• nr.

2
CI ANUL Vl(62)

„„.„„re
r ev1stl lun1ra

ma
RGETI
-

o
 CINEMA

ANUL VI NR. 2 (62) FEBRUARIE 1968

COPERTA I
Michele Mercier - actriţa fran-
ceză
care pentru milioane de
spectatori se confundă cu Ange-
lica, marchiza îngerilor.
Foto - Unifrance

COPERTA IV
Irina Gărdescu - interpreta pre-
ferată a filmelor lui Francisc Mun-
teanu, revăzută de curînd în
«Cerul începe la etajul III».

Foto - A. Mihailopol

\
I
pag.

ANCHETA Mergeţi la cinema1 De ce1 - de prof. Francisc Albert . . .. . 2

PANORAMIC
0
Columna - reportaj de Eva Sîrbu . .. ........... .. . ....•. 8
PESTE .P LATOURI

CAMERA $1
Filmele cu un bărbat şi cu o femeie- de Radu Cosaşu ........ H
STILOUL

Un nou iaol : fotograful - de Maria Aldea ..... ..... ..... .. 12

«Cine-eşti dumneata... Barbara Steele 1» -de Gideon Bachmann 16
IDOLI Idoliişi vestul'-sălbatic .. . ............. . .......... .... ... . 17
-
ÎNCOTRO «Cinematograful nou . şi iluziile lui» - de Ov. S. Crohmălni-
MERGE ceanu . . ....... ....... .. ........ .... .. ............. .. 18
FILMUL?
I
Împuşcături pe portativ - de Alice Mănoiu . ...
1
CRONICA •• • • • • • • • • • 20
" I
MICRO-
MONOGRAFIE Andrzej Wajda - de George Littera ..... ......... .. ....... 22

Roma: '68: filmul italian în căutarea unei speranţe

-
de Enrico Rossetti .......... . .......... . .... 27
Praga: '68 : filmul cehoslovac în căutarea certitud i-
nilor - de Galina Koponevava . . ..... .. .. . ... 28
Paris.: Cournot vorbeşte printr-un film de tăceri -
de Adina Darian ........ . .. ....... . ... ..... 29
CORESPONDENŢE Havana: - Carte poştală din Cuba - de Margareta Pîslaru 30

DOCUMENTE Afişe, plachete, speranţe - de 8.T. Rîpeanu .. .. . . . ... . ... . 31

CRONICA :
«Fragii sălbatici», «Am întilnit şi ţigan i fericif »· «Doctor
Aumădoare», «Cele trei nopţi ale une i iubiri», « ncercuirea»,
«Jocuri neschimbate», «Dosarul XII», «Capcana», «Vera CruZ»,
cExcroc fără voie», «Apă curativă», «Lordul din Alexander-
platZ», «Bela».
Semnează : Valerian Sa>U , Manuela Gheorghiu, Petre Rado,
Petru Popescu, Adrian Tiroiu , D.I. Suchianu , Mircea Mohor,
Al. Racaviceanu, Silvia bnca, Mihail Lupu, Radu Gabrea, Ion
Cazaban ............. .......................... . ...... I

T.V. :
- Greşiţi!. T.V . nu omoară filmul-dejerzy T~litz. , .... V

- Telecronica - «Moartea ţapului»

- Telefilie - 5 OOO de linii - de Valentin Silvestru ....... .. VI
CINECLUBURI
Cea mai tînără generaţie există ! - de Gheorghe Fischer ... IX

CINEMATECA:
Repertoriu în roz şi negru - de O./. Suchianu . .......... X

DOCUMENTARUL :
«Mihail Kogălniceanu», «Micii înotători», cStircul, pasăre
reptilă1», «În căutarea timpului pierdut»- de Dinu Kivu .. .. . XI
CARTEA DE FILM
«A şaptea artă» - de Ion Borna . ......................
«Comedia burlescă» - de Marian Andrei . .. . .. ....... XII Prezentarea artistică:
CRONICA PUBLICULUI Radu Georgescu
Frumosul care este al meu - de Ana Maria Narti • ..•........ XIII
<::;_RONICA UNUI POSIBIL CINEAST Prezentarea grafică:
SUPLIMENT: Labirintul şi paoagalul - de Marin Sorescu .. .. . . ..... ...... XIV Ion Figirişanu
publicul
consumă cu voluptate
filme cu
Fantârnas ...
 Trei zile dintr-un
• Mircea Drăgan + 3000
• Amedeo Nazzari, pentru prima
•Richard Johnson, un Tiberius neînduplecat.
• Gheorghe Dinică, Bastus trădătorul.
• Florin Piersic, cel mai tînăr ofiţer roman.
Două mii de oameni , cai,
copaci şi turnuri de asediu
în flăcări, torţe aprinse şi
săgeţi care zboară prin aer,
sus pe ziduri dacii abia ză­
rindu-se prin fum şi flăcări,
poarta cetăţii Sarmisegetuza
cedînd sub loviturile berbe-
cului, Richard Johnson care
se întoarce spre aparat stri·
gînd «Împăratul poate să vi-
nă!», apoi altă voce, a lui
Mircea Drăgan,cheamă toată
lumea la ordine. Alte torţe
pentru dacii din cetate («A-
duceţi torţe pentru daci că-i
bat romanii») poarta este ri-
dicată la loc, dacii de pe ziduri
primesc indicaţii - încotro
să arunce săgeţile, încotro,
torţele - romanii care atacă
sînt rugaţi să nu se mai uite
în aparat şi scena se reia .
cXDEREA
SARMISEGETUZEI
Cetatea R işnovului . amena-
jată în ch ip de Sarmisegetllza.
este atacată de şapte ori. Ase-
diul ei filmat din toate unghiu-
rile posibile: din unghiul ar-
matei romane. de sus. din ce:
tate. din unghiul berbecului
care doboară poarta; un apa-
rat instalat pe travling înre-
gistrează prim-planul lui Ti-
berius - Richard Johnson , în
momentul căderii cetăţii. iar
Nicu Stan aleargă printre oa-
meni «vînînd», reportericeş­
te, feţe de asediatori : prim
planuri, gros-planuri . detalii.
Secvenţa este foarte im por-
tantă pentru că momentul
căderii Sarmisegetuzei a în-
semnat de fapt momentul că­
derii Daciei , dar şi pentru că
ea deschide de fapt acţiunea
filmului. Bătălia trebuie să
fie cumplită , şi este. La ultirfla
dublă , oamenii se .înfierbîntă,
şi uită chiar să mai privească
spre aparat. Torţele şi să-
8
de daci şi romani.
oară Împărat.
geţile nu· mai ţ i n seama de
nimic şi cad, ploaie, pe capul
asediatorilor. Dacii din ceta-
te şi-au luat rolul în serios.
Unul dintre romani care e şi
unul dintre maeştrii de lupte
- Ion Dinu (celălalt fiind
Angelus Pellegrini) primeşte
o torţă aprinsă in !aţă , nu se
fereşte îndeajuns de repede ,
drept care trei zile după fil-
marea respectivă îşi va pur-
ta încă cu mîndrie de lup-
tător arsura de pe obraz.
Într-o pauză scurtă, un roman
uriaş se apropie şi-mi cere
politicos un foc pentru ţigar~.
Uriaşul e Mihai Boghiţă. li
întreb ce face - inţelegînd :
ce rol are - îmi răspunde
convins : «Mă bat» şi chiar
pleacă să se bată. Aflu mai
tîrziu că el este romanul care
o răpeşte pe Andrada ... Iadul
de flăcări şi fum renaşte din
propria-i cenuşă şi cetatea
Sarmisegetuzei cade pentru
ultima oară. Mă uit în vale
la pomii î ncă.rcaţ i de zăpadă.
la drumul alb care coboa ră
spre Rîşnov . mă uit in jur
la pămîntul gol cu i a r b ă arsă
şi mă gindesc la a l tă bătă li e.
care s-a purtat tot aici cu o
seară înainte : bătă li a cu ză.
pada. Cu o seară i nai nte. oa-
menii au topit zăpada cu apă
fiartă şi cu sare pe tot dealul
din jurul cetăţ ii şi Mircea
Drăgan nu s-a mişcat de aici
pînă ce nu a dispărut ş i ul-
t imul fir de zăpadă . Asta s-a
întîmplat la unu noaptea. A-
cum e trei după amiază . ceta-
tea Sarmisegetuzei e cuce-
rită şi toată lumea, cuceriţi
şi cuceritori . coboară la res-
taurantul din vale. Echipa ră­
mine sus să pregătească fil-
marea de seară. Din toată
armata de două mii de oameni
rămîn doar vreo sută de ro-
mani şi căpetenia lor, Tibe-
rivs.
1n prima zi cetatea Sarmisegetuzei a căzut în miinile romanilor ...

11/m,Mratul poate să rină»! strigă Tiberius (Richard Johnson)
fn restaurantul botezat ad
hoc «Accapulco», apare nu
ştiu de unde Antonella Lualdi.
Nu are filmare, a venit doar
să-l însoţească pe Franco ln-
terlenghi, soţul ei. De ieri
mă chinui să-mi aduc aminte
de unde cunosc figura asta
cu linii tăioase şi ochi foarte
pătrunzători. Nu reuşesc nici
acum şi-l rog pe Franco Inter-
lenghi să mă ajute. Aflu ast-
fel că în faţa mea e insusi
Pasquale din cSciuscia», Ti:-
lemac din cUlisseţ Morando
din «Viţeluşii» lui Fellini. Şi-a
început cariera cinematogra-
fică la 13 ani şi are, cincizeci
de filme la activul lui; cincizeci
de filme, plus o bogată carieră
scenici, plus o carieră mai
nouă - deci, mai puţin bo-
gată, de produdtor. De ce
nu şi de regizor1 lmi mărturi­
seşte d-l tentează regia, dar
ci nu s-a hotărit inci. ~
tîta vreme cit existd atîţi re-
1 gizari buni şi foarte buni, de ce
aş face tocmai eu regie». A-
tunci de ce produdtod cl'en-
tru cd un actor - de la o vîrstd
încolo - trebuie sd ştie şi alt-
ceva. Şi pentru cd e f>lictisitor
sd oştef>ţi un rol, şi pe urmd
sd aşteţ>ţi sd intri in cadru,
sd aşteţ>ţi, mereu să aşteţ>ţi.»
(E un interlocutor plicut, viu
şi foarte direct. Ocoleşte fra-
zele «de serviciu» şi poate
de aceea tot ce spune are
farmecul unei discuţii oare-
care. discuţie care ignoră ti-
parul). ln «Columna», Franco
lnterlenghi are un rol mic.
El e ofiţerul roman pe care
Geruia ii lasi ln viaţi după
ce l-a ucis toţi oamenii, pen-
tru ca să-i spună lui Tiberius-
ce a văzut . Ofiţerul îşi pierde
minţile..şi, pină la sfirşltul fil-
tului1 rosteşte aceeaşi re-
10
plici-obsesie: «Vom pieri cu
toţii». fi întreb dacă-i place
rolul. «lmi f>lace, f>erltru cd
e dramatic şi eu sint obişnuit
cu asemenea roluri. Oricum
mi-ar fi f>lăcut, pentru că. să
lucrez cu un regizor strdin,
într-o ţard străina. mi se f>are
o experienţă interesantd ». Ce
va face după acest rol 1Va
fl producătorul unui film în
care Antonella Lualdi inter-
pretează rolul principal. Nu-
mai producător, sau poate.
totuşi, şi regizor1 «Poate.
De fof>t, odată trebuie să în-
cerc».
DUPĂ CĂDEREA
CETĂŢII
Seara, la şase, sintem din
· nou cu toţii intre zidurile ce-
tăţii cucerite. Poarta fumegă
inci. Trofeele sint drate de
elitre soldaţii romani la că­
ruţe. Tiberius îşi suprave-
ghează oamenii. Sabinus -
Florin Piersic, cel mai tinlr
dintre ofiţerii romani. vine
să-l felicite, cu un pic de
invidie copillreascl (Tiberius
va pleca la Roma, iar el va
rămine). Tiberius ii promite
d-l va lua cu el daci pleaci.
Un ofiţer roman - Franco
lnterlenghi - vine să-l anun-
Je pe Tiberius d-l cheaml
lmpăratul. Cam asta e toată
scena. Nu e mult şi toată lu-
mea speră să ajungă în Braşov
înainte de ora zece. De altfel
lumina e pusă şi travlingul
instalat. Locul e îngust şi a-
lunecos. lncepe să ningă . Iar!
Franco lnterlenghi umblă cu
un şerveţel de hîrtie pe cap
să nu i se ude părul. O asis-
tentă de costume umblă după
Tiberius cu o haină pe care
i-o pune pe umeri după fie-
care filmare. Sabinus urcă şi
coboară scara - scena lui
începe pe o scară - căutin­
du-şi ritmul şi mişcarea. Ml
uit cum ninge peste zidurile
cetăţii - într-un colţ creşte
candid un pin - mă uit la
romanii care cară spre căruţe
bllnuri, vase şi cergi, şi am
o senzaţie stranie de întoar-
cere în timp, într-un timp pe
care nu-l cunoaşte nimen~
dar care se recompune acum
sub ochii noştri. Pe undeva
trebuie să fie dacii ucişi sau
prizonieri, în lanţuri. Pe un-
deva, Decebal însoţit de Ge-
ruia îşi caută o ascunzătoare.
Mă întoarce în secolul nostru
o glumă întîmplătoareJ una
din acele glume care se nasc
pe orice platou: Nicu Stan
cere încă un reflector, nu e
loc de trecut pe niciieri, e-
lectricianul întreabă pe unde
să-l aducă şi i se răspunde
spontan: Treci pe după «Pier-
sic». Chiart Piel"Sid h rog
să-mi vorbească puţin despre
personajul lui, ceea ce Florin
Piersic, cu amabilitatea lui
binecunoscută şi veşnicul zim-
bet la fel de bine cunoscut, şi
face, cu foarte multă plăcere
(zice el). «Sabinus e un tindr
roman pe care mi-l inchif>ui
a fi de familie foarte bună,
un nobil, puţin plin de el, orgo-
lios şi foarte mindru că a fost
ales să participe la campania
din Dacia. lmi închipui că e la
primul lui rdzboi, cd i se f>are;
la inceţ>ut, foarte uşar, dar că
o dată ajuns aici îşi dd seama
cd terenu/ ii fure de sub picioa-
re, cd visul lui de mărire -
pentru că ii are, precis ii are
- se spulberă. Aici intilneşte
însă altceva: o fată, pe Zia,
şi dragostea „. Ştiţi că Sabinus
orbeşte. E lovit peste ochi şi
orbeşte. Mi se ţ>ore că e mo-
mentul ce/ mai interesant, şi
poate nu momentul in sine,
ci ceea ce ii urmează. Sabinus
se va schimba complet. ln ·ca-
racterul lui se petrece o în-
toarcere de 180 irade. Şi o-
cean<t fntoarcere mi se f>are
că dd taatd frumuseţea perso-
najului. Sabinus devine bun,
blind, cald. De fapt sint doi
Sabinus: unul dinainte de acci-
dent, uşurel, mtndru şi plin
de sine, şi celălalt, orbul, blind,
profund şi tnţelept. E un per-
sonaj foarte frumos, un rol
comfJ/et cum n-am mai avut
de la Har~Alb tncoace.
Florin Piersic e chemat la
cadru şi în întunericu I luminat
de torţe, Tiberlus, Sabinus
şi ofiţerul roman lşi joad sa-
tisfacţia de cuceritori.
A SOSIT
ÎMPĂRATUL!
A doua zi Antonella Lualdi
- Andrada, vegheată de Zia
-
moasă
Sidonia Manolache (fru-
e această Sidonia Ma-
~
nolache cu profilul ei pur şi.
ochii limpezi de păpuşă mi-
rată) avea să aduci pe lume
prhnul cetăţean liber al Da-
ciei : copilul ei şi al lui Tibe-
rius. Asta se intimpla ziua.
Seara, în acelaşi decor con-
struit într-o sală de sport de
la Cristian, în cortul împăra-
tului, se des~ura una dintre
cele mal frumoase scene ale
filmului : intre Traian, Tlbe-
rius şi dacul Bastus. Bastus
este un aşa-zis trădător, de
fapt omul care lnţelege pri-
mul utilitatea alianţei cu Ro- niciodată un împărat. fmi vor-
manii. Rolul mi se pare de beşte despre Mlrce~ Drăpn
mare b,ogăţie şi frumuseţe, foarte mult şi foarte· frumos
dar interpretul lui,Gheorche şi-ml mirturlseşte el l-a,.. place·
Dinică, nu vrea să spună ni- să lucreze cu el, i-ar place să
mic despre el. Din modestie1 mai lucreze în Rominla. cSin-
Din răsfiţ actoricesc1 Parei teţi 'f oarte ospitalieri şi poli-
totuşi Dinică nu este actorul ticoşi» spune, apc;iJ. · mă în-
care se răsfaţă. Probabil are treabă, firă nici o . legătură,
motivele lui. Renunţ să-l mai dacă ştiu el are o fetiţă de
'î ntreb şi ml ocup de împăra­ 9 ani. Nu ştiu. Soţia lui, care
tul Traian care tocmai a sosit. stă alături - şi care asistă la
Iar împăratul Traian este A- toate filmările - ii ajutl să-şi
medeo Nazzari. Frumos cum găseasd cuvintele în france-
ii ştim, înalt, calm, leonin. ză, adaugă ceva, completează .
firă violenţa, doar cu pres- povesteşte ea însăşi repede-
tanţa leului, Amedeo Nazzari repede un aminunt sau altul
se mişel printre noi ca la el care întregeşte J>C?rtretul lui
acasă. Prezenţa lui aminteşte Amedeo Nazzari. fi întreb ce
tuturor cintecul acela care rol şi-ar mai dori şi-ml spune
ficea modă cu ciţiva ani în ci ar vrea si joace într-o co-
urmă, «A-me-de-o, .4-me-de-o», medie. De ce comedie! Pen-
pe care-l mormăim cu toţii, tru că e plăcut să faci oamenii
din fericire pe rind, nu în să ridi. «Amede a făcut destui
cor. Mă întreb dacă-l aude, oameni să plîngb intervine
intr-atit e de preocupat de din nou doamna Nazzari. A-
soarta împăratului. fntr-ade- daug. încet, doar pentru ea
văr, împăratul are un rol şi pentru mine: mai ales fe-
greu în seara asta: trebuie mei.
să-l convlncă pe Bastus să-i fmpiratul ne lasă şi pleacă
furnizeze o ultimă informaţie: in cadru. fncepe travaliul a-
unde se află Decebal. fi rog tent şi epuizant al filmirii:
să-mi spună cum I se pare rolul. punerea în scenă, lumina, miş-
Găseşte că e foarte Important, - cările. Masca lui Din id e
dar şi foarte scurt. Ml-I des- formidabilă. fndP-ăţînată, chi-
crie pe împărat (a citit despre nuită, răvăşită. fmpăratul e
el şi la Roma şi aici): e un blind dar Implacabil. Tiberius,
om bun şi blind acest Traian, dur, aspru, un fel de stinci
un iubitor de pace care in- ficută om,care a început din-
ceard să repare ceea ce strici tr-o dată si vorbească. Reia-
Tiberius cu violenţa lui. fmi ţiile dintre ei sint pasionant
spune d intre cele 152 de de adevărate. Spre dimineaţă
roluri pe care le-a jucat pină pe platou se face o linişte
acu111 în film, nu a avut inel desăvlrşită, ln care numai vo-
„.in ziua a doua, Bostus (Gheorghe Dinică) s-a supus incă o
dată voinţei împăratului: Decebal va fi prins

...in ziua a treia , peste tabăra romană au năvălit barbarii ...
cea lui Drăgill se aude din
cind în cînd rostind comen-
zile: preptiţi-vă, gata. mc>
tor. Mişcările oamenilor sînt
precise şi scurte. Scurte sînt
ş i pauzele dintre două duble.
Scena se apropie de sfirşitul
ei. «Hai, Bastus. Ne grăbim» .
Vocea lui Johnson e aspră, ne-
î nduplecată.(.« Ne grăbim» în-
seamnă : trebuie să-l găsim pe
Decebal). Bastus se ridică
greu , învins. lanţul de pe piept
clincăne uşor in liniştea pla-
toului, inginerul de sunet Sa-
lamanian ascultă clinchetul ş 1
schimbăm o privire complice :
în film , clinchetul ăsta va da
scenei o atmosferă formida-
bilă . Apoi din nou vocea lui
Drăgan rosteşte calm: încă
o dată. Printre noi se mişcă
subţire şi tăcută Ana Stan.
Cu aceleaşi mişcări, moi , li-
n iştite, avea să treacă printre
noi de la 11 noaptea la 7
d i mineaţa , ducindu-se la fie-
care actor să-i refacă machia-
jul. La ora 5 dimineaţa actorii
st răi ni pot pleca. «Gata»,spu-
ne Richard Johnson scoţîn­
d u-şi armura, şi nici măcar
nu mi se pare ciudat să-l aud
vorbind româneşte. Toţ i ac-
torii străini au învăţat citeva
cuvinte pe care le rostesc cu
o bucurie copilărească ori de
cite ori au ocazia. Afară ninge
- a nins toată noaptea -
dar acuma se poate. Nimeni
n-o să mai topească zăpada
cu ap ă fiartă , pentru că scena
u rm ătoare este năvălirea bar-
barilor şi asta se întîmpla
iama.
VIN
BARBARII!
lnfăş uraţi in blănuri . cuple-
uele flu turînd în vînt, cum-
- · la vedere. cu feţele lor
ate. barbarii năvălesc că-
. spre tabăra romană de
Plaiul Foii. Două aparate
te pe un decovil le
· reazl goana din mers.
~ fapt e un fel de travling
· uit, lung de vreo 300
·. Alte două aparate
pe pămînt privesc
di n faţă şi lateral.
... şi Geruia (/larion Ciobanu) i-a
întimpinat aşa cum se cuvine
În primul plan al hoardelor mureş . Se mai comandă o e întunecat şi nervos. E lim-
barbare au fost puşi cascadori dată : motor. Şi se filmează pede că filmarea 11"-ll fost cum
foarte pricepuţi care ştiu ce pentru ultima oară alungarea ar fi dorit el să fie.
e un cal şi o cavalcadă şi mai barbarilor. Era şi timpul. E A doua zi Andrada urma
ştiu că aparatul de filmat nu aproape -4 şi nu mai e lumină. să primească cadavrul sotulil i
e pus acolo ca' să le înregis- Vocea lui Drăgan abia se mai ei Tiberius, ucis de Geruia.
treze zîmbetul fotogenic. ln aude cind mulţumeşte figu- Dar asta ar fi fost de fapt
planul doi , î nsă, sînt figuranţi ranţilor. Le mulţumeşte. dar ziua a patra...
de ocazie şi nu o dată scena
se reia pentru că cineva nu
rezistă tentaţiei de a se uita
itimbind în obiectiv. Mi se
•spusese că va fi o filmare foar-
te grea şi foarte frumoasă.
Î ntr-ad_evăr, să stăpineşti trei Re portaj real izat de Eva SÎRBU
mii de oameni - barbari. rc> foto:A. MIHAILOPOL
mani, daci - călări, pe jos.
venind din faţă, din dreapta.
din stînga. e departe de a fi
o bagatelă . Să mai sd.pîneşti
însă şi dorinţa unora de a se
uita în aparat. e aproape u:
cigltor. Mircea Drăgan e po-
liticos şi calm şi e in stare să
explice de 100 de ori acelaşi
lucru. Mă întreb ce-aş face
în locul lui şi constat că sînt
în stare să născocesc zeci de
pedepse cumplite pentru cei
vinovaţ i de uriaşul consum
nervos gratuit, ur i aşul con-
sum de energie.de t imp, şi de
peliculă . Fi lmarea e într-ade-
văr foarte frumoasă. Frumoa-
să prin spectaculos. Cavalcada
aceea dezlănţu i tă pe zăpadă ,
cercul de roman i în jurul că­
rora barbarii se învîrt în ga-
lopul cailor, strigătele de lup-
tă , strigătele cu care Tibe-
rius îş i îndeamnă oamenii.
cavaleria romană năvălind dii)
cetate şi împrăştiind barbarii,
ş i peste toţi zăpada şi frigu~
care fac ca oamenii si fie
î ntr-adevăr îngheţaţi. încol-
ţ iţi , care fac înaintarea ane-
voioasă şi urmărirea grea şi
epuizantă. Îl descopăr prin-
tre barbari pe Alexandru Pla-
ton . cu o superbă perucă in
coadă de cal. E înfricoşător.
Caut alte feţe cunoscute. dar
nu am t imp să le găsesc . Du-
blele se succed în goană . Ri-
chard Johnson nici nu mai
are timp să-şi pună pe umeri.
cade obicei, Q haini. Aghic>
tanţii lui, Ion Niciu şi Stelian
Cremenciuc domnesc sub cite
o superbi cergi de Mara-
 Trăim în zodia imaginii. Instruirea
noastră se face deseori la TV, romanele
le citim în două ore pe ecranele cine-
matografelor,. evenimentele internaţio­
nale ni se dezvăluie într-o clipă printr-o
fotografie.
E firesc deci ca,în civilizaţia ochiului,
omul-ochi să fle un personaj central.
Reportajele sale mondene sau politice
sînt plătite cu aur greu. De el depinde
lansarea cover-girls-urilor, a tot felul
de idoli. El exprimă într-o măsură
covîrşitoare atotputernica instituţie
care e Publicitatea.
Vedetele îşi smulg una alteia foto-
grafii la modă . David Bailey se repede
o zi la Paris pentru o şedinţă cu Jean
Seberg, revine la Londra unde îl aş­
teaptă Mia Farrow, pleacă pentru· opt
zile la New York pentru . publicitate
şi pentru lansarea tinerei Candice Ber-
gen, se înapoiază la Londra ca să lu-
creze cu Jean Shrimpton, ş.a.m.d.
Cînd Jean-Marie Perier ii convoacă,
cei patruzeci de idoli ai cîntecului lasă
orice iilte treburi şi se adună într-o
singură după-il'"iază pentru «fotogra-
fia secolului».
ln cercul unor Greta Garbo, Picasso
sau al răposatului Jean COc:teau, unul
din rarii privilegiaţi admişi se numeşte
Cecil Beaton şi e fotograf.
La Bucki ngham Pa Iace, locu I pictoru-
lui curţii l-a luat Tony Armstrong
Jones, fotograf şi cumnatul reginei.
Nu se miră nimeni că Prinţesa ecra-
m.ilui francez, Catherine Deneuve, s-a
măritat cu un fotograf. Că Prinţesa
Imperiului Britanic, Margaret, fiica lui
George VI, s-a măritat cu un fotograf.
Nu e nici o mezalianţă. Trăim în plină
fotocraţie şi fotograful este regele ab-
solut al imaginii.
12
Regele imaginii din Franţa: Jean-Marie
Perier
PYGMALION
Capitala fotografului e Londra, acest
oraş-surpriză în care o treime din
populaţie este formată din tineri între
1 S şi 34 de ani şi care este azi în avan-
garda modei şi a celor mai stranii
noutăţi. Firesc, Michelangelo Antonioni
a ales oraşul de pe Tamisa ca loc de
acţiune al lui «Blow-Up».
Opt luni de zile a trăit în atelierele
fotografilor londonezi, studiindu-le uni-
versul cu precizia sa proverbială . Re-
zu Ita tu I este Thomas, erou I său. Foarte
tînăr, el ajunge «boss>>-ul unui adevărat
trust subsumat aparatului său de luat
vederi. ln Rolls-Royce-ul propriu are
telefon cu care contactează secretarele,
oamenii lui apar şi dispar ca nişte ro-
boţi. La uşa lui bat stăruitoare adoles-
centele care ar da orice numai să le ia
în seamă. Nu e de ajuns oare ca El să
culeagă o pietricică şi să o lanseze pe
orbită, ca să o transforme într-o stea
strălucitoare! Marilyn Monroe a de-
Celebrul portret al regretatei Franfoise Dorteac iscălit de celebrul
fotograf David Bailey
venit Marilyn Monroe doar după ce
poza ei a apărut pînă la obsesie pe
copertele magazinelor ... Sophia Loren
la fel. . . Ursula Andress a fost desco-
perită de soţul ei, fotograful John
Derek... Iar 8.8. a găsit în Vadim,
fotograful devenit cineast, pe faimosul
ei Pygmalion. ·
SPARANGHEL ŞI POP-AST
În atelierul lui Thomas aşteaptă, răb­
dătoare, cele mai vestite cover-girls.
Modelele devin ceea ce el le impune
să devină. Grupul de manechine de
modă este transformat într-un tablou
de natură statică - un simplu joc geo-
metric adecvat modei Courr~ges. De
fapt, o variantă pe hîrtie fotografică
a pop şi a op-arcului: un tablou, compus
din elemente-oameni, fără sentimente,
fără personalitate, fără viaţă, din ma-
nechine considerate nişte «ciorapi goi»
(fotograful american Richard Avedon)
.sau «un cîmp de sparanghel» {englezul
Terry Donovan\. Forme ~i culori.
Ciudat. Ansamblul acesta are ceva
comun cu peisajul ultramecanizat şi
lipsit ' de viaţă din «Deşertul roşu».
!mi amintesc că Antonioni a mai con-
semnat fenomenul «pop»: în «Deşertul
roşu» apare un magazin «pop-art», iar
pentru scheciul din «Cele trei feţe
ale unei femei», l-a angajat pe pictorul
american Claes Oldenburg. Caut prin-
tr;e interviurile lui şi găsesc o . declara-
<ie revelatoare: «Pop-ul e un lucru
teribil, care mă fascinează. Este ine-
vitabil, inexorabil, ca progresul. E poa-
te o boală - dar care ne ajută să ne
dăm seama unde ne aflăm. După asta
vom şti unde· sîntem şi vom căuta
ceva mai pur şi mai natural».
OBIECTIVUL SUBIECTIV
Omul cu aparatul de luat vederi a
fost adesea identificat cu un înregistra-
tor mecanic. Dar poate el privi me-
canic, inert, lumea în care trăieşte,
mănîncă, iubeşte! Chiar cînd foto2ra-

