Administrarea Inventarului Compartimentului de Etaj

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII
Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
MECI–CNDIPT / UIP
AUXILIAR CURRICULAR
CLASA a XI -a
ADMINISTRAREA INVENTARULUI
COMPARTIMENTULUI DE ETAJ
DOMENIU: Turism şi alimentaţie

NIVEL: 2
CALIFICAREA: Lucrător hotelier
Martie 2009
AUTOR: COSTACHE RODICA, prof. gradul I
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
DOMENIUL: TURISM ŞI ALIMENTAŢIE
CALIFICAREA: LUCRĂTOR HOTELIER
NIVELUL: 2
ADMINISTRAREA INVENTARULUI COMPARTIMENTULUI

DE ETAJ
MODULUL VII

CUPRINS
1. Competenţe atinse în acest auxiliar.......................................................................................5

2. Informaţii despre specificul agenţilor economici la care se efectuează stagiul de practică
....................................................................................................................................................7
3. Modalitatea de organizare a practicii: tipuri de practică (comasat, individual, pe grupe),
coordonator / îndrumător de practica, tutore..............................................................................9
4. Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitate a muncii potrivit
modulului...................................................................................................................................11
5. Instrumente de lucru necesare desfăşurării practicii............................................................13
5.1. Jurnalul de practică.........................................................................................................13
5.2. Fişe de observaţie..........................................................................................................14
5.2.1. Fişa de observaţie 1.................................................................................................14
5.2.2. Fişă de observaţie 2.................................................................................................16
5.3. Fişe de lucru...................................................................................................................18
5.3.1. Fişă de lucru 1..........................................................................................................18
5.3.2. Fişă de lucru 2..........................................................................................................20
5.4. Proiecte, miniproiecte.....................................................................................................23
5.4.1. Miniproiect.................................................................................................................23
5.4.2. Proiect.......................................................................................................................25
5.5. Portofoliul........................................................................................................................28
6. Modalitatea de evaluare.......................................................................................................29
7. Bibliografie............................................................................................................................31
Anexe........................................................................................................................................32
Anexa 1...............................................................................................................................32
Anexa 2...............................................................................................................................35
Anexa 3...............................................................................................................................40
Anexa 4...............................................................................................................................43

1. Competenţe atinse în acest auxiliar
U C 14 – Administrarea inventarului compartimentului de etaj

C 1 – Selectează componentele patrimoniale ale etajului
C 2 – Predă şi preia la şi de la spălătorie lenjeria etajului, numai pe bază de
documente
C 3 – Participă la inventarierea periodică a inventarului etajului
C 4 – Întocmeşte documentele privind predarea/preluarea lenjeriei
Acest material de învăţare cuprinde informaţii ce vin în sprijinul cadrului didactic şi

al elevului pentru derularea în bune codiţii a activităţilor practice desfăşurate în incinta
hotelurilor, în deosebi în compartimentul de etaj.
Fişele reprezintă un alt mod de organizare şi structurare a conţinuturilor ştiinţifice,
mult mai atractiv pentru elevi şi mai uşor de utilizat în activitatea de predare – învăţare.
Toate activităţile didactice propuse elevului, spre rezolvare, urmăresc atingerea
competenţelor profesionale pe baza criteriilor de performanţă, în condiţiile de aplicabilitate
descrise în Standardele de pregătire profesională, pentru nivelul 2 de calificare, domeniul
de calificare Turism şi alimentaţie.
În acest material de învăţare sunt prezentate activităţi care urmăresc pregătirea
elevilor în vederea aplicării probelor de evaluare prevăzute pentru competenţele specifice
corespunzătoare unităţii de competenţe U.C. 14 „Administrarea inventarului
compartimentului de etaj”. Prin acest material de învăţare nu ne-am propus să acoperim
toate cerinţele din SPP, am încercat doar să propunem câteva modele de activităţi care
pot fi folosite în activitatea de pregătire practică a elevilor, derulată în cadrul stagiilor de
practică comasată, desfăşurate la agentul economic, în incinta unităţilor de cazare.
Acest material a fost elaborat pentru nivelul 2 de calificare, calificarea profesională
“Lucrător hotelier”, respectând, cu stricteţe, Standardul de pregătire profesională şi
curriculum-ul pentru clasa a XI – a, an de completare, domeniul pregătirii de bază: Turism
şi alimentaţie.
După parcurgerea acestei unităţi de competenţă elevii vor fi capabili:

Să ştie:
 care sunt elementele care aparţin etajului conform listei de inventar a
etajului
 care sunt Normelor Interne în cazul dispariţiei unor obiecte de inventar
care aparţin etajului
 care sunt documentele privind predarea /preluarea lenjeriei
 cum se inventariază componentele patrimoniale supuse inventarierii la
nivelul etajului
 care sunt obiectele puse suplimentar la dispoziţia clienţilor
Să înţeleagă:
 ce categorii de obiecte alcătuiesc inventarul etajului
 cum se completează documentele privind predarea / preluarea
lenjeriei
 care sunt regulile de sortare şi aranjare a lenjeriei în oficiul de etaj
 cum se înregistrează obiectele suplimentare puse la dispoziţia
turiştilor
Să poată:
 recunoaşte obiectele care constituie inventarul etajului în funcţie de
structura camerelor
 aplica Normele Interne în cazul dispariţiei unor obiecte de inventar
care aparţin etajului
 completa documentele folosite la predarea / preluarea lenjerie
 sorta şi aranja lenjeria în oficiu
 recunoaşte componentele patrimoniale supuse inventarierii la nivelul
etajului
 înregistra obiectele puse suplimentar la dispoziţia clienţilor

2. Informaţii despre specificul agenţilor economici la care se
efectuează stagiul de practică
Stagiul de practica pentru modulul Administrarea inventarului compartimentului

de etaj – clasa a XI – a, an de completare, se desfăşoară în laboratorul şcolii (orele de
laborator tehnologic) şi la agenţii economici cu care şcoala are parteneriate de
colaborarea şi care fac parte din categoria hotelurilor şi a unităţilor economice care au ca
obiect de activitate serviciile de cazare.
Agenţii economici, în care elevii trebuie să îşi deruleze instruirea practică, sunt
structuri de primire din oraşe şi zone turistice, care au organizat, ca structură bine definită,
serviciul etaj. Stagiile de practică se vor efectua în cadrul compartimentului etaj, loc care
poate furniza elevilor oportunităţi de învăţare ce nu pot fi obţinute cu uşurinţă în sala de
clasă sau în laboratorul şcolii.
În ceea ce priveşte plata şi obligaţiile sociale, conform legislaţiei, stagiul de
pregătire practică nu se efectuează în cadrul unui contract de muncă.
Elevul practicant nu poate pretinde un salariu din partea partenerului de practică
care-l primeşte în stagiul de pregătire practică, cu excepţia situaţiei în care practicantul
are statut de angajat.
Partenerul de practică poate, totuşi, acorda elevului practicant o indemnizaţie,
gratificare, primă sau avantaje în natură, cum ar fi: plata transportului de la şi la unitate /
partener de practică, acces la masă, etc.
Obligaţiile elevului practicant faţă de agentul economic, pe durata derulării stagiului
de pregătire practică:
 să respecte programul de lucru stabilit şi să execute activităţile solicitate de
tutore după o prealabilă instruire, în condiţiile respectării cadrului legal cu privire la
volumul şi dificultatea acestora (conform Codului Muncii). În cazul nerespectării
obligaţiilor, se aplică sancţiunile conform Regulamentului de organizare şi
funcţionare al unităţii de învăţământ;
 să respecte regulamentul de ordine interioară al partenerului de

practică. În cazul nerespectării acestui regulament, directorul agentului
economic (partener de practică), îşi rezervă dreptul de a anula convenţia
referitoare la pregătirea practică, după ce în prealabil a înştiinţat directorul unităţii
de învăţământ la care elevul (practicantul) este înscris ( Art. 263/1 şi Art. 264/1
din Codul muncii).
 să respecte normele de securitate şi sănătate în muncă pe care şi le-a
însuşit de la reprezentantul partenerului de practică, înainte de începerea stagiului
de practică, să aibă echipament de practică adecvat.
 se obligă să nu folosească, în nici un caz, informaţiile la care are acces
în timpul stagiului despre partenerul de practică sau clienţii săi, pentru a le
comunica unui terţ sau pentru a le publica, chiar după terminarea stagiului, decât
cu acordul respectivului partener de practică.

