale oaselor.
Mecanisme de creştere osoasă
Două mecanisme sunt importante
pentru schimbările formei şi poziŃiei
spaŃiale ale oaselor din regiunile faciale şi
craniene: remodelarea şi translarea.
Remodelarea reprezintă creşterea
osoasă directă prin apoziŃie osoasă
selectivă cu ajutorul osteoblastelor şi prin
resorbŃie osoasă cu ajutorul
osteoclastelor.
41
ResorbŃia şi apoziŃia osoasă poate
avea loc simultan pe acelaşi os, dar diferit
cantitativ şi opus ca direcŃie, ceea ce are
ca rezultat schimbări şi variaŃii de mărime,
cât şi de morfologie.
Translarea primară sau
deplasarea spaŃială a întregului os este
rezultatul remodelării osului prin
schimbarea formei şi a mărimii.
Translarea secundară este
rezultatul deplasării osului în întregime
datorită articulării lui cu oasele adiacente.
Translarea primară şi secundară poate
avea loc simultan.
Creşterea postnatală a scheletului
cranio-facial este rezultatul combinării mai
multor mecanisme de creştere osoasă.
A. Creşterea endostală şi
periostală. Jumătate din corticala oaselor
faciale şi craniene este formată din
periosteum (suprafaŃa externă) şi cealaltă
jumătate este formată din endosteum (faŃa
internă). ApoziŃia straturilor de os cortical
poate începe numai din periosteum sau
din endosteum.
În alte cazuri, acelaşi cortex este
format din straturi osoase periostale şi
endostale, care sunt separate de linia
reversă. Linia reversă reprezintă zona de
tranziŃie dintre endosteum şi periosteum
straturilor osoase.
Acest tip de creştere osoasă indică
faptul că la un moment dat, a avut loc o
schimbare în direcŃia de creştere. Noul os
cortical este întotdeauna depozitat pe
suprafaŃa dinspre direcŃia de creştere. La
o dată ulterioară, formarea osoasă îşi are
originea în endosteum, după care
schimbarea direcŃiei de creştere va duce
la formarea unui tip de os periostal.
 Morfogeneza postnatală
B. Dislocarea corticală (Enlow).
Corticala osoasă poate fi repoziŃionată prin
procese simultane de apoziŃiei şi resorbŃie
pe suprafeŃele opuse periostale şi
endostale. Corticala osoasă este dislocată
prin apoziŃia şi resorbŃia substanŃei osoase
de pe suprafeŃele externe şi interne, în
direcŃia de creştere.
Dacă resorbŃia şi apoziŃia au loc cu
aceeaşi viteză, grosimea osului rămâne
constantă. Dacă este depus mai mult os
decât este resorbit, grosimea structurii
creşte.
În timpul perioadei de dezvoltare,
apoziŃia are loc cu o viteză mai mare decât
resorbŃia, iar oasele individuale se măresc
încet. DinŃii urmează dislocarea alveolelor,
în timp ce maxilarul creşte şi le va menŃine
poziŃia în interiorul structurilor osoase
înconjurătoare, împotriva dislocării
osoase.
C. Relocarea şi remodelarea
(creşterea diferenŃiată) se realizează prin
conformare osoasă, redistribuire
producŃiei osoase şi prin ajustări regionale.
Este reglată prin creşterea şi funcŃiile
Ńesuturilor moi înconjurătoare.
Datorită depoziŃiei de os nou pe o
suprafaŃa existentă, toate celelalte părŃi
ale structurii vor fi dislocate simultan.
Mişcarea se numeşte relocalizare.
Ca rezultat al acestui proces este
necesară remodelarea osoasă adaptativă,
pentru a ajusta forma şi a mări zona
pentru o noua relaŃie. ResorbŃia selectivă
şi procesele de apoziŃie remodelează zona
funcŃional, conform noii încărcături
fiziologice. Relocalizarea şi remodelarea
structurală ciclică, sunt mecanisme de
creştere care se corelează strâns unul cu
altul.
Remodelarea se bazează pe
relocalizare şi este rezultatul secundar al
procesului de dislocare. Când un nivel
este depăşit de altul datorită creşterii,
poziŃia sa este luată de următorul nivel,
care va parcurge modificările structurale
caracteristice. InformaŃia care iniŃiază
procesul de remodelare este conŃinută în
interiorul diferitelor Ńesuturi moi care
înconjoară osul.
D. Principiul "V" este un
mecanism important de creştere al
scheletului facial, deoarece multe oase
faciale şi craniene au o configuraŃie în "V"
sau sunt regiuni în forma de "V".
Aceste zone cresc prin resorbŃie
osoasă pe suprafaŃa externă a "V"-ului şi
prin apoziŃie pe suprafaŃa internă, datorită
conceptului de creştere de suprafaŃă, care
depinde de direcŃia de creştere. "V"-ul se
mişcă departe de vârful său şi se lărgeşte
în acelaşi timp. De aceea, creşterea prin
mărime şi mişcarea de creştere este un
proces unificat.
Rezultatul acestui proces de
creştere este:
- lărgirea în mărimea totală a zonei în
formă de "V";
- mişcarea întregii structuri a "V"-ului spre
propriul său capăt lărgit;
- relocalizarea continuă.
E. Principiul de suprafaŃă. PărŃile
osoase care sunt pe partea direcŃiei de
creştere suferă procese de apoziŃie şi cele
opuse procese de resorbŃie. Aceste
a procese au loc întotdeauna pe suprafeŃele
osoase contralaterale, astfel încât corticala
va urma direcŃia de creştere.
DirecŃia de creştere nu este
aceeaşi pentru toate zonele osoase şi
fiecare regiune a unei structuri are tiparul
specific de creştere. Modificarea în direcŃia
de creştere poate duce la procese de
resorbŃie şi apoziŃie osoasă, care au loc
direct adiacent unul altuia pe acelaşi
cortex.
Numai jumătate din procesul de
apoziŃie este localizat pe corticala externă
(formarea osului periostal), deoarece
părŃile individuale ale unui os cresc în
direcŃii diferite. Cealaltă jumătate a
procesului de creştere constă în depoziŃia
osoasă pe suprafaŃa corticală internă
(formarea osului endostal).
F. Câmpurile de creştere sunt
numite membranele sau cartilajiile care
acoperă oasele şi dau forma neregulată a
osului, datorită diferitelor funcŃii date de
inserŃiile musculare, suturi, dinŃi, etc.
Creşterea osoasă este controlată
de aşa numitele câmpuri de creştere.
Aceste câmpuri sunt distribuite
caracteristic pe suprafaŃa unui os, în formă
de mozaic şi au fie activitate de apoziŃie,
fie de resorbŃie. Dacă câmpul de creştere
42
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
periostal este resorbit, câmpul opus
endostal este de depoziŃie.
Procesul de creştere osoasă
(dislocare osoasă) se bazează pe relaŃiile
periostal-endostal. Câmpurile de creştere
au o funcŃie de înaintare, care este
controlată de Ńesuturile moi continue.
Fiecare creştere în lungimea osului începe
cu migrarea câmpurilor de creştere în
membranele de Ńesut conjunctiv respective
(periostal şi endostal, suturi, ligament
periodontal).
łesuturile moi înconjurătoare
determină modificări în părŃile osoase
subiacente, care sunt controlate de acest
câmp de creştere specific. Nu toate
câmpurile de creştere a osului au aceeaşi
cantitate de activitate în creştere.
G. Dislocarea (mişcări de
creştere) reprezintă dirijarea corticală
(resorbŃia şi apoziŃia) şi deplasarea osului
în întregime datorită articulării cu alte
oase.
Spre deosebire de creşterea
osoasă directă datorată apoziŃiei şi
resorbŃiei, procesul de dislocare (mişcarea
de translaŃie a întregului os) este provocat
de forŃele fizice înconjurătoare şi este un
mecanism secundar, caracteristic creşterii
craniale. Întregul os este mutat de la
suprafeŃele articulare (suturi, sincondroze,
condili ) cu oasele adiacente.
Dislocarea în conexiune cu propria
creştere a osului se numeşte dislocare
primară după Enlow. Dislocarea este
iniŃiată de suma forŃelor de expansiune a
Ńesuturilor moi ale feŃei în creştere. Ea are
loc paralel cu creşterea osoasă şi va crea
un spaŃiu în jurul suprafeŃelor de contact în
care osul se va lărgi. Gradul de dislocare
egalează cantitatea de apoziŃie de os nou,
deşi direcŃia de dislocare este întotdeauna
opusă celei de apoziŃie osoasă. Dislocarea
osoasă datorată lărgirii oaselor şi a
Ńesuturilor moi subiacente este numită
dislocare secundară.
H. EchivalenŃa creşterii.
Conceptul echivalenŃei creşterii lui Hunter-
Enlow este un principiu important şi
necesar înŃelegerii dezvoltării scheletului
facial. Există o interrelaŃie între
dezvoltarea unei părŃi a craniului şi fiecare
zonă a masivului facial, toate piesele
43
osoase au mişcări coordonate, unele în
raport cu celelalte.
EchivalenŃele de creştere între
baza craniului, complexul nazo-maxilar şi
mandibulă, constituie adaptări la creşterea
craniană. De exemplu, alungirea părŃii
anterioare a bazei craniului este cuplată la
alungirea complexului nazo-maxilar.
Alterarea acestor procese de creştere
antrenează dismorfoze cranio-faciale şi
disproporŃii verticale sau orizontale.
De exemplu: alungirea părŃii
anterioare a bazei craniului este asociată
cu creşterea complexului nazo-maxilar.
Creşterea sincondrozei sfeno-occipitale
constituie echivalentul creşterii nazo-
faringiene şi a ramus-ului mandibulei.
Aceste procese compensatorii ale relaŃiei
sagitale a arcului mandibular protrudează
complexul nazo-maxilar. Dezvoltarea
verticală a clivus-ului şi a ramus-ului
constituie echivalentul creşterii verticale a
complexului nazo-maxilar. Astfel,
creşterea versantului nazal şi maxilo-
alveolar apare mai târziu. Dezvoltarea
posterioară şi superioară a ramus-lui
mandibular se mişcă în jos odată cu
dezvoltarea compensatorie a condilului.
Creşterea osoasă cranio-facială
Creşterea osoasă cranio-facială
postnatală se realizează prin centre
osteogenetice proprii fiecărei structuri.
Oasele cu origine encondrală cresc prin
centre de creştere, iar oasele cu origine
endomembranară cresc prin suturi. Astfel,
scheletul cranio-facial creşte în sens
vertical, transversal şi sagital.
A. Creşterea calotei craniene
este adaptată creşterii rapide a encefalului
prin creştere encondrală a suturilor
coronare, sagitale, parietale, temporale şi
occipitale, care închid fontanelele.
B. Creşterea bazei craniului se
face prin sistemul de sincondroze, prin
creştere encondrală.
Sincondrozele intra-etmoidală şi
intra-sfenoidală sunt închise în momentul
naşterii, ceea ce determină ca punctul
Sella turcica să fie un element de referinŃă
fix în analizele cefalometrice.
 Morfogeneza postnatală
Sincondroza intra-occipitală se
închide înainte de vârsta de 5 ani,
determină o creştere oblic-înainte a
condililor occipitali şi dă posibilitatea
copilului să aibă o statură bipedă, la vârsta
de 2 ani.
Sincondroza sfeno-etmoidală se
închide în jurul vârstei de 6 ani şi devine
stabilă în timp, ceea ce determină
alegerea ca plan de referinŃă în analizele
cefalometrice (planum bazei craniului –
între punctele Sella turcica şi Nasion)
pentru determinarea schimbărilor faciale
ca rezultat al creşterii sau al tratamentului
ortodontic.
Sincondroza sfeno-occipitală se
închide între 13 şi 15 ani, ceea ce permite
ca prin procesele de apoziŃie osoasă şi
resorbŃie osoasă să se producă schimbări
în lungimea sau în angularea bazei
craniului (clivus-ul bazei craniului – între
punctele Sella turcica şi Basion), ca o
adaptare la creşterea encefalului.
Remodelarea bazei craniului prin
resorbŃie şi apoziŃie osoasă este
influenŃată genetic, epigenetic de
dezvoltarea encefalului, a orbitei, a zonei
respiratorii superioare, de forŃele
masticatorii şi de oasele vecine şi
influenŃată metabolic.
C. Creşterea maxilarului se
realizează printr-un sistem sutural, care
leagă maxilarul de oasele faciale şi ale
bazei craniului:
- premaxilare – active până la 2 - 3 ani;
- postmaxilare – active până la maturitate.
Sistemul sutural circummaxilar de
origine fibroasă, de tip armonic, acoperit
de periost, mult mai scăzut ca activitate
după vârsta de 10 ani, include suturile:
- zigomatico-maxilare – maxilo-malară,
intermaxilară;
- fronto-zigomatice – fronto-maxilară,
maxilo-nazală, maxilo-vomeriană;
- sfeno-palatine – pterigo-maxilară;
- palato-maxilare – medio-palatină, palato-
maxilară.
Remodelarea maxilară (mai puŃin
ca la mandibulă) prin apoziŃie la nivelul
osului alveolar, spre exterior şi inferior şi
resorbŃie osoasă pe peretele inferior al
foselor nazale este influenŃată genetic şi
epigenetic de dezvoltarea sincondrozelor
sfeno-etmoidale şi sfeno-occipitale, a
44
septului nazal, a oaselor vecine, a
musculaturii, a globilor oculari, a sinusului
maxilar, a fenomenului dentiŃiei şi de
ligamentele dento-alveolare.
D. Creşterea bolŃii palatine se
face prin suturile palato-maxilare (figura
9):
• incisivo-canină activă până la 6 ani:
- determină creşterea radiară maxilară;
- poate fi stimulată cu şurub în "V".
• medio-palatină activă până la 12 ani:
- determină creşterea transversală
maxilară;
- poate fi stimulată cu şurub situat pe linia
mediană.
• palato-maxilară transversă activă până
la 25 ani:
- determină creşterea anterioară maxilară;
- poate fi stimulată cu masca Delaire.
Remodelarea bolŃii palatine prin
apoziŃie osoasă pe feŃele externe ale
maxilarului este influenŃată genetic şi
epigenetic de dezvoltarea septului nazal, a
osului alveolar, de coborârea bolŃii palatine
şi a limbii şi de erupŃia dinŃilor permanenŃi.
E. Creşterea mandibulei se
realizează prin nuclee sau centre de
creştere.
La naştere, centrele de creştere
angular şi coronoidian sunt osificate.
Mandibula este formată din două
jumătăŃi unite prin centrul simfizar, care se
osifică până la 2 ani.
Creşterea mandibulei are loc la
capătul condililor, prin centrii condilieni,
care sunt activi până la 21 ani.
Remodelarea mandibulei prin
apoziŃie pe faŃa externă a corpus-ului şi pe
faŃa posterioară a ramus-ului şi resorbŃie
osoasă pe faŃa internă a corpus-ului şi pe
faŃa anterioară a ramus-ului este
influenŃată genetic, epigenetic de
dezvoltarea sincondrozei sfeno-occipitale,
a fenomenului dentiŃiei, a osului alveolar, a
ligamentelor dento-alveolare, a limbii, a
glandei submaxilare, a muşchilor
pterigoidieni externi, de funcŃiile aparatului
dento-maxilar şi influenŃată de hormonul
somatotrop.
F. Creşterea osului alveolar se
realizează prin ligamentele dento-
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
alveolare, suturile maxilare (incisivo-
canină, medio-palatină, palato-maxilară
transversă, pterigo-maxilară) şi
mandibulare (simfiza mentonieră).
Remodelarea osului alveolar prin
resorbŃie şi apoziŃie osoasă este
ERUPłIA DENTARĂ
ErupŃia dentară este un proces
complex de fenomene fiziologice
metabolice, prin care dinŃii migrează din
zona osoasă în care s-au format, în
cavitatea orală, până la atingerea planului
de ocluzie.
ErupŃia dentară (secvenŃa şi
momentul erupŃiei) este determinată
genetic. Formarea celor ⅔ a rădăcinii este
genotipică, iar ⅓ apicală este fenotipică.
Dintele îşi începe erupŃia dentară când are
mineralizată coroana şi cele ⅔ din
rădăcină. Un dinte este considerat erupt
din punct de vedere clinic, când cuspidul
lui a perforat mucoasa gingivală.
ErupŃia dentară variază în raport cu
rasa, tipul regional, tipul constituŃional,
sexul şi cu factorii generali şi locali.
În perioada de formare, dinŃii în
raport cu maxilarelor migrează în două
perioade distincte:
45
influenŃată genetic şi epigenic de forma
maxilarului şi a mandibulei, de dezvoltarea
sinusurilor maxilare, de fosele nazale, de
fenomenul dentiŃiei, a axelor dinŃilor, a
musculaturii şi de mişcarea de mezializare
a dinŃilor.
1. În prima fază a primei perioade, are loc
deplasarea în profunzimea maxilarelor a
ectodermului în mezoderm, până la
formarea foliculului dentar.
În a doua fază a primei perioade,
se continuă procesul de înfundare a
ectodermului în mezoderm, până la stadiul
de cupe stage, după care începe formarea
rădăcinii dentare. Polul superior al
capuşonului rămâne fix în raport cu
maxilarul, datorită gubernaculum dentis şi
numai polul inferior al capuşonilor îşi
continuă deplasarea în profunzimea
maxilarelor.
2. În a doua perioadă, sensul de deplasare
a dintelui se inversează, spre suprafaŃa
maxilarelor (erupŃia dentară), iar punctul
care a fost fix în raport cu maxilarul devine
zonă de formare a rădăcinii.
ErupŃia dentară prezintă patru
etape:
• erupŃia intraosoasă – mişcarea dintelui
din zona lui de formare până la atingerea
 Morfogeneza postnatală
mucoasei orale (intraosoasă şi
submucoasă);
• perforarea mucoasei orale;
• realizarea ocluziei complete şi
începutul atriŃiei dentare;
• erupŃia continuă şi atriŃia progresivă.
Mecanismul erupŃiei dentare
Mecanismul erupŃiei dentare nu
este încă elucidat, dar există mai multe
teorii în legătură cu acest aspect.
În prima etapă are loc o deplasare
verticală intraosoasă a coroanei dentare,
iar drumul pe care-l parcurge coroana
dentară în timpul formării ei se numeşte
iter dentis. După ce coroana dentară s-a
format, începe formarea rădăcinii dentare
şi mişcarea ascensională a dintelui.
Insulele de celule epiteliare rezultate prin
resorbŃia gubernaculum dentis se
transformă în microcavităŃi multiple, care
comunică între ele. Aceste cavităŃi se
unesc între ele şi formează o cavitate
mare, în care coroana dentară alunecă
progresiv şi care comunică cu sacul
folicular. Osul maxilar care delimitează
coroana dentară se resoarbe progresiv,
sub presiunea coroanei dentare care se
deplasează intraosos.
Când coroana dentară este sub
mucoasa orală, epiteŃiul oral se subŃiază.
EpiteŃiul de acoperire al coroanei dentare
fuzionează cu epiteliul oral. Epiteliul oral
se perforează, iar dintele erupe pe arcadă.
Când coletul dintelui a ajuns la nivelul
inserŃiei epiteliale a mucoasei gingivale,
erupŃia dintelui se opreşte, în mod normal.
DinŃii temporari reprezintă un ghid
pentru erupŃia dinŃilor permanenŃi.
Rădăcina dinŃilor temporari se resoarbe,
apoi se produce exfolierea lor şi erupŃia
dinŃilor permanenŃi. ResorbŃia rădăcinii
dinŃilor temporari se datorează activării
circulatorii din focarul de erupŃie a dinŃilor
permanenŃi şi a modificărilor celulare
zonale, cu apariŃia Ńesutului de granulaŃie
bogat în celule resorbtive (organul
resorbant John Tomes).
În timpul erupŃiei dentare, de la
perforarea mucoasei orale până la
atingerea planului de ocluzie, dintele
realizează trei componente ale migrării
sale:
46
• componenta verticală – până la planul
de ocluzie;
• componenta sagitală – mezială sau
distală;
• componenta transversală – vestibulară
sau orală.
Componenta sagitală – mezială
sau distală, variază în funcŃie de dinte:
incisivii superiori şi molarii permanenŃi au
o componentă mezială; caninii şi
premolarii permanenŃi au o componentă
distală. Componenta mezială sau distală a
incisivilor laterali inferiori, este în funcŃie
de spaŃiul existent pe arcadă.
Componenta sagitală poate fi modificată
de pierderea punctului de contact a dinŃilor
temporari, de migrarea corporală a dintelui
permanent sau de înclinaŃia mezială a
dintelui.
Componenta transversală –
vestibulară sau orală, variază în funcŃie de
grupul dentar: dinŃii frontali, premolarii
superiori şi molarii primi superiori
permanenŃi au o componentă vestibulară;
premolarii inferiori au o componentă
linguală; molarii primi inferiori permanenŃi
au o componentă vestibulară sau linguală;
molarii secunzi permanenŃi au o
componentă vestibulară sau orală.
Componenta vestibulară sau orală poate fi
modificată de rotaŃiile dentare.
ErupŃia dentară este un fenomen
continuu, dar este întreruptă de contactul
cu un obstacol (dinte antagonist, mucoasa
orală, limbă, deget, obiect, etc.).
ErupŃia dentară activă se manifestă
când lipseşte dintele antagonist. În acest
caz dintele depăşeşte planul de ocluzie
prin două tipuri de mişcări: egresie dentară
- erupŃia dintelui împreună cu osul
alveolar, iar înălŃimea coroanei clinice
rămâne constantă; extruzie dentară -
erupŃia dintelui fără osul alveolar, până la
expulsia lui, iar înălŃimea coroanei clinice
creşte.
ErupŃia dentară pasivă este o
creştere a coroanei clinice, datorită atrofiei
pereŃilor alveolari şi a periodonŃiului, fără
ca dintele să depăşească planul de
ocluzie.
ErupŃia dentară se împarte arbitrar
în patru etape:
• etapa predentară;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
• etapa dentiŃiei temporare;
• etapa dentiŃiei mixte;
• etapa dentiŃiei permanente.
Formarea osului alveolar
Osificarea maxilarelor se face la
distanŃă de foliculii dentari, apoi îi
înconjoară. Apar septurile osoase
interdentare, iar fibrele Sharpey leagă
cementul dentar de osul alveolar. La
început, dintele temporar şi dintele
permanent au o alveolă comună, care
ulterior se va separa.
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor
temporari
Perioada dentiŃiei temporare se
întinde de la apariŃia primului dinte
6 12 24 18 30
-----------------------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4
incisivii centrali
- erup în jurul vârstei de 6 luni;
- produc prima stabilizare a mandibulei în
zona de sprijin anterior, împingând limba
spre posterior;
- au rol în ghidajul anterior al mandibulei;
- sunt numiŃi şi închizători ai ocluziei;
- stabilesc un raportul ocluzal vertical în
zona frontală de 1/1.
incisivii laterali
- erup în jurul vârstei de 12 luni;
- completează funcŃia de ghidaj anterior al
mandibulei;
- incisivii superiori circumscriu pe cei
inferiori.
molarii primi
- erup în jurul vârstei de 18 luni;
- determină prima înălŃare de ocluzie;
- sunt numiŃi şi deschizători ai ocluziei;
- stabilesc un raportul ocluzal vertical în
zona frontală de ½ sau ⅔.
caninii
- erup în jurul vârstei de 24 luni;
temporar şi până la erupŃia primului dinte
permanent.
Caracteristicile erupŃiei dinŃilor
temporari sunt următoare:
• începe la 6 luni şi se termină la 2 ani şi
jumătate;
• dinŃii temporari erup din 6 în 6 luni;
• erup întâi dinŃii inferiori, apoi cei
superiori după 2 - 3 luni (excepŃie fac
incisivii laterali);
• termenul de variabilitate a erupŃiei
dinŃilor temporari este de 6 luni.
DinŃii temporari erup într-o anumită
cronologie şi odată cu ei are loc
dezvoltarea ocluziei dentare. Ordinea de
erupŃie este stabilită genetic, fiind în
concordanŃă cu dezvoltarea somatică.
luni
5 dinŃi temporari superiori şi inferiori
- dau continuitate arcadei dentare, luând
parte la formarea curburii arcadei
dentare;
- au rol în ghidajul lateral al mandibulei;
- sunt numiŃi şi protectori ai ocluziei,
pentru că protejează în dinamica
mandibulară zona frontală şi laterală
dentară.
molarii secunzi
- erup în jurul vârstei de 30 luni;
- perfectează prima înălŃare de ocluzie;
- stabilesc un raportul ocluzal vertical în
zona frontală de ½;
- determină lungimea arcadei dento-
alveolare temporare;
- determină perimetrul arcadei dento-
alveolare temporare;
- determină diametrul arcadei dento-
alveolare temporare;
- vor dirija erupŃia şi relaŃiile ocluzale ale
molarilor primi permanenŃi, prin planul
postlacteal.
Tulburările de erupŃie ale dinŃilor
temporari se referă la: ordinea de erupŃie;
47
 Morfogeneza postnatală
vârsta dentară; poziŃia sau înclinarea
dinŃilor în evoluŃie.
Ordinea de erupŃie este stabilită
genetic, fiind în concordanŃă cu
dezvoltarea somatică.
ErupŃia dentară precoce a dinŃilor
temporari se datorează:
• dinŃilor natali (prenatali), care:
- erup în perioada de viaŃă intrauterină;
- sunt prezenŃi pe arcadă la naştere;
- apar frecvent incisivii inferiori;
- au tendinŃe familiare.
• dinŃilor neonatali, care:
- apar imediat după primele 30 zile de
viaŃă;
- se datorează dezvoltării rapide a
germenilor dentari;
- produc traumatisme mamelonului mamei
în timpul suptului;
- nu se extrag;
- se aplică gutiere de cauciuc moale sau
din acrilat peste aceştia în timpul
alăptării.
DinŃii temporari pot prezenta
anomalii dentare izolate:
- de număr (supranumerari sau anodonŃii
izolate);
- de formă (bigeminaŃie);
- de poziŃie (rotaŃii);
- de structură (caria de biberon, distrofii
dentare).
7 8 11 9 10
1 2 3 4 5 6
---------------------------------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4 5 6
6 8 9 10 11
incisivii centrali inferiori
- erup în jurul vârstei de 6 ani;
- erup în poziŃie linguală faŃă de cei
temporari (poate apare ocluzia dublă,
când sunt prezenŃi incisivii temporari şi
permanenŃi, care se rezolvă prin
extracŃia dinŃilor temporari); mişcarea de
vestibularizare se va face în timpul
erupŃiei dinŃilor permanenŃi;
- sunt mai voluminoşi decât dinŃii
temporari, ocupând un spaŃiu de 7 mm
fiecare când utilizează spaŃiul fiziologic;
când îşi schimbă înclinaŃia (incisivii
temporari sunt verticali, iar incisivii
Permutarea dentară
Perioada dentiŃiei mixte se întinde
de la apariŃia primului dinte permanent şi
până la pierderea ultimului dinte temporar.
Perioada dentiŃiei mixte se caracterizează
prin permutările dentare ce au loc ca
rezultat al pierderii dinŃilor temporari şi
înlocuirea lor cu dinŃii permanenŃi.
DentiŃia mixtă se desfăşoară în
două etape:
• prima etapă a dentiŃiei mixte – erupe
grupul incisivo-molar între 6 - 9 ani;
• a doua etapă a dentiŃiei mixte – erupe
grupul premolar-canin între 9 -12 ani.
Caracteristicile erupŃiei dinŃilor
permanenŃi sunt următoare:
• începe la 6 ani şi se termină la 18 ani;
• erup din an în an;
• erup dinŃii inferiori, apoi cei superiori
(excepŃie fac incisivii laterali);
• termenul de variabilitate a erupŃiei
dinŃilor permanenŃi este de 1 an.
DinŃii permanenŃi erup într-o
anumită cronologie şi odată cu ei are loc
permutarea dentară şi dezvoltarea ocluziei
dentare.
6 12 18 - 25 ani
7 8 dinŃi permanenŃi superiori
7 8 dinŃi permanenŃi inferiori
6 12 18 - 25 ani
permanenŃi sunt vestibularizaŃi) ocupă
un spaŃiu de 5 mm fiecare;
- au rol în ghidajul anterior al mandibulei;
- sunt numiŃi şi închizători ai ocluziei
dentare;
- măresc perimetrul arcadei prin mişcarea
vestibulară pe care o fac în timpul
erupŃiei lor;
- determină o creştere verticală alveolară;
- determină un raportul ocluzal cap la cap
cu incisivii temporari superiori;
- pot apare probleme legate de spaŃiu,
determinând înghesuirea dentară
tranzitorie.
48
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
molarii primi
- erup în jurul vârstei de 6 ani (întâi
inferiorii, apoi superiorii, după 6 luni);
- erup în spaŃiul retromolar apărut prin
creşterea feŃei şi a bazei craniului;
- au trasată calea de erupŃie de planul
postlacteal;
- reduc spaŃiul retrocanin prin puseul de
mezializare;
- determină a doua înălŃare de ocluzie;
- sunt numiŃi şi deschizători ai ocluziei
dentare;
- determină alungirea arcadei dentare;
- modifică forma arcadei dentare:
- la mandibulă – parabolă;
- la maxilar – semielipsă;
- încep formarea sistemului helicoidal al
feŃelor molare, orientarea axelor dentare
fiind în direcŃia presiunilor maxime (al
doilea con dentar geometric De Coster);
- produc o deplasare corporală a molarilor
primi permanenŃi, în cazul pierderii
precoce a molarilor secunzi temporari,
cu stabilirea unor rapoarte de ocluzie
false (mezializate sau distalizate).
incisivii centrali superiori
- erup în jurul vârstei de 7 ani;
- erup în poziŃie palatinală faŃă de dinŃii
temporari, migrarea lor spre vestibular
datorându-se activităŃii suturii incisivo-
canine (poate apare angrenajul invers
frontal când nu se face această migrare);
- erup în poziŃie distalizată (divergentă),
determinând o diastemă tranzitorie, care
se închide la erupŃia incisivilor laterali şi
a migrării intramaxilare a germenilor
canini;
- sunt mai voluminoşi decât dinŃii
temporari (pot apare probleme de
spaŃiu);
- au rol în ghidajul anterior al mandibulei;
- sunt numiŃi şi închizători ai ocluziei
dentare.
incisivii laterali
- erup în jurul vârstei de 8 ani;
- erup în poziŃie linguală cei inferiori (pot
apare probleme de spaŃiu, înghesuiri
dentare tranzitorii sau permanente);
- erup în poziŃie palatinală şi în disto-
rotaŃie cei superiori; poziŃie lor se vor
regla odată cu migrarea (coborârea)
germenului canin în interiorul maxilarului.
49
SecvenŃa de erupŃie din perioada
primei etape a dentiŃiei mixte se realizează
după trei tipare de erupŃie:
• tipar molar – erup întâi molarii, apoi
incisivii;
- apare frecvent în mediul rural şi la băieŃi.
• tipar incisivo-molar – erup simultan
molarii şi incisivii.
• tipar incisiv – erup întâi incisivii, apoi
molarii;
- apare frecvent în mediul urban şi la fete.
Tulburările de erupŃie ale dinŃilor
permanenŃi din prima etapă a dentiŃiei
mixte sunt produse de:
• erupŃiile dentare precoce sau
întârziate, cauzate de factorii generali
(tulburări genetice, endocrine, boli
febrile) sau locali (carii complicate,
procese inflamatorii, Ńesuturi dense
orale, obstacole mecanice);
• formaŃiunile previa (meziodens inclus),
care determină apariŃia diastemei
patologice sau schimbarea axului de
erupŃie a incisivilor superiori şi apariŃia
angrenajelor inverse frontale sau a
înghesuirilor dentare regionale
(meziodens erupt);
• anomaliile dentare izolate de număr,
de formă, de volum, de poziŃie, sediu
sau structură;
• pierderea integrităŃii arcadei dentare
prin carie dentară, traumatism, extracŃie
dentară precoce, care determină
distalizarea dinŃilor frontali şi ocuparea
locului dinŃilor vecini care urmează să
erupă;
• persistenŃa dinŃilor temporari superiori
pe arcadă prin dereglările în exfolierea
dinŃilor temporari, care determină
incluzia dentară sau instalarea ocluziei
inverse frontale;
• instalarea ocluziei inverse frontale sau
a supraocluziei frontale accentuate (prin
egresia incisivilor inferiori), când
intervalul de timp dintre erupŃia incisivilor
inferiori şi cei superiori este lung;
• apariŃia inocluziei sagitale pozitive, a
ocluziei distalizate canine şi molare sau
a supraocluziei frontale accentuate, când
activitatea suturii incisivo-canine este
crescută (ca fenomen atavic) şi
 Morfogeneza postnatală
determină înclinarea vestibulară a
incisivilor superiori;
• resorbŃia caninului temporar şi
exfolierea lui timpurie, spaŃiul caninului
permanent fiind ocupat de incisivul
lateral, instalându-se relaŃia clasa a II-a
canină.
• practicarea obiceiurilor vicioase (de
sugere) sau a disfuncŃiilor (deglutiŃie
protruzivă, respiraŃie orală - hipotonia
labială) determină apariŃia proalveolo-
donŃiei superioare, inocluziei sagitale
pozitive, supraocluziei frontale
accentuate (prin stimularea suturii
incisivo-canine) sau a ocluziei deschise
frontale şi laterodeviaŃiei mandibulare;
• hiperostoza alveolară, care face ca
incisivii superiori să nu mai poată resorbi
peretele alveolar şi să erupă palatinizat,
obligând mandibula să facă o apariŃia cariilor interdentare;
retropulsie, instalându-se sindromului de
ocluzie adâncă acoperită;
• lipsa de spaŃiu regională (prezenŃa
malpoziŃiilor dentare, resorbŃia caninului
temporar de către erupŃia incisivului
lateral), determinând apariŃia înghesuirii
dento-alveolare;
• discrepanŃele scheletale, care pot
apare în timpul dezvoltării bazelor
maxilare.
caninii inferiori
- erup în jurul vârstei de 9 ani;
- erup înaintea premolarilor inferiori în
65% din cazuri;
- prin puseul lor eruptiv de mezializare,
produc vestibularizarea incisivilor laterali
inferiori.
premolarii primi superiori
- erup în jurul vârstei de 9 ani, după
erupŃia caninilor inferiori, la diferenŃă de
câteva luni;
- erup înaintea caninilor în 85% din cazuri;
- erup pe locul molarilor primi temporari,
având o dimensiune mezio-distală mai
mică decât aceştia;
- în timpul erupŃiei fac o migrare verticală,
mezială şi vestibulară;
- după erupŃia lor, se angrenează cu
muchia distală a premolarului prim
inferior şi faŃa mezială a premolarului
secund inferior;
50
- fac o rotaŃie mezio-palatinală, încât
cuspidul palatinal se angrenează cu
foseta distală a premolarului prim
inferior;
- după erupŃia caninilor şi a premolarilor
secunzi superiori stabilesc cu aceştia
puncte de contact interdentare.
premolarii primi inferiori
- erup în jurul vârstei de 10 ani;
- când erup înaintea caninilor inferiori,
produc o mezializare a grupului dinŃilor
lateral, care reduce spaŃiul necesar
erupŃiei caninilor inferiori, iar aceştia vor
erupe malpoziŃionaŃi (în ectopie, mezio-
infrapoziŃie, linguo-vestibulopoziŃie,
rotaŃie);
- au punctul de contact aproximal mezial
cu caninii la nivelul coletului, favorizând
- au rol în ghidajul lateral de grup, prin
cuspizii vestibulari;
- au rol de sprijin lateral al ocluziei, prin
cuspizii linguali.
premolarii secunzi superiori
- erup în jurul vârstei de 10 ani, după
erupŃia premolarilor primi inferiori, la
diferenŃă de câteva luni;
- erup pe locul molarilor secunzi
temporari, având o dimensiune mezio-
distală mai mică decât aceştia;
- au un spaŃiu suplimentar de 1,3 mm prin
diferenŃa dintre dimensiunea mezio-
distală a dinŃilor temporari şi permanenŃi;
în macrodonŃie se pierde această
diferenŃă de spaŃiu; prin pierderea
timpurie a molarilor temporari şi
migrarea mezială a molarului prim
permanent, se pierde această diferenŃă
de spaŃiu, iar premolarii secunzi erup
malpoziŃionaŃi;
- fac o migrare verticală dirijată de pantele
cuspidiene distale, o migrare mezială
dirijată de premolarii secunzi inferiori şi
de pantele cuspidiene meziale ale
molarilor primi inferiori permanenŃi şi o
migrare vestibulară;
- fac o rotaŃie mezio-palatinală, încât
cuspidul mezio-palatinal se angrenează
cu foseta distală a premolarului secund
inferior şi cu foseta mezială a molarului
prim permanent;
- se înclină mezial, iar incisivii se înclină
distal, prin creşterea arcadei dentare în
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
sens sagital, mai mult coronar decât
apical, iar caninii pot fi blocaŃi în erupŃia
lor (ectopie sau incluzie);
- au axul de implantare de 5º prin înclinare
vestibulară faŃă de perpendiculara dusă
pe planul de ocluzie, asigurând un
perimetru mai mare a arcadei dentare şi
armonizarea alveolară;
- nu fac înclinarea vestibulară în timpul
practicării obiceiurilor vicioase sau a
disfuncŃiilor, pentru că muşchii
buccinatori produc presiuni asupra lor,
modificându-se forma arcadei dentare, a
bolŃii palatine, a curbei de ocluzie şi
apărând interferenŃele ocluzale;
- pot face o inclinare vestibulară
exagerată, datorită presiunilor linguale
anormale, a parezelor faciale,
modificând forma arcadei dentare şi a
bolŃii palatine.
premolarii secunzi inferiori
- erup în jurul vârstei de 11 ani;
- când erup înaintea caninilor inferiori (prin
pierderea precoce a molarilor secunzi
temporari datorită complicaŃiilor
inflamatorii ale cariei dentare) produc o
mezializare a molarului prim permanent,
şi blochează erupŃia normală a caninului;
- pot erupe rotaŃi, datorită resorbŃiilor
incomplete ale dinŃilor temporari;
- au rol în stabilirea curbelor de
compensaŃie ale ocluziei;
- asigură migrarea în plan transversal a
molarului prim permanent, cu rol în
alcătuirea sistemului helicoidal;
- au axul de implantare perpendicular pe
planul de ocluzie, iar dinŃii situaŃi anterior
şi posterior de ei, migrează vestibular şi
mezial, mărind perimetrul arcadei dento-
alveolare.
caninii superiori
- erup în jurul vârstei de 11 ani, după
erupŃia premolarilor secunzi, la diferenŃă
de câteva luni;
- se dezvoltă până la vârsta de 3 ani sub
zona suborbilară, apoi migrează mezial,
vertical şi palatinal, până la vârsta de 12
- 13 ani;
- au o înclinare mezială şi produc
mezializarea incisivilor laterali, reducând
diastema interincisivă tranzitorie;
- migrează în spaŃiul suplimentar precanin
şi se înclină vestibular, pentru a se
51
angrena cu muchia distală a caninului
inferior şi faŃa mezială a premolarului
prim inferior erupŃi;
- sunt dirijaŃi în erupŃia lor de distanŃa
intercanină inferioară şi de stabilirea
relaŃiei ocluzale;
- au axul de implantare de 5 - 8º prin
înclinare vestibulară faŃă de
perpendiculara dusă pe planul de
ocluzie;
- nu fac înclinarea vestibulară (datorită
unei endoalveolii superioare) şi grupul
incisivo-canin inferior se angrenează
înapoia caninului superior, stabilind o
relaŃie clasa a II-a canină; astfel, se
modifică structura de rezistenŃă a zonei
de presiune incisivo-canină, care se
continuă deasupra caninului superior cu
stâlpul nazo-frontal;
- pot face o înclinare vestibulară
exagerată (datorită unei exoalveolii
superioare prin terapie biomecanică
ortodontică) şi produc o lingualizare
unilaterală sau bilaterală a dinŃilor
inferiori, care determină o instabilitate
ocluzală, dureri pretragiene, interferenŃe
dentare, mişcare excentrică a
mandibulei;
- au rol în ghidajul anterior şi lateral al
mandibulei.
Lee way space-ului (spaŃiul de
derivă sau spaŃiul de rezervă Nance),
rezultă din diferenŃa dimensiunilor mezio-
distale ale caninilor şi premolarilor faŃă de
caninii şi molarii temporari, din zona de
sprijin lateral care se permută:
• la maxilar surplusul de spaŃiu variază
între 0,9 - 1,8 mm;
• la mandibulă surplusul de spaŃiu
variază între 1,7 – 2 - 4 mm.
Lee way space-ul este utilizat
pentru reglarea relaŃiei molare şi canine,
dacă arcada dentară temporară este
integră.
SecvenŃa de erupŃie poate fi
favorabilă sau nefavorabilă în ocuparea
lee way space-ului, existând trei tipare de
erupŃie:
14 15 13 14 13 15 15 14 13
--------------- --------------- ---------------
43 44 45 44 43 45 44 45 43
 Morfogeneza postnatală
SecvenŃe favorabile la mandibulă:
- secvenŃa canin-premolar prim sau
premolar prim-canin este favorabilă,
dacă există spaŃiu suficient;
- secvenŃa premolar prim-canin este
favorabilă, când există un deficit de
spaŃiu şi se va extrage în scop ortodontic
premolarul prim pentru alinierea
caninului malpoziŃionat.
SecvenŃe nefavorabile la
mandibulă:
- secvenŃa canin-premolar prim este
nefavorabilă, dacă nu există spaŃiu
suficient; se va temporiza extracŃia în
scop ortodontic a premolarului prim,
până la erupŃia completă a lui, pentru
alinierea caninului malpoziŃionat;
- secvenŃa canin-premolar prim-premolar
secund este nefavorabilă, dacă s-a
pierdut timpuriu molarul secund
temporar; la erupŃia molarului prim
permanent, prin puseul lui de
mezializare, va reduce spaŃiul pentru
premolarul secund, iar acesta va erupe
malpoziŃionat sau va rămâne inclus;
pentru prevenirea acestei situaŃii,
molarul prim permanent trebuie menŃinut
în poziŃia lui normală printr-un menŃinător
de spaŃiu;
- oricare tip de secvenŃă este
nefavorabilă, dacă există scurtări ale
arcadei dentare prin carii interdentare
sau pierdere precoce a dinŃilor
temporari; caninul va erupe în vestibulo-
versie, iar premolarul secund va erupe în
linguo-versie sau va rămâne inclus;
- erupŃia molarului secund înaintea
premolarului secund (fenomen atavic)
poate fi nefavorabilă, când spaŃiul pentru
premolarul secund este la limită.
SecvenŃe favorabile la maxilar:
- secvenŃa premolar prim-premolar
secund-canin, este favorabilă pentru
erupŃia premolarului prim;
- secvenŃa premolar prim-premolar
secund-canin, este favorabilă, dacă
există clasa I molară; dimensiunea
mezio-distală a premolarului secund este
mai mică decât a molarului secund
temporar, ceea ce permite ca la erupŃia
caninului, grupul premolar să se
deplaseze distal, până la stabilirea
52
punctului de contact interdentar premolar
secund-molar prim permanent;
- secvenŃa premolar prim-canin-premolar
secund, este favorabilă pentru erupŃia
premolarului prim, dar cu evoluŃie lentă a
caninului către planul de ocluzie.
SecvenŃe nefavorabile la maxilar:
- secvenŃa premolar prim-premolar
secund-canin, este nefavorabilă, dacă
nu există spaŃiu rămas prin diferenŃa
dintre dimensiunea mezio-distală a
molarului secund temporar şi a
premolarului secund; va apare relaŃia
molară clasa a II-a sau relaŃie cuspid pe
cuspid;
- secvenŃa premolar prim-canin-premolar
secund este nefavorabilă când spaŃiul
din zona frontală este deficitar; caninul
poate rămâne în infraocluzie sau se va
rota, iar molarul prim permanent se
mezializează sau se rotează, reducând
şi mai mult spaŃiul de pe arcadele
dentare;
- oricare tip de secvenŃă este
nefavorabilă, dacă există scurtări ale
arcadei dentare prin carii interdentare,
pierdere precoce a dinŃilor temporari sau
înghesuire în zona de sprijin lateral;
grupul premolar-canin va erupe în
malpoziŃii;
- erupŃia molarului secund înaintea
premolarului secund poate fi
nefavorabilă, când spaŃiul pentru
premolarul secund este la limită.
Tulburările de erupŃie ale dinŃilor
permanenŃi din a doua etapă a dentiŃiei
mixte sunt produse de:
• stadiul de "ugly duckling" descris de
Broadbent, care apare uneori la vârsta
de 8 - 9 ani, este particular dezvoltării
erupŃiei caninilor superiori şi determină
deplasarea rădăcinilor incisivilor laterali
spre mezial, deplasarea coronară a
incisivilor laterali spre distal şi apariŃia
diastemei şi tremelor frontale; corectarea
se face odată cu migrarea caninilor în
interiorul osului maxilar spre planul de
ocluzie, presând distal coroanele
incisivilor lateral şi închizând spaŃiile
intercoronare;
• erupŃiile dentare precoce sau
întârziate, cauzate de factorii generali
(tulburări genetice, endocrine, boli
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
febrile) sau locali (carii complicate,
procese inflamatorii, Ńesuturi dense
orale, obstacole mecanice);
• persistenŃa pe arcadă a dinŃilor
temporari superiori, care determină
incluzia dentară sau erupŃia dinŃilor în
diferite malpoziŃii dentare;
• formaŃiunile previa (dinŃi supranumerari
laterali), care determină apariŃia
înghesuirilor dentare regionale;
• apariŃia înghesuirii dento-alveolare,
prin lipsă de spaŃiu regională;
• anomaliile dentare izolate de număr,
de formă, de volum, de poziŃie, sediu
sau structură;
• obiceiurile vicioase sau disfuncŃiile,
care produc presiuni anormale asupra
grupului canin-premolar, modificând
forma arcadei dentare, forma şi
adâncimea bolŃii palatine, curbele de
compensaŃie, determinând apariŃia
interferenŃelor ocluzale.
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor
permanenŃi
În perioada 12 - 18 (25) ani are loc
erupŃia molarilor doi şi trei permanenŃi.
Completarea erupŃiei dinŃilor
permanenŃi realizează un echilibru al
arcadei dentare, închizând spaŃiile
existente interdentare şi asigurând
punctele de contact interdentare:
15 13 17 13 15 17
---------------- -----------------
43 45 47 43 47 45
ErupŃia molarilor secunzi înaintea
caninilor este expresia unui fenomen
atavic şi poate produce prin puseului de
mezializare al acestora, criză de spaŃiu
pentru canini, determinând malpoziŃiile
canine (ectopie sau incluzie dentară).
ErupŃia molarilor secunzi superiori
înaintea celor inferiori determină:
- supraocluzia molarilor secunzi superiori;
- instalarea unei ocluzii distalizate;
- instalarea unei ocluzii lingualizate;
- supraocluzie frontală;
53
molarii secunzi
- erup în jurul vârstei de 12 ani;
- erup întâi inferiorii, apoi superiorii după 6
- 8 luni;
- determină a treia înălŃare de ocluzie;
- au rol în reglarea relaŃiei centrice şi a
intercuspidării maxime;
- pot încheia fenomenul dentiŃiei, când nu
există germenii molarilor trei;
- determină alungirea arcadei dento-
alveolare;
- au suprafeŃele ocluzale orizontale în
raport cu planul de ocluzie (sistemul
helicoidal al molarilor).
molarii trei
- erup în jurul vârstei de 18 - 25 ani (în
proporŃie de 50% din cazuri);
- încheie fenomenul dentiŃiei;
- determină alungirea arcadei dento-
alveolare;
- produc o înălŃare a arcadei dento-
alveolare;
- închid ultimele spaŃii de pe arcada
dentară;
- reglează gradul de supraocluzie frontală;
- încheie sistemul helicoidal al feŃelor
molare (al doilea con dentar geometric
De Coster).
SecvenŃa de erupŃie a molarii
secunzi se realizează după trei tipare de
erupŃie, care pot fi favorabile sau
nefavorabile în ocuparea spaŃiului existent
pe arcade:
15 17 13
-----------------
45 43 47
- apariŃia interferenŃelor în diagonală la
nivelul incisivilor laterali superiori.
Tulburările de erupŃie ale dinŃilor
permanenŃi sunt produse de:
• deficitul de spaŃiu posterior, care
determină:
- accidente de erupŃie;
- mezializări ale dinŃilor (înghesuire dento-
alveolară terŃiară);
- deschideri ale ocluziei frontale.
 Morfogeneza postnatală
• erupŃia molarilor trei superiori înaintea
celor inferiori poate determină:
- supraocluzia molarilor trei superiori;
- blocarea mişcărilor mandibulare;
- interferenŃe în diagonală la nivelul
frontalilor.
DINAMICA CREŞTERII ŞI
DEZVOLTĂRII POSTNATALE CRANIO-
FACIALE
Creşterea organismului uman nu
este un proces uniform, dar este un
proces continuu pe tot parcursul vieŃii.
În perioada prenatală, ritmul de
creştere în înălŃime este de 5000 de ori
mai crescut, iar postnatal este de 3,5.
Ritmul de creştere în greutate este de 6,5
miliarde de ori mai crescut în perioada
prenatală, iar în perioada postnatală de
20.
Perioadele de creştere intensă se
manifestă în mod normal între vârstele 0 -
4 ani, 7 - 8 ani şi 11 - 14 ani (cu mici
diferenŃe între sexe).
Fenomenele de creştere nu se
întrerup la adult. Dacă până la perioada de
tânăr creşterea postnatală se manifestă
preponderent în lungime, la adult
creşterea se manifestă prin mărirea
diametrelor transversale, datorat în
ambele cazuri secreŃiei hormonului de
creştere somatotrop.
Teorii şi concepŃii ale creşterii cranio-
faciale
A. ConcepŃia genetică consideră
că toate situs-urile de creştere sunt centrii
de creştere, fiind controlate genetic, iar
factorii non genetici au un rol foarte mic.
• situs de creştere – zonă în care are loc
creşterea;
• centru de creştere – zonă în care are
loc creşterea controlată genetic:
- suturile dintre oasele membranoase
(desmale) ale craniului şi maxilarelor;
- centrii de osificare encondrală
(sincondroze) de la baza craniului;
- centrul de creştere condilian.
AplicaŃia practică a teorii genetice.
Creşterea la nivelul suturilor determină
împingerea oaselor, unele faŃă de altele şi
din acest motiv nu trebuie să tratăm
54
ortopedic anomaliile dento-maxilare
(aparate funcŃionale), pentru că nu putem
influenŃa creşterea controlată genetic.
Teoria contraindică tratarea anomaliilor
scheletale prin modificarea creşterii cu
aparatele funcŃionale.
Dezavantajele teoriei genetice:
- nu face diferenŃă între creşterea
encondrală (cartilaginoasă), desmală
(suturală) şi periosoasă (resorbŃie-
apoziŃie);
- nu explică de ce o sutură transplantară
nu determină creşterea şi nu are
potenŃial de creştere într-un sector al
suturii;
- nu explică de ce o tracŃiune pe sutură
determină umplerea ei cu os.
ExplicaŃie: suturile maxilare sunt
considerate situs-uri de creştere şi nu
centri de creştere.
B. Teoria lui Scott consideră că
determinantul primar al creşterii scheletale
este cartilajul, iar osul răspunde secundar
şi pasiv la creştere. Cartilajul de creştere
depărtează oasele unele faŃă de altele, iar
spaŃiul creat este umplut cu os secundar.
Creşterea mandibulară este dirijată de cei
doi condili mandibulari. Creşterea maxilară
este dirijată de septul nazal cartilaginos.
Dezavantajele teoriei lui Scott:
- transplantarea cartilagiilor dau rezultate
diferite:
- cartilajele epifizare şi sincondrozele
bazei craniului cresc;
- cartilajul septului nazal are potenŃial de
creştere (nesigur);
- cartilajul condilian nu creşte, deci nu
este centru de creştere.
- extirparea cartilajului septului nazal
determină un deficit de creştere (posibil
prin cicatrice postoperatorie);
- traumatismul cartilajului condilian nu
afectează creşterea mandibulei (dacă nu
există cicatrice posttraumatică).
ExplicaŃie: cartilajiile nu cresc prin
ele însele (nu sunt centrii de creştere),
decât foarte rar.
C. Teoria lui Moss consideră că
Ńesutul moale determină creşterea, iar
cartilajele şi oasele reacŃionează
secundar. Oasele sunt depărtate unele
faŃă de altele prin tracŃiuni exercitate de
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Ńesutul moale, iar spaŃiul rezultat este B. Dinamica creşterii calotei

umplut cu os secundar. craniene. La 2 ani, mărimea cavităŃii
• matrice funcŃională – totalitatea craniene este 87% din cea a adultului, la 5
elementelor care pot modula un element ani de 90%, iar la 15 ani de 98%. Între 15
osos; ani şi maturitate, schimbările de creştere
• componentă funcŃională – elemente sunt secundare procesului de
morfologice care au în comun o funcŃie; pneumatizare a sinusurilor frontale şi a
este alcătuită dintr-o matrice funcŃională îngroşării părŃii anterioare a osului frontal.
(muşchi, glandă, nerv şi dinŃi) şi o unitate Creşterea rapidă a calotei craniene din
scheletală (os şi cartilaj). primii ani de viaŃă este urmată de o
Clasificarea matricelor funcŃionale: încetinire a creşterii în următorii ani. Astfel:
- periostală – acŃionează direct pe - între 1 - 5 ani craniu creşte de 85 ori;
unitatea scheletală şi determină - între 5 - 10 ani creşte de 11 ori;
transformarea formei şi mărimii unităŃii - între 10 - 20 ani creşte de 4 ori.
scheletale;
- capsulară – spaŃiul funcŃional (cavitate C. Dinamica creşterii
nazală, orofaringe) care determină complexului naso-maxilar este
deplasarea unităŃilor scheletale şi a influenŃată de creşterea septului nazal
matricei funcŃionale periostală. Aceasta cartilaginos (vomerul şi lama
determină creşterea în doi timpi: perpendiculară a etmoidului) şi de
acŃiunea mecanică a Ńesuturilor moi
- timpul 1 – matricea funcŃională
învecinate:
capsulară determină deplasarea
- septul nazal asigură creşterea
unităŃii scheletale;
complexului naso-maxilar în sens
- timpul 2 – se produce creşterea unităŃii ascendent şi descendent;
scheletale.
- muşchii masticatori (mai ales muşchii
Acest fenomen se întâlneşte la:
pterigoidieni interni) – asigură
matrice funcŃională capsulară: creier -
deplasarea prin creştere spre interior a
unitate scheletală: craniu
maxilarului;
matrice funcŃională capsulară: ochi -
- muşchii limbii determină expansiunea
unitate scheletală: orbită
maxilară şi deplasarea corporală a
matrice funcŃională capsulară: cavitate
maxilarului în sus şi înainte;
nazală - unitate scheletală: maxilar
- muşchii obrajilor şi ai mimicii controlează
matrice funcŃională capsulară: cavitate
dezvoltarea sagitală şi verticală a
orală - unitate scheletală: mandibulă.
maxilarului;
Această teorie permite deplasarea
- ochii asigură creşterea orbitei;
ortopedică (aparate funcŃionale) a
- sinusurile asigură creşterea maxilarelor.
unităŃilor scheletale (timpul 1), urmată de
creşterea unităŃilor scheletale (timpul 2).
Creşterea în lăŃime a maxilarului
se face prin:
Dinamica creşterii cranio-faciale
• sistemul sutural (suturile intermaxilară,
A. Dinamica creşterii staturale medio-palatină, interpalatină şi
este utilizată ca standard în maturarea zigomatico-maxilară);
scheletală şi diferă la cele două sexe. Pe • apoziŃie periostală spre exterior, la
perioada cuprinsă între 5 - 25 ani, băieŃii nivelul proceselor alveolare;
au o creştere staturală de 59,6 cm, iar • mucoasa sinusală;
fetele de 55,5 cm. Astfel: • coborârea bolŃii palatine datorită
- între 5 - 10 ani creşterea staturală la resorbŃiei osoase pe faŃa nazală
băieŃi este de 41%, iar la fete de 54%; (superioară) şi apoziŃiei osoase pe faŃa
- între 10 - 15 ani creşterea staturală la orală (inferioară);
băieŃi este de 44%, iar la fete de 41%; • ligamentul alveolo-dentar, care
- între 15 - 25 ani creşterea staturală la adaptează creşterea maxilară la ocluzia
băieŃi este de 15%, iar la fete de 5%. dentară.

