Catastrofa anului 2011: Japonia, lovită de seism, tsunami şi

accident nuclear
Apocalipsă, tragedie, cataclism de dimensiuni uriaşe. Aşa
s-a vorbit despre cutremurul de 8,9 pe Richter, care a lovit
coasta de nord-est a Japoniei în ziua de 11 martie, urmat
de tsunami de până la 30 de metri, care a ras în calea sa tot
ce i-a stat în cale, şi de un accident nuclear.

Cutremurul din Tōhoku din 11 martie 2011 a fost

un seism de magnitudine 9,0 MW cu epicentrul în regiunea Tohoku din
oceanul Pacific, în apropierea orașului japonez Sendai, aflat pe coasta de
est a Japoniei. Cutremurul a provocat valuri tsunami ale Pacificului de
până la zece metri în înălțime.[8] Pe scara de intensitate seismică a
Agenției Meteorologice a Japoniei (care nu măsoară energia declanșată
de cutremur la epicentru, ci intensitatea mișcărilor tectonice într-un
anumit loc) seismul a măsurat la cota de 7 (valoarea maximă a acestei
scări) în anumite zone ale prefecturii Miyagi.[9][10]
Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23
UTC. Hipocentrul acestuia s-a aflat în largul coastei de est a regiunii
Tohoku, Japonia, la o adâncime de 24,4 km.[11] Inițial măsurată la 7,9
grade, magnitudinea a fost reestimată de serviciul de prospectare
geologică al Statelor Unite la 8,8 și apoi la 8,9 grade. Cutremurul este
considerat ca fiind cel mai mare din istoria Japoniei.[8] Centrul american
pentru alerte de tsunami în Pacific l-a măsurat la o intensitate de 9,1
pe scara Richter.[12] Agenția Meteorologică a Japoniei și-a rectificat pe
data de 13 martie 2011 măsurătoarea cutremurului de la 8,8 la 9,0 pe
scara Richter.[1]Înainte de cutremurul din Sendai, cel mai mare
fusese marele cutremur din Hanshin din ianuarie 1995.
Incendii la Tokio, la scurt timp după cutremur
În urma seismului a fost declarată stare de urgență nucleară în Japonia
din cauza unor probleme la centralele nucleare Fukushima I și
Fukushima II din Prefectura Fukushima.
Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8
microsecunde[13] din cauza rotației accelerate a Pământului.[14] Tot
datorită cutremurului s-a calculat că Japonia s-a deplasat cu 2,4 m față
de poziția anterioară cutremurului.[15][16]