8.8. - mireasa covergirl. Chiar ea a ţinut să joace într-un film din lumea
. modei («A coeur joie»)
fiază natura pietrificată, nu alege el
o anumită stîncă şi nu alta! De ce
preferă să o proiecteze uneori în cu-
lorile violet melancolice ale inserării,
alteori în tonica lumină a zilei 1
«Alegind, falsifici - spune Anto-
nioni. Interpretezi». Obiectivul nu e
deci obiectiv. E un obiectiv subiectiv.
După ce s-a îmbătat de precizia, de
exactitatea nemaiîntîlnită cu care în-
registra ochiul mecanic, fotograful a
început să simtă nevoia de altceva,
care să depăşească realismul mecanic,
completîndu-1. Lumea extravagantă a
modei a fost mediul ideal pentru ivirea
unei fotografii suprarealiste. Nu în-
tîmplător Fellini, în visul din «Giulietta
degli spirith•, vede nişte femei superbe
îmbrăcate cu cele mai năstruşnice pă­
lării şi toalete, ca nişte manechine din
«Vogue». ln «Harap Alb» al lui Gopo,
fi icele lui Verde lmpărat poartă şi ele
coafuri şi rochii abracadabrante, ca în
revistele cele mai moderne de modă.
Ex istă într-adevăr o latură-basm, o
latură-vis în lumea mirifică a colecţiilor
extravagantă
de mode - şi fotografii au intuit-o şi au
exploatat-o. Cu aparatul lor realizează
adevărate tablouri suprarealiste - cum
este compoziţia despre frumoasa în
alb intre lei, pe care a creat-o un fo-
tograf londonez în filmul «Ă coeur
joie» (frumoasa e Brigitte Bardot). Sau,
cum e manechinul semi-îmbrăcat de
marchizul Emilio Pucci (croitor al lizei
Taylor şi Jacquelinei Kennedy) în faţa
freSţei din secolul 18, Venus în baie,
din;, palatul său-atelier de mode.
Fotograful lansează pe mapamond
stilul de îmbrăcăminte al unei epoci.
Şi mai mult decît atîta, difuzează stilul
artei epocii . S-a creat o ci udată osmoză
între artele imaginii: nu numai supra-
realismul, op-ul sau pop-ul şi-au pus
amprenta în fotografie - dar chiar şi
cinetica. Expoziţia de artă cinetică de
·fa «Musee d'Art Moderne» din Paris
a inspirat prezentarea modelelor noilor
colecţii Cardin şi Courreges, care se
fac în mişcare, ca un balet de culori
şi forme pe care imaginea fixă foto-
grafică o surprinde în plin elan.
a fotografilor şi a mai mult din spate şi figura lui, cînd
OMUL-CARE-VEDE-TOT
«Artizani ai unei arte minore, des-
criptive, sau adevăraţi artişti I» E una
din întrebările-cheie pe care a vrut să
o elucideze Antonioni în cursul docu-
mentarului său .
Deci, ce e Thomas, eroul din
«Blow-Up»!
Frenezia lui aparţine marilor artişti
dintotdeauna sau e doar ritmul anu-
lui 1967!
Publicitatea - care-i poate aduce, ca
şi prototipurilor sale ·- un milion
de dolari pe an - nu e decît o frîn-
tură din preocupările sale. El pleacă
din atelierul cu fete ultrasofisticate
pînă la a părea ireale şi coboară în rea-
litatea vieţii, care-l fascinează. Pătrunde
în aziluri de noapte şi fotografiază mi-
zeria şi uriţenia cerşetorilor bătrîni,
intră în magazine de antichităţi şi
cumpără o elice de avion «pentru că
e frumoasb, întîrzie ceasuri întregi
în faţa unui pom din parc, încercînd
parcă să-i surprindă sufletul.
ln literatura clasică, personajele sint
uneori definite prin nume. Antonioni
nu-şi denumeşte personajul «Ochilă»,
dar îl caracterizează vizual: ochii lui
sînt exoftalmiaţi, măriţi ca nişte organe
special adaptate Omului-care-vede-tot. ·
Tot. Chiar şi ce e dincolo de culoare
şi formă .
El înţelege că soţia prietenulu i să u
nu-şi iubeşte bărbatul. Intuieşte că
mişcarea drăgăstoasă cu ajutorul căreia
o tînără femeie din parc îşi atrage
partenerul este falsă, e poate chiar
o cursă.
Din acest moment, acţiunea ia cursul
unui film poliţist . Developind şi mă­
rind fotografia ficută în parc, desco-
peră într-un tufiş un revolver ţintit
asupra bărbatului . Thomas se duce
imediat şi, într-adevăr, găseşte cada-
vrul. Dar clişeul dispare, apoi cada-
vrul - şi nu poate da de femeia care
a ucis.
NU PICTOR. FOTOGRAF!
Important Jentru Antonioni e să
demonstreze că dimensiunile eroului-
fotograf sînt ale unui artist care desco-
peră ceea ce alţii nu văd, deşi există,
care face portretul unei lumi, a căru i
operă e act de cunoaştere .
Ca a unui pictor.
Am aflat că Antonioni a avut la
început intenţia ca eroul lui să fie un
pictor. După o luni de şedere la
Londra a înţeles însă că azi fenomenul
cel mai nou şi tipic artei vizuale este
fotograful.
Totuşi . aduce în film un pictor -
ca un alter-ego al lui Thomas. E cel
mai bun prieten al acestu ia şi atelierele
lor stau uşă în uşă. Adesea Thomas
se retrage la el şi-l ascultă vorbind
despre căutările sale creatoare - ca
şi cum s-ar retrage într-o căriiăruţă
a sufletului său şi ar vorbi cu sine
însuşi. Poate de aceea pictorul e privit
apare, e aburită.
Blow-Up = mărire a imaginii foto-
grafice. Scena din parc devenită foto-
grafie de dimensiunile unui perete
pare o pictură poantilistă. Imaginea
descompusă în celulele din care e alcă­
tuită - punctele de rastel - aduce
uimitor cu un Seurat. Soţia pictorului
remarcă şi ea asemănarea cu pînzele
soţului ei , care încearcă să surprindă
nu numai imaginea - ci şi ceea ce e
dincolo de aparenţe - misterele vieţii.
fiecare epoci îşi are eroii ei. În
antichitate, zeii reprezentau idealul
perfecţiunii către care oamenii tre-
buiau să tindă. lncet, încet eroii, idolii
au coborît pierzînd poate din gran-
doare, dar cîştigind în veridicitate. Ei
sînt astăzi oameni, ca toţi oamenii,
dar trăiesc în conştiinţe printr-o anume
sensibilitate şi acuitate prin care sur-
prind contururile şi sensul aspiraţiilor
unor societăţi. Fotograful devine pe
zi ce trece un idol al timpurilor mo-
derne. Răspunderea lui e imensă pen-
tru că el poate să ne fascineze zilnic.
Dar întreb:irea este: cum! de cel
prin ce mijloace!
Maria ALDEA
13
 Nu ştiu cu cită atenţie s-a observat
următoarea curiozitate: orice-şi cînd
scriu: «Orice» înseamnă că nu am in
minte nici măcar o PXCepţie care să-mi
confirme «regula» - film, piesă, carte
care au în centrul lor o bună , cu adevă­
rat bună poveste de dragoste. un amor
~u adevărat profund şi tratat profund.
ne trezesc senzaţia foarte clară. neobiş­
nuită şi ameţitoare a unui dezacord
neîmpăcat cu regulile bine stabilite
ale vieţii , ale «normalului». O poveste
de dragoste emoţionantă - dacă e e-
moţionantă - e «anormală», e obliga-
toriu in conflict cu - ceea ce - se
spune, cu - ceea ce - se obişnuieşte"
cu ceea ce se crede în viaţa de toate
zilele. Şi invers: orice poveste de dra-
goste care nu intră într-un asemenea
conflict şi se dezvoltă împăcată cu lu-
mea şi oamenii din jur e superficială.
neinteresantă şi palidă ca plictisul.Ma-
rile amoruri sint totdeabna revoluţio­
nare - adică cer in adincul lor, în ulti-
14
ma lor consecinţă , o schimbare a lumii,
o spulberare a inerţi i lor . cer o ură
sfintă faţă de conformism şi tabuuri
sau - dacă acest «cer» e prea declama-
tor şi didactic - pun obligatoriu in
discuţie relaţiile fixate intre oameni .
pun sub semnul î ntrebări i mecanismele
marilor prejudecăţi fie individuale, fie
sociale. «Romeo şi Julieta>> nu e ~u
nimic mai «linişt i tor» decît Hamlet. ln
cinema, «Obsesia» lui Visconti, cronică
a doi amanţi hăituiţi pas cu ·pas~ nu
duce - pe un plan foarte-general, de-
sigur - la alte concluzii decît «Pă­
mintul se cu.tremură». cronică fără pre-
cedent şi se pare fără viitor a unui sat
de pescari înnel;iuniţ1 de sărăcie : viaţa
trebuie schimbată; c„ noi să ne iubim,
viaţa trebuie schimbată - poate că' n1>
există strigăt mai grav pentru un băr­
bat si o femeie.
Această valenţă a filmelor serioase
de dragoste apare ca o curiozitate nu-
mai din cauza ' îndelungii drogări cu
cinema prost, cu filme mincinoase în
care dragostea nu e altceva decît suris ,
sărut , lacrimi , oftat şi happy sau ne-
happy-end. Univers închis. Port fără
ieşire la mare in care omul mai mult
sau mai putin onest «evadează», zice
că-i frumos să fie aşa. se iluzionează.
suficient. mediocru.
Totuşi cu nimic nu s-a obişnuit mai
uşor conştiinţa noastră estetică decit cu
aceste filme de dragoste care nu spun
nimic, nu vor nimic, cu un fondu -
maximă îndrăzneală - peste doi oa-
meni întinşi pe un pat. inoculindu-ne
prostia că nu-i nimic mai nprmal şi mai
«uman» ca doi să _se îndrăgostească.
să se căsătorească sau să se smiorcăiască
şi în acest timp toată lumea, «cea mai
bună dintre lumi», să prospere, fără să-i
pese de ei, dar nid lor de ea. Dragostea
autonomă, suverană, sentiment sfint
care se desfăşoară in cer, cu capu-n
nori, cu ochii peste cap. ferindu-se de
realism ca îndrăgostiţii de mama şi de
tata. E adevărat că un proletcu
încruntat a încercat să reprime acezs::::i
prostie. Prin: dragostea su
1
nată, vasală tractoarelor, combin
subiect fără importanţă, fără gr
în zbaterile fundamentale ale soci -
mic «umanism» adus să mai indulceasd
o atmosferă inumană , maşinistă ş i
nală. Să recunoaştem că în faţa aceste.
brutalităţi, publicul s-a baricadat şi
încăpăţinat în prima sa obişnuin ţă. •
paradisul fals unde nu există decît iSU>-
rioara gratuită, prostioara fără im
caţii, fără protest, dulce şi suavă ca
garofiţă, .
lată însă că încet-încet (poate prea -
cet) apar pe ecrane filme serioase cu
bărbat şi cu o femeie-cel allui Lelou
«Ocolul» - filme care busculează bi
această obişnuinţă, filme grave co
nînd «curiozitatea» expusă mai
menite să opereze lent şi impercep ·
o transformare a gustului, dacă nu c
mutaţie - cuvînt la care unii conlrao
au reacţii ca la durerile de dinţi, furii
nostime care-i îndeamnă să se declare
şi mai abitir dogmatici şi imobili. Fi-
reşte că asemenea gafe, pline de virtute,
amuză şi nu sînt importante. Important
e că «Un bărbat şi o femeie» şi mai
al es «Ocolul» au făcut săli pline, dimi-
n eaţa şi seara. Fratele Cournot -
criticul «gata să crape pentru ca Claude
să î nvingă» - spune că e chiar foarte
· portant un asemenea succes ca acel
al fil mului lui Lelouch: «e primul mare
tri umf public al inteligenţei şi al fru-
useţii în sălile de cinema». O la la...
să nu ne pierdem minţile şi să aplaudăm
zindi nd . E greu, dar cum spuneau cava-
' i stelei de aur, de aceea există greu-
tiţj ca să le învingem.
ÎN PARADIS?
Lelouch - ca şi mulţi alţii, să zicem
rai în «Al '41-lea» sau Resnais in
«Hiroşima» , nu contează exemplele, ci
ideea că Lelouch nu face aici nici o
revoluţ i e ci mer11e pe un drum fertil -
reduce lumea la Jean-Louis si Anne.
la primul răsărit de soare, la apariţia
primului ciine pe p l anetă, apărwt ca
Afrodita din valuri, esenţializează la
maximum, cum se zice. Cei doi sînt
precişi , simpli , liniari, traşi dintr-uri
condei, de o puritate cu adevărat la
începutul lumii. Te uiţi la ei şi uiţi c-ai
citit vreodată Dostoievski, c-ai văzut
Antonioni. Mai mult ca sigur - nici
nu s-au născut . Lumea începe acum, cu
Jean-Louis şi Anne ; e sugestia cea mai
adincă, cea mai şocantă şi adevărată:
intrînd în conflict cu lumea, prima
mişcare a îndrăgostiţilor e să i se abstra-
gă, să o ignore, să se creadă singuri, în
rai , un bărbat şi o femeie, atît. C-an
J>rima zi, cei doi nu au secrete, prejude-
căţi, gînduri duble, triple, au inimile-n
palmă, departe de bine şi de rău , de
diavol şi de dumnezeu. Edenul le e plaja
pustie de la Deauville, sînt şoselele,
restaurantele, pustii de asemenea, în-
ţelegerea e fără obstacole, o continuă
minune în care ea e acolo· unde el o
aşteaptă. rătăciri nu există , spaime de
moarte nu apar, şi ca sărbătoarea să
fie totală, Anne e aceea care spune
prima : «te iubesc», fiindcă van ităţile,
pudorile, sentimentele de securitate
feminină nu s-au inventat deocamdată
pe pămînt. Lumea e în ceaţă, în aburi
proveniţi din eşapamentele maşinilor
de curse, lumea e incertă, ca-n zilele
genezei, gloria publică e mediocră -
nici ea nici el nu sînt mari vedete, oame-
ni oarecari pierduţi în industrii medio-
cre - lumea e redusă la citeva chipuri ,
ca şi cum planeta abia se populează: un
om cu un ciine, ciţiva mecanici, o direc-
toare fără haz, crainici de radio în zile
ploioase, etc. Mai sint doi copii, dar ei
ţin de fructul oprit-adică de memorie.
Nici aici, în jocul memoriei, Lelouch
nu revolutionează, ci consolidează o
tehnică a adevărului: el «scrie» la pre-
zent. Pentru că sîntem în prima zi .
nu avem trecut marcat, pregătit prin
t rucurile flash-back-ului, amintirile lu i
uîmi amintesc că ... » sint desfiinţate.
Brusc, fără introduceri, în plin dialog ,
apare un eseu despre sambe - p~ate
cel mai frumos moment al filmului -
şi din cintecul acela soseşte un al treilea
om, omul de care nu ar trebui să te
atingi. Omul acela joacă împreună cu
ei , e tot timpul cu ei, memoria la im-
perfect, la perfectul simplu sau com-
pus nu există nici ea. Memoria e la
prezent - şi aici e toată tristeţea fil-
mului, alungarea din rai, sfirşitul săr­
bătorii. Rareori o problemă tehnică ,
de montaj, s-a convertit atît de simplu,
atît de suplu, de facil într-o sugestie
de conţ i nut: montînd aşa şi numai aşa
- ingenuu, aş zice fără memorie -
Lelouch ne aduce pe pămînt, unde nu
vom găsi niciodată prima zi, nici para-
disul, nici săr.bătoarea perpetuă, ci
(Co11ti11uare i11 pag ,XV)
15 .
 ZECE S.TRÎNGERI DE MÎNĂ, ZECE NOTAŢII PERSONALE

BAF\BARA
SIE ELE

Barbara Steele nu dă mina aşa, simplu:

o strîngere şi gata. Ah, nu! începe cu o un-
duire molcomă a braţului, la capătul căruia o
mină moale pare a fi prinsă într-o foarte
fragilă articulaţie; mişcarea descrie un arc
pînă în dreptul tău şi, in timp ce te pregăteşti
- intinzînd mina - să atingi această leneşă
manifestare de indolent salut, întregul ei gest
se derulează invers: destinderea se curmă
brusc, muşchii braţului şi palma se întăresc şi
se încordează, iar în următoarea fracţiune de
secundă nu mai ai timp să-ţi pregăteşti mina
pe care o întinseseşi foarte relaxată văzind
cu cine ai de-a face; căci ţi-a fost apucată cu
putere şi strînsă fără milă, ca să te înveţi
minte să mai ai încredere altădată în aspectul
lenevos al Barbarei Steele. Ca să pricepi că
sub acel aspect mătăsos zace o forţă inflexi-
bilă. Barbara Steele este într-adevăr un
extraordinar amestec: mai feminină ca o
pisică şi mai puternică ca un luptător, mai
rezistentă ca propriul ei impresar şi mai
frumoasă chiar decît cele mai bune foto-
grafii care i s-au făcut.
E în continuă mişcare, nu stă locului nici
.o clipă. Şi se mişcă nu numai de sub un
reflecfor sub altul, dintr-un apartament în
altul, de la un film la altul. Mişcarea ei esen-
ţială este o mişcare interioară, permanent
îndreptată înainte. Ea trăieşte cu nesaţ, îşi
desfăşoară cariera şi viaţa personală în mari
salturi, învaţă incontinuu şi dăruie mereu.
Pentru prieteni ea este o sursă nesecată de
veselie, de interes, şi... de ocupaţie.
Culorile ei sînt albastru şi verde, animalele
preferate - bineînţeles pisicile; se îmbracă
neconvenţional, o interesează pictura, ho-
roscoapele şi tot ce se întîmplă în jurul ei
şi mai ales oamenii. Este atît de catalizatoare
şi de pasivă totodată, incit poate, la un
moment dat, să influenţeze vieţile unui întreg
grup de oameni, fără ca aceştia să-şi dea
măcar seama.
Sînt în stare să pariez că dacă o veţi vizita,
ca persoană oficială sau nu, o veţi găsi
într-o rochie foarte simplă şi complet ne-
machiată; se va mişca încoace şi încolo prin
casă, va găsi timp să pună un disc foarte
ritmat, să vă prepare un cocktail şi să vor-
bească cu pisica. Exact cit iţi trebuie ca să
uiţi scopul venirii tale aici - dacă ai avut
vreunul. Oricum, scopul acesta nici nu ar
mai avea importanţă: sosirea ta capătă un
sens prin acţiunile ei, conversaţia ei, mişcă ­
rile ei. Şi vei descoperi că de fapt pentru asta
veniseşi: să o' cunoşti pe Barbara Steele, şi
că - în cinci minute - ai făcut cunoştinţă
cu tot ce reprezintă ea. Vă amintiti de perso-
najul interpretat de Barbara în «8Vs »? Fellini
a intuit-o de minune.
Gideon BACHMANN