55
 Morfogeneza postnatală

Creşterea în lungime a Lungimea maxilarului (Naso-

maxilarului se face prin:
• sistemul sutural (suturile palatină,
pterigo-palato-maxilară şi sfeno-
maxilară);
• resorbŃie periostală pe faŃa antero-
externă, care produce o scădere în
lungime;
• dezvoltarea proceselor alveolare prin
suturile palato-maxilară şi incisivo-
canină;
• apoziŃie osoasă pe faŃa posterioară a
tuberozităŃilor;
• creşterea septului nazal.
Creşterea în înălŃime a (Sella turcica - Nasion - A Downs) creşte
maxilarului se face prin:
• sistemul sutural (suturile fronto-nazală,
fronto-maxilară şi zigomatico-maxilară);
• creşterea septului nazal;
• apoziŃie periostală în jos, la nivelul
proceselor alveolare;
• resorbŃie osoasă pe faŃa nazală a
palatului şi apoziŃie osoasă pe faŃa orală
a palatului;
• ligamentul alveolo-dentar, în special al
molarilor primi permanenŃi superiori,
numiŃi deschizători de ocluzie.
Deplasarea spre posterior a
maxilarului asigură creşterea la nivelul
tuberozităŃilor maxilare pentru adaptarea
la erupŃia molarilor permanenŃi, iar
mişcarea spre înainte a maxilarului
permite lărgirea faringelui nazal şi oral
pentru adaptarea funcŃiei respiratorii la
cerinŃele crescute ale copilului în creştere.
Remodelarea complexului naso-
maxilar prin procesul de resorbŃie osoasă
pe peretele inferior al foselor nazale apare
ca o adaptare la funcŃia respiratorie
crescută şi este însoŃit de procesul de
apoziŃie osoasă pe partea orală a
apofizelor palatine ale oaselor maxilare.
Depunerea semnificativă de os pe partea
orală a bolŃii palatine, nu influenŃează
adâncimea acesteia, ci din contră, odată
cu vârsta, adâncimea bolŃii palatine creşte,
datorită creşterii proceselor alveolare
odată cu erupŃia dinŃilor temporari şi
permanenŃi.
spinalis anterior - Naso-spinalis posterior)
creşte pe perioada cuprinsă între 5 - 25
ani cu 10,6 mm la băieŃi şi cu 7,2 mm la
fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani lungimea maxilarului
creşte la băieŃi cu 37%, iar la fete cu
49%;
- între 10 - 15 ani lungimea maxilarului
creşte la băieŃi cu 42%, iar la fete cu
33%;
- între 15 - 25 ani lungimea maxilarului
creşte la băieŃi cu 21%, iar la fete cu
18%.
RelaŃia maxilarului cu baza
craniului exprimată prin unghiul SNA
pe perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu
1,8º la băieŃi şi cu 0,4º la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani unghiul SNA creşte cu
11% la băieŃi, iar la fete scade cu 25%;
- între 10 - 15 ani unghiul SNA creşte cu
78% la băieŃi, iar la fete cu 50%;
- între 15 - 25 ani unghiul SNA creşte cu
11% la băieŃi, iar la fete cu 75%.
D. Dinamica creşterii mandibulei
este influenŃată de creşterea clivus-ului şi
de acŃiunea mecanică a Ńesuturilor moi
învecinate:
- clivus-ul influenŃează creşterea
mandibulei şi poziŃia articulaŃiei temporo-
mandibulare;
- muşchii limbii determină expansiunea
mandibule;
- muşchii pterigoidieni externi stimulează
creşterea condiliană, prin fasciculul
superior inserat pe faŃa anterioară a
condilului mandibular.
Creşterea în lungime a
mandibulei se face prin:
• creştere condiliană;
• resorbŃie periostală pe marginea
anterioară a ramus-ului;
• apoziŃie periostală pe marginea
posterioară a ramus-ului mandibulei.
Creşterea în înălŃime a
mandibulei se face prin:
• creştere condiliană;
• apoziŃie periostală pe faŃa inferioară a
corpus-ului mandibulei;
• procesul erupŃiei dentare.

56
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Creşterea în lăŃime a mandibulei
se face prin:
• sincondroza mentonieră;
• resorbŃie periostală pe faŃa internă a
corpus-ului;
• apoziŃie periostală pe faŃa externă a
corpus-ului mandibulei.
Mentonul osos devine mai
proeminent odată cu vârsta prin
remodelarea suprafeŃei lui, fiind mai
crescută resorbŃia osoasă deasupra
mentonului şi aproape inexistentă apoziŃia
osoasă pe menton, ceea ce produce o
creştere mandibulară spre înainte.
Creşterea condiliană se face în
direcŃie ascendentă şi înspre posterior,
mandibula efectuând o translare primară.
Această remodelare condiliană
antrenează o translare globală a
mandibulei spre înainte şi în jos.
Deplasarea din timpul creşterii mandibulei
şi a complexului naso-maxilar permite
creşterea faringelui şi a celorlalte structuri
cu care relaŃionează. Deplasarea verticală
a mandibulei în timpul creşterii se
pregăteşte pentru erupŃia verticală a
dinŃilor.
Remodelarea mandibulei prin
procesul de resorbŃie osoasă pe faŃa
anterioară a celor două ramus-uri şi
apoziŃie osoasă pe faŃa posterioară a celor
două ramus-uri mandibulare determină
creşterea antero-posterioară a corpus-ului
şi a celor două ramus-uri ale mandibulei.
Această alungire posterioară a corpus-ului
mandibulei pregăteşte erupŃia molarilor
permanenŃi.
Lungimea mandibulei (Articulare -
Pogonion) creşte pe perioada cuprinsă
între 5 - 25 ani cu 31,0 mm la băieŃi şi cu
21,0 mm la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani lungimea mandibulei
creşte cu 34% la băieŃi, iar la fete cu
48%;
- între 10 - 15 ani lungimea mandibulei
creşte cu 39% la băieŃi, iar la fete cu
41%;
- între 15 - 25 ani lungimea mandibulei
creşte cu 27% la băieŃi, iar la fete cu
11%.
RelaŃia mandibulei cu baza
craniului exprimată prin unghiul SNPog
57
(Sella turcica - Nasion - Pogonion) creşte
pe perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu
5,0º la băieŃi şi cu 3,0º la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani unghiul SNPog creşte cu
37% la băieŃi, iar la fete cu 41%;
- între 10 - 15 ani unghiul SNPog creşte
cu 33% la băieŃi, iar la fete cu 50%;
- între 15 - 25 ani unghiul SNPog creşte
cu 30% la băieŃi, iar la fete cu 9%.
RelaŃia dintre maxilar şi mandibulă
cu baza craniului exprimată prin unghiul
ANB (A Downs - Nasion - B Downs) scade
pe perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu
1,6º la băieŃi şi cu 1,4º la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani unghiul ANB scade cu
31% la băieŃi, iar la fete cu 57%;
- între 10 - 15 ani unghiul ANB scade cu
6% la băieŃi, iar la fete cu 71%;
- între 15 - 25 ani unghiul ANB scade cu
63% la băieŃi, iar la fete cu 28%.
E. Dinamica creşterii proceselor
alveolare este dependentă de prezenŃa şi
erupŃia dinŃilor. În cazul extracŃiei dentare,
procesele alveolare încep să se resoarbă.
Această resorbŃie poate fi încetinită prin
redarea artificială a dentiŃiei. Creşterea
verticală a feŃei este rezultatul creşterii
proceselor alveolare maxilare şi
mandibulare odată cu erupŃia dinŃilor.
Creşterea în lăŃime a procesului
alveolar se face prin:
• sutura mentonieră – până la 2 ani;
• resorbŃie periostală pe faŃa internă a
procesului alveolar;
• apoziŃie periostală pe faŃa externă a
procesului alveolar;
• ligamentele alveolo-dentare.
Creşterea în lungime a
procesului alveolar se face prin:
• scurtare prin componenta mezială la
erupŃia dinŃilor permanenŃi;
• alungire posterioară în locul lăsat de
resorbŃia marginii anterioare a ramus-
ului.
Creşterea în înălŃime procesului
alveolar se face prin:
• ligamentele alveolo-dentare – zona de
maximă dezvoltare la mandibulă este
zona incisivilor inferiori, numiŃi the bite
closers (închizători de ocluzie).
 Morfogeneza postnatală

F. Dinamica creşterii faciale nu Creşterea verticală a feŃei se face

este rezultatul creşterii simultane şi prin:
independente a structurilor care o • cumularea efectelor creşterii septului
alcătuiesc, ci a cumulării efectelor variaŃiei nazal până la 10 ani;
creşterii fiecărei părŃi componente a feŃei. • coborârea bolŃii palatine prin resorbŃie
Creşterea anterioară a planum-ului osoasă pe faŃa superioară a palatului şi
bazei craniului influenŃează creşterea apoziŃie osoasă pe faŃa inferioară a
anterioară a maxilarului. Angularea dintre palatului între 10 - 20 ani;
planum-ul şi clivus-ul bazei craniului • creşterea condiliană;
influenŃează deplasarea antero-
posterioară a creşterii mandibulei. Astfel,
• creşterea osului alveolar, legată de
erupŃia dentară.
dacă unghiul bazei craniului descreşte,
mandibula ia o poziŃie posterioară. În mod
Creşterea transversală a feŃei se
similar, dacă există o descreştere în jos a
face prin:
maxilarului, mandibula face o mişcare spre
posterior. • cumularea efectelor creşterii
După Knott, între 6 - 25 ani, sincondrozei mentoniere până la 1 an;
unghiul bazei craniului descreşte mai • sutura intermaxilară şi medio-palatină;
accentuat la sexul masculin (-3,8 ± 0,6º) • osul alveolar superior care are o
decât la sexul feminin (-1,5 ± 0,4º), iar creştere divergentă în jos şi înafara
variaŃia schimbării unghiului este între - maxilarului;
12,0º şi 3,0º la sexul masculin şi între -6,0º • resorbŃie osoasă pe faŃa internă a
şi 3,0º la sexul feminin. VariaŃia schimbării mandibulei şi apoziŃie osoasă pe faŃa
unghiului bazei craniului va avea influenŃă externă a mandibulei;
asupra altor părŃi ale complexului cranio- • creştere divergentă a ramus-urilor
facial. mandibulare;
După Björk, între 7 - 19 ani, • suturile premaxilare şi postmaxilare,
planum bazei craniului face o deplasare în care au o creştere cu direcŃie oblică.
jos şi înapoi cu un unghi de 51,0º pe o
distanŃă de 0º (creştere pură verticală) şi Creşterea sagitală a feŃei se face
cu un unghi de 82,0º (creştere orizontală). prin:
Fiecare variaŃie individuală explică
• cumularea efectelor creşterii septului
rezultatele diferite ale aparatelor
nazal;
ortopedice când sunt aplicate la doi indivizi
cu potenŃial diferit de creştere maxilară. • suturile faciale, care au o creştere în
După Björk, între 5 - 19 ani, jos şi înainte;
creşterea condilară se face în sus şi • suturile premaxilare şi postmaxilare,
înapoi, iar unghiul dintre direcŃia de care au o creştere oblică;
creştere a condilului mandibular şi • creşterea condiliană;
marginea posterioară a ramus-ului este de • resorbŃie osoasă pe marginea
6,0º pe o distanŃă între -25,0º şi 16,0º. anterioară a ramus-ului mandibulei şi
Astfel, direcŃia creşterii condiliene poate apoziŃie osoasă pe marginea posterioară
varia sagital (posterior sau anterior) şi a ramus-ului mandibulei;
vertical (superior sau inferior) la fiecare • translaŃie a mandibulei;
individ. Fiecare variaŃie influenŃează • osul alveolar superior care are o
direcŃia de creştere a mandibulei la nivelul creştere divergentă în jos şi înainte a
mentonului (punctul Pogonion), unde este maxilarului;
centrul de rotaŃie a creşterii mandibulei.
• translarea înainte a dentiŃiei;
De asemenea, alt centru de rotaŃie a
creşterii mandibulei se află în aria • apoziŃie osoasă la nivelul
condililor mandibulari. Astfel, creşterea tuberozităŃilor maxilare.
facială în ansamblu se face diferenŃiat.
Ritmul de creştere facială este
corelat cu creşterea staturală.

58
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
ÎnălŃimea anterioară facială (Nasion
- Menton) creşte pe perioada cuprinsă
între 5 - 25 ani cu 29,8 mm la băieŃi şi cu
21,9 mm la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani înălŃimea anterioară
facială creşte la băieŃi cu 42%, iar la fete
cu 48%;
- între 10 - 15 ani înălŃimea anterioară
facială creşte la băieŃi cu 39%, iar la fete
cu 37%;
- între 15 - 25 ani înălŃimea anterioară
facială creşte la băieŃi cu 19%, iar la fete
cu 15%.
ÎnălŃimea posterioară facială (Sella
turcica - Gonion) creşte pe perioada
cuprinsă între 5 şi 25 ani cu 29,1 mm la
băieŃi şi cu 18,5 mm la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani înălŃimea posterioară
facială creşte la băieŃi cu 35%, iar la fete
cu 45%;
- între 10 - 15 ani înălŃimea posterioară
facială creşte la băieŃi cu 36%, iar la fete
cu 40%;
- între 15 - 25 ani înălŃimea posterioară
facială creşte la băieŃi cu 28%, iar la fete
cu 15%.
Convexitatea Ńesuturilor moi ale
profilului (Glabella cutaneon - Sulcus labial
superior - Pogonoin cutaneon) creşte pe
perioada cuprinsă între 5 - 25 ani cu 3,3º
la băieŃi şi cu 1,0º la fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 48%,
iar la fete cu 280%;
- între 10 - 15 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 36%,
iar la fete cu 280%;
- între 15 - 25 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului creşte la băieŃi cu
185%, iar la fete cu 170%.
De asemenea, convexitatea
Ńesuturilor moi ale profilului (Glabella
cutaneon - Pronasale - Pogonoin
cutaneon) scade pe perioada cuprinsă
între 5 - 25 ani cu 7,3º la băieŃi şi cu 9,2º la
fete. Astfel:
- între 5 - 10 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 44%,
iar la fete cu 53%;
- între 10 - 15 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 70%,
iar la fete cu 37%;
- între 15 - 25 ani convexitatea Ńesuturilor
moi ale profilului scade la băieŃi cu 14%,
iar la fete cu 10%.
59
Factorii care influenŃează creşterea
şi maturarea organismului uman sunt de
ordin genetici, neurali, hormonali şi
nutriŃionali. Rezultatul creşterii depinde de
interacŃiunea dintre potenŃialul genetic şi
influenŃele mediului înconjurător. De
asemenea, se crede că există un centru
de creştere în zona hipotalamusului, care
determină curba de creştere genetică.
SecvenŃa maturării organismului uman se
află sub controlul endocrin. De asemenea,
consumul suficient de hrană nutritivă este
esenŃial pentru creşterea normală a
organismului.
RotaŃiile faciale
RotaŃia facială este un termen
utilizat pentru a explica direcŃiile de
creştere a elementelor masivului facial.
Acestea se produc prin modificări de
formă, remodelări complexe, translarea
oaselor maxilare şi mandibulare în
interrelaŃie cu părŃile moi, din timpul
creşterii postnatale.
Suturile principale care asigură
creşterea facială se află paralel cu planul
bazei craniului (Sella turcica - Basion) şi
au o direcŃie de creştere de sus în jos şi
postero-anterioară. FaŃa va creşte
perpendicular pe baza craniului, în
această direcŃie. Cartilajul condilian
determină creşterea mandibulei şi astfel
apar tipurile de rotaŃii faciale şi
mandibulare.
Curba de creştere staturală va
determina curba creşterii maxilo-faciale,
care se va face pe două traiectorii de
creştere (craniană şi facială) şi prin două
potenŃiale de dezvoltare (ereditar şi
funcŃional). Broadbent şi Brodie şi-au
imaginat dezvoltarea facială în centrifug,
astfel încât planurile de referinŃă cranio-
faciale şi valorile unghiulare rămân
neschimbate. Björk descrie două curbe în
traiectoria de creştere facială (rotaŃia
facială şi cea mandibulară), corelate cu
dezvoltarea erupŃiei dentare, dezvoltarea
condiliană şi închiderea unghiului
mandibular.
A. Tipurile de rotaŃie
mandibulară. DirecŃia de creştere
mandibulară depinde de centrul de
creştere condilian (punct posterior) şi de
 Morfogeneza postnatală
creşterea suturală şi alveolară (punct
anterior). Astfel, mandibula poate avea trei
tipuri de creştere (rotaŃie): neutrală,
orizontală şi verticală (figura 10).
Diagnosticul tipului de rotaŃie
mandibulară se poate face pe baza
ortopantomografiei, după următoarele
semne a lui Björk:
- unghiul goniac;
Creşterea de tip neutral se
produce când osificarea celor două puncte
se face în aceeaşi direcŃie.
Creşterea de tip orizontal (rotaŃie
antero-posterioară sau anterioară) se
produce când predomină osificarea
centrului condilian şi se caracterizează
prin:
- înălŃime mare a ramus-ului mandibulei;
- creştere condiliană în sus-înainte;
- mandibula se roteşte spre anterior, după
o axă orizontală, ce trece la nivelul
incisivilor inferiori;
- modificări la nivelul premolarilor inferiori;
- poziŃie joasă a articulaŃiei temporo-
mandibulare;
- simfiza mentonieră este densă şi groasă;
- ramul orizontal al mandibulei este înalt;
- unghiul goniac închis;
- dezvoltare în deficit a înălŃimii alveolare
şi dentare laterale.
Diagnosticul de rotaŃie antero-
posterioară mandibulară se poate face pe
baza ortopantomografiei, după
următoarele semnele descrise de Björk:
- creşterea condiliană este în sus şi
înainte;
- articulaŃia temporo-mandibulare are o
poziŃie joasă;
60
- dezvoltarea condiliană;
- curbura preangulară;
- lungimea ramus-ului;
- direcŃia canalului dentar;
- lăŃimea bazei mandibulare.
RotaŃia mandibulară poate fi
concordantă sau neconcordantă cu
creşterea facială.
- ramul ascendent al mandibulei este lung
şi larg;
- simfiza mentonieră este densă şi groasă;
- ramul orizontal al mandibulei este înalt;
- unghiul goniac este închis;
- dezvoltarea înălŃimii alveolare şi dentare
laterale este redusă.
Creşterea de tip vertical (rotaŃie
postero-inferioară sau posterioară) se
produce când predomină osificarea
suturală şi alveolară şi se caracterizează
prin:
- înălŃime redusă a ramus-ului mandibulei;
- creştere condiliană în sus-înapoi;
- poziŃie înaltă a articulaŃiei temporo-
mandibulare;
- unghi goniac deschis;
- dezvoltare în exces a înălŃimii alveolare
şi dentare laterale.
Diagnosticul de rotaŃie postero-
inferioară mandibulară se poate face pe
baza ortopantomografiei, după
următoarele semnele descrise de Björk:
- creşterea condiliană este în sus şi
înapoi;
- articulaŃia temporo-mandibulare are o
poziŃie înaltă;
- ramul ascendent al mandibulei are o
înălŃime mică;
- unghi goniac este deschis;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- dezvoltarea înălŃimii alveolare şi dentare
laterale este în exces.
B. Tipurile de rotaŃie maxilară.
DirecŃia de creştere maxilară sau unghiul
C. Tipurile de rotaŃie facială.
Asocierea rotaŃiilor mandibulare cu cele
maxilare dau următoarele tipuri de rotaŃii
faciale: superioare sau inferioare,
anterioare sau posterioare (figura 12).
RotaŃiile faciale superioare sau
inferioare apar când rotaŃia mandibulei şi a
maxilarului se efectuează în acelaşi sens,
iar dimensiunea verticală a feŃei rămâne
constantă în timpul creşterii.
RotaŃia anterioară sau
hipodivergentă apare când rotaŃiile
mandibulei şi a maxilarului converg şi se
caracterizează prin:
- scăderea dimensiunii anterioare a
craniului facial (Nasion - Gnathion);
- creşterea dimensiunii posterioare a
craniului facial (Sella turcica - Gonion);
- alunecarea mentonului în sus şi înainte;
- dezvoltare de tip brahicefalică.
Diagnosticul de rotaŃie anterioară
facială se poate face pe baza
teleradiografiei de profil, după următoarele
semnele descrise de Björk:
- condilul mandibular este robust, rotunjit,
dezvoltat în sus şi înainte;
- canalul dentar are o direcŃie curbă;
- corticala simfizei mentoniere este
îngroşată;
- rebordul mandibular preangular este
convex;
- unghiul goniac are o tendinŃă de
închidere;
61
de înclinare a maxilarului în raport cu
planum-ul bazei craniului (Nasion - Sella
turcica) poate fi: normală, anterioară
(rotaŃie anterioară) sau posterioară (rotaŃie
posterioară) (figura 11).
- există o tendinŃa la supraocluzia incisivă;
- axele de înclinare molare sunt verticale,
perpendiculare pe planul de ocluzie;
- înălŃimea etajului inferior al feŃei este
redusă.
RotaŃia posterioară sau
hiperdivergentă apare când rotaŃiile
mandibulei şi a maxilarului diverg şi se
caracterizează prin:
- creşterea dimensiunii anterioare a
craniului facial (Nasion - Gnathion);
- scăderea dimensiunii posterioare a
craniului facial (Sella turcica - Gonion);
- alungirea profilului;
- alunecarea mentonului în jos şi înapoi;
- deschiderea unghiului bazei craniului
(Nasion - Sella turcica - Basion), clivus
scurt;
- articulaŃia temporo-mandibulare situată
înalt şi dezvoltată vertical, cu ramus-ul
scurt;
- dezvoltare de tip dolicocefalică.
Diagnosticul de rotaŃie posterioară
facială se poate face pe baza
teleradiografiei de profil, după următoarele
semnele descrise de Björk:
- condilul mandibular este îngust, efilat şi
dirijat spre înapoi;
- canalul dentar are o direcŃie dreaptă;
- ramul vertical al mandibulei este scurt şi
îngust;
- ramul orizontal al mandibulei este
înclinat în jos şi înainte;
- corticala simfizei mentoniere este fină;
 Morfogeneza postnatală
- simfiza mentonieră este dreaptă,
alungită, orientată în sus şi înapoi;
- creşterea preangulară este marcată;
unghiul goniac are o tendinŃă de
deschidere;
- articulaŃia temporo-madibulară este
plasată înalt;
VÂRSTA CRONOLOGICĂ ŞI
PARAMETRII VÂRSTEI BIOLOGICE
În timpul creşterii, pot apare diferite
puncte critice, care pot schimba ritmul de
creştere. Cu cât tulburările de creştere
apar mai timpuriu, cu atât amprenta
dezvoltării ulterioare va fi mai evidentă.
Evaluarea creşterii normale a
organismului uman se realizează prin
concordanŃa dintre vârsta cronologică şi
parametrii vârstei biologice (osoase,
dentare şi sexuale).
Parametrii vârstei osoase
Vârsta osoasă se apreciază după
diferitele momente în care are loc
osificarea oaselor componente pe
radiografia cotului, a tarsului şi a pumnului.
Osificarea este influenŃată de sex
şi este mai rapidă la fete decât la băieŃi.
62
- axelor de înclinare molare au o tendinŃă
spre înainte;
- înălŃimea etajului inferior al feŃei este
mărită;
- volumul alveolo-dentar este mărit; există
o tendinŃa la înclinarea vestibulară
incisivă.
Osificarea se termină la 17 ani la fete şi la
19 ani la băieŃi.
Osificarea nucleelor se face la
diferite vârste, progresiv şi în concordanŃă
cu maturizarea pacientului (figura 13):
- osul mare (capitatum) se osifică în luna
a patra;
- osul cu cârlig (hamatum) se osifică în
luna a cincia;
- epifiza radius-ului se osifică în luna a
paisprezecea;
- osul piramidal (triquetrum) se osifică la 2
ani şi 6 luni;
- epifiza primului metacarpian se osifică la
4 ani şi 6 luni;
- osul semilunar (lunatum) se osifică la 4
ani şi 6 luni;
- osul trapez mare (trapezoideum) se
osifică la 6 ani şi 6 luni;
- osul trapez mic (trapezium) se osifică la
6 ani şi 6 luni;
- osul scafoid (scaphoideum) se osifică la
6 ani şi 6 luni.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Parametrii vârstei dentare - locale – procese inflamatorii periapicale

ale dinŃilor temporari.
Vârsta dentară se apreciază prin: Tulburările de ritm ale erupŃiei
• examen clinic – se examinează dinŃii dentare produc dezechilibre dento-
care au erupt pe arcade; maxilare şi ocluzale.
• ortopantomografic – se examinează Între 6 luni şi 2 ani şi jumătate erup
gradul de resorbŃie a rădăcinilor dinŃilor dinŃii temporari, într-o secvenŃă obişnuită
temporari şi gradul de calcifiere a dinŃilor de erupŃie: incisivii centrali (A), incisivii
permanenŃi. laterali (B), molarii primi (D), caninii (C) şi
molarii secunzi (E). După notaŃia Palmer
Clinic, vârsta dentară se stabileşte secvenŃa tipică de erupŃie este A – B – D –
dacă pe cel puŃin trei cadrane sunt erupŃi C – E.
dinŃii specifici intervalului de vârstă. Dacă Între 6 ani şi 18 – 25 ani erup dinŃii
există o neconcordanŃa dintre vârsta permanenŃi.
cronologică şi vârsta dentară, erupŃia La mandibulă secvenŃa obişnuită
dentară nu mai este normală, ci poate fi de erupŃie este: molarii primi (6), incisivii
întârziată sau precoce faŃă de cea centrali (1), incisivii laterali (2), caninii (3),
cronologică. premolarii primi (4), premolarii secunzi (5),
Cauzele erupŃiei dentare întârziate molarii secunzi (7) şi molarii de minte (8).
pot fi: După notaŃia Palmer secvenŃa tipică de
- primare – ereditare, anomalii erupŃie mandibulară este 6 – 1 – 2 – 3 – 4
cromozomiale (mongoloism); – 5 – 7 – 8.
- secundare – hipotiroidism, rahitism; La maxilar secvenŃa obişnuită de
erupŃie este: molarii primi (6), incisivii
- locale – obstacole mecanice.
centrali (1), incisivii laterali (2), premolarii
Cauzele erupŃiei dentare
primi (4), premolarii secunzi (5), caninii (3),
accelerate pot fi:
molarii secunzi (7) şi molarii de minte (8).
- primare – ereditare;
După notaŃia Palmer secvenŃa tipică de
- secundare – hipertiroidism,
erupŃie mandibulară este 6 – 1 – 2 – 4 –
hipergonadism;
5– 3 – 7 – 8.

63
 Morfogeneza postnatală
În general, există o diferenŃă între
cele două sexe privind erupŃia dentară,
sexul feminin precede erupŃia dentară a
sexului masculin, cu o medie de 5 luni.
Permutarea dentară a celor două dentiŃii
se produce între vârsta de 6 - 12 ani.
Perioada de erupŃie poate varia în funcŃie
de dinte. Cea mai mică variaŃie a perioadei
de erupŃie o are incisivul inferior
permanent (variaŃie de 3,1 ani) şi cea mai
mare o are molarul de minte, fiind urmat
de premolarul secund inferior (variaŃie de
6,6 ani).
Pe ortopantomografie, vârsta
dentară a mugurilor dentari se stabileşte
după gradului de calcifiere.
Calcifierea dinŃilor temporari începe
în luna a treia intrauterină, când procesul
de calcifiere apare la nivelul dinŃilor
mandibulari şi apoi la dinŃii maxilari. În
mod obişnuit, calcifierea are loc întâi la
incisivii centrali şi apoi la molarii secunzi.
De asemenea, calcifierea începe la sexul
masculin şi apoi la sexul feminin.
Calcifierea dinŃilor permanenŃi
începe la scurt timp după naştere. Molarul
prim permanent începe să se calcifieze în
a doua lună postnatală, iar molarul de
minte în jurul vârstei de 8 ani.
La vârsta de 6 ani erup incisivii
centrali inferiori şi molarii primi
permanenŃi.
La vârsta de 7 ani erup incisivii
centrali superiori. Pe ortopantomografie
rădăcina incisivilor laterali este bine
formată, iar coroana grupului canin -
premolar este formată şi începută
formarea rădăcinii lor.
La vârsta de 8 ani erup incisivii
laterali permanenŃi, iar pe
ortopantomografie o treime din rădăcinile
grupului canin - premolar este formată.
La vârsta de 9 ani erup caninii
inferiori şi premolarii primi superiori. Pe
ortopantomografie formarea rădăcinii
caninilor şi premolarilor secunzi, ca şi a
premolarilor inferiori este începută.
La vârsta de 10 ani erup premolarii
primi inferiori şi premolarii secunzi
superiori. Pe ortopantomografie există o
resorbŃie mare a rădăcinii caninilor şi a
molarilor temporari şi se continuă
formarea rădăcinii premolarilor secunzi
inferiori şi a caninilor superiori. De
64
asemenea, este terminată formarea
rădăcinii incisivilor centrali şi aproape
terminată formarea rădăcinii incisivilor
laterali.
La vârsta de 11 ani erup premolarii
secunzi inferiori şi caninii superiori şi este
terminată formarea rădăcinii incisivilor şi a
molarilor primi permanenŃi.
La vârsta de 12 ani erup molarii
secunzi permanenŃi.
La vârsta de 15 ani sunt terminate
formarea rădăcinii tuturor dinŃilor
permanenŃi şi sunt vizibili molarii de minte
pe ortopantomografie.
Parametrii vârstei sexuale
În timpul adolescenŃei, au loc
schimbări ale organelor sexuale primare şi
secundare diferenŃiate după sexe. De
asemenea, perioada dintre 8 - 17 ani este
împărŃită după ratele de creştere care au
loc aproximativ din doi în doi ani, cu
diferenŃe între cele două sexe (mai
devreme la fete decât la băieŃi) în perioada
de creştere maximă, perioada pre-maximă
şi perioada post-maximă, în care apare o
creştere considerabilă în înălŃime şi o
creştere a lungimii mandibulei. Astfel:
• în perioada de creştere maximă are loc
o:
- creştere staturală de 14,3 cm la băieŃi şi
de 13,8 cm la fete;
- creştere a lungimii mandibulei (Articulare
- Pogonion) de 6,3 mm la băieŃi şi de 4,8
mm la fete;
- creştere a unghiului Sella turcica -
Nasion - Pogonion de 1,2º la băieŃi şi la
fete.
• în perioada pre-maximă are loc o:
- creştere staturală de 12,2 cm la băieŃi şi
de 11,8 cm la fete;
- creştere a lungimii mandibulei (Articulare
- Pogonion) de 5,4 mm la băieŃi şi de 3,8
mm la fete;
- creştere a unghiului Sella turcica -
Nasion - Pogonion de 1,0º la băieŃi şi de
0,8º la fete;
- creştere condiliană (în jurul vârstei de 12
ani) de 1,5 mm la băieŃi şi la fete.
• în perioada post-maximă are loc o:
- creştere staturală de 7,4 cm la băieŃi şi
de 5,7 cm la fete;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- creştere a lungimii mandibulei (Articulare
- Pogonion) de 3,7 mm la băieŃi şi de 2,8
mm la fete;
- creştere a unghiului Sella turcica -
Nasion - Pogonion de 0,7º la băieŃi şi de
0,2º la fete;
- creştere condiliană (în jurul vârstei de 15
ani) de 5,5 mm la băieŃi şi la fete.
Vârsta sexuală se apreciază la
pubertatea după caracterele secundare,
atât la fete cât şi la băieŃi.
La fete maturarea sexuală se
realizează între vârsta de 12 şi 14 ani,
durează 3 ani şi 6 luni şi se are loc în mai
multe etape:
• prima etapă se caracterizează prin
începutul:
- creşterii staturale;
- dezvoltării sânilor;
- creşterii părului pubian.
• a doua etapă se caracterizează prin:
- atingerea vârful creşterii staturale;
- sânii se măresc;
- părul pubian este mai des şi mai negru.
• a treia etapă se caracterizează prin:
- apariŃia menstruaŃiei.
La băieŃi maturarea sexuală
începe mai târziu, dar se extinde pe 5 ani:
• prima etapă se caracterizează prin:
- creşterea în greutate;
- creşterea dimensională a scrotului;
- modificarea pigmentaŃiei.
• a doua etapă se caracterizează prin:
- începutul creşterii staturale;
- descreşterea Ńesutului adipos;
- apariŃia părului pubian;
- începerea creşterii penisului.
• a treia etapă se caracterizează prin:
- se atinge vârful creşterii staturale;
- penisul capătă dimensiunea adultă.
• a patra etapă se caracterizează prin:
- apare părul facial maxilar;
- creşte musculatura corpului.
DINAMICA DEZVOLTĂRII ARCADELOR
ŞI A OCLUZIEI DENTARE
De la naştere şi până la perioada
de adult arcadele dentare şi ocluzia
dentară suferă multiple transformări
corelate cu creşterea generală şi cranio-
facială postnatală şi cu erupŃia dinŃilor
temporari şi permanenŃi.
65
Dinamica dezvoltării arcadelor dentare
Schimbările dimensionale ale
arcadelor dentare de datorează
diferenŃelor semnificative dintre mărimea
dinŃilor temporari şi a dinŃilor permanenŃi
(mai ales în zona anterioară a arcadelor
dentare). În perioada de tranziŃie
(permutarea dentară) de la dentiŃia
temporară la cea permanentă, au loc
schimbări ale circumferinŃei (perimetrul),
lungimii şi lăŃimii arcadelor dentare.
A. RelaŃiile arcadelor dentare
superioare şi inferioare se schimbă
concomitent cu fazele pre-eruptive şi post-
eruptive ale dinŃilor.
În sens sagital, în timpul perioadei
prenatale, maxilarul ocupă o poziŃie
anterioară mandibulei. La vârsta adultă,
zona alveolară apicală anterioară
superioară prezintă o poziŃie mai
posterioară decât cea inferioară, iar
incisivii superiori sunt mai înclinaŃi
vestibular decât incisivii inferiori.
În sens transversal, în timpul
perioadei prenatale, zona posterioară
mandibulară este mai deschisă decât cea
superioară. La vârsta adultă, apexurile
dinŃilor laterali inferiori sunt dispuse mai
lateral decât a celor superiori, iar
înclinarea vestibulo-orală a dinŃilor laterali
inferiori este mai accentuată decât a celor
superiori.
B. Mărimea dinŃilor. În timpul
permutărilor dentare, mărimea dinŃilor
temporari şi a celor permanenŃi este
diferită după zonele anterioare şi laterale,
superioare şi inferioare.
În zona anterioară maxilară,
incisivii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 75% decât a incisivilor
permanenŃi, care ocupă un spaŃiu pe
arcadele dentare cu 8 mm mai mare decât
spaŃiul ocupat de incisivii temporari. Deşi
germenii incisivilor superiori permanenŃi
sunt dispuşi palatinal faŃă de incisivii
superiori temporari, incisivii permanenŃi
erup vestibular faŃă de incisivii temporari,
iar erupŃia caninilor superiori permanenŃi
determină o deplasare mezială a incisivilor
laterali şi astfel închide diastema
interincisivă superioară tranzitorie.
 Morfogeneza postnatală
În zona posterioară maxilară,
caninii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 85% decât a caninilor
permanenŃi, molarii primi temporari au o
mărime egală cu cea a premolarilor primi,
iar molarii secunzi temporari sunt mai mari
decât premolarii secunzi.
Lee way space-ului maxilar este de
0,9 mm şi variază între +6,0 mm şi -5,8
mm, iar secvenŃa optimă de erupŃie a
grupului lateral este: premolar prim-
premolar secund-canin. Dimensiunea
normală a arcadei superioare la nivelul
grupului canin-premolar este de 21,5 ± 2
mm.
În zona anterioară mandibulară,
incisivii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 75% decât a incisivilor
permanenŃi, care ocupă un spaŃiu pe
arcadele dentare cu 6 mm mai mare decât
spaŃiul ocupat de incisivii temporari.
Germenii incisivilor inferiori permanenŃi
sunt dispuşi lingual faŃă de incisivii inferiori
temporari şi erup lingual sau rotaŃi faŃă de
incisivii temporari, apoi se deplasează
spre vestibular în timpul erupŃiei lor şi se
aliniază, cu condiŃia existenŃei spaŃiului
suficient pe arcadele dentare.
În zona posterioară mandibulară,
caninii temporari au o dimensiune mezio-
distală mai mică cu 85% decât a caninilor
permanenŃi, molarii primi temporari au o
mărime mai mare cu 115% decât a
premolarilor primi, iar molarii secunzi
temporari au o mărime mai mare cu 138%
decât premolarii secunzi.
Lee way space-ului mandibular
este de 1,7 mm şi variază între +3,8 mm şi
-5,6 mm, iar secvenŃa optimă de erupŃie a
grupului lateral este: canin-premolar prim-
remolar secund. Dimensiunea normală a
arcadei inferioare la nivelul grupului canin
- premolar este de 20,5 ± 2 mm.
C. Perimetrul arcadei dentare
(circumferinŃa) se stabileşte după linia
trasată de la faŃa distală a molarului
secund temporar sau a premolarului
secund de pe un cadran, până la faŃa
distală a molarului secund temporar sau a
premolarului secund de pe cadranul opus,
linie care trece prin şanŃurile transversale
ale molarilor şi premolarilor, cuspizii
caninilor şi muchiile incizale (figura 14).
66
La maxilar, perimetrul arcadei
dentare rămâne constant pe toată
perioada erupŃiei dinŃilor temporari.
În dentiŃia mixtă, are loc o reducere
a perimetrului arcadei dentare în
momentul erupŃiei molarilor primi superiori
permanenŃi, pentru că fac o mişcare de
mezializare, dar aceasta este compensată
în momentul erupŃiei incisivilor centrali
superiori permanenŃi. În momentul erupŃiei
incisivilor centrali superiori permanenŃi are
loc o creştere a perimetrului arcadei
dentare, pentru că diametrul vestibulo-oral
este mai mare decât a incisivilor centrali
superiori temporari şi pentru că au o
înclinaŃie mai mare spre vestibular decât
incisivii centrali superiori temporari.
Perimetrul arcadei dentare superioare
creşte la băieŃi cu 1,3 mm şi la fete cu 0,5
mm.
În dentiŃia permanentă, în mod
normal, perimetrul arcadei dentare
superioare nu se mai modifică după
erupŃia molarilor doi şi trei permanenŃi.
Dacă rapoartele ocluzale molar prim-
premolar nu sunt consolidate, perimetrul
arcadei dentare superioare scade în
momentul erupŃiei molarilor doi şi trei
superiori permanenŃi, datorită mişcării de
mezializare a grupului lateral.
La mandibulă, perimetrul arcadei
dentare rămâne constant pe toată
perioada erupŃiei dinŃilor temporari.
În dentiŃia mixtă, are loc o reducere
a perimetrului arcadei dentare, în
momentul erupŃiei incisivilor centrali
inferiori permanenŃi, pentru că erup lingual
faŃă de incisivii centrali inferiori temporari.
În momentul erupŃiei molarilor primi
inferiori permanenŃi are loc o reducere a
perimetrului arcadei dentare superioare,
datorită mişcării de mezializare a molarilor
primi inferiori permanenŃi şi a tendinŃei de
mezializare a dinŃilor inferiori. Perimetrul
arcadei dentare inferioare scade la băieŃi
cu 3 - 4 mm şi la fete cu 4 - 5 mm.
În dentiŃia permanentă, în mod
normal, perimetrul arcadei dentare
inferioare nu se modifică după erupŃia
molarilor doi şi trei permanenŃi. Dacă
rapoartele ocluzale molar prim-premolar
nu sunt consolidate, perimetrul arcadei
dentare inferioare scade în momentul
erupŃiei molarilor doi şi trei inferiori
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
permanenŃi, datorită mişcării de
D. Lungimea arcadei dentare se
stabileşte după linia trasată de la tangenta
dusă la faŃa vestibulară a incisivilor centrali
până la intersecŃia liniei mediene cu linia
ce trece prin faŃa mezială a molarilor primi
permanenŃi sau prin faŃa distală a molarilor
secunzi temporari (figura 14).
La maxilar, lungimea arcadei
dentare rămâne constantă pe toată
perioada erupŃiei dinŃilor temporari.
În dentiŃia mixtă, are loc o reducere
a lungimii arcadei dentare în momentul
erupŃiei molarilor primi superiori
permanenŃi, pentru că fac o mişcare de
mezializare. În momentul erupŃiei
incisivilor centrali superiori permanenŃi are
loc o creştere a lungimii arcadei dentare,
pentru că fac o mişcare de vestibularizare.
În momentul erupŃiei grupului canin-
premolar prim-premolar secund superior
67
mezializare a grupului lateral.
are loc o reducere a lungimii arcadei
dentare, pentru că ocupă lee way space-
ul.
În dentiŃia permanentă, în mod
normal, lungimea arcadei dentare
superioare nu se mai modifică după
erupŃia molarilor doi şi trei permanenŃi.
Odată cu vârsta, apare o uşoară
descreştere a lungimii arcadei dentare,
datorită mişcării de verticalizare a
incisivilor superiori permanenŃi.
La mandibulă, lungimea arcadei
dentare rămâne constantă pe toată
perioada erupŃiei dinŃilor temporari.
În dentiŃia mixtă, are loc o reducere
a lungimii arcadei dentare, în momentul
erupŃiei incisivilor centrali inferiori
permanenŃi, pentru că erup lingual faŃă de
incisivilor centrali inferiori temporari. În
momentul erupŃiei molarilor primi inferiori
 Morfogeneza postnatală
permanenŃi are loc o reducere a lungimii
arcadei dentare, pentru că fac o mişcare
de mezializare. În momentul erupŃiei
grupului canin-premolar prim-premolar
secund inferior are loc o reducere a
lungimii arcadei dentare, pentru că ocupă
lee way space-ul.
În dentiŃia permanentă, în mod
normal, lungimea arcadei dentare
inferioare nu se mai modifică după erupŃia
molarilor doi şi trei permanenŃi. Odată cu
vârsta, apare o uşoară descreştere a
lungimii arcadei dentare, datorită mişcării
de verticalizare a incisivilor inferiori
permanenŃi.
Pe ansamblu, lungimea arcadelor
dentare scade mai mult la arcada
mandibulă decât la cea maxilară, iar
arcadele dentare sunt mai scurte la 18 ani
decât la 3 ani.
E. LăŃimea arcadei dentare se
măsoară la nivel canin (distanŃă
intercanină) şi la nivel molar (distanŃă
intermolară) (figura 14).
DistanŃa intercanină se măsoară
între cuspizii caninilor permanenŃi.
La maxilar, în dentiŃia temporară,
distanŃa intercanină creşte în puseu la
vârsta de 3 - 4 ani, în contextul creşterii
scheletale.
În dentiŃia mixtă, are loc o creştere
a distanŃei intercanine cu 3,0 mm în
momentul erupŃiei incisivilor centrali
superiori permanenŃi, pentru că se
produce o distalizare a caninilor temporari.
De asemenea, distanŃa intercanină creşte
cu 2,0 mm în momentul erupŃiei caninilor
superiori permanenŃi, pentru că erup mai
vestibularizat decât caninii superiori
temporari.
Astfel, între 3 - 13 ani distanŃa
intercanină superioară creşte cu 6,0 mm şi
continuă să crească cu 1,7 mm până la
vârsta de 45 ani.
La mandibulă, în dentiŃia
temporară, distanŃa intercanină creşte în
puseu la vârsta de 3 - 4 ani, în contextul
creşterii scheletale.
În dentiŃia mixtă, are loc o creştere
a distanŃei intercanine cu 2 - 3 mm în
momentul erupŃiei incisivilor centrali
inferiori permanenŃi, pentru că se produce
o distalizare a caninilor temporari în spaŃiul
68
retrocanin. De asemenea, distanŃa
intercanină creşte în momentul erupŃiei
caninilor inferiori permanenŃi şi în
momentul erupŃiei grupului canin-premolar
prim-premolar secund inferior.
Astfel, între 3 - 13 ani distanŃa
intercanină inferioară creşte cu 3,7 mm,
apoi descreşte cu 1,0 mm până la vârsta
de 45 ani.
DistanŃa intermolară se măsoară
între fosetele centrale ale molarilor primi
permanenŃi.
La maxilar, distanŃa intermolară
creşte cu 2,0 mm în dentiŃia temporară,
între 3 - 5 ani, în contextul creşterii
scheletale.
În dentiŃia mixtă, are loc o creştere
a distanŃei intermolare cu 2,2 mm în
momentul erupŃiei molarilor primi superiori
permanenŃi.
După erupŃia molarilor secunzi
superiori permanenŃi, distanŃa intermolară
se reduce cu 1,0 mm până la vârsta de 45
ani.
La mandibulă, distanŃa intermolară
creşte cu 1,5 mm în dentiŃia temporară,
între 3 - 5 ani, în contextul creşterii
scheletale.
În dentiŃia mixtă, are loc o creştere
a distanŃei intermolare cu 1,0 mm în
momentul erupŃiei molarilor primi inferiori
permanenŃi.
După erupŃia molarilor secunzi
inferiori permanenŃi, distanŃa intermolară
se reduce cu 1,0 mm până la vârsta de 45
ani.
Modificările arcadelor dento-alveolare
după dentiŃii
A. Arcadele dento-alveolare
temporare prezintă anumite caracteristici
morfologice:
- au formă de semicerc;
- dinŃii au un relief ocluzal pronunŃat la
început;
- spre momentul permutării lor, dinŃii sunt
atriŃionaŃi;
- la maxilar baza coronară este mai mare
decât cea apicală;
- la mandibulă baza coronară este egală
cu cea apicală;
- faŃa distală a molarului secund superior
este la nivelul tuberozităŃii maxilare;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- faŃa distală a molarului secund inferior
este la nivelul ramului ascendent al
mandibulei.
Din punct de vedere al parametrilor
arcadelor dento-alveolare temporare
(perimetrul, lungimea, lăŃimea) se constată
existenŃa spaŃiilor suplimentare la:
• maxilar:
- +2,6 mm – în zona incisivă
- +0,5 mm – în zona canină
- +0,3 mm – în zona molară
• mandibulă:
- +21,1 mm – în zona incisivă
- +0,8 mm – în zona canină
- +0,2 mm – în zona molară
În mod normal, există două tipuri
de arcade temporare, care reprezintă
expresia caracterului constituŃional şi a
creşterii scheletale.
Tipul A cu arcade spaŃiate. SpaŃiile
fiziologice (spaŃii de creştere) sunt
reprezentate de diasteme interincisive
superioare şi inferioare şi treme (spaŃiul
primatelor, spaŃiul simian sau spaŃiul
antropoidelor), necesare pentru plasarea
cuspizilor caninilor în arcul dentar
antagonist. Trema precanină superioară
este situată între incisivul lateral şi caninul
temporar. Trema postcanină inferioară
este situată între caninul şi molarul prim
temporar. Acest tip de arcade temporare
cu spaŃii generalizate şi/sau localizate este
cel mai frecvent întâlnit.
Tipul B cu arcade nespaŃiate, fără
treme şi diasteme. Posibilitatea apariŃiei
anomaliilor dento-maxilare la dentiŃia
permanentă este egală pentru cele două
tipuri de arcade temporare.
Cu o frecvenŃă rară poate exista o
înghesuire dentară în arcadele temporare,
ca efect a unei discrepanŃe dintre
lungimea arcadei şi dimensiunea unui
dinte, care se poate rezolva de la sine,
prin creşterea spontană a lăŃimii arcadei
dentare temporare în zona anterioară.
PrezenŃa înghesuirii dentare din perioada
dentiŃiei temporare creşte posibilitatea
apariŃiei înghesuirii în perioada dentiŃiei
permanente, deoarece lungimea arcadei
dentare temporare din zona anterioară
rămâne constantă sau scade odată cu
vârsta.
69
B. Arcadele dento-alveolare din
prima etapă a dentiŃiei mixte prezintă
anumite caracteristici morfologice:
- au formă de semielipsă la maxilar şi de
parabolă la mandibulă;
- dinŃi permanenŃi tineri au un relief ocluzal
şi o morfologie coronară pronunŃată;
- între incisivii superiori există o diastemă
de 1 - 3 mm, care este normală pentru
această perioadă (diastemă tranzitorie)
şi se închide la erupŃia caninilor şi nu
necesită tratament ortodontic;
- dinŃii erupŃi prezintă rotaŃii sau înghesuiri
minore.
Din punct de vedere al parametrilor
arcadelor dento-alveolare (perimetrul,
lungimea, lăŃimea) după erupŃia incisivilor
centrali şi a molarilor primi permanenŃi se
constată la:
• maxilar:
- lăŃimea intercanină creşte prin
distalizarea caninilor temporari, dar
scade spaŃiul suplimentar din zona
canină prin această distalizare;
- lungimea molară creşte pentru că
incisivii centrali sunt mai laŃi vestibulo-
oral şi erup mai vestibular decât incisivii
centrali temporari; lungimea molară ar
trebui să crească mai mult, dar în
momentul erupŃiei molarilor primi are loc
o mezializare a dinŃilor laterali;
- spaŃiul suplimentar din zona incisivă
scade, pentru că incisivii centrali sunt
mai laŃi mezio-distal decât incisivii
centrali temporari, dar nu există
înghesuire.
• mandibulă:
- lăŃimea intercanină creşte prin
distalizarea caninilor temporari, dar
scade spaŃiul suplimentar din zona
canină prin această distalizare;
- lungimea molară rămâne constantă, deşi
în momentul erupŃiei molarilor primi are
loc o mezializare a dinŃilor laterali;
- spaŃiul suplimentar din zona incisivă
scade şi apare o înghesuire tranzitorie,
considerată normală, pentru că incisivii
centrali sunt mai laŃi mezio-distal decât
incisivii centrali temporari.
Din punct de vedere al parametrilor
arcadelor dento-alveolare (perimetrul,
lungimea, lăŃimea) după erupŃia incisivilor
laterali permanenŃi se constată la:
 Morfogeneza postnatală
• maxilar:
- lăŃimea intercanină creşte prin
distalizarea caninilor temporari;
- lungimea molară creşte uşor;
- în zona frontală nu există înghesuire, cel
mult stadiul de "ugly duckling", datorită
poziŃiei mugurilor caninilor permanenŃi
faŃă de rădăcinile incisivilor laterali
erupŃi.
• mandibulă:
- lăŃimea intercanină creşte prin
distalizarea caninilor temporari, dar
scade spaŃiul suplimentar din zona
canină prin această distalizare;
- lungimea molară rămâne constantă;
- în zona frontală există o înghesuire
tranzitorie, considerată normală, pentru
că incisivii laterali sunt mai laŃi mezio-
distal decât incisivii laterali temporari.
C. Arcadele dento-alveolare din
a doua etapă a dentiŃiei mixte prezintă
anumite caracteristici morfologice:
- dinŃi permanenŃi tineri au un relief ocluzal
şi o morfologie coronară pronunŃată;
- lee way space-ul este pozitiv;
- dinŃii erupŃi fac înclinări axiale vestibulo-
orale, mezio-distale şi au puncte de
contact interdentare strânse.
Din punct de vedere al parametrilor
arcadelor dento-alveolare (perimetrul,
lungimea, lăŃimea) după erupŃia caninilor
permanenŃi, a premolarilor primi şi secunzi
se constată la:
• maxilar:
- lăŃimea intercanină creşte prin erupŃia
mai vestibulară a caninilor permanenŃi;
- lungimea molară scade, datorită erupŃiei
dinŃilor permanenŃi din zona laterală, în
spaŃiul de derivă Nance.
• mandibulă:
- lungimea molară scade, datorită erupŃiei
dinŃilor permanenŃi din zona laterală, în
spaŃiul de derivă Nance;
- rezolvarea înghesuirii incisive tranzitorie.
D. Arcadele dento-alveolare
permanente prezintă anumite
caracteristici morfologice:
- dinŃii permanenŃi tineri au un relief
ocluzal pronunŃat;
- forma arcadelor este de semielipsă la
maxilar şi de parabolă la mandibulă;
70
- dinŃii sunt aliniaŃi şi au puncte de contact
interdentar;
- există dimensiuni măsurabile la nivelul
arcadelor (lăŃimea intercanină, lăŃimea
interpremolară, lăŃimea intermolară,
lungimea arcadelor);
- axele dinŃilor fac unghiuri diferite cu
planul de ocluzie în sens vestibulo-oral,
mezio-distal şi gingivo-ocluzal;
- axele dentare molare formează sistemul
helicoidal molar şi răspunde la
necesităŃile funcŃionale (al doilea con
dentar geometric De Coster);
- planul de ocluzie prezintă o curbă de
compensaŃie sagitală (curba Spee) şi o
curbă de compensaŃie transversală
(curba Monson);
- arcadele dentare sunt închise într-un
culoar al muşchilor antagonişti;
- există o tendinŃă de mezializare a dinŃilor
laterali, căruia i se opune muşchiul
orbicularis oris.
Dinamica dezvoltării ocluziei dentare
Ocluzia dentară este relaŃia
complexă maxilo-mandibulară coordonată
neuro-muscular, în care sunt implicaŃii
dinŃii, muşchii masticatori, articulaŃia
temporo-mandibulară şi structurile
scheletale. De la naştere şi până la
perioada de adult, în ocluzia dentară se
produc schimbări semnificative, în funcŃie
de tipurile de dentiŃie.
A. RelaŃii intermaxilare din
perioada prenatală. În timpul vieŃii
intrauterine, există o dinamică a relaŃiilor
intermaxilare sagitale, în funcŃie de
dezvoltarea structurilor maxilo-faciale.
În primele două luni de dezvoltare
are loc o creştere diferenŃiată a
maxilarelor, în care limba ocupă o cavitate
comună nazo-orală şi determină o
dezvoltare mai accentuată a maxilarului.
Astfel, relaŃia intermaxilară are un aspect
de prognatism maxilar embrionar.
În luna a treia de dezvoltare are loc
procesul de septare a cavităŃii nazo-orale,
în care limba coboară şi stimulează
dezvoltarea mandibulei. Astfel, relaŃia
intermaxilară are un aspect de prognatism
mandibular embrionar.
În ultimele luni de dezvoltare intră
în funcŃie sistemul endocrin, care dezvoltă
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
planum-ul bazei craniului şi implicit al
complexului naso-maxilarului, Astfel,
relaŃia intermaxilară are un aspect de
prognatism maxilar embrionar.
B. RelaŃii intermaxilare din
perioada predentară. Perioada
predentară sau stadiul de gingie ataşată
se întinde de la naştere şi până la erupŃia
primului dinte temporar.
La naştere, nou-născutului prezintă
un retrognatism mandibular fiziologic,
caracterizat prin poziŃia posterioară a
mandibulei faŃă de maxilar, poziŃie care
face posibilă naşterea naturală a nou-
născutului.
RelaŃiile intermaxilare ale arcadelor
gingivale superioare şi inferioare ale nou-
născutului pot prezenta mai multe
variante.
RelaŃia plană (orizontală) se
caracterizează prin contactul arcadei
gingivale inferioare cu mijlocul arcadei
gingivale superioare. În acest caz, arcada
gingivală superioară este suficient de lată.
RelaŃia în acoperiş abrupt se
caracterizează prin existenŃa unui grad de
acoperire verticală şi prin inocluzie
sagitală de 3 - 4 mm între arcadele
gingivale superioare şi inferioare. În acest
caz, arcadele gingivale superioare şi
inferioare sunt înguste. Această relaŃie
poate determina în perioada dentară o
malocluzie clasă II/1 Angle.
RelaŃia în treaptă înclinată (în
cutie) se caracterizează prin înclinarea
arcadei gingivale superioare şi
circumscrierea arcadei gingivale
inferioare. Această relaŃie poate determina
în perioada dentară o ocluzie adâncă
acoperită sau o malocluzie clasă II/2
Angle.
RelaŃia progenă se caracterizează
prin depăşirea anterioară a arcadei
gingivale inferioare faŃă de cea superioară.
Această relaŃie poate determina în
perioada dentară o ocluzie progenică sau
o malocluzie clasă a III-a Angle.
RelaŃia cap la cap se
caracterizează prin situarea în acelaşi plan
anterior a arcadelor gingivale superioare şi
inferioare. Această relaŃie poate determina
în perioada dentară o ocluzie progenică
sau o malocluzie clasă a III-a Angle.
71
Actul suptului la sânul mamei
favorizează propulsia ritmică a mandibulei,
atenuând decalajul intermaxilar prezent la
naştere. Astfel, până la 6 luni se
realizează reglarea relaŃiei centrice
mandibulo-craniene, care reprezintă
prima mezializare a mandibulei. În
momentul erupŃiei incisivilor temporari,
arcada gingivală superioară se va găsi
într-un raport cap la cap cu arcada
gingivală inferioară şi va genera un raport
ocluzal normal.
În cazul alimentaŃiei artificiale a
sugarului, cu biberonul, acesta poate
bloca avansarea mandibulei, fiind cauza
retrognaŃiei mandibulare şi a ocluziei
distalizate din dentiŃia temporară.
C. RelaŃii ocluzale din perioada
dentiŃiei temporare. Ocluzia dentară din
dentiŃia temporară prezintă unele
caracteristici:
• fiecare dinte temporar are doi
antagonişti (excepŃie - la nivelul
incisivilor centrali inferiori şi molarilor
secunzi);
• rapoartele sagitale molare şi canine
sunt neutrale;
• inocluzia sagitală variază între 0 - 2
mm;
• arcada dentară maxilară circumscrie
arcada dentară mandibulară cu un
cuspid;
• linia frenurilor labiale coincide;
• supraocluzia incisivă variază între 0 - 2
mm, stabilind un raport psalidodont
(muchia incisivilor inferiori este în
contact cu cingulum incisivilor superiori)
sau un raport cap la cap (muchia
incisivilor inferiori este în contact cu
muchia incisivilor superiori);
• supraocluzia incisivă variază după
vârstă:
- la 6 luni – raport 1/1;
- la 18 luni – raport ½ sau ⅔ ;
- la 30 luni – raport ½ sau cap la cap.
• axele dentare sunt aproape
perpendiculare pe planul palatinal,
formând un con cu ambele baze largi,
care vor răspunde la necesităŃile
funcŃionale (primul con dentar geometric
De Coster).
 Morfogeneza postnatală
RelaŃia antero-posterioară la nivel
molar este descrisă de planurile terminale.
Planul postlacteal sau planul
terminal este un plan imaginar dus prin
feŃele distale ale molarilor secunzi
temporari superiori şi inferiori.
Determinarea relaŃiei planului
terminal din perioada dentiŃiei temporare
este importantă, pentru că erupŃia
molarilor primi permanenŃi până în planul
de ocluzie, va fi ghidată de suprafeŃele
distale ale molarilor secunzi temporari.
Acest plan depinde de mărimea molarilor
secunzi temporari şi de reglarea relaŃiei
centrice (figura 15).
RelaŃia în linie dreaptă a planurilor
terminale maxilare şi madibulare este
reprezentată de linia verticală situată la
acelaşi nivel antero-posterior.
Repetarea unor obiceiuri vicioase
orale de sugere, tic de propulsie, etc.,
determină apariŃia inocluziei sagitale
pozitive (figura 16), laterodeviaŃiei
mandibulare, ocluziei laterale încrucişate,
ocluziei deschise etc.
Pierderea integrităŃii arcadei
dentare prin carie dentară, traumatism,
extracŃie dentară prematură, determină
mezializări ale dinŃilor laterali şi distalizări
ale dinŃilor frontali. Pierderea precoce a
molarului secund temporar determină
deplasarea sau înclinarea molarului prim
permanent în erupŃie, determinând un
raport fals mezializat sau distalizat (figura
16).
Între 3 - 6 ani apare o perioadă
relativ stabilă a relaŃiilor ocluzale ale
arcadelor dentare temporare, dar se
produc alte schimbări:
• atriŃia dinŃilor temporari;
• dezvoltarea arcadelor alveolare în
sens sagital şi transversal;
• resorbŃia radiculară a dinŃilor
temporari.
72
RelaŃia în treaptă mezializată a
planurilor terminale maxilare şi madibulare
este reprezentată de linia frântă a planului
terminal mandibular situat la 2 mm anterior
faŃă de planul terminal maxilar.
RelaŃia în treaptă distalizată a
planurilor terminale maxilare şi madibulare
este reprezentată de linia frântă a planului
terminal mandibular situat la 2 mm
posterior faŃă de planul terminal maxilar.
Această relaŃie este normală numai până
la vârsta de 3 - 4 ani, când încă nu s-a
realizat a doua mezializare a mandibulei.
Cele mai frecvente sunt planurile
terminale în linie dreaptă sau în treaptă
mezializată. Când nu s-a realizat prima
mezializare a mandibulei, planul
postlacteal este în treaptă distalizată cu
mai mult de 2 mm (patologic).
AtriŃia dinŃilor temporari
reprezintă reducerea volumetrică naturală
a dinŃilor, prin uzura suprafeŃelor incizale,
ocluzale şi interdentare. Este un proces
fiziologic de deretentivizare a dinŃilor, prin
care apare libertatea mişcărilor
mandibulare, dispărând forŃele orizontale.
AtriŃia dinŃilor temporari se
datorează alimentaŃiei cu alimente de
consistenŃă dură şi determină a doua
mezializare a mandibulei. Planul
postlacteal drept sau în treaptă distalizată,
se schimbă în treaptă mezializată,
realizând condiŃii pentru stabilirea unei
relaŃii ocluzale sagitale molare neutrale, în
momentul erupŃiei molarilor primi
permanenŃi. De asemenea, atriŃia dinŃilor
temporari determină reducea inocluziei
sagitale şi a supraocluziei incisive.
AbsenŃa atriŃiei (nonatriŃia) dinŃilor
temporari (figura 16) determină:
- blocarea mişcărilor mandibulei;
- instalarea ocluziei distalizate, pentru că
nu se produce a doua mezializare a
mandibulei;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- devieri ale mandibulei în traiectoria ei de
închidere pe pante de conducŃie, cu
producerea dezechilibrelor ocluzale
statice (ocluzie canină intercalată,
ocluzie inversă frontală, laterodeviaŃie
mandibulară, ocluzie laterală
încrucişată).
Dezvoltarea arcadelor alveolare
sagitală şi transversală este în
concordanŃă cu creşterea scheletală.
D. RelaŃii ocluzale din prima
perioadă a dentiŃiei mixte. Ocluzia
dentară din prima perioadă a dentiŃiei
mixte prezintă unele caracteristici.
În zona laterală se găsesc rapoarte
molare sagitale neutrale. Planurile
terminale ale molarilor secunzi temporari
influenŃează traiectoria de erupŃie a
molarilor primi permanenŃi (figura 17).
Planul terminal drept din dentiŃia
temporară stabileşte o relaŃie sagitală
molară cuspid la cuspid. Pentru obŃinerea
relaŃiei sagitale molare clasa I Angle,
molarii inferiori permanenŃi se
mezializează cu 3 - 5 mm, utilizând spaŃiile
fiziologice inferioare prin forŃele de erupŃie
meziale (schimbare timpurie) sau
folosesc lee way space-ului inferior, când
nu sunt spaŃii fiziologice (schimbare
târzie).
73
Dezvoltarea câmpului retromolar (distal de
molarii secunzi temporari) asigură spaŃiul
necesar pentru erupŃia molarilor primi
permanenŃi.
ResorbŃia radiculară a dinŃilor
temporari este un fenomen fiziologic de
rizaliză a rădăcinilor. Tiparul primar poate
fi accelerat de inflamaŃiile locale sau
traume ocluzale sau întârziat de absenŃa
succesorului său.
Planul terminal în treaptă
mezializată din dentiŃia temporară
stabileşte o relaŃie sagitală molară cuspid -
şanŃ. Molarii primi permanenŃi erup direct
în relaŃie sagitală molară clasa I Angle şi
produc o dezvoltare mezială timpurie a
mandibulei. Dacă dezvoltarea mezială a
mandibulei persistă, se poate schimba
această relaŃie, într-o relaŃie sagitală
molară clasa a III-a Angle. Dacă această
dezvoltare este minimă, se stabileşte o
relaŃie sagitală molară clasa I Angle.
Planul terminal în treaptă
distalizată din dentiŃia temporară stabileşte
o relaŃie sagitală molară distalizată
(patologică), conducând la o relaŃie
sagitală molară clasa a II-a Angle.
 Morfogeneza postnatală
Pierderea integrităŃii arcadei
dentare prin carie dentară, traumatism,
extracŃie dentară precoce, determină
distalizarea dinŃilor frontali şi ocuparea
locului dinŃilor vecini care vor erupe.
ResorbŃia caninului temporar şi
exfolierea lui timpurie, duce la ocuparea
spaŃiului pentru erupŃia caninului
permanent de către incisivul lateral,
instalându-se o relaŃie sagitală canină
clasa a II-a Angle. De obicei, în primul an,
după pierderea prematură a dintelui
temporar, se pierde mai mult spaŃiu decât
în anii care urmează (figura 18).
În zona frontală ar putea exista o
ocluzie deschisă tranzitorie, ca rezultat al
erupŃiei incomplete a incisivilor, care se va
închide ulterior, odată cu erupŃia completă
a incisivilor. Repetarea unor obiceiuri
vicioase orale de sugere a degetului poate
duce la persistenŃa ocluziei deschise şi
după încheierea procesului de erupŃie a
incisivilor (figura 18).
Când intervalul de timp dintre
erupŃia incisivilor inferiori şi cei superiori
este lung, se poate instala ocluzia inversă
frontală (figura 18) sau prin egresia
incisivilor inferiori poate apare
supraocluzia accentuată frontală, care
duce la apariŃia ocluziei adânci.
Practicarea obiceiurilor vicioase
(de sugere) sau a disfuncŃiilor (deglutiŃie
protruzivă, respiraŃie orală ce determină
hipotonia labială), determină apariŃia
proalveolo-donŃiei superioare, inocluziei
74
sagitale pozitive, supraocluziei frontale
accentuate (prin stimularea suturii incisivo-
canine) sau a ocluziei deschise frontale şi
a laterodeviaŃiei mandibulare.
E. RelaŃii ocluzale din a doua
perioadă a dentiŃiei mixte. Echilibrul
ocluziei dentare din a doua perioadă a
dentiŃiei mixte depinde de:
• secvenŃa de erupŃie a dinŃilor laterali;
• raportul dintre dimensiunea dinŃilor şi
spaŃiul disponibil;
• tiparul de creştere facială;
• activitatea matricelor musculare;
• integritatea dinŃilor temporari laterali.
Grupul canin-premolar face o serie
de migrări în timpul erupŃiei, pentru a se
angrena într-o ocluzie dentară corectă.
Premolarul prim superior face o
rotaŃie mezio-palatinală, încât cuspidul
palatinal să se angreneze cu foseta distală
a premolarului prim inferior. După erupŃia
caninilor şi a premolarilor secunzi
superiori, premolarii primi stabilesc cu
aceştia puncte de contact interdentare.
Premolarul secund superior face o
migrare verticală dirijată de pantele
cuspidiene distale, o migrare mezială
dirijată de premolarii secunzi inferiori şi de
pantele cuspidiene meziale ale molarilor
primi inferiori permanenŃi, ca şi o migrare
vestibulară. De asemenea, premolarul
secund superior face o rotaŃie mezio-
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
palatinală, încât cuspidul mezio-palatinal
se angrenează cu foseta distală a
premolarului secund inferior şi cu foseta
mezială a molarului prim permanent.
F. RelaŃii ocluzale din perioada
dentiŃiei permanente. RelaŃia de ocluzie
reprezintă contactul între arcadele dentare
la un moment dat, indiferent dacă acesta
se produce în faza statică sau dinamică.
Echilibrul ocluziei dentare din
dentiŃia permanentă este influenŃat de:
• echilibrul dento-alveolar şi maxilar;
• musculatura intraorală şi extraorală;
• poziŃia dinŃilor în cele trei sensuri ale
spaŃiului.
RelaŃia de ocluzie echilibrată se
numeşte ocluzie eugnată.
RelaŃia de ocluzie dezechilibrată se
numeşte ocluzie disgnată.
Criteriile morfologice de analiză a
ocluziei dentare permanente sunt
următoarele:
• ariile ocluzale;
• relieful ocluzal;
• morfologia feŃelor ocluzale;
• cuspizii de sprijin;
• cuspizii de ghidaj;
• punctele de contact;
75
Caninii superiori se angrenează cu
muchia distală a premolarului prim inferior
şi cu faŃa mezială a premolarului secund
inferior.
• poziŃia vestibulo-orală a dinŃilor;
• relaŃiile gingivo-ocluzale;
• înclinaŃiile dentare.
Aria ocluzală maxilară şi
mandibulară poate fi:
• normală – continuă sau discontinuă
(cu treme şi diasteme);
• anormală – întreruptă (prin edentaŃie,
anodonŃie), scurtată sau modificată prin
leziuni odontale, abrazie.
Relieful ocluzal este influenŃat de
existenŃa curbelor de ocluzie, care apar
după 12 ani: curba sagitală Spee, curba
transversală Monson şi Wilain şi sistemul
helicoidal al feŃelor ocluzale molare.