3. Modalitatea de organizare a practicii: tipuri de practică
(comasat, individual, pe grupe), coordonator / îndrumător de
practica, tutore
Toate conţinuturile modulului „Administrarea inventarului compartimentului de

etaj” vor fi abordate atât de către profesorul de specialitate în orele de laborator
tehnologic cât şi de către maistrul instructor în orele de instruire practică. Stagiul de
pregătire practică se desfăşoară timp de 120 ore, pe parcursul a 4 săptămâni pe durata
unui an şcolar.
Pentru organizarea stagiului de pregătire practică este important graficul de

desfăşurare a stagiului de pregătire practică, care cuprinde durata, perioada şi locaţia
(pentru fiecare elev sau grupă de elevi).
Cadrul didactic are doar rolul de facilitator, comunicator, colaborator implicând activ
pe cel ce învaţă. Se pot utiliza metode ca: observaţia, munca independentă, experimentul,
simularea, problematizarea, jocul de rol, exerciţiul, învăţarea prin proiecte, studiul de caz,
brainstormingul etc.
Aceste metode se caracterizează prin faptul că:
 sunt centrate pe elev şi pe activitate;
 pun accent pe dezvoltarea gândirii, formarea aptitudinilor şi a deprinderilor;
 încurajează participarea elevilor, creativitatea, iniţiativele;
 determină un parteneriat cadru didactic – elev;
 au un puternic accent formativ, nu informativ;
 presupun folosirea unui limbaj simplu, accesibil;
 adaptează metodele de lucru la nivelul clasei.
Elevii vor avea parte de o pregătire prealabilă printr-o sesiune de grup la şcoală
pentru acoperirea aspectelor de bază privind activităţile pe care le vor întreprinde la locul
de muncă. Ei trebuie să afle cui se pot adresa pe parcursul stagiului de practică (tutore de
practică, reprezentant agent economic etc) în situaţia în care apar diferite probleme sau
pentru lămurirea unor aspecte.

Vor fi promovate situaţiile din viaţa reală şi se va urmări aplicarea cunoştinţelor la
probleme reale, pentru a se ţine cont în măsură mai mare de nevoile elevilor, ale
angajaţilor şi ale societăţii. Elevilor li se va permite să aplice propriul mod de înţelegere a
conţinutului, prin descoperire, conversaţie şi realizarea de materiale cum ar fi: proiecte,
scheme, portofolii.
Repartizarea numărului de ore pe conţinuturi tematice se realizează în funcţie de
ritmul de învăţare al elevilor şi de complexitatea conţinutului. Se vor promova metode activ
– participative, centrate pe elev, care dezvoltă gândirea încurajează participarea elevilor,
dezvoltă creativitatea şi realizează o comunicare multidirecţională.
Activităţile la lecţii vor fi variate, astfel încât, indiferent de stilul de învăţare
caracteristic, toţi elevii să dobândească competenţele necesare.
Monitorizarea practicii la locul de muncă se va efectua de către profesorul de
specialitate sau maistrul instructor şi un tutore desemnat de agentul economic cu care
unitatea şcolară a încheiat convenţia cadru privind efectuarea stagiului de pregătire
practică. Cadrele didactice vor efectua vizite periodice pe parcursul perioadelor de
practică, pentru a obţine feedback din partea tutorilor de practică, pentru a monitoriza
bunăstarea elevilor şi pentru a conveni asupra oricăror schimbări legate de aranjamentele
cu agentul economic privind stagiul de practică.
10

4. Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi
securitate a muncii potrivit modulului
Pe parcursul derulării stagiului de instruire practică, pentru asigurarea unor condiţii

optime de activitate şi pentru prevenirea accidentelor, se va avea în vedere respectarea
legislaţiei în vigoare:
Cadrul
Cadrullegislativ:
legislativ:
Legea
Legeanr.
nr.319
319/ /2006
2006- -Legea
Legeasecurităţii
securităţiişişisănătăţii
sănătăţiiînînmuncă.
muncă.
HG
HG 1425/
1425/ 2006-
2006- Norme
Norme metodologice
metodologice de de
aplicarea
aplicarea prevederilor
prevederilor Legii
Legii securităţii
securităţii şişi
sănătăţii
sănătăţiiînînmuncă
muncănr.
nr.319/
319/2006
2006
Legea
Legea nr. 307/ 2006 privind apărareaîmpotriva
nr. 307/ 2006 privind apărarea împotriva
incendiilor.
incendiilor.
Codul
Codulmuncii
muncii––Legea
Legea53 53/ /2003
2003
ORDIN
ORDIN nr.
nr. 55
55 din
din 2929 ianuarie
ianuarie 1997
1997 privind
privind aprobarea
aprobarea
Normelor
Normelor specifice
specifice de
de securitate
securitate aa muncii
muncii pentru
pentru turism,
turism,
alimentaţie
alimentaţiepublică
publicăşişitransport
transportde
depersoane
persoanecu
cuinstalaţii
instalaţiipe
pe
cablu;
cablu;
11

Înainte de începerea stagiului de practică, partenerul de practică (agentul
economic) are obligaţia de a face practicantului instructajul cu privire la normele de
securitate şi sănătate în muncă în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Se va realiza atât instructajul introductiv general, cât şi instructajul la locul de
muncă.
Agentul economic va furniza elevilor informaţii esenţiale pentru respectarea
disciplinei cu privire la sănătate şi securitatea muncii; programul de lucru; ansamblul de
reguli interne; factorii de risc specifici activităţii şi măsurile pentru evitarea riscurilor.
Partenerul de practică / agentul economic trebuie să comunice şi practicanţilor
ansamblul de reguli interne, cuprinse în regulamentul de ordine interioară, pe care l-a
adoptat de comun acord cu sindicatul sau cu reprezentanţii de personal din unitate.
12

5. Instrumente de lucru necesare desfăşurării practicii
5.1. Jurnalul de practică

(se completează pentru fiecare săptămână de stagiu de instruire practică)
Clasa :___________________
Elev: ____________________
Perioada:_________________
Locaţie (Agent economic şi departament): ____________________
Modul: ________________________________________________
Tema / Teme: __________________________________________________________
În jurnalul de practică, elevul va completa următoarele informaţii:
1. Care sunt principalele activităţi relevante pentru modulul de practică pe care le-aţi
observat sau le-aţi desfăşurat ?
Activităţi observate Activităţi desfăşurate
2. Ce ai învăţat să faci pentru atingerea competenţelor?

________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
3. Care au fost activităţile practice care v-au plăcut? Motivaţi.
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
4. Ce activităţi practice nu v-au plăcut? Motivaţi.
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
13

5.2. Fişe de observaţie
5.2.1. Fişa de observaţie 1

C 1: Selectează componentele patrimoniale ale etajului
Activitatea1:1:Recunoaşterea
Recunoaştereaelementelor
elementelorpatrimoniale
patrimonialeşişiaaobiectelor
obiectelorde
de
Activitatea
inventarcare
careaparţin
aparţinetajului
etajului
inventar
Stimaţi elevi, cadrul didactic responsabil pentru activitatea de instruire practică, va

observa pe parcursul întregii activităţi măsura în care sunteţi capabili să recunoaşteţi şi să
selectaţi componentele patrimoniale ale etajului, utilizând o fişă de observare, care este
indicat să vă fie pusă la dispoziţie.
Fişa poate constitui şi un instrument de autoevaluare, de evaluare în perechi sau
instrument de evaluare aplicat de către un elev numit responsabil de grup (prin rotaţie). În
ultimul caz, veţi fi grupaţi în echipe de lucru în cadrul cărora va fi nominalizat câte un
responsabil de echipă, care va coordona întreaga activitate a echipei.
Evaluarea se va realiza prin bifarea cerinţei realizate şi precizarea datei în care
cerinţa a fost atinsă. La observaţii se pot consemna şi alte obiecte recunoscute din grupa
sau categoria respectivă.
Nr. Cerinţe formulate pentru instruirea practică Realizat Data Observaţii

crt. 
1. Recunoaşterea obiectelor care aparţin etajului
conform listei inventar de pe fiecare etaj :
- obiecte pentru întreţinerea ambientului
- aparate pentru efectuarea curăţeniei
- ustensile pentru efectuarea curăţeniei
- materiale pentru efectuarea curăţeniei
- obiecte pentru debarasare gunoi
- obiecte pentru transport (cărucioare)
- obiecte pentru estetizarea spaţiilor
- alte obiecte (* precizare la observaţii) *
2. Recunoaşterea obiectelor de inventar din
cameră:
- paturi cu saltele, noptiere
- covoare, covoraşe, mochete
14