16
 Ci -
ne
ma SUPLIMENT
r----------..
Frag ii sălbatici
O producţie a studiourilor
suedeze
SCENARIUL Sl REGIA:
lngmar Bergman
IMAG INEA: Gunnar Fis-
cher
INTER P RET EAZĂ: Victor
Sjtistri:im, Ingrid Thuli n,
Bibi And ersso n, Gunnar
Bji:irnstrand, Folke Sund-
guist , Juli an Kindhal , Bji:irn
Bjelvenstam.
Fii m distins cu:
g
• Marele Premiu (Ursul
de aur) - Berlin 1958
• Marele Premiu al A-
sociaţiei Criticii britanice
- 1958
• Marele Premiu inter-
naţional al Festivalului de
la Mar de/ Plata - 1959
I Un timp am trăit, cinemato-
grafic, în afara istoriei. Acum
începem, cu paşi l enţi, să
intrăm în fluxul ei. Dar nu
atît· în fluxul istoriei vii, pre-
zente, ci mai mult pe urmele
sale, în arhive. Din acest
punct de vedere, există o
similitudine cvasi-perfectă şi
poate şi o condiţionare reci-
procă între producţie şi difu-
zare. Contemporaneitatea este
lăsată să aştepte, cu rare
şi fericite excepţii, la porţile
studiourilor şi respectiv la
cele ale oficiilor de difuzare.
Dacă nu producem, este poate
şi pentru că nici nu vedem
propriu-zis, decît rar, „filme
de actualitate". Vedem cu o
corectitudine şcolărească, lună
de lună, filme vechi de zece
ani: „Cenuşă şi diamant",
„Cei şapte, samurai", „ Fragii
sălbatici", rînduite disciplinat,
unele după altele, la singurul
cinematograf specializat de
care dispunem „.Deocamdată,
e suficient", ne asigură
D.R.C.D.F.-ul. Drept care,
deocamdată, ne exersăm mai
mult facultatea de istorici şi
compilatori.
Este mai comod. Că optica
pe care ne-o formăm asupra
cinematog rafiei contemporane
est e astfel îngustat ă, difo r-
mată - nu e însă mai pu ţ i n
adevărat. l ată-n e acum în faţa
·- - - - - - -- -- J u nui Be rg man din anii '50,
ceea ce ar echivala în litera-
tură cu un recul pînă în
secolul XVIII, fiindcă acesta
este un Bergman dinainte de
Antonioni, dinainte de Res-
nais, dinainte de toată şcoala
nouă britanică sau cehoslova-
că. Dificultăţi de accesibili-
tate e de presupus că nu vor
apare. Flash-back-urile, "ele-
ment permanent în structura
filme.lor _lui Bergman, sînt
folosite tn „ Fragii sălbatici"
cu o lentoare prudentă, amin-
tind de fondu-urile prelungite
ale filmelor mute care mena-
jau percepţia spectatorilor
educaţi cu naraţiuni clasice.
Trecerile de la vis la realitate,
destu l de reduse ca număr,
sînt facilitate de un come nta-
riu explicit, risdnd să pară
astăzi pedant şi tautologic.
Ami ntirile din tine reţe ale
bătrtnu l ui profesor intervin
ca efl uvii tardive ale unui
romantism bucolic, trans puse
nostalgic prin 1940 de un
John Ford în „Casa din vale".
La Bergman, mai ales la
Bergman de azi, care a evoluat
către „filmul de cameră",
dar într-o măsură şi în lucrarea
de faţă, nostalgia este alun-
gată de senzaţia mult mai
puternică a morţii iminente.
În amintirile sale, profesorul
nu apare niciodată tîn ăr. El
se vede pe sine întors în
decorul tinereţii, bătrîn ca
şi azi, martor mut şi imobil
al trecutului irepetabil şi ire-
cu pe rabii. Trecutul există doar
ca imagine, ca decor, în care
nu te poţi întoarce decît
bătrîn. O revenire în timp
nu e posibilă nici în vis. Este
denunţată astfel ca un non-
sens fastidioasa tradiţie a re-
trospecţiilor ilustrative şi a
reconstituirilor „realiste", în
care eroii îşi văd tinereţea
reînviată, dragostea retrăită
aevea, faptele repetate. Sin-
gura „dificultate" la vizionarea
filmului se va datora poate
acestui rafinament inegalabil
al regizorului în a „împleti"
visul şi coşmarul cu realitatea,
fixînd punctele lor de contact,
dar şi distanţele insu r monta-
bile care le se pară. Reperele
au rezo n anţe nebă nuite. Fata
pe care pro fesorul o î ntî lneşte
pe locuril e cop i l ăr i ei , vizitat e
ast ăzi în treacăt, s eam ăn ă cu
aceea pe care o iub ise acolo
cîndva. Defunct ul din sicriul
răsturnat,
coşmar, are
care apăruse în
propriul său chip,
Ceasul orb, fără indicatoare,
reapare în colecţia de amintiri,
a mamei sale nonagenare -
imagini angoasante, şi una şi
cealaltă. ale timpului pietrifi-
cat. fără ecou şi fără grai,
precum figura acelui necunos-
cut din coşmar, văzut din
spate şi întorcînd spre noi o
figură fără ochi şi fără gură.
Profesorul este bîntuit de
spectrul morţii şi-şi face un
examen critic al propriei
vieţi, al egoismului şi însingu-
rării. Întîmplări l e care se
produc pe parcursul căi ăto ­
riei sale, spre oraşul unde i se
va decerna titlu l de d octor
Honoris Causa, il ustrează dis-
juncţia acută dintre existenţa
socială apare nt împlinită şi
realitat ea psiho l ogică grevată
ireparabil de cicatrice. Pe-
rechea cvasi-g rotescă întîl nită
pe şosea, imagi ne a d egradării
iubirii, mărturisirea nurorii
sale des pre răceal a şi cruzi mea
însingurată a bărbatu l ui ce
pare că repetă în viaţă traiec-
toria urmată de bătrînul pro-
fesor. evocarea în vis a tră­
dării sotiei sale, toate acestea
sînt stigmate ale unei involuţii
inexorabile a sentimentelor,
ca preludiu spiritual al morţii
fizice. Pentru Bergman, va-
lorile morale par să rămînă
un atribut al copi l ăriei, al
tinereţii, privite oarecum in-
tegral în afara istoriei şi a
socialului, sub nimbu l puri-
tăţii, al generozităţii. Ceea ce
le degradează este timpu l,
perspectiva dispariţiei.
E partea cea mai durabilă a
acestei opere, parte care nu
„datează'', relevînd şi azi în
Bergman un caz oarecum sin-
gular al filmului european.
Poate doar în cinematograful
japonez, un Kurosawa, cu
„A trăi", să egaleze intensita-
tea tragică pe care regizorul
suedez o conferă destinu lui u·
man, acuitatea disocierilor sale
morale în afara oricăror iluzii.
Deşi comentatorii trimit la
Carne, la Resnais, la Fellini,
Bergman e poate singurul
european care dă în cinema-
tograf o re p lică echiva l entă
unui· Io nescu sau Beckett, ra-
portînd cu atîta luci dit ate
odiseea u m a n ă la datele esen-
ţial e ale existe n ţei.
Valerian SAVA
("
Am întîlnlt ş i ţi­
gani fericiţi
O p rodu cţie a studiou ri lor
iugosl ave
SCENA RIUL şi REGIA :
Aleks and r Petrov ic
IMAGINEA : Tom is lav Pin-
ter
MUZICA : Dus an Radetic ,
Aleksandr Petrovl6
INTERPRETEAZĂ : Be-
kim Fehmlu, Olivera Vuco,
Bata Zivojlnovic , Mija A-
leksic , Rahela Ferari .
Fii m distins cu:
• Premiul Special al ju·
ri u/ui - Cannes 1967
• Premiul Fede raţiei Inter-
naţionale a Presei Cinema-
tografice - Cannes 1967
• Marele Premiu - Pala
1967.
Într-unul din scheciurile fil-
mului „ Trei" de Aleksandr
Petrovi6, apărea - ca ele-
ment pitoresc - un ţigan
ursar cu ursul său. Du p ă o
acţiune de un tragism iraţio n al
şi feroce. scheciu l se încheia
pe silueta acestui person aj,
care, unic element mobil şi
sonor într-o încremenire ş i
tăcere general ă, se depărta
cîntînd impasibil de-a lungul
unei linii de cale ferată. Ima-
ginea concentra embrionar
toate sensurile şi filozofia
următorului film al lui Petro-
vic, realizat în satele de ţiga n i
din Voivodina. Ţiga n ii fericiţi
se situează într-un punct greu
de definit, la graniţa dintre
fi lmu l de ficţiune şi cel docu-
mentar. De fapt, trama voit
banal ă nu este decît un pre-
text, o cale de pătrun d ere în
acest univers fascinant şi ana-
cronic al unei minorităţi care
trăieşte după legile ei proprii
şi după o mistică proprie:
mistica oizontului. Fi lmul î n-
cepe şi sfîrşeşte cu panglica
şerpuitoare a unei şose l e:
deşi fixaţi în aşezări stabile,
ţiganii lui Petrovi6 au rămas
iremediabil îndrăgostiţi de za-
rea amăgitoare şi i ntangibi l ă.
În momentu l în care au renu n-
ţat la v iaţa nomad ă, acce pt înd
să se î ncad reze în nor mele
soc iet ăţii , ţ i ga n ii au încercat
să-şi p ăstreze totuş i faţ ă de
acest e norme i ndepe nd e nţa.
 Ei au devenit astfel prizonieri
ai propriei lor libertăţi, care
i-a închis într-o lume strict
delimitată, din care nu se pot
elibera, nefiin d structuraţi su·
fleteşte pentru o alta. Sub-
titlul filmu lui Am 1ntllnit şi
ţigani fericiţi certifică prin
acea particulă şi tristeţea care
se ascunde în spatele unei
existenţe aparent exuberante,
în care viaţa şi moartea sîot
luate uşor, ca în glumă. ln
privirile personajelor stăruie
permanent o nedefinită nos-
talgie, o mirare existe11ţială,
o aspiraţie şi un elan neîmpli-
nit. De altminteri, unul din
marile merite ale lui Petrovic
este de a fi înţeles foarte
exact psihologia acestei lumi
şi de a ne o fi transmis simplu
şi concentrat. Nici o clipă
regizorul nu s-a lăsat antrenat
de pitorescul facil. În faţa
unor personaje violente, pri-
mare, cu dez l ănţuiri impe-
tuoase, urmate de stări medi-
tative, în viaţa cărora cîntecul
şi muzica acu pă uo loc esen-
ţial, în viaţa cărora nimic nu
se petrece într-o tonalitate
medie, ci întotdeauna la dia-
pazonul maxim, el s-a corn por·
tat ca un analist care cerce-
tează şi pătrunde în adîncime.
Eroii filmului trăiesc din
comerţul cu pene de gîscă şi
în casele lor, seara, familia
(în care coabitează uneori
mai multe neveste) se adună
în faţa televizorului, sîmbol
al bunăstării. Dar, televizorul
pe ecranul căruia, în faţa unor
spectatori apatici şi tăcuţi,
se succed orchestre de beat-
nici şi spectacole op-art, su-
gerează că distanţa dintre acest
sat şi capitala (în marginea
căreia există de altfel similare
micro-aşezări) nu se măsoară
în kilometri, ci în secole.
Contrastul dintre realitatea
de pe ecran şi cea din locuinţa
ţiganilor este izbitor, nu din
punct de vedere material, ci
psihologic şi prin el regizorul
sancţionează obiectiv şi Iucid
„neputinţa civilizaţiei" în faţa
acestei colectivităţi pe care
nu a izbutit încă să şi-ointe-
greze. Episodul cu tînăra fată
care încearcă să evadeze spre
oraş nereuşind decît să treacă
printr-un şir de succesive
degradări,
este semnificativ
mai ales prin reacţiile nepăsă ­
toare, brutale pînă la inuma-
nitate, ale celor cu care ea
vine în contact. Cercul este
vicios de ambele părţi şi
fii mul nu face decît să con-
state, fără a se vrea moralist
sau dătător de soluţii.
Regizorul şi-a alcătuit dis-
tribuţia (cu excepţia cîtorva
roluri centrale) la faţa locului,
izbutind să obţină de la actorii
săi neprofesionişti un joc de
o spontaneitate uluitoare. Din
îmbinarea unor scene ce dau
impresia de cine-verite cu
altele filmate într-adevăr cu
aparatul ascuns, pelicula a
căpătat o tentă de autentici -
tate, de document social, care
conferă faptelor descrise im-
plicaţii ce depăşesc anecdotica
propriu-zisă. Cal itatea ma-
joră a filmului este însă
poezia, care te învăluie,
pătrunsJe, ţi
se strecoară
în suflet, persistînd şi după
ce te des parţi de aceşti oa-
meni care în secolul XX tră­
iesc o altă dimensiune
timpului decît noi. Fără a-i
idealiza nici o clipă, Petrovic
găseşte un t on de incantaţie
care transfigurează gestul ba-
nal, dindu-i dimensiuni filo-
zofice. De o asemenea factur~
li
este scena în care eroul cen t ral
(interpre tat cu căldură şi
dăruire totală de Behim Feh-
miu, această mare revelaţie
actoricească) îşi permite luxul
superb · al gestului gratuit
- care sfidează şi logica şi
simţul nostru pragmatic·- de
a risipi din camion fulgii pe
care se zbăt~se să-i cumpere,
numai pentru plăcerea de a-i
vedea cum zboară, într-o dulce
ninsoare peste şoseaua pustie.
Ocolind efectul facil, epurînd
cadru l plastic pînă la o stili -
zare rafinată a imaginii, regizo-
rul iugoslav ştie să folosească
cu loarea în mod funcţional şi
nu pur ilustrativ. Astfel roşul
este utilizat cu economie, dar
în momentele cheie el izb uc-
neşte cu violenţ ă pe ecran ,
ca în secvenţa d in cîrciumă,
cînd Fehmiu, beat, zdrobeşte
două pahar" cu palmele şi
apoi cu mîinile ridicate în
sus, şi roind de sînge. se
învîrte într-un dans lent, plin
de disperare nep u tincioasă şi
inexplicabilă. O cameră agilă,
dind mereu impresia că pîn-
deşte, că ne ia prin surprin-
dere, întrebuinţînd alternanţa
şarf-flou pentru a crea noi
valori cromatice, contribuie
la rea lizarea atmosferei puţin
stranii a filmului. Poetic şi
violent, nostalgic şi ironic,
amestecînd într-un dozaj sub-
til tristeţea cu umoru l, Ţi g an ii
fericiţi a meritat din plin
Premiul Special al Juriului de
la Cannes 1967.
P.S. Spectatorii noştri vor
avea p l ăcuta surpriză de a
regăsi în tema muzicală a
filmului, cîntecul „Ionel, lone-
lule" de compozitorul G. Zbir-
cea.
Manuel a GHEORGHIU
Doctor
Aumădoare
O p roducţ i e a studiourilor
, „ Mosfilm "
REGIA : Rolan Bî kov
INTERPRETEAZĂ : Oleg
Efremov, Rolan Bîkov ,
Lid ia Kn iazev a, Evgh e ni
Vas iliev, Frunz ik Mkrt-
cia n, Al eksei Smirnov .
De şi inspirat de un bas m
pentru copii, fil mul lui Rolan
Bîkov mărtu r i s eşte dorinţa
de a fi o poveste moraliza-
toare pe ntru ad u l ţ i. Regizorul
istori seş te - nu fără haz
şi inventivi tate - lup ta dint re
paşn icu l doctor A u mă doare
şi fiorosu l pi rat Barmal e 1.
Numai că, în ordine et.co-
estetică, rol uril e celo r d ouă
personaje sîn t î nt rucît va in-
versate. Aum ădoare, în t r u-
chipare a binel ui ş i frumosu -
lui, este mo not on şi inco lor,
deşi fatalmente învi n gător, în
timp ce Ba rmale 1, rău l, urît u l,
este simpatic şi cuce ri to r .
Insolit ca e x presie cine mato-
grafică, fil mul este un o ri ginal
experiment stilist ic, nu î-nt r u
te totul ferit de preţi o z i t a t e şi
eclectism. Povest irea în ce pe
pe platoul de filmare, apoi
intrăm în atmosfera basmului
propriu-zis, pentru ca, din
a cînd în cînd, să revenim pe
p latou, unde împreună cu
coru l muzical care corn ple-
tează faptele, regizorul im-
pu l sionează acţiunea împot-
mo l ită în situaţii critice. Per-
sr.najele se autoparodiază cu
umor, convenţia făcută v1z1-
bilă este ironizată şi paro-
diată la rîndul ei, eroii se
demască singuri în faţa spec-
tatorului şi ,,. în situaţiile fără
ieşi re, dezertează de pe ecran
pentru a se refugia în stu d iou l
un de se toarnă propriu l lor
fi lm. Fantezie co l oris t ică de
bună calitate, imaginaţie de-
bordantă, vervă - calităţi
transformate uneori prin su-
pralicitare în defecte (din
fericire rareori). O pe l iculă
agreabilă , asemeni unui reuşit
spectacol de varietăţi, presă­
rat cu momente muzical-core-
grafice de calitate.
P e tre RADO
, ----------,
Cele trei nopţi
ale unei iubiri
O pro d u eţie a studi o ur ilor
ungare
REGIA : Gyorgy Revesz
INTERPRETEAZĂ : Bene-
dek Toth , Vera Ve ncze l,
Darvas Ivan, Latinovi tz
Zolta n, Sinkovits lmre ,
Phil ippe For quet.
Filmul lui Revesz Gyorgy,
este , ca să zicem aşa, victima
pro priului său subiect. Con-
damnat pentru dezertare, un
tîn ăr intelectual căi ătoreşte
împreună cu alţi deţinuţi către
o destinaţie necunoscută spec-
tatorului, dar în mod evident
sinistră, un lagăr fără doar
şi poate, într-un tren mize-
rabil, în anii celui de-al doilea
războ i mondial. Eroul e un
poet, cu nedeclarate, dar evi-
dente idei de stînga. Zborul
, __________,
memoriei îl readuce într-un
trecut paradisiac (secvenţe în
culori, spre deosebire de rest):
idila cu o balerină frumoasă
şi enigmatică. La capăt ul a
numai cîteva zi le şi nopţi de
intensă dăruire şi comunicare,
tînărul chemat la încorporare
dezertează (gest simbolic -
desofidarizarea de o cauză
care nu e a lui). Urmează o
scurtă fugă de lume (reşedinţa
aristocratică, prieteni artişti ) ,
' - - - - - - - - - - --'
şi din nov intervenţia brutală
a istoriei: fata e căutată de
po l iţie. Cum .era de aşteptat,
ea era membră a unei organi-
zaţii ilegale şi răspîndise mani-
feste antifasciste. Poetul moa-
Autocritică
re, după cit se pare atunci
cînd trenul cu deţ in uţi e
bombardat, iar în final bale-
rinei i se comunică moartea
lui de către un trio grotesc,
nişte so l daţi cărora războiul
le-a provocat tu l burări min-
tale . În ultima clipă a filmu lu i,
eroina z.îmbeşte zi lei noi care
va ven1.
Oricît de stimabile şi de
reale ar fi datele acestui
subiect, el este, prin recu-
renţă şi previzibil itate, tot
mai greu de transfigurat.
Aceeaşi adolescenţă tulbure,
cu teribilităţi în cafenele (se
proiec tează astfel într-o a lt ă
epocă elemente ale filmului
occidental contemporan, une-
ori pure detalii ale lui, ne-
funcţionale în contextul nou),
aceeaşi iubire în timpul bom-
bardamentelor, aceleaşi naivi-
tăţi graţioase cu care o gene-
ratie strivită încearcă să res-
pingă istoria oribilă (ceremo-
nialul din conac, luminările,
paşii de dans improvizaţi,
numele lui Picasso închis în-
tr-o ramă pe perete, francezul
cu ghitară etc.). Anumite
neglijenţe sînt supărătoare:
neconcordanţa ve s timentară cu
epoca, sosirea trenului cu
recruţi într-o gară atît de
frapant modernă incit specta-
torul se întreabă dacă nu
cumva s-a terminat războiul.
Culorile sînt groase şi sărace,
nedizolvate suficient parcă.
Mai presus de orice, su pără
incapacitatea de a găsi o
perspectivă inedită, o nouă
soluţie, fie ea şi f~lsă în planul
strict al istoriei. ln acest film
lemnos, o singură floare care
tremură: protagonista Venc·
zel Vera.
Pet r u POPESCU
Încercuirea
O p r odu eţie a studiour ilor
iugoslave
REGIA : Hajrudin Kr vavac
INTERPRETEAZĂ : Rade
Markov ic, Bata Zi va ji-
noviC , Liubis a Samard -
zi C, Jo va n j an ic ij e vi C,
Huse in Cokic.
Ca să placă şi să şi captiveze,
un asemenea film ar fi tre-
buit să respecte măcar două
condiţii ale genului dacă
admitem că există şi nişte
canoane ale fi lmului de parti-
zani. Ar fi trebuit fie ca
fabu l aţia să apară mai inedită,
mai neaşteptat ă (or nu este,
din contra) fie ca avent ura,
oricît de spectaculoasă. să nu
depăşească nic i un moment
g raniţe l e verosimi lului. Dar,
ca şi în „Tunelul", unde Florin
Piersic reuşea să împingă
un vagon de cale ferată ( !),
şi în ,.Încercuirea" există un
fel de supraom, un geniu
genist care aruncă în aer
orice obiectiv, tocmai atunci
cînd e mai multă nevoie de
aşa ceva (interpretat însă
ireproşabil de Rude Markovic).
Mai lipsea intervenţia lui Jean
Marais, care să întreacă în
fugă un cal, ca în „Căpitanul
Fracasse". Mult mai onestă
este imaginea acestui film,
capabilă pe alocuri şi de stră­
luciri, ca în secvenţa „duelu-
lui" dintre puşcaşul mitralior
şi avionul de vînătoare. În
rest, locuri comune de aven·
turi neo_bişnuite.„
Adr ian TIROIU
r
Jocuri
neschimbate
O p rodueţie a stud iouril or
Cehoslovace
REGIA : Jindrich Polak
INTERPRETEAZĂ : S,:t ato-
plu k Matyâs , Jiri Ada-
mira , Zdenek Kryzânek ,
Ka r la Chadlmova, Vla-
dimir Mensik , Josef Blâ-
ha.
'------------'
Este o veche tradi \ie în
romanele poliţiste de a face
pe victimă complice cu crimi-
nalul, pe p ăgubaş co-autor cu
banditul. Numai la sfîrşit,
spectatorul sau cititorul află
adevăru l . Fi lmu l ceh al lui
jindrich Po lak calcă însă regu la
jocului. Nu la sfîrşit, ci încă
de la început ştim cine e
vinovatul. Altă inovaţie. De
obicei, în poliţistele de modă­
veche, bietul detectiv e obligat
să adune probe. Aici nu.
Vinovatul, de la pri ma con-
vers aţie cu poliţistul, mărtu­
riseşte tot. De ce? Miste r.
Ş1 misterul e .frate bun cu
filmul poliţist. ln filmul poli-
ţist clasic, vinovaţii sînt pedep-
siţi la sfîrşit. Aici ei sînt
pedepsiţi la început. Unul
dintre făptaşi scapă şi se
reîntoarce după 4 ani la
împărţeala prăzii. Ce a făcut
în aceşti patru ani posesorul
geamantanului cu bijuterii fu-
rate? Nimic. A lăsat valiza
să se mureze într-un l·o c as-
cuns în pădure. Foarte moral.
Se cheamă că n-a profitat
de bijuterii. Numai la urmă
se hotărăşte să le extragă
din pădure şi să le aducă
acasă. În lupta cu detectivu l
care 1-a urmărit, fuge de
colo pînă colo într-o gară şi,
fără nici o intenţie, se lasă
călcat de un tren care t rece.
După ce şirul de vagoane a
trecut, vedem şinele, dar pe
cel călcat ba. A fost probabil
pulverizat. Dar valiza nu.
Ea a rezistat. lat-o, intactă,
aşezată drept în mij locul căii
ferate. Detectivu l n-are altceva
de făcut decît s-o ridice. Să
se plece şi să plece.
o. '· s.