Curba sagitală Spee – se pune în
evidenŃă cu o riglă aşezată pe caninul
inferior şi pe ultimul molar, iar curbura
maximă de 1 - 3 mm adâncime se află la
nivelul molarului prim.
• în mod normal este:
- convexă la maxilar;
- concavă la mandibulă;
 Morfogeneza postnatală
- simetrică dreapta cu stânga.
• anormală poate fi:
- accentuată;
- asimetrică;
- aplatizată;
- inversată.

Curba transversală Monson şi Wilain -
se pune în evidenŃă prin unirea cuspizilor
vestibulari şi linguali ai molarilor primi
inferiori din dreapta şi stânga şi astfel se
formează un triunghi cu baza în sus,
care are adâncimea de 5 mm.
• în mod normal formează un triunghi cu
baza în sus şi cu adâncimea de 5 mm;
• anormală poate fi:
- inexistentă;
- aplatizată;
- inversată.

Sistemul helicoidal al feŃelor ocluzale
molare reprezintă orientarea molarilor în
direcŃia presiunilor maxime masticatorii.
Morfologia feŃelor ocluzale
maxilare şi mandibulare poate fi:
• normală – cuspizi accentuaŃi;
• anormală – cuspizi abrazaŃi sau
modificaŃi prin leziuni carioase sau
obturaŃii.
Cuspizii de sprijin asigură
stabilitatea ocluziei şi dimensiunea
verticală facială, datorită proprietăŃii
centrice a cuspizilor şi sunt trei grupe:

vârful cuspizilor vestibulari ai dinŃilor
laterali inferiori, care se articulează cu
crestele marginale şi cu fosetele centrale
ocluzale ale dinŃilor antagonişti;

marginea incizală a dinŃilor frontali
inferiori, care se sprijină pe faŃa
palatinală a incisivilor şi caninilor
superiori;

vârful cuspizilor palatinali ai dinŃilor
laterali superiori, care se articulează cu
fosetele centrale şi distale ocluzale şi cu
crestele marginale ale dinŃilor
antagonişti.
Ghidajul anterior şi posterior
asigură ghidajul mandibular în mişcarea
de lateralitate şi în masticaŃie, care depind
de:
- înălŃimea cuspizilor;
- pantele cuspidiene;
- curbura frontală;
76
- congruenŃa frontală;
- abrazia frontală.

ghidajul anterior este asigurat de faŃa
palatină a dinŃilor frontali superiori;

ghidajul posterior prin conducŃie canină
este asigurat de faŃa palatinală a
caninului superior (cuspid de ghidaj) şi
de cuspidul caninului inferior (cuspid fără
suport);

ghidajul posterior prin conducŃie de
grup este asigurat de panta palatinală a
cuspizilor vestibulari ai dinŃilor laterali
superiori (cuspizi fără suport) şi de panta
vestibulară a cuspizilor linguali ai dinŃilor
laterali (cuspizi de ghidaj).
Punctele de contact interdentare
trebuie să fie strânse.
PoziŃia vestibulo-orală a dinŃilor
permanenŃi se apreciază printr-o linie care
trece prin punctele de contact ale dinŃilor
laterali şi prin muchiile incizale ale dinŃilor
frontali. PoziŃiile dinŃilor permanenŃi obligă
plasarea îndoiturilor în sens vestibulo-oral
la nivelul arcurilor din terapia edge-wise.
• la maxilar:
- incisivii centrali – au o grosime vestibulo-
orală mare, astfel faŃa vestibulară
depăşeşte linia arcadei;
- incisivii laterali – nu depăşesc linia
arcadei (in-set între incisivii central şi
lateral);
- caninii – depăşesc linia arcadei, datorită
convexităŃii feŃei vestibulare (off-set între
incisivul lateral şi canin);
- premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu caninii;
- molarii primi – sunt înafara grupului
canin-premolar (off-set între premolarul
secund şi molarul prim).
• la mandibulă:
- incisivii centrali şi laterali – sunt la
acelaşi nivel;
- caninii – depăşesc linia arcadei, datorită
convexităŃii feŃei vestibulare (off-set între
incisivul lateral şi canin);
- premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu caninii;
- molarii primi – sunt înafara grupului
canin - premolar (off-set între premolarul
secund şi molarul prim).
RelaŃiile gingivo-ocluzale ale
dinŃilor permanenŃi se apreciază printr-o
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
linie orizontală de ocluzie, care trece prin
cuspizii dinŃilor laterali şi prin muchiile
incizale ale dinŃilor frontali.
• la maxilar:
- incisivii centrali – sunt la acelaşi nivel cu
planul de ocluzie;
- incisivii laterali – sunt cu 1 mm deasupra
planului de ocluzie (infraocluzie);
- caninii – sunt cu 1 mm sub planul de
ocluzie (supraocluzie);
- premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu planul de ocluzie;
- molarii primi – cuspidul disto-vestibular
este cu 1 mm sub planul de ocluzie
(infraocluzie);
- molarii secunzi – sunt cu 1 mm deasupra
planului de ocluzie (infraocluzie).
• la mandibulă:
- incisivii centrali – sunt cu 1 mm
deasupra planului de ocluzie
(supraocluzie);
- incisivii laterali – sunt la acelaşi nivel cu
planul de ocluzie;
- caninii – sunt cu 1 mm deasupra planului
de ocluzie (supraocluzie);
- premolarii prim şi secund – sunt la
acelaşi nivel cu planul de ocluzie;
Ocluzia dentară din dentiŃia
permanentă prezintă unele caracteristici:
• fiecare dinte are doi antagonişti
(excepŃie - la nivelul incisivilor centrali
inferiori şi molarilor trei);
• rapoartele sagitale molare şi canine
sunt neutrale;
• inocluzia sagitală variază între 0 - 2
mm;
77
- molarii primi – cuspidul disto-vestibular
este cu 1 mm deasupra planului de
ocluzie (supraocluzie).
ÎnclinaŃiile dentare ale dinŃilor
permanenŃi se apreciază în două planuri
faŃă de planul de ocluzie (figura 19).

torgue-ul vestibulo-oral:
- se măsoară ca unghiul dintre o linie
perpendiculară pe planul de ocluzie şi o
linie tangentă la mijlocul feŃei vestibulare
a dintelui respectiv.
- în mod normal, feŃele vestibulare ale
dinŃilor realizează o înclinaŃie de diferite
grade (pozitivă, zero sau negativă) faŃă
de perpendiculara dusă pe planul de
ocluzie, datorită convexităŃii vestibulare
diferite a dinŃilor.

angulaŃia mezio-distală:
- se măsoară ca unghiul dintre axa
longitudinală a dintelui şi o linie
perpendiculară pe planul de ocluzie.
în mod normal, axele longitudinale ale
dinŃilor realizează o înclinaŃie distală de
diferite grade (pozitivă sau zero) faŃă de o
perpendiculara dusă pe planul de ocluzie.
• arcada dentară maxilară circumscrie
arcada dentară mandibulară cu un
cuspid;
• linia frenurilor labiale coincide cu linia
mediană maxilară;
• supraocluzia incisivă variază între 0 - 2
mm (raport psalidodont sau raport cap la
cap).
 Morfogeneza postnatală

Grade normale de înclinaŃii ale dinŃilor permanenŃi

DinŃi Torque AngulaŃie
incisivii centrali superiori + 22° + 3° - 5°
incisivii laterali superiori + 14° + 9° - 11°
caninii superiori + 7° + 5° - 10°
premolarii primi superiori 0° + 0° - 2°
premolarii secunzi superiori 0° 0°
molarii primi superiori 0° + 5°
molarii secunzi superiori 0° + 5°
incisivii centrali inferiori 0° 0°
incisivii laterali inferiori 0° + 2°
caninii inferiori + 7° + 5° - 10°
premolarii primi inferiori 0° la + 10° + 2° - 3°
premolarii secunzi inferiori - 14° 0°
molarii primi inferiori - 22° + 5°
molarii secunzi inferiori - 25° + 5°

Ocluzia dentară permanentă este 3. înclinaŃia coronară vestibulo-orală

caracterizată de cele 6 chei ale ocluziei
normale după Andrews:
1. relaŃia interarcadică molară:
• cuspidul mezio-vestibular al molarului
prim superior articulează cu şanŃul
vestibular dintre cuspidul mezial şi
cuspidul medio-vestibular al molarului
prim inferior;
• cuspidul mezio-lingual al molarului
prim superior articulează cu foseta
centrală a molarului prim inferior;
• axul coroanei molarului prim superior
trebuie să fie uşor înclinat spre înainte,
încât marginea distală a crestei
marginale ocluzale să articuleze cu
marginea mezială a molarului secund
inferior.
2. angulaŃia coronară mezio-distală
(tipping):
• axul lung al coroanelor clinice
predomină în partea centrală vestibulară;
• porŃiunea gingivală a axului lung al
coroanei clinice este înclinată spre distal
faŃă de partea ocluzală sau incizală.
(torque):
• înclinaŃia coroanei este pozitivă
(vestibulară), când aria gingivală este
spre oral decât aria ocluzală;
• înclinaŃia coroanei este negativă
(linguală), când aria gingivală este spre
vestibular decât aria ocluzală;
• incisivii superiori trebuie să aibă o
înclinaŃie pozitivă (vestibulară);
• incisivii inferiori trebuie să aibă o
înclinaŃie negativă (linguală);
• dinŃii posteriori superiori şi inferiori
trebuie să aibă o înclinaŃie negativă
(linguală).
4. absenŃa rotaŃiilor (cu excepŃia molarilor
superiori):
• dinŃii posteriori rotaŃi ocupă un spaŃiu mai
mare din arcadele dentare;
• dinŃii anteriori rotaŃi ocupă un spaŃiu mai
mic din arcadele dentare.
5. contacte interdentare strânse fără spaŃii
interdentare.
6. curba Spee trebuie să fie plană, cu o
adâncime până la 1,5 mm.

78
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXE

tematică curs Zone şi tipuri de creştere osoasă a aparatului dento-maxilar

obiective curs Cunoaşterea mecanismelor postnatale de creştere osoasă a
aparatului dento-maxilar.
Cunoaşterea sistemelor de creştere osoasă a elementelor aparatului
dento-maxilar.
cuvinte cheie resorbŃie osoasă, apoziŃie osoasă, dislocare corticală, relocare,
câmpuri de creştere osoasă, sincondroze, suturi maxilare, centrul
de creştere condilian.
schemă curs Mecanisme de creştere osoasă.
Creşterea osoasă cranio-facială.

tematică curs ErupŃia dentară

obiective curs Cunoaşterea etapelor de erupŃie dentară.
Cunoaşterea mecanismelor de erupŃie dentară.
Cunoaşterea tipurilor de erupŃie dentară.
Cunoaşterea secvenŃei şi cronologiei de erupŃie a dinŃilor temporari.
Cunoaşterea secvenŃei şi cronologiei de erupŃie a dinŃilor
permanenŃi.
Cunoaşterea tulburărilor de erupŃie dentară.
Cunoaşterea secvenŃelor nefavorabile ale erupŃiei dentare.
cuvinte cheie erupŃia dentară, dinŃi natali, dinŃi neonatali, lee way space, anomalie
dento-maxilară.
schemă curs Mecanismul erupŃiei dentare.
Formarea osului alveolar.
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor temporari.
Permutarea dentară.
ErupŃia normală şi patologică a dinŃilor permanenŃi.

tematică curs Dinamica creşterii şi dezvoltării postnatale cranio-faciale

obiective curs Cunoaşterea teoriilor şi concepŃiile creşterii cranio-faciale.
Cunoaşterea dinamicii creşterii structurilor cranio-faciale.
Cunoaşterea tipurilor de rotaŃie faciale.
Cunoaşterea tipurilor de rotaŃie maxilare.
Cunoaşterea tipurilor de rotaŃie mandibulare.
cuvinte cheie resorbŃie osoasă, apoziŃie osoasă, dislocare corticală, relocare,
câmpuri de creştere osoasă, sincondroze, suturi maxilare, centrul
de creştere condilian.
schemă curs Teorii şi concepŃii ale creşterii cranio-faciale.
Dinamica creşterii cranio-faciale.
RotaŃiile faciale.

tematică curs Vârsta cronologică şi parametrii vârstei biologice

obiective curs Cunoaşterea parametrilor vârstei osoase.
Cunoaşterea parametrilor vârstei dentare.
Cunoaşterea parametrilor vârstei sexuale.
cuvinte cheie radiografia pumnului, ortopantomografia, vârsta dentară, vârsta
osoasă, maturarea sexuală.
schemă curs Parametrii vârstei osoase.
Parametrii vârstei dentare.

79
 Morfogeneza postnatală

Parametrii vârstei sexuale.

tematică curs Dinamica dezvoltării arcadelor şi a ocluziei dentare

obiective curs Cunoaşterea schimbărilor dimensionale ale arcadelor dentare.
Cunoaşterea modificărilor arcadelor dento-alveolare după dentiŃii.
Cunoaşterea caracteristicilor ocluziei dentare după dentiŃii.
Cunoaşterea caracteristicilor morfologice ale ocluziei dentare
permanente.
cuvinte cheie lee way space, arcade dento-alveolare, ocluzia dentară, curba Spee,
curba Monson, con dentar geometric De Coster, anomalie dento-
maxilară, in-sett, off-sett, tipping, torque.
schemă curs Dinamica dezvoltării arcadelor dentare.
Modificările arcadelor dento-alveolare după dentiŃii.
Dinamica dezvoltării ocluziei dentare.

BIBLIOGRAFIE 21. Fratu AV. Creşterea şi dezvoltarea post-natală

1. Barbeliuc L, Neagu N. Embriologie umană. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1977.
2. Bassigny F. Manuel dento-Facială. Ed.
Masson, Paris, 1991.
3. Bălan A, Maxim A. PedodonŃie. Traumatisme
dento-parodontale, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
4. Bhalajhi SI. Orthodontics. Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
5. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B.
Saunders Co., 2001.
6. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
7. Boboc L. Tratamentul anomaliilor dento-
maxilare prin tehnica edgewise. Ed. Medicală,
Bucureşti, 1997.
8. Bratu E, Grivu O, Voinea C. ErupŃia normală şi
patologică. Ed. Helicon, Timişoara, 1996.
9. Bratu E, Glăvan F. Practică pedodontică. ed.a
II-a, Ed. Orizontiru universitare, TimiŃoara, 2005.
10. Burlui V, Morăraşu C. Gnatologie. Ed Apollonia,
Iaşi, 2000.
11. Chateau M. Orthopedie dento-Facială. Ed.
CdP., Paris, 1993.
12. Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Ed. Med.
Universitară "Iului HaŃeganu", Cluj-Napaca, 2000.
13. Chira I. Morfologia funcŃională a aparatului
dento-maxilar. Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
14. Cocârlă E. Aparate ortodontice fixe. Ed.
Medicală a U.M.F. "Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca,
2002.
15. Cocârlă E. OrtodonŃie. Ed. Medicală a U.M.F.
"Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca, 1995.
16. Cura E. PedodonŃie. Ed. Terra Nostra, Iaşi,
2007.
17. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, 2003.
18. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
19. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
20. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
a aparatului dento-maxilar. Ed. Vasiliana ‘98, Iaşi,
2001.
22. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
23. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 2000.
24. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques.
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
25. Grager MM, Swain BT. Orthodontics. Current
Principles and Techniques. C. V. Mosby Co.,
1985.
26. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E.
Stomatologie pediatrică. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975.
27. Grivu O, Podariu A, Lianu R, Schiller E, Pop I,
Glăvan F. Terminologie ortodontică. Ed. Mirton,
Timişoara, 1994.
28. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. PrevenŃie în
stomatologie. Ed. Mirton, Timişoara, 1995.
29. Hotz R. Orthodontic in der taglichen Praxis,
Huber. Bern, 1980.
30. Houston WJB, Stephens CD, Tulley WI. A
Textbook of Orthodontics. J. W. Sons Ltd, Bristol,
1986.
31. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
32. loniŃă S, Petre Al. Ocluzia dentară. Ed. Did.
Pedag., Bucureşti, 1996.
33. Jianu R, Bratu E, Glăvan F, Alfano F. Îndreptar
de ortodonŃie fixă. Litografia U.M.F. Timişoara
1999.
34. Langlade M. Diagnostic Orthodontique. Ed.
Maloine S.A., Paris, 1997.
35. Luca R. PedodonŃie. Ed. Cerna, Bucureşti,
2003.
36. Maxim A., Bălan A, Păsăreanu M, Nica M.
Stomatologe comportamentală pediatrică. Ed.
Contact InternaŃional, Iaşi, 1998.
37. Milicescu V. Milicescu DI. Creşterea generală şi
cranio-facială în perioada dentiŃiei mixte. Ed.
ViaŃa Medicală, România, Bucureşti, 2001.
38. Millet DT, Welbury R. Orthodontics and
paediatric dentistry. Elsevies, 2000.

80
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
39. Millet DT, Welbury R. Clinical problem solvingin
orthodontics and paediatric dentistry. Elsevies,
2005.
40. Mitchell L. An introdoction for orthodontics.
Oxford univ. Press, 2007.
41. Mills JRE. Principles and Practice of
Orthodontics. C. Livingstone, Edinborough, 1987.
42. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
43. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics. Mosby-Elsevier, 2010.
44. Orthlieb JD, Brocard D, Schittly J, Maniere-
Ezvan A. Manuel d’occlusodontologie clinique.
Paris, Edition CdP, 2000.
45. Panaite Şt, MârŃu S, Tatarciuc M. Elemente de
morfologie clinică a sistemului stomatognat. Ed.
Apollonia, Iaşi, 2000.
46. Păsăreanu M, Maxim A. PedodonŃie. Distrofii
dentare. Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
47. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
48. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity. Mosby, 2003.
81
49. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
Diagnosis. Verlag Munchen, 1985.
50. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
OrtodonŃie. Litografia I.M.F. lasi, 1980.
51. Salzmann JA. Practice of Orthodontics.
Lipppincotl, Philadelphia Montreal, 1966.
52. Schapira M. NoŃiuni practice de stomatologie
infantilă. Ed. Medicală, Bucureşti, 1973.
53. Singh G. Textbook of Orthodontics. Jaypee
Med. Publish. Ltd., New Delhi, 2007.
54. Stanciu D. Sindromul de inocluzie verticală. Ed,
Medicală, Bucureşti, 1987.
55. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
56. Vernescu Leheni V. Anomalia dento-maxilară.
Ed. Medicală, Bucureşti, 1979.
57. Zarnea L. PedodonŃie. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993.
58. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
59. Zegan G. OrtodonŃie - ghid de lucrări practice.
Ed. Pim, Iaşi, 2011.
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

CAPITOLUL 6

ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

Anomaliile dento-maxilare malfuncŃii, displazii osoase sau combinaŃia

reprezintă variaŃiile clinice care apar ca o acestora.
deviaŃie de la rata normală a creşterii Două cauze stau la baza producerii
scheletale şi de la morfologia normală anomaliilor dento-maxilare:
dento-maxilo-facială. • factorul ereditar (genetic) care
Factorii etiologici ai anomaliilor provoacă anomalii dento-maxilare
dento-maxilare pot acŃiona la nivelul primare;
scheletului cranio-facial, al dinŃilor, al • factorii de mediu care provoacă
musculaturii oro-faciale şi al Ńesuturilor moi anomalii dento-maxilare secundare.
faciale. Factorii primari (genetici)
EcuaŃia ortodontică (Dockrell) acŃionează în perioada prenatală şi sunt
reprezintă o relaŃie care se stabileşte între reprezentaŃi de factorii ereditari, bolile
factorii cauzali iniŃiali, care acŃionează un congenitale şi anomaliile cromozomiale.
anumit timp, pe un anumit Ńesut şi Factorii secundari (dobândiŃi) acŃionează
determină un anumit efect. Foarte puŃine în perioada postnatală şi sunt reprezentaŃi
anomalii dento-maxilare sunt expresia de factorii endocrini, metabolici,
unui singur factor cauzal. IniŃial, factorul disfuncŃionali şi locali. Factorii micşti
cauzal afectează un singur tip de Ńesut. acŃionează cumulativ şi sunt reprezentaŃi
Ulterior, celelalte Ńesuturi sunt afectate de factorii primari şi secundari.
secundar, datorită diferenŃelor de răspuns Cunoaşterea factorilor etiologici şi
ale Ńesuturilor în cursul procesului de a mecanismelor acestora de produce a
dezvoltare. Efectul produs se manifestă anomaliilor dento-maxilare are o
clinică prin instalarea unei malocluzii, aplicabilitatea în stabilirea diagnosticului
ortodontic şi a planului terapeutic.

RelaŃia cauză - efect a etiopatogeniei anomaliilor dento-maxilare

cauze timp Ńesut efecte
ereditatea etapa prenatală cartilaginos displazie
anomalii cromozomiale osos malformaŃie
boli congenitale alveolar malpoziŃie
endocrinopatii etapa postnatală dentar malocluzie
disfuncŃii muscular malfuncŃie
factori locali o etapă a dezvoltării părŃi moi

FACTORII GENETICI şi evoluŃia unor anomaliile dento-maxilare

A. Factorii ereditari îşi pun
amprenta asupra variabilelor fenotipice şi
morfologice ale creşterii scheletale şi
faciale, a formei şi mărimii arcadelor
dentare şi a relaŃiei sagitale a molarilor
primi permanenŃi. Astfel, anumite
caractere moştenite pot influenŃa aspectul
dobândite în timpul vieŃii:
- forma, volumul dinŃilor şi a maxilarelor;
- dimensiunile arcadelor;
- anomaliile dentare de număr şi formă;
- tiparul erupŃiei dentare;
- tiparul de creştere a bazei craniului;
- tiparul de rotaŃie facială;
- configuraŃia bolŃii palatine;
- relaŃiile intermaxilare cu baza craniului;

82
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- tiparul activităŃii neuromusculare;
- mărimea, poziŃia şi forma frenurilor.
Trăsăturile unui grup de populaŃie
sunt caracteristice unei rase, etnii sau unei
regiuni geografice. (biproalveolia
caracteristică rasei negre, compresiunea
de maxilar caracteristică populaŃiei
britanice).
Prin transmitere familială pot apare
unele anomalii dento-maxilare cum ar fi:
prognaŃia mandibulară, retrognaŃia
maxilară, macrogenia, ocluzia adâncă în
capac de cutie, ocluzia deschisă, inocluzia
sagitală pozitivă, hipodonŃia, macrodonŃia,
microdonŃia, diastema şi biproalveolo-
donŃia, disarmonia dento-maxilară cu
înghesuire, disarmonia dento-maxilară cu
spaŃiere, biproalveolia, proalveolo-donŃia
Sindromul Langdon-Down sau
trisomia 21 este numit şi mongoloism şi se
datorează cromozomului al treilea la
perechea 21 şi determină apariŃia unei
hipoplazii în dezvoltarea bazei craniului şi
a maxilarului.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies mongoloid -
faŃă rotundă, plată, fără relief, frunte
bombată, rădăcina nasului înfundată,
hipertelorism (ochi situaŃi la distanŃă),
epicantus (repliu cutanat la unghiul intern
al ochiului), microstomie şi profil turtit.
83
superioară, retroalveolo-donŃia inferioară,
limba geografică, macroglosia şi inserŃia
frenului labial.
B. Bolile congenitale includ
despicături labio-maxilo-palatine care
intervin în timpul creşterii fetale şi
afectează dezvoltarea structurilor cranio-
faciale şi dentare.
C. Sindroamele genetice apar ca
aberaŃii ale perechilor de cromozomi care
intră în alcătuirea ADN-ului (22XX sau
22XY) şi afectează dezvoltarea structurilor
generale şi cranio-faciale şi dento-
maxilare (trisomii, maladii gonosomiale,
disostoze, condrodistrofii, osteopatii
condensate).
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie maxilară şi o boltă palatină
ogivală.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală, angrenajele
inverse şi laterodeviaŃia mandibulară.
La nivel dentar apar anomalii
dentare de număr, formă şi volum,
întârzieri în erupŃia dentară, boala
periodontală şi cariile dentare prin igienă
deficitară.
La nivelul părŃilor moi apare
macroglosia şi limba scrotală sau
geografică (figura 20).
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
Sindromul Edwards sau trisomia
18 se datorează cromozomului al treilea la
perechea 18 şi determină apariŃia unei
hipoplazii în dezvoltarea mandibulei.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin regiune frontală
foarte dezvoltată, rădăcina nasului
proeminentă şi prin hipertelorism (ochi
situaŃi la distanŃă).
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie mandibulară prin scurtarea
ramului ascendent al mandibulei, boltă
palatină ogivală şi despicătură palatină.
La nivel dentar apar gingivitele
acute şi cariile dentare printr-o igienă
deficitară.
Sindromul Patau sau trisomia 13 -
15 se datorează cromozomului al treilea la
perechea 13 - 15 şi determină apariŃia
unei hipoplazii în dezvoltarea regiunii
nazo-septo-etmoidală.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin frunte teşită,
rădăcina nasului turtită, anoftalmie,
colobomă şi ciclozie.
84
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie maxilară şi despicături labio-
palatine.
Sindromul Klinefelter sau
sindromul XXY, numit şi hipogonadism
hipergonadotrofic, se datorează unui
cromozom X în plus (prin supradozaj).
Este o disgenezie testiculară,
caracterizată printr-o creştere somatică în
exces (gigantism eunucoidal).
La nivel scheletal apare prognaŃia
mandibulară adevărată datorată creşterii
excesive a cartilajului condilian.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală, supraocluzia
frontală şi ocluzia mezializată.
Sindromul Turner sau sindromul
45X se datorează lipsei unui cromozom X
(prin deleŃiune). Este o disgenezie
ovariană, caracterizată printr-o hipoplazie
osoasă la nivelul clivus-ului bazei
craniului, a ramurilor mandibulare
(orizontale şi verticale).
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies rotund,
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
hipertelorism (ochi situaŃi la distanŃă) şi
pterigium coli (gât palmat prin tulburări de
dezvoltare a fasciculelor musculare).
La nivel scheletal apare retrognaŃia
mandibulară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
deschisă şi ocluzia distalizată.
La nivel dentar apar anomaliile
dentare de număr, formă şi poziŃie şi boala
periodontală.
Sindromul Apert-Crouzon este o
disostoză craniană şi se caracterizează
prin acrocefalie (craniu în turn), datorită
obliterării precoce a sistemului sutural
coronar, exoftalmie, strabism divergent,
nas de papagal şi sindactilie.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies aplatizat,
frunte bombată, treaptă labială inversată şi
hipertelorism.
La nivel scheletal apare o
retrognaŃie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală şi un aspect de
falsă prognaŃie mandibulară.
La nivel dentar apar înghesuirile
dentare, erupŃie dentară întârziată şi
întârzieri în dezvoltarea germenilor
dentari.
Sindromul Godenhard-
Franceschetti numit şi disostoza
mandibulo-facială, se caracterizează prin
obliterare precoce a sistemului sutural
mandibular şi a elementelor primului arc
branhial, coloboma pleoapelor, malformaŃii
ale pavilionului urechii, oligodactilie,
sinostoze radio-cubitale şi vertebrale.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies asimetric,
macrostomie (bot de peşte), fantă labială
asimetrică, hipodezvoltarea oaselor
malare şi profil de pasăre (absenŃa
unghiului nazo-frontal).
La nivel scheletal apare o
laterognaŃie mandibulară prin deficit de
dezvoltare.
La nivel dentar apar malpoziŃiile
dentare şi incluziile dentare.
Disostoza cleido-craniană se
caracterizează prin brahicefalie, fiind
afectată dezvoltarea planum-ului bazei
craniului, iar clavicula este absentă.
85
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală şi un aspect de
falsă prognaŃie mandibulară.
La nivel dentar apar dinŃii
supranumerari, erupŃia dentară întârziată
şi întârzieri în exfolierea dinŃilor temporari.
Sindromul Pierre-Robin se
caracterizează prin distrofie osteo-
musculară, microcefalie, defecte ale rahis-
ului, a degetelor, defecte cardiace, de ochi
şi de urechi.
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin facies cu aspect de
gură de delfin şi profil de pasăre.
La nivel scheletal apare o micro-
retrognaŃie mandibulară şi despicături
palatine.
La nivel ocluzal apare inocluzia
sagitală.
La nivelul părŃilor moi apare
glosoptoză.
Acondroplazia Parrot este o
condrodistrofie care se caracterizează prin
hipoplazii la nivelul creşterii encondrală
(planum-ul bazei craniului).
La nivel scheletal apare o
micrognaŃie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală şi un aspect de
falsă prognaŃie mandibulară cu inocluzie
verticală.
La nivel dentar apare erupŃia
dentară întârziată.
La nivelul părŃilor moi apare
macroglosia.
Sindromul Marquio numit şi
disostoza encondrală metafizară, este
caracterizată din punct de vedere dento-
maxilo-facial prin prognaŃie mandibulară
gravă.
Sindromul Ellis van Creveld este
o disostoză encondrală metafizară şi o
condroectodermodisplazie.
La nivel scheletal apare o
micrognaŃie maxilară.
La nivel ocluzal apare ocluzia
inversă frontală sau totală, un aspect de
falsă prognaŃie mandibulară şi inocluzia
verticală.
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
La nivel dentar apar anomaliile
dentare de număr (anodonŃii), formă şi
poziŃie.
Sindromul Marfan este
caracterizat prin arahnodactilie, schelet
gracil, musculatura şi Ńesutul adipos slab
reprezentat.
La nivel scheletal apare o
îngustare cranio-facială puternică, boltă
palatină ogivală şi compresiunea de
maxilar.
La nivel dentar apare erupŃia
dentară întârziată.
Osteopetroza Albers-Schönberg
numită şi maladia oaselor de marmură, se
caracterizează prin osteoscleroză cu
deformarea gravă a membrelor.
A. Hormonul de creştere
hipofizar sau hormonul somatotrop (STH)
este secretat de adenohipofiză şi reglează
creşterea desmală şi encondrală.
HipersecreŃia de STH se
manifestă diferit, în funcŃie de vârsta la
care se produce tulburarea.
La copil apare gigantismul,
caracterizat printr-o creştere somatică
exagerată şi o pubertate precoce, cu
consecinŃe asupra dezvoltării aparatului
dento-maxilar. Facies-ul este mărit în
ansamblu, apare o hipertrofie nazală, o
dezvoltare a spinei nazale în sus, o
dezvoltare a sinusurilor cranio-faciale
(pneumatizare facială) şi un profil concav.
La nivel scheletal apare o dezvoltare a
osului incisiv şi o macrognaŃie
86
Tabloul clinic dento-maxilo-facial
este caracterizat prin prognaŃie
mandibulară.
FACTORII ENDOCRINI
Glandele endocrine influenŃează şi
modelează programul genetic de creştere
şi dezvoltare somatică, prin secreŃia
hormonilor săi, în funcŃie de condiŃiile
mediului extern şi sub coordonarea
sistemului nervos central. Glandele
endocrine acŃionează corelativ şi
antagonic între ele, având influenŃă şi
asupra creşterii şi dezvoltării aparatului
dento-maxilar, stimulând sau inhibând
sistemele componente. Tulburările
activităŃii endocrine se manifestă prin
hiperfuncŃie sau hipofuncŃie, producând
modificări la nivelul creşterii şi dezvoltării
oaselor, dinŃilor, mucoasei orale, etc.
mandibulară (prognaŃie mandibulară
adevărată, progenie). La nivel ocluzal
apare ocluzia inversă frontală sau totală şi
ocluzia mezializată. La nivel dentar apare
erupŃia dentară accelerată, spaŃieri
dentare (treme şi diasteme) şi proalveolo-
donŃia inferioară. La nivelul părŃilor moi
apare macroglosia (figura 21).
Postpubertar apare sindromul
Simonds care se caracterizează prin
tulburări circulatorii şi caşexie hipofizară,
cu consecinŃe asupra dezvoltării aparatului
dento-maxilar. Facies-ul este îmbătrânit,
cu pielea zbârcită datorită tulburărilor
circulatorii. La nivel scheletal apar
demineralizările osoase. La nivel dentar
apar periodontoze şi pierderea precoce a
dinŃilor.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
La adult apare acromegalia cu
îngroşarea oaselor extremităŃilor şi ale
feŃei. ConsecinŃele asupra dezvoltării
HiposecreŃia de STH se manifestă
diferit, în funcŃie de vârsta la care se
produce tulburarea.
Prepubertar apare nanismul
hipofizar caracterizat prin hipotrofie
staturală, bine proporŃionat (piticism) şi cu
dezvoltare intelectuală normală. La nivel
scheletal apare o micro-retrognaŃie
maxilară şi mandibulară (cu fenomene de
scleroză) şi o hipodezvoltare sinuzală. La
nivel alveolar apare o înghesuire dento-
alveolară cu dinŃi de volum normal şi
arcade alveolare mici. La nivel dentar
apare erupŃia dentară întârziată, incluziile
dentare şi taurodonŃia (apexul rădăcinilor
dinŃilor temporari rămâne larg deschis)
(figura 22).
B. Hormonii tiroidieni (tiroxina,
triiodotironina) reglează procesele
oxidative celulare.
87
aparatului dento-maxilar se manifestă
identic ca la copil.
HipersecreŃia lor cauzată de
prezenŃa adenomului tiroidian, determină
tireotoxicoza cu consecinŃe asupra
dezvoltării aparatului dento-maxilar. La
nivel scheletal apare osteoporoza
alveolară şi este contraindicat tratamentul
ortodontic. La nivel dentar apare erupŃia
dentară accelerată prin tulburări de
resorbŃie osoasă a rădăcinii dinŃilor
temporari, rădăcinile dentare sunt scurte şi
în baionetă, apar cariile dentare în
explozie şi periodontopatia.
HiposecreŃia hormonilor tiroidieni
poate fi: primară (la copil), secundară sau
terŃiară (la adult).
La nou-născut apare mixedemul
congenital.
La copil şi adolescent apare
deficienŃa mintală endemică, retardare
psihomotorie, nanism dismorfic cu
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

bradischelia segmentului inferior al mandibulară determinată de macroglosie

corpus-ului, iar întârzierea mintală variază
cu severe forme de cretinism
mixedematos. Facies-ul este inexpresiv,
stupid, cu aspect de lună plină
(mixedematos). La nivel scheletal apare o
hipodezvoltare a maxilarelor datorită
întârzierii depunerilor de calciu în oase şi
dinŃi şi o hipodezvoltare a sinusurilor
frontale. La nivel ocluzal apare o prognaŃie
şi ocluzie deschisă frontală. La nivel
dentar apare erupŃia dentară întârziată
datorită întârzierii formării germenilor
dentari, anomalii dentare de număr,
poziŃie, formă şi structură, resorbŃii
anormale ale rădăcinilor dinŃilor temporari
şi înghesuire dentară. La nivelul părŃilor
moi apare macroglosia.