- masă şi / sau măsuţă
- minibar
- scaune şi fotolii
- cuier cu suport bagaje
- dulapuri, umeraşe
- televizor cu telecomandă
- telefon
- pături, cuvertură pat
- perne, lenjerie pat
- tablouri, obiecte de decor
- căni, pahare, scrumiere, vaze (inventar de sticlă)
- corpuri de iluminat (veioze, aplice, etc.)
- perii (haine, pantofi)
- alte obiecte de inventar ** **
3. Recunoaşterea obiectelor de inventar din baie:
- oglindă
- suporturi pentru prosoape, hârtie igienică, cuier,
etc.
- pahare individuale
- prosoape, halate de baie
- obiecte şi consumabile pentru igienă, baie
- uscător pentru păr
- derivaţie telefon
- covoraşe protecţie
- coş gunoi
- suport cu perie WC
- alte obiecte de inventar *** ***
15

5.2.2. Fişă de observaţie 2
C 3: Predă şi preia la şi de la spălătorie lenjeria etajului numai pe bază de
documente
Activitatea2:2:Sortarea
Sortareaşişiaranjarea
aranjarealenjeriei,
lenjeriei,înainte
înaintede
depredarea
predarealala
Activitatea
spălătorieşişidupă
dupăpreluarea
preluareadedelalaspălătorie
spălătorie
spălătorie
1. Observaţi cu atenţie dacă activităţile de sortare a lenjeriei înainte de predare la

spălătorie, precum şi cele de aranjare a acesteia, în spaţiile special destinate depozitării,
după preluarea de la spălătorie. De asemenea, observaţi felul în care sunt completate
documentele de predare / preluare a inventarului.
2. După încheierea activităţii de observare, completaţi fişa de mai jos, consemnând
toate observaţiile considerate de voi ca fiind importante:
Rezultatul observării –
Operaţii efectuate Observaţii – informaţii concrete
Da sau (√); Nu sau (X)
Verificarea stării generale a
inventarului
Sortarea pe categorii a lenjeriei:
cearşafuri, feţe de pernă
Sortarea pe categorii a prosoapelor
şi halatelor de baie
Sortarea pe categorii a celorlalte
obiecte de inventar textil: huse,
pături, perdele, cuverturi
Sortarea corectă pe culori
Sortarea pe tipuri de materiale
Sortarea pe dimensiuni
Completarea bonului de predare /
preluare pentru spălătorie
Completarea bonului de preluare /
predare de la spălătorie
Organizarea spaţiilor de depozitare
a inventarului textil
Aranjarea pe categorii a inventarului
preluat de la spălătorie
16

Respectarea ordinii de aranjare pe
rafturi
Respectarea fluxurilor spre şi de la
spălătorie (fără intersectarea lor)
3. Pe baza observaţiilor formulate apreciaţi nivelul calitativ al activităţii la nivel de etaj, în

ce priveşte sortarea şi aranjarea lenjeriei şi inventarului textil.
Apreciere generală:
_________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
____________________________________________________ .
Observaţiile cadrului didactic sau tutorelui de practică:
___________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
___
17

5.3. Fişe de lucru
5.3.1. Fişă de lucru 1

C 2: Întocmeşte documente privind predarea / preluarea lenjeriei
Activitatea3:3:Completarea
Completareabonului
bonuluidedepredare
predare/ /preluare
preluarecătre
cătrespălătorie
spălătorieşişi
Activitatea
delalaspălătorie
spălătorie
de
1. Pentru a vă familiariza cu documentele utilizate la compartimentul etaj, completaţi,

concomitent cu personalul nominalizat pentru a efectua serviciile de predare şi preluare a
obiectelor textile către şi de la spălătorie, bonuri de predare / preluare după următorul
model, pe fişa de lucru.
Unitatea: ________________________________ Nr. bon ___________

Unitatea: ________________________________
Data: _____ / _____ / _________ Nr. bon ___________
Data: _____
Persoana care/ predă:
_____ _______________________,
/ _________ Compartiment: _______________
Persoana care predă: _______________________,Compartiment:
Persoana care preia: ________________________, Compartiment:______________
_______________
Persoana care preia: ________________________, Compartiment: ______________
BON DE PREDARE / PRELUARE

BON DE PREDARE / PRELUARE
Nr. crt.Denumirea obiectuluiNr. bucăţiObservaţii

Nr. crt.Denumirea obiectuluiNr. bucăţiObservaţii
Am predat, Am preluat,
Am predat,
_______________ Am preluat,
_______________
_______________ _______________
18

2. Solicitaţi unui coleg să vă analizeze Fişa de lucru (modul în care aţi completat bonul),
şi să formuleze în scris, pe verso, o apreciere despre felul în care v-aţi finalizat sarcina de
lucru.
3. Formulaţi o părere personală despre regimul documentelor (completare, păstrare, etc.)
în unitatea în care vă desfăşuraţi activitatea de instruire practică. Consemnaţi părerea
voastră pe o foaie de hârtie pe care să o ataşaţi Fişei de lucru.
Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică:
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
19

5.3.2. Fişă de lucru 2
C 4: Participă la inventarierea periodică a componentelor patrimoniale ale etajului
Activitatea4:4:Înregistrarea
Înregistrareaobiectelor
obiectelorpuse
pusesuplimentar
suplimentarlaladispoziţia
dispoziţiaclienţilor
clienţilor
Activitatea
1. În imaginile de mai jos sunt prezentate obiecte de inventar care pot fi puse
suplimentar la dispoziţia clienţilor din spaţiile de cazare. Precizaţi care este
denumirea obiectelor prezentate şi utilitatea acestora precum şi dacă există sau nu
în unitatea în care vă desfăşuraţi instruirea practică, astfel de obiecte.
Nr. Obiectul de inventar Denumirea obiectului Există 
crt. Nu există X
1
20

5
2. Pentru obiectele de inventar identificate ca existând în unitatea în care vă

desfăşuraţi activitatea de instruire practică, completaţi Lista de inventar, după
următorul model:
Unitatea:
Unitatea:_______________________ Nr.
_______________________ Nr._____
_____din
din______
______
LISTA
LISTAINVENTAR
INVENTAR
obiecte
obiecte puse suplimentarlaladispoziţia
puse suplimentar dispoziţiaclienţilor
clienţilor
Nr. crt.Denumirea obiectului de inventar

Nr. crt.Denumirea obiectului de inventar
(inclusiv marca dacă este cazul)U.M.Cant.Valoare pe unitateValoare totalăData:
(inclusiv marca dacă este cazul)U.M.Cant.Valoare pe unitateValoare totalăData:
Realizat,
Realizat,
_______________ Nume şi prenume:___________________
_______________ Nume şi prenume:___________________
Semnătura:
Semnătura:__________________
__________________
21

3. Ţinând seama de importanţa activităţii de inventariere, solicitaţi informaţii
personalului care lucrează în serviciul de etaj şi întocmiţi un eseu cu tema:
„Inventarierea în compartimentul etaj, în unitatea ……………….”, după
următoarea structură de idei:
 ritmicitatea activităţii de inventariere;
 modalitatea de stabilire a comisiilor de inventariere;
 rolul activităţii de inventariere în buna activitate a serviciului de
etaj;
 valorificarea informaţiilor furnizate din listele de inventariere, în
unitatea analizată.
Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică:
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________.
22

