Apiterapia

Mierea de albine:
Proprietăţi
terapeutice, Albina
Valoare e onorată
nutritivă nu fiindcă
munceşte
pentru ea,
ci fiindcă
munceşte
pentru toţi.

(Proverb
despre
altruism)
Autor:
Manea Camelia
prof.Biologie gradul I
 MIEREA
Mierea este un produs apicol obţinut prin transformarea
şi prelucrarea nectarului sau manei de către albine
şi depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana
populaţiei din stup. Obţinerea mierii este scopul principal
al apiculturii din prezent şi din trecut.
Proprietăţi terapeutice ale mierii: calmant, combate
insomnia, acţiune uşor laxativă şi antiseptică,
înlătură stările de vomă, detoxifiant al ficatului şi
rinichilor, expectorant,

combate tusea, descongestionant al

corzilor vocale, combate anemia feriprivă.
 Indicaţii terapeutice. Cele mai cunoscute afecţiuni
ce se pot preveni sau în care consumul de miere
poate ajuta tratamentul alopatic: Diabetul – studii
recente, făcute în mai multe ţări ale lumii, arată că
înlocuirea totală a zaharului în alimentaţie cu miere
duce la o scădere cu 60-70% a ratei apariţiei diabetului.

Mai ales în alimentaţia copiilor şi tinerilor este

recomandată folosirea mierii ca unic îndulcitor,
deoarece ajută la prevenirea diabetului juvenil,
altfel imposibil de vindecat prin mijloacele actuale.
 Obezitatea - se recomandă, de asemenea, înlocuirea
totală a zaharului cu miere, care nu dă aceeaşi
dependenţă ca şi zaharicalele obişnuite. Cercetări
recente arată că peste 60% din obezii din întreaga
lume sunt, practic, dependenţi de zahăr şi, mai ales,
de produsele care îl conţin (ciocolată, prajituri, sucuri,
bomboane, îngheţată). La miere, această dependenţă
nu apare. Caria dentară - are drept cauză nu doar
bacteriile fixate la nivelul smalţului dinţilor, ci şi
anumite tulburări metabolice produse, conform
mai multor studii, de către consumul de zahar.
De la apariţia zahărului în alimentaţie, în urma cu
200 de ani, rata apariţiei unor boli cum ar fi caria
dentară, diabetul, obezitatea a crescut exponenţial.
În prezent, caria dentară este cea mai raspândită
boală din lume, 98% din populaţia planetei suferind
de ea. Dacă vreţi să frânaţi fenomenul apariţiei acestei
probleme, înlocuiţi complet zaharul cu mierea de albine.
 Tulburări de creştere şi de dezvoltare la copii - pot fi
extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic
de miere de albine şi de polen de albine. Ambele
produse stimulează în mod armonios procesele de
creştere şi de dezvoltare, atât la nivel fizic, cât şi psihic

sau mental. Constipaţia - se previne foarte eficient prin

consumul zilnic de miere. Doza care se ia în fiecare zi
este de două linguriţe de miere, pe cât posibil lichidă
şi proaspată (obţinută în anul respectiv). Menopauza
prematură - nu poate apărea la femeile care
consumă zilnic miere, legume şi fructe crude.
Aceste alimente sunt un puternic reîntineritor,
stimulând în mod armonios activitatea ovarelor
şi întârziind apariţia menopauzei, cu pâna la zece ani.
Osteoporoza - apare atunci când în organism nu mai sunt
sintetizaţi suficienţi hormoni estrogeni, hormoni care au
un rol crucial în fixarea calciului în oase. Toate tipurile
de miere conţin în cantităţi
mici laptişor de matcă, cea
mai bogata substanţă naturală
în acest tip de hormoni.
Aşadar, consumul zilnic de
miere furnizează sistematic
organismului acest ajutor hormonal, ajutând la
prevenirea acestei boli. Carenţe minerale de calciu şi
de magneziu - nu este combătută direct de miere, care
conţine totuşi cantităţi destul de reduse din aceste
minerale esenţiale. În schimb, înlocuirea zaharului cu
miere împiedică apariţia carentelor în aceste substanţe,
deoarece spre deosebire de "otrava albă" (cum este
denumit zaharul), mierea nu consumă şi nu perturbă
asimilaţia acestor două minerale esenţiale.
 POLENUL
Polenul conţine o cantitate mare de vitamine,
coenzime şi chiar hormoni, precum şi toţi aminoacizi
esenţiali, parţial esenţiali şi neesenţiali. Din această
cauză polenul este considerat un „super-aliment”.