C. Parathormonul (PTH) este mandibulară. La nivel ocluzal apare

secretat de glandele paratiroide şi are rol ocluzia deschisă. La nivel dentar apar
în menŃinerea echilibrului fosfo-calcic spaŃierile dentare şi mobilitatea dentară
plasmatic. prin pierderea corticalei osoase şi
HipersecreŃia lui cauzată de resorbŃia proceselor alveolare.
prezenŃa adenomului paratiroidian,
determină la copil maladia D. Hormonul timic are rol în
Recklinghausen (osteită fibro-chistică), depunerea calciului în os, influenŃând
manifestată prin decalcifiere chistică creşterea encondrală şi desmală a
generalizată cu consecinŃe asupra scheletului, în primii ani de viaŃă (0 - 6
dezvoltării aparatului dento-maxilar. La ani).
nivel scheletal, oasele maxilare sunt moi şi HipersecreŃia lui are efecte asupra
se deformează şi poate apare prognaŃia sistemului limfatic, manifestându-se prin

88
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

hiperplazii amigdaliene. Poate apare minerale asigură o creştere normală a

respiraŃia orală, retrognaŃia mandibulară, organismului şi a aparatului dento-maxilar.
proalveolia superioară, inocluzia sagitală AbsenŃa sau excesul aportului unuia dintre
şi gingivitele. aceste nutrimente pot determina dereglări
HipofuncŃia hormonului timic cu manifestări şi la nivelul aparatului
determină întârzieri în dezvoltarea dento-maxilar.
somatică, iar la nivelul dezvoltării Tipul de alimentaŃie a nou-
aparatului dento-maxilar apar întârzieri în născutului influenŃează dezvoltarea
erupŃia dentară. aparatului dento-maxilar. Astfel, suptul la
sânul mamei asigură:
E. Hormonii gonadelor sau - aportul cantitativ şi calitativ prin laptele
hormonii sexuali au rol în dezvoltarea matern;
caracterelor sexuale primare şi secundare. - oboseala sugarul şi asigurarea orelor de
somn;
HipersecreŃia hormonilor - propulsia mandibulei, realizându-se
androgeni se manifestă prin pubertate prima mezializare a mandibulei;
precoce, hipotrofie staturală (prin - vidul din cavitatea orală care
închiderea precoce a cartilagiilor de favorizează circulaŃia sanguină locală;
creştere), micrognaŃie maxilară, înghesuire - echilibrarea grupelor musculare;
dento-maxilară şi erupŃie dentară precoce. - stimularea creşterii suturii incisivo-
canine;
Hipogonadismul se datorează - protecŃia afectivă;
hiposecreŃiei hormonilor androgeni. Se - profilaxia obiceiurilor vicioase.
manifestă prepubertar prin gigantism AlimentaŃia artificială a nou-
eunucoidal (prin întârzierea închiderii născutului determină:
centrelor de creştere), hiperleptoprosopie, - un travaliu muscular scăzut;
maxilare proeminente, prognaŃie - secreŃie salivară scăzută;
mandibulară, înghesuire dento-maxilară - dezechilibre musculare oro-faciale;
tranzitorie, erupŃie dentară întârziată şi - retrognaŃia mandibulară;
anomalii dentare de poziŃie şi sediu. - hipodezvoltarea transversală şi sagitală
a arcadelor alveolare
HipersecreŃia hormonilor - predispoziŃie pentru practicarea
estrogeni se manifestă prin pubertate obiceiurilor vicioase.
precoce, iar la nivelul dezvoltării aparatului Modul în care se face alimentaŃia
dento-maxilar apare erupŃia dentară prin masticaŃie diferă la omul modern de
precoce. cel primitiv. Astfel, prin rafinarea
alimentelor, a fierberii, a pasteurizării, a
FACTORII METABOLICI apărut supraocluzia incisivo-canină care
determină:
AsimilaŃia şi dezasimilaŃia - înghesuirea dento-maxilară superioară
reprezintă un lanŃ de reacŃii biochimice produsă prin acŃiunea muşchiului
prin care se produce sinteza de proteine şi orbicularis oris asupra arcadei
energia necesară funcŃiilor organismului. superioare protrudate, cauzată de
ReacŃiile biochimice sunt coordonate de curbura mică a arcadei inferioare;
AND şi ARN, iar reglarea metabolismului - bruxism, cu abrazii dentare şi cu
este asigurată de sistemul endocrin. evoluŃie spre sindromul algo-
Prin alimentaŃie se asigură aportul disfuncŃional;
de nutrimente necesare organismului, care - absenŃa atriŃiei, care produce
variază cu vârsta, sexul, starea de distalizarea mandibulei, tulburări de
sănătate sau de boală, tipul regional sau dinamică mandibulară şi apariŃia
constituŃional. Tulburările de nutriŃie interferenŃelor ocluzale;
(masticaŃie, digestie, absorbŃie, transport) - deficitul de spaŃiu posterior (pentru
determină tulburări în dezvoltarea erupŃia molarilor doi şi trei permanenŃi),
generală şi dento-facială. Aportul de care produce înghesuirea frontală
proteine, glucide, lipide, vitamine şi săruri terŃiară.

89
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
Bolile metabolice trebuie depistate
prin anamneză medicală la prima vizită a
pacientului în cabinetul de ortodonŃie,
pentru că unele reprezintă contraindicaŃii
ale tratamentului ortodontic. Rahitismul
copilului afectează grav dezvoltarea
scheletală, maxilară şi dento-alveolară şi
este responsabil de malocluzia clasa a II-a
Angle cu ocluzie deschisă scheletală.
FACTORII DISFUNCłIONALI
Factorii funcŃionali (musculari,
respiraŃia, deglutiŃia, masticaŃia, fonaŃia)
asigură o dezvoltare armonioasă a
aparatului dento-maxilar. DisfuncŃiile şi
obiceiurile vicioase determină dezechilibre
între activitatea musculară anormală şi
dezvoltarea scheletului sau a sistemului
dento-alveolar, determinând apariŃia
anomaliilor dento-maxilare.
A. FuncŃia respiratorie pe lângă
rolul vital pe care îl are, asigură
dezvoltarea normală a maxilarelor. La
naştere, primul Ńipăt reprezintă prima
inspiraŃie, care produce ruperea
mezenchimală pulmonară. RespiraŃia este
un reflex necondiŃionat. Reglarea funcŃiei
respiratorii se face prin centrul respirator
bulbar. RespiraŃia normală este cea
nazală. RespiraŃia orală este considerată
normală în perioada de nou-născut, sugar
sau în efortul fizic (la sportivi). În repaus,
respiraŃia orală este considerată obicei
vicios (fără cauze anatomice) sau
disfuncŃie (de cauze obstructive sau
restrictive).
Cauzele disfuncŃiei respiratorii
sunt:
- obstructive – la nivelul căilor aeriene
superioare (vegetaŃii adenoide, deviaŃie
de sept) sau inferioare (bronşita acută,
astmul bronşic);
- restrictive (cifoscolioza, obezitatea).
RespiraŃia orală are influenŃe
negative asupra dezvoltării aparatului
dento-maxilar, care se datorează
dezechilibrului dintre musculatura
intraorală şi extraorală (dispariŃia triplei
închideri orale).
Clinic, respiratorul oral (figura 23)
prezintă următoarele semne:
• facial:
90
- facies adenoidian;
- obrajii aplatizaŃi – presiune scăzută în
sinusuri;
- fantă labială deschisă;
- buză superioară hipotonă;
- buza inferioară situată în spatele
incisivilor superiori.
• oral:
- boltă palatină înaltă – prin acŃiunea
directă a aerului asupra ei;
- îngustarea maxilarelor – prin presiunea
scăzută din sinusurile maxilare,
presiunea grupelor musculare extraorale
- maseteri, buccinatori);
- prodonŃie superioară – cavitate orală
deschisă, ineficienŃa buzei superioare,
deglutiŃie protruzivă;
- meziopoziŃia dinŃilor laterali superiori;
- retrodonŃie inferioară – arcadă inferioară
în formă de trapez;
- extruzia incisivilor inferiori în contact cu
mucoasa bolŃii palatine – antagoniştii
sunt vestibularizaŃi sau orizontalizaŃi;
- distalizarea mandibulei – cavitate orală
deschisă, mandibulă coborâtă, extensia
capului;
- sindrom lingual protruziv anterior;
- accentuarea curbei Spee;
- ocluzie distalizată;
- inocluzie sagitală pozitivă;
- ocluzie deschisă frontală.
B. FuncŃia de deglutiŃie este o
funcŃie vitală şi un act funcŃional prin care
conŃinutul oral este propulsat spre faringe
şi stomac. În perioada de sugar, deglutiŃia
se face prin aspirare orală şi deglutiŃie
faringiană, iar după 10 luni deglutiŃia de
realizează prin mişcări complexe oro-
linguo-mandibulare. Fazele deglutiŃiei
umane sunt următoarele: faza orală,
faringiană, esofagiană şi cardică. Reglarea
deglutiŃiei involuntare se face la nivelul
nucleului fascicular solitar din bulbul
rahidian, iar reglarea deglutiŃiei voluntare
se face la nivelul centrilor corticali din
circumvoluŃia precentrală frontală. În
timpul deglutiŃiei orale are loc contracŃia
unor grupe musculare masticatorii, faciale
şi linguale prin care bolul alimentar este
trimis către faringe. Dacă deglutiŃia nu se
realizează corect, se produce un
dezechilibru antagonic muscular,
generator de anomalii dento-maxilare.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Cauzele deglutiŃiei atipice pot fi
determinate de:
- nematurizarea căilor senzitivo-motorii,
cu prelungirea etapei de deglutiŃie
infantilă;
- obiceiul vicios înscris ca reflex
condiŃionat (sugerea degetului);
- tulburările rino-faringiene (amigdalită
hipertrofică);
- macroglosie;
- anchiloglosie (fren lingual scurt);
- fenomenul de adaptare la o anomalie
dento-maxilară;
DeglutiŃia infantilă este normală
la nou-născut şi la sugar (0 - 6 luni). În
timpul actului suptului, limba este
interpusă între arcadele maxilare care sunt
depărtate. În zona laterală, musculatura
obrajilor şi mucoasa jugală este interpusă
între arcadele maxilare, iar buzele asigură
închiderea etanşă a cavităŃii orale.
DeglutiŃia are lor cu contracŃia puternică a
musculaturii feŃei (buzelor şi a obrajilor),
iar direcŃia forŃelor de acŃiune este în sens
antero-posterior.
DeglutiŃia de tranziŃie este
normală între 6 luni şi 2 ani, odată cu
91
- trecerea unui timp lung între permutarea
dinŃilor frontali temporari şi cei
permanenŃi.
DeglutiŃia poate fi normală
(deglutiŃie infantilă, deglutiŃie de tranziŃie,
deglutiŃie de tip adult) sau atipică
(deglutiŃie protruzivă anterioară incompletă
sau simplă, deglutiŃie protruzivă anterioară
completă sau complexă, deglutiŃie
sublinguală, deglutiŃie palatală, deglutiŃie
unilaterală şi deglutiŃie bilaterală).
apariŃia primilor dinŃi temporari şi cu
diversificarea alimentaŃiei. ErupŃia
incisivilor temporari determină retragerea
limbii dintre arcade în timpul deglutiŃiei,
fiind plasată în spatele dinŃilor. În zona
laterală, limba este interpusă între arcade
(nu există dinŃi) pentru a fixa mandibula în
timpul deglutiŃiei, prin contracŃia muşchilor
ridicători ai mandibulei. ErupŃia caninilor şi
molarilor temporari determină cuprinderea
limbii în interiorul arcadelor în timpul
deglutiŃiei.
DeglutiŃia de tip adult este
normală după vârsta de 2 - 3 ani şi pe tot
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
parcursul vieŃii. Vârful limbii presează pe
¼ anterioară a bolŃii palatine şi în ⅓
gingivală a incisivilor superiori, mijlocul
limbii se găseşte în ⅓ anterioară a bolŃii
palatine. În zona laterală marginile limbii
sunt la nivelul coletului dinŃilor laterali
superiori, iar limba se deplasează
posterior, făcând un unghi de 45° cu bolta
palatină. Limba atinge limita dintre palatul
DeglutiŃia anterioară simplă
(sindromul lingual protruziv anterior
incomplet) este o deglutiŃie atipică,
întâlnită după vârsta de 2 ani. Vârful limbii
se plasează pe incisivii superiori. Limba
are efect de împingere a incisivilor
superiori, determinând prodonŃia
superioară. Astfel, apare dezechilibrul
grupelor musculare antagoniste: hipotonia
muşchilor maseteri, hipotonia orbicularului
buzei superioare şi hipotonia muşchiului
mentalis. Acest tip de deglutiŃie conduce
evolutiv spre o malocluzie clasa a II-a
Angle diviziunea 1 (figura 24).
DeglutiŃia anterioară complexă
(sindromul lingual protruziv anterior
complet) este o deglutiŃie atipică, întâlnită
după vârsta de 2 ani. Vârful limbii se
plasează între incisivii superiori şi inferiori.
Limba are efect de frânare asupra
frontalilor în erupŃie, determinând ocluzia
deschisă frontală. Astfel, apare
dezechilibru grupelor musculare
92
dur şi palatul moale, apoi se deplasează în
sus şi înapoi pentru separarea de
cavitatea nazală. PorŃiunea posterioară a
limbii este paralelă cu faringele, deglutiŃia
se realizează prin contracŃia muşchilor
masticatori şi ai limbii (fără contracŃia
muşchilor feŃei), iar direcŃia de acŃiune a
forŃelor este postero-anterioară.
antagoniste: hipotonia muşchilor maseteri,
hipotonia orbicularului buzei superioare şi
hipertonia muşchiului mentalis. Acest tip
de deglutiŃie conduce evolutiv spre o
ocluzie deschisă frontală prin infraalveolo-
donŃie frontală (figura 24).
DeglutiŃia sublinguală este o
deglutiŃie atipică, întâlnită după vârsta de 2
ani. Vârful limbii se plasează pe incisivii
inferiori. Limba are efect de împingere
asupra incisivilor inferiori, determinând
prodonŃia inferioară. Astfel apare
dezechilibru grupelor musculare
antagoniste: hipertonia orbicularului buzei
superioare şi hipertonia muşchilor
coborâtori. Acest tip de deglutiŃie conduce
evolutiv spre o malocluzie clasa a III-a
Angle (prognaŃie mandibulară adevărată)
(figura 24).
DeglutiŃia palatală este o
deglutiŃie atipică, întâlnită după vârsta de 2
ani. Vârful limbii ia contact numai cu ⅓
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
anterioară a bolŃii palatine. Limba nu mai
are nici un efect asupra incisivilor
superiori, determinând retrodonŃia
superioară. Astfel, apare dezechilibru
grupelor musculare antagoniste: hipertonia
orbicularului buzei superioare şi hipertonia
muşchilor temporari. Acest tip de deglutiŃie
conduce evolutiv spre o malocluzie clasa a
II- a Angle diviziunea 2 cu ocluzie adâncă
acoperită.
DeglutiŃia unilaterală este o
deglutiŃie atipică, întâlnită rar. Vârful limbii
se plasează între dinŃii laterali pe o singură
parte. Limba are efect de frânare asupra
dinŃilor în erupŃie, determinând ocluzia
deschisă laterală. Apare dezechilibru
grupelor musculare simetrice (hipotonia
muşchilor maseteri pe partea în care se
realizează deglutiŃia atipică). Acest tip de
deglutiŃie conduce evolutiv spre o ocluzie
deschisă laterală (figura 24).
DeglutiŃia bilaterală este o
deglutiŃie atipică, întâlnită rar. Marginile
limbii se plasează între dinŃii laterali pe
ambele părŃi. Limba are efect de frânare
asupra dinŃilor în erupŃie, determinând
ocluzia deschisă bilaterală. Apare
dezechilibru grupelor musculare (hipotonia
muşchilor maseteri). Acest tip de deglutiŃie
conduce evolutiv spre o ocluzie deschisă
bilaterală.
C. FuncŃia de masticaŃie este o
funcŃie vitală prin care alimentele
consistente introduse în cavitatea orală
suferă un proces de fărâmiŃare mecanică.
MasticaŃia se realizează prin mişcările
mandibulei, la care participă muşchii
ridicători ai mandibulei (muşchii temporali
şi maseteri), muşchii coborâtori ai
mandibulei (muşchii suprahioidieni şi
subhioidieni) şi muşchii propulsori şi
diductori ai mandibulei (muşchii
pterigoidieni interni şi externi). La procesul
masticator iau parte incisivii cu rol de
tăiere, caninii în sfâşiere, premolarii şi
molarii în măcinarea alimentelor. Limba
este responsabilă de formarea bolului
alimentar şi de împingerea acestuia spre
faza de deglutiŃie.
Procesul de masticaŃie este parŃial
un act reflex (reglat de nucleul masticator
93
din punte) şi parŃial un act voluntar (reglat
de circumvoluŃia precentrală frontală).
MasticaŃia are un rol important în
dezvoltarea aparatului dento-maxilar
asigurând o nutriŃie bună a părŃilor moi şi a
inserŃiilor musculare. MasticaŃia
stimulează centrii osteogenetici, sistemul
sutural perimaxilar, cartilagiile de creştere,
arhitectura alveolară şi maxilară, secreŃia
salivară, menŃine pH-ului alcalin al cavităŃii
orale, reface stratului bazal al mucoasei
gingivale, asigură atriŃia cuspidiană şi are
rol sedativ pentru copii. ForŃele
masticatorii prin componentele lor de
descompunere, au tendinŃa de a mezializa
dinŃii posteriori şi de a vestibulariza dinŃii
anteriori. Aceste forŃe sunt neutralizate de
grupele musculare periorale (muşchii
orbicularis oris, buccinatori, constrictorul
superior al faringelui, ligamentul pterigo-
mandibular).
MasticaŃia leneşă provoacă o
hipotonie a muşchilor masticatori, care
duce la o hipodezvoltare a mandibulei.
Hipotonia muşchilor pterigoidieni externi
este un factor cauzal al ocluziei distalizate.
Dacă atriŃia dinŃilor temporari nu are loc în
perioada 4 - 6 ani, mandibulara nu
realizează a doua mezializare. Astfel,
apare supraocluzia frontală a dinŃilor
temporari care este preluată de dinŃii
permanenŃi. Prin conducŃia excentrică a
mandibulei de către caninii temporari
neatriŃionaŃi apare pseudoprognaŃia
mandibulară sau laterodeviaŃia
mandibulară.
Bruxismul (scrâşnitul dinŃilor)
apare ca o consecinŃă a hiperexcitabilităŃii
centrilor corticali motori sau a căilor
descendente, determinate de supraocluzia
incisivă.
Lipsa de atriŃie cuspidiană
determină apariŃia interferenŃelor ocluzale,
care determină instabilitatea ocluzală.
Aceasta are efecte tardive asupra apariŃiei
periodontopatiei adultului şi a disfuncŃiei
articulaŃiei temporo-mandibulare.
O masticaŃie necorespunzătoare
determină înghesuirea incisivă printr-o
distanŃă intercanină care rămâne mică.
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
MasticaŃia unilaterală determină o
asimetrie a contracŃiei muşchilor
masticatori, prin apariŃia oboselii
musculare a părŃii preferate, care apare
clinic sub forma unei asimetrii faciale.
D. FuncŃia de fonaŃie este o
funcŃie de relaŃie psiho-socială, care se
dezvoltă progresiv în timpul vieŃii
postnatale. Emiterea fonemelor (vocale şi
consoane) se realizează prin mai mulŃi
timpi: implozie (acumulare în plămâni de
aer inspirat), compresie (aerul expirat
trece prin laringe şi vibrează corzile vocale
superioare), explozie (vibrarea corzilor
vocale inferioare). Calitatea pronunŃiei
fonemelor este condiŃionată de integritatea
aparatului dento-maxilar, de echilibrul
antagonic al musculaturii labio-genio-
palato-laringiană şi de gradul de
dezvoltare psihică.
Tulburările de fonaŃie pot declanşa
într-un timp îndelungat anomalii dento-
maxilare sau prezenŃa anomaliilor dento-
maxilare pot produce tulburări de vorbire.
În general, tulburările de fonaŃie se
datorează unui comportament lingual
anormal în timpul vorbirii.
Dislalia este o tulburare de
articulaŃie, prin care nu se pot pronunŃa
anumite foneme (betacism, capacism,
deltacism, rotacism). Apare în ocluzia
deschisă frontală, prognaŃia mandibulară
sau retrognaŃia mandibulară gravă.
Paradislalia este o tulburare de
articulaŃie, prin care se pronunŃă foneme
în locul altora ("F" cu "V", "R" cu "L").
Apare în ocluzia adâncă.
Rinolalia este vorbirea nazonată.
Poate fi o rinolalie deschisă (există o
comunicare nas-gură prin despicătură
palatină) sau închisă (în sindromul
adenoidian).
Sigmatismul este o asociere a
fonemelor cu şuierături, care pot fi
interdentale, labio-dentare, adentale sau
stridens. Apare în prezenŃa diastemei
interincisive superioare, prognaŃiei
mandibulare sau a retrognaŃiei
mandibulare grave.
94
E. Obiceiurile vicioase sunt
gesturi însuşite spontan, practicate de
copii o perioadă lungă de timp. La nivelul
aparatului dento-maxilar obiceiurile
vicioase produc dezechilibre musculare. În
funcŃie de direcŃia forŃelor, se produc
deplasări ale dinŃilor, care duc la apariŃia
malocluziei. Ele devin reflexe condiŃionate
şi sunt considerate parafuncŃii.
Obiceiurile vicioase sunt stimuli
sau frâne pentru creşterea maxilarelor şi
acestea pot fi: obiceiuri vicioase de sugere
a degetului, a limbii, a buzei, a suzetei, de
interpoziŃie între dinŃi a obiectelor sau a
părŃilor moi, de muşcare a unghiilor, de
roadere a creionului sau a radierei, ticuri
faciale (de propulsie a mandibulei) sau
atitudini posturale anormale ale capului
(hiperflexie, hiperextensie).
Obiceiul vicios de sugere este
cel mai nociv pentru dezvoltarea normală
a aparatului dento-maxilar. Studiile
recente de specialitate afirmă că acest
obicei vicios de sugere este practicat
devreme, încă din viaŃa intrauterină.
Cauzele postnatale ale apariŃiei acestui
obicei vicios sunt diferite: alimentaŃia
artificială a sugarului, eliberarea de
tensiuni nervoase, fenomenul foamei,
satisfacŃia instinctului de sugere, neliniştea
şi frustrarea. În mod normal se acceptă
acest obicei până în jurul vârstei de 3 – 4
ani, timp în care nu apar modificări
structurale ale aparatului dento-maxilar.
Sugerea degetului poate provoca
anomalia dento-maxilară, iar gravitatea ei
depinde de intensitatea, frecvenŃa, durata
sugerii, degetul supt şi poziŃia degetului
supt.
Sugerea policelui produce
proalveolo-donŃie superioară, boltă
palatină adâncă, retroalveolo-donŃie
inferioară, intruzia incisivilor inferiori,
endoalveolie, inocluzie sagitală pozitivă şi
retrognaŃia mandibulară.
Sugerea index-ului şi a medius-ului
cu sprijin pe incisivii inferiori (acŃiune ca un
cârlig), produce prodonŃie inferioară,
retrodonŃie superioară, intruzia incisivilor
inferiori şi ocluzie deschisă frontală.
Sugerea index-ului sau a
auricularului în poziŃie laterală, produce
laterodeviaŃia mandibulară.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Obiceiul vicios de interpoziŃie
sau de muşcare a buzei superioare
produce prodonŃie inferioară şi retrodonŃie
superioară.
Obiceiul vicios de interpoziŃie,
muşcare sau de succiune a buzei
inferioare produce prodonŃie superioară,
retrodonŃie inferioară, supraocluzie în zona
frontală şi inocluzie sagitală pozitivă sau
ocluzie deschisă frontală.
Obiceiul vicios de interpoziŃie a
limbii produce intruzia grupului dentar,
ocluzie deschisă frontală sau laterală,
endoalveolie, boltă palatină adâncă şi
laterodeviaŃie mandibulară.
Obiceiul vicios de interpoziŃie a
obrajilor între părŃile laterale dentare,
produce ocluzie deschisă bilaterală,
modificări ale mucoasei jugale,
supraocluzie frontală accentuată şi ocluzii
inverse laterale.
Obiceiul vicios de roadere a
obiectelor este întâlnit mai ales la şcolari şi
poate determina în timpul erupŃiei dentare
anomalii de poziŃie, iar după erupŃia
dinŃilor poate determina deviaŃii
mandibulare.
Ticul de propulsie al mandibulei
poate duce la instalarea ocluziei inverse
frontale şi a prognatismului mandibular.
Atitudinile posturale anormale ale
capului din timpul somnului sau în stare de
veghe a copilului pot produce anomalii
dento-maxilare.
Dormitul în decubit dorsal, cu capul
în hiperflexie (cu perne mari sau mai
multe) determină apariŃia ocluziei
mezializate. Dormitul în decubit dorsal, cu
capul în hiperextensie (fără pernă) sau în
decubit ventral (pe burtă) determină
apariŃia ocluziei distalizate. Dormitul în
decubit lateral sau pe braŃul părinŃilor sau
cu pumnul sub obraz determină apariŃia
asimetriei faciale.
Sprijinirea capului în una din mâini
pe menton, determină apariŃia retropoziŃiei
mandibulare. Sprijinirea degetului pe
regiunea labială, determină apariŃia
biretroalveolo-donŃiei. Sprijinirea degetului
pe zona inferioară a feŃei, determină
apariŃia laterodeviaŃiei mandibulare.
95
Purtarea ghiozdanului într-o
singură mână, determină apariŃia scoliozei
cervicale şi a asimetriei faciale. Atitudinea
posturală cifotică poate determina apariŃia
prognaŃiei.
FACTORII LOCALI
Perturbările dinŃilor sau a
mucoaselor reprezintă un factor
semnificativ în producerea anomaliilor
dento-maxilare şi pot fi provocate de caria
dentară a dinŃilor temporari, de pierderea
prematură a dinŃilor temporari, de
traumatismele dinŃilor temporari, de
perturbarea timpului de exfoliere a dinŃilor
temporari cu prelungirea retenŃiei pe
arcade, de anchiloza dinŃilor temporari, de
modificări ale secvenŃei de erupŃie a
dinŃilor definitivi, de anomaliile dentare
izolate (număr, volum, formă), de
tulburările Ńesuturilor moi (fren, cicatrice,
tumori) şi de interferenŃele ocluzale (canini
temporari neatriŃionaŃi, restaurări dentare
incorecte).
A. Caria dentară poate produce
malocluzii localizate prin pierderea
prematură a dinŃilor temporari şi a
migrărilor dentare. Caria aproximală la
dinŃii laterali temporari determină scurtarea
arcadei dentare şi pierderea spaŃiului
necesar erupŃiei grupului canin-premolar.
Caria ocluzală la dinŃii laterali temporari
determină prăbuşirea ocluziei (ocluzie
adâncă) şi tulburări verticale ocluzale prin
egresia dinŃilor.
B. Pierderea prematură a dinŃilor
temporari prin extracŃie, înainte ca
succesorul său să fie dezvoltat suficient
pentru a-i lua locul, produce întârzierea
erupŃiei dintelui permanent, prin formarea
de os deasupra dintelui definitiv, scurtarea
arcadei dentare prin migrări meziale în
spaŃiile edentate, egresia dinŃilor
antagonişti, denivelarea planului de
ocluzie, pierderea spaŃiului necesar
erupŃiei dinŃilor permanenŃi, apariŃia
înghesuirii dento-alveolare precoce la dinŃii
permanenŃi, apariŃia malpoziŃiilor dentare,
apariŃia angrenajelor inverse şi apariŃia
interferenŃelor ocluzale.
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

C. Traumatismele dinŃilor alveolare, incluzia dintelui permanent,

temporari determină devitalizări ale dinŃilor
temporari şi tulburări de resorbŃie osoasă
a rădăcinilor dinŃilor temporari, care
produc tulburări de erupŃie a dintelui
permanent prin afectarea germenului,
schimbarea drumului normal de erupŃie al
dintelui permanent subiacent, apariŃia
malpoziŃiei dentare şi pierderea
potenŃialului de erupŃie al dintelui
permanent subiacent.
D. Perturbarea timpului de
exfoliere a dinŃilor temporari se datorează
retenŃiei prelungite a dintelui temporar pe
arcadă, peste termenul normal de
exfoliere şi poate fi datorată unei anchiloze
dentare, resorbŃii anormale sau unor
tulburări endocrine. Această situaŃie
determină apariŃia înghesuirii dento-
malpoziŃii dentare sau întârzieri în reglarea
ocluzală. Pierderea timpurie a dintelui
temporar de pe arcadă, prin rizaliză,
înainte de termenul normal de exfoliere,
determină apariŃia înghesuirii dento-
alveolare, prin migrările dentare ulterioare.
E. SecvenŃa de erupŃie a dinŃilor
permanenŃi. SecvenŃa normală de erupŃie
a dinŃilor definitivi asigură dezvoltarea
normală a ocluziei dentare.
Modificările secvenŃei de erupŃie a
dinŃilor definitivi poate determina migrări
dentare, pierderea spaŃiului necesar de
erupŃie, apariŃia înghesuirii dento-
alveolare, apariŃia malpoziŃiilor dentare,
apariŃia angrenajelor inverse sau apariŃia
interferenŃelor ocluzale.

ANEXE

tematică curs Rolul eredităŃii în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare

obiective curs Cunoaşterea transmiterii genetice a caracterelor moştenite care
influenŃează dezvoltarea cranio-facială şi dento-maxilară.
Cunoaşterea bolilor congenitale care afectează dezvoltarea
structurilor cranio-faciale şi dentare.
Cunoaşterea sindroamelor malformative asociate cu anomaliile
dento-maxilare.
cuvinte cheie despicături palatine, trisomii, maladii gonosomiale, disostoze,
condrodistrofii, osteopatii condensate.
schemă curs Factorii etiologici ereditari.
Bolile congenitale.
Sindroame genetice.

tematică curs Rolul factorilor endocrini în etiopatogenia anomaliilor dento-

maxilare
obiective curs Cunoaşterea tulburărilor endocrine care produc modificări la nivelul
creşterii şi dezvoltării oaselor, dinŃilor, mucoasei orale.
cuvinte cheie hormonul somatotrop, tiroxina, triiodotironina, parathormonul, timusul,
hormonii androgeni, hormonii estrogeni.
schemă curs HipersecreŃia şi hiposecreŃia hormonului somatotrop.
HipersecreŃia şi hiposecreŃia hormonilor tiroidieni.
HipersecreŃia parathormonului.
HipersecreŃia şi hiposecreŃia hormonului timic.
HipersecreŃia şi hiposecreŃia hormonilor androgeni.
HipersecreŃia hormonilor estrogeni.

tematică curs Rolul factorilor metabolici în etiopatogenia anomaliilor dento-

maxilare
obiective curs Cunoaşterea tulburărilor de nutriŃie care determină tulburări în

96
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

dezvoltarea generală şi dento-facială.

Cunoaşterea bolilor metabolice care determină tulburări în dezvoltarea
generală şi dento-facială.
Cunoaşterea contraindicaŃiilor tratamentului ortodontic în anumite boli
metabolice.
cuvinte cheie nou-născut, metabolismul, diabetul zaharat, rahitismul,
contraindicaŃiile tratamentului ortodontic.
schemă curs Aportul normal de nutrimente.
AlimentaŃia nou-născutului.
AlimentaŃia modernă.
Bolile metabolice care influenŃează dezvoltarea generală şi dento-
facială.

tematică curs Rolul factorilor loco-regionali şi funcŃionali în etiopatogenia

anomaliilor dento-maxilare
obiective curs Cunoaşterea disfuncŃiilor respiratorii.
Cunoaşterea deglutiŃiilor normale şi atipice.
Cunoaşterea tulburărilor de masticaŃie.
Cunoaşterea obiceiurilor vicioase.
Cunoaşterea factorilor etiologici locali declanşatori ai anomaliilor dento-
maxilare.
cuvinte cheie obiceiuri vicioase, disfuncŃii, respiraŃie orală, deglutiŃii atipice,
dislalia, paradislalia, rinolalia, caria dentară, traumatisme dentare,
erupŃia dentară.
schemă curs DisfuncŃii respiratorii.
DeglutiŃiile normale şi atipice.
Tulburările de masticaŃie.
Tulburările de masticaŃie.
Obiceiuri vicioase.
Factori etiologici locali.

BIBLIOGRAFIE 12. Cocârlă E. OrtodonŃie. Ed. Medicală a U.M.F.

1. Anistoroaei D. OrtodonŃie practică. Intrebări şi
răspunsuri. Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F. Iaşi, 2008.
2. Bălan A, Maxim A. PedodonŃie.Traumatisme
dento-parodontale. Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
3. Bhalajhi SI. Orthodontics. Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
4. Bishara SE. Textbook of orthodontic., W.B.
Saunders Co., 2001.
5. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
6. Bramer W. Edelmetall Dentallegierungen,
DentalMagazin. 134-136, 1992.
7. Bratu E, Grivu O, Voinea C. ErupŃia normală şi
patologică. Ed. Helicon, Timişoara, 1996.
8. Bratu E, Grivu O, Dragomirescu D, Schiller E,.
OrtodonŃie interceptivă. Ed. Helicom, Timişoara,
1999.
9. Bratu E, Glăvan F. Practică pedodontică. ed.a
II-a, Ed. Orizontiru universitare, TimiŃoara, 2005.
10. Bucur A. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-
facială. Ed. Q Med Publishing, 2009.
11. Burlui V, Morăraşu C. Gnatologie. Ed Apollonia,
Iaşi, 2000.
"Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca, 1995.
13. Covic M. Biologie şi genetică umană. Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
14. Cura E. PedodonŃie. Ed. Terra Nostra, Iaşi,
2007.
15. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facial., Ed. Medicală, 2003.
16. Dumitriu H, Dumitriu S. Parodontologie. Ed.
ViaŃa Medicală, Bucureşti, 1997.
17. Enlow DH, Poston WR. Facial Growth. Ed.
W.B. Saunders Co., Philadelphia, 1990.
18. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
19. Firu P, Cojocaru C, IŃcou R. Prevenirea
disarmoniilor dento-alveolo-maxilare la copii. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
20. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
21. Foia l, Toma V. Patologia porodontală în
diabetul juvenil. Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F. Iaşi,
2008.
22. Foia l, Ungureanu D, Toma V, Zlei M, Indrei A,
Haba D, Brănişteanu D. Analysis of oral
expression of the diabetes-periodantal binomial

97
 Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare
relationships in a juvenile population. Rev. Rom.
Medicină de Laborator, 13(4): 39;48, 2008.
23. Fratu AV. Creşterea şi dezvoltarea post-natală
a aparatului dento-maxilar. Ed. Vasiliana ‘98, Iaşi,
2001.
24. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
25. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 1972.
26. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 2000.
27. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques.
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
28. Grager MM, Swain BT. Orthodontics. Current
Principles and Techniques. C. V. Mosby Co.,
1985.
29. Grivu O, Cristoloveanu R, Mecher E.
Stomatologie pediatrică. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975.
30. Grivu O, Podariu A, Băilă A, Pop I. PrevenŃie în
stomatologie. Ed. Mirton, Timişoara, 1995.
31. Ionescu E. Anomalii dentare de număr. Ed.
Cerna, Bucureşti, 2000.
32. Luca R. PedodonŃie. Ed. Cerna, Bucureşti,
2003.
33. Maxim A. Periodontologie Pediatrică. Ghid
clinico-terapeutic. Ed. Sedcom Libris, 2011.
34. MârŃu S, Mocanu C. Parodontologia clinică. Ed.
Appolonia, Iaşi, 2000.
35. MârŃu S, Potârnichie O. Essential of
periodontology. Diagnosis and treatment. Ed.
Appolonia, Iaşi, 2002.
36. MârŃu S, Mocanu C. Ghid de propedeutică
parodontală. Ed. Pim, Iaşi, 2010.
37. Milicescu V. Examenul clinic în ortodonŃie şi
ortopedia dento-facială. Ed. Cerma, Bucureşti,
1996.
38. Milicescu V. Milicescu DI. Creşterea generală şi
cranio-facială în perioada dentiŃiei mixte. Ed.
ViaŃa Medicală, România, Bucureşti, 2001.
39. Millet DT, Welbury R. Clinical problem solvingin
orthodontics and paediatric dentistry. Elsevies,
2005.
40. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
41. Nanda R, Kapila S. Current Therapy in
Orthodontics. Mosby-Elsevier, 2010.
98
42. Pasnicu L. Elemente de genetică în ortodonŃie.
Ed. Corson, Iaşi, 2000.
43. Pasnicu L, Ungureanu O. Controlul genetic al
dezvoltării complexului cranio-facia., Ed. ALFA,
Iaşi, 2006.
44. Păsăreanu M, Maxim A. PedodonŃie. Distrofii
dentare, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
45. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 1986.
46. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
47. Proffit WR, White RPjr, Sarver DM.
Contemporary Treatment of Dentofacial
Deformity. Mosby, 2003.
48. Proffit WR, White RP. Surgical-Orthodontic
Tratment. Mosby Year Book, St. Louis, 1990.
49. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
Diagnosis. Verlag Munchen, 1985.
50. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
OrtodonŃie. Litografia I.M.F. lasi, 1980.
51. Rusu V. Mic dicŃionar medical. Litografia I.M.F.
Iaşi, 1983.
52. Rusu M, Cârlan M, Foia I. Genetică
stomatologic., Ed. ALFA, Iaşi, 2008.
53. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
54. Toma V, Maxim A, Bălan A, Gheba D, Rorarr
DC, Filip F, Foia L. Aspecte parodontale la copii şi
adolescenŃi cu sindrom Down. Rev. Med. Chir.
Soc. Med. Nat. Iaşi, 113:2, suppl., 598;604, 2009.
55. Voinea C, Băilă A, Grivu O. FuncŃia musculară
şi aparatul dento-maxilar. Ed. Mirton, Timişoara,
1996.
56. Zarnea L. PedodonŃie. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993.
57. Zegan G, Hamwi S, Georgescu G.
Electromiografia în anomaliile dento-maxilare.
Semiologie şi diagnostic. Ed. Tehnică, Chişinău,
1998.
58. Zegan G, łopa E. Studiul disfuncŃiilor
respiratorii şi al metodelor de recuperare
mioartrokinetice. Rev. OrtodonŃie şi Ortopedie
Dento-facială, I, 2:43;49, 2000.
59. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
60. Zegan G. OrtodonŃie - ghid de lucrări practice.
Ed. Pim, Iaşi, 2011.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

CAPITOLUL 7

DIAGNOSTICUL ORTODONTIC

Diagnosticul ortodontic tradiŃional, Examinarea clinică generală

aşa cum a fost preluat de la Angle, a Ńinut
cont în evaluarea acestuia de ocluzia Examinarea clinică generală
dentară, funcŃia şi estetica dento-facială. apreciază dezvoltarea generală a
Case, Hellman, Simon şi alŃi pacientului (statura, postura, mersul,
renumiŃi ortodonŃi, au criticat criteriul pubertatea), depistează unele boli
ocluzionist a lui Angle şi au introdus un generale (sindroame genetice, endocrine
nou concept privind diagnosticul sau boli cronice osoase, musculare,
ortodontic, care Ńine cont de cinci dismetabolice) şi apreciază dezvoltarea
dimensiuni: trei ale spaŃiului şi două ale psihică a pacientului şi gradul de
timpului. Din punct de vedere al spaŃiului, colaborare a acestuia cu ortodontul.
anomaliile dento-maxilare trebuie evaluate Instrumentarul şi materialele
în sens transversal, sagital şi vertical şi tot necesare examinării clinice generale sunt
în această ordine trebuie tratate. Din punct reprezentate de:
de vedere al complexul dento-facial, - talimetrul;
anomaliile dento-maxilare trebuie evaluate - cântarul;
din perspectiva evoluŃiei filogenetice şi - morfogramele;
ontogenetice şi din perspectiva creşterii şi - chestionarele adecvate.
dezvoltării individuale cronologice. Dezvoltarea generală se
apreciază după morfograme sau formule
EXAMENUL CLINIC matematice şi se stabilesc tipurile
somatice, constituŃionale şi antropologice.
Examinarea clinică constă în Dezvoltarea psihică a pacientului
examinarea generală, facială, funcŃională se apreciază prin conversaŃie sau
şi orală a pacientului, în vederea stabilirii chestionare adecvate şi se stabilesc
diagnosticului ortodontic prezumtiv. tipurile temperamentale şi gradul de
cooperarea cu ortodontul.

99
 Diagnosticul ortodontic
Examinarea clinică facială
Examinarea clinică facială se
realizează prin inspecŃie, palpaŃie şi
ascultaŃie, examinând faŃa şi profilul
pacientului, elementele morfologice
faciale, tegumentele, muşchii, conturile
osoase ale feŃei, sistemul ganglionar facial
şi articulaŃia temporo-mandibulară.
Tipul cranian poate fi normal sau
anormal - în cazul în care există deformaŃii
ale calotei craniene, datorită obliterării
precoce a sistemului sutural cranian,
cauzate de afecŃiuni ereditare:
• scaphocephalia – alungirea sagitală a
craniului (hiperdolicocephalie);
• acrocephalia – craniu în turn
(sindromului Appert-Crouson);
• oxicephalia – craniu ascuŃit în formă de
con;
• trigonocephalia – craniu în triunghi
ascuŃit.
Tipul cefalic se stabileşte prin
indicele cefalic (IC), raportând lungimea
maximă la lăŃimea maximă a capului:
• dolicocephal: IC = x – 75,9;
• mesocephal: IC = 76,0 – 80,9;
• brachycephal: IC = 81,0 – 85,4;
• hyperbrachycephal: IC = 85,5 – x.
Forma feŃei se stabileşte după
conturul facial şi poate fi pătrată, rotundă,
ovală, dreptunghiulară, pentagonală,
trapezoidă sau triunghiulară.
Tipul facial se stabileşte prin
indicele facial (IF), raportând înălŃimea
feŃei (Nasion cutaneon - Gnathion
cutaneon) la lăŃimea bizigomatică (Zygion
cutaneon - Zygion cutaneon), iar valoarea
100
Instrumentarul şi materialele
necesare examinării clinice faciale sunt
reprezentate de:
- trusa de antropologie facială;
- hârtia milimetrică;
- stetoscopul.
A. Examinarea feŃei se realizează
pentru a stabili tipul cranian, tipul cefalic,
forma feŃei, tipul facial, simetria facială şi
egalitatea etajelor feŃei.
normală variază după cele două sexe
(masculin = 88,5 ± 5,1; feminin = 86,2 ±
4,6):
• hypereuryprosop: IF = x – 78,9 (faŃă
joasă);
• euryprosop: IF = 79,0 – 83,9 (faŃă
joasă);
• mesoprosop: IF = 84,0 – 87,9 (faŃă
medie);
• leptoprosop: IF = 88,0 – 92,9 (faŃă
înaltă);
• hyperleptoprosop: IF = 93,0 – x (faŃă
înaltă).
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:

înălŃimea feŃei (N – Gn):
- masculin = 121 ± 6,8
- feminin = 112 ± 5,2

diametrul bizigomatic (Zy – Zy):
- masculin = 137 ± 4,3
- feminin = 130 ± 5,3
Simetria facială se stabileşte prin
compararea distanŃelor măsurate de la
Zygion cutaneon din ambele hemifeŃe la
planul medio-sagital al feŃei (Trichion -
Nasion cutaneon - Pogonion cutaneon) şi
de la Gonion cutaneon din ambele
hemifeŃe la planul medio-sagital al feŃei:
• simetrie – când distanŃele sunt egale;
• asimetrie globală – când ambele
distanŃe sunt inegale dreapta-stânga
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
(de la Zygion cutaneon şi de la Gonion
cutaneon);
• asimetrie parŃială – când distanŃele
sunt inegale (de la Gonion cutaneon).
Figura ideală robot stabilită prin
metoda estetică este:

Zy drept - (Tr – N – Pog) = Zy stâng -
(Tr – N – Pog)

Go drept - (Tr – N – Pog) = Go stâng -
(Tr – N – Pog)
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:

diametrul bizigomatic (Zy – Zy):
- masculin = 137 ± 4,3
- feminin = 130 ± 5,3

diametrul bigonial (Go – Go):
- masculin = 97 ± 5,8
- feminin = 91 ± 5,9
Egalitatea etajelor feŃei se
stabileşte prin indicele etajului mijlociu al
feŃei şi indicele feŃei inferioare - înălŃimii
feŃei, acestea putând fi egale sau inegale.
Indicele etajului mijlociu al feŃei se
stabileşte, raportând înălŃimea etajului
mijlociu al feŃei (Nasion cutaneon sau
Ophrion la copil - Stomion) la lăŃimea
bizigomatică (Zygion cutaneon - Zygion
cutaneon), iar valoarea normală variază
Tipul profilului se stabileşte după
poziŃia sagitală a punctelor Subnasale faŃă
de Gnathion cutaneon şi poate fi:
• drept – poziŃie normală Sn faŃă de Gn;
• convex – poziŃie anterioară Sn sau
posterioară Gn;
• concav – poziŃie posterioară Sn sau
anterioară Gn.
Postura capului faŃă de coloana
vertebrală cervicală se stabileşte după
linia verticală care coboară din Vertex şi
poate fi:
101
după cele două sexe (masculin = 54,0 ±
3,1; feminin = 52,4 ± 3,1).
Indicele feŃei inferioare - înălŃimii
feŃei se stabileşte, raportând înălŃimea
etajului inferiori al feŃei (Subnasale -
Gnathion cutaneon) la înălŃimea feŃei
(Nasion cutaneon sau Ophrion la copil -
Gnathion cutaneon), iar valoarea normală
variază după cele două sexe (masculin =
59,2 ± 2,7; feminin = 58,6 ± 2,9).
Figura ideală robot stabilită prin
metoda estetică este:

Tr – N (Oph) = N (Oph) – Sn + 8 – 10
mm = Sn – Gn
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:

înălŃimea feŃei (N – Gn):
- masculin = 121 ± 6,8
- feminin = 112 ± 5,2

înălŃimea etajului inferior al feŃei (Sn –
Gn):
- masculin = 72 ± 6,0
- feminin = 66 ± 4,5
B. Examinarea profilului facial se
realizează pentru a stabili tipul profilului,
postura capului faŃă de coloana cervicală,
integritatea pavilionului urechii, inserŃia
muşchilor gâtului, unghiul mandibular şi
tiparul creşterii faciale.
• normală – capul este situat deasupra
coloanei cervicale;
• înainte – capul este situat înainte faŃă
de coloana cervicală;
• înapoi – capul este situat înapoi faŃă
de coloana cervicală.
Integritatea pavilionului urechii
poate fi normală sau anormală - în cazul
în care există un sindrom al primului arc
branhial.
InserŃia muşchilor gâtului poate fi
normală sau anormală - în cazul
sindromului Turner (gât palmat).
 Diagnosticul ortodontic
Unghiul madibular se stabileşte
după unghiul Auriculare - Gonion
cutaneon - Gnathion cutaneon şi poate fi:
• normal – egal cu 110 - 120°;
• închis – unghi mai mic de 110 - 120°;
• deschis – unghi mai mare de 110 -
120°.
Tiparul creşterii faciale se
stabileşte după unghiul Nasion cutaneon
102
sau Ophrion la copil - Auriculare -
Gnathion cutaneon şi poate fi:
• normodivergent – faŃă normală;
• hipodivergent – faŃă joasă;
• hiperdivergent – faŃă înaltă.
C. Examinarea elementelor
morfologice faciale se realizează pentru
a stabili configuraŃiile frunŃii, ochilor,
nasului, buzelor, bărbiei şi mărimea
unghiurilor şi şanŃurilor feŃei.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Fruntea se examinează din punct
de vedere a înălŃimii, a configuraŃiei şi a
profilului acesteia.
ÎnălŃimea frunŃii se măsoară de la
Trichion la Glabella cutaneon, reprezintă
⅓ din înălŃimea feŃei (Trichion - Gnathion
cutaneon) şi poate fi normală, micşorată
sau mărită.
LăŃimea frunŃii este determinată
genetic şi etnic, variază după vârstă şi
sex, se raportează la lăŃimea bizigomatică
(Zygion cutaneon - Zygion cutaneon) şi
poate fi normală, îngustă sau lată.
Profilul frunŃii poate fi plat, bombat
sau oblic.
Ochii se examinează din punct de
vedere a simetriei globilor oculari, după
distanŃa bipupilară faŃă de mijlocului feŃei
(pupila dreaptă - perpendiculara din
Nasion cutaneon pe linia bipupilară -
pupila stângă) şi pot fi simetrici sau
asimetrici.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică a distanŃei bipupilare -
mijlocul feŃei (N - pupilă) variază după cele
două sexe
- masculin = 33 ± 2,0
- feminin = 31 ± 1,8
Nasul se examinează din punct de
vedere al conturului, lăŃimii şi lungimii
nasului şi a lăŃimii narinare.
Conturul nasului poate fi drept,
convex sau deviat.
Diametrul rădăcinii nasului stabilit
prin metoda biometrică variază după cele
două sexe (masculin = 35 ± 2,6; feminin =
31 ± 1,9) şi poate fi normal, îngust sau lat.
Lungimea nasului se măsoară de
la Nasion cutaneon la Pronasale,
reprezintă ⅓ din înălŃimea feŃei (Trichion -
Gnathion cutaneon) şi poate fi:
• normală – ⅓ din înălŃimea feŃei;
• microrinic – rădăcină înaltă, piramidă
scurtă şi vârf ridicat;
• macrorinic – rădăcină adâncă,
piramidă scurtă şi vârf protrudat.
LăŃimea nasului se măsoară de la
Ala dreaptă la Ala stângă, reprezintă
aproximativ 70% din lungimea nasului
(Nasion cutaneon la Pronasale), variază
după cele două sexe (masculin = 33 ± 2,7;
103
feminin = 32 ± 2,4) şi poate fi normală,
îngustă sau lată.
Narinele pot avea un aspect
normal (ovale şi simetrice), aplatizate, largi
sau asimetrice.
Buzele se examinează din punct
de vedere a lungimii, lăŃimii, aspectului,
tonicităŃii, profilului labial, ocluzia labială,
planul labial şi relaŃia în zâmbet cu incisivii
superiori.
Lungimea buzei superioare se
măsoară de la Subnasale la Stomion,
reprezintă ⅓ din înălŃimea etajului inferior
al feŃei (Subnasale - Gnathion cutaneon) şi
poate fi normală, scurtată sau alungită.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt cuprinse între 19
şi 22 mm şi variază după cele două sexe
(masculin = 8,9 ± 1,5; feminin = 8,4 ± 1,3).
Lungimea buzei inferioare se
măsoară de la Stomion la Gnathion
cutaneon, reprezintă ⅔ din înălŃimea
etajului inferior al feŃei (Subnasale -
Gnathion cutaneon) şi poate fi normală,
scurtată sau alungită.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt cuprinse între 38 -
44 mm şi variază după cele două sexe
(masculin = 10,4 ± 1,9; feminin = 9,7 ±
1,6).
Lungimea elementul mucos al
buzei superioare se măsoară de la Labiale
superior la Stomion şi poate fi normal,
îngust sau eversat.
Lungimea elementul mucos al
buzei inferioare se măsoară de la Stomion
la Labiale inferior şi poate fi normal, îngust
sau eversat.
LăŃimea buzelor se stabileşte prin
indicele lăŃimea orificiului oral - lăŃimea
feŃei), raportând lăŃimea buzelor (Cheilion -
Cheilion) la lăŃimea bizigomatică (Zygion
cutaneon - Zygion cutaneon), valoarea
normală variază după cele două sexe
(masculin = 38,9 ± 2,5; feminin = 38,4 ±
2,5) şi poate fi normală, îngustă sau lată.
Valorile standard stabilite prin
metoda biometrică sunt:
- masculin = 53 ± 3,3
- feminin = 50 ± 3,2
Aspectul buzelor poate fi de
coloraŃie normală sau roşie, uscate sau
fisurate, cu amprente ale dinŃilor sau cu
 Diagnosticul ortodontic
cicatrice cheloidă (localizare, întindere,
formă, retractilitate).
Tonusul labial poate fi normal,
hiperton (buze subŃiri) sau hipoton (buze
groase).
Profilul labial poate fi:
• normal – buza superioară este în
uşoară protruzie faŃă de cea inferioară;
• în treaptă pozitivă – buza inferioară
este în marcată retruzie faŃă de buza
superioară;
• în treaptă negativă – buza inferioară
este în protruzie faŃă de buza
superioară.
Ocluzia labială în postură
realizează închiderea orală, iar buzele pot
fi în contact (închise) sau fără contact
(deschise).
Planul labial poate fi:
• normal – la nivelul planului de ocluzie;
• mai sus de planul de ocluzie – în
retruzie incisivă;
• mai jos de planul de ocluzie – în
protruzie incisivă.
RelaŃia în zâmbet a buzei
superioare cu incisivii superiori poate fi:
• normală – vizibilitate de 2 mm a
marginilor incizale superioare;
• anormală – vizibilitate mai mare de 2
mm a coroanelor frontalilor superiori;
• zâmbetul gingiei – vizibilitate a marginii
gingivale a frontalilor superiori.
Bărbia se examinează din punct
de vedere a înălŃimii, lăŃimii, liniei mediene
şi a profilului acesteia.
ÎnălŃimea bărbiei se stabileşte prin
indicele bărbie - înălŃimea feŃei inferioare,
raportând înălŃimea bărbiei (sulcus-ul
labial inferior - Gnathion cutaneon) la
înălŃimea feŃei inferioare (Subnasale -
Gnathion cutaneon), valoarea normală
variază după cele două sexe (masculin =
25,0 ± 2,2; feminin = 25,4 ± 1,9) şi poate fi
normală, scurtată sau alungită.
LăŃimea bărbiei este determinată
de relaŃia cu structura osoasă subiacentă
şi cu tonusul muşchiului mentalis şi poate
fi normală, îngustă sau lată.
Linia mediană a bărbiei poate fi
normală sau deviată spre stânga sau
dreapta, fiind asociată cu laterodeviaŃia
mandibulară.
104
Profilul bărbiei este în directă
relaŃie cu configuraŃia sulcus-ului labial
inferior şi cu buza inferioară şi poate fi
normal, protruziv sau retruziv.
Unghiurile faciale sunt
reprezentate de unghiul naso-frontal şi
unghiul naso-labial.
Unghiul naso-frontal este format de
intersecŃia liniei ce pleacă din Nasion
cutaneon în sus pe conturul superior cu
linia ce uneşte Nasion cutaneon cu
Pronasale, are valoarea normală între 85º
- 105º, variind după cele două sexe
(masculin = 131 ± 8,1; feminin = 134 ± 1,8)
şi poate fi normal, micşorat sau mărit.
Unghiul naso-labial este format de
intersecŃia liniei ce uneşte Subnasale cu
Pronasale cu linia ce uneşte Subnasale cu
Labiale superior, are valoarea normală
între 85º - 105º, variind după cele două
sexe (masculin = 99 ± 8,0; feminin = 99 ±
8,7) şi poate fi normal, micşorat sau mărit.
ŞanŃurile faciale sunt reprezentate
de sulcus-ul labial superior şi sulcus-ul
labial inferior.
Sulcus-ul labial superior poate fi
normal, aplatizat (în retruzie incisivă) sau
accentuat (în protruzie incisivă).
Sulcus-ul labial inferior poate fi
normal, aplatizat sau accentuat.
D. Examinarea superficială a
tegumentelor feŃei apreciază sensibilitatea,
căldura, umiditatea tegumentară (normală
sau anormală), Ńesutul celular subiacent
(normal, bine sau slab reprezentat),
puncte de emergenŃă trigeminală
(supraorbitar, suborbitar, mentonier).
E. Examinarea profundă se
realizează prin palpaŃia muşchilor
masticatori şi faciali (simetria, punctele de
inserŃie şi masa musculară) prin testele
Netter (normotonicitate, hipertonicitate,
hipotonicitate), a contururilor osoase
(integre, dureroase sau nedureroase), a
sistemul ganglionar (ganglionii pretragieni,
retroauriculari, genieni, submandibulari,
submentonieri, latero-cervicali, occipitali),
apreciind numărul, sensibilitatea,
mărimea, consistenŃa şi mobilitatea şi a
articulaŃiei temporo-mandibulare (subiectiv
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

şi obiectiv – coloraŃie, dureri, zgomote, mişcările condiliene şi mentoniere).