5.4. Proiecte, miniproiecte
5.4.1. Miniproiect
C1: Selectează componentele patrimoniale ale etajului
Activitatea5:5:Aplicarea
AplicareaNormelor
NormelorInterne
Interneînîncazul
cazuldispariţiei
dispariţieiunor
unorobiecte
obiectede
de
Activitatea
inventarcare
careaparţin
aparţinetajului
etajului
inventar
În cadrul stagiului de practică desfăşurat la agentul economic, veţi identifica care

sunt normele interne în cazul dispariţiei unor obiecte de inventar care aparţin etajului,
solicitând Regulamentul de ordine internă şi alte documente specifice, dar şi purtând
discuţii cu personalul. În final veţi realiza un pliant informativ, prin care familiarizaţi clienţii
cu normele interne în cazul dispariţiei unor obiecte de inventar sau în cazul deteriorării
acestora, precum şi o prezentare Power Point cu rezultatele miniproiectului.
Pliantul (miniproiectul) va fi evaluat de o echipă formată din 3 persoane (cadrul
didactic care îndrumă activitatea de instruire practică, un reprezentant al agentului
economic şi un elev propus de către toţi colegii), după următoarea fişă de evaluare:
FIŞĂ EVALUARE PRODUS (PLIANT)

Evaluator: _________________________
Data: ________________________
ASPECT (DESIGN) Punctaj Punctaj

maxim acordat
Informaţia este uşor de citit 0,25
Spaţiu este folosit eficient în formatul potrivit 0,25
Este legătură între text şi grafică 0,5
Informaţia este clară, bine structurată şi logică 0,5
TOTAL 1,5
CONŢINUT Punctaj Punctaj
maxim acordat
Conceptul este prezentat corect d.p.d.v. ştiinţific 1
Terminologia folosită este corectă 0,5
Secvenţele alese conduc spre rezolvare a cerinţei formulate 1
pentru activitate
TOTAL 2,5
23

CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC Punctaj Punctaj
maxim acordat
S-a identificat corect cerinţa 0,5
S-au identificat motivele care stau la baza cerinţei 0,5
S-a desfăşurat documentarea diversificată 1
Datele au fost prelucrate şi s-a finalizat produsul 1
TOTAL 3
COMUNICARE Punctaj Punctaj
maxim acordat
Ideile sunt comunicate eficient 0,5
Sunt respectate regulile de scriere (tehnoredactare) şi 0,5
ortografie
Textul este creativ 0,5
Au fost folosite surse de informare adecvate 0,5
TOTAL 2
Punctaj din oficiu 1
TOTAL GENERAL
24

5.4.2. Proiect
C1: Participă la inventarierea periodică a componentelor patrimoniale ale etajului
Activitatea6:6:Recunoaşterea
Recunoaştereacomponentelor
componentelorpatrimoniale
patrimonialesupuse
supuse
Activitatea
inventarieriilalanivelul
niveluletajului
etajului
inventarierii
Pentru a demonstra felul în care v-aţi însuşit competenţele dezvoltate în cadrul

modulului „Administrarea inventarului compartimentului de etaj”, realizaţi un proiect cu
tema: „Componentele patrimoniale ale etajului în cadrul unităţii …………….”. Pentru
realizarea proiectului veţi forma echipe de câte 3 elevi, grupaţi obligatoriu în funcţie de
locul în care v-aţi desfăşurat activitatea de instruire practică.
Forma tehnoredactată a proiectului va avea structura identică cu cea din
metodologia de examen de certificare a competenţelor, având un număr de maxim 10
pagini.
În proiect este obligatoriu să includeţi numai informaţii şi documente reale ale
agentul economic şi numai acele informaţii care sunt publice şi pentru care aveţi
permisiunea de-a le folosi. Este indicat să folosiţi imagini de la locul de muncă, efectuate
cu acordul reprezentanţilor agentului economic.
În oricare etapă de realizare a proiectului puteţi solicita sprijinul cadrului didactic
care vă îndrumă activitatea de instruire practică.
Rezultatele proiectului vor fi prezentate atât la agentul economic cât şi în faţa
colegilor de clasă şi a profesorului de specialitate şi / sau a maistrului instructor, sub forma
unei prezentări Power Point.
Pentru a afla măsura în care activitatea desfăşurată de voi este una eficientă,
sugerăm să completaţi la finalul activităţii următoarele 2 documente:
- Fişa de autoevaluare a proiectului;
- Jurnalul de reflecţie.
Prin completarea acestor documente veţi conştientiza în ce măsură evaluarea prin
proiecte şi activitatea în echipă, constituie elemente pozitive în formarea voastră
profesională şi vă ajută să vă conturaţi o imagine despre propria voastră formare pentru
piaţa forţei de muncă.
25

FORMULAR DE AUTOEVALUARE
proiect în echipă
Numele şi prenumele:_______________________________________
Componenţa echipei: _______________________________________
Organizarea propriei învăţări

 Am identificat scopurile
 Mi-am definit sarcinilor
Am determinat realizarea eficientă a proiectului în echipă

 Am sugerat noi direcţii şi idei
 M-am oferit voluntar când trebuia îndeplinită o sarcină
Căutarea informaţiilor
 Am pus întrebări
 Am căutat elemente pentru proiect
 Am solicitat clarificări din partea cadrului didactic şi colegilor
Identificarea resurselor
 Am găsit şi valorificat resurse
 Am oferit fapte şi opinii celorlalţi membri ai echipei
Încurajarea membrilor echipei

 Am răspuns entuziast celorlalţi
 Am invitat orice coleg să participe
 I-am determinat pe ceilalţi să se simtă bine
Facilitează
 Discuţiile
 Am ajutat la stabilirea priorităţilor
 Am ajutat la distribuirea sarcinilor
 Am ajutat la identificarea schimbărilor necesare şi am încurajat producerea
acestor schimbări
Întreabă
 Am stimulat discuţiile pentru a afla diferite puncte de vedere
 Am eliminat ideile nevaloroase
Rezolvarea problemelor :
 Am propus munca diferenţiată
 Am căutat soluţii alternative
 Am ajutat echipa să ia decizii corecte
Nume şi prenumele: _____________________________________
26

Clasa: ________, Data ___________________
JURNAL DE REFLECŢIE
 Lucrez cel mai bine când : _____________________________________________
________________________________________________________________________
 Îmi place să lucrez cu alţii când : _________________________________________
________________________________________________________________________
 Cea mai interesantă parte a acestui proiect este : ____________________________
________________________________________________________________________
 Mi-ar plăcea să învăţ mai mult despre : ____________________________________
________________________________________________________________________
 Trebuie să mai lucrez la: ________________________________________________
________________________________________________________________________
 Am nevoie de ajutor la : ________________________________________________
________________________________________________________________________
 Înainte de a începe să lucrez la proiect am : ________________________________
________________________________________________________________________
 Când trebuie să studiez, eu : ____________________________________________
________________________________________________________________________
 Când vreau să-mi aduc aminte ceva, eu : __________________________________
________________________________________________________________________
 Sunt bun la: _________________________________________________________
________________________________________________________________________
 Într-o echipă pot ajuta pe alţii cu: _________________________________________
________________________________________________________________________
 Vreau să lucrez la: ____________________________________________________
________________________________________________________________________
 Vreau să învăţ despre: _________________________________________________
________________________________________________________________________
 Vreau să fiu de ajutor la : _______________________________________________
_____________________________________________________________________.
27

5.5. Portofoliul
Portofoliul reprezintă un instrument de evaluare complex, care include rezultatele

relevante obţinute prin diverse metode şi tehnici de învăţare. Aceste rezultate vizează
probele orale, scrise, şi practice, observarea sistematică a comportamentului şcolar,
proiectul, autoevaluarea, sarcini specifice fiecărei discipline. Portofoliul este “cartea de
vizită” a elevului, înregistrându-i “creşterea” de la un semestru la altul, de la un an şcolar la
altul sau chiar de la un ciclu de învăţământ la altul.
Portofoliul de practică poate fi utilizat ca instrument de evaluare a atingerii
competenţelor de către elev, împreună cu fişa de observaţie a activităţii elevului întocmită
de îndrumătorul de practică (profesorul de specialitate / maistru instructor / tutore de
practică).
Portofoliul
Portofoliuldedepractică
practicăva
vacuprinde:
cuprinde:
jurnalul de practică;
jurnalul de practică;
fişe
fişede
deobservaţie;
observaţie;
fişe
fişede
delucru;
lucru;
studii
studiide
decaz;
caz;
proiecte
proiecte/ /miniproiecte;
miniproiecte;
fişe
fişede
deobservaţie
observaţieaaactivităţii
activităţiielevului;
elevului;
documentaţii tehnice;
documentaţii tehnice;
fişe
fişede
delucru;
lucru;
fişe
fişede
deevaluare,
evaluare,etc.
etc.
28