Indicaţii terapeutice. În principal polenul se administrează

pentru ameliorarea funcţiilor deficitare la un moment dat,
ale organismului, în formele de carenţă proteică şi în
bolile care atinge parenchimul hepatic (steatoză hepatică,
hepatită toxică, hepatită cronică, ciroză).
Cercetările asupra polenului de albine indică utilizarea
acestuia în disfuncţiile sexuale: impotenţă, frigiditate,
în dereglaje neuropsihice (astenie, surmenaj, stres,
migrene, insomnie).

Digestia - reglează tranzitul intestinal,

mai ales în cazurile de constipaţie cronică
sau diaree, stimulează arderea grăsimilor şi ajută la
controlul greutăţii. Funcţionarea sistemului imun şi
stimularea detoxifierii organismului. Îmbunătăţirea
circulaţiei sanguine sistemice. Ameliorarea astmului.
Creşterea capacităţii de efort şi îmbunătăţirea
performanţei sportivilor. Reducerea nivelului
colesterolului. Reducerea efectelor secundarea ale
chimioterapiei.
Alte caracteristici ale polenului: afrodiziac, anabolizant
biologic, antibacterian, antidepresiv, antiinflamator,
antiparazitar, antipiretic, antitoxic, biostimulator,

dietetic, antianemic, diminuează hemoragiile, scade

colesterolul, euforizant, ameliorează funcţiile cerebrale,
gastrice, ale intestinului gros, funcţiile hepatice,
sexuale, ale tiroidei, intervine în procesul creşterii,
în procesul naşterii, ameliorează structura pielii,
întinereşte mintea, creierul şi viaţa emoţională.
Întăreşte capilarele sanguine, inima, sistemul imunitar.
Este un tonic general.
 PROPOLISUL
Propolisul este marea speranţă a farmaciei moderne,
care are drept obiectiv prepararea de principii active
sută la sută compatibile cu sistemul de aparare
şi protecţie al organismului uman.

Este speranţa
de a produce medicamente
cu adevarat performante
în tratarea cancerului în general. Cercetatorii
care studiază albinele au constatat că stupul
este habitatul cel mai steril datorita propolisului.
 Afecţiuni şi tratamente cu propolis.
Afectiuni infecto-contagioase: gripă (în faza incipientă),
febra tifoidă, meningite. Afecţiuni O.R.L.: amigdalite,
laringite, traheite, sinuzite, otite, rinite. Afecţiuni
respiratorii: traheite, bronşite, tuberculoză. Afecţiuni
ale aparatului circulator: hipertensiune şi arteroscleroză.
Afecţiuni digestive şi intestinale: gastroduodenal,
enterite şi colite. Afecţiuni ale ficatului. Afectiuni
urologice şi de prostată: rinichi, căi urinare, vezica
urinară, prostată. Afecţiuni ginecologice: vaginite şi
metrite ulceroase. Afecţiuni dermatologice. Pentru
combaterea bătăturilor şi negilor. Cancer: rezultate
bune s-au obţinut în tratarea cancerului la sân,
a cancerului de colon şi genital, a melanomului malign,
a metastazelor pulmonare şi hepatice şi
a cancerului de piele.
 PĂSTURA
Păstura este un polen modificat biochimic. Polenul
depozitat în faguri fermentează sub influenţa
substanţelor adăugate de albine, a microorganismelor
şi datorită condiţiilor de temperatură, umiditate şi a
modului de conservare, fermentaţie care durează
aproximativ trei luni.

Produsul rezultat este diferit

de polenul iniţial şi are o valoare terapeutică şi
antibiotică de trei ori mai mare decât acesta. De
asemenea are şi o digestibilitate mai mare pentru că
granulele de polen sunt deschise, datorită degradării
exinei (peretele celular al polenului) prin fermentaţie.
 Indicaţii terapeutice de administrare ale păsturii.
Osteogeneză (creşterea sistemului osos), datorită
prezenţei în cantităţi suficiente de cobalt, cupru şi
calciu pentru asimilarea vitaminelor A, B, C, E şi PP.

Anemie : previne anemierea prin abstinenţă a

persoanelor ce urmează diete de slăbit. Afecţiuni
hepatice. Stimularea secreţiilor biliare. Distrofie
musculară. Întărirea muşchiului cardiac. Imaginaţie,
creativitate. Energie regeneratoare.
 LĂPTIŞORUL DE MATCĂ
Lăptişorul de matcă este un produs de secreţie al
glandelor hipofaringiene ale albinelor lucrătoare
tinere, albinele doici. Acest produs este folosit pentru
hrana larvelor şi a mătcii. Este folosit imediat după
secreţie fără să fie depozitat.