Cutremurul
Cutremurul a avut loc la 130 km est de Sendai, Honshu, Japonia.
Epicentrul se află la 373 km depărtare de Tokio, conform serviciului de
prospectare geologică al Statelor Unite și a fost urmat după 30 de minute
de o replică de 7,7 grade.
Cutremurul se datorează probabil deplasării simultane a mai multor zone
focale, ceea ce a creat o intensitate întâlnită doar o dată la o mie de ani.
O secțiune a plăcii tectonice de 500 km lungime și 100 km lățime (sau
conform altor surse[3] de 450 km X 200 km) se crede că s-ar fi ridicat cu
cel puțin 8 metri[17] (sau conform altor surse[3] cu până la 23 m).
Printre efectele cutremurului se numără un mare incendiu la o rafinărie
de petrol din Ichihara, prefectura Chiba și un posibil incendiu într-o
clădire din portul Tokio. Au fost oprite trenurile de mare
viteză shinkansen (nu s-a înregistrat nicio deraiere), iar Aeroportul
Haneda a suspendat funcționarea.[18] Diferite trenuri în circulație în
Japonia au fost anulate. În centrul capitalei Tokio au survenit întreruperi
parțiale de curent electric, unele cartiere suferind de totale întreruperi. Pe
13 martie s-a anunțat la Tokio, că începând de luni 14 martie se va
proceda sistematic în capitală și marile orașe la raționalizare a
distribuirii de energie electrică (prin întreruperi de câteva ore zilnic) din
motive de securitate dar și din evidentă criză de curent.
Consecințe ale cutremurului
Cutremurul de 9 grade pe scara Richter a durat cca 6 minute[19] și a fost
urmat de o serie de replici de magnitudine mare (7,2 Mw, 6 Mw, 7 Mw,
7,4 Mw, 7,2 Mw, 4,5 Mw, 7,9 Mw și alte valori) și de un tsunami de mare
amploare.
Compania germană de asigurări Munich Re a calculat că pierderile
economice ca urmare a catastrofei au fost de cca 210 miliarde de dolari
americani în prima jumătate a anului 2011, fiind astfel cel mai costisitor
cutremur de când firma adună statistici de acest gen (1979).[20]
Situația centralelor electrice nucleare
Articol principal: Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi.
Prim-ministrul japonez a declarat pe 11 martie, că centralele nucleare au
fost oprite și că nu s-au înregistrat scurgeri de substanțe
radioactive.[21] Totuși el a declarat stare de urgență nucleară: deși cele 2
centrale nucleare din apropiere nu au fost afectate direct, iar funcționarea
lor s-a întrerupt automat în momentul cutremurului, este în continuare
necesar ca reactoarele să fie răcite, pentru a preveni producerea
unei reacții în lanț necontrolate; pentru răcire este nevoie de curent
electric, dar alimentarea cu curent electric a căzut și ea în zone mari ale
Japoniei.
Cel puțin o centrală nucleară din regiune, Fukushima I, a fost nevoită să
recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea au o
capacitate limitată. Din cauza deficitarei răciri prin sistemul de răcire
normală, se procedează la răcire complementară cu apă de mare la
reactoarele 1 și 3 de la centrala Fukushima I și injectare de acid
boric.[22][23] Pe 14 martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power
Company), care administrează centrala, a făcut cunoscut că nici sistemul
de răcire al reactorului 2 nu mai funcționează. Fără o răcire normală la
un reactor, se poate ajunge la supraîncălzirea miezului cu material
fisionabil radioactiv al reactorului până la o temperatură de 2.000 °C,
crescând riscul topirii lui sau/și al unor eventuale explozii. Pe 15 martie,
o declarație a autorităților din Tokio, anunță o explozie la reactorul
2 Fukushima care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel o
creștere a radioactivității în zona centralei. Administrația centralei
vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare,
populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care
eventual nu este evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a
nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității
crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la
reactorul 4 (care era în revizie la cutremur), care a fost stins de soldații
americani, dar de acolo survine acum creștere puternică a
radioactivității, direct în atmosferă. Se speculează că reactorul respectiv
ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă).

Timpul estimat de propagare a valurilor tsunami.

La 16 martie, purtătorul de cuvânt guvernamental, Yukio Edano, a
comunicat că temporar, din cauza valorilor radioactive prea mari au fost
întrerupte acțiunile de răcire prin udare cu apă, efectuate cu elicoptere și
autovehicule aruncătoare de apă. Totodată el a precizat că ultimii 50 de
lucrători ai centralei rămași acolo, au trebuit pentru un timp să fie retrași
din incintă, dar între timp au revenit în centrală. Cei 50 de tehnicieni s-
au oferit voluntar să continue încercările de a limita supraîncălzirea
reactoarelor, dar radioactivitatea extrem de mare a împiedicat sau
întrerupt considerabil activitatea de răcire cu apă de mare vărsată din
elicoptere sau cu aruncătoare de jeturi de apă.
Reactoarele de la Fukushima au o vechime de 30-40 de ani, cel mai
vechi fiind reactorul 1, care ar fi urmat tocmai în această lună (martie
2011) să fie definitiv scos din exploatare[necesită citare]. Reactoarele 2-6 au
fost construite între 1974-1979. Plănuite ar fi încă doua reactoare.[24]
La 12 martie, la o zi după cutremur, autoritățile au făcut cunoscut că,
pentru reducerea presiunii create în sala reactorului Fukushima I,
supapele de aerisire au trebuit să fie deschise câtăva vreme, astfel încât
gaze radioactive au ajuns în atmosferă. În vecinătatea reactorului a fost
detectat și cesiu radioactiv, un indiciu al unei eventuale reacții în lanț. În
zona provinciei nord-estice Miyagi, 150 de km depărtare de Fukushima
a fost măsurată o radioactivitate de 400 de ori mai mare decât cea
normală. Se presupune că vântul a favorizat această contaminare
radioactivă a aerului.

