Sunteți pe pagina 1din 5

Epilog

Deseori,ne ancoram,intr-o profunda goliciune,amaraciune,un joc murdar


al unor miscari preconizate pierzarii, intr-un joc periculos al
supravietuirii.
La un moment dat,sufletele pure,trec printr-o metamorfozare intensa
provocand incendierea la potentialul 0,sufletul devenind cenusa.
Asteptarile noastre,ancorarea intr-o profunda dorinta de
adaptare,confunda realitatea cu reveria sau reveria cu dementa.
Idealurile si conduita societatii spulberate de o otrava fara leac,
impanzeste si incovoiaza suflete mterializate in trupuri fara stralucire.
Dorinta de a te adapta la legile absurditatii unei perfectiuni
ireale,presiunii unor suflete intoxicate de dorinta de afirmare,de
incapacitatea de renuntare a proprilor dorinte in defavoarea
umanitatii,transfigureaza sufletele pure din dorinta metamorfozarii in
ceva maleabil,lumii din care facem parte.
Raul isi are radacina in tot ce presupune orgoliul si iubirea de sine,raul
propriu-zis reprezinta absenta iubirii fata de restul sufletelor neofite.
Raul isi arata fata atunci cand energiile negative cuprind vibratiile
pozitive ale neinitiatului spulberat de ranile societatii.
Ranile si cicatricile ,rezultatele sangelui varsat ,in absenta mangaierii
este tunelul catre produsul finit,inradacinat in rau.
Din acest simplu motiv,sufltele tinere,inocente,sunt prabusite in
intunericul etern din prisma energiilor maleficului ce le soptesc in urechi
precum un elogiu funerar,alternativa de a se infunda intr-un somn
adand,etern, in absenta luminii.
Vocile aidoma unor incantatii suspinate de un sarpe
veninos,imbolnaveste mai cu putere,sufletul apus,aducandu-l in pragul
caderii psihice.
Dintr-o cauza necunoscuta,sufletele pure devin imblanzite de demonii
noptii,ajungand la produs final, cenusa mortii.
Vorbele aruncate cu nonsalanta asupra unui suflet tanar,tainuit de idealui
abstracte fata de societatea din care face
parte,spubera,innegreste,ajungand la intersectia dintre alb si negru, pur si
impur,lumina si intuneric.
Nuantarea griului ,neutralitatatea ,indiferenta arunca spiritul,mai usor in
fundatura negurii a unei minti bolnave.
Asteptarile,inversunarile,dezamagirile arunca cugetul intr-un
uragan,fara scapare. Un suflet transifigurat metamorfozeaza iubirea
intr0un cuget absolut al durerii.
Este indeajuns de placut sa ucizi un suflet neinitiat din dorinta de a-ti
umbri dorintele neimplinite ?
Desertificarea materiei si a energiei sunt rezultatul mahnirii ,a furiei,a
repulsiei,a ignorantei a unor suflete intoxicate,carbonizate,distrugand
vitalitatea nucleului inocentei.
De ce ,complicam complicam existenta unui suflet prin inpaienjenirea
oglinzii sufletului cu rauri sarate de emotii distructive ?
De ce ,uitam umanitatea si parasim suflete arse in momentul implora
pentru pansamente pentru a nu muri ?
De ce,ne lasam cuprinsi de orgoliu asupra unor suflete slabe,lipsite de
ajutor,depasite de puterea interioara ?
De ce le aruncam in ghearele tigrilor stiind ca nu mai au nicio scapare ?
De ce continuam sa ne gandim strict la sine ,suferind de actiunile
distructive prin care au ajuns aceste suflete la pieire ?
De ce nu oferim o mana de iubire si mangaiere pentru a putea renaste
acel suflet ?
De ce continuam sa oferim indiferenta si neutralitate cunoscand ca au
pierdut nu numai nucleul fiintei,cat si scutul impotriva ranilor ?
Nu voi afla aceste raspunsuri vreodata,dar continui sa sper ,ca , undeva
descendentul meu va pune in lumina raspunsurilor problemelor mele
existentiale .
Recuperare