6. Modalitatea de evaluare
Cadrul didactic răspunde de organizarea procesului de învăţare pentru fiecare

unitate de competenţă. Competenţele pot fi prezentate elevilor sub forma unui „bloc”, în
care unitatea de competenţă coincide o perioada de studiu. Sau pot exista arii tematice
clar definite care pot fi predate şi evaluate în momente prestabilite. Totuşi nu este
obligatoriu să fie aşa; cadrul didactic este liber să aleagă modalitatea şi momentul
evaluării competenţelor unei unităţi. Unele abilităţi, cum sunt cele de studiu individual sau
legate de viaţa cotidiană, se însuşesc prin practică repetată, pe parcursul unui curs. De
aceea, ar trebui să fie evaluate la abia la sfârşitul cursului, chiar dacă au fost predate
destul de devreme.
Este esenţial ca metoda(ele) de evaluare utilizat(e) să permită cadrelor didactice să
stabilească dacă fiecare rezultat al învăţării (competenţă) a fost atins(ă) şi că legătura
dintre cele două este clar indicată în documentaţie.
Relaţia dintre metodele de evaluare şi unităţile de competenţă trebuie să fie una
flexibilă şi să-i includă pe toţi elevii, ca reflectare a asigurării şanselor egale la educaţie.
De exemplu:
 O unitate ar putea fi evaluată pe baza unei singure activităţi (de ex. realizarea
unui obiect) sau a unei serii de metode (de ex. sarcini bazate pe lucrări/în clasă,
sesiuni de întrebări şi răspunsuri şi o anumită lucrare de realizat).
 O metodă de evaluare ar putea contribui la atingerea rezultatului învăţării în mai
multe unităţi de competenţe (de ex. un studiu de caz ar putea contribui la
obţinerea unor competenţe dintr-o serie de domenii).
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
o fişe de observare,
o fişe de lucru,
o fişe de autoevaluare,
o portofoliile,
o prezentarea practică şi orală a proiectelor, etc.
29

Orice alt material elaborat de către elev sau utilizat de către profesor pentru evaluare
poate constitui o dovadă a evaluării competenţelor elevului.
30

Este important să ne asigurăm că practicile de evaluare ţin cont de elev, la nivel
individual. Evaluarea ar trebui să ofere fiecărui elev şansa de a reuşi – evaluarea nu ar
trebui să prezinte dificultăţi suplimentare. De exemplu:
 dacă elevul are dificultăţi de scriere, gândiţi-vă la folosirea unei evaluări orale
 dacă elevul a avut parte de experienţe negative în cadrul unor examinări formale,
luaţi în considerare metode de evaluare alternative, pentru a-i încuraja dezvoltarea
respectului de sine şi a motivaţiei.
Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor, colectate atât de către
îndrumătorul de practică, cât şi de către elev, trebuie strânse şi organizate într-un anumit
loc, astfel încât informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă.
Pentru elevi, aceste tipuri de dovezi, alături de alte experienţe pe care le pot avea
în timpul stagiului de practica la agenţi economici, pot fi colectate într-o „mapă a
elevului”.
Mapa elevului ar putea conţine:
 Rezultate ale lucrărilor de evaluare efectuate pentru teme din domeniul
profesional sau abilităţi cheie;
 Rezultate ale activităţilor de autoevaluare şi dovezi ale discuţiilor care au avut loc;
 Opiniile elevilor privind activităţile desfăşurate;
 Planuri de acţiune /evaluări /activităţi viitoare planificate şi efectuate de către
elev ;
 Comentarii ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului.
31

7. Bibliografie
1. Ene, Cornelia (2004) – Cartea ospitalităţii, Bucureşti: Editura THR-CG

2. Glavan, Vasile (2000) – Turismul în România, Bucureşti: Editura Economică
3. Lupu, Nicolae (2002) – Hotelul – economie şi management, Bucureşti: Editura ALL
4. Mihai, Ştefania, ş.a. (2000) – Tehnologia hotelieră, Bucureşti: Editura Niculescu
5. Minciu, Rodica (2000) – Economia turismului, Bucureşti: Editura Uranus
6. Nicolescu, Radu (1998) – Tehnologia restaurantelor, Bucureşti: Editura Inter-Rebs
7. Nicolescu, Radu (1998) – Serviciile în turism şi alimentaţie publică, Bucureşti:
Editura Sport-Turism
8. Nistorescu, Puiu (2002) – Management în turism, Bucureşti: Editura ASE
9. Stavrositu, Stere (2006) – Arta serviciilor în restaurante, baruri, gastronomie,
hoteluri, pensiuni turistice, Bucureşti: Fundaţia Arta serviciilor în turism
10. *** – Hotârârea Guvernului Nr. 1328 / 2001 republicată, privind clasificarea
structurilor de primire turistice
11. *** – Ordinul Ministrului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi
Profesii Liberale 636 / 2008, Normele metodologice privind clasificarea structurilor
de primire turistice
12. *** – www.hoteluriromanesti.ro
13. *** – www.pensiuniromanesti.ro
32

Anexe
Anexa 1
Fişă de documentare 1: Clasificarea structurilor de primire
Conform actualelor norme metodologice, în România pot funcţiona următoarele

tipuri de structuri de primire cu funcţiuni de cazare turistica, clasificate astfel:
1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;
3. moteluri de 3, 2, 1 stele;
4. hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1 stele;

5. hosteluri de 3, 2 stele;
6. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
7. cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1 stele;
8. bungalouri de 3, 2, 1 stele;
9. sate de vacanţă de 3, 2 stele;
33

10. campinguri de 4, 3, 2, 1 stele;
11. popasuri turistice de 2, 1 stele;
12. pensiuni turistice urbane de 4, 3, 2, 1, stele;

13. pensiuni turistice rurale de 4, 3, 2, 1 flori (margarete), pensiuni agroturistice de
4, 3, 2, 1 flori (margarete);
14. apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale sau în clădiri cu altă
destinaţie de 3, 2, 1 stele;
15. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5, 4, 3,
2, 1 stele.
În cadrul tipurilor de structuri de primire sus-mentionate poate exista următoarea

structură a spaţiilor de cazare:
- camera cu pat individual, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către o singură
persoană. Lătimea paturilor individuale este de minimum 90 cm;
- camera cu pat matrimonial, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către una sau două
persoane. Lăţimea patului matrimonial va fi de minimum 140 cm;
34

- camera cu pat dublu, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două persoane.
Lăţimea patului dublu este de minimum 160 cm;
- camera cu doua paturi individuale, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două
persoane;
- camera cu trei sau mai multe paturi individuale, reprezentând spaţiul destinat folosirii de
către un număr de persoane egal cu numărul paturilor. Camerele cu peste patru paturi
individuale sunt considerate camere comune;
- camera cu priciuri, reprezentand spaţiul destinat utilizării de către mai multe persoane.
Priciul reprezintă o platformă din lemn sau din alte materiale, pe care se asigură un spaţiu
de 100 cm laţime pentru fiecare turist;
- garsoniera, reprezentand spaţiul compus din: dormitor pentru două persoane, salon,
vestibul şi grup sanitar propriu. Dormitorul poate fi despărţit de salon şi printr-un glasvand
sau alte soluţii care permit o delimitare estetică;
- apartament, reprezentând spatiul compus din unul sau mai multe dormitoare (maximum
5 dormitoare), sufragerie, vestibul, echipare sanitară proprie. La categoria 5 stele va exista
un grup sanitar pentru fiecare doua locuri, iar la categoria 4 stele, precum şi la restul
categoriilor, minimum un grup sanitar la 4 locuri.
Lungimea patului va fi de minimum 200 cm în cazul hotelurilor de 3, 4 şi 5 stele şi de
minimum 190 cm în cazul hotelurilor de 1 şi 2 stele.
35