Din acest motiv,

lăptişorul de matcă nu este un produs apicol tradiţional.
Perioada în care recoltarea devine posibilă este în cursul
creşterii mătcilor, când larvele destinate să devină regine
sunt hrănite cu lăptişor de matcă. Datorită faptului că
aceste larve nu pot consuma toată această hrană, pe
măsură ce este secretată, surplusul se acumulează
în botci, de unde este recoltată.
 Indicaţii terapeutice ale lăptişorului de matcă:
diabetul zaharat, endocrinologie, boli interne,
infecţioase sau tumorale, boli pulmonare cronice
nespecifice, anemii, stări de slăbiciune, oboseală,
probleme de nutriţie, stagnare în creştere, neurologie,
pediatrie, astenii, covalescenţă, hemoragii gingivale.
 VENINUL DE ALBINE
Veninul de albine este un produs biologic propriu albinei
şi nu intră în categoria principiilor active transmise
de plante aşa cum sunt mierea, polenul sau propolisul.

El este depozitat într-o vezicula specială a albinelor şi

reprezintă un produs de secreţie glandulară, care este
eliminat pentru protecţie în caz de pericol, fiind un
act reflex de autoaparare.
 Indicaţii terapeutice ale veninului de albină
Bolile reumatismale (poliartritele infecţioase şi de altă
origine, spondiloză, poliartrită deformantă, nevrite,
radiculo-nevrite, nevralgii rebele, sciatică, ulcere trofice
ale pielii, plagi atone), maladii chirurgicale ale vaselor
periferice (flebite nesupurate, endarterite), infiltraţii
inflamatorii nepurulente, astm bronşic, boala hipertonică
vasculară în stadiile I si II (hipertensiune arteriala),
irite, iridociclite, tireotoxicozele in stadiile I si II
(hipertiroidiile fără visceralizare, fără complicaţii
cardiace).

Cele mai bune rezultate se obţin

însă în tratamentul bolilor neurologice
(nevrite, nevralgii, miozite), nevrozelor
climacteriale (de menopauză), în boli infecţioase la ochi
(trahom, ulceraţii corneene sau panus).
 LARVELE DE ALBINE - APILARNILUL
Trituratul larvar de albine (Apilarnilul) - este materia primă
pentru prepararea de suplimente nutriţionale şi
medicamente. Este obţinut prin recoltarea conţinutului
celulelor de trântori la vârsta de 7 zile (a 10-a zi de la
depunerea oului) şi a substanţelor nutritive ce există
în acestea, conţinut ce este triturat, omogenizat şi
ulterior liofilizat, pentru a fi conservat şi apoi utilizat.
 Indicaţii terapeutice ale Apilarnilului:
în debilitate fizică generală, în astenii, în stări de
denutriţie, convalescenţă postoperatorie, osteoporoză,
pubertate întârziată, climacteriu, astenie sexuală,
surmenaj fizic şi intelectual, în îmbătrânirea prematură
şi exagerată, precum şi în stări care necesită tonice şi
trofice generale, benefice metabolismului.
 CEARA DE ALBINE
Ceara de albine este secretată de albinele în vârstă
de circa 14 zile care este staţionară până
în a 19 zi, când încep să părăsească stupul
pentru cules. Din acest moment glandele
cerifere încep să se atrofieze, producţia
de ceară scăzând în intensitate până la
moartea albinei.
 Indicatii terapeutice. Ceara de albine e folosită ca:
ingredient în compoziţii cosmetice de îngrijire:
creme, loţiuni, balsamuri, unguente, creme de protecţie;
ca ingredient în produse de machiaj: rujuri, rimeluri,

fonduri de ten, gloss de buze, în prepararea de stickuri

deodorante, ceară de păr; antispetic pentru a trata
rănile şi pentru a îndepărta dopurile de ceară formate
în urechi; afecţiuni ale urechii şi pentru a îmbunătăţii
auzul; în amestec cu untul era utilizată pentru a trata
boala cunoscută sub numele de lupus; pentru a trata
diverse răni şi eczeme; utilizată pentru a împiedica
transformarea arsurilor în băşici; are efect benefic
asupra circulaţiei sanguine şi asupra întregului
echilibru al corpului.
 Un kilogram de miere este echivalent
sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vacă,
cu 50 de ouă, cu 5,675 l lapte şi
cu aproximativ 40 de portocale.

Mierea este un aliment delicios

şi foarte util sănătăţii.
 Bibliografie:
www.viatatasanatoasa.com
www.terapii-naturiste.com
www.wikipedia.ro