Dosarul XII
O producţie a studiourilor
din R.S. Cehoslovacă
REGIA : Stepan Skalsky
INTERPRETEAZĂ : · Rade
Markovic, Josef Vetro-
vec, Zora Bozinovi, Sta-
nislav Vandas , VI asta
Kabelikova, Karel Karas .
\..----------..)
Înlănţuirea mecanică a fap-
te lor, chiar atunci cînd răs­
punde unei logici stră l ucite,
mascată abil de un noian de
co ntradicţii aparente, nu i-a
satisfăcut pe creatorii filmu lui
„ Dosaru l X II ". Evadînd din
ca noane le clasice ale genu lui,
cam î nguste ce-i dre pt în
ra port cu psihologia s pecta-
toru lui contem poran, cunos-
cător al biografiilor lui Kama
ş i Sorge, ei au încercat o
formu l ă mai nouă. Reconsti-
tui rea ce lor dteva crime,
ducî nd la descoperirea unei
vaste reţe l e de spionaj , este
făcută î n afara traiectoriei
certe a unui subiect riguros
determ inat . Fi lmu l, realizat
î nt r-o manieră document aris-
t ic ă , î n care rec u noaştem
p rocedee propri i cine-verite-
u lui, pa re să redea eferves-
c en ţa din creieru l unui an-
c het ato r confuz, strivit de
indici contradicto ri i, î nce rcînd
din răsputeri să î nchege o
su p raconst rucţie pe nt r u a-şi
masca ast fel li psa de inte li-
ge n ţă şi pers picaci t ate . E ca
ş i cu m am r ăsfoi un carnet de
note î n care anchet ator ul a
consem nat fapte le î n fugă,
d in unghiu l său st rict sub iec-
t iv, pe măsura in t rării aces-
to ra în aria sa vizua l ă , fără
o viziune de ansamb lu a
cazului în speţă. Cu alte
cuvi nte, o ciornă: ciorna unei
o pere care n-a ajuns să fie
ela b orată.
Mircea MOHOR
r----------,
Capcana
O produeţie a studiourilor
engleze
REGIA: Sidney Haye rs
INTERPRETEAZĂ : Rita
Tushingham, Oliver Reed ,
Rex Sevenoaks, Barbara
Chilcott, Lind a Goranson ,
Blain Fairman .
Cel pu ţin două sînt atribu-
tele care vor atrage spectatorii
la acest f il m : peisajul de o
particulară frumuseţe al Cana-
dei şi jocu l unei actriţe care a
biruit prin sensibilitat e şi
talent - Rita Tushingham .
Spun cel puţin, pentru că nu
se poate nega atracţia pe care
o va exerc ita asupra spectato-
r lor subiectu l pro priu-zis, de-
Inc lipsit de e lemente melo-
dra matice (solitarul şi destul
de sălbatecul vîn ător Jean
la Be te cumpără dintr-o mică
Cvlonie o tîn ără fată mută
i:e~tru a-i deveni parteneră
6e v i aţă), momente le „tari"
ran derea eroului În capcană,
~·a cu haita de lu pi, tăierea
- ce către fată- a piciorulu i
infectat) ş i happy-end-ul de
rigoare (du p ă ce fuge î na poi
în co lon ie şi este pe cale să
rea lizeze o căsătorie , fata se
reî ntoa rce pentru a trăi viaţa
în co liba din pădure, a l ătur i
de la Bete). Ol iver Reed s-a
dovedit un bun partener al
Ritei Tushingham. Principa-
lul merit actoricesc îi revine
însă acesteia. Rita Tush ingham
nu are nimic dintr-o vedetă.
Natura n-a fost prea darn i că
atunc i cînd i-a făurit chi pul.
În sch imb, ea are infinite
posibi l ităţi actoriceşti. Ima-
ginea ei din „Gu stul mi e rii"
persi stă în memor ia. tuturor
celor ce au văzut - o. ln „Cap-
cana", Ritei i se o feră un rol
pe care l-ar invid ia star urile
obişnuite al& genu lui la~rimo­
gen: este va să zic ă şi mută
ş1 pusă în situaţia de a tră i
cu un om care nu a depăş i t
mentalitatea primit i vă . Actriţa
refuză însă ceea ce este facil
şi „ văzut". Fiecare ex presie
a feţei sa le defineşte persona-
ju l cu maximum de sobrietate.
Rita Tushi ngham trăieşte a l ă­
turi de Ol iver Reed - la
Bete, cele mai contradictorii
sentimente, de la ură şi
repu lsie pînă la dragoste şi
credinţă.
r·--------~\
Vera-Cruz
O producţie Harold Hecht-
Bu rt Lancaster
REGIA : Robert Aldrich
INTERPRETEAZĂ : Gary
Cooper , Burt Lancaster,
Denise Darcel, Ce sar
Romero, Sarita Montiel,
George Macready.
1.... --------~J
Pentru fi lm, mai mu lt decît
pentru ce lela lte arte, timpul
este necr_uţător. Doar foarte
puţine lucrări cinematografice
nu stîrnesc peste vreme zîm -
bete compătimitoare, doar
foarte puţine nu par desuete.
În felul său şi „ Vera-Cruz"
este un film bătrîn. Cei 14
ani care ne despart de data
rea l izării sale se simt în modul
de a nara faptele , în compozi-
tia cadrelor, în montai . Totu ş i
,',bătrîneţea" sa nu est e l i psi t ă
de mo mente agreabile . Poate
pe ntru că film ul mai p ăstreaz ă
ce va d n far mec ul west e rnul ui
de altă dată , poate pent ru c ă
refuză brutalitatea gratuită ş i
ne aduce am inte de nobleţea
sentimentelor. Există şi o
certitudine a unui anume grad
de rezistenţă în timp a filmu-
lui . Această certitudine o dau
două nume : Gary Cooper şi
Burt Lancaster. Cooper, cava-
leru l de odinioară, a rămas
închis în alte cutii cu pelicu l ă.
Cooper-ul din acest film are
o frumuseţe pe care un bărbat
o păstrează după o anumită
vîrstă, frumuseţea trăsăturilor
bine marcate, a surîsului des-
chis, a gestului e legant , a
priviri lor tandre, Cooper din
„ Vera-Cruz" cucereşte ecranul
printr-o frumuseţe inteligentă.
Îi dă replica un Burt Lancaster
care nu realizase încă remar-
cabi lele compoziţii din „ Pro-
cesu l de la NLlrnberg" şi
„Ghepardu l", un Burt Lan-
caster căruia rolu l îi cerea să
fie violent şi necioplit. Şi d acă
în dramaturgia filmului acest
aventurier-bădăran este pus
să dea replica aventurierului-
gentleman, în jocul actoricesc
Lancaster se străduieşte să
menţină echilibru l, să rămînă
pe picior de egalitate cu
Gary Cooper. Şi sî nt mome nte
în care acest lucru îi reuşeşte.
Dar b ătălia o cîştigă pînă la
urmă, în povestire şi în inter-
pretare, Cooper .
Al. RACOVICEANU
r '
Escroc fără voie
O producţ i e a studiourilor
franceze
REGIA : Yves Robert
INTERPRETEAZĂ : Ro-
bert Hirsch , Sylva Kos-
cin a, Jean -Pie r re Mariei-
le, Alberto Closas, Jean
Yanne , Sylv ie Breal.
1,.._ _ _ _ _ _ _ _ _ ..J
Yves Robert a distribuit în
rolul princi pal al filmului său
un actor cu mari valenţe inter-
pretati ve şi astfel şi-a asigurat
cel puţin parţ i al succesul. Ro-
bert Hirsch, pentru că despre
el este vorba, şi-a pus în
va loare resursele bogate de
comedian pentru a în făţişa
peri p eţii l e nu lipsite de haz
ale unu i pictor am bulant de o
iremed iab il ă naivitat e, de o
cuceritoare can doare ş i de o
sur p r i nzătoa re credulitate.
Victimă nevinovată a unui
fa lsificator de bancnote, per-
sonajul ad uce în su ita de în-
tîmp l ări bur l eşti o vagă undă
de tragism. Cîteva momente
sînt excelente: trei încercări
de evadare din închisoare, pe-
ri p eţii le unui drum în cosciug,
o nuntă s pan io l ă , întî lni ri
neaşte ptate. într-u n hotel cu
camere comunicante şi chiar
o anchetă printre pa pagali .
Jean Pierre Mariel le, dist r ibuit
într-un rol episodic, con t u-
rează cu precizie un inevitabil
pisălog, iar Sylva Koscina
este tot atît de frumoasă şi
calină cum o ştim. Păcat că
atît emoţ i a cit şi verva com ică
sînt prea adesea fragmen t ate
de hiatusuri.
Silvia C INCA
r tunci toate bunele intenţii
Apa curativă
O producţie a studiourilor
ungare
REGIA : Băn Frigyes
INTERPRETEAZĂ : Ko ~
mendy Jănos, Nagy At-
t ila, Szemes Mari, Băn ­
hidy Laszlo, Tompa Săn ­
dor, Deak S ă ndor .
\...----------../
Formula e arhicunoscută.
Ajunge un capăt al firului şi
oricine poate derula întreg
ghemu l acţiunii , chiar ~ dacă
n-a văzut filmul. De astă
dată formula este cea co nsa-
crată de „Revizorul" lui Gogol.
Aşa incit din „Apa curativă"
nu reţinem nici originalitatea
subiectului („în definitiv nu
există nimic nou sub soare")
şi nici vreo revelaţie în des-
crierea raporturilo r d intre
personaje (notabilităţi l e locale
sînt tot atît de credu le şi de
zeloase în relat iile cu bănuitul
re prezentant 'al „centrului"
ca şi faimoşii Dobcinski, Bob- B e I a
cinski et comp.). Satira vizează O producţie a <-tudioNrilor
atitudinea de gură-cască, lipsa
„Maxim Gorki"
de orizont ş i servi lismu l obtuz REGIA şi SCENARIUL :
care , întregite de spirit ul Stanislav Rostoţ ki, dup ă
mărunt- neg u storesc, favor izea- „ Un erou al timpului
ză combinatiile cele mai incre- nostru de M. Le rmon-
dibi le ale · unui escroc cu tov
tupeu şi iniţiativă. INTERPRETEAZĂ : Vladi -
Singura şansă a filmului lui mir lvaşov , Silvia Bero-
Ban Frigyes de a depăşi medio- va, Alexei Cernov, S.Ma-
critat ea ar fi fost in ventivita- milov , R. Boroşvili,
tea în va lorificarea resurse lor B. Mulaev, A. Orlov.
vizuale ale umoru lui (ca în
secvenţa dnd eroul e gata \...~-----~~---'
să dea tot fe lul de declarat11
D acă am pune pe dau ă
ziare lor, dar se fereşte grij~­ co loane ce cupri nde episodu l
liu să nu fie fotografiat, dată „ Bela" din romanu l „Un erou
fiind notorietatea anteceden- al tim pului nost ru" şi ce
te lo r sale pena le , sau ca în cu pr in de ecrani zarea sa, sta-
asocierea pijama lei sale în tistic nu lipseşte nimic: întîm-
dungi cu uniforma de puşcă­
pl ă r ile narate de Lermontov
r i aş). Dar regia a preferat
le regăsim ş i aici. Fi deli t atea
- ca princi pal motor al comi- cineaşti l or merge de la pasaju l
cului în fi lm - s pecularea
literar pî nă la re pli că şi
situaţii l or şi quiproquo-uri lor cuvînt. Totu l est e ilust rat . N i
stereotipe, a contrastu lui faci l se dă posibi litat ea să vedem
dintre s iguranţa de sine a ce am fi putut citi, numai că
descurcăreţu lu i Felix şi bună­ povestirea lui Maxim Maxi-
voinţa cam săracă cu duhu l a
mici - relatî nd _tragica
secundului său, bizuindu-se
iubire dintre instabi lul Pecio-
aproape exclusiv pe efectul rin şi frumoasa Bela - nu
poantelor verbale. Filmul reia
cantine totdeauna suficient e
vechi refrene, fără a recurge elemente vi zuale în oralitatea
la noi intonaţii.
sa concisă. Mutate din cuvî nt
în imagine, decor urile, costu-
Mihail LUPU me le ş i peisa je le caucazie ne
au o realit at e mai d ensă , mai
se ns i bi l ă decît perso najele -
r si luete de dramă sentimentală
ex puse la suprafaţă. E xistă
Lordul din un roman t ism decorativ ( pri-
ve l işti montane sub t ransfor-
Alexanderplatz marea anotimpuri lor, caval-
cade , vînăt ori, da nsuri şi obi -
O producţie a studiourilor
ceiuri pitoreşti), dar transcris
DEFA- Berlin
linear şi rece de regizoru l
REGIA : GLlnter Reisch care, evitînd să intervină, se
INTERPRETEAZĂ : Erwin păstrează la d i stanţă .
Geschonneck, Angelica Ion CAZABAN
Domrose, Monika Ga-
briel, Armin MUller-
Stahl , Mari anne Wun- POST SCRIPTUM
scher. Totdeauna şi pretut indeni
opere le de valoare certă au
\...----------../ fost rare. Marele număr de
premiere cinematografice des-
E x ist ă tot fel ul de mijloace chid fatalmente d rum larg
de a ca pta s pectatorul. Sus- fil melor de serie şi, or icum,
pensu l de bun ă ca litate, de nimeni nu pune la îndoială
p i ld ă, est e un procedeu veri -
ficat ca in fa ilib il. Dar da că
leg itimitatea producţiilor de
gen şi a filmelor de divertis-
misteru l rămîn e pî n ă la sfî rş1 t men t . F ă r ă a mai vorbi de
nedezlegat , deveni nd confu zie , farm ecul lor virtual, valorificat
dacă sing ura atit udine posib il ă atunci cînd abilitatea şi bunul
gu st concură la realizarea lor,
d u p ă ap ri nderea lu minii î n sala
acestea sînt în măsură să sus-
de proi ecţi e este totala ş i /
dezarmanta nedumeri re, a- ţină dezideratu l cu totul de
înţe l es al organizatorilor reţe- ­
lei de a avea, dacă se poate
dacă au fost ( ?) ale pedagogi-
totdeauna, să l ile pline. Este
lor-cineaşti, se pierd, iar l ecţia sigur , în schi mb, că interesu l
este din plin ratată. Subiectul : comercial el î nsuşi va fi de-
un domn misterios, în haine servit atunci cînd , a l ături de
negre şi melon, îşi plimbă unul sau două fi lme de valoare,
fără nici o noimă de cele mai mu lte ori scoase
pre s tanţa
de la Arhivă, se vor ag lomera
într-un Mercedes elegant, pu-
numai fi lme care nu benefi-
nînd la cale mici aface r i ciază nici măcar de at ractivi -
d ubioase , se reîntî l neşte la tatea lor de gen . O r, fi lmele
un moment dat cu fiica sa terne, filmele care nu se
care, evi dent, nevinovată şi justifică n.ici ca art ă , nici ca
total naivă nu trebuie să afle divertisment, riscă să cople-
că tatăl pe care ea îl respectă şească ecranele, fără ca vreo
atît de mult a fost înainte , categorie sau alta de s pecta-
tori să le simtă necesitatea.
sau poate ma i este şi acum, Ne putem atunci întreba de ce
un mic escroc. Personaj fără se impor t ă , în asemenea nu-
viaţă şi mai ales fără haz, măr, astfel de fi lme. Să
într-un fi lm la care dacă ai sperăm că revirimentu l pro:
totuşi curajul să stai pînă la dus prin recentele programări
sfîrşit , singurul sentiment ca- ale unor fi lme ca „ C enuşă şi
re-ţi r ămîne este acea bi ne- diamant", „Un bărbat şi o
femeie", „Dragostea unei blo n-
cunoscută admiraţie pentru de" - ca re au probat rece pti'
fantezia acelor miste r ioşi „se- vit atea unui pu blic larg pent ru
lecţioneri" ai programelor ci- un c inematograf de cal itate -
nematografelor bucureştene. va f i urmat de efortu r i mai
susţinute pentru a se extinde
Radu GA9REA cîştigul de calitate obţinut.
III

CE FAC ACTORII
• Jean- Paul Belmondo îş i
face reintrarea pe plat ou rile
r de fil mare, după o l u n gă ab-
senţă. „Această absenţă vo-
1u ntară mi-a permis să fac
un b i l a n ţ al carierei mele -
s pune Belmondo. De acum
încolo nu voi juca decît două
fi lme pe an. Nici unul mai
mu lt".
Noul fii m este regizat de
Robert Enrico şi se numeşte
„Ho". C ine e Ho ne-o spune
tot Belmondo. „Ho nu e un
gangster tradiţional, irezisti·
bi l. E un om batjocorit, tra-
tat ca un „minus" şi care izbu-
teşte încetul cu încetul să-şi
~
facă un loc - efemer - sub
soare.
·e Stefania Sand relli a de-
'I venit o spioană celebră în-
tr-un remake după „ Domni-
şoara Doctor" . Primul film
- Eu sînt un vînător de autografe
semnat Pabst a avut-o ca inter-
pretă pe Dita Parlo.
( Vie Noo••)
e Marina Vlady va pleca
în U.R.S.S. pentru un film-
biografie despre Cehov. Ma-
rina va lua trăsături le cîntă­
reţei Lika Mezinova. care l-a
inspirat pe marele scriitor.
Regia va fi semnată de Serghei
lutkevici.
e Marcell o Mast roiann i es-
te la New York unde reali-
zează portretul unui gangster
în „Cosa nostra" (regia Moni-
celli). Rolul imediat următor:
Cristofor Columb. Rolul care-l
aşteaptă după Columb: acel
al lui Puccini, într-un film
muzical al lui Visconti. Dacă
toţi „comozii" ar munci aşa
intens ...
e Maxi mllian Schell va fi
interpretul principal din e-
cranizarea romanului lui Kafka,
„Castelul". Regizorul Rudolf
Noelte îşi turnează filmul în
Ungaria şi Cehoslovacia.
e Nancy Sinatra pozează
pentru revistele de cinema,
înregistrează discuri care sînt
best-sellers şi pregăteşte noi
filme. După ..Îngerii sălbatici"
O intr i gă compllcată
de Corman, a jucat într-un
western italian, iar acum în-
tr-o comedie muzicală împre-
u n ă cu Elvis Presley.
e Johnny Halliday Joacă
a l ături de Eddie Constantine
în „ Co nsorţii". Un film „tare".
de vreme ce partenerul lui
şi actorul protagonist este
durul american aclimatizat pe
malurile Senei.
e Tot Eddie Constan-
ti ne turnează la Napoli îm-
preună cu Sammy Davis Jr .
După acest film al căru i titlu
este încă misterios , el va fi
eroul din „ Pintenul de argint'',
ecranizare a romanului lui
Paul Vialar. Ca întotdeauna,
Eddie Constantine va avea o
parteneră frumoasă şi tînără:
de data aceasta pe Johanna
Shimkus, canadiana care e
una din marile speranţe ale
cinematografului francez.
e Sand ra Milo , una din
'
vedetele lansate de Fellini
(văzută 'recent pe ecranele
---:::-- noastre alături de Fernandel
în „ Re laxează-te dragă"), de-
butează într-un western, un
nou gen cinematografic atît
pentru ea cît şi pent ru re-
gizorul Luciano Ge ll i. Wes-
Tovarăşe regizor, f 1guranţi i dau cu pietre ternul, produs în Italia, se
numeşte „ Bang-bang Kid".
adevărate?
AdrHm lou eo~ ll . elo. o 'VID·a
CE FAC REGIZORII
• Alain Resnais a încep ut
„Te iubesc, t e iu besc", Este
~·~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~-)
IV
istoria unui o m care, dup ă o
sinu cidere rat ată, se s tr ăd u­
ieşt e să-şi reconstit uie pro-
pr iul trecut pent r u a desco-
peri motive le act ului său
disperat. Erou l e Claude Rich,
exce lentu l Claude Rich care
a jucat la noi în ţară în „Steaua
fără nume".
e H.G. Clou zot s-a însă­
nătoşit şi după o pauză de
trei an i a revenit din nou pe
platourile de f ilmare. Înce-
putul filmu lui său „ Prizoniera"
nu a fost fără peripeţii! după
ce a văzut „B low-Up", C lou-
zot şi-a modificat scenariul
pentru că filml/f visat de el
avea prea multe lucruri co-
mune cu cel realizat de Anto-
nioni Astfel eroul lur nu
mai este fotograf, ci pict'or.
Filmul ne va purta în lumea
agenţiilor de publicitate, a
galeriilor de pictură, dar ş1 în
mijlocul naturn pe care Clou-
zot o îndrăgeşte atît de mult.
Interpreţi: Elizabeth Wiener,
Laurent Terzieff.
e Robe rt Bresso n pregă­
teşte „ Femeia dulce". după
Dostoievski. Realizatorul lui
„Mouchette", inspirat de ro-
manul lui Bernanos, speră
ca, folosind un nou scenariu
celebru, să obţină mai uşor
banii necesari de la producător.
„MANON '70"
Va fi realizat de Jean Aurel
„ Fii mul meu prezintă mari
diferenţe faţă de roman . Dacă
Abatele Prevost ar fi trăit azi,
desigur cartea sa ar fi avut
alt sfîrşit. Am făcut eu acest
lucru, cu toate că ştiu că-1
va scandaliza pe mulţi. O
altă mare diferenţă faţă de
roman este că am vrut o
Manon sinceră, care să co-
respundă unei tinere din zi-
lele noastre. Şi bineînţeles
există mici adaptări fireşti
schimbării de epocă. întîl-
nirea dintre Manon şi Des
Grieux a avut loc în di l igenţa
de Amiens. De data aceasta
ei se vor 1ntîlni în avionul
Tokio-Paris şi vor zbura dea-
supra întinderilor îngheţate
polare. Manon în mini-jupă
va fi Catheri ne Deneuve, iar
Des Grieux - Samr Frey".
CONDIŢII IDEALE
„Fiecare film pe care-l lu-
crezi este foarte important,
chiar unul de comandă, s pune
Michel Deville. Dar „Benja·
min" este pentru mrne tot
atît de importantca şi prima
mea experienţă crnematogra-
fică, pentru că niciodată n-am
avut atîtea mijloace puse la
dispoziţia mea şi nici o ase-
menea distribuţie ideală".
„ Ben jamin" este povestea unui
orfan (Pierre Clementi), adop-
tat de o mătuşă (Michele
Morgan). Catherine Deneuve.
Mrchel Piccoli, Francine Ber-
ge, Catherine Rouvel com-
pletează lista „modestă" a
actori lor pe care-i dirijeaza - - - - - - - - - --
Michel Deville.
UN ROL GREU
„Personajul pe care l-am ro lul unui tîmplar, ca şi
interpretat în „ My Fai r Lady" prima emisiune pe care a
e desigur cel mai important, interpretat-o la televiziune.
cea mai mare înce rcare pentru G raţie acelui spectacol tele-
potenţel e mel e artist ice per- vizat, Buiiuel 1-a angajat pe"-
so nale. Dar ro l ul me u din t r u „jurnalul unei call'erlste•,
„Aştepta re în întuneric", al filmul care l-a lansat.
unei tinere care o r beşte şi
încearc ă cu înc ă p ăţînare să se
reada pteze la v iaţ ă, este de-
sigur cel mai greu". Înai nte
de a începe să lucreze la fil m,
Audrey He pbu r n a petrecut
mai mu lte săptămîni la insti-
tute pentr u orbi în E l veţia
şi S.U.A.
VAGABONDA MOREAU
Jean Renoir şi-a anuntat
intenţia de a turna cu Jeanne
Moreau un film care se va in-
titula „La Clocharde", „Ideea
mi-a venit văzînd filmele jean-
nei Moreau : iată o actriţă
a cărei impasibilitate lasă să
transpară clar emoţiile, sen-
timentele. Ea va fi vagabonda
mea, cum Michel Simon a
fost Boudu Nu ştiu incă dacă
prin intermediul ei voi poves·
ti o poveste sau voi face un
film de impres11; dar totul va
fi în jurul sălbaticei ei inde-
pendenţe contracarate de un
senti mem foarte pur pentru
un bărbat care, el, nu e un
vagabond . Nu ştiu încă în ce
mod va rezolva ea problema".
SCOOP
Noul film pe care-l turnează
Jacques Deray est~ intitulat
„Scoop". „Scenariul a decla-
rat regizorul - este rnspirat
după romanul lui Coroner,
"Bărbatul cu casca de aur",
ş1 povesteşte furtul celebru-
lui tablou al lui Rembrandt.
Pînă acuma am angajat doi ac-
tori pe Giuliano Gemma
şi pe Delphine Seyrig. în-
cerc să-l întîlnesc pe Orson
Welles pentru a-i propune un
rol interesant",
- - - - - - - - - --
JACQUE S PERRIN
Junele prnn cel mar solicitat
al cinematografu lui francez es-
te Jacques Perrin. „Actor
prin ereditate" - tatăl lui
e regizor la Comedia Fran-
ceză şi mama lui e actriţă -
Jacques Perrin a început priri
a face teatru. A iucat în „Ce-
zar şi Cleopatra", „Anul ba-
calaureatului", „Arleziana'', pî-
nă cînd i s-au orerit roluri în
cinema de către italieni. Ca-
riera lui s-a desfăşurat în
special în ftalfa ; la festivalu l
de la Venetia de anul trecut
a obţinut Marele premiu de
interpretare cu două roluri
în două filme italiene - „La
busca" şi „Un uomo a meta",
Cu această ocazie producă·
terii francezi îl descoperă şi
încep să-l solrcite tot mai mult
pe tînărul care fusese negli-
jat în ţara sa. în ciuda unor
interpretăn remarcabile în
„A 317-a secţie" ş1 „Compar-
timentul ucigaşilor". În ul-
timul timp a turnat în Franţa
„Linia de demarcaţie", „Dom-
nişoarele din Rochefort'', „O-
rizont", „Marele prostănac" şi
„ La petite vertu".
DIN NOU TÎMPLAR
„Luna cea mai fnimoasă
îi aminteşte lui Georges Geret
de începuturile sale cine-
matografice. într-adevăr, î~
ult imul său film. actorul are
 Colaboratorul Se vo r beşte şi se
scrie mult des pre ra po r-
nostru, turi le reciproce între
academician îilm şi televiziune. De-
seori pe un t on mi-
profesor Jerzy nor, cu eternul refren:
Toeplitz, „Ce va deveni filmul în
faţa unei concurenţe
directorul atît de puternice şi
lnstHutulul de periculoase l" Cu toate
că în America, în u lti-
Ar tă ma vreme poţi auzi şi
cealaltă versiune a a-
al
cestei lntrebări: „Cum să
Academiei salvăm televiziunea în
R. P.Polone, faţa invaziei de filme?"
o consacrat SĂ
anul 196 7 E VI TĂ M
DISC UŢI ILE STERILE
studierii
raporturilor Trebuie să începem
de la stabilirea trăsă­
dintre turilor comune ale fe-
televiziune nomenelor care fac obi-
ectul studiului nostru .
şi În lumina acestor tră­
sături comune vor apă­
film
rea mai clar toate deose-
în lume. birile şi valorile speci-
Rezultatul fice . Nu voi descoperi
America dacă voi aminti
celor 12 luni că şi în primul (filmu l)
şi în al doilea (televizi-
de cercetări unea) caz avem de a face
petrecute la cu acelaşi fenomen -
cu imaginea fotografică,
Universitatea mobilă, sonoră, din ce
în ce mai frecvent colo-
din California rată, care dă iluzia
va fi o carte vieţii. O asemenea i-
magine, mobi l ă, sonoră
dar colorată, apare în faţa
şi spectatoru lui pe marele
ecran al cinematografu-
o suită lui şi pe micu l ecran
de articole de te leviziune, acasă.
Si este absolut indi-
scrise special ferent ce proces teh-
pentru revista nologic, din culise , a
dus la naşterea imaginii.
"CINEMA". Identitatea - în u ltimă
În acest număr instanţă - între ima-
gi nea mobilă la t elevi-
publicăm
ziune şi în fi i me, este
primul articol pentru mi ne problema
de bază, de im portanţă
din hotărîtoare. Dacă vom
seria care fi de acord cu această
afirmaţie, vom evita
va încerca să multe discuţii inutile
răspundă şi sterile.
Diferenţa între ima-
întrebării ginea de televiziune şi
la ordinea ·cea cinematografică -
din punctul de vedere
zilei: al im presii lor fizio logice
"EXISTĂ UN ale spectatoru lui
RĂZBOI co nstă exc lus iv î n mări­
mea lo r . Imag inea cine-
FRATRICID matog rafi că est e mare,
INTRE MARELE dar ch iar la ce l mai mare
televizo r - este întot -
$1 MICUL deauna mica. Cu alt e
ECRAN1" cuvinte, la cine matograf
imaginea îl domir!ă pe
spectator care îi este
subordonat, iar acasă -
spectatoru l este stăpî­
nu l imaginii. El va fi
stăpînu l imagi nii şi în
cazu l cînd în locul
televizoru lui va pune
în funcţiune un aparat
de proiecţie de 16 sau
8 milimetri, care va
proiecta imaginea pe
un ecran de dimensiuni
reduse. Acest raport in-
vers al funcţiilor „spec-
tator - imagine", acasă
şi la cinema, atrage după
sine consecinţe de na-
tură psihologică. Dar
despre aceste lucruri,
vom vorbi mai tîrziu,
în articolele următoare.
Revenind la imaginea
mobilă, nu merită -
în afara scării mărimi·
lor ei - să mai încru-
cişăm spadele cu privire
la alte diferenţe, deoare-
ce acestea nu au prea
mare im portanţă şi în
general nu influenţează
cu nimic mecani smu l
propriu-zis de perce-
pere.
Despre culoare a fost
vorba ma i sus - este
doar o problemă de
timp şi toate aparatele
de televi ziune vor fi
adaptate la recepţia ima-
ginii co lorate. Calitatea
culo r ii, care astăzi mai
lasă mult de dorit, se va
îmbunătăţi cu siguran-
ţă. Am uitat de mult
cît de proaste ş i ţ ip ă­
toare erau fii mele colo-
rate de la sfîrşit ul ani-
lor douăzeci, amintind
pînă la identificare „ab-
ţibildurile" copi l ăriei.
Pe de altă parte, nu este
încă momentu l să ne
preocupăm de imagini
cu trei dimensiuni. I-
maginea stereoscopică
se găseşte încă în sta-
diu l de cercetări de la-
borator. La cinema apa-
re rar şi este aproape
întotdeauna dezavuată
de pub lic. Efectele spa-
ţiale pe micul şi marele
ecran aparţin deocam-
dată viitorului.
Astfel, dacă imagi-
nea mobi l ă este prin
caracterul sj.u, prin do-
ri n ţa de a crea iluzia
vieţ i i , i de ntică, indi fe-
rent dacă apare pe un
ec ran mare sau mic,
concluzi a l og ic ă ar fi c ă
acest e imagini se pot
s ubstit ui. Cele care i-
niţial au fost destinate
pentru cinema - pot
a pare la televiziune (fe-
nomen general) şi vice-
versa. Acesta ar fi re-
zultatu l practicii ac-
tuale, con fi rmînd pe
de-a întregul justeţea
premizelor teoretice.
DA ! FILMU L
IN FORMATIV
ESTE AMENIN ŢA T
Teza asupra identi-
tăţii în ce priveşte
caracterul imaginii mo-
bile la cinematograf şi
la televiziune nu tre-
buie să trezească nici
o îndoială, <lacă unicul
criteriu este mecanis-
mul propriu zis de re-
cepţie. Pentru mili-
oane de spectatori, ima-
ginea de pe micul ecran
de televiziune este o
miniatură sui generis a
imaginii cinematografi-
ce mari. Să mergem în-
să mai de parte şi să
includem în analiza noas-
tră problemele de con-
ţinut. Dacă şi prin ce
anume se deosebeşte
ceea ce vedem la tele-
viziune de aceea ce
vedem la cinema 1 S-ar
p ărea că la o astfel
de înt rebare nu se
poate răspunde în mod
categoric da sau nu.
În unele cazuri dife-
renţe l e vor fi mai clare.
fra pant e, î n altele, sla-
be ş i neesenţiale. Cînd
pe micul ecran apare
jurnalu l televiziunii ca-
re aduce ştir i din lumea
întreagă sau o discuţie
la masa rotundă, sau
cînd vizionăm un repor-
taj asupra întîmplărilor
su r pinse la cald de ca-
mera de fli mat şi de
microfon, atunci pro-
gramul de televiziune
capătă trăsături parti-
culare, deoseb ite, fără
asemănare cu caracte-
risticile unui program
de cinema. Dim potrivă,
cînd spectatorul vede
pe micu l ecran un spec-
taco l de t i p artistic, di-
fere n ţe l e între seria de
televizi une şi fil mu l rea-
lizat pentru difuzare
la ci ne ma se an i h i l ează.
Prog ra mul t e lev izi unii
de vine atunci absolut
asemăn ător cu re pe rto-
r iul cine matografu lu i.
Atît în împăr ăţia fil -
mulu i cît şi în cea a t e le-
viziu nii, majoritatea i-
magin ilor servesc pen-
tru arta spect acolelor.
Aceste imagin i cu aju-
torul actori lor şi con-
form cu anumite premi-
ze, formulate în scena-
riul compus în prea-
labil, povestesc o poves-
te oarecare. Filmu l ar-
tistic, spectacolul de
televiziune (realizat „ pe
viu") şi filmul de
televiziune, sînt mem-
brii uneia şi aceleiaşi
fami lii'. al cărei venerabil
ancestru este s pecta-
col u I scenic arta
teatrală.
Al doilea grup de
imagini serveşte pentru
transmiterea informa-
ţiilor, în sensul curent
al acestui cuvînt. Acest
grup există şi la ci-
nema, sub formă de jur-
nale de actualităţi, fil-
me documentare şi de
culturalizare, dar ade·
văratul domeniu al ac-
tivităţi lui este tele-
viziunea, care- are pri-
vilegiul de a relata
„in statu nascendi"
Imaginile de tip ar-
tistic, sau mai pe larg
- spectacolul, cons-
tituie imensa majori-
tate a poziţi il or din pro-
gramu l cinematografe-
lor din lumea întreagă.
Televiziunea de tip co-
mercial, care îşi bazea-
-ză existenţa pe reclama
pi ătită, se conduce, în
general, după reţeta în
care spectacolu l pri-
mează. Televiziunea de
stat favorizează mai de-
grabă imagini le care în-
deplinesc funciia de in-
formare.
În concluzie, discu-
ţia asu pra pericolelor
reale sau închipuite ca-
re ameninţă filmul din
partea televiziunii, se
referă la două domenii
diferite: 1) viitorul fil-
mulu i artistic, specta-
col specific cinemato-
grafu lui, faţă de exis-
tenţa genurilor de spec-
taco le asemănătoare ca-
re pot fi vizionate a-
casă, pe micul ecran
şi 2) locu I pe care-l va
ocupa în viitor ima-
gi nea i nformati vă la ci-
nemat ografe, adică în
s pec ial cro ni ca de actcr-
al i t ăţi şi fil mul docu-
mentar. Fără a ne preo-
cupa în ci i pa de faţ ă
de o anal i ză am ănunţi-
tă a acestor probleme,
de pe acum putem
semnala că pe terenul
ci nematografic, înt r-a-
devăr. ameninţat, este
numai filmu l informa-
tiv. deoarece pe terenu l
televiziunii e l are con-
diţii mult mai priel-
nice de dezvo Itare.
~ GMr~LcT~~şI.E
1
CI DATORITĂ T .V.
Imaginilemobile se
realizează, după cum
se ştie, prin tehnici
diferite. La cinema, pî-
nă în prezent se folo-
sesc imaginile înregis-
trate pe pelicula de
film, în urma proce-
selor fotochimice. La
televiziune, pe lîngă i-
maginile transmise „ pe
viu", în măsură din ce
în ce mai mică, există
posibilitatea de a ne
servi de imaginea-am-
pex. de pe banda mag-
netică. Cel mai frec-
•ent însă vedem la te-
leviziune imagini de film
de 35 sau 16 mm. Fi l-
mele apar pe primul
loc nu nu mai în ex ploa-
tarea cinematografică,
ci şi la televiziune, ca
cele mai uşoare şi mai
practice pentru mani pu-
lare, transport, multi-
plicare etc. De aceea
producţia de fi lme ni-
căieri nu denotă vreo
scădere, ci dim potrivă
- de la un an la alt ul-
creşte canti.tativ. Şi a-
ceasta nu în ciuda, ci da-
to rită t e leviziuni i.
Şi aici ne apro piem
de miezu l problemei.
Dacă vorbim de criza
fil mul ui provocată de
a pariţi a televiziunii, a-
ceasta nu se referă la
centrele de p rod ucţie,
ci la cinematografe, ca-
re, mai ales în perioa-
da i n iţial ă , cînd popu-
laritatea televiziunii e-
ra în creştere, au sufe-
r it foarte mu lt. Numă­
rul lor, aproape în toa-
te ţările, s-a redus,
iar număru l spectatori-
lor a şcăzut serios şi pe
-alocuri este în continuă
scădere.
Pentru a pune capăt
amen i nţăr ii cinemato-
grafului de către acei
care preferă să rămînă
acasă în faţa aparatului
de televiziune, trebuie
luate măsuri de n atură
propagandistică. Cum
ar trebui să fie cinema-
tografele şi ce fel de
filme ar trebui să pre-
zinte? - iată între-
bările la care încearcă
să găsească răspunsul
reprezentanţii ramurii
de industrie cinemato-
grafică care este inte-
resată în exploatarea fil-
melor. Alţi in d usti-iaşi,
ocu paţ1 în producţie,
nu au asemenea supă­
rări. La ora act uală ei
ştiu foarte bine că o
parte din ce în ce mai
mare a filmelor lor va
găsi o piaţă de desfacere
pe mici le ecrane ale
televiziuni lor naţ i onal e
ş i străine. Pentru ei,
c.i nematografele au î n-
cetat de a mai fi ceva
indi s pensab il şi de neîn-
locuit.
V