Anexa 2
Fişă de documentare 2: Serviciul etaj în structura organizatorică a spaţiilor de
cazare
Cazarea, unul dintre serviciile turistice de bază, presupune – din punctul de vedere
al clientului, un spaţiu individual securizat, igienic, funcţional, comod şi plăcut. Toate
acestea conduc la ideea că parte din elementele calitativ superioare ale acestui serviciu –
ca dimensiune reală a ospitalităţii – depind de sectorul de etaj.
Denumirea de “etaj”, consacrată în limbajul de specialitate, provine din limba

franceză (arealul de origine al hotelăriei moderne). Ea este utilizată cu aceleaşi valenţe în
toate limbile de origine latine şi are o dublă explicaţie: pe de o parte faptul că cea mai
mare suprafaţă a sectorului este ocupată, în orice unitate de cazare, iar pe de altă parte,
aceste spaţii de cazare se află amplasate în mod tradiţional, “la etaj” (din motive de
securitate şi de respectare a discreţiei asupra intimităţii clientului).
Din necesitatea de a gospodări spaţiile de cazare, de a le menaja şi întreţine din

punctul de vedere al curăţeniei şi igienizării, activitatea s-a extins firesc şi asupra
celorlalte spaţii în care hotelul îşi desfăşoară activitatea.
Clasificare a spaţiilor hoteliere, adică a spaţiilor de care sectorul de etaj răspunde
sub aspectul întreţinerii presupune următoarele categorii:
Spaţii de cazare, respectiv spaţii de folosinţă individuală, utilizabile numai de către
persoanele care sunt repartizate prin recepţie, conform documentelor de evidenţă
operativă şi contabilă, evident, numai pe perioada de timp presupusă de “contractul” de
închiriere.
36

Tipurile de camere, conform Normelor metodologice în vigoare, aprobate prin
Ordinul de Ministru 636 / 2008, sunt prezentate în fişa de documentare 1.
Camerele nu au o structură interioară bine definită: tipul camerei este stabilit
exclusiv în funcţie de numărul paturilor. Astfel, de pildă, camera cu două paturi a unui
hotel de 4 stele, care are pe lângă dormitorul propriu-zis, un vestibul, un grup sanitar
propriu cu instalaţii complexe (cadă, duş, lavabou, bideu, vas W.C.), uneori o debara
pentru bagaje şi un balcon, deşi oferă un confort net superior camerei cu două paturi a
unei vile de 1 stea, în care de pe coridor se accede direct în dormitorul propriu-zis cu o
suprafaţă de 12 mp, iar ca instalaţii are doar chiuvetă, poartă aceeaşi denumire generică
de “cameră cu două paturi”.
Spaţiile de folosinţă comună sunt, aşa cum le arată şi numele, acele spaţii
hoteliere în care, fie clienţii şi personalul au drepturi comune de utilizare a facilităţilor, fie
personalul îşi desfăşoară activitatea zilnică.
Formal aceste spaţii se subclasifică în:
 Spaţii exterioare;
 Spaţii interioare specializate pentru clienţi;
 Spaţii de circulaţie;
 Spaţii anexe sau de serviciu.
Spaţiile exterioare pot fi: spaţiu verde aparţinând unităţii (parcul hotelului, curtea vilei,
spaţiul verde din camping, etc.), căile de acces (aleile, trotuarul, peronul), parcare pentru
clienţi, parcarea pentru personal, curtea interioară amenajată pentru pasageri, terenurile
de tenis, minigolf, piscinele în aer liber, terasele exterioare, rampele de aprovizionare,
rampele de debarasare, etc.
Spaţiile interioare specializate sunt acele spaţii din interiorul clădirii care au o
destinaţie foarte precisă: holul de primire şi recepţie, spaţiile de protocol, sălile de
conferinţe, magazinele, barul de zi, coaforul, frizeria, salonul de cosmetică, salonul de
masaj, piscina acoperită, sala de gimnastică, clubul, biblioteca, spaţiile de tratament,
salon de televizor, salonul de corespondenţă, sufrageria vile, etc. Spaţiul de folosinţă
comună interior specializat care se regăseşte în toate tipurile şi categoriile de unităţi
ospitaliere este grupul sanitar comun.
37

Dacă la unităţile de categorie medie şi superioară grupul sanitar comun pentru clienţi
este exclusiv toaleta (separată pe sexe), aflată de obicei în perimetrul holului de primire şi
recepţie, la celelalte categorii se adaugă şi băile, duşurile şi W.C.-urile comune, aflate pe
etaje. Personalul dispune de spaţii comune interioare specializate cum ar fi: spaţiile
pentru fumători, grupurile sanitare comune, garderobele, etc.
Spaţiile de circulaţie pot fi reprezentate de: scara principală de acces pe etaje,

ascensoarele pentru pasageri, palierul de etaj, ascensoarele şi scările de serviciu, scările
de incendiu, etc.
Spaţii anexe sau de serviciu pot fi: oficiile de etaj, birourile, magaziile, atelierele, etc.
Sectorul de etaj organizează întreţinerea curăţeniei permanente a marii majorităţi a
acestor spaţii, iar structura sectoarelor urmează clasificarea spaţiilor hoteliere. Funcţia de
conducere a sectorului este aceea de guvernantă şefă, funcţie de management interior,
extrem de importantă pentru crearea prestigiului şi imaginii unui hotel. Dacă hotelul este
de categorie superioară şi de capacitate mare, atribuţiile de coordonare şi control pot fi
delegate unei guvernante şefă de tură.
Subsectorul spaţii de cazare poate fi condus de o guvernantă de etaje, având ca
atribuţie principală asigurarea igienei absolute şi a confortului spaţiilor de cazare şi a celor
aferente acestora (coridoare de etaj, paliere, etc.). Curăţirea zilnică a spaţiilor de cazare
eliberate şi ocupate, precum şi întreţinerea igienei spaţiilor de cazare libere este asigurată
de către ocupaţia (presupunând clasificare) de-numită cameristă; ea poate fi ajutată de o
ocupaţie necalificată şi anume, aceea de valet.
Subsectorul spaţii comune poate fi condus de o guvernantă spaţii comune, care
răspunde de asigurarea întreţinerii permanente a curăţeniei spaţiilor de folosinţă comună.
În general, lucrătoarele care efectuează curăţenia acestor spaţii sunt muncitoare
necalificate, numite îngrijitoare spaţii comune.
38

Subsectorul lenjerie, eventual condus de o lenjereasă şefă, are ca principală sarcină
gestiunea inventarului moale (inventarierea şi sortarea lenjeriei hoteliere de pat şi de baie,
eventuale reparaţii a acesteia, stocarea lenjeriei noi, etc). Lucrătoarele subsectorului se
numesc lenjerese-croitorese.
Subsectorul spălătorie-curăţătorie, condus de către o şefă spălătorie, are ca
principală atribuţie întreţinerea lenjeriei hoteliere, a inventarului moale aparţinând unităţii
de restauraţie din cadrul hotelului şi a echipamentului-uniformă pentru personal.
Muncitoarele spălătorese sunt calificate.
La unităţile ospitaliere mici sau la cele de categorie inferioară, se recurge, în general,
la minimum de compartimente, sectoare şi funcţii, capabile însă să asigure satisfacerea
exigenţelor clientelei şi mobilizarea personalului implicat.
În marea majoritate a structurilor de primire cu funcţiuni de cazare de capacitate
medie, organigrama sectorului de etaj de simplifică, aşa cum se prezintă în următoarea
organigramă:
39

Organigrama complexă a sectorului de etaj, specifică unităţilor de cazare de
capacitate mare şi foarte mare poate fi cea prezentată în continuare.
O unitate ospitalieră mare, de categorie medie sau superioară (de la 3 stele în sus)
îşi stabileşte numărul posturilor şi funcţiilor conform normativelor internaţionale, sau în
40

funcţie de gradul de ocupare prognozat, de sezonalitate, de nivelul calitativ propus, de
procentul afectat cheltuielilor cu munca vie, etc.
Anexa 3
Fişă de documentare 3: Dotări specifice structurilor de primire cu funcţiuni de
cazare
Normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire, dau agenţilor

economici, informaţii precise privind dotările de care acestea trebuie să dispună pentru a
beneficia de clasificarea într-o anumită categorie.
Aceste dotări, constituie o parte din criteriile de clasificare, alături de cele legate de
dimensionarea spaţiilor de cazare şi tipurile de instalaţii cu care trebuie să fie dotată
unitatea de cazare.
În funcţie de spaţiile în care sunt localizate dotările pot fi clasificate astfel:
1. Dotări pentru camere, apartamente, garsoniere:
 Mochete, covoare şi carpete
 Pat tip hotelier cu saltea tip relaxa sau pat tip hotel cu somieră sau saltea tip
relaxa
 Salteluţe cu huse de protecţie