Centrala Fukushima I fotografiată din avion, 1975

Zona de evacuări a fost lărgită de la o rază de 3 km la o rază de
20 km,[25] iar persoanele care locuiesc în zona cu o rază de la 20 la
30 km au fost rugate să stea în case.[26][27] În limita de 20 km în jurul
centralei erau deja pe 13 martie peste 200.000 de persoane preventiv
evacuați.
La 12 martie la reactorul 1 al centralei Fukushima I a avut loc o mare
explozie care a aruncat în aer acoperișul și zidurile lui; el este unul din
cele 6 reactoare ale centralei. Explozia se crede că a avut loc când vapori
radioactivi eliberați din învelișul reactorului s-au transformat în hidrogen
și s-au amestecat cu oxigenul din atmosferă. Învelișul reactorului nu
pare să fi fost afectat de explozie.[28][29] Pe 14 martie a avut loc o
explozie și la reactorul 3, care nu ar fi afectat integritatea învelișului
reactorului, și nici camera de control a reactorului (conform unei
declarații a IAEA),[30] dar care a rănit 11 persoane[31] O particularitate a
reactorului 3 de la Fukushima I este, că el folosește drept combustibil
nuclear și plutoniu, pe lângă uraniu, ceea ce în caz de catastrofă
reprezintă un factor de periculozitate în plus, plutoniul putând provoca și
gaze foarte toxice (otrăvitoare) în afară de radiații nucleare.
La 13 martie purtătorul de cuvânt guvernamental, Yukio Edano, nu a
exclus o a doua eventuală explozie la centrala Fukushima I, după cea de
sâmbătă 12 martie. El aprecizat că o astfel de explozie nu ar avea urmări
directe asupra securității respectivului reactor. Tot pe 13 martie s-a
confirmat că există serioase probleme în capacitatea de răcire a
reactoarelor altei centrale nucleare, situată în vecinătatea celei de la
Fukushima I, anume la centrala Tōkai. Yukio Edano a comunicat pe 14
martie că în trei (din cele șase) reactoare de la Fukushima I (1, 2 și 3)
există un iminent pericol de topire a miezului reactorului nuclear, la
reactorul 2 fiind starea cea mai gravă, radioactivitatea din jur fiind mult
crescută.
La 15 martie, în jurul orei locale 6, a avut loc încă o explozie (a patra),
de această dată la reactorul 4 al centralei Fukushima I.[32] Se precizează
de către autoritățile de securitate nucleară japoneze că după explozii și
două incendii, acoperișul reactorului 4 este deteriorat și doi lucrători
sunt dați dispăruți.
Conform autorității de energie atomică internaționale (15 martie),
administrația centralei Fukushima intenținează să îndepărteze plăci de la
învelișurile (carcasele) reactoarelor, pentru a împiedica acumularea
(staționarea) hidrogenului generat care poate provoca explozii (deja
survenite la trei din cele 6 reactoare).
La 17 martie s-a anunțat că se încearcă instalarea unei noi alimentări de
energie electrică spre centrală, pentru a repune răcirea reactoarelor în
funcțiune, ceea ce unii experți privesc cu justificat pesimism. Răcirea cu
ajutorul apei aruncate din elicoptere se desfățoară dificil, nesistematic
din cauza radioactivității extreme la care sunt expuse echipajele, ce sunt
obligate să nu zboare mai mult de 40 de minute, chiar dacă pardoseala
aparatelor de zbor este căptușită protector cu un covor de plumb. Pe de
altă parte, deversarea apei de răcire se face din zbor și de la înălțime
relativ mare (din cauza pericolului de iradiere a echipajelor
elicopterelor), ceea ce dispersează în aer masele de apă.
Radioactivitatea în zonă
Spicherul guvernamental Edano a comunicat că la 5 zile după cutremur,
în decursul nopții de 15/16 martie, cantitatea radiației nucleare la
centrala nucleară grav avariată Fukushima I a atins un total de
1.000 milisievert. Această cantitate reprezintă de o mie de ori mai multe
radiații decât valoarea limită maximă admisibilă pe un întreg an la care
are voie să se expună un om, în plus de radiația naturală. La o doză de
valoare (neadmisibilă) între 1.000 si 6.000 de milisievert (1 ÷ 6 sievert)
pot surveni simptome de febră, vomă, stare de rău, cădere de păr.