Viata te indreapta catre alegeri care te marchiaza atat in mod pozitiv,cat


si negativ.
Mereu am cautat un raspuns privind scopul pe care il am in aceasta
viata,mereu m-am intrebat ce rezonanta are energia sufletului meu.
Mereu am luptat pentru a putea fi acceptata in comunitatea din care fac
parte,mereu mi-a fost greu sa ma adaptez intr-un nou grup social.
Mereu mi-a fost frica sa confrunt opiniile societatii,mereu am dat tot ce-i
mai bun,mereu mi-am consumat sufletul pentrua –i putea face fericiti pe
ceilalti.

Decisesem ca viata mea sa ia o intosatura,ma rugam sa se termine


calvarul meu existential.Mereu am fost nevoita sa ma schimb deoarece
societatea nu are nevoie de oameni emotivi,totodata afectivi.Mereu,din
toate partile au tras alte suflete de mine pentru a putea semana cu lumea
materiala.
Multa presiune se inconjura asupra mea,desi trecusem prin multe
experiente care imi epuizau sufletul,continuam sa ma ancorez in
suferinta.
Mereu am avut ghinionul de a ma deschide in fata altor suflete si de a le
oferi iubire,ca apoi sa ma paraseasca in desertaciune. Mereu m-am
intrebat de ce toata fiinta mea este destinata esecului,reticientei
persoanelor,izolarii.
Mereu m-am intrebat ce as putea face pentru a putea primi iubire.Pentru
mine,iubirea reprezenta primordialul unei vieti sanatoase din punct de
vedere etic.
Intre timp,lucrurile luasera o alta intosatura. In acest carusel de emotii
opuse,pierdeam o particica din sufletul meu cu fiecare dezamagire.
O rana,o arsura,o cicatrice se transformase din materie in energie.
Pierdeam nopti plangand,consumandu-ma,dorind ca aceasta lupta sa se
sfarseasca si macar pentru o singura data,sa castig.
Ma rugam zi si noapte pentru a primi prietenia la care am aspirat toata
viata. Am primit-o,apoi m-a distrus incetul cu incetul.
Toata viata mea,am fugit de multe greseli,de esecuri,ironic,m-am intors
in acelasi punct.
Erau momente cand ma planuiam zi si noapte ,plecarea din aceasta lume
blazata,era prea mult,persoanele pe care le iubeam,ma paraseau incetul
cu incetul.
Ma cuibaream in ganduri suicidale,in suferinta,in credinta ca poate totul
se va schimba. Depresia se instalase de mult in conduita mea
psihica,apasarea sufleteasca se extindea din ce in ce mai mult.
Am luptat pentru a castiga iubire si pentru a fi acceptata sau in normele
grupului social din care faceam parte,incercam sa-i fac p toti mandri,dar
ma dezamgeam pe mine incetul cu incetul.

Sufletul meu era pulere,apoi s-a metamorfozat brusc in


lumina.Decisesem sa raman asa cum sunt,sa ma iubesc pe mine
insami,sa ma opresc din a lupta. Fugeam dupa ceva ce era langa
mine,dar ghearele intunericului ma cuprindeau ,incat ochii mei
devenisera epuizati de lacrimi. Eram epuizata psihic,voiam o
schimbare,voiam sa ma cunosc pe mine.
In aceasta fuga,uitasem sa vorbesc cu mine,sa-mi ascult
suferintele.Credeam ca alte suflete ma vor ridica.
Aparent,m-au lasat sa cad in desertaciunea unei negure infinite.
Dar,ceva s-a schimbat,am realizat ca farama se poate tranforma in
lumina,daca se lasa reflectata in razele soarelui.
Poate,acela a fost inceputul metamorfozarii sanatoase.