Examinarea clinică funcŃională
testul oglinzii apreciază simetria

contracŃiei narinare; se plasează oglinda
Examinarea funcŃională stabileşte sub baza narinară şi se urmăresc ariile
normalitatea sau anormalitatea funcŃiilor de aburire ca mărime şi simetrie; partea
aparatului dento-maxilar (respiraŃie, deficitară prezintă o obstrucŃie
deglutiŃie, masticaŃie, fonaŃie, fizionomică) anatomică nazală.
şi depistează parafuncŃiile (bruxismul sau
testul mustăŃii de vată apreciază
obiceiuri vicioase). simetria contracŃiei narinare; se plasează
un rulou de vată lax (cu sau fără talc)
A. FuncŃia respiratorie se sub baza narinară şi se urmăreşte
examinează pe tot parcursul examenului mişcarea acesteia provocată de expir.
clinic şi se stabileşte:
comandarea a 20 de inspiraŃii ritmice,
• tipul de respiraŃie: nazală, mixtă sau după care apare "setea de aer" la
orală. respiratorul oral şi mixt, acesta
• tonicitatea narinară: normală, scăzută deschizând gura pentru suplimentul de
sau absentă; aer.
• contracŃia narinară: simetrică sau Dacă se constată o disfuncŃie
asimetrică; respiratorie, pacientul este trimis la un
• controlul O.R.L.: prezenŃa vegetaŃiilor control O.R.L. La respiratorul oral nu se
adenoide. poate lua amprenta arcadele dento-
Testele funcŃionale de examinare alveolare, pentru că în timpul amprentării,
ale funcŃiei respiratorie sunt următoarele: pacientul trebuie să respire pe nas şi astfel

comandarea de inspir şi expir profund apare starea de vomă şi de sufocare.
pentru observarea tonicităŃii narinare:
B. FuncŃia de deglutiŃie se
- la respiratorul nazal – contracŃii ritmice
examinează pentru a stabili:
ale muşchilor narinari;
- la respiratorul mixt – tonicitatea narinară • tipul de deglutiŃie: normală sau
este scăzută; anormală.
- la respiratorul oral – contracŃiile narinelor • disfuncŃia linguală: deglutiŃie anterioară
sunt absente. simplă sau complexă, deglutiŃie palatală

pensarea narinelor apreciază sau sublinguală, deglutiŃie unilaterală
tonicitatea şi simetria contracŃiei sau bilaterală.
narinare; se presează narinele câteva Testele funcŃionale de examinare
secunde şi apoi se observă contracŃia ale funcŃiei de deglutiŃie sunt următoarele:
narinară în inspirul profund care
deglutiŃia conştientă de apă se
urmează. realizează invitând pacientul să aşeze o

105
 Diagnosticul ortodontic
cantitate de apă pe limbă şi să facă o
deglutiŃie comandată; medicul observă
mişcarea mandibulei din timpul
deglutiŃiei, închiderea labială, contracŃia
muşchilor ridicători şi coborâtori ai
mandibulei (normală) sau a muşchilor
faciali (anormală).

deglutiŃia conştientă de salivă se
realizează invitând pacientul să facă o
deglutiŃie comandată, timp în care
medicul depărtează uşor buza inferioară
şi observă dacă limba face o mişcare
protruzivă; totodată, medicul fixează
degetele pe muşchii care controlează
deglutiŃia (maseteri, temporali sau
milohioidieni), pentru a nu fi dus în
eroare de către pacient; într-o deglutiŃie
normală limba nu apare printre dinŃii
frontali; într-o deglutiŃie anormală limba
apare printre dinŃii frontali sau deglutiŃia
nu poate fi efectuată cu buzele
depărtate.

deglutiŃia inconştientă de salivă se
obŃine după efectuarea unei deglutiŃii
conştiente, după care medicul rămâne
cu degetele fixate pe muşchii care
controlează deglutiŃia (dând impresia că
nu este atent), până când pacientul
efectuează o nouă deglutiŃie; se observă
contracŃia muşchilor ridicători şi
coborâtori ai mandibulei (normală) sau a
muşchilor faciali (anormală).
Dacă se constată o disfuncŃie a
deglutiŃiei, pacientul este conştientizat şi
trebuie să înceapă un tratamentul
funcŃional prin exerciŃii de reeducare a
limbii.
C. FuncŃia masticatorie se
examinează pentru a stabili:
• tipul masticator: propulsor, diductor,
tocător sau mixt;
• tipul de masticaŃie: bilaterală,
unilaterală sau frontală.
• preferinŃa alimentelor tari sau păstoase
din alimentaŃie.
Dacă se constată o disfuncŃie
masticatorie, pacientul va prezenta pe
partea inactivă gingivită de inacŃiune,
depozite moi sau tartru şi lipsa atriŃiei, iar
pe partea activă va prezenta gingivită de
suprasolicitare şi atriŃie marcată. De
asemenea, la examinarea musculară se
va constata o asimetrie a contracŃiei
106
muşchilor perechi, provocată de instalarea
oboselii musculare de partea activă. La
examinarea articulaŃiei temporo-
mandibulare (la pacienŃii adolescenŃi, tineri
şi maturi) se va constata o disfuncŃie
articulară.
D. FuncŃia fonatorie se
examinează prin conversaŃia cu pacientul
sau prin testele fonetice, pentru a stabili:
• tipul de fonaŃie: normală sau anormală;
• disfuncŃia fonatorie: dislalie,
paradislalie, rinolalie sau sigmatism;
• sunetele anormale.
Dacă se constată o disfuncŃie
fonatorie, pacientul va fi trimis la logopedie
pentru corectarea poziŃiei limbii în timpul
pronunŃiei sunetelor anormale.
E. FuncŃia fizionomică se
examinează pentru a stabili:
• disarmonia facială: simetrie sau
asimetrie;
• elementul afectat;
• ticurile faciale.
F. ParafuncŃiile şi obiceiurile
vicioase se depistează prin anamneză şi
se stabileşte:
• tipul de parafuncŃie sau obicei vicios
(sugere, interpoziŃie, postură);
• frecvenŃa şi intensitatea practicării
parafuncŃiei sau a obiceiului vicios;
• practicarea diurnă sau nocturnă a
parafuncŃiei sau a obiceiului vicios.
Examinarea clinică orală
Examinarea clinică orală se
realizează prin inspecŃie şi palpaŃie,
examinând orificiul bucal, mucoasa labio-
jugală, vestibulul oral, arcadele dento-
alveolare, periodonŃiul, bolta palatină,
zona amigdaliană, limba, planşeul bucal,
ocluzia dentară şi relaŃiile mandibulo-
craniene.
Instrumentarul şi materialele
necesare examinării clinice orale sunt
reprezentate de:
- trusa de consultaŃie (pensă, oglindă şi
sonda dentară);
- depărtătorul buzelor şi ai obrajilor;
- apăsătorul de limbă;
- şublerul pentru măsurarea dinŃilor;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- hârtia şi ceara de articulaŃie;
- indicatorii de placă bacteriană.
Orificiul oral poate fi normal ca
amplitudine sau se poate întâlni o
microstomie sau o macrostomie.
Mucoasa labio-jugală poate fi
normală ca aspect, coloraŃie, integritate
sau poate prezenta formaŃiuni patologice
(stomatite, lichen plan, etc.).
Vestibulul oral poate fi liber sau
poate prezenta cicatrice postoperatorie
sau formaŃiuni patologice. Se examinează
inserŃia frenului buzei superioare şi
inferioare (normală, lată, înaltă, joasă sau
medie) şi plicele jugale (normale sau
patologice).
Arcadele dento-alveolare se
examinează pentru a stabili:
• igiena orală – prin inspecŃie (depozite
moi, tartru, halenă fetidă) sau prin
metoda colorimetrică, stabilind indicii de
placă bacteriană;
• tipul dentiŃiei – temporară, mixtă sau
permanentă;
• prezenŃa sau absenŃa dinŃilor pe
arcadele dentare;
• forma arcadelor dento-alveolare –
normale sau anormale ("U", omega, "V",
trapez, "M", "W" sau forme asociate);
• simetria arcadelor dento-alveolare –
simetrice sau asimetrice;
• anomaliile dentare izolate – de număr,
formă, volum, poziŃie, sediu sau
structură;
• vârsta dentară – normală, tardivă sau
precoce;
• secvenŃa de erupŃie maxilară şi
mandibulară – normală, inversată sau
atavică.
• suma incisivă superioară şi inferioară
(mm);
• atriŃia dinŃilor temporari – prezentă sau
absentă;
• abrazia dinŃilor permanenŃi – prezentă
sau absentă;
• spaŃierile dentare – prezente sau
absente;
• congruenŃa dentară – prezentă sau
absentă;
107
• punctele de contact interdentare –
prezente sau absente;
• mobilitatea dentară – prezentă sau
absentă;
• cariile dentare – prezente sau absente;
• distrofiile dentare – prezente sau
absente;
• obturaŃiile dentare – corecte sau
incorecte;
• direcŃia bazei apicale alveolare în sens
sagital şi transversal – normală, lată sau
îngustă.
PeriodonŃiul marginal al dinŃilor se
examinează pentru a aprecia textura,
coloraŃia, inflamaŃia, sângerarea,
recesiunea, hipertrofia, alveoliza sau
mobilitatea dentară.
Bolta palatină se examinează
pentru a aprecia mucoasa palatină
(normală, anormală – tumefacŃie,
amprenta dinŃilor), forma (normală sau
anormală – plată, "U", "V"), simetria,
prezenŃa torus-ului palatin, a cicatricelor şi
a direcŃiei vălului palatin.
Zona amigdaliană se examinează
pentru a aprecia inflamaŃia sau hipertrofia
amigdalelor şi a mucoasei faringiene.
Limba se examinează pentru a
aprecia aspectul (normală, geografică, sau
scrotală), lungimea (normală, lungă sau
scurtă), lăŃimea (normală, lată sau
îngustă), simetria, tonicitatea (normală,
hipotonă sau hipertonă), postura (normală,
retractilă sau protruzivă), mobilitatea
(normală sau anchilotică) şi inserŃia
frenului lingual (normal, scut, îngust sau
lung).
Planşeul oral se examinează
pentru a aprecia supleŃea şi sensibilitatea.
Ocluzia dentară se examinează
static (arii ocluzale, curbe de ocluzie,
morfologia cuspizilor, rapoarte în sens
sagital, transversal, vertical) (figura 25) şi
dinamic (mişcări test de lateralitate şi
protruzie).
RelaŃiile mandibulo-craniene se
examinează pentru a aprecia relaŃia
 Diagnosticul ortodontic

centrică, relaŃia de postură, ocluzia habituală, ocluzia terminală.

108
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
ANALIZA DE MODEL
Analiza modelelor din dentiŃia
permanentă sau dentiŃia mixtă este o
metodă odontometrică, care evaluează
arcadele maxilare şi mandibulare,
determinând simetria, adâncimea bolŃii
palatine, lungimea şi lăŃimea arcadelor în
funcŃie de mărimea dinŃilor, nevoia de
spaŃiu pentru alinierea dinŃilor permanenŃi
erupŃi sau neerupŃi şi dimensiunea dinŃilor.
Modelele din ghips au o valoare
ştiinŃifică (se reconstituie evoluŃia
tratamentului) şi o valoare medico-legală
(identificarea persoanei).
Instrumentarul necesar analizelor
modelelor din ghips este reprezentat de:
• ortometrul;
• simetroscopul;
• compasul comparator;
• compasul tridimensional.
Etapele analizei de model sunt
următoarele:
1. Datele generale:
• vârsta dentară – se apreciază după
grupul de dinŃi prezenŃi pe arcade, în
funcŃie de cronologia erupŃiei dentare;
• apelul dinŃilor temporari şi permanenŃi
prezenŃi pe arcade;
• aprecierea concordanŃei dintre vârsta
dentară şi vârsta civilă a pacientului.
2. Studiul anomaliilor dentare izolate
de:
• număr;
• formă;
• volum;
• poziŃie;
• sediu;
• structură.
3. Studiul arcadelor alveolo-dentare:
• forma arcadelor;
• simetria arcurilor dentare;
• adâncimea bolŃii palatine;
• prezenŃa torus-ului palatin;
• dezvoltarea arcadei alveolare.
4. Studiul dezvoltării ocluziei dentare:
• aprecierea ocluziei statice în sens
sagital, transversal şi vertical.
109
Analizele destinate modelelor din
ghips se selectează în funcŃie de vârsta
dentară şi cronologică a pacientului, de
tipul dentiŃiei şi de tipul anomaliei dento-
maxilare pe care o prezintă.
Analiza simetriei arcadelor
Pentru analiza simetriei
transversale şi sagitale a arcadelor dento-
alveolare (figura 26) se trasează pe
modelele din ghips planurile de referinŃă:
- planul medio-sagital maxilar – de la
intersecŃia celei de-a doua perechi de
rugi palatine cu rafeul median, până la
limita dintre palatul moale şi dur (punctul
median dintre cele două fovee palatine);
- planul medio-sagital mandibular – după
frenul lingual;
- planul tuberozitar – perpendicular pe
rafeul median, ce trece prin partea cea
mai distală a tuberozităŃilor.
Pentru măsurarea simetriei
arcadelor dento-maxilare se utilizează
simetroscopul (grilă din plastic
transparent), care se poziŃionează pe linia
medio-sagitală şi pe planul tuberozitar.
A. Analiza simetriei transversale
utilizează punctele de referinŃă Pont ale
arcadelor dentare drepte şi stângi:
- mijlocul şanŃului sagital al premolarului
prim superior;
- foseta centrală a molarului prim superior;
- punctul de contact vestibular
interpremolar inferior;
- vârful cuspidului centro-vestibular al
molarului prim inferior.
Asimetriile transversale se
depistează prin compararea valorilor
măsurate de la planul medio-sagital la
punctele de referinŃă Pont maxilare şi
mandibulare dreapta-stânga, iar
diferenŃele de ±2 mm sunt considerate
normale.
Asimetriile transversale ale
arcadelor dentare apar în ocluziile
unilaterale inverse, cap la cap,
vestibularizată sau lingualizată.
B. Analiza simetriei sagitale
utilizează aceleaşi puncte de referinŃă
Pont ale arcadelor dentare drepte şi
stângi.
 Diagnosticul ortodontic
Asimetriile sagitale se depistează
prin compararea valorilor măsurate de la
planul tuberozitar la punctele de referinŃă
Pont maxilare şi mandibulare dreapta -
stânga, iar diferenŃele de ±2 mm sunt
considerate normale.
Asimetriile sagitale ale arcadelor
dentare apar în migrările meziale ale
dinŃilor laterali, care produc pierderi de
spaŃiu în zonele laterale, înghesuiri
Adâncimea bolŃii palatine
Adâncimea bolŃii palatine se
măsoară cu compasul tridimensional
Korkhaus, ghearele compasului aplicându-
se la nivelul coletului mijlocului feŃei
palatinale ai molarilor primi permanenŃi
superiori. Tija culisabilă măsoară
adâncimea bolŃii palatine:
- boltă palatină plană = 4 - 6 mm;
- boltă palatină medie = 6 - 9 mm;
- boltă palatină adâncă = 9 - 11 mm;
- boltă palatină foarte adâncă = peste 11
mm.
Adâncimea bolŃii palatine se poate
aprecia şi la nivelul premolarilor, ghearele
110
dentare, înclinări meziale ale dinŃilor, rotaŃii
ale molarilor primi permanenŃi sau
devierea liniei mediene dentare.
Deplasarea liniei mediene dentare
se apreciază după linia mediană
scheletală, care corespunde planului
medio-sagital trasat pe modele. Analiza
simetriei la mandibulă este mai dificil de
realizat, din cauza impreciziei trasării liniei
mediene mandibulare.
compasului aplicându-se în mijlocului
marginii gingivale a coletului premolarilor
primi permanenŃi superiori.
Daumenge face clasificarea
înălŃimii bolŃii palatine după stabilirea
raportului dintre cele două înălŃimi
premolare şi molare:
- boltă palatină joasă = raport peste 1,8;
- boltă palatină înaltă = raport între 1,8 -
1,4;
- boltă palatină ogivală = raport sub 1,4.
Korkhaus calculează înălŃimea
bolŃii palatine după formula:
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
ÎnălŃimea bolŃii palatine
LăŃimea arcadei la nivelul molarilor primi permanenŃi superiori
Valorile mari arată o boltă palatină
adâncă consecutiv endoalveoliei maxilare.
Valorile mici arată o boltă palatină îngustă
consecutiv ocluziei încrucişate bilaterale.
Analiza lungimii şi lăŃimii arcadelor
A. Analiza Pont se bazează pe
corelaŃia dintre forma normală a arcadelor
dentare şi lăŃimea incisivilor superiori. Pont
calculează valorile normale ale lăŃimii
anterioare şi posterioare a arcadelor, în
funcŃie de suma incisivilor superiori.
Suma incisivilor superiori se
realizează prin măsurarea celor patru
incisivi superiori cu compasul, respectiv a
celei mai mari dimensiuni mezio-distale
coronare a fiecărui incisiv superior
permanent. Măsurarea se poate face pe
modelul de studiu sau, pentru o mai bună
precizie, direct în cavitatea orală a
pacientului, în timpul examenului clinic.
Valorile normale sunt cuprinse între 28
mm şi 35 mm (normodonŃie). Când valorile
sunt prea mici (sub 28 mm – microdonŃie)
sau prea mari (peste 35 mm –
macrodonŃie), corelaŃia analizelor nu este
adecvată. Când lipseşte unul sau mai
mulŃi incisivi (centrali sau laterali), suma
incisivilor superiori se calculează cu
formula Tonn:
4 SI. max. x
SI. max. = SI. mand. x + 0,5
3
Pont utilizează pentru dentiŃia
permanentă (figura 27) următoarele
puncte de referinŃă ale arcadelor dentare
drepte şi stângi:
- mijlocul şanŃului sagital al premolarului
prim superior;
- foseta centrală a molarului prim superior;
- punctul de contact vestibular
interpremolar inferior;
- vârful cuspidului centro-vestibular al
molarului prim inferior.
Aceste puncte de referinŃă nu se
pot folosi când dinŃii în cauză prezintă
anomalii marcate de poziŃie sau de sediu
sau sunt absenŃi. În cazul în care există
migrări dentare ale dinŃilor de reper, se ia
111
x 100 = 42%
ca referinŃă dintele de reper situat cel mai
distal.
LăŃimea anterioară maxilară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai premolarilor primi superiori.
Valoarea măsurată se corelează cu
valoarea calculată prin formula lui Pont:
100
SI. max. x
80
sau formula lui Linder şi Harth:
100
SI. max. x
85
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
valori tabelare pentru cele două sexe.
LăŃimea posterioară maxilară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi superiori. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată prin formula lui Pont:
100
SI. max. x
64
sau formula lui Linder şi Harth:
100
65
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
valori tabelare pentru cele două sexe.
LăŃimea anterioară mandibulară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai premolarilor inferiori. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată, care este egală cu valoarea
lăŃimii anterioare maxilare calculată după
Pont, Linder şi Harth, Mühlberg şi
colaboratorii şi Weise.
LăŃimea posterioară mandibulară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi inferiori. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată, care este egală cu valoarea
lăŃimii anterioare maxilare calculată după
 Diagnosticul ortodontic

Pont, Linder şi Harth, Mühlberg şi diferenŃelor. Valorile negative reprezintă

colaboratorii şi Weise. îngustarea arcadei, iar valorile pozitive
Valorile măsurate se compară cu reprezintă lărgirea arcadei. DiferenŃe de ±
valorile calculate şi se fac interpretările 2 mm sunt considerate normale.

Pont utilizează pentru dentiŃia 100

SI. max. x
mixtă (figura 27), când în zonele laterale 97
sunt prezenŃi pe arcade dinŃii temporari,
următoarele puncte de referinŃe ale iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
arcadelor dentare drepte şi stângi: valori tabelare pentru cele două sexe.
- foseta distală a şanŃului sagital al
molarului prim temporar superior; LăŃimea posterioară maxilară
- vârful cuspidului disto-vestibular al reprezintă distanŃa dintre punctele de
molarului prim temporar inferior. reper ai molarilor primi permanenŃi
superiori. Valoarea măsurată se corelează
LăŃimea anterioară maxilară cu valoarea calculată prin formula lui Pont:
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi temporari superiori. 100
SI. max. x
Valoarea măsurată se corelează cu 64
valoarea calculată prin formula lui Pont:
sau formula lui Linder şi Harth:
100
SI. max. x
80 100
SI. max. x
65
sau formula lui Linder şi Harth:
sau formula lui Dausch-Neumann şi
100 Stangenberg:
SI. max. x
85
100
sau formula lui Dausch-Neumann: SI. max. x
75

112
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă 100

SI. max. x
valori tabelare pentru cele două sexe. 90

LăŃimea anterioară mandibulară B. Analiza Korkhaus se

reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi temporari inferiori.
Valoarea măsurată se corelează cu
valoarea calculată, care este egală cu
valoarea lăŃimii anterioare maxilare
calculată după Pont, Linder şi Harth,
Mühlberg şi colaboratorii şi Weise sau se
calculează cu formula lui Dausch-
Neumann şi Stangenberg:
100
SI. max. x
60
LăŃimea posterioară mandibulară
reprezintă distanŃa dintre punctele de
reper ai molarilor primi permanenŃi
inferiori. Valoarea măsurată se corelează
cu valoarea calculată, care este egală cu
valoarea lăŃimii anterioare maxilare
calculată după Pont, Linder şi Harth,
Mühlberg şi colaboratorii şi Weise sau se
calculează cu formula lui Dausch-
Neumann şi Stangenberg:
realizează pentru diagnosticul malpoziŃiilor
sagitale ale dinŃilor anteriori, utilizând
raportul dintre lungimea şi lăŃimea
anterioară maxilară şi mandibulară a
arcadelor.
Korkhaus utilizează pentru dentiŃia
permanentă (figura 28) următoarele
puncte de referinŃă Pont ale arcadelor
dentare drepte şi stângi:
- mijlocul şanŃului sagital al premolarului
prim superior;
- foseta centrală a molarului prim superior;
- punctul de contact vestibular
interpremolar inferior;
- vârful cuspidului centro-vestibular al
molarului prim inferior.
Aceste puncte de referinŃă nu se
pot folosi când dinŃii în cauză prezintă
anomalii marcate de poziŃie sau de sediu
sau sunt absenŃi. În cazul în care există
migrări dentare ale dinŃilor de reper, se ia
ca referinŃă dintele de reper situat cel mai
distal.

113
 Diagnosticul ortodontic
Lungimea anterioară maxilară se
măsoară ducând perpendiculara prin faŃa
vestibulară a celui mai proeminent incisiv
superior la punctele de reper premolare
ale lăŃimii anterioare maxilare. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată prin formula lui Korkhaus:
100
SI. max. x
160
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
valori tabelare pentru cele două sexe.
Lungimea anterioară
mandibulară se măsoară ducând
perpendiculara prin faŃa vestibulară a celui
mai proeminent incisiv inferior la punctele
Korkhaus utilizează pentru dentiŃia
mixtă (figura 28), când în zonele laterale
sunt prezenŃi pe arcade dinŃii temporari,
următoarele puncte de referinŃe Pont ale
arcadelor dentare drepte şi stângi:
- foseta distală a şanŃului transversal al
molarului prim temporar superior;
- vârful cuspidului disto-vestibular al
molarului prim temporar inferior.
114
de reper premolare ale lăŃimii anterioare
mandibulare. Valoarea măsurată se
corelează cu valoarea calculată prin
formula lui Korkhaus:
Lungimea maxilară anterioară – 2 mm
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă
valori tabelare pentru cele două sexe.
Raportul dintre lungimea şi
lăŃimea anterioară are valoarea de 50%
atât pentru maxilar cât şi pentru mandibulă
şi se calculează cu formula:
Lungimea anterioară
x 100
LăŃimea anterioară
Lungimea anterioară maxilară se
măsoară ducând perpendiculara prin faŃa
vestibulară a celui mai proeminent incisiv
superior la punctele de reper ai molarilor
primi temporari superiori. Valoarea
măsurată se corelează cu valoarea
calculată prin formula lui Korkhaus:
100
SI. max. x
160
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

sau formula lui Dausch-Neumann şi D. Arcograma Herren specifică

Stangenberg: indicilor Pont. Această analiză
calculează valorile normale ale lăŃimii
100 anterioare şi posterioare şi lungimii
SI. max. x
160 posterioare ale arcadelor, după suma
lăŃimii mezio-distale a dinŃilor anteriori şi
iar Mühlberg şi colaboratorii şi Weise oferă premolari, până la faŃa mezială a molarilor
valori tabelare pentru cele două sexe. primi permanenŃi.

Lungimea anterioară Herren utilizează pentru măsurători

mandibulară se măsoară ducând
perpendiculara prin faŃa vestibulară a celui
mai proeminent incisiv inferior la punctele
de reper ai molarilor primi temporari
inferiori. Valoarea măsurată se corelează
cu valoarea calculată prin formula lui
Dausch-Neumann şi Stangenberg:
următoarele puncte de referinŃă pentru
arcadele dentare permanente drepte şi
stângi, maxilare şi mandibulare (figura 30):
- punctul de contact dintre canin şi
premolarul prim;
- punctul de contact dintre premolarul
secund şi molarul prim permanent.

100 În dentiŃia mixtă (figura 30), suma

SI. max. x
232 lăŃimii mezio-distale se face pentru dinŃii
anteriori şi molarii temporari, până la faŃa
C. Analiza Mühlberg şi mezială a molarilor primi permanenŃi.
colaboratorii se bazează pe calculul Herren utilizează pentru
valorilor normale ale lăŃimii anterioare şi măsurătorile arcadelor dentare mixte
posterioare şi a lungimii anterioare a drepte şi stângi, maxilare şi mandibulare
arcadelor dento-alveolare (figura 29), după următoarele puncte de referinŃe:
sexe. - punctul de contact dintre canin şi molarul
prim temporar;
- punctul de contact dintre molarul secund
temporar şi molarul prim permanent.

115
 Diagnosticul ortodontic
Analiza spaŃiului pe arcade
A. Analiza Lundström împarte
arcada dentară în şase segmente, formate
din doi dinŃi pe fiecare segment, inclusiv
molarul prim permanent. Se face diferenŃa
dintre spaŃiul disponibil (spaŃiul mezio-
distal înregistrat pe model) şi spaŃiul
necesar (lăŃimea maximă mezio-distală a
dinŃilor) pe fiecare segment. Se evaluează
bilanŃul de spaŃiu, făcând suma
diferenŃelor dintre lungimile reale şi cele
necesare pentru fiecare segment.
Segemetele arcadei dentare
maxilare:
- segmentul 1 – suma lăŃimii mezio-distale
a molarului prim şi a premolarului
secund drept superior;
- segmentul 2 – suma lăŃimii mezio-distale
a premolarului prim şi a caninului drept
superior;
- segmentul 3 – suma lăŃimii mezio-distale
a incisivului lateral şi central drept
superior;
- segmentul 4 – suma lăŃimii mezio-distale
a incisivului central şi lateral stâng
superior;
- segmentul 5 – suma lăŃimii mezio-distale
a caninului şi a premolarului prim stâng
superior;
- segmentul 6 – suma lăŃimii mezio-distale
a premolarului secund şi a molarului
prim stâng superior.
Segemetele arcadei dentare
madibulare:
- segmentul 1 – suma lăŃimii mezio-distale
a molarului prim şi a premolarului
secund stâng inferior;
- segmentul 2 – suma lăŃimii mezio-distale
a premolarului prin şi a caninului stâng
inferior;
- segmentul 3 – suma lăŃimii mezio-distale
a incisivului lateral şi central stâng
inferior,
- segmentul 4 – suma lăŃimii mezio-distale
a incisivului central şi lateral drept
inferior;
- segmentul 5 – suma lăŃimii mezio-distale
a caninului şi a premolarului prim drept
inferior;
- segmentul 6 – suma lăŃimii mezio-distale
a premolarului secund şi a molarului
prim drept inferior.
116
B. Analiza discrepanŃei totale.
Pentru realizarea unei analize complete a
spaŃiului, trebuie combinată analiza
modelelor cu analiza teleradiografiei de
profil, deoarece alinierea dinŃilor depinde
atât de gradul de înghesuire dentară, cât
şi de poziŃia sagitală a incisivilor în raport
cu scheletul facial.
Determinarea discrepanŃelor se
realizează astfel:
• DiscrepanŃa dentară (DD) – reprezintă
diferenŃa dintre lungimea reală şi cea
necesară a arcadei şi adâncimea curbei
Spee dreaptă şi stângă.
• DiscrepanŃa sagitală (DS) – reprezintă
distanŃa dintre muchiile incisivilor centrali
superiori (valoarea normală este între -2
la +4 mm) şi inferiori (valoarea normală
este între -2 la +2 mm) la linia Nasion -
Pogonion măsurată pe teleradiografia de
profil.
• DiscrepanŃa totală (DT) – reprezintă
suma discrepanŃelor dentare (DD) drepte
şi stângi şi a discrepanŃei sagitale (DS)
şi se calculează după formula:
DS + ½ DD
După calcularea discrepanŃei totale
se decide dacă sunt necesare extracŃiile în
scop ortodontic. Pentru nivelarea curbei lui
Spee cu 1 mm, este necesar 1 mm de
lungime a arcadei. Pentru 1 mm de
schimbare a poziŃiei incisivilor stabilită pe
teleradiografia de profil, este necesar 1
mm de lungime a arcadei. ProdonŃia
incisivă semnifică o nevoie de micşorare a
arcadei, iar retrodonŃia incisivă semnifică o
alungire a lungimii arcadei dentare.
Dacă discrepanŃa totală se
calculează în dentiŃia mixtă, trebuie să se
ia în calcul schimbările poziŃiei liniei
Nasion – Pogonion odată cu creşterea şi
cu tiparul rotaŃiei mandibulare.
C. Analiza lungimii arcadelor
dentare calculează pentru fiecare
hemiarcadă dreaptă şi stângă şi pe toată
arcada maxilară şi mandibulară, diferenŃa
dintre spaŃiul existent şi cel necesar,
măsurată de la feŃele meziale ale molarilor
primi permanenŃi (premolari, canini,
incisivi).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

D. Analiza espectativei perioada dentiŃiei mixte. Analiza utilizează

necesarului de spaŃiu după Ballard- o formulă proprie de calcul, bazată pe
Wylie prevede nevoia de spaŃiu pe suma incisivilor permanenŃi inferiori, iar
arcadele dentare din zonele laterale Carey oferă valori tabelare:
mandibulare (zona canin-premolară), din

SpaŃiul necesar mandibular = 9,41 + 0,527 x SI. mand.

E. Analiza espectativei G. Analizele Huckaba şi Moyers

necesarului de spaŃiu după Berendonk
calculează valorile lăŃimii dinŃilor
permanenŃi din zonele laterale maxilare şi
mandibulare (zona canin-premolară), după
suma incisivilor superiori, din perioada
dentiŃiei mixte, oferind valori tabelare.
F. Analiza predicŃiei corelative
după Droschl utilizează valori tabelare
pentru cele două sexe, calculate în funcŃie
de suma incisivilor inferiori pentru zonele
laterale maxilare şi mandibulare (zona
canin-premolară), din perioada dentiŃiei
mixte.
sunt asemănătoare cu cele prezentate
pentru nevoia de spaŃiu din zonele
laterale, din dentiŃia mixtă.
H. Analiza espectativei
necesarului de spaŃiu după Tanaka
utilizează formule proprii de calcul, bazate
pe suma incisivilor permanenŃi superiori
sau inferiori, necesare pentru a prevedea
nevoia de spaŃiu pe arcade în zonele
laterale maxilare şi mandibulare (zona
canin-premolară), din perioada dentiŃiei
mixte:

SI. max.
SpaŃiul necesar maxilar = + 10 mm
2

SI. mand.
SpaŃiul necesar mandibular = + 10,5 mm
2

Analiza dimensiunii dinŃilor Dacă raportul depăşeşte valoarea

A. Analiza Tonn este destinată
pentru corectarea disarmoniilor dintre
mărimea dinŃilor şi a maxilarelor. Tonn
determină raportul dintre lăŃimea incisivilor
superiori şi cei inferiori, cu formula:
SI. mand.
x 100 = 74%
SI. max.
normală, dinŃii inferiori anteriori sunt mai
laŃi decât cei superiori; dacă raportul este
mai mic, dinŃii superiori anteriori sunt mai
laŃi decât cei inferiori. CorecŃia terapeutică
trebuie aplicată la dinŃii mai mici ca
dimensiuni. VariaŃii de ±2 mm sunt
normale. Această discrepanŃă are efecte
asupra poziŃiei dinŃilor şi a ocluziei
dentare.

B. Analiza Bolton determină Raportul global evaluează relaŃia

raportul dintre suma lăŃimii coronare dintre incisivii, caninii, premolarii şi molarii
mezio-distale a dinŃilor permanenŃi primi superiori şi inferiori, după formula:
superiori şi inferiori.
ST. mand.
x 100 = 91,3 ± 0,3%
Raportul anterior evaluează relaŃia ST. max.
dintre incisivii şi caninii superiori şi
inferiori, după formula: Dacă raportul depăşeşte valoarea
normală, dinŃii inferiori sunt mai laŃi decât
ST. mand. cei superiori; dacă raportul este mai mic,
x 100 = 77,2 ± 0,2%
ST. max. dinŃii superiori sunt mai laŃi decât cei
inferiori. Cauza principală a discrepanŃei
dentare poate fi o asimetrie a dimensiunii
dinŃilor superiori şi inferiori.

117
 Diagnosticul ortodontic
EXAMENUL RADIOLOGIC
Examinarea radiografică este
necesară pentru stabilirea diagnosticului
de certitudine a anomaliilor dento-
maxilare. Alegerea tipului de examinare
radiografică se face în funcŃie de
prezumŃia de diagnostic stabilită la
examinarea clinică. Examinările
radiologice nu se fac fără discernământ,
datorită riscurilor cumulative ale
investigaŃiei radiologice, aceasta fiind o
metodă invazivă.
Obiectivele examinării radiologice
sunt următoarele:
- stabilirea condiŃiei dentare;
- stabilirea condiŃiei periodonŃiului;
- stabilirea condiŃiei articulaŃiei temporo-
mandibulară;
- evidenŃierea structurii osoase;
- stabilirea raporturilor dinŃilor permanenŃi
cu succesorii săi;
- stabilirea gradului de mineralizare a
germenilor dentari;
- stabilirea raporturilor dintre rădăcinile
dentare;
- stabilirea înclinărilor sau rotaŃiilor
dentare;
- stabilirea înghesuirilor sau spaŃierilor
germenilor dentari;
- depistarea dinŃilor supranumerari sau
incluşi;
- depistarea anodonŃiilor;
- depistarea chisturilor sau tumorilor
maxilare;
- stabilirea raporturilor dentare cu
structurile anatomice maxilare.
Tipurile de radiografii utilizate în
ortodonŃie sunt radiografiile dentare
intraorale (periapicală, cu film muşcat
(ocluzale), cu aripioară (bite-wing) şi
ortopantomografia) şi radiografiile
extraorale (ale pumnului, articulaŃiei
temporo-mandibulare şi teleradiografiile).
Radiografii dentare intraorale
A. Radiografia simplă intraorală
retroalveolară (periapicală) utilizează
raza centrală cu direcŃie vestibulo-orală şi
filmul poziŃionat în spatele dintelui supus
explorării.
Această radiografie este indicată în
stabilirea status-ului dentar şi periodontal
(14 radiografii pe grupe de dinŃi),
118
aprecierea dimensiunii rădăcinilor, a
raporturilor dento-dentare şi cu structurile
anatomice.
Această radiografie are
dezavantajul că este o radiografie
segmentară şi din această cauză are o
utilizare restrânsă în ortodonŃie.
Tehnica bisectoarei (Cieszyinski-
Dieck) direcŃionează raza centrală pe
mijlocul dinŃilor supuşi explorării,
perpendicular pe bisectoarea unghiului
format de planul axului lung al dintelui cu
planul filmului. Imaginea radiografică este
izometrică (imaginea radiografică
corespunde dimensiunii reale a dintelui
explorat) şi ortoradială (centrarea pe
orizontală pentru fiecare grup de dinŃi
explorat se obŃine prin orientarea
fasciculului de radiaŃii în lungul razei de
cerc a dintelui examinat, considerând
hemiarcada dentară un semicerc).
Tehnica planurilor paralele
direcŃionează raza centrală perpendicular
pe film şi pe dinte, filmul fiind paralel cu
dintele, iar distorsionarea imaginii este mai
scăzută. Varianta modernă a acestei
tehnici foloseşte aparatul rontgen cu con
lung.
B. Radiografia simplă intraorală
cu film muşcat plasează filmul în plan
ocluzal. Această radiografie are utilizare
mai mare în ortodonŃie şi este indicată în
stabilirea poziŃiei reale a dinŃilor incluşi şi a
înclinaŃiilor vestibulo-orale a dinŃilor
ectopici.
Tehnica Belot direcŃionează raza
centrală pe bisectoarea unghiului format
de axul dintelui (din centrul zonei de
radiografiat) şi planul filmului (planul
ocluzal), iar înclinaŃiile diferă după grupele
de dinŃi examinate. Dezavantajul acestei
tehnici este efectul paralaxei.
Tehnica Simpson direcŃionează
raza centrală în axul lung al dintelui
examinat, cu centrare perpendiculară pe
film. Această tehnică este indicată pentru
aprecierea extinderii spaŃiale a unei
leziuni, pentru localizarea calculilor salivari
şi a leziunilor palatinale. În cazul incluziilor
dentare bilaterale sunt necesare două
clişee pentru fiecare hemiarcadă.
C. Radiografia simplă intraorală -
film cu aripioară (bite-wing)
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

direcŃionează raza centrală tangent la Această radiografie are utilizare

zonele de contact şi perpendicular pe
filmul poziŃionat orizontal sau vertical şi ar
trebui să prezinte o minimă suprapunere
orizontală a dinŃilor. Tehnica utilizată este
metoda Raper.
Această radiografie este indicată în
patologia periodontală, pentru evidenŃierea
suprapunerilor reperelor osoase maxilare
din regiunea apexurilor, a evidenŃierii
leziunilor interproximale şi a septurilor
osoase interdentare şi pentru examinarea
zonelor de contact dintre dinŃii adiacenŃi de
la nivelul unei arcade dentare.
D. Ortopantomografia este
proiecŃia unică, panoramică, a mai multor
structuri anatomice pe aceeaşi imagine
(maxilare, alveole, arcade dentare,
sinusuri maxilare, fose nazale, articulaŃia
temporo-mandibulară, ramurile
mandibulare şi canalul dentar).
mare în ortodonŃie şi este indicată în
stabilirea imaginii de ansamblu a arcadelor
dento-alveolare, a articulaŃiei temporo-
mandibulare, a structurilor osoase vecine,
a poziŃiei germenilor dentari, a secvenŃei
lor de erupŃie, a raporturilor cu dinŃii
temporari şi cu structurile învecinate.
Această radiografie are avantajul
că redă pe un singur film imaginea a 16
radiografii dentare simple seriate şi se
poate face bilanŃului dentar radiologic şi a
articulaŃiei temporo-mandibulare.
Dezavantajul acesteia constă în
fenomenul paralaxei, care deformează
dimensiunile structurilor osoase,
periodontale şi a suprafeŃelor radiculare.
Pe ortopantomografie (OPT) se
poate estima dimensiunea dinŃilor
succesionali înainte de erupŃia lor, cu
formulele:

lăŃimea reală a lăŃimea reală a

molarului prim temporar premolarului prim neerupt
=
lăŃimea molarului prim temporar lăŃimea germenului premolarului prim
pe OPT pe OPT

D2 real x D1 aparent
D1 real =
D2 aparent
D1 aparent - dintele care are imagine radiologică şi este neerupt;
D2 aparent este dintele care este erupt şi are imagine radiologică.

Pe ortopantomografie se poate H = dinte cu rădăcină complet formată şi

aprecia vârsta dentară a mugurilor dentari
după scorurile de dezvoltare a germenilor
dentari, clasificate de Demirjian şi de
Nolla.
Scorul lui Demirjian după care
standardizează gradul de mineralizare a
germenilor dentari este următorul:
0 = germene dentar fără semne de
mineralizare;
A = calcifierea punctelor ocluzale izolate,
fără ca ele să fuzioneze;
B = calcifierea suprafeŃelor ocluzale;
C = calcifierea coronară completă;
D = coroane mineralizate până la
joncŃiunea smalŃ - cement;
E = lungimea rădăcinii formate este mai
mică decât a coroanei;
F = lungimea rădăcinii formate este mai
mare decât a coroanei;
G = dinte cu rădăcină complet formată, dar
cu apexul deschis;
cu apexul închis.
Evaluarea vârstei dentare după
stadiile de dezvoltare prezentate se face
prin atribuirea unei valori fiecărui dinte
examinat, iar suma lor va determina vârsta
dentară a germenilor dentari, care va fi
corelată cu vârsta cronologică a
pacientului.
Scorul lui Nolla după care
standardizează gradul de mineralizare a
germenilor molarilor de minte este
următorul:
0 = absenŃa criptei, fără semne aparente
de dezvoltare a dintelui;
1 = prezenŃa formării criptei, dar absenŃa
începerii mineralizării;
2 = calcifiere iniŃială şi începerea
amelogenezei pe cuspizi;

119
 Diagnosticul ortodontic
3 = calcifiere coronară completă a unui
molar de minte;
4 = calcifiere coronară completă a doi
molari de minte;
5 = calcifiere coronară aproape completă a
molarilor de minte până la marginea
cervicală;
6 = calcifiere coronară completă a
molarilor de minte, dar formarea rădăcinii
nu este încă începută;
7 = un molar de minte cu rădăcina
formată;
8 = doi molari de minte cu rădăcinile
formate;
9 = rădăcinile molarilor de minte aproape
formate, dar cu apexurile deschise;
10 = rădăcinile molarilor de minte formate,
cu apexurile închise.
Radiografii dentare extraorale
A. Radiografia pumnului este
recomandată pentru stabilirea vârstei
osoase (biologice), corelată cu vârsta
cronologică şi cu vârsta dentară.
Radiografia pumnului este indicată:
• înaintea expansiunii rapide
maxilarului;
• în cazurile de clasa a III-a Angle, clasa
a II-a Angle sau în ocluziile deschise
scheletale;
• în cazurile în care apare o
neconcordanŃă între vârsta cronologică
şi vârsta dentară;
• la pacienŃii care necesită chirurgie
ortognatică înainte de 16 - 20 ani.
Această radiografie se poate indica
la orice vârstă, dar datele suficiente le
obŃineam la vârsta de 8,6 ani la fete şi 10
ani la băieŃi.
Pentru interpretarea radiografiei
pumnului este necesară stabilirea
punctelor de referinŃă (figura 31):
PP1 – phalanx proximalis a degetului
mare;
PP2 – phalanx proximalis a degetului
arătător;
PP3 – phalanx proximalis a degetului
mijlociu;
PM3 – phalanx media a degetului mijlociu;
PD3 – phalanx distalis a degetului mijlociu;
R – os radius;
H –os hamatum;
S – os sesamoidea a articulaŃiei
metacarpo- phalangiale a degetului mare;
Pi – os pisiforme.
Interpretarea radiografiei pumnului
se face prin stabilirea stadiilor de
maturaŃie ale oaselor pumnului:
1. Stadii de maturaŃie ale falangelor:
- stadiul 0 – epiphisis este mai tendinoasă
ca diaphisis.
- stadiu 1 – epiphisis este de aceeaşi
grosime ca diaphisis.
- stadiul 2 – epiphisis debordează
diaphisis, formând un mic.
- stadiul 3 – epiphisis este unită cu
diaphisis.
2. Stadii de maturaŃie a ossis hamatum:
- stadiul 0 – nu sunt semne de osificare.
- stadiu 1 – începutul calcificării.
- stadiul 2 – calcificare avansată.
3. Stadii de maturaŃie a ossis sesamoidea
şi pipsiforme:
- stadiul 0 – nu sunt semne de osificare.
- stadiu 1 – vizibile calcificări.
Interpretarea radiografiei pumnului
se realizează pentru stabilirea:
a • stadiului de creştere – prin osificarea
localizată la nivelul falangelor, a osului
carp şi a osului radius;
• vârstei osoase – după fiecare stadiu
de osificare şi după sex;
• dezvoltării scheletice;
• potenŃialului de creştere osoasă;
• mărimii finale aşteptate – calculată pe
pacient, după formula finală a înălŃimii
aşteptate;
• dezvoltării rămase – calculată după
potenŃialul curent de creştere.
B. Tomografia articulaŃiei
temporo-mandibulare redă o imagine
sectorială a articulaŃiei temporo-
mandibulare dreaptă şi stângă. Se indică
pentru diagnosticul de certitudine al
disfuncŃiilor articulare (malformaŃii, fracturi,
luxaŃii, artrite, artroze, disfuncŃii, etc.),
depistate clinic.
Din punct de vedere radiologic,
conturul versantului articular şi a condilului
mandibular sunt vizibile după vârsta de 10
ani.
Se pot executa două tipuri de
tomografii:
120
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
- biaxiale a articulaŃiei temporo-
mandibulare;
- bilaterale – gură închisă/gură deschisă.
Cea mai uzuală metodă de
interpretare a acestui tip de tomografie
C. Teleradiografia oferă informaŃii
asupra configuraŃiei scheletului cranio-
facial, a relaŃiei dintre bazele osoase
maxilare şi baza craniului, a relaŃiei dintre
bazele osoase maxilare, a relaŃiei dintre
arcadele alveolare şi dentare, a relaŃiei
interincisive, a relaŃiei dintre bazele
osoase şi Ńesuturilor moi, a tiparul de
creştere şi direcŃia de creştere facială, a
localizării anomaliilor, a posibilităŃilor şi
limitelor tratamentului ortodontic.
Teleradiografia de profil oferă
informaŃii despre dezvoltarea verticală şi
sagitală a structurilor cranio-faciale şi este
indicată în stabilirea diagnosticului
anomaliilor dento-maxilare în plan sagital
şi vertical. Există mai multe tehnici de
interpretare a teleradiografiei de profil:
Downs, Schwarz, Steiner, Tweed,
Sassouni, Ricketts, Jarabak, Harvold,
McNamara, Rakosi, Burstone, Epker şi
Fish, Legan şi Burstone şi Holdaway.
Teleradiografia de faŃă oferă
informaŃii despre dezvoltarea verticală şi
transversală a structurilor cranio-faciale şi
este indicată în stabilirea diagnosticului
asimetriilor cranio-faciale în plan
121
este metoda metrică şi unghiulară a lui
Ricketts. Se apreciază înălŃimea
condiliană, profunzimea cavităŃii glenoide
şi pantele de înclinare.
transversal. Există mai multe tehnici de
interpretare a teleradiografiei de faŃă:
Ricketts, Hewitt, Svanholt şi Solow,
Grayson şi Grummons.
Teleradiografia axială oferă
informaŃii despre dezvoltarea transversală
a ramului orizontal al mandibulei şi este
indicată în stabilirea diagnosticului
asimetriilor faciale inferioare în plan sagital
şi transversal. Există mai multe tehnici de
interpretare a teleradiografiei axiale:
Dahan, Delaire şi Vion.
Pentru interpretarea teleradiografiei
se trasează pe hârtie de calc contururile
părŃilor dure şi moi. Se marchiză punctele
antropometrice şi se stabilesc planurile de
referinŃă, care sunt diferite după metoda
de analiză aleasă (liniară, unghiulară sau
a proporŃiilor).
Analiza Steiner a teleradiografiei
de profil apreciază relaŃiile sagitale şi
verticale ale profilului scheletal, alveolo-
dentar şi ale părŃilor moi. Planul de
referinŃă (fix) este reprezentat de planum-
ul bazei craniului (figura 32).
 Diagnosticul ortodontic

Punctele antropometrice radiologice ale analizei Steiner

S Sella turcica este punctul situat în centrul geometric al şeii turceşti.
N Nasion este cel mai anterior şi superior punct al suturii naso-frontale.
Kdlp Condylion posterior este punctul cel mai posterior al processus condylaris.
E Punctul E este un punct construit de perpendiculara dusă prin punctul Kdlp la
planum bazei craniului S - N.
L Punctul L este un punct construit de perpendiculara dusă prin punctul Pog la
planum bazei craniului S - N.
A Punctul A Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior maxilar.
B Punctul B Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior mandibular.
D Punctul D este centrul simfizei mentoniere, care se deplasează odată cu
creşterea.
Go Gonion este punctul unghiului mandibular, determinat de bisectoarea unghiului
dintre linia ramus-ului şi a planului mandibular.
Gn Gnathion este punctul cel mai anterior şi inferior de pe marginea bazilară a
protuberantia mentalis.
Pog Pogonion este punctul cel mai anterior de pe protuberantia mentalis.
I Incisale superior este punctul aflat pe marginea incizală a celui mai proeminent
incisiv central superior.
i Incisale inferior este punctul aflat pe marginea incizală a celui mai proeminent
incisiv central inferior.
1/ Punctul cel mai vestibular al coroanei celui mai proeminent incisiv central
superior.
/1 Punctul cel mai vestibular al coroanei celui mai proeminent incisiv central inferior.
Oc Punctul anterior Downs este situat la jumătatea supraocluziei frontale, fiind
construit în mijlocul intersecŃiei contactului incizal a celui mai proeminent incisiv
central superior şi inferior. Reprezintă punctul anterior al planului de ocluzie.
Ocp Punctul posterior Downs este un punct construit la intersecŃia contactului molar
dintre vârful cuspizilor meziali ai molarilor primi superior şi inferior. Reprezintă
punctul posterior al planului de ocluzie.
Ls Labiale superior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei superioare.
Li Labiale inferior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei inferioare.
Pog' Pogonion cutanat este punctul cel mai anterior al bărbiei.
MS Punctul S a lui Steiner este situat la mijlocul bordurii nazale.