Telecronica
MOARTEA
ŢAPULUI
intern în u rmărirea cap rei
S negre, exem pl ar rar a l fau-
nei carpat ine; camera de te levi-
z iune a porn it du p ă ea dornică
s-o vadă deaproa pe şi să ne -o
arate şi nouă.
Începem prin a pătrunde în
casa unui vînător vestit di11 ţinu­
t ul Braşovului. Admirăm fel de
fel de coarne pe o muzică suavă
de ondiol i nă. Trofee numeroase ,
variate, bizare; uncie ·par de zim-
bru, a! tele de cerb lopătar, to-
tuşi de vreme ce ni se dă încre-
dinţarea că e vorba de regnul
căpresc, înseamnă că a5a e. Ca
neofit te poţi oricînd rătăci prin -
tre coarne , e mai cumi nte să te
I aşi călăuzit de un om price put.
Din casa cu trofee ieşim împreună
cu operatoru l în natură.
Z ă padă , brazi, slow-fox; ste-
jari troieniţi . blues; doi oameni
care păşesc apăsat, tă c uţi, foarte
tăc u ţi; comentariu molcom, gos -
podăresc. incontinent despre ca-
pre, obiceiurile caprelor, tradi -
ţiile vînătorii de capre, posib ili -
Telefilie
5000
DE LINII !
La Washington a fost anunţată
perfectarea unui sistem de te le-
viz iun e -laser dest inat sat e l iţilor
artif ic iali pentru ,tudierea resur ...
selor P ăm intului. El produce ima-
gint de zece ori mai precise şi mai
amăn u nţite dccît imaginile ob i ş ­
nu ite de televiziune (5000 de
linii). Sistemul constă din două
unit ă ţ i :
o cameră de t e leviziune
de tip nou, de dimensiunile une i
cutii de conserve şi un recepto r
de sol cu laser care transfo r mă
semnale le video într-o imagine.
Capacitatea purtă t oare de info r-
VI
t ăţi
5i pr o b ab ili t ă ţi de vî n ătoare
de capre. C a prele pro priu -zis
ab sen t ează. Dar mai e vre me.
S t reşi n i d in care p ic u ră , ce r
cu no ri albi, fru nze proaspete ,
susur de pîrîu , - î ns e am n ă c ă
în t re t im p a veni t p r im ăv ara ;
apa r r ododendron i în hîrd ai e,
t urişti montani, ciini cu mişcă r i
pr ietenoase şi ochi in te ligenţ i.
Nici urmă de capre. Vînăto r ii
s-au mistuit în neant, numai co-
ment at orul e mereu prezent in-
formîndu- r e locvace şi metaforic
c ă pe aici, ch iar pe aici, „antilo pa
munţi l or zboară prin grohoti -
şurile u ri aş elor căldări" . Nu e
însă nici urm ă de anti l opă , de
grohotişuri ori de căldare, şi
de zbu ra~. dacă e să vorbim
drept, zbo a ră vara , vine toamna
şi ne tre zi m,cî nd nici cu gîndu l nu
gîndeam , în octombrie ; în faţa
apa1·atului se îngrămădesc ca să
fie filmaţi alţ i copaci, alţi munţi,
alte cărări, pînă ce se porneşte
o ninsoare de toată frumuseţea.
Unul din marile avantaje a le
film u lui e că poate face salturi
caprine peste anotimpuri fără
să-i ceară nimeni nici o socoteală.
ln aceste condiţii trece rea de la
octombrie la ianuarie e cît se
poate de lesnicioasă, căci du p ă
ce ai fost plasat într-un arbore
uscat poţi fi trans po rat ae rian
într-un fag polei t .
Zăpada se ajterne groasă , vî-
n ă tor i i apar iar din spate , ni se
arat ă d in nou pe isaje cu nea, brazi,
poteci, bocanci, raniţe . orizont.
Cineva scotoceşte într-un buzu -
matii a fascic ulului luminos al
laserului însumează (teo retic) pu -
tere a a aproximativ un mi lien
de canal e de televiziune.
REŢEAUA IUGO S LAVĂ • • •
R eţeaua iugoslavă de tel evi zi-
u ne cu pr in de cam do uă -treim i
d in te ri toriu l pe care se a fl ă
aproape 90% d in pop ulati a ţă ­
rii . Actua l mente ex i s t ă în re-
p ub lic ă 600 .000 televizoa re.
NOROC ALB-NEGRU • '• •
O cet ăţe anc ă a oraşului Triest
a ju :at la loteria nationaiă numă­
r u l u nei m aş i n i pe care a văzu t- o
pe ecranu l televizorului -636634
- ş1 a cîşt i gat o jugiătate mi lion
lire.
„.Experienţă irepetabi l ă!
INIŢIERE iN CULORI • • •
Radioteleviziunea franceză a viziunii aproximativ 10 ore . Ce le
deschis in întreag~ Franţă pat r u-
sp rezece staţii- p i l ot , t otodat ă
nar d in care adu ce la l umină cu
d ificultate o hîrtie: „Aut o r izaţie'',
cee a ce înseamnă că ne aprop ie m
de momentu l î ntî lni r ii cu fiara.
N i se atrage luarea ami nte că
o mu l cu p uşc a „a văzu t un ţa p " ,
noi nu ve dem ni mic, dar
i m p ort anţă,
principalul e să se
n-are
tragă ...
Nu, nu se va trage; pe un plai
foarte îndepărtat s-a mişcat vag
ceva: poate fi o oaie sau o lamă
p eruviană , ori un cîine ciobănesc,
care de altfel dis pare cît se ooate
de iute. Prin cadru circulă citeva
punc t e sure, indefinite, sîntem
la punctul maxim al susoensului,
d ar comentariul se destinde nu-
mai decît: „ vînătorul îşi caută I in iş­
tit de drum" .Otrom petă nevăzută
îi cîntă un vals lent, iar noi îl înso-
ţim într-un suiş lat, lax . „s pre
creste", de unde ni se va dezvălui
o pr ivelişte car.e să fi meritat
osteneal a şi măcar o capră, nu-
ma i una, fie şi domestică, adică
oarecum capabilă să ne evoce
prin as ociaţie, intunecata-i surată .
Dar odată ajunşi pe creastă, cu
ce sîntem r ă splătiţi? „ De aici
se văd alte crest e" şi sîntem l î rîţi
ca într-un coşmar, să pribegim
nu pentru caprele după care am
pornit iniţia l, ci după creste unde
s-ar putea să fie, ori să nu fie
ceea ce cău t ăm.
Panoramăm de c i pe creastă,
pe creste, pe alte crest e , lung,
pre lung, îndelung „alţi munţi" -
z ice tovarăşul sfătos, „alte v ă i ,
alte capre". Poate că nici nu mai
sînte m în F ăg ă raş ci am aju ns în
cent re de iniţiere pentru public
şi specialişti, în ceea ce priveşte
t e leviziunea în cu lor i.
PRELEGERI LA Dl STANŢĂ • • •
Profesori de !a Sorbona trans-
mit, săptă mînal, prin televiziune,
prelegeri dest inate studenţ i lor
d in Maroc (conform unei înţ e le ­
geri î ntre cele do uă g uverne ).
UN INTERESANT STUDIU
SOCIOLOGIC ROMÂNESC• • •
Sociologii Berlogea, Cu lea , Tis-
mănaru au întreprins, în 1967,
o foarte interesantă anchetă asu-
pra influenţei sociale a televiziunii
şi au comunicat une le din pasio-
nantele rezultat e obţinute (în
revista „lu pta de clasă" n r. 10/
1967). Au fost consultaţi 5000
de studenti din C entru l universi -
tar T imişo~ra. S-a constatat , prin -
t re altele: circa 70% dintre „su-
!J iecţ i " de dică săptămîna l t e le-
mai mu lte p referinţe se îndrea p tă
spre t ransmisii le informat ive
A pusen i, pe culmil e Apen inifor
o r i în v ă g ă unile Pir ineilor. dar
„alte capre" n-a u cum fi în trucît
nime ni nu le -a z ăr it pe ce le din-
tl i, iar pe aceste la lte d in urmă nu
e cum s ă le co nstat e, deoarece nu
se arat ă.
H a luc inaţia se a propie totuş i
de f inal, o dată cu ştirea c ă
vom z ăr i „ un ciopor". Şi i ată
că -l vede m. Ei , vom vîna sau nu 1
Ne frămî nt ăm însă în t r-o in-
de cizie t ota l ă , sub semn ul unei
î ntrebări hamle t ice: „oare ţa pul
căutat e aic i ?" Aşadar că u tă m nu
pe oarecine ci un ţap anume.
Ş i tre buie să aflăm dacă ş i -a sta-
bilit sed iu l în acest ci opor. Păi
de as t a hălăduim de doi an i, iarna
şi vara, t oamna şi pr i măvara, î n
c izme şi ghete de basc het, poto-
p iţi de comentariu, ca să aj ungem
la atar i îndoieli distrugă toare 1
În sfîrş i t, iată şi un ţa p . Îl
zăr;m fulgerător, un ţîşnet neg r u
printre stînci, dar vai, nu e acela,
acest a. „ E prea t î n ă r ş i viguros",
aşadar necesar „ pentru perpetua-
rea speciei"; putem deci să ne
vedem din nou de d r um. Acum
ştim precis că trebuie căutat
unul anume , scofîlcit şi bătrîn.
Indiferen t cîte anotimpuri vo r
mai trece , e sigur că- l vom întî lni
edi tă şi o dată , că- l vo m vedea
prin transfocator sări n d aga !e ,
cu pova ra anilor pe greabăn, că­
t înd ne! ini5t it ş i m\ndru în zare ,
avînd în ochii adînci presentimen-
t ul morţii , p i p ăind şovăito r locul
de unde se va arcui în primejdie-
(30 ,3% au pus pe primu l pl an
funcţia de mij loc de informare ge-
nera l ă). intreba\ i ce anume em i-
siuni u r mă res c cu max im inte res,
„pentru c reşterea cu ltura l-spi r i-
tua l ă" 19,8 °/ 0 s-au pronunţat pe n-
t r u te le-encic lopedie (şi num ai
5,8% pentru fi lmele docume n-
t are !.„) ·
Cercetarea a fost întrepr i n s ă
însă NU DE TELEV IZIUNE ci
de un laborator specializat al
Mioisterului invăţămîntu l ui. Au-
torii st ud iului sînt îndreptăţ i ţi
să sugereze „elaborarea un ui
sistem o rganizatoric care să as i-
gure o muncă permanen t ă de
cercet are pe acest tărîm , ce r-
cetare efect uată de s pec i a lişti
în prob leme de rad io-te levizi-
une, de socio logie a t e le vizi unii
ş . a.m . d. "
BIBLIOGRAFIE • • • e e
- Glick et Levy , Living with
television, C hicago, 1962
- G.A.St e r ne r, The people
/ook at televisi on, New York, 1963
sul, ultimul, tragicul salt curmat de
glonţul neştiut şi viclean.„
Aşi„ Fără să ni se mai acorde
răgaz pentru asemenea fantazări,
într-o c 1 ipită vedem prin ceaţă
un ţap prăbuşindu-se moale,
auzim ulterior o împuşcătură şi
ni se arată în prim plan, un om I
Un om care măsoară coarnele cu
centimetrul, pentru ca după aceea ,
comentatorul, cu o foarte pol iti-
coasă şi plată curiozitate, să se în-
trebe şi să ne întrebe pe noi, oare
cît vor fi măsurînd coarnele?"
Romanţă la vibrafon. Aflăm că
aceste coarne au „ 30 de centime-
tri". Vînătorul se fotografiază
cu leşul animalului. Cadavrul e
coborît lamentuoso prin alte
creste şi văi decît cele văzute
lna;nte. Sîntem consolaţi că acele
capre pe care n-am izbutit nici-
odată să le privim nu vor resimţi
lipsa unui ţap bătrîn din mijlocul
lor. Mai ştii 1
Ajungem iarăşi ln odaia cu
trofee. Neslnt enumerate din nou,
de la stlnga la dreapta, şi de pe
utimul sărim pe fereastră în
munţi, pe creste. Şirul anotim-
purilor s-a zăpăcit complet, e
toamnă parcă, p l ouă, ori e
brumă, sînt munţi înneguraţi,
se pare că „ceţuri le prevestesc
neîntîrziata sosire a iernii " şi,
deodată cu o imensă satisfacţie,
pe un pisc singular şi cutezător,
vedem în plan general, concretă,
v ie, relativ c l ară dar certă , o ca-
pră neagră! Da , o capră neagră
frumoasă, adevărată, vibrînd şi
- Oare gloanţele rrec prin
ecran?
- La television publicitaire en
France, Havas - Conseil, Paris,
1964.
Harold Mehling, The great
- lei, opiniilor proprii despre.„
t1mekil/er, New York, 1962.
- Schramm, Lyle, Poci, The
people /ook at educotional te/evi,
sion
DEZBATERI FRANCEZE • • •
Institutul francez de opinie
p ublică (IFOP) organizează dez-
bateri periodice, 1n direct, la
televiziune. Temele sînt de cea
mai mare actualitate iar invitaţii,
personalităţi proeminente, une-
ori cu importante funcţii oficiale.
Una din' aceste dezbateri: „Marea
Britanie trebuie sau nu trebuie
să intre în Piaţa Comună"? Alta:
primul ministru de vorbă cu ga-
zetarii despre politica ţării.
IDE I ITA LI ENE • • • • • •
Televiziunea italiană transmite
un ciclu de convorbiri cu artişti
celebri, realizate în direct la ei
ea de emoţie.„ Putem trece uşu­
raţi pe cerul cu nori şi de aici
în paşi săltăreţi de rumbă,
pe genericul, în sfîrşit, pe deplin
şi definitiv justificat.
O singură întrebare: cînd por-
nim din nou, de pildă după urşi?
Că aici putem rătăci prin toţi
Carpaţii, cîţiva ani, avînd pregătit
exemplarul final la grădina zoolo-
gică de la Băneasa. Şi mai îmbo-
găţim astfel documentarul de
televiziune dacă nu cu o peliculă
cu temă, măcar cu un comentariu
cu coadă lungă, despre cum a
rămas animalul acela fără ea,
•.. ŞI CfTEVA APROPOURI
- Un salut călduros
„cronicii ideilor"
fi urăm cronicitate şi idei -
Fixaţia redacţională care con•
stă în a pune actorii să povestească
anecdote pentru a-i distra pe
telespectatori, aminteşte de stră­
dania acelui cuvios prelat din-
tr-un roman al I ui Anatole France
care s-a apucat să creştineze pin,
guinii.
În ori ce caz, rezultatele nu
diferă.
• mătoarele:
Pentru că
ni se tot arată dile•
tanţi înţepeniţi şi cîte o funcţio­
nară veleitară îmbrăcaţi în costu-
me populare şi puşi să chinuiască
oarecari cîntece, am fi interei
- „Uitaţi-vă cum merge
acasă, nesfiindu-se să-i chestio-
neze asupra vieţii personale, pro-
blemelor politice la ordinea zi-
televiziune. Cronicarul ziarului
„L'Espresso", Sergio Saviani, se
declară încîntat de primele rezul-
tate obţinute cu regizoru! Fran-
co Zefirelli şi actriţa Silva Kos-
cina .
O EX PER IENŢĂ ORIGI N ALĂ • •
La studioul „ Bucureşti": o
impresionantă evocare a lui A-
lexandru Sahia, pe locurile natale
şi acolo unde a I ucrat cîndva, i-a
reunit 1n faţa camerei, pe George
.Macovescu, Eugen Jebe leanu,
Gheorghe Dinu într-o convorbire
fără prezentare şi fără comentariu.
Cei trei scriitori, foşti prieteni
apropiaţi ai lui Sahia, au realizat
- într-un cald şi eLevat dialog,
cu inserturi poetice -şi o comuni-
care directă cu telespectatorul.
Fructuoasa experienţă a fost
realizată de redactorii emisiunii
Ecran literar,
saţi să aflăm, măcar uneori,
cine e „interpretul preferat" în
emisiunile folclorice?
• •
Cum se iniţiază numeroase con-
cursuri, se propune şi un concurs
de inventivitate pentru elimi-
narea sau înlocuirea , sau măcar
reducerea cu 25-50% din con-
cursurile televiziunii a locuţiu­
ni lor: „răspunsul dumneavoastră
e excelent"," vă mulţumesc foarte
mult", "vă urez, mult, mult
succes
11
, uŞÎ acum să trecem la
întrebarea următoare".
Cu o piesă scurtă de Romulus
Vui pescu şi cu o alta de Leonida
Teodorescu - ambele.marcabil
montate - emisiunea de teatru
!n stu d io făgăduieşte tinerilor
dramaturgi o atenţie de care era
normal ca aceştia să aibă parte
şi pentru care televiziunea merită
la rlndu-i toată atenţia criticii.
• gard .
ln noul concurs cu întrebări
şi premii , cineva a fost întrebat
de cite ori se repetă sunetul de
la mîna stîngă într-o sonată de
Beethoven, indicîndu-i-se, biblio-
grafic, că numărătoarea a mai
fost făcută şi de Fischer. Concu-
rentul a răspuns bine, dar un spe-
cialist ne informează că întrebarea
era prea uşoară şi sugerează ca
pe viitor să se completeze cu ur-
ce dimensiuni aveau
butonii de la manşetele pianis-
tu lui Arthur Rubinstein cînd a
interpretat pentru prima oară
această sonată, - ştiut fiind
că amănuntul poate fi găsit în
memoriile cameristei mamei sale
Cea mai frumoasă
(Yle .:-iuove)
PO ŞTA • • • • • • • • • •
Ceauşu V., -medic, Bucureşti:
„Apreciez mult extinderea trans-
misiuni lor sportive în zona unor
disci pi ine care pînă nu de mult
erau ostracizate: boxul„hand-bal-
lul etc . Dar dvs. comentaţi foarte
rar sau deloc asemenea emisiuni,
De ce? Doar sînt extrem de popu-
lare" ,
Aveţi dreptate. Să remediem.
Migdala Robescu, funcţionară,
Timişoara.
ldeia dvs. „fantas-
tică" de a-i reuni într-o peliculă
pe ageru l Sfînt şi iutele de picior
Kimble „făcînd pe unul să-l
scape definitiv pe celălalt" (care
pe care?) ar ferici probabil „ pe
mulţi",cum binevoiţi a presupune;
singura dificultate ar fi comunica-
rea între ei, întrucît unul dez-
leagă probleme poliţiste în en-
gleză, în timp ce celălalt evadează
mereu în spaniolă. Dar s-ar putea
introduce şi un personaj in-
aflate în manuscris, la secţia
documentară a azi lului din Sp r ing-
field.
Filmarea asincron în diverse
emisiuni, în special în cele care
vor să demonstreze autenticitatea
faptelor a devenit nu numai para-
doxală ci de-a dreptul contrave-
nientă. Reporterul intră în curtea
unei bătrîne, unde apar în ace•
laşi timp în imagine: trei femei,
doi bărbaţi, un cîine, un microfon
dar de vorbit vorbeşte cineva
aflat tocmai la Oradea, ori la
Baia Mare. Apoi ne transportăm
la Oradea, unde în sfîrşit latră
cîinele din imaginea anterioară,
dar în timo ce fiul bătrînei,
sprîncenat şi.mustăcios, mişcă mîi-
nile şi dă din buze, se aude o
voce ciudată de scapet care apar-
ţine probabil unui vecin bătrîn
ce-l vom vedea mai tîrziu, într-o
curte de sat, rezemat de un
În cazuri de acestea, la ce
anume foloseşte practic, înregis-
trarea sunetului?
•
Realizări cu totul stimabile
ale telejurnalului: interviuri cu
mari personalităti străine aflate
la noi în ospeţie - interviuri
substanţiale, nu formale - unele
luate înaintea întregii prese,
iar cîteodată în preajma sosirii
oaspetelui (vezi convorbirea cu
preşedintele Pakistanului). Aceas-
ta e gazetărie de înaltă clasă şi
televiziune esenţială, binemeritînd
cele mai colegiale felicitări şi
sincere urări de perseverenţă.
Valenti n SILVESTRU
imagine
terpretat - de pildă C iungul -
care să le ceară iertare bilingv
şi să fie dus la poliţie de ambii.
.„ Vom transmite în orice caz
sugestia celor în drept.
p0LONI A - TE LESUBIECT • • •
ln 1967 au lucrat în Polonia
25 echipe străine de televiziune
(din R.D.G., Japonia, Franţa, Ita-
lia, Elveţia, Austria) realizînd
reportaje pe teme diverse. Tele-
aştii germani s-au interesat în spe-
cial de probleme de politică in-
ternă şi economie. Francezii au
filmat vizita preşedintelui De
Gaulle şi inaugurarea Mormîntu-
lui victimelor de I Auschwitz.
Japonezii au urmărit procesul de
învăţămînt. Italienii au filmat
aspecte legate de re l aţiile cultura•
le italo-polone. Elveţienii s-au
ocupat de folclor .
v. s.
VII