La 16 martie autoritatea americană de securitate nucleară NRC a declarat
că în zona Fukushima radioactivitatea ar fi extrem de ridicată,
cetățenilor americani recomandându-se (de la Washington) să
părăsească zona de 80 km din jurul centralei Fukushima. Unii experți
nucleari au afirmat că dacă încercările de a răci cele 6 reactoare nucleare
nu reușesc în decurs de 48 de ore, atunci valorile radiațiilor vor deveni
atât de mari, încât vor face imposibile alte acțiuni de răcire, ceea ce va
dezlănțui o contaminare radioactivă neîngrădită a întregii zone.
O declarație a agenției japoneze Kyodo (16/17 martie) citează compania
Tepco (Tokio Electric Power Company, compania care conduce
centrala), afirmând că încercările de răcire cu apă de mare cu ajutorul
elicopterelor nu au redus radioactivitatea în zona centralei Fukushima.
La 22 martie s-a anunțat că măsurătorile companiei Tepco au arătat că
apa de mare din vecinătatea reactoarelor nucleare Fukushima este
radiactivă / puternic contaminată. Astfel s-a măsurat pentru Cesiu 134 o
iradiere de 24,8 mai mare decât cea admisibilă (normală). În regiunea
din jurul Fukushima s-au constatat valori de contaminare crescute în
produse locale ca lapte și spanac, Organizația Mondială a
Sănătății, WHO, vorbind de o situație "serioasă".
Agenția Kyodo a făcut cunoscut la 26 martie că de la 11 martie, 17
lucrători de la centrala Fukushima sunt suprairadiați, la ei constatându-se
prin măsurare o valoare a radioactivității mai mare de 100 mSievert
(milisievert), valoare limită maximă admisibilă pentru un om, pe un an
întreg. Autoritatea niponă de securitate atomică (NISA) a anunțat la 26
martie că apa de mare din zona coastei Fukushima este suprairadiată de
1.250 de ori peste valoare admisibilă. Legat de aceasta, Tepco apreciază
că foarte probabil marea a fost contaminată de apa radioactivă de la
reactoarele nucleare, prin scurgeri necontrolate.
La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea
accidentului nuclear de la Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul
maxim pe scara accidentelor nucleare.[33] Nivelul 7 a fost și nivelul
declarat la accidentul nuclear da la Cernobîl în 1986.
Tsunami
Cutremurul a declanșat o alertă de tsunami pe coasta japoneză a
Pacificului și în țările învecinate: Noua
Zeelandă, Australia, Rusia, Guam, Filipine, Indonezia, Papua Noua
Guinee, Nauru, Hawaii, Marianele de Nord (americane) și Taiwan.
Alerta de tsunami emisă de Japonia este la cel mai înalt grad, ceea ce
sugerează că valul seismic ar putea avea până la 10 metri
înălțime.[34][35] Agenția de știri Kyodo a relatat despre un tsunami de
patru metri care a lovit prefectura Iwate. Un tsunami de 10 metri a fost
observat în portul Sendai.[36]Aeroportul Sendai din prefectura Miyagi a
fost inundat și el, valul pătrunzând pe uscat și luând cu el mașini și
clădiri întregi.[37]
Viteza de propagare a valului tsunami la suprafața oceanului a fost de
700–800 km/h, cam cât cea a unui avion turbojet de pasageri.[38] În
mijocul apelor înălțimea valului poate fi de ordinul a numai 0,5 m, dar,
datorită întinderii sale, forțele dezvoltate sunt uriașe. Direcția principală
de propagare a fost spre sud-est.[necesită citare]
La ora 21:28 (HST) Serviciul național de meteorologie al SUA a emis
un avertisment de tsunami valabil până la ora 7:00 pentru
întreg arhipelagul Hawaii.[39] Valurile tsunami au fost așteptate să ajungă
în Hawaii la ora 2:59 ora locală.[40] Ele au fost resimțite până și în Chile,
pe partea diametral opusă a Pacificului, la mii de kilometri depărtare de
epicentru, cu o decalare de circa 22 ore.
Valurile tsunami au măturat totul în calea lor, inclusiv avioanele din
unele aeroporturi de dimensiuni reduse, iar iahturile din marele porturi
ale regiunii Sendai au fost aruncate pe uscat, unele ajungând pe dealurile
din vecinătatea coastei de est a Japoniei sau și pe acoperișul unor blocuri