Planuri şi linii de referinŃă ale analizei Steiner

planul S – N planul anterior al bazei craniului
planul Go – Gn planul mandibular
planul Occ planul de ocluzie
linia N – A Nasion - A Downs
linia N – B Nasion - B Downs
linia N – D Nasion - D
linia 1/ axul incisivului central superior
linia /1 axul incisivului central inferior
linia S linia estetică S a lui Steiner

122
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Analiza unghiulară Steiner

PoziŃia sagitală a Unghiul SNA este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
maxilarului Nasion şi A Downs (N – A) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 80 - 82º. Unghiul creşte în prognatism
maxilar şi scade în retrognatism maxilar, în funcŃie de variaŃia
poziŃiei punctului A.
PoziŃia sagitală a Unghiul SNB este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
mandibulei Nasion şi B Downs (N – B) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 78 - 80º. Unghiul creşte în prognatism
mandibular şi scade în retrognatism mandibular, în funcŃie de
variaŃia poziŃiei punctului B.
Clasa scheletală Unghiul ANB reprezintă diferenŃa dintre unghiul SNA şi unghiul
SNB şi are valoarea normală între 2 - 4º. În funcŃie de variaŃia
poziŃiei punctelor A şi B, unghiul creşte în clasa a II-a scheletală şi
scade în clasa a III-a scheletală.
PoziŃia sagitală a Unghiul SND este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
symphysis Nasion şi D (N – D) cu planum bazei craniului (S – N) şi are
mentalis valoarea normală între 76 - 77º. Unghiul creşte în progenie şi
scade în retrogenie, în funcŃie de variaŃia poziŃiei punctului D.
Unghiul interincizal Unghiul 1/ – /1 este format de intersecŃia liniei axului incisivului
central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia axului
incisivului central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) şi are
valoarea normală între 130 - 131º. Unghiul creşte în biretrodonŃie
asociată cu ocluzie adâncă acoperită şi scade în biprodonŃie
asociată cu ocluzie adâncă în acoperiş.
Unghiul planului Unghiul SN – Occ este format de intersecŃia liniei ce uneşte
de ocluzie punctul anterior şi posterior al planului ocluzal (Occ) cu planum
bazei craniului (S – N) şi are valoarea normală între 14 - 16º.
Unghiul creşte odată cu înclinarea anterioară a planului de ocluzie
din clasa a II-a scheletală şi scade odată cu înclinarea posterioară
a planului de ocluzie din clasa a III-a scheletală.
Unghiul planului Unghiul SN – GoGn este format de intersecŃia liniei ce uneşte
mandibular punctele Gonion şi Gnathion (Go – Gn) cu planum bazei craniului
(S – N) şi are valoarea normală între 30 - 32º. Unghiul creşte
odată cu înclinarea planului mandibular din rotaŃia posterioară
mandibulară, creşterea verticală şi tendinŃa la ocluzie deschisă
scheletală. Unghiul scade odată cu orizontalizarea planului
mandibular din rotaŃia anterioară, creşterea orizontală şi tendinŃa
la ocluzie adâncă scheletală.
Unghiul incisivului Unghiul 1/ – NA este format de intersecŃia liniei axului incisivului
maxilar cu linia central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia de
N-A referinŃă trasată între punctele Nasion şi A Downs (N – A) şi are
valoarea normală între 20 - 22º. Unghiul creşte în prodonŃie
superioară şi scade în retrodonŃie superioară.
Unghiul incisivului Unghiul 1/ – SN este format de intersecŃia liniei axului incisivului
maxilar cu planum central superior (apex şi punctul Incisale superior), cu planum
bazei craniului (S – N) şi are valoarea normală de 103º. Unghiul
creşte în prodonŃie superioară şi scade în retrodonŃie superioară.
Unghiul incisivului Unghiul /1 – NB este format de intersecŃia liniei axului incisivului
madibular cu linia central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) cu linia de
N-B referinŃă trasată între punctele Nasion şi B Downs (N – B) şi are
valoarea normală între 25 - 27º. Unghiul creşte în prodonŃie
inferioară şi scade în retrodonŃie inferioară.

123
 Diagnosticul ortodontic

Analiza metrică Steiner

DistanŃa incisiv DistanŃa 1/ – NA are valoarea normală între 2 - 4 mm. Valorile
maxilar şi linia N-A crescute arată o prodonŃie superioară, iar valorile scăzute arată o
retrodonŃie superioară.
DistanŃa incisiv DistanŃa /1 – NB are valoarea normală între 4 – 4,5 mm. Valorile
mandibular şi linia crescute arată o prodonŃie inferioară, iar valorile scăzute arată o
N-B retrodonŃie inferioară.
DistanŃa Pog şi DistanŃa Pog – NB se schimbă odată cu creşterea (0,5 mm/an) şi
linia N-B are valoarea normală de 4 mm. Valorile crescute arată o
progenie, iar valorile scăzute arată o retrogenie.
Raportul Holdaway Raportul Holdaway reprezintă diferenŃa dintre valoarea distanŃei
/1 – NB minus valoarea distanŃei Pog – NB şi are valoarea
normală între 0 ± 2 mm după Holdaway.
Lungimea DistanŃa S – L este dependentă de direcŃia de creştere, se
anterioară a bazei corelează cu valoarea unghiului SN – GoGn şi are valoarea
craniului normală de 51 mm. Cu cât unghiul SN – GoGn este mai mare, cu
atât distanŃa S – L va fi mai scurtă şi tendinŃa este de creştere
verticală. Cu cât unghiul SN – GoGn este mai mic, cu atât
distanŃa S – L va fi mai lungă şi tendinŃa este de creştere
orizontală.
Lungimea DistanŃa S – E se corelează cu unghiul SN – GoGn şi are
posterioară a bazei valoarea normală de 22 mm. Valorile crescute arată o alungire a
craniului zonei posterioare a bazei craniului, iar valorile scăzute arată o
scurtare a zonei posterioare a bazei anterioare a craniului. Cu cât
unghiul SN – GoGn este mai mare, cu atât distanŃa S – E va fi
mai scurtă şi tendinŃa este de creştere verticală. Cu cât unghiul
SN – GoGn este mai mic, cu atât distanŃa S – E va fi mai lungă şi
tendinŃa este de creştere orizontală.
DistanŃa buză DistanŃa Ls – Pog' - MS are valoarea normală de 0 mm, buza
superioară şi linia superioară fiind tangentă la această linie. Valorile crescute arată o
S procheilie superioară, iar valorile scăzute arată o retrocheilie
superioară.
DistanŃa buză DistanŃa Li – Pog' - MS are valoarea normală de 0 mm, buza
inferioară şi linia S inferioară fiind tangentă cu această linie. Valorile crescute arată o
procheilie inferioară, iar valorile scăzute arată o retrocheilie
inferioară.

Analiza Tweed a teleradiografiei Tweed pleacă de la principiul după

de profil apreciază relaŃiile sagitale şi
verticale ale profilului scheletal, alveolo-
dentar şi ale părŃilor moi. Planurile de
referinŃă (fixe) sunt reprezentate de
planum-ul bazei craniului şi de orizontala
Frankfort (figura 32).
care un profil facial armonios este un profil
drept, cu incisivii inferiori situaŃi verticali pe
osul bazal mandibular. Astfel, Tweed
trasează un triunghi care-i poartă numele,
format din trei unghiuri: FMIA, FMA, IMPA.

Punctele antropometrice radiologice ale analizei Tweed

S Sella turcica este punctul situat în centrul geometric al şeii turceşti.
N Nasion este cel mai anterior şi superior punct al suturii naso-frontale (suturis
naso-frontalis).
Po Porion este punctul cel mai superior al conductului auditiv extern, situat la
intersecŃia orizontalei Frankfort cu marginea superioară a conductului auditiv
extern.

124
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

Or Orbitale este cel mai inferior punct de pe marginea inferioară a orbitei.

Ar Articulare este punctul situat la intersecŃia suprafeŃei inferioare a bazei craniului
cu marginea posterioară a processus condylaris.
Nsa Naso-spinalis anterior este punctul situat în vârful spinei nasalis anterior.
A Punctul A Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior maxilar.
B Punctul B Downs este punctul anterior cel mai înfundat de pe procesul alveolar
anterior mandibular.
Go Gonion este punctul unghiului mandibular, determinat de bisectoarea unghiului
dintre linia ramus-ului şi a planului mandibular.
Me Menton este cel mai inferior punct de pe marginea inferioară a simfizei
mentoniere.
Pog Pogonion este punctul cel mai anterior de pe protuberantia mentalis.
I Incisale superior este punctul aflat pe marginea incizală a celui mai proeminent
incisiv central superior.
i Incisale inferior este punctul aflat pe marginea incizală a celui mai proeminent
incisiv central inferior.
1/ Punctul cel mai vestibular al coroanei celui mai proeminent incisiv central
superior.
/1 Punctul cel mai vestibular al coroanei celui mai proeminent incisiv central inferior.
Oc Punctul anterior Downs este situat la jumătatea supraocluzie frontală, fiind
construit în mijlocul intersecŃiei contactului incizal a celui mai proeminent incisiv
central superior şi inferior. Reprezintă punctul anterior al planului de ocluzie.
Ocp Punctul posterior Downs este un punct construit la intersecŃia contactului molar
dintre vârful cuspizilor meziali ai molarilor primi superior şi inferior. Reprezintă
punctul posterior al planului de ocluzie.
Ls Labiale superior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei superioare.
Li Labiale inferior este punctul cel mai anterior al marginii roşului buzei inferioare.
Me' Menton cutaneon este cel mai inferior punct situat pe Ńesutul moale al bărbiei.
Pog' Pogonion cutanat este punctul cel mai anterior al bărbiei.

Planuri şi linii de referinŃă ale analizei Tweed

planul S – N planul anterior al bazei craniului
planul Po - Or orizontala Frankfort
planul Go – Me planul mandibular
planul Occ planul de ocluzie
linia N – A Nasion - A Downs
linia N – B Nasion - B Downs
linia 1/ axul incisivului central superior
linia /1 axul incisivului central inferior
linia Z linia Z a lui Merrifield

Triunghiul Tweed
Unghiul Unghiul FMIA este format de intersecŃia axului celui mai vestibular
incisivului incisiv inferior (apex - Incisale inferior) cu orizontala Frankfort (Po
inferior cu planul – Or) şi are valoarea normală de 66° dup ă Tweed şi între 65 - 71°
Frankfort după Stockfisch. Apreciază calitatea estetică şi impune corecŃiile
terapeutice asupra incisivilor inferiori. Unghiul creşte în retrodonŃie
inferioară şi scade în prodonŃie inferioară.

125
 Diagnosticul ortodontic

Unghiul planului Unghiul FMA este format de intersecŃia planului mandibular ce

mandibular cu uneşte punctele Gonion - Menton (Go – Me) cu orizontala
planul Frankfort Frankfort (Po – Or) şi are valoarea normală de 24° dup ă Tweed şi
între 16 - 35° dup ă Stockfisch. Apreciază direcŃia de creştere a
mandibulei. Unghiul creşte în rotaŃie posterioară mandibulară şi
scade în rotaŃie anterioară mandibulară.
Unghiul Unghiul IMPA este format de intersecŃia planului mandibular ce
incisivului uneşte punctele Gonion - Menton (Go – Me) cu axul celui mai
inferior cu planul vestibular incisiv inferior (apex - Incisale inferior) şi are valoarea
mandibular normală de 90° dup ă Tweed şi între 84 - 92° dup ă Stockfisch.
Unghiul creşte în prodonŃie inferioară şi scade în retrodonŃie
inferioară.
Analiza unghiulară Tweed
PoziŃia sagitală a Unghiul SNA este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
maxilarului Nasion şi A Downs (N – A) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 80 - 84° dup ă Tweed. Unghiul creşte în
prognatism maxilar şi scade în retrognatism maxilar, în funcŃie de
variaŃia poziŃiei punctului A.
PoziŃia sagitală a Unghiul SNB este format de intersecŃia liniei ce uneşte punctele
mandibulei Nasion şi B Downs (N – B) cu planum bazei craniului (S – N) şi
are valoarea normală între 78 - 82° dup ă Tweed. Unghiul creşte
în prognatism mandibular şi scade în retrognatism mandibular, în
funcŃie de variaŃia poziŃiei punctului B.
Clasa scheletală Unghiul ANB reprezintă diferenŃa dintre unghiul SNA şi unghiul
SNB şi are valoarea normală între 1 - 5 ° dup ă Tweed. În funcŃie
de variaŃia poziŃiei punctelor A şi B, unghiul creşte în clasa a II-a
scheletală şi scade în clasa a III-a scheletală.
Unghiul planului Unghiul F – Occ este format de intersecŃia orizontalei Frankfort
de ocluzie (Po – Or) cu linia ce uneşte punctul anterior şi posterior al planului
ocluzal a lui Downs (Occ) şi are valoarea normală între 8 -12°
după Tweed. Unghiul creşte odată cu înclinarea anterioară a
planului de ocluzie din clasa a II-a scheletală şi scade odată cu
orizontalizarea planului de ocluzie din clasa a III-a scheletală.
Unghiul Unghiul 1/ - /1 este format de intersecŃia liniei axului incisivului
interincizal central superior (apex şi punctul Incisale superior) cu linia axului
incisivului central inferior (apex şi punctul Incisale inferior) şi are
valoarea normală de 135° dup ă Tweed. Unghiul creşte în
biretrodonŃie asociată cu ocluzie adâncă acoperită şi scade în
biprodonŃie asociată cu ocluzie adâncă în acoperiş.
Unghiul Z Unghiul Z după Merrifield este format de intersecŃia orizontalei
Merrifield Frankfort (Po – Or) cu linia Z a profilului Ńesuturilor moi (Pog' – Li
sau Ls) şi are valoarea normală între 75 - 78° dup ă Merrifield.
Linia Z este tangentă la buza superioară în clasa a II-a scheletală
diviziunea 1 sau în biproalveolie şi tangentă la buza inferioară în
clasa I scheletală cu disarmonie dento-maxilară sau clasa a III-a
scheletală cu prognatism mandibular.
Analiza metrică Tweed
DistanŃa A-B la DistanŃa AB – Occ se corelează cu valorile unghiurilor SNA, SNB,
planul ocluzal ANB, înclinaŃia planului de ocluzie şi direcŃia de creştere şi are
valoarea normală între 0 - 4 mm, când punctul A se află înaintea
punctului B (clasă I scheletală). Valorile crescute pozitive arată că
punctul A este mult înaintea punctului B (clasă a II-a scheletală), iar
valorile scăzute negative arată că punctul B este înaintea punctului

126
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

A (clasă a III-a scheletală).

ÎnălŃimea DistanŃa Ar – Go are valoarea normală de 45 mm. Valorile crescute
scheletală arată mărirea înălŃimii scheletale posterioare, iar valorile scăzute
posterioară arată micşorarea înălŃimii scheletale posterioare.
ÎnălŃimea DistanŃa Nsa – Me are valoarea normală de 65 mm. Valorile
scheletală crescute arată mărirea înălŃimii scheletale anterioare, iar valorile
anterioară scăzute arată micşorarea înălŃimii scheletale anterioare.
Raportul înălŃimii Raportul Ar - Go : Nsa - Me are valoarea normală de 69% după
scheletale Tweed. ObŃinerea altor valori arată un dezechilibru vertical
anterioare şi scheletal.
posterioare
Grosimea DistanŃa Me' – NB variază cu creşterea Ńesuturilor moi ale bărbiei şi
mentonului cu direcŃia de creştere facială.
Grosimea buzei DistanŃa 1/ – Ls are o valoare egală cu grosimea mentonului.
superioare Valoarea variază cu poziŃia sagitală a incisivilor superiori.

Tehnici imagistice moderne cu o placă de fosfor fotostimulabilă. În

A. Radiografia dentară digitală
(RDD) a fost realizată de către Francis
Mouyen în 1982, ca o alternativă la
radiografia convenŃională.
Sistemul a preluat toate principiile
radiografiei convenŃionale dar, a înlocuit
filmul retroalveolar cu un senzor, care
capta radiaŃiile X din cavitatea orală.
În prezent există două tipuri de
sisteme pentru obŃinerea directă a
imaginilor digitale: sistemul SPS şi
sistemul CCD.
Sistemul SPS (Storage Phosphor
System) a înlocuit clasicul film radiologic,
urma acŃiunii radiaŃiilor expuse, placa
realizează o fosforescenŃă albastră,
diferenŃiată după gradul de absorbŃie al
fasciculului de raze X. Imaginea virtuală
stocată pe placă este redată ca imagine
digitală în urma expunerii la un scaner
laser.
În 1994 a apărut sistemul Digora,
care prezenta două placi de fosfor de
mărimi comparabile cu filmele radiologice,
numărul 0 şi 2. O singură placă putea fi
scanată în aproximativ 30 de secunde.
În 1997 a fost introdus sistemul
Den Optix cu cinci plăci diferite ca
dimensiuni şi cu un sistem de scanare prin

127
 Diagnosticul ortodontic
intermediul unui carusel, care foloseşte
până la 29 de plăci. Avantajele acestui
sistem sunt remarcabile: calitatea
imaginilor obŃinute (atât ale dinŃilor cât şi
ale spaŃiului periodontal), uşurinŃa
evidentă în obŃinerea imaginilor care
reduce timpul necesar pentru developare
cât şi alte inconveniente ale developării
manuale, rapiditatea cu care se pot
prelucra imaginile, dublată de
economicitatea metodei, deoarece plăcile
sunt refolosibile de mii de ori.
Sistemul CCD (Charged-Coupled
Device) utilizează un senzor pentru
absorbŃia radiaŃiilor expuse intraoral şi
este conectat la computer, prin conductori
de fibre optice cu rezistenŃă electrică
neglijabilă. Imaginea virtuală de pe senzor
este transformată în imagine radiologică
de un fotomultiplicator electronic şi un
computer şi este afişată pe monitorul
calculatorului aproape imediat după
expunere. În acest fel radiaŃiile sunt
reduse cu 80% iar timpul de expunere de
5 ori.
Radiografia dentară digitală
electronică obŃinută permite o prelucrare
adaptată la nevoia patologiei depistate:
mărirea unei regiuni din structura dentară,
inversarea culorii, realizând negativul
imaginii obŃinute, măsurători „punct cu
punct” ale distanŃelor şi structurilor curbe
(canale radiculare, rădăcini dentare),
colorarea structurilor care au aceeaşi
densitate, obŃinerea „efectului fosilă” care
reprezintă estomparea ariilor tisulare din
jurul unor structuri şi scoaterea în evidenŃă
a structurilor dentare.
B. Ortopatomografia digitală se
află într-un proces de schimbare, de la
tehnologia cu film, ce implică developarea
chimică, la tehnologia digitală, bazată pe
senzori electronici şi computere. FaŃă de
sistemele cu film, avantajul principal al
tehnologiei digitale este reprezentat de o
mai largă expunere, care semnifică mai
puŃine scanări repetate, reducerea
costurilor şi a expunerii pacientului la
radiaŃii. De asemenea, imaginile pot fi
vizualizate imediat şi îmbunătăŃită
claritatea lor, pot fi salvate digital şi trimise
128
clinicienilor. Nu mai este necesară camera
de developare şi substanŃele chimice.
Primele ortopantomografii digitale
apărute între 1985 - 1991 au fost
proiectate de McDavid şi colaboratorii la
UTHSCA. Primul sistem DXIS disponibil
pe piaŃă a fost introdus de Signet (FranŃa)
în 1995. În 1997 SIDEXIS - firma Siemens
(Sinora Dental Sistem, Germania) a oferit
opŃiunea digitală pentru unitatea
panoramică Orthophos Plus. DigiPan
(Trophy Radiology, FranŃa) a oferit
opŃiunea pentru OP100, realizat de
Instrumentarium (Finlanda).
Între 1998 - 2004, mai mulŃi
producători oferă propriile sisteme digitale.
În 2006, SCAN300FP de la Ajat (Finlanda)
oferă ultima inovaŃie, care achiziŃionează
sute de imagini de MB şi poate reconstrui
stratul panoramic prin post achiziŃie de
imagine computerizată.
Sistemul PSP (Phosphor System
Plate) utilizează placa de fosfor
fotostimulabilă, înlocuind filmul radiografic.
După expunere la radiaŃii X, placa este
plasată într-un scaner special, unde
imaginea laterală formată este reconstruită
punct cu punct şi digitalizată, folosind
scanarea cu laser. Imaginile digitalizate
sunt stocate şi afişate pe ecranul
computerului. Această tehnologie este
similară cu tehnologia bazată pe filmul
radiologic, dar developarea chimică este
înlocuită cu procesul de scanare.
Sistemul CCD (charged-coupled
device) utilizează senzori electronici, care
convertesc razele X în lumină, folosind un
strat de GdO2S sau de Csl, care apoi este
captată, folosind un senzor de imagine
CCD sau CMOS. PuŃine sisteme utilizează
hibridul analog-digital, care întâi
converteşte razele X în electricitate,
folosind un strat de CdTe şi apoi
electricitatea este transformată în imagine,
printr-o secŃiune citită cu tehnologia
CMOS. Cu ajutorul sistemelor digitale,
claritatea imaginii obŃinute este superioară
celei din sistemele convenŃionale (figura
33).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
C. Tomografia computerizată
(CT) a fost dezvoltată de Sir Godfrey
Hounsfield în 1967 şi se cunosc mai multe
sisteme de scanere, după organizarea
părŃilor componente ale dispozitivului şi
după mişcarea efectuată de fascicul
pentru captarea imaginii.
Prima generaŃie de scanere
prezenta o singură sursă de radiaŃie şi un
singur detector. InformaŃia era obŃinută
secŃiune cu secŃiune.
A doua generaŃie a fost introdusă
când s-au încorporat detectori multipli în
planul scaner-ului.
A treia generaŃie a apărut odată cu
avansarea tehnologiei detectorilor şi a
captării de informaŃii. Detectorii mari
reduceau nevoia fasciculului de a efectua
o mişcare de translaŃie în jurul obiectului,
pentru a putea fi măsurat. Însă, pe imagini
se observau artefacte inelare, care
distorsionau imaginea 3D şi mascau
anumite planuri anatomice.
A patra generaŃie a fost dezvoltată
pentru a combate aceste probleme. S-a
introdus o sursă de radiaŃii mobilă şi un
receptor inelar fix, dar trebuiau luate în
considerare modificările unghiurilor sursei
de radiaŃii şi de dispersie.
A cincia şi a şasea generaŃie de
scanere au fost introduse pentru a reduce
dispersia artefactelor. Detectorul era fix,
iar fasciculul rotat electronic de-a lungul
unui anod, sub formă de bandă de
tungsten. RadiaŃia era produsă în punctul
în care fasciculul electronic întâlnea
anodul şi rezulta într-o sursă de radiaŃii X,
care se rotea în jurul pacientului, fără
componentă de translaŃie sau parŃi mobile.
ProiecŃia razelor X a fost atât de rapidă,
129
încât şi bătăile inimii puteau fi înregistrate.
Acest lucru a determinat pe unii clinicieni
să încadreze acest dispozitiv în 4D de
înregistrare a mişcării.
Tomografia computerizată este o
tehnicǎ imagisticǎ particularǎ, care
utilizeazǎ ca factor fizic radiaŃia X, ca
procedeu de explorare a mediului,
secŃiunea tomograficǎ în transversal axial,
iar ca mod de redare a informaŃiei,
imaginea digitalǎ. Principiul tomografiei
computerizate se bazeazǎ pe mǎsurarea
atenuǎrii unui fascicul îngust de radiaŃii X,
care parcurge, printr-o mişcare circularǎ,
un strat echivalent ca lǎrgime din corpul
examinat şi reconstrucŃia imaginii plecând
de la proiecŃiile sale diferite.
Scanarea prin tomografiere
computerizată axială (CAT) presupune
rotirea scaner-ului în jurul capului de sute
de ori pe secundă, trimiŃând un fascicul în
formă de evantai spre un tablou cu
detectori multipli, constând într-un gaz sau
un material scintiator (înveliş de Fosfor) -
cel mai frecvent iodura de Cesiu (CeI).
Pacientul este deplasat pe o distanŃă
cunoscută de scaner, de obicei în jur de 1
cm, 0,5 cm sau, în cazul celor cu rezoluŃie
înaltă, chiar 1 mm. În scanările CAT,
această distanŃă defineşte grosimea
secŃiunilor. Pentru secŃiuni mai subŃiri,
operatorul trebuie să selecteze o
secŃionare în interiorul secŃiunii iniŃiale,
pentru a reduce secŃiunea dorită la 0,5
mm. Deşi scanarea CAT are o acurateŃe
crescută, necesită utilizarea unei doze de
radiaŃii semnificativă pentru pacient. O
scanare CAT obişnuită pentru evaluarea
unui implant maxilar poate utiliza până la
 Diagnosticul ortodontic
2100 SV, doză echivalentă cu realizarea a
375 de radiografii panoramice sau imagini
digitale.
Tomografia computerizată cu
fascicul conic (CBCT) a fost dezvoltată în
anii 1990, ca proces evolutiv rezultat din
necesitatea informaŃiilor tridimensionale,
obŃinute prin scanări cu computer
tomograful. CBCT-ul cranio-facial a fost
destinat să rezolve unele limitări ale CT-
ului convenŃional. Obiectul care trebuie
evaluat este captat, în timp ce sursa de
radiaŃie cade pe un receptor
bidimensional. Această simplă diferenŃă
permite o singură rotaŃie a sursei de
radiaŃii să capteze o regiune întreagă de
interes, în comparaŃie cu CT-ul
convenŃional, unde multiple secŃiuni sunt
puse cap la cap pentru a obŃine o imagine
completă. De asemenea, fasciculul conic
produce un fascicul mai concentrat şi mai
puŃină dispersie a radiaŃiilor, comparativ cu
dispozitivele CT cu dispoziŃie în evantai.
Acest lucru creşte semnificativ utilizarea
razelor X şi reduce capacitatea tubului de
raze X necesară scanării volumetrice.
Totalitatea radiaŃiilor reprezintă
aproximativ 20% din totalul unui CT-ului
convenŃional şi echivalentul expunerii
pentru o ortopantomografie.
Componentele inovatoare sunt
semnificative şi permit CBCT-ului sǎ fie
mai puŃin costisitor şi sǎ scadǎ de 4 ori
nivelul de radiaŃii emise. Aparatele CBCT
realizează obŃinerea iniŃială a imaginii, la o
secŃiune cu grosimea medie de 0,15 mm
şi funcŃionează cu doze de radiaŃii mult
mai reduse, variind între 40 - 500 SV,
echivalând cu 4 - 6 radiografii panoramice.
În ultima decadă de ani, ortodonŃii
au început să aprecieze avantajele oferite
de dimensiunile 3D aplicate în diagnosticul
clinic, planul de tratament şi a educaŃiei
pacientului. Cu ajutorul computer
tomografiei cu fascicul conic, orice
radiografie poate fi executată în mai putin
de 1 minut. Ortodontul are posibilitatea să
vizualizeze la o calitate superioară
radiografii periapicale, panoramice,
ocluzale, seriate şi teleradiografii,
împreună cu imagini ce nu pot fi produse
de dispozitivele de radiografiere clasice.
Introducerea CBCT-ului în practica
ortodontică aduce numeroase avantaje
130
atât pacientului cât şi clinicianului. Metoda
măsurătorilor cefalometrice pe
teleradiografia de profil ar putea deveni
istorie, dacă CBCT-ul ar intra în practica
curentă a specialiştilor ortodonŃi. Acest
dispozitiv economiseşte timp preŃios,
deoarece nu mai este necesară
transpunerea contururilor şi punctelor
cefalometrice pe hârtia de calc şi apoi
calcularea lor. Imaginile 3D obŃinute cu
acest aparat sunt imprimate pe hârtie
fotografică, pe care se marchează
punctele şi se fac măsurătorile. De
asemenea, CBCT-ul permite înregistrarea
imaginilor pe ambele laterale ale
pacientului (stânga-dreapta), valorile
putând fi diferite pentru fiecare parte şi
astfel să influenteze diagnosticul. Acest
lucru nu este posibil în cazul
teleradiografiilor de profil şi acestea pot da
chiar un rezultat fals, prin suprapunerea
structurilor osoase dreapta-stânga, într-un
singur contur.
O invenŃie ce ar putea duce la un
alt nivel a diagnosticulului ortodontic este
softwere-ul care marchează singur
punctele de referinŃă în analizele
cefalometrice, calculează distanŃele între
ele şi măsoară unghiurile de interes. Acest
softwere ar putea duce la înlocuirea
completă a teleradiografiilor de profil din
practica curentă. Softwere-ul permite şi
intervenŃia medicului în marcarea corectă
a punctelor, pentru o acuratete crescută,
acestea fiind marcate în funcŃie de dinŃii
prezenŃi pe arcade şi de grosimea osului
la anumite nivele.
Cu ajutorul CBCT-ului şi a
reconstrucŃiilor 3D, clinicianul poate
observa amănunŃit rapoartele ocluzale,
atât frontal cât şi pe zonele laterale.
Practic, ce se observă pe un model de
studiu, se poate observa şi cu CBCT-ul,
scutind pacientul de neplăcerea
înregistrării amprentelor (în special la cei
cu reflex de voma exagerat) şi clinicianul
de drumul la laboratorul de tehnică
dentară.
Caninii ectopici se pot observa cu
CBCT-ul. Metoda schimbului de tuburi a
fost metoda tradiŃională de localizare a
acestor canini şi a oferit informaŃii despre
poziŃia arbitrară şi aproximarea nivelului
de dificultate pentru abordarea acestora.
CBCT-ul foloseşte două dispozitive de
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
radiografiere convenŃionale şi localizează
dintele prin mişcarea obiectelor, respectiv
din direcŃia din care a fost efectuată
radiografia.
Tehnologia CBCT oferă o panoramice, teleradiografii de profil şi
îmbunătăŃire majoră în analiza căilor
respiratorii, permitând analiza 3D şi
volumetrică. Analiza căilor respiratorii era
efectuată convenŃional cu ajutorul
teleradiografiilor de profil. Studiile recente
comparative, folosind teleradiografiile de
profil şi CBCT-ul au descoperit că
măsurătorile suprafeŃelor şi volumele
diferă în cele două analize.
ResorbŃia condililor apare la 5 -
10% din pacienŃii supuşi chirurgiei
ortognate. Studiile referitoare la tehnologia
3D au încercat să înŃeleagă cum se
remodelează condilul, iar datele
preliminare sugerează că mare parte din
rotaŃia condilului rezultată după
remodelare, este o consecinŃă directă a
procedurilor chirurgicale. ArticulaŃia
temporo-mandibulară se modifică în urma
absenŃei tratamentului de osteogeneză şi
ortopedia dento-facială încă are nevoie de
studiu.
În anii 1980, în Statele Unite au
apărut dispozitive care foloseau tehnica
fasciculului conic. Fasciculul conic este un
tip special de tomografie computerizată, în
care fasciculul de raze X generat, are o
formă specială (conic), spre deosebire de
cel convenŃional, cu fascicul în formă de
evantai. Tomografia obŃinută cu această
tehnologie este cunoscută ca şi computer
tomografie volumetrică (CTV). Imaginile
sunt obŃinute în trei dimensiuni şi este
posibil să se execute imagini 2D cu
ajutorul software-ului.
Computer tomografia volumetrică
(CTV) sau cea cu fascicul conic, a fost
introdusă în stomatologie în anul 2000, la
Universitatea Loma Linda (SUA) şi de
atunci aplicaŃiile sale clinice s-au
răspândit, dezvoltând tehnologii
semnificative şi odată cu ele, rezultate mai
rapide şi imagini cu rezoluŃie mai mare.
Această evoluŃie în imagistică a
îmbunătăŃit considerabil posibilitatea
identificării Ńesuturilor greu de identificat, a
creşterii acurateŃei şi utilitatea lor în
diagnosticul ortodontic şi planificarea
tratamentului. În comparaŃie cu radiografia
131
convenŃională, examinarea cu computer
tomograful poate furniza o gamă largă de
informaŃii adiŃionale. CBCT-ul permite
tuturor tipurilor de radiografii (radiografii
frontale, radiografii ocluzale, radiografii
retro-dento-alveolare şi radiografii bite-
wing) să fie reconstruite şi apoi
transformate în multiple planuri, respectiv
reconstrucŃii 3D. Măsurătorile efectuate pe
CTV au o raŃie de 1 : 17, spre deosebire de
teleradiografiile convenŃionale, a căror
amplificare poate varia de la 4,6% până la
7,2%.
Se observă tendinŃa de abandon a
analizelor pe imagini 2D în favoarea celor
3D, din moment ce imaginile 3D pot fi
transformate în 2D, asemănătoare unei
radiografii (figura 32). Conform
Halazonetis, noi puncte cefalometrice ar
putea fi introduse şi multe alte analize
cefalometrice, similare analizelor 2D, sunt
pe cale de a fi create.
CBCT-ul este excelent pentru
imagistica Ńesuturilor dure şi majoritatea
componentelor Ńesuturilor moi, dar nu are
capacitatea de a evidenŃia structurile
musculare şi ataşamentele lor. Aceste
structuri ar trebui să fie investigate cu
ajutorul RezonanŃei Magnetice Nucleare
(RMN), care nu predispune pacientul la
expunerea la radiaŃii.
D. Imagistica prin rezonanŃă
magnetică (IRM) sau rezonanŃă
magnetică nucleară (RMN) este o
metodă relativ nouă de diagnostic,
neinvazivă, care utilizează câmpul
magnetic pentru a diagnostica o
multitudine de boli, multe dintre ele
nediagnosticabile prin alte metode
imagistice - radiografii, ecografii şi chiar
tomografii.
Această tehnică nu foloseşte
radiaŃia X, ci proprietăŃile protonilor de
hidrogen (H+) din corpul uman, care este
format în proporŃie de peste 90% din apă.
RezonanŃa reprezintă schimbul de energie
dintre două sisteme ce oscilează cu
aceeaşi frecvenŃă. Undele utilizate sunt
unde de radiofrecvenŃă (RF), cu intensitate
cuprinsă între 1 - 100 MHz. Această
tehnică de imagistică secŃională
multiplanară prezintă capacitatea de a
achiziŃiona imagini 2D în oricare din cele
 Diagnosticul ortodontic
trei planuri fundamentale (axial, sagital,
coronal), oblice sau imagini
tridimensionale 3D, cu un contrast optim
intertisular (figura 34). Magnetul
superconductibil, trebuie răcit cu Heliu şi
Există şi dezavantaje, la câmpuri
de intensitate mai mare, tehnicile de
achiziŃie sunt puternic influenŃate de
artefacte, cele mai mici anomalii putând
duce la compromiterea totală a unei serii
achiziŃionate. Echilibrul dintre avantajele
unui câmp "mare" şi dezavantajele
acestuia, s-a stabilit la 1,5 Tesla. La
această intensitate se pot obŃine imagini
foarte bune, cu o rezoluŃie spaŃială ce
poate scădea sub 1mm, fără deteriorarea
imaginilor şi fără artefacte.
Pacientul este introdus într-un
câmp magnetic de intensitate crescută, ce
aliniază toŃi protonii din organism pe
aceeaşi direcŃie. Alinierea protonilor în
câmpul magnetic se face paralel cu
câmpul magnetic principal sau antiparalel
cu el. Alinierea paralelă corespunde unui
nivel minim energetic, iar cea antiparalelă
unui nivel maxim. Protonii aliniaŃi nu se vor
afla în repaus, ci într-o mişcare
permanentă de precizie, asimilată cu
mişcarea titirezului în jurul unui ax
imaginar. Pentru fiecare grup de secvenŃe,
caracteristicile tisulare ale diferitelor
structuri din organism se vor exprima
printr-un semnal mai intens sau mai puŃin
intens (mai alb - hipersemnal sau mai
negru - hiposemnal). Exista Ńesuturi foarte
bogate în protoni de hidrogen (apa) şi
Ńesuturi foarte sărace în protoni de
hidrogen (corticala osoasă).
132
este de mare intensitate, care variază între
0,5 - 3 Tesla. Pe măsură ce intensitatea
magnetului creşte, imaginile devin mai
bune, crescând rezoluŃia spaŃială, iar
secvenŃele devin mai scurte.
În cazul investigaŃiilor medicale
folosind RMN-ul sau IRMN-ul, corpul
pacientului este aşezat pe o masă
orizontală de-a lungul unui câmp magnetic
foarte puternic (Bo), iar cu ajutorul unor
bobine se aplică un alt câmp de
radiofrecvență (RF), care ulterior (imediat
după trecerea prin corp) este înregistrat.
Din analiza acestui semnal se obŃin
informaŃii despre structura chimică cât şi
anatomia corpului studiat.
Spre deosebire de tomografia
computerizată, unde achiziŃia imaginilor
este una singură, pentru a obŃine diferite
informaŃii sunt necesare mai multe
secvenŃe şi anume, de stimularea diferită
a protonilor de hidrogen din corpul uman
în câmpul magnetic, astfel încât să se
obŃină cât mai multe date, după care să se
reconstruiască imaginea Ńesuturilor din
diferite regiuni ale corpului. Uneori, este
necesară injectarea de substanŃă de
contrast intravenos, pentru a vizualiza
sistemul vascular sau pentru a putea
caracteriza leziunile vasculare.
Examenul RMN se face pentru
fiecare segment în parte, folosind "antene"
ce concentrează câmpul magnetic pe
zona de examinare - exemplu: RMN
coloană vertebrală, RMN cerebral, RMN
genunchi şi pot exista combinaŃii, mai ales
între regiunile alăturate. IndicaŃiile RMN-
ului sunt în special din patologia
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

neurologică şi neurochirurgicală, • punctele cutanate, alveolare, dentare

ortopedică, oftalmologică, dar şi şi scheletice (mediene şi paramediene);
ginecologică, gastroenterologică, • planurile şi liniile de referinŃă utilizate
endocrinologică şi oncologică. Important în măsurători;
pentru medicul imagist este să aibă o • unghiurile cutanate, alveolare, dentare
suspiciune de diagnostic, pentru că altfel, şi scheletale;
examinarea devine foarte lungă, fiind
necesare multe secvenŃe pentru a "căuta"
• indici antropometrici.
Interpretarea măsurătorilor
în diferite patologii.
antropometrice se face prin două metode:
În ortodonŃie, examenul RMN are
indicaŃii restrânse, fiind o alternativă de • metoda estetică – raportată la figuri
investigare a articulaŃiei temporo- ideale robot;
mandibulare, după ce s-au efectuat cele • metoda biometrică – raportată la valori
convenŃionale. standard.
Examenului antropologic este
EXAMENUL ANTROPOLOGIC ŞI important pentru depistarea fenomenele
ANTROPOMETRIC atavice sau proterogenetice, a bolilor
genetice şi a tipurilor constituŃionale.
Examenul antropologic cercetează
dezvoltarea generală şi dento-maxilară în EXAMENUL FOTOSTATIC
raport cu structura genetică populaŃională,
a alimentaŃiei, a factorilor psiho-sociali, Examinarea fotostatică evaluează
care influenŃează direct sau indirect estetica facială, care oferă date despre
individul în spaŃiu şi timp. proporŃiile faciale, simetria feŃei, tipul
profilului, conturul facial şi raporturile
Antropologia fizică studiază dintre elementele morfologice ale feŃei. În
variabilitatea dezvoltării somatice la om, în acest scop, sunt necesare fotografiile de
cadrul îmbinării factorilor genetici cu faŃă, în zâmbet şi de profil, efectuate
factorii de mediu, în timp şi în spaŃiu. înainte şi după tratament. Evaluarea
PopulaŃia este împărŃită în: modificărilor părŃilor moi se face în
• Rase: albă, galbenă, neagră, roşie. vederea stabilirii diagnosticului şi a
planului de tratament şi se compară cu
• Tipuri regionale: nordic, alpin, dinaric,
aspectul facial după încheierea
osteuripid, mediteranian.
tratamentului.
• Tipuri constituŃionale: ectomorf, În urma analizelor efectuate pe
mezomorf, endomorf. fotografiile de faŃă şi de profil, se poate
Examenul clinic antropologic face bilanŃul examinării faciale, pentru
înregistrează: stabilirea armoniei sau disarmoniei
• aspectul exterior al corpului; esteticii faciale. Analizele examenului
• statura; fotostatic se aleg în funcŃie de tulburarea
• dimensiunile; estetică vizibilă clinic, pentru confirmarea
• contururile; diagnosticului morfologic ortodontic.
• forma capului;
• tipurile de profil; Tehnici de fotografiere
• aparatul dento-maxilar. CondiŃiile standard din timpul
fotografierii sunt următoarele:
Antropometria în ortopedia dento-
- pacientul este aşezat în poziŃie verticală,
facială constă în măsurători ale extremităŃii
în ocluzie habituală, cu buzele şi cu
cefalice şi ale elementelor aparatului
mentonul relaxat, cu privirea drept
dento-maxilar, realizată pe pacient, craniu,
înainte, cu urechile descoperite;
modele de ghips, fotografii, teleradiografii.
- capul este orientat după orizontala
Antropometria în ortopedia dento-
Frankfort, fără înclinaŃii;
facială cuprinde:

133
 Diagnosticul ortodontic

- în timpul expunerii, camera fotografică Fotografia de faŃă

este aşezată paralel cu linia mediană a
feŃei. Fotografia de faŃă este utilizată
pentru depistarea disproporŃiilor şi a
Există mai multe tehnici de asimetriilor faciale în plan transversal şi
fotografiere: vertical. Există mai multe analize ale
- Metoda Simon realizează o singură fotografiei de faŃă.
imagine cu două poziŃii diferite din faŃă şi
din profil, utilizând un singur aparat A. Analiza proporŃiilor divine
fotografic. trasează linia medio-sagitală a feŃei, care
- Metoda Schwarz realizează o singură trece prin punctele antropometrice
imagine cu două poziŃii diferite din faŃă şi cutanate mediene: Trichion, Trichion
din profil, fotografiind imaginea frontal, Glabella cutaneon, Nasion
subiectului în oglindă, cu un singur cutaneon, Subnazale frontal, Stomion
aparat fotografic. frontal, Pogonion cutaneon frontal şi
- Metoda Dausch-Neumann realizează Menton cutaneon frontal.
fotografia de faŃă şi de profil simultan, Se măsoară lăŃimea nasului, a
utilizând două aparate fotografic. gurii, a ochilor, a obrajilor şi se compară
- Metoda recomandată realizează trei cu valorile normale calculate pentru
fotografii (de faŃă, de profil şi în zâmbet), fiecare pacient, după distanŃa bialară, cu
utilizând un singur aparat fotografic. următoarele formule:

distanŃa Cheilion drept - stâng = 1,618 x distanŃa Ala dreaptă - stângă

distanŃa Canthus cutaneon drept - stâng = 2,618 x distanŃa Ala dreaptă - stângă
distanŃa Zygion cutaneon drept - stâng = 4,236 x distanŃa Ala dreaptă - stângă

Se trasează liniile orizontale: bicomisural şi planul obrajilor. ProporŃiile

perpendiculara din Trichion frontal pe linia măsurate ale feŃei se comparară cu
medio-sagitală a feŃei, perpendiculara din valorile normale ale proporŃiilor ideale,
Menton cutaneon frontal pe linia medio- calculate cu următoarele formale:
sagitală a feŃei, planul bipupilar, bialar,

distanŃa Trichion frontal - planul bialar : distanŃa planul bialar - Menton cutaneon frontal = 1,618
distanŃa Canthus cutaneon - planul bicomisural : distanŃa planul bicomisural - Menton cutaneon frontal = 1,618
distanŃa Trichion - Menton cutaneon frontal : distanŃa Zygion cutaneon drept - stâng = 1,618

B. Analiza simetriei faciale C. Analiza fotografiei compuse

permite diagnosticarea asimetriilor faciale
şi a deviaŃiei bărbiei de la linia medio-
sagitală a feŃei. Se trasează planurile de
referinŃă reprezentate de planul medio-
sagital şi cel bipupilar.
Analiza simetriei faciale constă în
măsurarea şi compararea distanŃelor de la
punctele antropologice laterale faciale la
planul median al feŃei. În cazul simetriei,
valorile din dreapta sunt egale cu cele din
stânga. În mod normal, planul medio-
sagital este vertical şi perpendicular pe
planul bipupilar, iar planurile bizigomatic,
bialar, bicomisural sunt paralele cu planul
bipupilar.
este utilizată pentru depistarea asimetriilor
faciale. Se trasează planul medio-sagital
facial (Nasion cutaneon frontal -
Subnazale frontal) şi se secŃionează două
fotografii de faŃă. Fotografiile se compun
din două hemifeŃe drepte şi două hemifeŃe
stângi. Se compară imaginile celor două
fotografii compuse. Dacă acestea sunt
identice, faŃa este simetrică; dacă acestea
sunt diferite, faŃa este asimetrică.
D. Analiza Tübingen determină
anumite distanŃe şi raporturi faciale.
Raportul dintre faŃa mijlocie şi cea
inferioară (distanŃa Glabella cutaneon
frontal - Subnazale frontal : distanŃa
Subnazale frontal - Menton cutaneon