PREZ ENŢE ROMÂNEŞT I
În săptămînalul „Afrique
Nouvelle" din Dakar-Senegal
a apărut un amplu articol
consacrat cinematografului ro-
mânesc şi filmului „Steaua
fără nume" - cu ocazia pre·
mierei acestui film.
Spicuim din cronică: „Stea-
ua fără numE!", cu un echili-
bru bine dozat, oscilează sub-
til între realitate şi miraculos :
un miraculos care nu e întocmai
acela al basmelor . de vreme
ce are explicaţii raţionale.
Acelaşi echilibru se regăseşte
şi în personaje: un matemati-
cian fantezist ş1 fantast, un
matematician paradoxal poet~
o tînără cu faţa gravă şi ro·
chie de lumină.
„Steaua fără nume" este
o reuşită în genul cel mai difi-
cil de tratat: acela al mi racu-
losului cinematografic.
MO LIERE ŞI ŞEFII
Moliere vorbeşte în argoul
1968 şi burghezul său genti-
lom devine un modern bur-
ghez-ştab. Realizatorul acestei
îndrăzneţe modernizări e Au-
diard, binecunoscutul dialo-
ghist „care a făcut să vorbească
tot ecranul francez" De fapt
este vorba chiar de o dublă
ecranizare-Audiard inspirîn-
du-se şi dintr-o nuvelă a lui
Henri Viard. Pe afiş cu litere
man: Gabin, Ventura, Bel-
mondo, Delon În figuraţie
cu litere man. Michele Mor·
gan, Mi reille Dare şi Danielle
Gaubert.
MO NTE-CRIST0 '70
Andre Hunebelle e atras
de un Monte-Cristo'70. A
venturile lui Dantes se vor
petrece în zilele noastre: el
va fi acuzat pe nedrept de a
fi denunţat în timpul războiu­
lui o reţea de rezistenţă. Gra-
ţie unui anume Faria, va des-
coperi o comoară şi-şi va
demasca duşmanii. Michel Le-
bru n şi Jean Hal lai n îl - pre Iu-
crează acum pe Du mas pentru
' nevoile ecranului. lntrepreţii
' T ncă nu au fo st aleşi.
COP ILUL MIN UNE
Bran do este vedeta unei ecra-
t1izări care se turnează acum
după un best-seller „ Noap-
.tea de mîine' 1 şi în care e
vorba de raptul unei adoles-
cente. Partenera lu' Brando
(şoferul bandei) este Pamela
Franklin - una din cele mai
interesante sperante ale fil-
mului american şi care a fost
„copilul minune" din .. Ino-
cenţii" şi „Leul".
DELO UCH E-LELO UC H
Daniellei Darrieu x i s-a
propus - pentru a doua oară.
să fie eroina unui film după
romanul lui Ştefan Zweig
„Douăzeci şi patru de ore din
viaţa unei femei" :pentru prima
dată de Max Ophuls (film
nerealizat) şi acum. recent,
de tînărul Dominique De-
louche. Acesta, fost asistent
al lui Fellini, e autor al unor
VIII
scurtmetrafe (Maillol, Monet.
Messa lunii d upă Teilhard de
C har din). „Delouche rimează
cu Le louch - ceea ce e de
bun augur. - spune marea
act r iţă, despre regizorul ei
El a scris scenariul gîndin-
du-se la mine-şi asta se simte
Tot el a desenat şi costumele" .
Danielle Darrieux incarnează
o văduvă între două vîrste,
care se îndrăgosteşte de un
tînăr.
E TI PIC PEN T RU OR SO N
După „ Falstaff", Orson Wel
Ies şi Jeanne Moreau turnează
din nou împreună în „Moar
tea vi ne" . Welles este şi regi-
zorul şi scenaristul acestei
ecranizări după un cunoscut
„thriller" al lui Charles Wil-
liams. „Orson, spune leanne
Moreau, turnează doar pe
mare - ca să fim mai exacti,
pe bordul unu i vapor. E ~n
film violent , cu un final
foarte trist. Am venit la Hvar
(Iugoslavia) la un simplu tele-
fon al lui Orson, E un prieten
vechi. Îl cunosc de şaisprezece
ani. Cînd am debarcat m-a
aşteptat împreună cu un coa
for . Voia să-mi taie părul
înainte de a-mi povesti fil-
mul. Tipic Orson Welles I"
UN PO EM DEVINE FI LM
•• Posesiunea unui condamnat"
este o suită de imagini insp1
rate de poemul „Condamnatul
la moarte" (scris de Jean Genet
în celulele din Fresnes, în
1942), şi pe care l-a transpus
pe ecran actorul regizor bel
gian Albert Andre Lhereux.
E al doilea poem al lui Genet
ecranizat. Primul. „Cîntec de
dragoste", a fost realizat chiar
de către autor, în 1951 .
O PASIUNE
Maurice Ronet a terminat
adaptarea cinematografică a
lui „ Bartelby scriitor" după
o nuvelă de Herman Melville.
El are intenţia să-şi pună
singur în scenă filmul. Pentru
Ronet „ Hoţul din Tibidabo"
nu a fost deci un simplu ca-
priciu regizoral, ci debutul
unei pasiuni de lungă durată.
O IN I ŢI AT I VĂ
Televiziunea poloneză a co-
mandat o serie de filme inspr
rate de cele mai bune nuvele
ale literaturii mondiale. Acum.
Stanislaw Lenartowicz lu-
crează la ., Căp itanul de poştă"
- după vestita nuvelă a
lui Puşkin. Rolul eroului este
susţ in.ut de Kazimierz Fabisiak.
iar al husarului de Andrzej
Lapicki.
O FAMILIE DE REGIZORI
„Weekend cu o fată" aşa
se va numi transpunerea cine
matografică a romanului lu<
Niziurski, „Escapada" . Acest
film psihologic, în care e vorba
de un grup de tineri care răs­
colesc pădurea în căutarea
partizanilo r care aşteaptă a-
juto r - este realizat de Te-
resa şi janusz Nasfeter.
UN DIPTIC COMIC
„Cum am făcut să izbuc-
nească al doilea război mon-
dial" este titlul primei părţi
a filmului pe care Tadeusz
Chmielewski îl realizează după
„Aventurile canonierului Do-
lat" de Kazimierz Slawinski
A doua parte a acestei come-
dii despre peripeţiile unui
soldat polonez va avea ca
titlu „Cum am pus capăt celui
de-al doilea război mondial".
UN DIPTIC TRAGIC
Romanele lui Aleksandr A-
damovici „Războiul de sub aco-
perişuri" şi „Fiii care pleacă"
se numără printre cele mai
importante opere bieloruse
asupra mişcării de partizani
Ele au inspirat dipticul pe
care-l turnează acum Turov -
discipol al lui Aleksandr Dov-
jenko - într-unul din cele
mai frumoase colţuri din Bie-
lorusia, străvechiul oraş Bras-
kov, fondat acum 900 ani.
ANNA - DIA NA
Romanul Iui Fran~ois Nou-
r1ssier, „Corpul Dianei", va
deveni film. Regizor: Jean-
Louis Richard (cunoscut ca
realizator al lui „Mata-Hari" şi
ex-soţ al )eannei Moreau) .
Interpreţi: Claude Rich - a fost citat ca „outsider nr. 1"
un arhitect care conduce o
anchetă ciudată pentru a cu-
noaşte cu adevărat pe femeia
pe care o iubeşte şi a cărei
personalitate îi scapă. Şi Anna-
Karina - Diana.
IA R C LAS IC II
La Lenfilm, Grigori Kozîn-
ţev a început un film în două
serii. Titlul: „Regele Lear".
Deci, din nou Shakespeare.
Bern,rd T. Michel vaadapta
pentru ecran celebrul roman
al lui Benjamin Constant .,A-
dolphe",
FICŢIUNE ŞI REALITATE
Romanul lui Kazakevic1
„Primăvara pe Oder" a furni -
zat argumentul filmului pe
care-l turnează Leon Saakov
autorul apreciatelor „ Pe dru-
murile războiului" şi „Ulti-
mele salve".
lată cum îşi gîndeşte noul
fi Im des pre război, Leon Saa-
kov-fostul operator pe front
care a filmat trecerea Ni pru-
lui şi căderea Berlinului: „ Nu
voi transpune întregul roman
în film. ci voi încerca să redau
ideea operei - patriotismul ,
înalta misiune a eliberării de
sub Jugul fascist . Voi folosi
pe larg jurnalele de actuali-
tăţi din timpul războiului,
ceea ce va învesti filmul cu un
plus de autenticitate." Rolu-
rile principale vor fi deţinute
de liudmila Ciursina, Anatofi
Kuzneţov, Gheorghi Jjenov,
UN FILM - PANCHO VILLA
Francisco Vifla, care a in-
trat în istorie sub numele de
Pancho Villa, e din nou eroul
unui film. Yul Brynner va
reuşi să şteargă imaginea ma-
relu1 inte r pret cin.amatografic
al lui Villa, Wallace Beery 1
(„ Viva Vi lla" - 1933). E ceea
ce speră noul actor, care, pa-
sionat de ro: şi de personaj.
a studiat cu atenţie viaţa ma-
relui revo l uţionar mexican.
„La el - spune Yul Brynner
- omu l şi legenda sînt una.
Ceea ce a fost el cu adevărat şi
ideea pe care şi-a făcut-o des-
pre el imaginaţia populară s-au
contopit desăvîrşit de-a lun-
gul anilor. Cinematograful a
profitat de această ambiguitate
pentru a captiva spectatorul.
De ce nu? .Un personaj ca
Villa este totdeauna mai mare
ca el însuşi, provocînd frisonul
eroismului, al unei idei ideale
despre Justiţie" .
UN FIL M - Ş AL I API N
Cunoscutul regizor Mark
Donskoi lucrează la scenariul
unui film despre genialul cîn-
tăreţ rus Feodor Şaliapin. În
film va fi prezentată viaţa
lui Şafiapin de fa 18 ani pînă
în 1938, cînd a murit. Filmă­
rile vor avea loc fa Moscova şi
Leningrad, dar şi în Italia,
Franţa, S.U.A., pe unde Şalia­
pin şi-a plimbat vocea şi gloria.
B. B. ÎN LAROUS SE
Brigitte Bardot - va figura
în noul „ Petit Larousse" care
se editează acum . Numele ei
alături de Brassens, Che Gue-
vara şi Jacques Anquetif
Cine ar fi crezut asta? Acum
cinci ani, nici chiar B. B„.
HONORIS CAU SA
Rene Clair a fost ales Doc-
tor Honoris Causa de Royal
College of Arts din Londra, în
acelaşi timp cu celebrul sculp-
tor englez Henry Moore. De
cînd nu mai adaugă la filmo-
grafia sa titluri importante,
academicianul Rene Cfair î$i
adaugă titluri onorifice.
LUCIA BOSE
Pe Lucia Bose am văzut-o
de mult în „ Nu e pace sub
măslini'! şi în „Moartea unui
ciclist" şi n-am uitat-o. Fru-
moasa actriţă italiană a înce-
tat să mai facă filme de doispre-
zece ani, de cînd s-a măritat
cu celebrul toreador Luis Mi-
guel Dominguin şi a fundat o
familie care azi numără tre
copii. A mai avut scurte apa-
riţii pe ecran, la rugămintea
prietenului ei Jean Cocteau
în „Test amentul lui Orfeu",
în „La Belva Nero" şi a făcut
de curînd figuraţie în nE
Greco" Se pare că gustul de
a juca i-a revenit şi astfel a
acceptat propunerea lui M;;-
nuel Summers, „Antonio-
af Spaniei" pentru un rol r.;
portant în „Nu sîntem de
piatră".
KIRK DOUGLAS
Kirk Douglas, care Jr"
„Frăţia", un film despre
a declarat că a pri...,'- -
meroase scrisori de - -
ţare. „Nu numai că ~
cat să mă convinga <1
filmul, dar unii au vrut de-a
dreptul să mă intimideze.
Rezultatul a fost că am înce-
put să am o adevărată pasiune
pentru acest rol şi sînt con-
vins că va fi lucrul cel mai
bun pe care l-am făcut în
ultimii ani. Sper însă să rămîn
viu m ăca r pînă la ultimul tur
de manivelă ... "
LADY - AN GELICA
„lady Hamilton", interpreta-
tă cu ani în urmă de regretata
Vivien leigh care-l avea ca
partener pe laurence Olivier
(Nelson), va fi eroina unei
noi versiuni cinematografice
pe care o realizează Christian
jaque cu Michele Merc1er în
rolul titu lar. Se pare că ami-
ralul Nelson va fi Robert
Hossein, partenerul M1chele1
Merc1er în seria „Angelica,
marchiza îngerilor"'.
O 'TOO LE ŞI HEPB UR N
Peter O'Toole, sol icitat să
joace în noul film al lui John
Huston „Leul în timpul ier-
nii", a acceptat, dar a pus o
condiţie: ca partenera lui să
fie Katharine He pburn, care
abia a terminat turnările la
„Nebuna din Chaillot".
DE FUNES
Louis de Funes a fost cît
pe-aci să facă doua victime ...
ale talentului său de comic.
La Dijon, unde se proiecta
.filmul său „Oscar". un spec
tator, din cauza hohotelor de
rîs, era să cadă de la balcon.
iar un altul a trebuit să fie
reanimat de echipa salvării che-
mată de u rgenţă pentru că se
înnăbuşise, tot de rîs. Cel pu-
ţin aşa ,e spune!
JA MES BO N D
Actorul Sean Connery, ce
lebru mai cu seamă datorită
personajului James Bond pe
care 1-a interpretat în mai
mu Ita fi Ime, a fost amendat
pentru exces de viteză de un
poliţist londonez pe nume ...
James Bond Mai există ş1
coincidenţe.
„CASA MAMEI ME LE··
După mulţi, foarte mulţi
ani, Marcel Pagnol se întoarce
la cinematograf pentru a rea-
liza la Marsilia un film după
propriul său roman „Casa
mamei mele". Protagonistă
~er~l~ine C haplin. Începutul
fllmarilor este prevăzut pen-
tru luna mai.
„SFÎ N T U L"
Roger Moore este - neîndu
plecat: nu mai vrea să audă
de „ Sfintul" deşi faimosul
serial de telev121une 1-a întărit
o popularitate gata să se
p1ard.ă. Şi atunci a plecat la
Mad~1~ ca să lucreze ... planur i
publicitare pentru televiziune.
Motivul 1 Vrea să facă eco-
nomii, iar cu reclamele se
pare că se cîştigă din gros.
MARLON BRANDO
Carlo Lizzani va pune în
&cenă un film care va evoca
cele din urmă 72 ore, între
25 şi 28 aprilie 1945, din viaţa
lui Benito Mussolini. Tit lul
fil mu lui: „Morte a Dongo".
Desemnat pentru rolul prin-
cipal, Marlon Brando
ROSS I JU N IOR
Laurent Rossi, fiul celebru-
lui tenor Tino Ross i. a scris
un scenariu de film , primul
din cariera sa. Vedet ă: evi-
dent, tatăl său.
DA YAN JUNIOR
Yossip Dayan, fiul genera lu
lui Moshe Dayan, este regizor
şi pe cale să termine în lzrael
primul său film cu olandeza
Katia Christ1na în rolul pri n-
cipal
AZNAVOUR JUNIOARE
Patricia Aznavo1 r 18 ani,
f11ca marelu Cl1arle . a inre
g istrat primul disc
BRE L-R EG IZOR
Jacquec; Brei. toar•c muiţv
mit se pare de debut ii său
~f v.--1 lansa
ca actor de filrn
în regie . Tot de r rr.<:, cu
o pe l iculă iot t 1,;td •. Naviga-
torul"
ANDRE MALRAUX
Celebrul scri1to1 ; m•r„<
trul culturn din ţrunto. va
superviza adaptarea c•ncma-
tografică după „Phedre„ Ac
triţele prevăzute Ma„1e Bell
şi Mary Marquet .
CÎT COSTĂ SOPHIA!
Un miliard de franc fran-
cezi (vechi). estimează presa
(de specialitate). Soph ia Loren
a filmat povestea vieţii ei
pentru televiziunea americană,
făcîndu-şi singură cor-ienta
riul caracterizat pnntr-o mare
sinceritate. Gazetari maliţioşi
pretind îns;, ca la preţul
acesta merită s:i 11e chiar şi
sinceră.
ULT IMA P E LICULĂ
A decedat Julien Duv1v1er,
în vîrstă de 71 de ar11 în
urma unui atac de ;n1ma Şi-a
început cariera Cinematogra-
fică în 1920 şi, de att 1c1, a
serrnat 22 de filme rriute ş
44 de filme sonore, deci se
poale afirma că a 1ost cel mai
prolific dintre c ne3şl fran-
cezi. Ulti~a sa peliculă,
,,Al dumneavoastra, d1aoolic··
ecranizare după romanul lui
Louis Thomas. av;ndu-1 ca
protagonist pe Alain Delon,
va fi oare tot at1t de ub·ta de
public cum a fos: c1':cbrul
„ Pe pe le Mo!·o„ cu Jean
Gabin?
... Ş I MA RCEL AYME
După Andre M.;uro s. s-a
;tins recent din viata Marcel
Ayme. Pe lîngă numeroasele
adaptări care s-au făcut după
scrierile sale (cităm doar cea
mai bună realizare, „Traversa-
rea Parisului", semnată de
Claude Autant-Lara), Ayme a
scris el însuşi dialogurile mul-
tor pelicule, între care „Mama,
tata, bona şi eu".
CINECLUBURI
CEA MAI TÎNĂRĂ
GENERAŢIE EXISTĂl
„Cinematogr.afu l, arta secolului XX" a fost tema cu care Gopo, în calitate
de invitat, a deschis una din întî lnirile lunare de la Cinemateca pion1enlor. Sala
mică de festivităţi a Palatului era arhiplină. După ce a vorbit copiilor despre
manie posibilităţi artistice şi tehnice ale cinematografului, Gopo a provocat o
discuţie cu sala, punînd următoarea lntrebare:
- Cine ar putea să-mi explice cum s-a filmat scena din „De-aş fi . . Harap Alb"
tn ca_re Scti/ă bea apa din lac?
Intre sutele de capete au răsărit cîteva braţe ridicate Pentru că Gopo a'
vlizut în fundul sălii un braţ - fără să-l zărească pe posesor din cauza staturii
prea mici - curiozitatea 1-a îndemnat să-l poftească tocmai pe acela să răspundă,
Cînd s-a ridicat în picioare părea că şade în continuare pe scaun ş1 cu o voce
timidă a început să explice: S-a fi /mat cu o placă. Explicaţia a creat o nedumerire
generală. Adică cum? - întrebă Gopo. S-a pictat pe placă apa din lac ş1 in t1 mp
ce Seti/ă se făcea că soarbe, cineva o tras tn jos placa cu apa pictată pe ea. Fireşte,
Gopo a întrebat dacă băieţelul a fosikumva la turnare sau dacă cineva 1-a ex pl1cat.
Puţiri jignit elevul a răspuns scurt: Nu. Gopo a pus o a doua întrebare Cine ar
putea ghici cum s-o filmat scena fn care o singură actriţă interpretează in aceeaşi
imagine două roluri, adică apare fn persoana a două surori gemene? Elevul Andrei
Stănescu dintr-a IV-a, a glăsuit simplu: Cu un carton. Cînd s-a filmat soro ni. I
s-a acoperit cartonul, partea în care urma să se filmeze soro nr. 2. Apoi s-a acoperit
pa1iea în care s-a filmat sora nr. I. şi s-o filmat soro nr. 2.
La acest răspuns Gopo a ridicat braţele şi a exclamat: Acesta estecinemotog10·
ful secolului XX I
La deschiderea fiecărui an şcolar , foarte mulţi co pi · doresc .să fie pnm1ţi în
cercu l cineaştilor amatori. Un11 sînt repartizaţi la grupa cinefililor - ad1ca la
Cinematecă - întrucît vîrsta lor ŞI pregătirea şcolară nu le permit să înţe­
leagă noţiunile necesare la cineclub. Alţii, începînd cu clasele a V-a, sînt pniniţi
în grupa de începător i a cineaştilor amatori. Aceştia vin săptămînal sa >e pregă­
tească teoretic şi practic pentru a deveni adevăraţi cineamatori După scurt timp
apar scenariile : călătorii fantastice, poveşti cu elevi dezordonaţi, poetii originale
propuse spre a fi ecranizate. Popescu Floarea din a IX-a a prezentat chiar un
scenariu cu caracter de groază „, Umbra atacă". (Doi copii sub influenţa l1teratur ii
poliţiste inventează o apariţie misterioasă la miezul ·nopţii în subsolul clădiri i
lor După toate pregătiri le de rigoare, ei se furişează noaptea să înfrunte „umbra",
Un atac prin surprindere ş1 misterul se dezleagă: era o biată pisică care venea în
fiecare noapte să fure ceva dintr-o ladă de gunoi.) După lectura scenanului. cîţiva
entuziaşti au şi format colectivul de realizatori. S-au împărţit sarcinile, s-a procu·
rat recuzita şi au fost stabilite interioare le. Organizarea filmărilor s-a desfăşurat
sub conciucerea elevei Rodica Gheorghiu. D upă cîteva zile materialul era v1z10-
nat Discuţii frenetice, bucurii, regrete, idei, reproşuri, promisiuni ş1, în fine ,
se stabilesc ultimele filmări şi genericul.
ln acelaşi timp, elevul losipenco Nicolae ş1 echipa sa şi-au făcut probele de
animaţie la filmul de desen animat „Aventurile lui Biluţă"', ş1 au pregătit o insta-
latie improvizată care va rezolva filmarea acetofanelor. Gîndit ca un se nai compus
din episoade foarte scurte, „Aventurile lui Biluţă" va fi un prilej de etalare a unor
năzdrăvăni i inspirate din viaţa elevilor.
- Tovarăşe profesor, materialul de fa „Confesiunea unei păpuşi". frlmat cu
irovfingu) improvizat pe un cărucior de copil, nu ne place pentru că nu a re stabili-
tate. Am pregătit prefilmorea mfine Io Alexon<iro ocasd. Echipa o fost onunţatii.
După această specificare, Ale xand ra lr1mia dintr-a IX-a ş i elevul Marin Damian -
operatorul „forte" al cineclubului, îi invită pe cei de faţă să asiste - sp re convin-
gere - la proiecţia materialului ... Elevul Mircea Popescu discută cu prietenul
său Eli Vladimir că, pentru ecranizarea poeziei scrisă de el. „Gîza", ar avea nevoie
de I m.p. de iarbă naturală. Se stabilyşte că în timp ce îşi va sonoriza filmul docu·
mentar „Tipografia", realizat recent. se va îngriji ca decorul natural să fie cultivat
în stud io, pînă la apariţia gîzelor, primăvara . Tot pînă atunci va face ş i probele de
macro-filmări, cu mijloacele care-i stau la dispoziţie„. Apostoleanu Dodu şi
Andrei Lowe dintr-a VII-a, filmotecarii cineclubulu1, au prezentat o idee de sce-
nariu care permite montarea mai interesantă a materialelor filmate de cele 11
echipe care au însoţit, ca reporteri, taberele ş1 acţiunile de vară ale Palatului.
Este foarte greu să cuprinzi universul ele preocupări şi idei care se vehicu·
lează fie şi numai într-o zi de program al cineclubului de la Palatul Pionierilor.
Certe că acum, cînd începătorii anilor trecuţi au devenit veterani şi cei de anul
acesta au şi început să rîvnească calitatea de cineaşti a avansaţilor, putem fi siguri
că s-au pus bazele serioase ale cineclubului pionieresc, Cea mai tînără generaţie
de cineamatori e1<istă şi nu mai poate f1 ignorată.
Gheorghe FISCHER
IX