de 3 etaje. Înălțimea maximă a valului tsunami a fost măsurată la 38,9
m.[41]
Situația cotidiană în Japonia
La 15 martie existau deja în diferite zone deficiențe sau căderi în
sistemul de aprovizionare cu energie electrică. Populația încearcă să
compenseze aceasta (parțial) prin acumulatoare și baterii, care sunt mult
căutate. La bursa din Tokio s-a constatat o cădere vertiginoasă a cursului
acțiunilor. Unele echipe internaționale venite în ajutor după 11 martie s-
au reîntors acasă, fără să fi avut posibilitatea să intervină în zona
cutremurului, Sengai, din cauza blocării drumurilor și haosului general.
Produsele alimentare și bunurile strict necesare vieții sunt mult căutate,
populația încercând să se pregătească pentru o situație și mai grea, ce ar
putea surveni printr-o emanație de radiații de la reactoarele nucleare de
la Fukushima. La 15 martie s-a comunicat prin mass-media că
lucrătorilor din zona Tokio ai unor mari firme internaționale (IBM,
BMW, Infineon) li s-a propus de către respectivele administrații să se
mute în sudul Japoniei. La data de 16 martie erau cazate în 2.400
adăposturi de necesitate 440.000 persoane; acolo se face deja simțită
lipsa apei potabile și alimentelor. Peste 850.000 de locuințe din nord-
estul Japoniei sunt, în ciuda temperaturilor în jur de 0 °C, fără energie
electrică. Unele ambasade din capitala Tokio se reorientează spre sudul
Japoniei, mai departe de centralele nucleare avariate de la Fukushima.
Tokio este la 250 km sud de Fukushima; are (împreună cu periferiile)
peste 30.000.000 de locuitori. Spațiul aerian din raza de 30 km de la
Fukushima a fost interzis pentru avioane, pentru ca ele să nu
răspândească radioactivitatea spre alte regiuni. În taberele cu adăposturi
provizorii pentru evacuați lipsesc alimente și medicamente, sunt condiții
de cazare grele pe o vreme friguroasă, fiind vizibilă lipsa de căldură și
energie, inclusiv combustibil gaz. La 18 martie s-a comunicat că din
cauza lipsei de căldură peste 20 de persoane au murit în taberele de
evacuați. Ministrul economiei, Kaieda, și-a avertizat concetățenii la 17
martie să reducă drastic consumul de curent electric, deoarece în caz
contrar în orele de vârf ar putea surveni un colaps (întrerupere) al
alimentării cu energie electrică pe mari regiuni, inclusiv Tokio. Lipsa de
energie a fost provocată de avaria catastrofală de la Fukushima însoțită
și de căderea altor centrale electrice japoneze după cutremur. Guvernul
japonez a apreciat la 25 martie că daunele provocate de cutremur și
tsunami asupra clădirilor și drumurilor ating o valoare de aproximativ
200 miliarde €.
Victime omenești
Încă în cursul zilei cutremurului agențiile de știri au exprimat temerea că
de pe urma tsunamiului vor fi sute de morți.
La 24 ore după cutremur și tsunami autoritățile au apreciat numărul
victimelor provocate de ele la peste 1.400 morți și dispăruți, 1.000 de
răniți și 215.000 de sinistrați.
La 13 martie s-a anunțat că există indicii că în localitatea portuară
Minamisanriku cu 17.000 locuitori din prefectura Miyagi ar putea fie un
număr de aproximativ 9.000 de victime, de la care actualmente nu se
semnalează nici un semn de viață.
Numărul de morți și dispăruți în urma cutremurului a fost citat la 14
martie de poliția japoneză ca fiind de 5.000, în plus probabil cele 9.000
de persoane din prefectura Miyagi care sunt cotate deocamdată drept
dispărute.
La 25 martie numărul publicat al morților s-a ridicat la pese 10.000 au
confirmat autoritățile japoneze. Numărul total al victimelor cutremurului
(morți și dispăruți) se ridică astfel la peste 27.500.
La 11 aprilie, când s-a comemorat 1 lună de la catastrofă, autoritățile au
comunicat că în total au fost 28.000 morți. Dispăruții încă nedescoperiți
nu se mai pot afla în viață după atâta vreme.
În următorul tabel sunt afișate statisticile în urma puternicului cutremur
din 11 martie, aceste date fiind actualizate pe 4 aprilie 2011.