 Noptiere sau alte dotări similare
 Fotolii sau demifotolii, scaune tapisate sau semitapisate
 Masă / măsuţă
 Măsuţă toaletă cu scaun tapisat sau taburet
 Suport sau spaţiu pentru bagaje

 Cuier
 Oglindă
41

 Dulap sau spaţiu amenajat pentru lenjerie şi haine, dotat cu umeraşe (4
bucăţi / persoană)
 Veioză pentru noptieră sau aplicată la capătul patului
 Scrumiere (pentru camerele destinate fumătorilor), pahare, vază
 Perii pentru haine şi încălţăminte sau alte materiale cu funcţii similare
 Trusă pentru cusut, cu ac şi aţă
 Televizor, telefon de cameră, prize pentru calculator şi internet
 Minibar frigorific cu produse pentru minibar
 Pled, pătură sau alte obiecte similare

 Cuvertură pentru pat
 Cearşafuri plic, cearşafuri pentru pat, pernă mare şi pernă mică înfăţate
 Perdele, draperii (mijloace obturante)
2. Dotări suplimentare pentru sufrageria / salonul din garsonieră şi
apartament:
 Masă de scris şi scaun tapisat
 Măsuţă
 Tavă cu pahare pentru apă şi alte băuturi
 Fotolii sau demifotolii, scaune tapisate sau semitapisate canapea pentru 2 – 3
persoane
 Corpuri de iluminat adecvate(lampadar, aplice, lustră, etc), lampă de birou
 Televizor
 Serviciu de birou
3. Dotări pentru holul de primire, holuri şi coridoare:
 Mochete, carpete sau covoare
 Comptuar recepţie
 Canapele, fotolii, demifotolii, scaune, taburete

 Corpuri de iluminat adecvate
 Telefon public
42

 Seif pentru păstrarea valorilor (centralizat sau în cameră)
4. Dotări pentru grupuri sanitare din camere:
 Oglindă
 Suport pentru articole la lavoar şi suport pentru prosoape
 Savonieră
 Coş pentru gunoi cu capac şi saci menajeri
 Cuier de baie
 Perie W.C. şi dezodorizant
 Covoraş de protecţie sau alt echipament pentru evitarea alunecării
 Derivaţie de telefon şi uscător de păr (nu la toate categoriile)
 Pahare pentru apă în ambalaje
 Săpun ambalat sau dozator cu săpun lichid
 Mâner de sprijin pentru ieşirea – intrarea din/în cadă
 Hârtie igienică
 Şampon şi gel de duş, cască de baie şi alte obiecte pentru igienă individuală,
ambalate pentru o persoană
 Prosoape pluşate pentru: faţă, baie şi picioare
 Halat de baie şi papuci de unică folosinţă
5. Dotări pentru grupuri sanitare comune care deservesc spaţiile de

cazare
 Însemne pentru marcarea pe sexe, luminat în timpul nopţii
 Cuier pentru haine
 Covoraş împotriva alunecării
 Oglindă, portprosop, anou, dozator pentru săpun lichid
 Coş de gunoi cu capac şi sac menajer
 Prosop rolă din hârtie sau din pânză
În funcţie de clasificarea unităţii, în special la unităţile de categorie redusă, există o
serie de dotări, care se regăsesc ca obiecte oferite suplimentar clienţilor: televizor, aparat
de radio, fier de călcat, uscător de păr, pat extensibil, etc. De asemenea la cererea
clienţilor se pot oferi suplimentar: perne, pături, saltele, halate, prosoape, etc.
43

Anexa 4
Fişă de documentare 4: Inventarierea şi importanţa acesteia
Inventarierea este un procedeu al metodei contabilităţii, comun şi altor ştiinţe

economice, care reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa
cantitativă şi valorică sau numai valorică, după caz, a elementelor de activ şi de pasiv
aflate în patrimoniul unităţii la data la care aceasta se efectuează.
Toate aceste operaţii se efectuează cu scopul evaluării elementelor inventariate şi
punerii de acord a datelor contabilităţii cu realitatea faptică constatată.
Necesitatea inventarierii patrimoniului unităţilor se explică prin importanţa
deosebită pe care o prezintă pentru activitatea practică a acestora.
 În primul rând, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea şi organizarea
evidenţei operative şi contabile la unităţile patrimoniale nou înfiinţate.
La începutul activităţii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea şi evaluarea
elementelor patrimoniale care constituie aporturile în natură şi/sau în bani ale
asociaţilor/acţionarilor sau întreprinzătorului particular, în funcţie de forma de organizare a
unităţii economice.
 În al doilea rând, în decursul exerciţiului, ea este determinată de faptul că între
datele contabilităţii şi realitatea de pe teren pot să apară anumite diferenţe, în plus sau în
minus, chiar şi în condiţiile unei bune organizări a evidenţei operative şi contabile, datorită
mai multor cauze dintre care menţionăm:
- modificări intervenite la elementele patrimoniale ale unităţii, fie ca urmare a unor
cauze naturale (cum sunt: uscarea, evaporarea, scăderea în greutate etc.), fie datorită
unor cauze subiective (ca de exemplu: măsurări inexacte; sustrageri de mijloace
economice);
- neîntocmirea sau întocmirea defectuoasă a unor documente;
- neînregistrarea sau înregistrarea greşită în conturi a anumitor operaţii;
- neglijenţa şi neatenţia gestionarilor care gestionează bunurile şi valorile
economice.
Rolul inventarierii se manifestă pe mai multe direcţii şi anume:
- inventarierea este un mijloc de realizare a concordanţei datelor contabilităţii şi a
celorlalte forme de evidenţă economică cu realitatea obiectivă pe care o reprezintă;
44

- constituie un mijloc de control şi verificare asupra integrităţii mijloacelor
economice, a bunei gospodăriri a patrimoniului pentru întărirea gestiunii economice. Cu
această ocazie se stabilesc răspunderile şi măsurile de recuperare a pagubelor produse
asupra patrimoniului;
- inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea că permite
identificarea valorilor materiale fără mişcare, neutilizabile sau degradate, a produselor şi
mărfurilor greu vandabile etc., şi valorificarea acestora.
- constatarea deprecierilor provizorii (reversibile) bunurilor şi valorilor economice, cu
ocazia inventarierii, stă la baza constituirii şi înregistrării provizioanelor pentru deprecieri;
- prin inventariere se determină mărimea unor indicatori economici cuprinşi în
contabilitate. Pe această bază are loc determinarea producţiei neterminate care
influenţează calculul exact al costurilor şi rezultatelor finale.
- inventarierea este o lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilanţului
contabil anual, contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentată prin
bilanţ;
- inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare şi la desfăşurarea
normală a decontărilor, prin descoperirea creanţelor neîncasate, respectiv, a datoriilor
neplătite la timp;
- pe baza inventarierii se pot obţine o serie de concluzii pentru îmbunătăţirea
organizării contabilităţii curente, a evidenţei operative a stocurilor, a controlului gestionar
etc.
Obiectul inventarierii îl constituie întregul patrimoniu, adică toate elementele de
activ şi pasiv de care dispune unitatea patrimonială, în momentul efectuării inventarierii.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine
administratorului (conducătorului unităţii), ordonatorului de credite sau altei persoane care
are obligaţia gestionării patrimoniului.
Din punct de vedere metodologic, etapele inventarierii sunt aceleaşi, indiferent de
obiectul activităţii unităţii şi de natura elementelor patrimoniale care se inventariază.
Având în vedere ordinea şi succesiunea de realizare, precum şi natura lucrărilor ce se
efectuează, inventarierea patrimoniului presupune următoarele etape:
 pregătirea inventarierii;
 inventarierea propriu-zisă;
 evaluarea şi stabilirea rezultatelor inventarierii;
45