CINEMATECA
Cu multă plăcere constat că ,
inst inctiv, cinemateca noastră a re-
nunţat - d e ocamdată la criteriul
şco l il o r şi
curente lor şi a adoptat un
program foarte variat. Cele douăzeci
de fi lme ale acestei luni sîntsubîmpăr·
ţite în patru mari rafturi: I) filme
ale curentelor recente, de ultimă
o ră, tratînd probleme de actualita-
te; 2) comedii; 3) filme muzicale şi
4) me lodrame. În felu l acesta sînt
presupuse a aparţine aceleiaşi cate-
gorii o fină, spirituală, spumoasă
poveste ca „S-a întîmplat într-o
no a pte" şi trăznea l a enormă, bufoni-
e ră, mi l iardară din „Hellzapoppin";
t ot aşa au fost fierte în aceeaşi oală
„Simfonia fantastică" , adică viaţa lui
Berlioz şi „ Parada Primăverii" sim-
pl u recital Deana Durbin, combinat
cu ţicneala delirantă a lui Misha Auer
şi cu o reconstituire stil panoptic a
kaizerului Franz-Iosif; sau „Adio
Mister Chips", poveste totodată
sobră şi patetică a unui profesor
amorezat de meseria lui pusă la
aceeaşi rubrică cu romanticele peri-
peţii din viaţa de aventură a epocii
victoriene, combinate cu o Spanie
a la Barres, o Spanie a „sîngelui,
voluptăţii şi amorului", toate acestea
ridicate la un şi mai !nalt punct de
fierbere prin introducerea sufletului
pasionat al ţigăncii îndrăgostite,
Toate acestea în aceeaşi rubrică cu
povestea unui profesoraş de Iiceu
internat.
AM AERUL „ .
Am, nu este aşa, aerul că reproşez
acestor cicluri, ca un cusur, ca o dova-
dă de incoherenţă, această diversitate
disparată de filme închise în acelaşi
dulap? În realitate, este nu un reproş
Jte care îl fac, ci o laudă pe care o
aduc. Mai întîi , acea diversitat e e o
calitate. Ea se numeşte variaţie;
e a se numeşte iscusinţă din partea
cinemat e cii de a oferi spectatorului,
sub haina cit ma i diferit posibil,
aceeaşi străduinţă a artei ;i şaptea de
a- şi căuta şi găsi albia pro p rie, felu I
e i specific de a povesti: asta indiferent
de reg izor, actor, şcoală, curent şi
chiar su b iect; filmului i se cere doar
bun să fie. C ăci asta înseamnă a
d.emonstra de fiecare dată altfel,
că arta aceasta nouă merge înainte
şi nu stă pe loc, că a prins, în ochiul
obiectivu lui, încă un fel foarte cine-
matografic de a înţelege şi explica
viaţa .
DRAGO STEA LA 20 DE ANI
Există poveşti unde coeficientul
de actualitate este, nu zic mai mare,
dar mai impresionant. Astfel s-au
cotizat cîţiva c i neaşti: T ruffaut , Waj-
c;ja, Rosse ll ini junior, Ophu ls-junior
şl S"intara lshikara ca să ne picteze
~rago stea la 20 de ani într-un film,
t lliar astfe l iTY'titulat. Prima im presie
X
Repertoriu
in
roz
şi
negru
e că cele cinci pledoarii nu dovedesc
nimic . Sau doar că, la 20 de ani, gă ­
sim tot felul de amoruri , ca la 30, 40,
50. Într-unul din scheciuri (cel
francez) avem un timid şi o fată pe
care o cam agasează stîngăcia de pros-
tănac a· băiatului. Îi preferă pe altul,
fără ca asta să fie ceva prea defi-
nitiv. În scheciu l italian, tînărul
este peşte, parazit a l unei fete
foarte bogate: în scheciul german,
cei doi tineri fac un cop il, În
scena finală, ni se arată cum această
poveste, din pricina co pilului, s-ar
putea să dureze ceva mai mult.
Avem aci unul din acele amoruri
despre care ştim cum încep. dar nu
cum şi dacă sfîrşesc. Adică ceva pe
care îl !ntîlnim în dragoste la toate
vîrstele şi nu neapărat la 20 de ani.
ln povestea japoneză, patria lui
hara-kiri, patria dispreţului pen-
tru moarte, eroul cel de 20 de ani,
după ce luni întregi s-a uitat cu jind
la persoana iubită (pe care nu ştie
nici măcar cum o cheamă) sfîrşeşte
prin a o acosta. Ca să-i vorbească l
O, nu I Ca s-o ucidă. D upă care se
denunţă poliţiei. Dar la telefon.
Fără să spună nici cum îl cheamă,
nici unde stă, nici unde e ascuns
cadavrul.
iN SCHECIUL LUI •.•
În scheciul lui Wajda (magistral
interpretat de regretatul Cybulski),
cu mult cel mai interesant dintre
Regizorul: - Hei, de cite ori să-ţi spun
Co pi lu I : - Şi dacă-i scapă ăgeata?
O. I. SUCHIANU
toate, tineretul de 20 de ani ni se
arată în flagrant contrast cu un bătrîn ,
cu un .foarte bătrîn tînăr de 30 de
ani: bătrîn mai ales fiindcă era de
20 de ani în timpul războiului, în
timpul acelui infern polonez unic
în lume. Sinistrele lui păţanii de
atunc i îi dau un fel grav de a gînd i
şi simţi; nesimţirea generaţiei care
n-a cunoscut iadul nazist şi patimile
ţării, această scandaloasă şi ,vai, foarte
răspîndită nesimţire, îi dau bătrînului
nostru tînăr un sentiment penibil,
stingher, de izolat, de ciumat , o
stare tristă de singurătate şi neîn -
ţelegere. Un scurt hazard (salvarea
unui copil căzut în grota cu urşi )
produce, între erou şi ventagenari,
nu zic o apropiere sufletească, ci o
apropiere mai mult fizică, o_reuniu -
ne în aceeaşi încăpere, urmată foarte
repede de pofta chefliilor să se
amuze pe socoteala acestui tip pl in
cu poveşti pi icticoase de război.
O singură persoană, o fată, care pă­
ruse un moment că-l admiră şi în-
ţelege (aproape că îl şi sărută) pune
un fel de capac peste această întîm·
piare. Fata se uită la unul din cama-
razii ei (pe care îl dispreţuia egal
ca şi pe alţii şi cu o egală lipsă de
argumente); se uită la e l, pufneşte
în r!s, o ia la fugă, se tolăneşte pe
pămînt, lingă el, şi e gata să reia
sărutările cu care ei ne onoraseră
în primele secvenţe ale filmului;
sărutări nu lungi, ci interminab ile;
că mărul
sărutări debitate cu un aer nu
pasionat, ci oarecum plict isit şi co nş­
tiincios.„ Scheciul lui Wajda e sfişie­
tor şi original nu pent r u că descrie
amorul la 20 de ani , ci pent r u că
descrie , într-o ţară aşa de pătimită
ca Po lonia, ingratitudinea care apare
deseori la cei de 20 de ani.
Fără să aibă profunzimea şi origi -
nalitatea scheciului lui Wajda, cele-
lalte sînt totuşi legate de un tîlc
comun care le dă o unitate de idei.
Anume, că, la vîrsta de 20 de ani
amorurile sînt superficiale şi insta-
bile. Este un adevăr care e actual
numai în măsura în care e şi etern
omenesc,
TO T WAJDA ..•
Tot Wajda s-a însărcinat, într-un
admirabil film cuprins în ace l aşi
ciclu, să ne dea reversul aceleiaşi
medalii. În „Fermecătorii inocenţi"
e l ne arată doi tineri, nu de douăzeci
de ani, ci sub treizeci de ani. S-au
cunoscut în aceea zi. Nu ştiu nimic
unu I des pre altul. O zi Întreagă o
petrec împreună, vorbindu-şi în
re pl ici animate şi isteţe. Dar nici
o c l ipă nu-i vedem întrebîn\lu-se
reciproc şi biografic. Nu se „descos"
unul pe altul . Desigur, ceea ce ei
urmăresc, cu o alegră pasiune, este
să se cunoască: cît mai adînc, cit
mai adevărat; dar nu făcîndu-şi
rec iproc autobiografia, ci vorbind
de cite în lună şi în soare, pentru
a pîn d i, reacţii le, atitu d in ile ce lui-
lalt în faţa idei lor, a cît mai multor
idei, deci a unor cît mai diverse idei.
Aşa se cunoaşte cu adevăoot on;iul.
Şi nu numai pentru a-1 înţelege, ci
pentru a-l iubi, pentru a vedea dacă
este aci binecuvîntatul caz de a-l
iubi. Amîndoi, glumind, marivodînd,
jucîndu-se de-a tot felul de jocuri şi
păcăle l i amuzante, ard de poftă de a
descoperi dacă a dat sau nu peste
ei norocul de a se !ndrăgosti cu ade-
vărat, Amîndoi desfăşoară un savu-
ros, un fermecător amestec de fiin-
ţă căreia îi place să se joace cu focul
şi în ace l aşi tim p care ştie perfect să
se apere. La urmă, ce au descoperit
ei, ni se spune într-o replică de cinci
cuvinte. Unu l din cele mai frumoase
finaluri de film din cite au fost vreo -
dată. Duceţi-vă să-l aflaţi.
trebuie pus pe cap!
Ad ria n ANDRONIC

DOCUMENT ARUL
Calitatea unei
biografii
Mihail Kogălniceanu ' Stîrcul,
r
REGIA : B. Nussba um
IMAGINEA: C . ionescu-Tonc iu
~.~~~~~~~~~~~~-J
Despre Erich Nussbaum s-ar putea spune- jude-
cînd după ultimele fi lme pe carz le-a semnat
(să ne amintim numai acel foarte corect „N. Labiş")
- că a devenit un specialist al documentarului
biografic. Nu ştiu dacă această permanentă a
preocupărilor mono şi biografice îl. caracterizează
pe regizor, altfel spus - dacă reprezintă opţiu ­
nea lui definitivă pentru una dintre specii le docu-
mentarului, dar - oricum ar fi - incontestabil
mi se pare faptul că E. Nussbaum îşi onorează
cu tot mai multă stringenţă şi abilitate datoriile
de evocator. În acest sens, „M, Kogălniceanu"
este deosebit de elocvent, judecat mai ales prin
· prisma raportului dintre dificultăţile ce le stăteau
în faţă realizatorilor şi modul în care ele au fost
d epăşite. Materialul documentar pe care s-a
grefat acest film-biografic era, inevitabil, arid:
cîteva stampe sau tablouri, cîteva manuscrise,
ceva mai multe ed;ţi i din operele celebrului paşop­
t ist şi - cam a tît. Pentru ca pelicula să devină
fi lm, să depăşească stadiul de ilustrativism mono-
ton şi gr·atuit al atîtor şi atîtor alte filme, trebuia
ca intuiţia regizorală să se manifeste în primul rînd
în faţa mesei de montaj. Lucru care s-a şi întîmplat;
montajul a fost scurt şi nervos, documentele
- chiar atunci cînd se repetau în cadre - erau
filmate de fiecare dată din alt unghi, cu grijă
continuă pentru maxima lor expresivitate (într-ade-
văr în acest fi Im, documentele au reuşit să fie
expresivei ). În plus, E. Nussbaur11 a avut fericita
idee de a intercala între pasajele - să le zicem -
ar h ivistice imagini curente din laşi şi Bucureşti,
evitînd cu decenţă macheta sau trucajul . Rezulta-
tu l este un f ilm dinamic , interesant pe tot parcursul
lui şi, desigur, educativ. Este poate cel mai inte-
resant film-omagiu, realizat în anul 1967 de
cineaştii de la „Sahia" .
Despre eficienţă
r '
„Micii înotători"
RE GIA : Erwin Szekler ;
IMA G INEA; W . Goldgraber
Cu un comentariu mai puţin inspirat decît în
alte diţi, al Evei Sîrbu, imaginile filmului lui
Erwin Sze kle r î ncearcă să po pular izeze ideea
cursuri lor de înot pent r u copii. Intenţia este
de salutat, iar eficacitatea f ilmu lu i - reală; desi -
gur, au fost destui spectato r i care - la vederea
acelor imagini străluc i tor colorate, ca în i lust ratele
de la Dubrovnik, cu apă azu r ie , cap ii frumos bron-
zaţi şi antren o ri cu corpuri atlet ice - se vor f i
simţ i t îndemnaţi să-şi trim i tă , la vară, odras lele
la ştrandul Tineretu lui. Întrebarea care se pune
este: cîţi dintre spectatori au ră m as, tot uşi , pasivi
în faţa acestei pelicule, aşteptînd cu un oarecare
pi ict is să înceapă odată cine ştie ce f i Im cu cow-boy.
Căci fi Imul nu captivează, nu magnetizează (fiind
un fi Im- rec l amă , în fond ). Se aseamănă , în t r-un
fe l, păstrînd proporţ i i le , cu ace le reclame fr umos
co lorate pe care e scris „ D aţi copii lor dulc iuri".
Reclamă pe l ingă care treci admirîndu- i fo r mula
grafică, chiar şi judiciozitatea poveţei, dar„ .
intri în primu l debit şi-ţi cumperi ţigări, amînînd
vag această operaţie capitală.
Tenacitate
r '
pasăre reptilă l
SCENARIUL Ş I REG IA ; Ion Bosta n
IMAG INEA ; Il ie Corne a, Ion
Bostan
Această nouă imixtiune a lui Ion Bostan în lumea
secretă a păsărilor Deltei s-a soldat cu un film
palpitant şi tulburător. Tulburător pentru că,
dinco lo de descrierea minuţioasă a mai multor
speci i de stîrci (superbi) şi a obiceiurilor lor,
autorul a riscat şi o analogie care devine credibilă
mai ales prin forţa convenţiei artistice. Ion Bostan
a surprins (dar cîtă răbdare denotă acele imagini
unicei ) şi a se lectat, din zeci de mii de cad re ,
~
poziţii le, mişcări le, vîrstele cele mai capabi le să
incinte imaginaţia spectatorului, s-o îndemne la
similitudini. Suportul ştiinţific al observaţiilor -
~
ar putea fi, eventual, contestat (în nici un caz, de
autorul acestor rînduri), dar nici nu interesează
prea mult, căci impresionant în acest fi Im nu este
adevărul, ci emoţia.
O concepţie regizo rală .
l ~ \.:__ )~ ~ ~
Filozofie
,,documentară"
~~{~) ·
lffj
În căutarea
timpului pierdut
SCENARIUL 51 REGIA ; Titus
Mesaroş :
IMAG INEA: Petre Gheorghe
~.,.§.::?'I
.
Propunîndu-şi să demonstreze necesitatea unei ~~ i
cît mai mari productivităţi a muncii, Titus Mesaroş
începe prin a compara date statistice diferite în
timp, pentru a ajunge la discuţia unor prob leme
filozofice foarte puţin contingente. Dar uneltele
logistice sînt precare, iar peroraţia devine în cele
din urmă vulgarizatoare, după ce fusese dintr-un
bun început greoaie, datorită abundenţei excesive
a cifrelor. În plus, cred că fi Imul lansează o falsă
problemă căci, oricît am fi de binevoitori , ne vine
greu să admitem că trăim cu zece ani ma i mu lt
decît bunicii, prin simplul fapt că folosim aspira-
torul în locul cîrpei de praf. Excesul .de meditaţie Cînd cascado ru/ are trac .
elevată, în acest film, este împovărător. (Vie Nuove)
Dinu KIVU
XI