Urmări geofizice]
Institutul de geofizică și vulcanologie din Italia a făcut cunoscut, că
seismul din Sendai a cauzat deplasarea axei de rotație a Pământului cu
10 cm,[42] care ar fi cea mai mare de la cutremurul de gradul 9,5 din
Chile de la 22 mai 1960. Tot în urma acestui cutremur, prin mișcările
provocate în scoarța terestră, insula japoneză cea mai mare, Honshū, s-a
deplasat cu 2,4 metri.[43]
Peninsula Oshika din prefectura Miyagi s-a deplasat spre est cu 5,3 m și
s-a scufundat cu 1,2 m
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurul_din_T%C5%8Dhoku_(2011)

www.evz.ro

ZDF-TV, Teletext, Pag. 123-125, 12.03.2011.

ORF eins, 13.03.2011, Teletext, Pag. 140.

n-tv TV, Teletext, Pag. 128, 130, 13.03.2011; 18.03.2011, Pag. 129

ZDF TV, Teletext, 14.03.2011, Pag.120 ("Wasserstoffexplosion in Reactor 3"),

("Behörden: Kernschmelze droht in drei Fukushima-

Reaktoren")
Institutia publica Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
‘Nicolae Testemitanu’

Referat
Tema: Consecintele catastrofei din 2011in Japonia
(Focusima),Cutremur,inundatii,accident nuclear.

Conducator:
Anatolie Bulgac,
asistent universitar ,
colonel medic( r)

Efectuat:
Spatari Doina ,
studenta anul IV.
Farmacie ,Gr.F1504.
19 aprilie 2019
Chisinau 2019