134
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
frontal) este de 1 : 1 după Legan şi
Burstone.
Lungimea buzei superioare
(Subnazale frontal - Stomion frontal) are
valoarea normală de 20 mm după Rakosi
sau de 22,5 mm la băieŃi şi 20 mm la fete
după Legan şi Burstone. Lungimea buzei
inferioare (Stomion frontal - Menton
cutaneon frontal) are valoarea normală de
48 mm după Rakosi sau de 45,5 mm la
băieŃi şi 40 mm la fete după Legan şi
Burstone. Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare este de 1 : 2 după
Legan şi Burstone.
Unghiul bărbiei (Gonion cutaneon
stâng - Menton cutaneon frontal - Gonion
cutaneon drept) este larg când faŃa
inferioară este joasă şi mic când faŃa
inferioară este înaltă.
PoziŃia mandibulei (Menton
cutaneon frontal) faŃă de planul medio-
sagital facial indică simetria sau asimetria
feŃei sau poziŃia centrată sau deplasată a
mandibulei.
E. Analiza regulii de aur utilizează
punctele dentare vizibile în zâmbet, prin
suprapunerea fotografiei din zâmbet peste
fotografia de faŃă. În mod normal, în
zâmbet este vizibilă faŃa vestibulară a
incisivilor superiori până la feŃele
vestibulare ale premolarilor primi superiori,
ca şi festonul lor gingival, pe o înălŃime de
2 - 3 mm.
LăŃimea ochilor (Canthus cutaneon
- Epicanthus cutaneon) se calculează
după media lăŃimii ambilor ochi. LăŃimea
zâmbetului (feŃele vestibulare ale
premolarilor primi drept şi stâng vizibile în
zâmbet) se apreciază prin suprapunerea
fotografiilor din zâmbet şi de faŃă, iar
valoarea normală a lăŃimii zâmbetului este
1,618 x AB (distanŃa etalon în mm dintre
două puncte de pe riglă). Raportul dintre
lăŃimea ochilor şi a zâmbetului are
valoarea normală de 161,8%.
Aprecierea lungimii marginii
incizale din zâmbet se apreciază prin
suprapunerea fotografiilor din zâmbet şi de
faŃă. Raportul (distanŃa Subnazale frontal -
Marginea incisivilor centrali superiori
vizibilă în zâmbet : distanŃa Marginea
incisivilor centrali superiori vizibilă în
zâmbet - Pogonion cutaneon frontal) are
valoarea normală de 161,8%.
135
Fotografia de profil
Fotografia de profil este utilizată
pentru aprecierea proporŃiilor faciale
laterale, a tipurilor de profil şi a relaŃiilor
dintre structurile dentare şi Ńesuturile moi.
Există mai multe analize ale fotografiei de
profil.
A. Analiza Schwarz a profilului
face o clasificare a tipurilor faciale laterale
şi de profil. Se trasează planurile de
referinŃă: orizontala Frankfort (Auriculare -
Orbitale cutaneon), perpendiculara din
Nasion cutaneon pe planul Frankfort
(planul Dreyfuss sau planul naso-frontal) şi
perpendiculara din Orbitale cutaneon pe
planul Frankfort (planul Simon sau planul
orbito-frontal).
Cele două perpendiculare
delimitează câmpul facial de profil, care
are valoarea normală între 13 - 14 mm la
copil şi între 15 - 17 mm la adult. În cazul
unui profil drept, punctul Subnasale se află
situat pe perpendiculara din Nasion
cutaneon, punctul Pogonion cutaneon se
află situat în mijlocul câmpului facial, iar
punctul Gnathion cutaneon se află situat
pe perpendiculara din Orbitale cutaneon.
Tipurile faciale laterale sunt
clasificate după poziŃia punctului
Subnasale faŃă de planul Dreyfuss:
• faŃă medie – Subnasale situat pe
planul Dreyfuss;
• faŃă anterioară – Subnasale situat
înaintea planului Dreyfuss;
• faŃă posterioară – Subnasale situat
înapoia planului Dreyfuss.
Tipurile de profil sunt clasificate
după poziŃia punctului Pogonion cutaneon
faŃă de poziŃia punctului Subnasale, din
câmpul facial de profil. CombinaŃia dintre
tipurile faciale laterale şi tipurile de profil
dă nouă variate de profiluri faciale:
• profil drept – Pogonion cutaneon situat
în aceeaşi poziŃie verticală cu punctul
Subnasale:
- profil drept mediu – armonic, biometric
- profil drept anterior
- profil drept posterior
• profil oblic înainte – Pogonion
cutaneon situat înaintea punctului
Subnasale:
- profil oblic înainte mediu
 Diagnosticul ortodontic
- profil oblic înainte anterior – Subnasale
situat înaintea planului Dreyfuss
- profil oblic înainte posterior
• profil oblic înapoi – Pogonion cutaneon
situat înapoia punctului Subnasale:
- profil oblic înapoi mediu
- profil oblic înapoi anterior
- profil oblic înapoi posterior – Subnasale
situat înapoia planului Dreyfuss.
Curbura facială (unghiul Glabella
cutaneon - Labiale inferior - Pogonion
cutaneon) are valoarea normală de 180º şi
este influenŃată de fizionomie, dar nu
întotdeauna corespunde cu relaŃia
scheletală subiacentă:
• profil drept – unghi de 180º;
• profil convex – unghi mai mic de 180º,
care indică deplasarea bărbiei către
posterior şi sugerează o relaŃie
scheletală clasa a II-a;
• profil concav – unghi mai mare de
180º, care indică deplasarea bărbiei
către anterior şi sugerează o relaŃie
scheletală clasa a III-a.
Profilul buzelor (unghiul tangentei
gurii [Subnazale - Pogonion cutaneon] –
planul Dreyfuss) are valoarea normală de
10º. Tangenta gurii secŃionează vermilion-
ul buzei superioare şi vine în contact cu
marginea buzei inferioare. DistanŃa buzei
inferioare (Labiale inferior) faŃă de
tangenta gurii are valoarea de 0 mm.
B. Analiza Tübingen a profilului
utilizează ca linii de referinŃe
perpendiculara din Glabella cutaneon
(planul Izard sau planul fronto-glabelar),
perpendiculara din Orbitale cutaneon
(planul Simon sau planul orbito-frontal) şi
linia estetică Z (Pronasale - Pogonion
cutaneon).
Tipurile faciale laterale sunt
clasificate după distanŃa buzei superioare
(Labiale superior) faŃă de planul Izard:
• faŃă medie – distanŃa este de 0 mm;
• faŃă anterioară – distanŃa este mai
mică de 0 mm;
• faŃă posterioară – distanŃa este mai
mare de 0 mm.
DistanŃa buzei inferioare (Labiale
inferior) faŃă de linia estetică Z este între 0
- 4 mm după Rakosi.
Unghiul Z după Merrifield
(orizontala Frankfort - linia Ńesuturilor moi
136
[Labiale inferior - Pogonion cutaneon])
trece tangent la Pogonion cutaneon şi la
cel mai anterior punct al buzei inferioare şi
are valoarea normală de 80º pentru adult
şi 71,8º pentru copilul cu dentiŃie mixtă.
C. Analiza profilului buzelor se
realizează prin comparaŃie cu valorile
calculate, apreciind poziŃia şi structura
buzelor.
Lungimea buzei superioare
(Subnasale - Stomion) are valoarea
normală de 24 mm după Rakosi sau de
22,5 mm pentru băieŃi şi 20 mm pentru
fete după Legan şi Burstone. Lungimea
buzei inferioare (Stomion - Gnathion
cutaneon) are valoarea normală de 48 mm
după Rakosi sau de 45,5 mm pentru băieŃi
şi 40 mm pentru fete după Legan şi
Burstone. Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare este de 1 : 2 după
Rakosi.
DistanŃa buzei superioare (Labiale
superior) faŃă de linia estetică Z
(Pronasale - Pogonion cutaneon) are
valoarea normală între 1 - 4 mm după
Rakosi. DistanŃa buzei inferioare (Labiale
inferior) faŃă de linia estetică Z are
valoarea normală între 0 - 2 mm după
Rakosi. Această distanŃă scade cu 0,2
mm/an, de la vârsta de 8,6 ani.
DistanŃa buzei inferioare (Labiale
inferior) faŃă de tangenta gurii (Subnazale
- Pogonion cutaneon) are valoarea
normală de 0 mm după Schwarz. DistanŃa
buzei inferioare faŃă de linia Ńesuturilor moi
(Labiale inferior - Pogonion cutaneon) are
valoarea normală de 0 mm (între -1mm
până la -2 mm) după Holdaway.
Unghiul nazo-labial (Tangenta
Columellei - Subnasale - Labiale superior)
are valoarea normală între 90º - 110º după
Rakosi.
Unghiul de profil al buzelor
(Subnazale - Pogonion cutaneon - planul
Dreyfuss) are valoarea normală de 10º
după Schwarz.
D. Analiza proporŃiilor faciale
laterale împarte faŃa în trei etaje, evaluând
relaŃiile verticale dintre acestea: treimea
superioară (frontală), treimea medie
(nazală) şi treimea inferioară (maxilară).
ÎnălŃimea facială inferioară are valoarea
normală de 55% după Legan şi Burstone.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
E. Analiza proporŃiilor faciale
laterale după Legan şi Burstone
evaluează relaŃiile verticale faciale ale
profilului.
Convexitatea facială (unghiul
Glabella cutaneon - Subnazale - Pogonion
cutaneon) are valoarea normală între 120º
± 4º.
Raportul dintre înălŃimea facială
superioară şi inferioară (distanŃa Glabella
cutaneon - Subnazale : distanŃa
Subnasale - Menton cutaneon) este de 1 :
1.
Unghiul dintre faŃa inferioară şi gât
(Subnazale - Gnathion cutaneon - Punctul
cervical) are valoarea normală între 100º ±
7º.
Raportul dintre înălŃimea şi
adâncimea feŃei inferioare (distanŃa
Subnazale - Gnathion cutaneon : distanŃa
Punctul cervical - Gnathion cutaneon) are
valoarea de 120%.
Unghiul nazo-labial (Tangenta
Columellei - Subnasale - Labiale superior)
are valoarea normală între 102º ± 8º.
DistanŃa buzei superioare (Labiale
superior) faŃă de tangenta gurii (Subnazale
- Pogonion cutaneon) are valoarea
normală între 3 ± 1 mm. DistanŃa buzei
inferioare (Labiala inferior) faŃă de
tangenta gurii are valoarea normală între 3
± 1 mm.
Adâncimea şanŃului labio-
mentonier faŃă de linia Ńesuturilor moi
(Labiale inferior - Pogonion cutaneon) are
valoarea normală între -4 ± 2 mm.
Raportul dintre buza superioară şi
inferioară (distanŃa Subnazale - Stomion :
distanŃa Stomion - Menton cutaneon) este
de 1 : 2.
ProporŃiile feŃei inferioare (distanŃa
Subnazale - Labiale inferior : distanŃa
Labiale inferior - Menton cutaneon) este
de 1 : 1.
DistanŃa spaŃiului interlabial
(Stomion superior - Stomion inferior) are
valoarea normală între 2 ± 2 mm.
F. Analiza laterală a Ńesuturilor
moi după Epker şi Fish determină
valorile normale pentru relaŃiile verticale
laterale şi configuraŃia Ńesuturilor moi.
Raportul dintre înălŃimea facială
superioară şi inferioară (distanŃa Glabella
cutaneon - Subnasale : distanŃa
137
Subnasale - Menton cutaneon) are
valoarea normală de 100%.
Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare (distanŃa
Subnasale - Stomion : distanŃa Stomion -
Menton cutaneon) are valoarea de 50%.
Raportul relaŃiilor verticale laterale
ale feŃei inferioare (distanŃa Subnasale -
Labiale inferior : distanŃa Labiale inferior -
Menton cutaneon) are valoarea de 100%.
G. Analiza laterală a Ńesuturilor
moi după Rakosi este reprezentată de
măsurători liniare şi angulare pentru
evaluarea profilului facial.
ÎnălŃimea facială superioară
(distanŃa de la perpendiculara din Canthus
- Glabella cutaneon-Subnazale) are
valoarea normală de 47,5 mm.
ÎnălŃimea facială inferioară
(Subnasale - Gnathion cutaneon) are
valoarea normală de 73,5 mm.
Raportul dintre înălŃimea facială
laterală superioară şi inferioară (distanŃa
de la perpendiculara din Canthus -
Glabella cutaneon-Subnazale : distanŃa
Subnasale - Gnathion cutaneon) are
valoarea normală de 2 : 3.
Lungimea buzei superioare
(Subnasale - Stomion) are valoarea
normală de 24 mm. Lungimea buzei
inferioare (Subnasale - Gnathion
cutaneon) are valoarea normală de 48
mm.
Raportul dintre lungimea buzei
superioare şi inferioare este de 1 : 2.
Lungimea părŃii orizontale a gâtului
(Punctul cervical - Gnathion cutaneon) are
valoarea între 56 ± 4 mm.
Unghiul conturului facial (Glabella
cutaneon - Subnazale - Pogonion
cutaneon) are valoarea normală între -3º şi
-11º.
Unghiul nazo-labial (Tangenta
Columellei - Subnasale - Labiale superior)
are valoarea normală între 90º - 110º.
Unghiul format de buza inferioară,
bărbie şi gât (Labiale inferior-Pogonion
cutaneon – Gnathion cutaneon-Punctul
cervical) are valoarea normală între 110º ±
8.
DistanŃa buzei superioare (Labiale
superior) faŃă de linia estetică Z
(Pronasale - Pogonion cutaneon) are
valoarea normală între 1 - 4 mm. DistanŃa
 Diagnosticul ortodontic

buzei inferioare (Labiale inferior) faŃă de Tipurile de creştere (rotaŃie)

linia estetică Z are valoarea normală între mandibulară după Björk sunt următoarele:
0 - 2 mm. • tipul deschis (rotaŃie posterioară)
caracterizat prin:
INVESTIGAłIA CU CARACTER - înclinarea capului condilului mandibular
PREVIZIONAL spre posterior;
- curbura canalului mandibular aproape
Evaluarea creşterii faciale este dreaptă;
importantă în planificarea tratamentului - unghiurile Gonion şi Condylion obtuze;
ortodontic, deoarece se poate constata o - marginea inferioară a mandibulei în linie
neconcordanŃă între vârsta cronologică dreaptă sau concavă;
(civilă) şi vârsta biologică (dentară – - corticala simfizei mentoniere subŃire, cu
erupŃia dentară şi osoasă – radiografia înclinaŃie anterioară;
pumnului) a pacientului. De asemenea, - unghi interincisiv scăzut, prin înclinarea
există o concordanŃă între creşterea în vestibulară a incisivilor;
înălŃime a pacientului şi ratele de creştere - axele molare cu tendinŃă de închidere
a diferitelor regiuni ale craniului (calculate mezială;
pe ani, sex, relaŃii liniare ale măsurătorilor - distanŃa Naso-spinalis anterior - Menton
efectuate pe teleradiografii). cu tendinŃă de creştere.
Pentru a face o prognoză a • tipul închis (rotaŃie anterioară)
creşterii faciale, este necesar să se caracterizat prin:
evalueze: - înclinarea capului condilului mandibular
• direcŃia de creştere facială; spre anterior;
• dimensiunile viitoare ale structurilor - curbura canalului mandibular
scheletale; accentuată;
• relaŃiile viitoare dintre structurile - unghiurile Gonion şi Condylion ascuŃite;
scheletale; - marginea inferioară a mandibulei
• momentele ratelor de creştere a convexă;
diferitelor regiuni ale craniului; - corticala simfizei mentoniere groasă, cu
înclinaŃie posterioară;
• viteza şi cantitatea ratelor de creştere - unghi interincisiv crescut, cu tendinŃă la
a diferitelor regiuni ale craniului; supraocluzie frontală;
• influenŃa tratamentului ortodontic - axele molare cu tendinŃă de închidere
asupra creşterii. distală;
- distanŃa Naso-spinalis anterior - Menton
Metode de predicŃie a creşterii faciale redusă.
• tipul mediu (rotaŃie neutrală)
Metodele de predicŃie a creşterii caracterizat prin:
faciale pot fi calitative (structurale) şi - înclinarea capului condilului mandibular
cantitative (longitudinale sau metrice). gradual spre posterior;
- curbura canalului mandibular gradual
A. Previziunea structurală a lui scăzută;
Björk stabileşte pe teleradiografia de - unghiurile Gonion şi Condylion normale;
profil, prin metoda implantelor, trei tipurile - marginea inferioară a mandibulei
de creştere mandibulară, în funcŃie de opt normală;
parametri: - corticala simfizei mentoniere medie, cu
- înclinarea condilului mandibular; înclinaŃie normală;
- curbura canalului mandibular; - axele molare medii;
- unghiul goniac; - distanŃa Naso-spinalis anterior - Menton
- forma rebordului bazilar al mandibulei; normală.
- înclinarea simfizei mentoniere; Această tehnică nu este metrică, ci
- forma simfizei mentoniere; este o previziune structurală, care
- axele primilor molari inferiori; evaluează tendinŃa de creştere
- înălŃimea facială anterioară inferioară. mandibulară, fără a lua în calcul ereditatea
şi are o valoare de prognostic. În 1979

138
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
această metodă a fost completată de
scorul Leiba-Charron, care a atribuit un
coeficient, în funcŃie de importanŃa clinică,
a semnelor structurale descrise de Björk şi
de Ricketts. Lavergene şi Gasson au
propus o schemă, sub forma unei
arborizaŃii, care reprezintă influenŃa
rotaŃiilor mandibulare asupra
morfogenezei malocluziilor, găsind 11
grupe de rotaŃii, pe un studiu al pacienŃilor
cu implante.
B. Previziunea metrică de la
Montréal a teleradiografiei de profil, este
inspirată din conceptele lui Burstone şi
Baril şi utilizează:
- comparaŃia creşterii generale cu curba
mijlocie a creşterii;
- analiza maturaŃiei oaselor după atlasul
lui Greulich şi Pyle;
- aprecierea tipologiei şi a gradelor de
dezvoltare după grila lui Wetzel.
Această analiză este foarte
detailată şi permite situarea pacientului în
curba de creştere, iar creşterea generală
este evaluată în unităŃi negative la
prepubertate şi în unităŃi pozitive la
postpubertate. Basée, după fiecare punct
cefalometric, construieşte profilul viitor al
pacientului. Metoda este lungă şi
complexă, dar nu completă privind toate
structurile cranio-faciale şi nu ia în calcul
ereditatea.
C. Previziunea simplificată a lui
Lysle E. Johnston a superpoziŃiei
teleradiografiilor de profil, după planum-ul
bazei craniului (Sella turcica - Nasion),
centrul superpoziŃiei fiind în Sella turcica
utilizează grile ale punctelor cefalonetrice
A şi B Downs. Se urmăresc mişcările
punctelor A şi B Downs în timpul creşterii,
după vârstă şi sex.
Această metodă face previziunea
creşterii după două puncte alveolare, care
sunt insuficiente pentru previziunea
creşterii şi nu ia în calcul ereditatea.
D. Previziunea metrică şi
structurală a lui Enlow şi Moyers din
1969, evaluează creşterea în limitele
echilibrului sau a dezechilibrului
proporŃiilor arhitecturale, fiind o analiză a
formei schemei generale, completate cu
analiza creşterii, dar nu se bazează pe o
139
construcŃie cefalometrică şi nu ia în calcul
ereditatea.
E. Analiza Rakosi (1993) a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil
clasifică tipurile de rotaŃie faciale.
SuperpoziŃiile generale se fac după
planum-ul bazei craniului (Sella turcica -
Nasion).
SuperpoziŃiile locale analizează
poziŃiile şi dimensiunile maxilare,
mandibulare, symphysis mentalis şi axele
incisive.
SuperpoziŃiile maxilare se fac după
planum-ul bazei craniului după Schwarz
(Antrum sellae centralis - Nasion), planul
maxilar după Schwarz (Naso-spinalis
anterior - Naso-spinalis posterior) şi
perpendiculara din Nasion cutaneon pe
planul bazei craniului după Schwarz.
SuperpoziŃiile mandibulare se fac
după planum-ul bazei craniului (Sella
turcica - Nasion), planul facial Downs
(Nasion - Pogonion) şi axa Y (Sella turcica
- Gnathion).
Rakosi clasifică tipurile de rotaŃie
facială, cu ajutorul a cinci unghiuri.
Unghiul Sella (Sella turcica -
Nasion) apreciază poziŃia articulaŃiei
temporo-mandibulare şi a Fossae
Glenoide. Unghiul este scăzut în tiparul
orizontal de rotaŃie mandibulară şi crescut
în tiparul vertical de rotaŃie mandibulară.
Unghiul articular (Sella turcica -
Articulare - Gonion) apreciază poziŃia
mandibulei faŃă de baza craniului. Unghiul
este scăzut în tiparul orizontal de rotaŃie
mandibulară şi crescut în tiparul vertical de
rotaŃie mandibulară.
Unghiul goniac (Articulare - Gonion
- Menton) apreciază tiparul de creştere
condiliană. Unghiul este scăzut în tiparul
orizontal de rotaŃie mandibulară şi crescut
în tiparul vertical de rotaŃie mandibulară.
Unghiul bazelor scheletale dintre
planului maxilar după Schwarz (Naso-
spinalis anterior - Naso-spinalis posterior)
şi planul mandibular după Downs (Menton
- Gonion), apreciază tipul sindroamelor
faciale, după tiparul de rotaŃie facială.
Unghiul este scăzut în tiparul vertical de
rotaŃie schelatală şi crescut în tiparul
orizontal de rotaŃie maxilară.
Unghiul de înclinaŃie facială
(Nasion cutaneon - planum bazei craniului
 Diagnosticul ortodontic
- planului maxilar), apreciază înclinaŃia
facială a feŃei inferioare. Unghiul este
scăzut în tiparul vertical de rotaŃie maxilară
şi crescut în tiparul orizontal de rotaŃie
maxilară.
Vizualizarea obiectivelor de tratament
Vizualizarea obiectivelor de
tratament (VTO) reprezintă un ghid
necesar deciziei terapeutice din ortodonŃie
şi ortopedie dento-facială, care se
adresează modificărilor ocluzale, direcŃiei
şi calităŃii creşterii, profilului scheletal şi a
Ńesuturilor moi a pacientului. Acest ghid
permite ortodontului să găsească, dintre
multitudinea de opŃiuni, care decizie este
individualizată planului de tratament al
pacientului. VTO se poate realiza prin mai
multe metode:
- setarea dinŃilor (set-up–ul modelelor din
ghips în laboratorul de tehnică dentară
sau set-up–ul computerizat) oferă
posibilitatea de a vedea modul de
armonizare a arcadelor dentare (cu sau
fără extracŃie);
- superpoziŃiile cefalometrice care
previzionează creşterea facială prin
simulări computerizate cefalometrice bi
sau tridimensionale şi care apreciază
schimbările produse prin tratamentul
ortodontic care va fi instituit;
- fotocefalometria computerizată care
creează noul profil probabil al pacientului
după tratamentul ortodontic aplicat.
A. Analiza Downs (1948) a
superpoziŃiilor succesive ale
teleradiografiilor de profil compară tipurile
faciale de profil înainte şi după tratamentul
ortodontic.
SuperpoziŃiile cefalometrice laterale
se fac după planul Bolton - Nasion sau
planul Basion - Nasion. Centrul
superpoziŃiei se află în punctul R, care
este format de mijlocul perpendicularei din
Sella turcica pe unul din planurile de
referinŃă.
Downs descrie tipurile faciale de
profil, cu ajutorul a trei sau mai multor
unghiuri.
Unghiul facial (Porion-Orbitale –
Nasion-Pogonion) apreciază poziŃia
sagitală a mandibulei. Unghiul este scăzut
în profilul convex retrognatic (clasa a II-a
140
scheletală) şi crescut în profilul concav
prognatic (clasa a III-a scheletală). Unghiul
creşte cu +0,3º în fiecare an, începând cu
vârsta de 9 ani.
Unghiul de convexitate (Nasion - A
Downs - Pogonion) apreciază poziŃia
sagitală a maxilarului. Unghiul este negativ
în profilul concav prognatic (clasa a III-a
scheletală) şi pozitiv în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală).
Unghiul axei Y (Porion-Orbitale –
Gnathion-Sella turcica) apreciază direcŃia
creşterii feŃei. Unghiul este scăzut în
profilul concav prognatic (clasa a III-a
scheletală) şi crescut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală).
Unghiul planului AB (A Downs-B
Downs – Nasion-Pogonion) apreciază
poziŃia dinŃilor faŃă de schelet. Unghiul
este negativ în profilul convex retrognatic
(clasa a II-a scheletală) şi pozitiv în profilul
concav prognatic (clasa a III-a scheletală).
Unghiul planului madibular (Porion-
Orbitale – Menton-Gonion) apreciază
relaŃia scheletală verticală a mandibulei
faŃă de planul Frankfort. Unghiul este
scăzut în profilul concav prognatic (clasa a
III-a scheletală) şi crescut în profilul
convex retrognatic (clasa a II-a
scheletală). Unghiul scade cu -0,3º în
fiecare an, începând cu vârsta de 9 ani.
Unghiul planului de ocluzie (Porion-
Orbitale – plan de ocluzie Downs)
apreciază înclinaŃia planului ocluzal faŃă
de planul Frankfort. Unghiul este scăzut în
profilul concav prognatic (clasa a III-a
scheletală) şi crescut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală).
Unghiul interincizal apreciază
dimensiunea verticală şi orizontală a
ocluziei incisive, după variaŃia angulaŃiei
axelor incisivilor superiori şi inferiori.
Unghiul este scăzut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală) şi
crescut în profilul concav prognatic (clasa
a III-a scheletală).
Unghiul axei incisivului inferior cu
planul ocluzal apreciază poziŃia sagitală a
incisivilor inferiori faŃă de planul de ocluzie.
Unghiul este scăzut în profilul convex
retrognatic (clasa a II-a scheletală) şi
crescut în profilul concav prognatic (clasa
a III-a scheletală).
Unghiul axei incisivului inferior cu
planul mandibular apreciază poziŃia
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
sagitală a incisivilor inferiori faŃă de planul
mandibular. Unghiul este scăzut în profilul
concav prognatic (clasa a III-a scheletală)
şi crescut în profilul convex retrognatic
(clasa a II-a scheletală).
DistanŃa incisivului superior la linia
A Downs - Pogonion apreciază poziŃia
sagitală a incisivului central superior.
Unghiul este scăzut în profilul concav
prognatic (clasa a III-a scheletală) şi
crescut în profilul convex retrognatic (clasa
a II-a scheletală).
Tipurile faciale de profil după
Downs sunt următoarele:
• profil convex retrognatic (clasa a II-a)
caracterizat prin:
- unghi facial micşorat;
- unghi de convexitate pozitiv;
- plan ocluzal înclinat.
• profil drept mesognatic caracterizat
prin valori unghiulare normale.
• profil concav prognatic (clasa a III-a)
caracterizat prin:
- unghi facial mărit;
- unghi de convexitate negativ;
- plan ocluzal orizontal;
- prodonŃie inferioară.
• profil biprotruziv prognatic caracterizat
prin:
- unghi facial micşorat;
- unghi de convexitate pozitiv.
B. Analiza Steiner (1953) a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil
vizualizează obiectivele tratamentului
ortodontice după un bilanŃ scheletal şi
dento-scheletal raportat la o hartă de
valori ideale.
SuperpoziŃiile maxilare se fac după
planum-ul bazei craniului (Sella turcica -
Nasion), centrul superpoziŃiei fiind în
Nasion. Se urmăresc mişcările punctului A
Downs, a axelor incisive şi a axului
rădăcinii meziale a molarului prim
permanent superior.
SuperpoziŃiile mandibulare se fac
după planul mandibular (Gnathion -
Gonion), centrul superpoziŃiei fiind în
Gnathion. Se urmăresc mişcările punctului
D Steiner, a axelor incisive şi a axului
rădăcinii meziale a molarului prim
permanent inferior.
BilanŃul scheletal şi dento-scheletal
a hărŃii se face după unghiului ANB = 2°, a
141
distanŃei incisivului maxilar la linia NA = 4
mm, a distanŃei incisivului mandibular la
linia NB = 4 mm, a distanŃei Pogonion la
linia NB variabilă şi a raportului Holdaway
= 2 mm. Pe hartă sunt prezentate o serie
de diagrame cu formă de chevron,
schematizând valorile axelor incisivilor în
ocluzie, în funcŃie de corijarea unghiul
ANB. Posibilitatea creşterii la nivelul
Pogonion-ului poate fi estimată în timpul
duratei tratamentului. La o valoare
cunoscută a repoziŃionării incisive, se
determină planul de tratament, necesitatea
extracŃiilor ]n scop ortodontic şi valoarea
ancorajului necesar, evoluând spre o
armonie dento-maxilară.
C. Analiza Tweed (1954) a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil
compară tipurile de creştere facială şi
apreciază mişcările obŃinute după
tratamentul ortodontic activ şi stabilitatea
rezultatelor după contenŃie.
SuperpoziŃiile generale se fac după
planum-ul bazei craniului (Sella turcica -
Nasion), centrul superpoziŃiei fiind în Sella
turcica. Analizează ameliorarea profilului şi
mişcările dentare şi nu evidenŃiază
efectele tratamentului ortodontic şi a
creşterii cranio-faciale.
SuperpoziŃiile locale analizează
mişcările dentare şi ale bazelor osoase
prin tratament ortodontic.
SuperpoziŃiile maxilare se fac după
planul maxilar (Naso-spinalis anterior -
Naso-spinalis posterior), centrul
superpoziŃiei fiind în Naso-spinalis
anterior. Se urmăresc mişcările axelor
incisive, a axului rădăcinii meziale a
molarului prim permanent superior şi
extruzia molară.
SuperpoziŃiile mandibulare se fac
după planul mandibular (Gnathion -
Gonion), centrul superpoziŃiei fiind în
Gnathion. Se urmăresc creşterile
mandibulare posterioare (înălŃimea şi
lungimea) şi mişcările axelor incisive.
Previziunea creşterii longitudinale a
lui Tweed utilizează superpoziŃiile
teleradiografiilor de profil cu 1 - 2 ani
înainte de debutul tratamentului, la
intervale de 6 - 12 luni, observând direcŃia
de creştere facială favorabilă sau
nefavorabilă.
 Diagnosticul ortodontic
Analiza Tweed a superpoziŃiilor
teleradiografiilor de profil vizualizează
obiectivele tratamentului ortodontic după
unghiul FMIA, cu valoarea minimă de 65°.
Unghiul FMIA apreciază calitatea estetică
şi impune corecŃiile terapeutice asupra
incisivilor inferiori şi arată necesitatea
extracŃiilor dentare în scop ortodontic şi a
tipului de ancoraj.
Tweed descrie clasele şi tipologiile
tendinŃelor particulare de creştere facială,
în funcŃie de unghiul ANB (A Downs -
Nasion - B Downs):
• creştere facială de tip A (25% din
subiecŃi) caracterizată prin:
- dezvoltare în jos şi înainte;
- deplasarea etajului mijlociu în acelaşi
sens cu a etajului inferior al feŃei;
- unghi ANB normal sau de 4º - 5º
(tratament ortodontic înaintea erupŃiei
canine);
- prognostic bun.
• creştere facială de tip B (15 % din
subiecŃi) caracterizată prin:
- dezvoltare în jos şi înainte;
- deplasarea etajului mijlociu spre anterior,
mai rapid decât a etajului inferior al feŃei;
- profil convex;
- unghi ANB crescut sau de 4º - 5º
(tratament ortodontic) sau de 6º - 7º
(tratament chirurgical-ortodontic);
- agravarea decalajului scheletal de clasa
a II-a.
• creştere facială de tip C (60% din
subiecŃi) caracterizată prin:
- dezvoltare în jos şi înainte;
- deplasarea etajului inferior spre anterior,
mai rapid decât a etajului mijlociu al
feŃei;
- unghi ANB scăzut;
- unghi FMA de 20º (creştere orizontală),
între 20º - 30º (creştere armonică) sau
de 30º (creştere verticală);
- recidive inferioare (contenŃie bimaxilară
de lungă durată);
- atenuarea decalajului scheletal de clasa
a II-a.
După Langlade, această metodă
este prea simplă pentru a fi aplicată tuturor
pacienŃilor şi necesită o mare experienŃă.
Metoda nu utilizează măsurătorile şi
valorile proporŃiilor, ci numai unghiul ANB
şi nu ia în calcul ereditatea.
142
D. Analiza Sassouni (1958) a
superpoziŃiilor cefalometrice apreciază
dimensiunile, poziŃiile şi evaluările în sens
vertical înainte şi după tratament.
SuperpoziŃiile cefalometrice
laterale se fac după planul suborbitar
(Clinoidale - Plafonul Orbital), centrul
superpoziŃiei fiind în Nasion. Se evaluează
lungimea planum-ului bazei craniului
(Sella turcica - Nasion), lungimea maxilară
(Naso-spinalis anterior - Naso-spinalis
posterior) şi lungimea mandibulei (Gonion
- Pogonion).
Se evaluează poziŃiile maxilare,
mandibulare, dentare superioare, planul
de referinŃă fiind planul macilar (Naso-
spinalis anterior - Naso-spinalis posterior),
iar punct de înregistrare fiind în A Downs.
Se evaluează poziŃiile dentare inferioare,
plan de referinŃă fiind planul mandibular
(Gonion – Pogonion), iar punct de
înregistrare în B Downs.
Se evaluează înălŃimea planului
maxilar, simetria incisivă şi molară şi
poziŃia punctului Go, plan de referinŃă fiind
planul suborbitar (Clinoidale - Plafonul
Orbital), iar punct de înregistrare anterior
în Nasion şi punct de înregistrare posterior
în Gonion.
Previziunea de creştere metrică,
structurală şi ereditară a lui Sassouni
realizează o analiză arhitecturală şi
frontală a creşterii, utilizând:
- analiza tipurile faciale ale pacientului, în
sens sagital (clasa I, a II-a şi a III-a) şi în
sens vertical (ocluzie normală, ocluzie
adâncă şi ocluzie deschisă);
- analiza ereditară heredo-colaterală a
feŃei, fotografică, antropometrică,
cefalometrică şi superpoziŃiile
teleradiografiilor de profil la nivelul bazei
craniului, a maxilarului şi a mandibulei;
- intensitatea şi rata de creştere a
pacientului comparativ cu standardele
creşterii şi stabilirea curbei de creştere a
vârstei dentare, osoase şi staturale.
Analiza Sassouni determină
poziŃiile şi relaŃiile sagitale şi verticale
dintre bazele scheletale şi structurile
dentare, raportate la arcurile de cerc care
converg într-un plan tangent la baza
craniului şi la planul mandibular. Analiza
utilizează cele patru planuri orizontale de
referinŃă: planum bazei craniului, planul
maxilar, planul ocluzal şi planul
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
mandibular, care converg posterior în
punctul 0. Din acest punct se trasează
arcuri de cerc cu compasul, prin mai multe
puncte (Nasion, Naso-spinalis anterior, A
Downs, Temporale, Dorsum Sella), care
se găsesc în anumite poziŃii şi relaŃii.
Analiza este utilizată pentru anomaliile
dento-maxilare scheletale sagitale şi
verticale, în studiile populaŃionale, în
medicina legală (determinarea paternităŃii)
şi în chirurgia ortognatică.
Sassouni descrie patru tipuri
scheletale:
- tipul I scheletal – planul bazei craniului
nu este convergent în punctul 0;
- tipul II scheletal – planul maxilar nu este
convergent în punctul 0;
- tipul III scheletal – planul ocluzal nu este
convergent în punctul 0,
- tipul VI scheletal – planul mandibular nu
este convergent în punctul 0.
Sassouni descrie trei tipuri de
profiluri scheletale:
- profil prearcial (convex) – pe arcul de
cerc care trece prin Nasion şi are centrul
în punctul 0, punctele Naso-spinalis
anterior, Incisale superior şi Pogonion se
află anterior arcului;
- profil arcial (drept) – pe arcul de cerc
care trece prin Nasion şi are centrul în
punctul 0, se află punctele Naso-spinalis
anterior, Incisale superior şi Pogonion;
- profil postarcial (concav) – pe arcul de
cerc care trece prin Nasion şi are centrul
în punctul 0, punctele Naso-spinalis
anterior, Incisale superior şi Pogonion se
află posterior arcului.
Analiza permite stabilirea
previziunii de creştere individuală a
profilului, a planurilor feŃei, a dentiŃiei şi a
tiparului facial al pacientului, în funcŃie de
ereditate, dar este o metodă dificilă de
abordat.
E. Analiza Ricketts (1960) a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil,
compară tipurile de creştere facială înainte
şi după tratament.
SuperpoziŃiile cefalometrice laterale
se fac după două planuri de referinŃă:
planul Basion - Nasion şi planul dintre
punctul construit CC şi Gnathion după
Ricketts. Punctul CC reprezintă centrul
superpoziŃiei, fiind format de
perpendiculara dusă prin Pterygomaxillare
143
la orizontala Frankfort şi punctul Gnathion
după Rakosi cu planul Basion - Nasion. Se
evaluează baza craniului, evoluŃia
maxilarului, a mandibulei, a dentiŃiei şi a
Ńesuturilor moi.
SuperpoziŃiile generale se fac după
planul Basion - Nasion, centrul
superpoziŃiei fiind în punctul CC.
SuperpoziŃiile locale analizează
poziŃiile symphysis mentalis, a punctului A,
a axei incisive şi molare inferioare.
SuperpoziŃiile maxilare se fac după
planul maxilar (Naso-spinalis anterior -
Naso-spinalis posterior), centrul
superpoziŃiei fiind în Naso-spinalis
anterior.
SuperpoziŃiile mandibulare se fac
după planul punct Xi - Protuberantia menti,
centrul superpoziŃiei fiind în Protuberantia
menti.
Previziunea creşterii lui Ricketts a
superpoziŃiilor teleradiografiilor de profil,
este o analiză cantitativă şi compară
tipurile de creştere facială înaintea
tratamentului ortodontic, cu 2 - 3 ani, după
structura masivului facial.
Ricketts descrie trei tipuri de
creştere facială, cu ajutorul a cinci
unghiuri.
Axa facială (unghiul Nasion -
Basion - Pterygomaxillare) apreciază
direcŃia generală de creştere facială.
Unghiul este scăzut în tiparul vertical de
creştere facială (dolichofacial) cu faŃă
alungită vertical şi crescut în tiparul
orizontal de creştere facială (brachyfacial)
cu faŃă scurtată vertical.
Adâncimea facială (unghiul Nasion-
Pogonion – Porion-Orbitale) apreciază
poziŃia sagitală a mentonului. Unghiul este
scăzut în tiparul vertical de creştere facială
(dolichofacial) şi crescut în tiparul orizontal
de creştere facială (brachyfacial).
Începând cu vârsta de 9 ani, acest unghi
creşte cu +0,3º în fiecare an.
Planul mandibular (unghiul
Menton-Gonion – Porion-Orbitale)
apreciază forma mandibulei. Unghiul este
scăzut în tiparul orizontal de creştere
facială (brachyfacial) şi crescut în tiparul
vertical de creştere facială (dolichofacial).
Începând cu vârsta de 9 ani, acest unghi
scade cu -0,3º în fiecare an.
ÎnălŃimea facială inferioară (unghiul
Naso-spinalis anterior - Punctul Xi -
 Diagnosticul ortodontic

Pterygomaxillare) apreciază divergenŃa - tipul de rotaŃie facială – după raportul

maxilarelor. Unghiul este scăzut în tiparul dintre înălŃimea facială posterioară (Sella
orizontal de creştere facială (brachyfacial) turcica - Gonion) şi înălŃimea facială
şi crescut în tiparul vertical de creştere anterioară (Nasion - Gnathion) cu
facială (dolichofacial). valoarea normală între 62 - 65%;
Arcul mandibular (unghiul DC - Xi - - tipul de rotaŃie mandibulară – după
Protuberantia menti) apreciază morfologia raportul dintre planum-ul bazei craniului
mandibulară şi angulaŃia dintre ramus şi (Sella turcica - Nasion) şi planul
basis mandibular. Unghiul este scăzut în mandibular (Gonion - Gnathion) cu
tiparul vertical de creştere facială valoarea normală de 32º;
(dolichofacial) şi crescut în tiparul orizontal - tipul de rotaŃie facială – după suma
de creştere facială (brachyfacial). unghiurilor posterioare (unghiul sfenoidal
Începând cu vârsta de 8,5 ani, unghiul [Nasion - Sella turcica - Basion], unghiul
creşte cu +0,5º pe an. articular [Sella turcica - Articulare -
Tipurile de creştere facială după Gonion], unghiul goniac [Condylion -
Ricketts sunt următoarele: Gonion - Menton) cu valoarea normală
• brachyfacial – creştere orizontală, faŃă de 398º;
scurtă, caracterizat prin: - unghiul goniac anterior (Nasion - Gonion
- unghi crescut al axei faciale; - Gnathion) cu valoarea normală între
- unghi crescut al adâncimii faciale; 70º - 75º;
- unghi scăzut al planului mandibular; - unghiul axei faciale după Ricketts
- unghi scăzut al înălŃimii faciale (Nasion - Basion - Pterygomaxillare) cu
inferioare; valoarea normală de 90º;
- unghi crescut al arcului mandibular. - unghiul Schwarz (Naso-spinalis anterior-
• mesofacial – creştere neutră, faŃă Naso-spinalis posterior – Gnathion-
medie, caracterizat prin: Gonion) cu valoarea normală de 28º.
- unghi mediu al axei faciale; Pentru fiecare parametru există
- unghi mediu al adâncimii faciale; limite de variabilitate normală, iar pentru
- unghiul mediu al planului mandibular; abateri există 3 deviaŃii standard (±, ±±,
- unghiul mediu al înălŃimii faciale ±±±) care vor determina tipurile de rotaŃie
inferioare; faciale (normală, anterioară sau
- unghiul mediu al arcului mandibular. posterioară).
• dolichofacial – creştere verticală, faŃă
lungă, caracterizat prin: G. Analiza VTO (obiective de
- unghi scăzut al axei faciale; tratament vizualizate) constă în
- unghi scăzut al adâncimii faciale; vizualizarea grafică a obiectivelor
- unghiul crescut al planului mandibular; terapeutice, care include predicŃia de
- unghiul crescut al înălŃimii faciale creştere, cu ajutorul programelor
inferioare; computerizate ale analizelor
- unghiul scăzut al arcului mandibular. teleradiografiei de profil, care
AplicaŃia clinică a previziunii de interpretează valorile calculate şi
creştere a lui Ricketts este reprezentată simulează predicŃia de creştere pe baza
de vizualizarea obiectivelor de tratament. unor valori medii. ReconstrucŃia noului
VTO este o metodă ştiinŃifică care profil facial va cuprinde vârful nasului,
controlează realizarea obiectivele buza superioară, mentonul cutanat şi buza
terapeutice cu riscuri minime, în funcŃie de inferioară.
tiparul de creştere facială şi de tipul Planul de tratament trebuie să Ńină
malocluziei. cont de rezolvarea malocluziei, de
modificările scheletale şi de modificările
F. Analiza Stockfisch evaluează profilului din timpul tratamentului.
pe teleradiografia de profil prognosticului Prognozele se fac pe perioada
de creştere şi riscurile de recidivă, la tratamentului (2 - 3 ani) şi interesează:
sfârşitul tratamentului ortodontic. - baza craniului (Sella turcica - Nasion),
Prognosticul este apreciat pe baza care are o creştere medie pe an de 0,75
a şase parametri.

144
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
mm (0,88 mm/an la băieŃi şi de 0,6
mm/an la fete);
- axa de creştere (Sella turcica -
Gnathion), care are o creştere medie pe
an de 0,75 x 3 mm (2,98 mm/an la băieŃi
şi de 0,75 mm/an la fete).
Această tehnică preluată de la
Ricketts a fost folosită de către Dreskin,
Schullhof, Bagha şi Wertz pentru prima
analiză computerizată realizată în 1969 de
către Rocky-Mountain Data Systems, cu
care s-a stabilit diagnosticul şi planul de
tratament chirurgical-ortodontic în VTO.
CLASIFICAREA ANOMALIILOR DENTO-
MAXILARE
Clasificarea anomaliilor dento-
maxilare reprezintă încadrarea într-o
malocluzie tipică, care prezintă simptome
similare şi comune. Clasificarea nu
înlocuieşte diagnosticul ortodontic care
descrie anomalia completă (anomalii
asociate, factori etiologici, prognosticul
cazului şi diagnosticul diferenŃial).
Scopul clasificărilor anomaliilor
dento-maxilare este pentru:
• identificarea anomaliei şi stabilirea
diagnosticului;
• uşurarea investigaŃiilor paraclinice;
• prevenirea evoluŃiei anomaliei;
• prognosticul anomaliei;
• instituirea strategiei de tratament;
• comunicarea dintre specialişti.
Tipurile de malocluzii
următoarele:
- malpoziŃii individuale ale dinŃilor
(malocluzii intra-arcadice): de poziŃie,
rotaŃii, transpoziŃii, etc.
- malrelaŃii ale arcadelor dentare
(malocluzii inter-arcadice): în sens
sagital – mezializări sau distalizări; în
sens transversal – ocluzie încrucişată; în
sens vertical – ocluzie deschisă, ocluzie
adâncă.
- malocluzii scheletale (baze osoase),
defecte pe maxilar sau pe mandibulă ca
mărime, poziŃie, relaŃii între bazele
maxilare.
Sistemele de clasificare ale
anomaliilor dento-maxilare utilizează mai
multe criterii: morfologice, funcŃionale sau
etiopatogenice. Asemănările dintre
clasificări constau în semnele comune ale
anomaliilor. DiferenŃele dintre clasificări
constau în criteriile alese pentru
clasificare. Nici o clasificare nu este ideală
şi încă nu s-a ajuns la un sistem unitar.
Limitele sistemelor de clasificare se
datorează faptului că:
- nu sunt atotcuprinzătoare (de exemplu:
nu includ articulaŃia temporo-
mandibulară);
- sunt statice în concept (de exemplu: nu
iau în considerare evoluŃiile în funcŃie de
creştere);
- sunt simple şi criteriul este ales
unilateral.
Clasificarea Angle
Clasificare Angle este cea mai
veche clasificare (1899) şi cea mai
utilizată de specialişti pe plan internaŃional.
Criteriul de clasificare este cel
ocluzionist. Se bazează pe teoria fixităŃii
molarului prim permanent superior
(maxilarul este fix) faŃă de molarul de prim
permanent inferior (mandibula este
mobilă) în sens sagital. Angle consideră
aceşti dinŃi de reper ca puncte fixe
anatomice în cadrul maxilarelor.
Clasificarea lui Angle se bazează
pe relaŃia mezio-distală a dinŃilor, a
arcadelor, a maxilarelor, iar molarul prim
permanent superior este considerat cheia
ocluziei sau punctul fix anatomic în cadrul
sunt maxilarelor.
RelaŃia ocluzală a molarului prim
permanent inferior cu molarul prim
permanent ani superior clasifică anomaliile
dento-maxilare în trei clase.
Clasa I este caracterizată prin
ocluzie neutrală (cuspidul mezio-vestibular
al molarului prim permanent superior
angrenează cu şanŃul vestibular al
molarului prim permanent inferior) şi
relaŃie inter-arcadică molară normală.
Modificările sunt prezente în zona
frontală, iar relaŃiile scheletale şi funcŃia
musculară sunt normale. Din această
categorie fac parte:
• anomaliile dentare izolate (rotaŃia,
anodonŃia, ectopia, etc.);
145
 Diagnosticul ortodontic
• anomaliile de grup (înghesuirea şi
spaŃierea dentară);
• tulburările de erupŃie (precoce şi
tardivă);
• modificările de ocluzie din zona
frontală (ocluzia deschisă, ocluzie
adâncă, ocluzie inversă, angrenaj invers
frontal, laterodeviaŃie mandibulară).
Clasa a II-a este caracterizată prin
ocluzie distalizată la nivel molar (şanŃul
vestibular al molarului prim permanent
inferior este situat în spatele cuspidului
mezio-vestibular al molarului prim
permanent superior, cu mai mult de 2 mm)
şi poziŃie posterioară a mandibulei faŃă de
maxilar.
Această clasa prezintă două
diviziuni, în funcŃie de modificările din zona
frontală:
• diviziunea 1 – caracterizată prin:
- rapoarte molare distalizate bilateral;
- proclinarea incisivilor superiori
(vestibulo-versie);
- inocluzie sagitală pozitivă;
- ocluzie adâncă în acoperiş sau ocluzie
deschisă frontală;
- formă în "V" a maxilarului;
- activitate musculară anormală (buza
superioară hipotonă, scurtată; buza
inferioară situată în spatele incisivilor
superiori; postură joasă a limbii; muşchii
buccinatori hipertoni, responsabili de
compresiunea de maxilar, muşchiul
mentalis hiperton).
• diviziunea 2 – caracterizată prin:
- rapoarte molare distalizate bilateral;
- palato-versia incisivilor centrali superiori
şi vestibulo-mezio-versia incisivilor
laterali superiori (variantă - palato-versia
incisivilor centrali şi laterali superiori şi
vestibulo-versia caninilor superiori);
- înghesuire în zona frontală;
- ocluzie adâncă acoperită;
- formă în trapez a maxilarului;
- mucoasa gingivală inferioară
traumatizată de incisivii superiori
palatinizaŃi (ocluzie gingivală);
- activitate musculară normală.
Când disto-ocluzia se află pe o
singură parte a arcadei, iar pe partea
opusă a arcadei se află o relaŃie molară
normală, se foloseşte termenul de
146
subdiviziune a unei diviziuni (1 sau 2) şi a
clasei a II-a Angle.
Clasa a III-a este caracterizată prin
ocluzie mezializată la nivel molar (şanŃul
vestibular al molarului prim permanent
inferior este situat înaintea cuspidului
mezio-vestibular al molarului prim
permanent superior, cu mai mult de 2
mm), poziŃie anterioară a mandibulei faŃă
de maxilar şi ocluzie inversă frontală sau
totală.
Această clasa prezintă două forme
clinice, în funcŃie de sediul modificărilor
produse:
• prognaŃie mandibulară adevărată –
caracterizată prin:
- rapoarte molare mezializate bilateral;
- prognatism mandibular;
- linguo-versia incisivilor inferiori;
- origine genetică sau endocrină;
- poziŃie posturală inferioară a limbii.
• prognaŃie mandibulară falsă –
caracterizată prin:
- rapoarte molare mezializate bilateral;
- retrognatism maxilar;
- înghesuire dentară maxilară;
- origine ereditară, endocrină, congenitală
(despicătură labio-maxilo-palatină),
regională (adenoidiană) sau locală.
Când mezio-ocluzia se află pe o
singură parte a arcadei, iar pe partea
opusă a arcadei se află o relaŃie molară
normală, se pune diagnosticul de clasă a
III-a, după partea în care relaŃia ocluzală
este patologică.
Criticile aduse clasificării lui Angle
sunt următoarele:
• ignoră discrepanŃele din planurile
vertical şi transversal;
• cercetările cefalometrice nu susŃin
ipoteza fixităŃii molarului prim permanent
superior;
• nu poate fi aplicată când molarului
prim permanent este extras;
• nu se poate aplica în dentiŃia
temporară;
• relaŃiile molarului prim permanent se
schimbă în timpul diferitelor stadii de
dezvoltare a dentiŃiei;
• clasificarea se limitează numai la
poziŃia dinŃilor;
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
• ignoră scheletul facial;
• nu oferă relaŃii despre etiologia
anomaliei;
• malpoziŃiile dentare izolate sunt
ignorate.
Clasificarea lui Angle se utilizează
astăzi diferit faŃă de cum a fost ea
prezentată iniŃial (se specifică şi relaŃiile
bazelor scheletale), aşa cum a fost
prezentată mai sus.
Clasificarea şcolii germane
Clasificarea şcolii germane
utilizează şase sindroame pentru gruparea
anomaliilor dento-maxilare, după un
simptom comun patogenic (Kantorovits,
Korkhaus, Reichenbach).
Criteriul de clasificare este cel
etiopatogenic:
1. Sindromul compresiunii de maxilar, cu
două variante: protruzie şi înghesuire.
2. Sindromul ocluziei încrucişate.
3. Sindromul progenic, cu trei variante:
adevărat, fals, de conducŃie forŃată.
4. Sindromul ocluziei adânci.
5. Sindromul ocluziei deschise, cu două
variante: dentară şi scheletală.
6. Alte anomalii (dentare izolate,
pierderea precoce a dinŃilor temporari,
tulburări de erupŃie).
Clasificarea şcolii franceze
Clasificarea şcolii franceze se
bazează pe descrierea elementelor clinice
ale anomaliilor dento-maxilare cu ajutorul
unui radical, prefix sau sufix şi un
calificativ.
Criteriul de clasificare este cel al
planurilor de referinŃă (sagital, transversal
şi vertical).
radicalul – arată elementul structural
afectat:
• gnaŃie = bazele maxilare
• genie = menton
• alveolie = arcada alveolară
• donŃie = dinŃii
• ocluzie = intercuspidarea
• cheilie = buza
prefixul – arată sensul modificării:
• sagital
147
pro = spre anterior (pentru dinŃii frontali)
retro = spre posterior (pentru dinŃii frontali)
vestibulo = spre vestibulul oral
oro = spre interiorul cavităŃii orale
mezio, medio = spre anterior (pentru dinŃii
laterali)
disto = spre posterior (pentru dinŃii laterali)
• transversal
endo = mai aproape de planul medio-
sagital
exo = mai departe de planul medio-sagital
latero = lateral
mezio, medio = spre linia mediană (pentru
dinŃii frontali)
disto = spre zona laterală (pentru dinŃii
frontali)
• vertical
infra = nu atinge planul de ocluzie
supra = depăşeşte planul de ocluzie
calificativul – topografiază sediul
modificării:
• superior – inferior
• unilateral – bilateral
• anterior – posterior
• parŃial – total
• unimaxilar – bimaxilar
• maxilar - mandibular
• simetric – asimetric
• frontal – lateral
• coronar – radicular – apical
• incisiv – canin – premolar – molar
• dinŃi temporari – dinŃi permanenŃi
sufixul - arată deplasările dentare:
• poziŃie = situarea dintelui faŃă de
vecinii săi
• gresie = mişcarea corporală a dintelui
• versie = înclinarea dintelui
• rotaŃie = mişcarea dintelui în jurul
axului lung al său
Alte clasificări
A. Clasificarea funcŃională a lui
Katz împarte anomaliile dento-maxilare în
trei clase.
Clasa I se caracterizează prin
anomalii anterioare ale maxilarelor, ocluzii
blocate şi predominanŃa mişcărilor de
închidere şi deschidere a cavităŃii orale.
 Diagnosticul ortodontic
Clasa a II-a se caracterizează prin
distalizarea mandibulei prin hipotonicitatea
muşchiului pterigoidian extern.
Clasa a III-a se caracterizează prin
mezializarea mandibulei prin
hipotonicitatea fasciculului posterior al
muşchiului temporal.
B. Clasificarea etiologică a lui
Benett împarte anomaliile dento-maxilare
în trei clase.
Clasa I se caracterizează prin
anomalii produse de cauze locale.
Clasa a II-a se caracterizează prin
anomalii produse de dezvoltarea anormală
a unei regiuni a maxilarelor.
Clasa a III-a se caracterizează prin
anomalii produse de rapoarte anormale
dintre arcadele alveolare şi craniul
visceral.
C. Clasificarea clinică a lui
Cauhépé împarte anomaliile dento-
maxilare în trei clase.
Clasa I se caracterizează prin
anomalii ale bazelor osoase.
Clasa a II-a se caracterizează prin
anomalii ale modificării raportului dintre
dimensiunea arcadelor maxilare şi dinŃi.
Clasa a III-a se caracterizează prin
anomalii dentare izolate de număr, formă,
volum şi poziŃie.
D. Clasificarea antropologico-
clinică a lui Firu împarte anomaliile
dento-maxilare în cinci grupe.
Grupa I se caracterizează prin
anomalii sagitale.
Grupa a II-a se caracterizează prin
anomalii transversale.
Grupa a III-a se caracterizează prin
anomalii verticale.
Grupa a IV-a se caracterizează
prin anomalii dento-alveolare.
Grupa a V-a se caracterizează prin
anomalii dentare izolate.
E. Clasificarea lui Ballard împarte
anomaliile dento-maxilare în trei clase
scheletale.
Clasa I scheletală se
caracterizează prin rapoarte armonizate
ale maxilarelor, iar incisivii sunt plasaŃi
normal pe arcadele dentare.
148
Clasa a II-a scheletală se
caracterizează prin poziŃie foarte
posterioară a mandibulei, unghi ANB
crescut şi vestibulo-versia incisivilor.
Clasa a III-a scheletală se
caracterizează prin poziŃie foarte
anterioară a mandibulei, unghi ANB
scăzut, vestibulo-versia incisivilor superiori
şi linguo-versia incisivilor inferiori.
F. Clasificarea lui Lundström
împarte anomaliile dento-maxilare în patru
grupe.
Grupa anomaliilor intra-arcadice se
caracterizează prin anomalii dentare
izolate şi anomalii ale arcadelor dentare.
Grupa anomaliilor inter-arcadice se
caracterizează prin anomalii dentare
izolate şi rapoarte inter-arcadice anormale.
Grupa anomaliilor maxilare se
caracterizează prin anomalii la arcada
superioară.
Grupa anomaliilor funcŃionale se
caracterizează prin anomalii de cauze
funcŃionale.
DIAGNOSTICUL ORTODONTIC
Denumirea etimologică a
cuvântului diagnostic vine din limba
greacă, de la dia - prin, pentru şi gnosi -
cunoaştere. În sens larg, diagnosticul
reprezintă prezenŃa sau absenŃa
anormalului. În sens restrâns, diagnosticul
reprezintă sinteza datelor clinice şi
paraclinice culese de la pacient.
După efectuarea examinării clinice
se stabileşte diagnosticul prezumtiv
anatomo-clinic, topografic, funcŃional şi
eventual etiologic. Se încadrează
anomalia dento-maxilară în clasa Angle de
malocluzie. Se stabilesc consultaŃiile
interclinice pentru susŃinerea
diagnosticului etiologic şi se indică
efectuarea examinărilor paraclinice pentru
susŃinerea diagnosticului morfologic.
Sistemele de diagnostic bazate pe
anumite criterii au fost elaborate în scopul
stabilirii unui plan de tratament. De obicei,
există anumite surse de incertitudini în
planificarea tratamentului ortodontic, care
au originea în structura grilei de
diagnostic.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
DificultăŃile majore în stabilirea
diagnosticului ortodontic sunt reprezentate
de:
- etiologia anomaliei dento-maxilare, care
este cunoscută numai în cazuri rare şi
de aceea răspunsul la tratament este
diferit de la pacient la pacient;
- prognosticul de creştere al pacientului.
Metoda diagnosticul terapeutic
este introdusă de mult în medicina umană
şi constă în instituirea anumitor procedee
terapeutice pentru testarea răspunsul la
tratament şi verificarea corectitudinii
diagnosticului preliminar. Diagnosticul
terapeutic pleacă de la o etiologie
necunoscută şi vine în sprijinul certitudinii
diagnosticului. În cazul în care răspunsul
la tratament este negativ, ipoteza
etiologică şi diagnosticul preliminar trebuie
schimbat, ca şi planul de tratament.
Diagnosticul terapeutic reprezintă
prima parte a diagnosticului final şi trebuie
instituit în primele 6 luni ale tratamentului
ortodontic. Evaluarea sistematică a
răspunsului la tratament este utilă în
cazurile limită sau dificile şi poate oricând
schimba strategia şi planul de tratament.
Diagnosticul ortodontic se face
după evaluarea a trei mari categorii de
elemente descriptive: generale,
funcŃionale şi structurale.
Evaluarea elementelor generale
Elementele generale se stabilesc
prin anamneza medicală, prin examinare
clinică şi interclinică a pacientului şi oferă
date despre comportamentul psiho-social
al pacientului, imaginea de sine,
autoaprecierea, reacŃia faŃă de anturaj,
istoricul medical şi familial, dezvoltarea
somatică şi creşterea facială.
A. Comportamentul psiho-social
al pacientului este dificil de stabilit la prima
consultaŃie, deoarece presupune o
apropiere emoŃională de acesta şi un timp
considerabil din partea ortodontului. Dacă
gradul de înŃelegerea şi reactivitatea
pacientului este discutabilă, dezvoltarea
psihică trebuie evaluată printr-un examen
psihiatric. În cazul pacienŃilor cu disabilităŃi
psihice majore, tratamentul ortodontic este
contraindicat.
149
B. Istoricul medical al pacientului
se stabileşte după o anumită logică,
pentru a obŃine toate datele patologiei
cazului. În acest sens, se pot utiliza
chestionare, care se completează după o
conversaŃie cu pacientul şi cu tutorii
acestuia sau se utilizează actele medicale
cu care se prezintă pacientul.
C. Istoricul familial al pacientului
se stabileşte după antecedentele heredo-
colaterale. Datele de importanŃă majoră
pentru ortodont sunt cele despre bolile
generale cronice familiale şi despre
malocluziile cu transmitere genetică
dominantă sau recesivă.
D. Dezvoltarea somatică a
pacientului se stabileşte prin măsurători
antropometrice şi trebuie să fie în
concordanŃă cu vârsta cronologică,
dentară şi osoasă. De asemenea, se
stabileşte prezenŃa pubertăŃii şi a
potenŃialului de creştere reziduală.
E. Creşterea facială a pacientului
este stabilită prin examinare clinică facială
şi teleradiografică şi se apreciază tipul de
creştere cranio-facială, rotaŃie facială şi
rotaŃie mandibulară, în vederea aprecierii
condiŃiilor favorabile şi nefavorabile
tratamentului ortodontic şi a previzionării
recidivelor după terminarea creşterii.
Evaluarea elementelor funcŃionale
Elementele funcŃionale se stabilesc
prin examinare clinică şi paraclinică a
pacientului şi oferă date despre
practicarea obiceiurilor vicioase, instalarea
disfuncŃiilor aparatului dento-maxilar, a
sindromului disfuncŃional temporo-
mandibular şi funcŃia ocluzală.
A. Practicarea obiceiurilor
vicioase în antecedente sau în prezent se
stabilesc prin anamneză (tipul, frecvenŃa,
intensitatea, durata), inspecŃia posturii
generale şi a capului (postură modificată,
ticurilor faciale), a degetelor mâinii
(sugător de deget) şi prin examinare
clinică facială şi orală (muşcător de buză,
interpoziŃia obrajilor, bruxismului).
 Diagnosticul ortodontic

