Vulcanul este formațiunea geologică de formă conică formată din acumularea

materialelor rezultate din erupția magmei dintr-un focar situat la adâncime în manta
sau scoarța unui corp ceresc (precum planeta Terra), printr-o deschizătura a scoarței
denumită ventră vulcanică. Magma este un amestec lichid compus din diferite
minerale care se află în stare topită, gaze și bucăți solide de diferite roci.

Geneză
Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este
determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul
Terrei) se găsesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme,
ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea
rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele
cautând sa străpungă straturile de la suprafața Pământului. Rocile vecine magmei
suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice.
Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”,
sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la
suprafață printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un crater puțin
adânc se numește pateră.
Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu fenomenul de distrugere, ei au
și unele efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca solul din jurul multor
vulcani să fie foarte fertil; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul
vulcanilor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră cu privire la interiorul
Terrei.
Erupție

Erupția vulcanului Rinjiani cu descărcări electrice atmosferice în anul 1994

Fenomenul ieșirii magmei la suprafață este denumit erupție și are loc acolo unde
scoarța terestră opune cea mai mică rezistență. Acest punct de rezistență redusă este
reprezentat de crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre plăcile tectonice
continentale (ex. vulcani din Indonezia, din Cercul de foc al Pacificului), sau vulcani
din Islanda.

Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă,

bombe vulcanice (fragmente rupte din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după
reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire.

Erupțiile vulcanice sunt de două feluri:

erupția efuzivă este o erupție vulcanică silențioasă, care scoate la suprafață lavă
bazaltică cu viteză mică (erupțiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive).
erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe
distanțe uriașe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii
aflați în apropiere de locul erupției.
Erupția începe printr-un jet fierbinte de gaze și vapori de apă, însoțit de materiale
solide de diferite dimensiuni (cenușă, bombe vulcanice, blocuri compacte), după care
lava incandescentă începe să curgă sub forma unor torenți sau a unor suvoaie de foc
pe marginele craterului.

Dupa ieșirea lavei, erupția se linistește, dar continuă să iasă gaze. La mult timp dupa
încetarea erupției, activitatea vulcanică poate continua cu emanații de gaze reci (este
cazul mofetelor din România) sau cu formarea de gheizere. Vulcanii, ca stare, pot fi
stinși sau activi. Cei din prima categorie se întâlnesc și în România (Oaș, Gutâi).
Vulcanii activi pot avea erupții frecvente (Stromboli-Italia, Mauna Loa-Hawaii) sau
dimpotrivă pot erupe doar după mari perioade de pauză, chiar secole, precum
vulcanul Vezuviu din Italia.