 înregistrarea în contabilitate a rezultatelor definitive ale inventarierii.
Pregătirea inventarierii se referă la măsuri cu caracter organizatoric şi contabil
care să asigure desfăşurarea în bune condiţiuni a celorlalte etape care se succed.
Mai întâi, se constituie comisia de inventariere prin decizie scrisă, semnată de
conducătorul unităţii patrimoniale şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil.
Se efectuează instructajul membrilor acesteia (asupra modului de organizare şi
desfăşurare a inventarierii, tehnicii de lucru sau procedeelor folosite, a modului de
completare a listelor de inventariere).
Comisia este formată din cel puţin două persoane, cu pregătire corespunzătoare
economică şi tehnică, care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii
patrimoniului, inclusiv evaluarea elementelor patrimoniale.
Acolo unde este cazul, comisiile sunt coordonate de o comisie centrală. La lucrările
de inventariere trebuie să participe întreaga comisie de inventariere. Membrii comisiilor de
inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin decizie scrisă,
emisă de persoanele care i-au numit.
Nu pot face parte din comisiile de inventariere: gestionarii depozitelor şi
magazinelor; şeful compartimentului supus inventarierii; contabilii care ţin evidenţa
gestiunilor respective, cu excepţia unităţilor mici.
Tot sub aspect organizatoric, se iau măsuri pentru crearea condiţiilor
corespunzătoare de lucru comisiei (comisiilor) de inventariere prin:
- stabilirea elementelor patrimoniale care se inventariază şi ordinea în care se
efectuează inventarierea acestora;
- asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se
inventariază:
- sortarea, gruparea obiectelor, codificarea acestora, întocmirea etichetelor de raft,
separarea bunurilor deteriorate de cele în stare bună;
- asigurarea aparatelor şi instrumentelor adecvate şi în număr suficient pentru
măsurare, cântărire etc., a mijloacelor necesare identificării (cataloage, mostre, etc.),
precum şi a formularelor şi rechizitelor necesare;
- dotarea comisiilor de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a
spaţiilor inventariate;
- dotarea gestiunilor (magazine, depozite etc.) cu două rânduri de încuietori diferite.
46

Din punct de vedere contabil se iau măsuri de înregistrare la zi în evidenţa tehnico-operativă
(fişele de magazie) organizată la gestiuni, precum şi în contabilitatea sintetică şi analitică, a tuturor
documentelor până la data la care se face inventarierea, stabilindu-se soldurile în fişele sintetice şi
analitice ale conturilor respective.
Inventarierea propriu-zisă se realizează la locurile de păstrare sau depozitare.
Înainte de începerea operaţiunii de inventariere, comisia de inventariere ia o declaraţie scrisă
de la gestionar din care să rezulte dacă:
- gestionează valori materiale şi în alte locuri de depozitare;
- are bunuri în gestiune aparţinând terţilor, primite cu sau fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă;
- are valori materiale nerecepţionate sau care trebuie livrate, pentru care s-au întocmit
documentele aferente;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu
au fost predate la contabilitate.
De asemenea, gestionarul va menţiona, în declaraţia scrisă, numărul şi data ultimului
document de intrare şi de ieşire a bunurilor în/din gestiune.
Declaraţia trebuie să conţină data când se întocmeşte şi semnătura gestionarului, acelei
gestiuni care urmează să fie inventariată, precum şi semnăturile membrilor comisiei de inventariere,
care atestă că a fost dată în prezenţa acestora.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, potrivit
particularităţilor bunurilor. Fac excepţie de la această regulă, bunurile aflate în ambalaje originale
intacte, care se desfac prin sondaj.
Normele legale în vigoare conţin prevederi concrete cu caracter general şi specifice pentru
inventarierea mijloacelor materiale, producţiei neterminate, mărfurilor şi ambalajelor în comerţ, a
producţiei agricole etc.
Pentru desfăşurarea corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este posibil, să se
sisteze operaţiunile de predare-primire a bunurilor supuse inventarierii. Pentru a nu se stânjeni procesul
normal de primire sau livrare a bunurilor, operaţiunile respective se pot efectua numai în prezenţa
comisiei de inventariere, care va menţiona pe documentele respective "primit sau eliberat în timpul
inventarierii".
Toate bunurile inventariate se înscriu în liste de inventariere care trebuie să se întocmească
pe locuri de depozitare, pe gestionari şi pe categorii de bunuri cu caracteristicile respective.
47

Unitatea.... ... Pag...
Gestiunea... ...
LISTA DE INVENTARIERE
Data-----------------
Nr Cod sau Inventar faptic Nr. Cod sau denumire Inventar faptic
crt. denumire crt.
Modul de efectuare al inventarierii, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor se
menţionează în listele de inventariere.
Stabilirea lipsurilor şi plusurilor de valori materiale constatate cu ocazia inventarierii se
efectuează în cadrul listei de inventariere centralizatoare, prin preluarea din listele de inventariere,
varianta simplificată, numai a poziţiilor cu diferenţe.
Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate, în
fişete, casete, dulapuri, etc. încuiate şi sigilate.
Listele de inventariere se semnează, pe fiecare filă, de către membrii comisiei de inventariere şi
de către gestionar.
Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate valorile
materiale şi băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa
sa. De asemenea, acesta menţionează dacă are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii.
Trebuie menţionat faptul că, în cazul elementelor patrimoniale pentru care au fost constituite
provizioane pentru deprecieri (imobilizări corporale, elemente de natura stocurilor, titluri de plasament),
în listele de inventariere centralizatoare se va înscrie valoarea contabilă netă a acestora, care se
compară cu valoarea lor actuală stabilită cu ocazia inventarierii.
Inventarierea elementelor patrimoniale ce nu reprezintă valori materiale se efectuează prin
prezentarea lor în situaţii analitice distincte al căror total să justifice soldul conturilor sintetice respective
în care acestea sunt cuprinse şi care se preiau în centralizatorul listelor de inventariere.
Evaluarea şi stabilirea rezultatelor inventarierii.
Evaluarea stocurilor faptice în listele de inventariere centralizatoare se face cu utilizând aceleaşi
preţuri folosite la înregistrarea bunurilor în contabilitate.
Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin confruntarea datelor consemnate în
listele de inventariere cu cele din evidenţa contabilă sau evidenţa operativă.
48

Pentru ca cifrele să fie comparabile şi diferenţele reale, este necesar ca datele inventarierii să fie
stabilite la aceeaşi dată calendaristică. Determinarea rezultatelor inventarierii, respectiv a diferenţelor, în
plus sau în minus, se face direct pe listele de inventariere.
Rezultatele inventarierii se consemnează în documentul numit proces verbal de
inventariere, în care se înscriu în principal: perioada şi gestiunile inventariate, precum şi persoanele
care au efectuat inventarierea.
Pentru a stabili caracterul diferenţelor, comisia de inventariere analizează cauzele care au
produs plusurile şi minusurile, solicită explicaţii în scris de la gestionar şi formulează, potrivit dispoziţiilor
legale, propuneri de regularizare a acestora şi înregistrare a diferenţelor de inventar.
De regulă, valorificarea inventarierii se face prin înregistrarea plusurilor şi imputarea minusurilor.
Dacă lipsurile nu se datorează vinovăţiei unei persoane acestea se trec pe cheltuielile unităţii
patrimoniale.
Se admit compensări cantitative ale lipsurilor cu plusurile numai când există riscul de confuzie,
când se referă la aceleaşi bunuri, aceeaşi perioadă de gestiune şi la acelaşi gestionar, fără însă a
diminua valoric patrimoniul unităţii.
Listele cu valorile materiale care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie
se aprobă anual de către administratorii, respectiv de către ordonatorii de credite.
Lipsurile peste normele stabilite şi pierderile cauzate de proasta gestiune se pot imputa celor
vinovaţi la valoarea de înlocuire reprezentată de costul de achiziţie, care cuprinde preţul de cumpărare
practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport şi alte
cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate a bunului respectiv.
49


Administrarea Inventarului Compartimentului de Etaj

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Administrarea Inventarului Compartimentului de Etaj

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

DOMENIU: Turism şi alimentaţie

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de