B. Instalarea disfuncŃiilor D. RelaŃiile dento-maxilo-faciale

aparatului dento-maxilar de stabilesc prin dau o imagine de ansamblu a anomaliei
teste clinice funcŃionale sau examinări dento-maxilare privind toate structurile
paraclinice (electromiografică, anatomo-funcŃionale, pe baza cărora se
spirometrică, cineradiografică, foniatrică) stabilesc priorităŃile tratamentului
şi consultări interclinice (O.R.L., ortopedic, tipul tratamentului şi mijloacele
ftiziologică, oro-maxilo-facială, etc.). adecvate vârstei şi gravităŃii
discrepanŃelor.
C. Sindromul disfuncŃional
temporo-mandibular se depistează prin Parametrii de evaluare a malocluziilor
examinarea articulaŃiei temporo-
mandibulare şi a dinamicii mandibulare, Pentru evaluarea malocluziilor s-au
clinică şi paraclinică (tomografie, stabilit 11 parametri de diagnostic obŃinuŃi
tomografie computerizată - CT, rezonanŃă din dosarul ortodontic al pacientului. Aceşti
magnetică nucleară - RMN, parametri de diagnostic sunt utilizaŃi
radiocinematografică, kinesiografică). pentru a stabili factorii de necesitate a unui
tratament simplu (uşor) sau complicat
D. FuncŃia ocluzală se (complex).
examinează static şi dinamic, prin examen
clinic, paraclinic (analiza de model) şi Parametrul 1 constă în evaluarea
examene complementare (ocluzogramă, rapoartelor ocluzale bilaterale (dreapta şi
holografie laser). stânga) molare şi canine, cu ajutorul
modelelor de studiu şi a fotografiilor
Evaluarea elementelor structurale intraorale laterale:
• raport clasa I;
Elementele structurale se stabilesc • raport clasa a II-a;
prin examinare clinică şi paraclinică a • raport clasa a III-a;
pacientului şi oferă date despre
aliniamentul arcadelor dentare, simetria şi
• aceşti dinŃi nu sunt complet erupŃi.
În raporturile ocluzale molare şi
forma arcadelor dento-alveolare, estetica
canine de clasa I, tratamentul este uşor,
facială şi relaŃiile dento-maxilo-faciale.
iar rapoartele ocluzale de clasa a II-a sau
a III-a reprezintă factori de complicaŃie,
A. Aliniamentul arcadelor
care necesită un tratament ortodontic
dentare şi estimarea poziŃiilor germenilor
complex.
dentari permanenŃi se apreciază prin
examinare clinică orală, a modelelor din
Parametrul 2 constă în clasificarea
ghips şi a ortopantomografiei, prin set-up-
Angle a malocluziilor (unilaterală sau
ul modelelor sau computerizat, radiografii
bilaterală):
simple sau digitale, ocluzogramă,
digigrafie, tomografie computerizată şi • malocluzie clasa I;
holografie laser. • malocluzie clasa a II-a diviziunea 1;
• malocluzie clasa a II-a diviziunea 1,
B. Simetria arcadelor dento- subdiviziune;
alveolare se apreciază prin măsurători • malocluzie clasa a II-a diviziunea 2;
antropometrice pe modelele din ghips, • malocluzie clasa a II-a diviziunea 2,
teleradiografia axială sau tomografia subdiviziune;
computerizată. • malocluzie clasa a III-a;
• malocluzie clasa a III-a, subdiviziune.
C. Estetica facială se apreciază
În malocluziile clasa I, tratamentul
prin metodele clasice antropometrice
este simplu, iar celelalte malocluzii de
(clinice şi fotografice), metodele moderne
clasa a II-a sau a III-a reprezintă factori de
invazive (teleradiografie sau
complicaŃie, care necesită un tratament
fotocefalometrie) sau noninvazive
ortodontic complex.
(xeroradiografiei, digigrafiei şi holografiei
laser).

150
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
Parametrul 3 constă în evaluarea
overbite-ului (supraocluzia verticală
interincisivă), cu ajutorul modelelor de
studiu şi a fotografiei intraorale frontale:
• overbite normal (5 - 20%);
• overbite moderat (20 - 50%);
• overbite sever (peste 50%) – ocluzie
adâncă;
• ocluzie cap la cap;
• ocluzie deschisă frontală.
În overbite-ul normal şi moderat,
tratamentul este simplu, iar ocluzia adâncă
reprezintă un factor de complicaŃie, care
necesită un tratament ortodontic complex.
În ocluzia cap la cap şi ocluzia
deschisă frontală, pacientul trebuie evaluat
din punct de vedere al obiceiurilor vicioase
de sugere a degetului sau a limbii. Dacă
aceste obiceiuri sunt prezente, tratamentul
se adresează obiceiurilor vicioase. Dacă
aceste obiceiuri sunt absente, tratamentul
este complex.
Parametrul 4 constă în evaluarea
overjet-ului (inocluzia orizontală
interincisivă), cu ajutorul modelelor de
studiu şi a fotografiei intraorale laterale:
• overjet normal (1 - 3 mm);
• overjet excesiv (peste 3 mm);
• overjet cap la cap (0 mm);
• overjet negativ.
În overjet-ul normal, tratamentul
este simplu, iar overjet-ul excesiv şi
negativ reprezintă factori de complicaŃie,
care necesită un tratament ortodontic
complex. În overjet-ul cap la cap, tipping-ul
incisivilor poate fi realizat cu un aparat
biomecanic mobilizabil.
Parametrul 5 constă în evaluarea
etapei de dezvoltare a dentiŃiei, cu ajutorul
examinării clinice, a modelelor de studiu, a
fotografiilor intraorale ocluzale şi a
ortopantomografiei:
• dentiŃie temporară;
• dentiŃie mixtă timpurie – erupŃia
incisivilor;
• dentiŃie mixtă târzie – exfolierea
caninilor şi molarilor temporari;
• dentiŃie permanentă.
În general etapa de dezvoltare a
dentiŃiei nu este determinantă în evaluarea
151
malocluziilor, dar trebuie combinată cu
parametrul următor (ocluzia inversă).
Parametrul 6 constă în evaluarea
prezenŃei ocluziei inverse, cu ajutorul
examinării clinice, a modelelor de studiu şi
a fotografiilor intraorale:
• ocluzie inversă nu există;
• ocluzie inversă anterioară;
• ocluzie inversă posterioară;
• ocluzie inversă anterioară şi
posterioară.
În ocluzia inversă anterioară cu
existenŃa spaŃiului pe arcadă, tratamentul
este uşor şi se realizează prin tipping-ul
incisivilor. În ocluzia inversă anterioară, cu
înghesuire şi fără spaŃiu pe arcadă,
tratamentul este complex, pentru că în
prima etapă de tratament trebuie creat
spaŃiul necesar pe arcadă, iar în a doua
etapă se corectează angrenarea inversă.
Ocluzia inversă posterioară poate fi
cauzată de angulaŃia dentară anormală
sau de constricŃia scheletală maxilară. În
dentiŃia temporară şi dentiŃia mixtă
timpurie, corectarea ocluziei inverse
posterioare se face prin expansiune
maxilară, cu ajutorul unui aparat
biomecanic mobilizabil cu şurub
ortodontic. Această procedură de
tratament este limitată de închiderea
suturii medio-palatine. În dentiŃia mixtă
târzie şi în dentiŃia permanentă este
indicată expansiunea maxilară rapidă, iar
tratamentul este complex.
Parametrul 7 constă în evaluarea
prezenŃei spaŃierii sau a înghesuirii
dentare, prin analiza spaŃiului pe modelele
de studiu, privind discrepanŃa dintre
mărimea dinŃilor şi lungimea arcadelor
dentare:
• lungime adecvată a arcadei dentare
(+1 mm; -1 mm);
• înghesuire dentară uşoară (-2 mm; -3
mm);
• înghesuire dentară moderată (-4 mm; -
6 mm);
• înghesuire dentară severă (peste -6
mm);
• spaŃiere dentară uşoară (1 - 3 mm);
• spaŃiere dentară moderată (4 - 6 mm);
• spaŃiere dentară severă (peste 6 mm).
 Diagnosticul ortodontic
În dentiŃia mixtă, lungimea arcadei
dentare trebuie estimată pentru mărimea
dinŃilor permanenŃi. În dentiŃia
permanentă, spaŃierea sau înghesuirea
dentară trebuie evaluată prin însumarea
calculului spaŃiului pe arcade şi înclinarea
vestibulară a dinŃilor.
În cazul spaŃiului adecvat şi a
înghesuirii sau a spaŃierii dentare uşoare,
tratament este uşor. Înghesuirea sau
spaŃierea dentară moderată şi severă
reprezintă factori de complicaŃie şi un
tratament ortodontic complex. În cazul
înghesuirii dentare severe, tratamentul
este complex, pentru că se pune problema
extracŃiei dentare în scop ortodontic, iar
evaluarea teleradiografiei de profil este
obligatorie, înaintea oricărei extracŃii
dentare.
Parametrul 8 constă în
interpretarea ortopantomografiei, privind
erupŃia dentară şi a condiŃiilor patologice:
• erupŃie dentară normală;
• erupŃie dentară modificată;
• nu există ortopantomografie.
Ortopantomografia este utilizată
pentru previzionarea erupŃiei dentare
modificate (anodonŃie, dinŃi supranumerari,
ectopie dentară, incluzie dentară) sau a
condiŃiilor patologice. CondiŃiile normale
constau în erupŃia dinŃilor pe locurile
destinate şi la vârste apropiate. Când
există varianŃe ale acestor condiŃii, sunt
necesare evaluări mai extinse.
Parametrul 9 constă în
interpretarea teleradiografiei de profil:
• valori normale;
• valori modificate;
• nu există teleradiografie.
Teleradiografia de profil este
utilizată pentru a determina componenta
scheletală. Malocluziile de clasa a II-a şi a
III-a scheletală sunt evaluate după unghiul
ANB şi reprezintă factori de complicaŃie,
152
care necesită un tratament ortodontic
complex.
Parametrul 10 constă în decizia
tratamentului şi a evaluării tipului de caz
ortodontic:
• tratament uşor – limitat;
• tratament complex – complet.
În funcŃie de aprecierea
parametrilor, tratamentul instituit cazului
poate fi simplu sau complex, în funcŃie de
factorii normali sau agravanŃi găsiŃi.
Parametrul 11 constă în cazurile ce
necesită un tratament ortodontic limitat:
• înghesuirea uşoară;
• spaŃierea uşoară;
• închiderea diastemei;
• menŃinerea spaŃiului;
• câştigarea spaŃiului;
• angrenajul invers anterior;
• angrenajul invers posterior;
• obiceiurile vicioase;
• nu este aplicabil în cazuri cu
tratamente complexe.
Toate situaŃiile prezentate prin
aprecierea parametrilor, necesită
instituirea unui tratament ortodontic uşor.
Malocluziile de clasa a II-a şi a III-a Angle,
ocluzia adâncă, ocluzia deschisă fără
cauze funcŃionale, overjet-ul excesiv,
overjet-ul invers, înghesuirea sau
spaŃierea moderată şi gravă, ocluzia
inversă complexă, reprezintă factori
agravanŃi, care necesită un tratament
ortodontic complex.
Diagnosticul ortodontic are ca scop
depistarea listei de probleme a cazului
(igiena şi sănătatea orală, motivaŃia
estetică a pacientului, disfuncŃiile,
componentele scheletale, relaŃiile ocluzale
canine şi molare, condiŃiile de spaŃiu pe
arcade şi altele), care să conducă la
nevoia de tratament (obiective, abordare,
etape de tratament).
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

ANEXE

tematică curs Examenul clinic în ortodonŃie şi ortopedie dento-facială

obiective curs Cunoaşterea materialelor şi tehnicile examinării generale a pacientului.
Cunoaşterea materialelor şi tehnicile examinării faciale a pacientului.
Cunoaşterea materialelor şi tehnicile examinării funcŃionale a
pacientului.
Cunoaşterea materialelor şi tehnicile examinării orale a pacientului.
cuvinte cheie status general, status facial, status funcŃional, status oral.
schemă curs Examinarea clinică generală.
Examinarea clinică facială.
Examinarea clinică funcŃională.
Examinarea clinică orală.

tematică curs Analiza de model

obiective curs Cunoaşterea analizei simetriei arcadelor.
Cunoaşterea analizei bolŃii palatine.
Cunoaşterea analizei lungimii şi lăŃimii arcadelor.
Cunoaşterea analizei spaŃiului pe arcade.
Cunoaşterea analizei dimensiunii dinŃilor.
cuvinte cheie indici Pont, indici Korkhaus, analiza Herren, analiza Lundström,
discrepanŃa totală, analiza spaŃiului, analiza Tonn, analiza Bolton.
schemă curs Analiza simetriei arcadelor.
Adâncimea bolŃii palatine.
Analiza lungimii şi lăŃimii arcadelor.
Analiza spaŃiului pe arcade.
Analiza dimensiunii dinŃilor.

tematică curs Examenul radiologic

obiective curs Cunoaşterea tehnicilor radiologice dentare intraorale.
Cunoaşterea tehnicilor radiologice dentare extraorale.
Cunoaşterea tehnicilor radiologice dentare moderne.
cuvinte cheie radiografia dentară, ortopantomografia, radiografia pumnului,
teleradiografia, CT, analiza Steiner, analiza Tweed.
schemă curs Radiografii dentare intraorale.
Radiografii dentare extraorale.
Tehnici imagistice moderne.

tematică curs Examenul antropologic şi antropometric

obiective curs Cunoaşterea variabilităŃii dezvoltării somatice umane.
Cunoaşterea măsurătorilor extremităŃii cefalice şi a elementelor
aparatului dento-maxilar, realizată pe pacient, craniu, modele de ghips,
fotografii, teleradiografii.
cuvinte cheie antropologie, antropometrie, rase, tipuri constituŃionale, tipuri
regionale, puncte antropometrice cranio-faciale, planuri
antropometrice cranio-faciale.
schemă curs Antropologie fizică.
Antropometrie.

tematică curs Examenul fotostatic

obiective curs Cunoaşterea tehnicilor de fotografiere facială.

153
 Diagnosticul ortodontic

Cunoaşterea analizelor fotografiei de faŃă.

Cunoaşterea analizelor fotografiei de profil.
cuvinte cheie analiza proporŃiilor divine, analiza simetriei faciale, metoda fotografiei
compuse, analiza Tübingen, analiza regulii de aur, analiza Schwarz,
analiza facială Legan şi Burstone, analiza laterală Epker şi Fish, analiza
Rakosi.
schemă curs Tehnici de fotografiere.
Fotografia de faŃă.
Fotografia de profil.

tematică curs InvestigaŃia cu caracter previzional

obiective curs Cunoaşterea metodelor de predicŃie a creşterii faciale.
Cunoaşterea analizelor structurale prin superpoziŃia teleradiografiilor de
profil.
Cunoaşterea analizelor de prognostic după autori.
Cunoaşterea clasificării tipurilor de creştere facială după autori.
cuvinte cheie analiza Downs, analiza Steiner, analiza Ricketts, analiza Tweed, analiza
Stockfisch, analiza Bjork, analiza VTO.
schemă curs Metode de predicŃie a creşterii faciale.
Analize structurale prin superpoziŃia teleradiografiilor de profil.
Analize de prognostic după autori.

tematică curs Clasificarea anomaliilor dento-maxilare

obiective curs Cunoaşterea clasificărilor anomaliilor dento-maxilare.
cuvinte cheie clasele Angle, sindroamele şcolii germane, terminologia şcolii
franceze.
schemă curs Clasificarea Angle.
Clasificarea şcolii germane.
Clasificarea şcolii franceze.
Alte clasificări.

tematică curs Diagnosticul ortodontic

obiective curs Cunoaşterea listei de probleme pentru stabilirea diagnosticului
ortodontic.
Cunoaşterea metodelor de evaluare şi interpretare a elementelor
generale, funcŃionale şi structurale examinate.
Stabilirea factorilor agravanŃi ai malocluziilor.
cuvinte cheie diagnosticul ortodontic.
schemă curs Evaluarea elementelor generale.
Evaluarea elementelor funcŃionale.
Evaluarea elementelor structurale.
Parametrii de evaluare a malocluziilor.

BIBLIOGRAFIE 3. Bassigny F. Manuel dento-Facială. Ed.

1. Aboudara CA, Hatcher D, Nielsen IL, Miller A. A
threedimensional evaluation of the upper airway
în adolescents. Orthod Craniofac Res 2003;
6(Suppl 1):173-175.
2. Angle EH. Malocclusion of the Teeth and
Fractures of the Maxilae. ed.6, Philadelphia: S.S.
White Dental, 1900.
Masson, Paris, 1991.
4. Bailey LJ, Cevidanes LH, Proffit WR. Stability
and predictability of orthognathic surgery. Am J
Orthod Dentofac Orthop 2004; 126: 273-307.
5. Beason R, Brooks SL. TMJ imaging accuracy
using alpha prototype of DentoCAT cone-beam
CT [abstract]. J Dent Res 2004; 83: 1938.

154
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
6. Bergensen EO. Enlargement and distortion în
cephalometric radiography: compensation tables
for linear measurements. Angle Orthod 1980 Jul;
50(3): 230-244.
7. Bhalajhi SI. Orthodontics. Arya Publish. Hause,
New Deli, 2000.
8. Bishara SE. Textbook of orthodontics. W.B.
Saunders Co., 2001.
9. Björk A. Prediction of mandibular growth
rotation. Am J Orthod 1969; 55: 585-599.
10. Björk A. Facial growth in man, studied with the
aid of metallic implants. Acta Odontol Scand
1955;13: 9-34.
11. Björk A. Sutural growth of the upper face
studied by the implant method. Acta Odontol
Scand 1966; 24:109-127.
12. Björk A. Variation in the growth pattern of the
human mandible: longitudinal cephalometric study
by the implant method. J Dent Res 1963; 42: 400-
411.
13. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar. Formare şi
dezvoltare. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
14. Boboc L, Stanciu D. Caiet de lucrări practice,
Ed. Medicală. Bucureşti, 2000.
15. Boucays F, Madrid C, Borianne P, Casteigt J,
Jaeger M. Approche statistique de la
céphalométrie de Treil. Biom Hum Anthropol
1998; 16: 67-76.
16. Bratu E, Grivu O, Voinea C. ErupŃia normală şi
patologică. Ed. Helicon, Timişoara, 1996.
17. Bratu E, Grivu O, Dragomirescu D, Schiller E,.
OrtodonŃie interceptivă. Ed. Helicom, Timişoara,
1999.
18. Chateau M. Orthopedie dento-Facială. Ed.
CdP., Paris, 1993.
19. Cline HE. Two algorithms for the three
dimensional reconstruction of tomograms. Med
Phys 1988; 3: 320-327.
20. Cocârlă E. Aparate ortodontice fixe. Ed.
Medicală a U.M.F. "Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca,
2002.
21. Cocârlă E. OrtodonŃie. Ed. Medicală a U.M.F.
"Iuliu HaŃegani", Cluj Napoca, 1995.
22. Couceiro CP, Vilella OV. 2D/3D Cone-Beam CT
images or conventional radiography: Which is
more reliable? Dental Press J Orthod 2010; 15:
(5) on line.
23. Danforth RA, Peck J, Hall P. Cone beam
volume tomography: an imaging option for
diagnosis of complex mandibular third molar
anatomical relationships. J Calif Dent Assoc
2003; 31: 847-852.
24. DorobăŃ V, Stanciu D. OrtodonŃie şi ortopedie
dento-facială. Ed. Medicală, 2003.
25. Fătu C, Puişor M, Fătu AM. Anatomia clinică a
extremităŃii cefalice. Ed. "Gr. T. Popa" U. M. F.
Iaşi, 2008.
26. Firu P. Introducere la studiul anomaliilor dento-
maxilare. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
27. Firu P, Zarnea L. Stomatologie infantilă. Ed.
Medicala, Bucureşti, 1973.
28. Forsyth DH, Shaw WC, Richmond S, Roberts
CT. Digital imaging of cephalometric radiography,
part 2: image quality. Angle Orthod 1996; 66: 43-
50.
155
29. Fratu AV. OrtodonŃie, diagnostic clinică
tratament. Ed. Vasiliană '98, 2002.
30. Garib DG, Raymundo RJr, Raymundo MV,
Raymundo DV, Ferreira SN. Tomografia
computadorizada de feixe cônico (cone beam):
entendendo este novo método de diagnóstico por
imagem com promissora aplicabilidade na
ortodontia. Rev Dental Press Ortod Ortop Facial
2007; 12(2): 139-156.
31. Gebeck ThR, Merriefield LL. Orthodontic
diagnosis and treatment analysis - concepts and
values. Am J Orthod 1995; 107(4): 434-443.
32. Glăvan F, Jianu R. OrtodonŃie. Ed. Mirton,
Timişoara, 1998.
33. Golovcencu L, Scripcaru C, Zegan G. Third
molar development in relation to chronological
age in Romanian children and young adults.
Romanian Journal of Legal Medicine 2009; 4:
277-282.
34. Golovcencu L, Anistoroaei D, Zegan G.
OrtodonŃia între ştiinŃă şi artă – scurt istoric, din
Limbajul medical – istoric şi perspective. EdiŃia a
XI-a. Ed. ALFA, Iaşi, 185;192, 2011.
35. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 1972.
36. Graber TM. Orthodontics: principles and
practice. Philadelphia, 2000.
37. Graber TM, Vanarsdall RL, Vig KWL.
Orthodontics. Current Principles and Techniques.
Fourth Edition, Mosby, Elsevier, 2005.
38. Grivu O, Podariu A, Lianu R, Schiller E, Pop I,
Glăvan F. Terminologie ortodontică. Ed. Mirton,
Timişoara, 1994.
39. Halazonetis JD. Computer-assisted
cephalometric analysis. Am J Orthod 1994; 105:
517-521.
40. Halazonetis DJ. From 2-dimensional
cephalograms to 3-dimensional computed
tomography scans. Am J Orthod Dentofacial
Orthop. 2005; 127(5): 627-637.
41. Haba D. Imagistică dento-maxilo-facială. Ed.
"Gr. T. Popa" U. M. F. Iaşi, 2007.
42. Häupl K. Transformation of the
temporomandibular joint during orthodontic
treatment. Am J Orthod 1971; 47: 14-31.
43. Hilgers ML, Scarfe WC, Scheetz JP, Farman
AG. Accuracy of linear temporomandibular joint
measurements with cone beam computed
tomography and digital cephalometric
radiography. Am J Orthod Dentofacial Orthop
2005; 128(6): 803-811.
44. Hofrath H. Die bedeutung der rontgenfern-und
abstandsaufnahme fur die diagnostik der
kieferanomalien. Fortschr Orthod. 1931; 1: 232-
258.
45. Ionescu E. Anomalii dentare de număr, Ed.
Cerna. Bucureşti, 2000.
46. Ionescu E, Milicescu DI, Popescu M, Popovisiu
O, Milicescu V. OrtodonŃie şi ortopedie dento-
facială. Ed. Cerna, Bucureşti, 2001.
47. Jacobson A, Caufield P W. Introduction to
Radiographic Cephalometry. Ed Sc. Febiger,
Philadelphia, 1985.
48. Jianu R, Bratu E, Glăvan F, Alfano F. Îndreptar
de ortodonŃie fixă. Litografia U.M.F. Timişoara
1999.
 Diagnosticul ortodontic
49. Kobayashi K, Shimoda S, Nakagawa Y,
Yamamoto A. Accuracy în measurement of
distance using limited cone-beam computerized
tomography. Int J Oral Maxillofac Implants 2004;
19: 228-231.
50. Langlade M. Diagnostic Orthodontique. Ed.
Maloine S.A., Paris, 1997.
51. Lascala CA, Panella J, Marques MM. Analysis
of the accuracy of linear measurements obtained
by cone beam computed tomography (CBCT-
NewTom). Dentomaxillofac Radiol 2004; 33: 291-
304.
52. Lou L, Lagravere MO, Compton S, Major PW,
Flores-Mir C. Accuracy of measurements and
reliability of landmark identification with computed
tomography (CT) techniques în the maxillofacial
area: a systematic review. Oral Surg Oral Med
Oral Pathol Oral Radiol Endod 2007; 104: 402-
411.
53. Ludlow JB, Davies-Ludlow LE, Brooks SL,
Howerton WB. Dosimetry of 3 CBCT devices for
oral and maxillofacial radiology:CB Mercuray,
NewTom 3G and i-CAT. Dentomaxillofac Radio
2006; 35: 219-226.
54. Madrid C, Treil J, Casteigt J, Courtois B. Une
nouvelle analyse céphalométrique à partir de
reconstruction 3D: étude pilote à partir de 95
sujets. Cah Anthropol Biom Hum 1997; 15: 143-
150.
55. Mah JK, Danforth RA, Bumann A, Hatcher D.
Radiation absorbed în maxillofacial imaging with a
new dental computed tomography device. Oral
Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod
2003; 96: 508-513.
56. Maki K, Inou N, Takanishi A, Miller AJ.
Computer-assisted simulations în orthodontic
diagnosis and the application of a new conebeam
X-ray computed tomography. Orthod Craniofac
Res 2003; 6(suppl 1): 95-101.
57. Milicescu V. Examenul clinic în ortodonŃie şi
ortopedia dento-facială. Ed. Cerma, Bucureşti,
1996.
58. Milicescu V. Milicescu DI. Creşterea generală şi
cranio-facială în perioada dentiŃiei mixte. Ed.
ViaŃa Medicală, România, Bucureşti, 2001.
59. Mozzo P, Procacci C, Tacconi A, Martini PT,
Andreis IA. A new volumetric CT machine for
dental imaging based on the conebeam
technique: preliminary results. Eur Radiol 1998; 8:
558-564.
60. Moyers RE. Handbook of Orthodontics. Year
Book Medical Publish. Inc., Chicago, 1988.
61. Periagoa DR, Scarfeb WC, Moshiric M,
Scheetzd JP, Silveirae AM, Farmanf AG. Linear
accuracy and reliability of cone beam CT derived
3-dimensional images constructed using an
orthodontic volumetric rendering program. Angle
Orthod 2008; 78: 387-395.
62. Philippe J, Sueur S. La synthèse
céphalométrique ou prévision de croissance et de
traitement selon RM Ricketts. Rev Orthop
Dentofac 1972; 6: 21-44.
63. Proffit WR, Fields HW. Contemporary
Orthodontics. Mosby Year Book, St. Louis, 2007.
156
64. Proffit WR, White RP. Surgical-Orthodontic
Tratment. Mosby Year Book, St. Louis, 1990.
65. Rakosi Th, Jonas I, Graber ThM. Orthodontic
Diagnosis. Verlag Munchen, 1985.
66. Revista de Imagisticǎ Dentarǎ. Editatǎ de
Dental View Bucureşti, 2009.
67. Ricketts RM. Cephalometric synthesis. AmJ
Orthod Dentofacial 1960; 46: 647-673.
68. Ricketts RM. A principle of archial growth of the
mandible. Angle Orthod 1972; 42: 368-386.
69. Rusu M, Scintei V, Fratu A. Socolovschi M.
OrtodonŃie. Litografia I.M.F. lasi, 1980.
70. Saborido S, Cacho A. A different way of record
reproduction for use in computerized programs.
Am J Orthod 1996; 110: 562-565.
71. Stanciu D, DorobăŃ V. OrtodonŃie. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1991.
72. Slavicek R. Les principes de l’occlusion. Rev
Orthop Dentofac 1983; 17: 449-490.
73. Sukovic P. Cone beam computed tomography
în craniofacial imaging. Orthod Craniofac Res
2003; 6 Suppl 1: 31-36; discussion: 179-182.
74. Şerbănescu A. PosibilităŃi de apreciere a
deficitului de spaŃiu în anomaliile dento-maxilare.
Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2001.
75. Treil J, Casteigt J, Jaeger M, Cavezian R. La
charpente maxillo-mandibulaire: nouvelle
approche cranio-faciométrique tridimensionnelle.
Actual Odontostomatol 1993; 188: 627-637.
76. Treil J, Casteigt J, Roch P, Puech CH,
Cavezian R. Imagerie 3D des dysmorphoses
maxillo-faciales. Orthod Fr 1994; 64: 295-308.
77. Treil J, Casteigt J, Madrid C, Borianne P. Une
nouvelle construction céphalométrique
tridimensionnelle. un nouveau paramétrage
d’analyse tridimensionnel: les axes d’inertie.
Unnouveauconceptdel’équilibre maxillo-facial.
Orthod Fr 1997; 68: 171-181.
78. Treil J, Casteigt J, Borianne PH, Madrid C,
Jaeger M, De Bonnecaze PH. L’équilibre
architectural de la face: un concept
céphalométrique 3D. Rev Stomatol Chir
Maxillofac 1999; 100: 111-122.
79. Treil J, Madrid C, Jaeger M,Casteigt J,Borianne
P. Biométrie tridimensionnelle maxillo-faciale.
Cah Anthropol Biom Hum 1997; 15: 65-73.
80. Tsiklakis K, Syriopoulos K, Stamatakis HC.
Radiographic examination of the
temporomandibular joint using cone beam
computed tomography. Dentomaxillofac Radiol
2004; 33: 196-201.
81. Tyszka JM, Fraser SE, Jacobs RE. en:
Magnetic Resonance Microscopy: Recent
Advances and Applications. Current Opinion in
Biotechnology 2005; 16 (1): 93-99.
82. Zegan G. Metode şi tehnici de diagnostic din
ortodonŃie şi ortopedie dento-facială. Ed.
Tehnopress, Iaşi, 2004.
83. Zegan G. OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială.
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
84. Zegan G. OrtodonŃie - ghid de lucrări practice.
Ed. Pim, Iaşi, 2011.
85. Zetu I, Pacurar M. OrtodonŃie. Introducere în
tehnica arcului drept. Analize necesare. vol. 1,
Ed. Lyra, Tg Mureş, 2002.
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –

CAPITOLUL 8

MALOCLUZII CLASA I ANGLE

Malocluziile clasei I Angle se Anomalii dentare de număr

caracterizează prin relaŃia ocluzală
sagitală neutrală, bilaterală, molară şi
canină (cuspidul mezio-vestibular al
molarului prim permanent superior
angrenează cu şanŃul vestibular al
molarului prim permanent inferior), fără a
avea componente scheletale anormale,
fiind malocluzii intra-arcadice şi/sau inter-
arcadice:
• tulburări de ritm (erupŃie dentară
întârziată sau accelerată);
• anomalii ale sistemului dentar (număr,
formă, volum, poziŃie, sediu şi structură)
– malocluzii intra-arcadice;
• anomalii de grup (diastema
interincisivă şi înghesuirea dentară) –
malocluzii intra-arcadice;
• tulburări ocluzale (verticale - ocluzia
deschisă şi ocluzia adâncă; sagitale -
angrenaje inverse frontale şi ocluzia
inversă frontală) – malocluzii inter-
arcadice.
Cele mai frecvente cauze care
produc aceste malocluzii sunt
reprezentate de factorii locali dentari, dar
pot avea şi un caracter ereditar. Aceste
disarmonii pot apare ca entităŃi clinice sau
ca semne patognomonice asociate unei
alte clase Angle de malocluzie.
Formele uşoare ale acestor
disarmonii sunt relativ simplu de tratat, iar
formele moderate şi severe impun un
tratament complex, în funcŃie de factorii
agravanŃi.
ANOMALII ALE SISTEMULUI DENTAR
Anomaliile sistemului dentar sunt
anomaliile dentare izolate de număr, de
formă, de volum, de poziŃie, de sediu şi de
structură. Aceste anomalii produc tulburări
localizate la nivelul arcadei dentare şi în
planul ocluzal.
Anomaliile dentare de număr sunt
tulburări din perioada de formare şi
divizare a lamei dentare şi a evoluŃiei
germenilor dentari. Formele clinice sunt
hiperdonŃia şi anodonŃia.
A. HiperdonŃia este reprezentată
de existenŃa unui număr mai mare de dinŃi
faŃă de numărul normal al formulei dentare
temporare sau permanente, datorat
supraproducŃiei lamei dentare. DinŃii
supranumerari pot fi erupŃi sau situaŃi
intraosos.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- dinŃi supranumerari;
- dinŃi suplimentari;
- pleiodonŃie;
- hiperdonŃie.
FrecvenŃa dinŃilor supranumerari
temporari este de 3%, iar a dinŃilor
permanenŃi de 1 - 2%.
Etiologia dinŃilor supranumerari
este necunoscută, dar există mai multe
teorii care explică creşterea şi divizarea
lamei dentare:
- teoria celei de-a treia dentiŃie – dinŃii
supranumerari aparŃin celei de-a treia
lame dentare accesorie;
- teoria atavică – dinŃii supranumerari
sunt expresia reîntoarcerii la formula
dentară ancestrală, cu 3 incisivi, 1
canin, 4 premolari şi 3 molari;
- teoria divizării germenului dentar –
dintele din seria normală s-a divizat şi a
rezultat dintele supranumerar;
- teoria germenilor adamantini multipli –
fiecare individ prezintă germeni dentari
suplimentari, dar în timp ei suferă o
atrofie;
- teoria evaginării epiteliului adamantin –
dinŃii supranumerari apar datorită
migrării acestui epiteliu.

157
 Malocluzii clasa I Angle
Formele clinice ale hiperdonŃiei
(figura 35) sunt următoarele:
După felul dentiŃiei:
• dinŃi temporari:
- paramolari – situaŃi vestibular faŃă de
molarii temporari;
- distomolari – situaŃi distal faŃă de molarii
temporari.
• dinŃi permanenŃi:
- meziodentes – mai mulŃi dinŃi situaŃi pe
linia mediană;
- meziodens – al treilea incisiv central
situat pe linia mediană;
- peridens – situat în zona laterală;
- dedublaŃi, dinŃi suplimentari – care au
aceeaşi morfologie ca a dinŃilor din seria
normală;
- dens in dente – situat în interiorul altui
dinte din seria normală.
După morfologia dentară:
- dinŃi dismorfi – atipici ca formă şi mărime
(meziodens);
- dinŃi eumorfi – normali configuraŃi, ca
dinŃi dedublaŃi (al treilea incisiv central);
- dinŃi bigeminaŃi – sudare (coronară
şi/sau radiculară) a doi dinŃi din serie
normală sau a unui dinte din seria
normală cu un dinte suplimentar (dentes
confusi, dentes geminaŃi);
- dinŃi anastrofici – incluşi, cu rădăcina
orientată ocluzal şi coroana spre baza
maxilară.
După topografia erupŃiei:
- în zona frontală (apar cel mai frecvent);
- în zona laterală (al treilea premolar
secund);
- în partea orală a arcadei dentare.
După raportul cu arcada dentară:
- erupŃi;
- incluşi;
- în curs de erupŃie.
Diagnosticul pozitiv clinic:
• facial – modificări fizionomice dacă
dinŃii supranumerari sunt situaŃi în zona
frontală.
• oral:
- prezenŃa pe arcadă a unui număr
suplimentar de dinŃi;
- pot fi aliniaŃi, ocupând spaŃiul dinŃilor
normali din serie;
- pot produce incluzia dinŃilor normali din
serie;
- pot produce malpoziŃii dentare şi
înghesuiri zonale;
158
- pot fi palatinizaŃi şi nu afectează dinŃii
vecini;
- produc dezechilibre ocluzale;
- pot fi incluşi şi produc o diastemă
patologică.
• funcŃional – tulburări masticatorii şi
fizionomice.
• tulburări la distanŃă:
- rizalize radiculare patologice ale dinŃilor
vecini;
- nevralgii, tulburări de vedere şi acustice;
- degenerescenŃe chistice.
Diagnosticul pozitiv paraclinic:
- modele de studiu – prezenŃa pe arcadă;
- ortopantomografic – poate fi o depistare
întâmplătoare şi se apreciază numărul
lor, forma, dimensiunea, localizarea,
sensul de erupŃie, gradul de dezvoltare,
raportul cu structurile vecine;
- teleradiografic – valori dentare
modificate.
Diagnosticul diferenŃial se face cu
dinŃii temporari restanŃi pe arcadă.
Obiectivele tratamentului urmăresc:
- îndepărtarea dintelui supranumerar
(extracŃie, germectomie, odontectomie);
- alinierea dinŃilor normali din serie;
- echilibrarea ocluziei dentare.
B. AnodonŃia este termenul
generic din vocabularul Medical Subject
Headings dezvoltat de USA National
Library of Medicine. AnodonŃia este
reprezentată de absenŃa unor dinŃi de pe
arcadele dentare, datorită lipsei de
formare şi divizare a lamei dentare sau a
distrucŃiei germenilor dentari în stadiile
incipiente de dezvoltare. Un dinte este
considerat absent congenital, când nu a
erupt în cavitatea orală şi nu este vizibil
radiografic. AnodonŃia poate apare la dinŃii
temporari sau permanenŃi.
Ca terminologie se utilizează
următorii termeni:
- anodonŃia – absenŃa totală a dinŃilor;
- agenezia – absenŃa germenilor dentari;
- oligodonŃia – lipsa congenitală a mai
mult de 6 dinŃi (exceptând molarii de
minte);
- hipodonŃia – lipsa congenitală a 1 - 6
dinŃi (exceptând molarii de minte).
AnodonŃia are o frecvenŃă în
populaŃie de 1,5 - 3% până la 4 - 5 %, din
totalul anomaliilor dento-maxilare.
PrevalenŃa variază între 0,4 - 0,9% la
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
populaŃia europeană, iar în Japonia este
de 2,4%.
AnodonŃia şi oligodonŃia poate fi
izolată (non-sindromică) sau asociată unui
sindrom (sindromică).
1. AnodonŃia reprezintă lipsa
congenitală a tuturor dinŃilor dintr-o dentiŃie
şi se întâlneşte foarte rar. AnodonŃia
dinŃilor temporari sau permanenŃi poate fi
totală sau subtotală (prezenŃa a 1 - 2 dinŃii
pe o arcadă dentară).
În etiopatogenia anodonŃiei sunt
încriminaŃi factorii primari ereditari şi
genetici (sindroamele Langdon-Down,
Marfan, Ellis van Creveld, Godenhard-
Franceschetti) sau factorii secundari: bolile
de sistem (displazia ectodermală,
mezodermodisplazia, anhidroza
hipotricotică), bolile infecŃioase cronice
(lues congenital) sau virotice,
disendocrinopatiile, tulburările metabolice
sau intoxicaŃiile cronice (alcoolism).
Diagnosticul pozitiv clinic:
• facial:
- modificări ca la edentatul total;
- etajul inferior micşorat;
- buze înfundate;
- şanŃul labio-mentonier accentuat.
• oral:
- micrognatism;
- creste alveolare reduse;
- lipsa dinŃilor pe arcade (totală);
- lipsa unui număr mare de dinŃi de pe
arcade (subtotală);
- dinŃii prezenŃi sunt aşezaŃi simetric;
- dinŃii au anomalii de formă, poziŃie şi
sunt reduşi de volum;
- tulburări de ocluzie.
• funcŃional – tulburări masticatorii,
fizionomice şi fonetice.
Diagnosticul pozitiv paraclinic:
- examen fotostatic – aspect facial de
edentat total;
- modele de studiu – absenŃa dinŃilor de
pe arcade;
- ortopantomografic – absenŃa germenilor
dentari;
- teleradiografic – valorii scheletale şi
alveolare modificate.
Diagnosticul diferenŃial de face cu:
- edentaŃia – extracŃie făcută în
antecedente;
159
- incluzia dentară – prezenŃa germenilor
dentari pe ortopantomografie.
Obiectivele tratamentului urmăresc:
• în anodonŃia totală:
- refacerea morfo-funcŃională a arcadelor;
- obŃinerea eficienŃei masticatorii;
- obŃinerea unei dimensiuni verticale
normale a etajului inferior al feŃei;
- obŃinerea unui profil fizionomic.
• în anodonŃia subtotală:
- stimularea dezvoltării maxilarelor;
- stabilirea unor rapoarte intermaxilare
normale;
- dirijarea erupŃiei dentare;
- asigurarea paralelismului dinŃilor
existenŃi;
- refacerea morfo-funcŃională a arcadelor.
Tratamentul ortodontic variază
după vârsta pacientului:
- în perioada copilăriei – se protezează
provizoriu;
- după pubertate – se protezează
definitiv.
Mijloacele de tratament utilizate:
- proteze totale din acrilat cu sprijin
mucozal, dinŃi artificiali montaŃi pe
mijlocul crestei alveolare, cu o înălŃare a
ocluziei de 2 - 3 mm, care să asigure
rapoarte normale alveolare;
- în perioada de creştere, protezele se
schimbă odată la 6 luni, pentru a
asigura dezvoltarea armonioasă a
arcadelor;
- după terminarea creşterii se fac proteze
totale definitive.
2. OligodonŃia este reprezentată
de lipsa congenitală a mai mult de 6 dinŃi
de pe arcada dentară şi este transmisă
autosomal dominant, datorită mutaŃiei în
transcripŃia genelor MSX1, AXN2 şi PAX9.
Genele MSX1 şi PAX9 sunt exprimate în
mezenchimul dentar după iniŃierea
dezvoltării dentare, ca răspuns la
semnalele epiteliale. Inactivarea acestor
două gene determină oprirea dezvoltării
dinŃilor în stadiul de germene şi apariŃia
despicăturilor palatine.
OligodonŃia are o frecvenŃă în
populaŃie între 0,08 - 0,16%. OligodonŃia
dinŃilor temporari sau permanenŃi poate fi
extinsă, întinsă sau redusă.
3. HipodonŃia unilaterală sau
bilaterală este reprezentată de lipsa a 1 - 6
 Malocluzii clasa I Angle
dinŃii de pe arcada dentară. Frecvent este
unidentară (hipodonŃia molarilor de minte,
a incisivilor laterali superiori, a premolarilor
secunzi şi a incisivilor centrali inferiori), dar
poate fi şi monodentară sau pluridentară
(figura 35).
Incisivii şi premolarii sunt dinŃii care
lipsesc congenital cel mai frecvent.
Studiile arată că prevalenŃa hipodonŃiei
este diferită în populaŃii, pe continente şi
între rase. Studii mai vechi arată valori de
2,8% în populaŃia SUA şi 3,4% în ElveŃia.
PrevalenŃa hipodonŃiei pare a fi mai
scăzută în America de Nord (3,5 - 3,7%)
decât în Ńările europene (6 - 8%). Totuşi,
într-un studiu canadian frecvenŃa
hipodonŃiei a fost de 7,4%. În Australia
(6,3%) şi Japonia (6,6%) frecvenŃa
hipodonŃiei corespunde cu valorile
europenilor. FrecvenŃa hipodonŃiei
molarului de minte este mai ridicată,
variind între 9% şi peste 30%.
HipodonŃia are o etiologie
plurifactorială ce include atât factori
genetici (reducerea filogenetică a dinŃilor
terminali din serie), cât şi de mediu
(distrugerea germenului dentar prin infecŃii
localizate). Deşi agenezia dentară este
cauzată ocazional de factori de mediu, în
marea majoritate a cazurilor hipodonŃia
are o bază genetică. În hipodonŃia
familială, transmiterea este autosomală
dominant sau recesiv. Incisivii laterali
maxilari în formă de cui sunt consideraŃi a
fi o manifestare modificată a aceloraşi
genotipuri ca şi hipodonŃia. Alte cauze
maternale incriminate în etiologia
hipodonŃiei sunt: infecŃiile virale (rubeola),
afecŃiunile infecŃioase (candida) şi
cancerul ovarian epitelial.
Diagnosticul pozitiv clinic:
• facial – modificări în raport cu
localizarea şi întinderea.
• oral:
- lipsa dintelui de pe arcadă;
- persistenŃa dintelui temporar pe arcadă,
peste termenul normal de exfoliere;
- sau apare spaŃiul restant pe arcadă;
- sau spaŃiul restant este ocupat de dinŃii
vecini;
- în hipodonŃia incisivilor laterali apare
diastema interincisivă;
- tulburări ocluzale.
160
• funcŃional – tulburări masticatorii,
fizionomice şi fonatorii.
Diagnosticul pozitiv paraclinic:
- examen fotostatic – aspect facial ca la
examinarea clinică;
- modele de studiu – absenŃa dintelui de
pe arcade;
- ortopantomografic – absenŃa germenului
dentar;
- teleradiografic – valori dentare
modificate.
Diagnosticul diferenŃial de face cu
- edentaŃia – extracŃie făcută în
antecedente;
- incluzia dentară – există germenul
dentar pe ortopantomografie.
Au fost raportate mai multe
anomalii dentare asociate cu lipsa
congenitală a dinŃilor:
• formarea şi erupŃia întârziată a dinŃilor;
• reducerea formei şi mărimii dintelui –
incisivul lateral maxilar în formă de cui;
• tulburări ale erupŃiei caninilor –
transpoziŃie canin-premolar prim
maxilar, entopia caninului maxilar sau
transpoziŃie incisiv lateral-canin
mandibular;
• erupŃia ectopică a dinŃilor;
• infrapoziŃia molarilor temporari – în
agenezia premolarilor;
• rădăcini dentare scurte – incisivi
centrali (în agenezia incisivilor laterali) şi
premolari primi (în agenezia premolarilor
secunzi);
• taurodonŃia – la molarii primi;
• rotaŃia dentară – agenezia unilaterală a
incisivului lateral superiori şi rotaŃia
incisivului lateral de pe cealaltă
hemiarcadă sau agenezia premolarului
secund şi rotaŃia premolarului de
cealaltă parte a arcadei dentare;
• hipoplazii ale smalŃului, hipocalcifieri.
Principiile de tratament variază
după tiparul hipodonŃiei, vârstă, dinte,
asocierea cu alte anomalii şi cu tulburările
fizionomice:
- depistare precoce – dirijarea erupŃiei
dinŃilor vecini şi închiderea spaŃiul;
- depistare tardivă şi prezenŃa dintelui
temporar – extracŃia dintelui temporar şi
protezare fixă sau implant;
- depistare tardivă, absenŃa dintelui
temporar şi pensarea spaŃiului –
 OrtodonŃie şi ortopedie dento-facială – Tehnici contemporane –
recâştigarea spaŃiul şi protezare fixă sau
implant.
Decizia de a deschide sau închide
spaŃiul restant depinde de:
• dentiŃie:
- în dentiŃia mixtă cu înghesuire moderată
– închiderea spaŃiului restant prin
aliniere dentară;
- în dentiŃia permanentă cu pensarea
spaŃiului – închiderea spaŃiului sau
recâştigarea spaŃiului şi protezare fixă.
• severitatea hipodonŃiei:
- numărul de dinŃi implicaŃi;
- gradul de supraocluzie frontală.
• gradul înghesuirii dentare:
- fără înghesuire dentară – spaŃiul restant
restaurat protetic;
Anomalii dentare de formă
- înghesuire moderată sau severă –
spaŃiul restant se utilizează pentru
alinierea dentară.
Mijloacele de tratament utilizate:
- deschiderea sau închiderea spaŃiului cu
obŃinerea unui paralelism al axelor
dentare, se realizează cu aparate
biomecanice mobilizabile sau fixe;
- corectarea supraocluziei frontale se
realizează cu un platou retroincizal
acrilic la placa superioară sau metalic
(dispozitiv Dahl);
- restaurarea definitivă a spaŃiului restant
se realizează cu implant sau transplant,
care reprezintă o măsură de contenŃie
pentru recidiva migrărilor dentare.
(endocrinopatii, in