Cartea
de
film
A ŞAPTEA
ARTĂ
voi. I tl li, Ed. Meridiane
Antologiile de texte despre film
sînt des editate în străinătate şi
apariţia în editura Meridiane a ace-
leia îngrijită de Ervin Voiculescu
răspunde unei cerinţe devenită de
mult acută (dovadă: primul volum
- editat într-un tiraj ridicol de mic
faţă de cerinţele reale - pe care
cei ce fixează tirajele nici măcar nu
încearcă să le cunoasc ă - s-a epui-
zat se pare în cîteva ore I).
Dificultatea oricărei lucrări de
acest fel este dublă: dificultatea selec-
ţiei şi cea a organizării materialului .
Autorul antologiei de . faţă şi-a pro-
pus să rezolve problema vastităţii
materialului prin editarea unor e x-
trase din lucrările de bază luîndu-şi
astfel o oarecare Iibertate faţă de
textul citat. S-a operat aici aş adar
o a doua selecţie în interiorul tex-
telor iniţial selectate. Ideea este fer-
tilă pentru că permite eliminarea a
tot ceea ce nu este esenţial pentru
demonstraţia pe care autorul acestei
antologii - ca orice autor similar
- şi-o propune. Ea duce totodată
implicit la cuprinderea unui număr
mai mare de texte (şi autori), ceea
ce în câzul de faţă se dovedeşte util.
Criteriul propus de E. Voiculescu
este acela al urmăririi drumului
„ parcurs de gîndirea teoretică şi de
creaţia artistici cinematografică, de la
începuturi şi pînă în zi lele noastre".
Un criteriu istoric aşadar, cronolo-
gic, care a dus şi la respect area cro-
nologiei în apariţ i a t ext elor incluse
în crestomaţie. Drept urmare, anto-
logia „A şa p tea art ă" funcţionează
XII
şi ca o istorie a cinematografiei.
Organizarea antologiei este rezulta-
tul intenţi e i autorului de a-şi grupa
materialul în dou ă vo lume dintre
care primul să fie consacrat consti-
tuirii cinematografiei ca artă şi
consemnării unor expe rienţe artis-
tice care au marcat istoria filmului.
Al doilea volum urmăreşte fenome-
nul cinematografic în st ructura sa,
fără a abandona crite riul istoric şi
oferind astfel, de fapt , un istoric al
mijloacelor de expresie al cinemato-
grafiei.
Ca orice lucrare de acest gen şi
cea de fată poate fi comentată s ub
raportul omisiunilor (de autori şi
de texte) ca si sub ce l al textelor
paraz itare . Autorul o ştie - îşi
şi avertizează cititorul - şi acce ptă
riscul. Dar un asemenea comentariu
ar fi inutil şi stu pid : este clară serio-
zitatea şi competenţa cu car,e a fost
alcătuită întreaga lucrare . Singura
întrebare posibilă este dacă îl accep-
tăm sau nu pe autor ca gh id în inves-
tigarea acestei vaste literaturi. ln
cazul de faţă, răspunsul nu poate fi
decît afirmativ. Eluard parcă s pu-
nea că cea mai bun ă an tologie este
cea pe care fiecare şi-o alcătuieşte
singur. Ervin Voiculescu are meritul
de a oferi cititorilor o crestomaţie
care le va putea deschide pofta de
lectură, dorinţa de a-şi alcătui apoi,
cu timpul , propria antologie .
Succintele prezentări prealabile
ale fiecărui autor citat devin instru-
mente utile de informare a cititoru-
lui care întîlneşte aici, în co vîrşitoa­
rea lor majoritate, texte publicate
pentru pri ma oară în traducerea
românească: de aceea se cere con-
semnat meritul traducătorilor al
căror nume îl tra„scriern aici: Mar-
gareta Andreescu, Simona Bala-
mace şi Stela Kintescu.
Ion BAR NA
„COMEDIA
BURLESCĂ
Iordan Chimet
Nu ştim dacă e uzanţa, dar s-ar
cuveni să mulţumim editurii „Meri-
diane" pentru plăcerea pe care ne-a
făcut-o publ icînd „Comedia burles-
că". Ne-a oferit - e drept , cu con-
curs ul lui Iordan Chimet - un st udi u
subtil ca un eseu şi frumps ca un
poem. ln ultimii an i am făcut cu
toţ i i o cură de fii me din perioad a de
aur a co med iei, înc!t cre deam că le
cunoaştem, chiar prea bine. Iordan
Chirnet ne-a făcut să redescoperim
însăo lume familiară, aşa cum poeţii
ne fac să vedem. cu o uimire încîn~
tată, lucruri peste care ochiul nostru
cel de toate zilele trece blazat, ca
al paznicului peste pi ctura Monei
Lisa.
Pentru Iordan Chimet, come dia
burle scă nu e pur şi simp lu come-
die burlescă: e una din mari le bucu-
rii ale copilăriei. Ca şi western-u l.
Şi o iubeşte cu o nea l terată fideli-
tate. cu un curios amestec d~ can-
doare şi luciditate rafinată Ele îi
interzic să facă un istoric obişnuit
al „s lapstickului" pe ani şi personali-
tăţi, poate pe filme sau teme -
cum ar fi făcut, cum au ş1 făcut atîţia
alţii. Lu mea fantastică a comed iei
burleşti, „cel mai extraord ina r feno-
men comic din istoria lumii" este
descompusă şi recompusă după cri-
teri i de esenţe - cei doi pivoţi fi-
ind Personajul şi Structura poetică.
Pe rsonaju l. crede Iordan Chimet,
este doar o sinteză a unor străvechi
personaje create de imaginaţia popu-
lară. El are trăsăturile acestora , deşi
nu într-un dozaj egal, farmaceutic.
Stan Laurei întruchipeaz ă ce l mai
bine tipul copilului fără memorie,
care se naşte în fiecare dimineaţă,
pentru care lumea n-a fost încă ordo-
nată şi clarificată de inteligenţă.
Dar nu numai Stan : trăsăturile de
cop il, Chimet le distinge şi la Char-
lot, la fraţii Marx, Lupino Lane şi
alţii. Personaju l burlesc are o vocaţie
eroică - e un om dintr-o bucată
care se mişcă într-o lume ostilă:
e cazul lui Max Linder, da r şi al lui
Charlot, Fatty etc. El e în general un
vagabond pe care societatea refuză
să- l primească, un răzbunător gata
să arunce în aer vechile structuri so-
ciale şi psihologia încremenită, un
sfînt care învăluie lumea în privirea
sa uimită şi îndepărtată şi-i judecă
cu dreptate faptele - aşa cum a fost
închi,puit sfîntul de iconogorafia şi
poezia populară.
Fiecare trăsătură a Personajului
este comentată într-un scurt eseu
cu implicaţii neaşteptate prin plasti-
citatea ideilor, originale şi curajoase.
Astfel vorbind despre vagabondul Cinematograful şi moda
din comedia burlescă. Chimet ob-
servă cum cascada de rîs declanşată
de apariţia acestui nou erou cinema-
tografic se desfăşoară într-un climat
de căldură, de reverberaţie sentimen-
tală. ldeia se opune vestitei filozofii
a rîsului al lui Bergson, după care
rîsul nu are inamic mai mare ca
emoţia şi se adresează inte ligenţei
pure.
A doua parte a volumului este un
studiu estetic al structurii poetice
a comediei burleşti. C ăci „substan ţa
sufletească a acestu i personaj in-
vulnerabil şi curat e de natură poe-
tică". Formula scurtelor eseuri o
regăsim şi în analiza lucrurilor - a
coaliţiei lumii materiale împotriva
coaliţiei umane; a universului meca-
nic (care, ca diviziune în volum, se
suprapune cu „lucrurile"); a baletu-
lui care smulge pe erou lumii ostile
şi-l readuce în natur>. armonioasă
a artei; a comicului absurdului ce se
transformă în sărbătoare populară;
a rîsului al cărui firesc e nefirescul;
a gagului. ..
Dar, nu mai cităm - căci am fi - Telemicrobism !
tentaţi să cităm întreaga carte care - ! I I
reprezintă o contribuţie originală
la istoria filmului - deci o contribu-
ţie de o valoare care poate trece cu
succes . graniţele. (Vie Nuov~)
Maria ALDEA
 CRONICA
PUBLICU LU~
Ana Maria NARTI
Frumosul
care este
al meu
Am îndrăznit să nu împărtăşesc în
totul marele entuziasm pentru „Un
bărbat şi o femeie", deşi Anouk Aimee
îmi place în chip deosebit şi multe
lucruri din film m-au încîntat. Din
clipa în care m1-am recunoscut public
nu „rezervele" - cum spun confraţii
mei cronicari - ci punctele de sinceră
îndoială, nemulţumirile mai mult sim-
ţite decît gînd ite, am ştiut că, pentru
un timp, cei care adoră filmul mi-au
devenit duşmani. Să-l lăsăm deocam-
dată în pace pe Lelouch, .cu bărbatul
şi femeia sa, şi să încercăm să înţelegem
această duşmănie.
Reacţ ia de apărare a frumosului
propriu este o reacţie firească. Fru-
mosu I care este a I meu , frumosu I care
mă încîntă fără efort, de .la sine,
atunci cînd privesc un eh 1p sau o
imagine a naturii, un obiect sau o
operă de artă, acea măsură ascunsă a
frumuseţii care trăieşte, şi conştient
şi inconştient , în adîncu I fiinţei mele
neştiute, şi tresaltă nepregătit, nepre-
văzu t , în cele mai diferite momente ale
trecerii mele prin realitate, este una
din cele mai intime bucuri i care-mi
aparţin. Dacă loveşti în acest frumos
al meu. mă jigneşti. Dacă tu, vec inu l
meu de vizi onare. poţi să rîzi şi să
glumeşti atunci cînd su fletul meu e
copleşit de emoţie, simt că îţi baţi joc
de mine, de v isurile, dorintele. am in -
tiri le care-mi sînt cele mai .scumpe.
Pentru că în viaţă frumosu I este
mult mai apropiat de trăirea de fie-
care zi. mult mai strîns împletit cu
tot ce este reacţie individuală, decît
planul purificat-obiect ivizat, cum spun
esteticieni 1 al creaţiei şi înţelegerii
ei conştiente, pregătite a artei. Ş i
pentru că fi Imu I, produs de artă atît
de asemănător vietii, atît de încărcat
de realitate, se topeşte adeseori fără
distanţa specifică artei, în existenţa
intimă a spectatorilor. Cînd citesc o
cronică mai puţin entuziastă - decît
seaştepta, iubitorii filmului„Un bărbat
Dacă tu,
vecinul meu
de
vizionare,
rîzi,
cînd sufletul meu
e copleşit
de emoţie,
simt că îţi baţi
joc de mine.
ş1 o femeie" au 1mpres1a că însăşi
gîndu I lor despre dragostea ideală
este înjosit. ado lescentu I care-şi satură
nevoia de aventură, curaj şi spaţiu
larg, adm1rînd pe Winnetou, îşi vede
profanat un vis atunci cînd aude
ironii pe seama eroului îndrăgit;
iar tînăru I intelectual care a urmărit
zgu duit „Diamantele nopţii", avînd
tot timpul revelaţia unor adevăruri
care i se păruseră imposibile în film,
pleacă din sală scîrbit, urînd, dispreţu­
ind cu furie pe toţi cei care, în timpul
v izionării. au făcut cu vocea tare obser-
vaţii grosolane pe socoteala filmului .
Dacă toate aceste categorii de gust
şi preferi nţă ar fi definitiv îngheţate,
dacă nici o trecere de la grup la grup
şi nici o schimbare nu ar fi cu putinţă.
atu nci orice speranţă ne-ar fi inter-
zisă: am rămîne pentru totdeauna
în chişi. prizonieri . în mica poziţie
estetică pe care s-a întîmplat să ne
aflăm în clipa formării conştiinţei
noastre, şi nu am mai putea visa nici
o îmbog ăţire , nici o creştere a frumo-
sului nostru în 1iitor. Dar orta inseom-
nă com unicare: ş1, din clipa în care
înţelegem într-adevăr asta, cîm pu I
explorări lor estetice la care putem
spera devine infinit. Chiar şi adepţii
ace lei gîndiri care se întemeiază pe
ideea neputinţei comunicării între
oameni, scriu totuşi piese de teatru
sa u romane pornind de la nevoia de a
comunica cititori lor sau spectatori lor
tocmai această filozofie a noncomun i-
căr ii, care. dacă 1-ar fi convins pînă la
ca păt, i-ar fi despărţit pentru tot-
deauna de orice tentativă a dialogului
artistic.
Arto este comun icare: atunci cînd
înţe legem într-adevăr asta, ne dăm
seama că trăim un permanent schJmb
şi că totul este mobil, în mişcare, în
lumea lăuntrică a frumosului nostru.
Şi în acelaşi timp ne dăm seama că , în
c Ii pa în care ceva îngheaţă, înţepeneşte
definitiv în convingerile şi gusturile
noastre, este foarte posib1 I ca acest
ceva să nici nu mai tină de artă,
rămînînd doar o simp l ă prejudecată,
un cadavru. Altfel citesc astăzi „Fraţii
Karamazov" si altfel i-am citit ultima
dată, acum ·patru ani: îi voi iubi
toată viata, dar la fiecare nouă lectură
îi voi iubi mai mult sau mai puţin
altfel. Şi un fi Im pe care îl iubesc mult,
„Umbrelele din Cherbourg" sau, în
cu totul alt registru„,Sărmanii flăcăi",
va fi la fiecare nouă vizionare, mereu
acelaşi şi mereu altul.
A admite conştient asta, a înscrie
conştient ca punct de pornire în micul
program estetic tainic al sufletului
nostru, nevoia de a primi, curiozitatea,
în cel mai nobil înţeles al e1, nu în-
seamnă de loc a renunta la ceea ce ne
aparţine. Pierderea f~umosu lui pro-
priu, acceptarea pa sivă a tot ce vine
din afară, încărcat de prestigiul va lorii
noi. este una din ce le mai grave auto-
falsificări posibile în psihologia artei,
semn ul di stinctiv al snobismului. Dar
asta înseamnă a renunţa de bună voie
şi cu hotărîre la intoleranţă în artă.
Din c lipa în care izbutim să'stăpînim
dorinţa sălbatecă de a arde pe rug
pe cei care nu se închină idolului
nostru estetic, din clipa în care în loc
să pornim război pe viaţă şi pe moarte
împotriva celor care au alte gusturi ,
încercăm să-i înţelegem şi să comuni-
căm cu ei, fără să părăsim nimic di n
ce-i al nostru. dar căutînd să le dăm şi
să le luăm cît mai mult, ei bine, di n
c lipa asta am făcut primul pas pe
drumul infinit al înţelegerii de adînc
a frumosului. Adică, pe ntru a mă
întoarce de unde am pornit: în momen-
tul în care observaţii le mele despre
„Un bărbat şi o femeie" vor înceta
să constituie o jigni re pentru specta-
tor, devenind un punct de pornire al
dialogului dintre cronică şi spectator, în
momentu I ace la va începe într-adevăr
să existe la noi cu !tură cinematografică.
XIII
r
~~t~&
l!J:!I
Nu prea îmi place cinema-
tograful şi mă gîndesc să-l
desfiinţez. Totul poate fi cri-
ticabil, dovadă obiecţiile pe
care contemporanii i le adu-
ceau lui Homer. E fragilă
tare această a şaptea artă,
care, oricum, nu s-a ridicat
încă nici la „ Bătălia broaşte­
lor"! Se ştie, pentru că tot
ne învîrtim în jurul scutului
lui Achile că, făcindu-se săpă­
turi pe „Iliada", s-a găsit
Troia sub nu ştiu cite straturi
de cetăţi de prisos. Săpîndu-se
în ochii orbi ai lui Homer,
s-au găsit imagini exacte, bo-
gate şi amănunţite. Spuneţi-mi
acum, care va fi arheologul
care la anul patru mii şi nu
ştiu cit să se apuce să facă
săpături pe urmele filmelor 1
Şi dacă ar face, spuneţi-mi
ce-ar descoperi 1 Pentru că
totul e regie şi reconstituire.
Ochiul atît de strălucit al
acestui monstru, care ar tre-
bui să fie un nou Homer, se
dovedeşte plin de albeaţă.
S-ar putea ca premizele
lui să fie false. Eu bănuiesc
(sînt aproape sigur) că cine-
matograful s-a născut din
necesitatea istorică a femeilor
frumoase de a se uita cit
mai mult în oglindă. Căci ce
reprezintă el decit o oglindă
scumpă, pusă în faţa vedetelor
care-şi trăiesc viaţa parcă-şi
fac sprîncenele 1 Iar noi tre-
buie să ştergem cu mîneca
această oglindă rezemată de
fruntea noastră, cu partea
nelucioasă. Tot ce putem face
e să întinăem mina şi s-o
ştergem din cind în cînd de
abureală. O artă care mizează
totul pe fotogenie e cel mai
puţin suspectă . Fotogenicii
au poze, nu atitudini . Au un
nas perfect, nu probleme de
viaţă. Ei fac ochiade în punctul
culminant. Nici dacă vedetele
ar f1 oribile, cele mai ţoape
XIV
Cronica unui posibil cineast
Motto:
„A compits el Iliada şi Odisseea,
dar să vedem ce mai dă"·
(Obiecţii contemporane lui Homer.
Versiitne orală)
. .
Marin SORESCU
femei, cei mai deştepţi băr­
baţi (dacă s-ar merge adică
pe invers), cinematograful n-ar
fi salvat. Preferinţa ar exista
în continuare. Ce sînt caia-
nele cu lături, rufele care se
spală în stradă, izmenele în-
tinse la uscat pe deasupra
trecătorilor din filmele ita-
liene, decît această preferinţă
pentru împuţit, scabros, co-
coaşa vieţii şi a sufletului 7
Vodevilul şi melodrama, în-
toarse pe dos, nu dau fiorul
artei, chiar dacă duhnesc a
lături şi nu a apă de trandafiri.
Nu, hotărît, nu e un merit
faptul că cinematograful se
bazează pe imagine. Din defi-
niţia pe care Hegel i-a dat-o
lui Napoleon: „Spiritul uni-
versal călare pe cal", cinemato-
graful n-a preluat decît partea
a doua: „călare pe cal".
Spiritu l universal îi va scăpa
de-a pururi! Şi apoi, imaginile
se repetă. Dintr-o statistică
recentă, reiese că un om nor-
mal, un american care merge
la slujbă, nu poate înregistra
decît cîteva miliarde de ima-
gini diferite, toată viaţa. Restul
sînt dubluri. De exemplu, la
o casă: altă casă, alta, cea
din faţă, cea din dreapta, alt
oraş. Aparatul de luat vederi
cade, fără să vrea, în această
diluare. Aţi văzut oare un
film în care, dacă e vorba
des pre un om, să nu mai apară
şi un a/tu/? Sau - filmul e
mai modern şi se arată numai
picioarele omului - să nu
mai apară şi o/te picioare 1
Să numărăm, de-o probă, de
cite ori cineva va vorbi cu
altcineva într-un film. Nu
ne interesează ce spune, dar
faptul că repetă aceleaşi ges-
turi, aceeaşi mişcare a buzelor,
e îngrozitor . Charlot cu uşa
lui turnantă a creat o metaforă
genială a cinematografului care
nu poate prinde decit cîteva
obiecte, subiecte, imagini pe
care le învîrteşte şi le vî jîie
la infinit. Hegel, să mă refer
tot la el, nu prea iubea com-
paraţia, ca modalitate stilis-
tică, tocmai pentru că sără­
ceşte esenţa, „spălăcind-o",
prin alăturare sau raportare
la altceva. Cinematograful tră­
ieşte numai prin comparaţie:
imaginea de la începutul fii·
mului e comparată cu toate
celelalte, pînă la sfîrşit - vă
daţi seama la ce concentrare
se ajunge. Aşa se întîmplă în
viaţă - mi se va răspunde.
Da, dar dacă aşa s'e întîmplă
în viată nu trebuie să se mai
repet~ şi în film, e deja prea
mult şi în viaţă. Şi apoi cine,
dacă îşi cercetează străfundu­
rile conştiinţei, ar putea să
vadă peliculă
pe exact ce
vede şi acasă fără să-i vină
să sfîşie ecranul 1 Toţi vrem
de fapt altceva, ia'!" acest
altceva, cinematograful nu ni-l
poate oferi, pentru că el în
cel m~i ·bun caz, nu poate
decît să repete.
Un papagal aşezat în cuşca
lui deasupra intr ării în viaţă
(un labirint vopsit proaspăt
cu sînge, să-ţi fie ruşine să te
întorci). Labirintul e cum e,
iar papagalul e cam mocofan,
nu ştie să spună decit: picioa-
re, stni, căsnicii, Water/oo,
Spartacus, popice„. Plictisitor!
Mă gîndesc că dintre oame-
nii care n-au văzut în viaţa
lor un film şi ou trăit aş putea
aminti numai doi: Nietzsche
şi Isus Cristos. Unul pentru
că nu credea în minuni, celă­
lalt pentru că n-a vrut să mai
facă şi minunea asta.
Cine vrea să vadă ghiaţă-cu­
buri nu se duce la polul
nord. Natura e sălbatică şi
informă. Cine vrea să vadă
viaţă-cuburi, într-adevăr ape-
lează la papagal.
SHAKES~EARE ŞI MINUJUP!:LE
Slavă domnului, Raquel Wel-
ch încă nu arc intenţia să joa-
ce Shakespeare şi se mărgineş­
te la filmele sexy, supersexy şi
ultrasupersexy. Pentru că în
clipa cind se va hotărî la acest
lucru - spune actriţa - ea va
juca Shakespeare în minijupă.
MARGARET LEE ŞI SOARELE
Întîmplarea face ca, dupf
„Soarele haimanalelor" (în ca-
re l-a avut ca partener pe Jean
Gabin). Margaret Lee să joace,
a l ături de Jean Servais în„.
„Soarele diavolului" , Viitorul
film propus actriţei este-nici
nu se putea altfel - „Soarele
în mare".
Al El , Al LUI ŞI Al LOR
Filmul care poartă acest
titlu a fost inspirat de o în-
tîm piare adevărată. „ Este vor-
ba - s pune Henry Fonda, in-
terpretul principal - despre
viaţa Helenei North şi a unui
oarecare Frank Beardsley. Vă­
du vă a unui locotenent şi ma-
mă a opt copii, a aflat că o
nenorocire asemănătoare i s-a
întîm plat ofiţerului Beards-
ley, care a rămas cu 10 copii
după moartea soţiei sale. 1-a
scris, s-au cunoscut, s-au căsă„
torit şi s-au ocupat împreună
de cei 18 copii mai mari şi de
noii copii pe care i-au avut
împreună. „Mama eroină" e'
Luciile Ball.
ECRANIZĂRI
„Grajdul din Salvator", noul
film al lui Pawel Komarowski
se bazează pe un scenariu
realizat de J.j. Szczepanski
după propriul său roman.
Tema este - iarăşi - un epi-
sod din timpul războiului. In-
terpreţi: Tadeusz Lomnicki
şi Janusz Gajos.
Unul din filmele în care cehii
îşi pun mari speranţe este
„ Marketa Lazarova" - o rap-
sodie cinematografică despre
omul din evul mediu, după
romanul marelui scriitor Vla-
dislav Vancura, executat de
fascişti în timpul ocupaţiei.
lată ce d ec lară scenaristul
Frantisek Pavlicek: „Cinema-
tograful actual devine cîteo-
dată prea subti l şi uneori acu-
ză o introversiune nesănă­
toasă . Vancura ne-a atras
prin opera lui rob~stă, aspr.ă
şi sugestivă. (Regia: Frant1-
sek Vlacil. Interpreţi: Magda
Vasaryova şi Frantisek Vele-
cky).
TRUFFAUT ŞI PICTO RUL
Frani;ois Truffaut l-a des-
coperit pe Daniel Pommereul-
les în filmul lui Eric Rohmer,
„Colecţionara'', şi s-a gîndit
la el pentru rolul unui pictor
în „Mireasa era în negru".
Ceea ce e amuzant e că de-a-
bia turnînd cu el a aflat că
Daniel Pommeureulles e un
pictor autentic. Acum, la Pa-
ris, el a deschis o expoziţie de
pictură .

FILMELE
prezentul continuu, cu neîntrer upta
dificultate de a începe, de a reîncepe.
În orice zi a lumii, pri ma sau ul-
tima, o dragoste adîncă e tristă.
Fiind c ă memoria e totdeauna la pre-
zent. ldi li smul filmului lui Lelouch
e aparent: sub staniol - şi încă ce
stan iol! - găsim un măr crud, cu
sîmburi amărui din care înfloresc
tristeţea - nu pesimismul, melan-
col ia fără speranţe deşarte, «Un in-
fern di scutabil», cum zice poetul
tîn ă r, din care conformista morală
a memor iei iese învin s ă. De aceea
«Un b ă rbat şi o femeie» e o bună
poveste de dragoste,
EVRIKA!
Toate ace>tea ar putea porea o
pa r abolă speculativă dacă n-am a-
vea ca punct de sprijin sol id extra-
ordinara tehnică a simplităţii, a
naturalului cu care lucrează Lelouch.
Pentru mine - o spun desch is -
Le louch e înainte de toate un t e hni-
ci an al spontaneităţii. Film ul îţi
d ă tot timpul senzaţia că a fost rea-
lizat într-o primă zi a unei mari ins-
p iraţii - cu tot ce conţine inspiraţia
coefi cient de facilitate, înd~mînare
şi fr ivolitate, ceea ce nu-i neapărat
defă imător, ba chiar deloc defăi­
mător , numai limitativ; filmul pare
a f1 turn at într-un studio divin unde
totu l „ merge "uşor, s;mplu, colorat,
ca pe r oate; improvizaţiile camerei
şi ac t o r ilor te fac să u i ţi de canoa-
nele ble stemate ale scenariilor, ale
;. ocului actoricesc", de „cinema"
ş regulil e sale de joc. Lelouch lu -
cu UN BARBAT
O FEMEIE
(Urmare din pag. 14)
creaz ă ca s c ă pat de sub un blestem
- e fru mos, d ar nu ştiu cite de adînc.
Fireşte că î ntr-un cinematograf can-
cerizat de minci ună, convenţie·
nalism, so fistică, obses ii criminale şi
sensuale, perversiuni ş i inversiu ni,
f ilmul acest a cade ca o ploaie de
vară şi o ri ce o m sănăt os la cap şi la
suflet str igă „T hal assa , Thalassa",
Evrika· sau Messi al
PASTIŞA!
E de înţe l es însă de ce Lelouch, cu
izbînzile sa le, va crea o modă şi
teh n ica lui se va breveta, mai mult
ca sig ur, epidemi c : superba lui fa-
ci litate în 1ns p 1raţ 1 e va de veni în
mîinile alt o r a comoditate . Dar „O-
colul" b ulgăresc nu e deloc un fi lm
co mod şi a- l strivi sub apăsarea mo-
del ului francez e nedrept. Pastişă?
O vor b ă a bătrinului Anato le Fr an ce
m e ri t ă s-o ţinem minte, ma i al es
ca spectatori de cinema: „Toate
operele sînt past.şă după una care
ne e n ecunoscută". "O co lul" e un
caz fer icit de folos re f i delă - ş i nu
totdeauna o po rtună - a unei tehnici
străine în slujba ·unu i adevăr pro-
priu. Nu e n imi c rău în asta , stim a ţ i
purişti, d ac ă rez ultatu l e convin g ă­
tor. Sare în oc hi fa milia comu n ă a
celor dou ă filme , dar d ac ă Le louch
fa ce un film ma i „frumos ", Ost ro v-
ski şi Stoianov a jung pe aceea şi for-
mulă la un film mai dens . Actorii
de la Paris sî nt mai buni, mai rafi-
naţi, cei bulgari mai au tare de tea-
tru, clişee stîngace, stinghereli ne-
evoluate: Dar nici o clipă jocul lor
...
nu strică po veştii, unei admirabile
poveşti de dragoste purtînd în adîn-
cul ei „curiozitatea" enunţată în
primul nostru paragraf, Şi jocul me-
moriei ne duce la Lelouch, ' fără stră­
lu ci rea acestuia, cu hiatusuri fra-
pante între ce a fo st ş i ce este, cu o
r u pe re prea accent u at ă , î ntre t rec ut
ş i prezent, deşi monta jul î n cea rcă
s ă nu p ă răse ască mode lul. Dar po-
veste a re z ist ă , ·pentru c ă - i una d in
acele poveşti greu de stricat, gre u
deformabilă. Sînt apoi simi litudin i
şocante de atmosferă, de perso naj e-
şi aici femeia e cea care co nduce
ost.Jitătile, easpune pr im ul „te
iubesc" - acelaş i gen de tristeţe,
aceeaşi conclu z ie melancol ică, acelaşi
refuz al raiul ui ş i al iluz ie i, aceeaşi
lipsă de e nt uziasm facil, aceeaşi pece-
t e a anilo r pe feţe şi pe suflet. Dar
„ Ocolul " merge mai adînc decît
Lelouch. Pentru că povestea bulgă­
re ască sfrede l eşte- poate mai gros-
într-o ra nă inter i oară la care impro-
v i zaţiile franţuzeştinu ştiu să ajun-
g ă , n-au cum a junge . De mult Cour-
not a scr is acest adev ă r-poveşt i le ·
cele mai „tari", scenariile cele mai
bune cresc în Est, în socialism , acolo
unde „durerile creaţiei unei lumi
noi sînt infint superioare rafina-
mente!or noastre". „Ocolul" mărtu­
riseşte o ase menea durere născ u tă
dintr-un fanatism orb interferat cu
o spontaneitate prea mare; e o
dram ă a sincerităţilor neajustate,
mereu nepotrivite, în care unul din
cei doi e permanent în urmă cu o
mişcare. Această neconcordanţă dra-
matică dă filmului un flux pasionant
şi-i asigură două puncte de echili-
bru memorabile, ca doi piloni ai
unui arc de durere: primele sec-
ŞI cu
venţe ale „şedinţei'\ ale „reuniunti •.
şi finalul, ultima replică a filmului,
incomparabilă cu acea - cam con-
cesivă - „linişte", pe care modelul
o lasă în finalul său din gară. Aici,
după ce a răsturnat pe parcurs
atîtea inerţii ale memoriei morale,
fil mul îndr ă zneşte s ă răstoarne un
pe rsonaj, al armînd, neliniştind: în-
dr ăgostitul, omul care ar fi dispus
să renun ţe la o intransigenţă inu-
t ilă, d isp us să plătească repede şi
du bios pent r u o eroare prin alta,
confo r mistu l aj u ns la întrebările
unui in con for mism ~i mai suspect,
e x plodeaz ă într-un stri g ăt . Femeia
a dispărut; a rămas un salariat, veş­
nic ul salari at care organ izeaz ă ple-
c ă rile şefului în străinătate . Acestu i
salariat, „îndrăgostitul" îi va striga
cu to nul re pede reg ă sit al directoru-
lui:
- „Şi nu faceţi nimic pînă nu mă
întor c i"
Chipul îi e desfigurat, ca mîncat
de vărsat. Romeo a dispărut, Lelouch
şi eroii lui - de asemenea; au
r ă mas pl ăc erea de a po r unci, vani-
tatea deşartă a celui care ordonă,
voluptatea de a domina. E un final
pentru care merită să faci un film
şi multe ocoluri. De ce să alergăm
la Lelouch pentru a-i găsi antece-
dentele? Nu e în Lelouch, e mai de
grabă în Tolstoi, în nuvela aceea
nedrept ignorată, „După bal", ca-
podoperă în rînd cu „Holstomer "şi
„Trei morţi". Asta, pentru a deruta
puriştii şi aparatele electronice · de
detectat influenţele. Dar ce contează?
Mai important e că la „Ocolul"
şi Lelouch sălile sînt pline, de la mati-
neul de 8 pînă la ultfmul spectacol
de noapte.
R. C.
xv
GOPO:
SCURTĂ ISTORIE A CINEMATOGRAFULUI (XIV)

V 11
V V
V V
V 11
V V

o
Q.
o
~

' ~Î~ţ;\ Lf\ i't\ VE~R6. Pr

~CRF\'t\1.U„Ui 1..AŢ ~i COL01t2~T,
S~ t=ACE't"\,CW\S€1='P\C1: 1 ll1'\ 'FÎLt'lf

)(Vl
 Cinci s-a nlscut cinematograful, ln ultimii ani ai veacului trecut, «marea aventură a far Westului» incă nu luase sfl"'lt. În timp ce operatorii fraţilor
Lumlere se ribplndesc peste tot ln lume ln dutare de subiecte, operatorii companiilor americane 1,1 lndreaptl privirile spre Marile Plmlnturi ale Americii,
acolo unde lsl duc viaţa personajele tipice ale vestului, care - din cauza lntlnderllor firi margini, necunoscute Inel, ciudate ti misterioase, aspre •I crlncene -
a fost numit sllbatic. Wlld West. $1 lndeplrtat, far West.
ln 1198 se turneazl cScenl lntr-un bar din Crlple Creek», prima scenl de Sal~n reluatl de zeci de mii de ori de atunci tl pini azi. Iar cu Grlfflth wes·
ternul 1,1 ~e adevlrata lnflorlre, pentru d Grifflth 1-a luat ln serios ti i-a dlruit un climat propriu, unic ti inimitabil. ln cei 70 de ani de existenţi, genul
filmelor westem s-a comercializat, s-a supus deseori parodiei, s-a lnchistat ln clifee,dar el nu a lncetat sl cucereasd milioane de spectatori, generaţie dupi
generaţie. Vedetele westernului 1 Cei mai mari actori ai ecranului din toate timpurile, de la Douglas fairbanks la John Wayne, de la Errol Flynn la Kirk Douglas
sa_u James Dean, de la Clark Gable ti Gary Cooper la Ste:ve Mac Queen.

JAMES STEWART - COW-BOY

S.a apucat de western
ca si fad altceva. li amu-
za postura de bandit de
drumul mare. Dar nu pen-
tru multi vreme, pentru
el. foarte curind, a pirl-
sit dile bătltorite de cei
în afara legii, spre a tre-
ce de partea cealaltl, i n
tabira celor drepţi şi îm-
părţitori de dreptate. S.a
deşteptat în el revoltatul,
protestatarul, luptltorul
pentr11 bine şi aaevir. Su-
portul' moral i-l dă încre-
derea în cauza pentru care
se bate şi siguranţa că
el este raţiunea. Vulnera-
bil, adeseori chinuit şi
persecutat, el aduce i n
lumea frlmintatl unde to-
tul se rezolvi cu scandal.
bătaie, focuri de pistol şi
urmiriri în plop, rigoa-
rea puţin melancolică a
celor intr-adevlr drepţ i.
Prin el,marile cauze capă­
tl in western relief şi in-
tensitate. devin singura
raţiune de a trli şi reuşesc
să-i atragă pinii. şi pe cei
mai indărltnici . Lucidita-
tea rece din privirea al-
bastră a lui Henry Fonda
ascunde de fapt compasiu-
ne faţă de cei oropsiţi ,'
neîndurare faţi de opri-
matori, înţelegere pentru
cei slabi, pentru cei ce
nu-şi pot găsi singuri ca-
lea cea mai bună in viaţă.
HENRY FONDA
-CAVALERUL
DREPTĂŢII
A debutat in western acum 20 de
ani şi a fii.cut doui filme deodatl:
«Los Desperadou şi cTexaSJt. Glenn
nu era nici deosebit de arltos şi nici
din cale afarl de voinic. Dar din
Ciştigase
un Oscar pentru o comedie de salon înainte
de a deveni «cow-boy». lnalt şi subi;re. mai degrabă
timid şi distrat, te aştepţi oricind să fad pfe. Curajul
său nu-i niciodatl nesăbuit. Stewart este calculat, efica-
ce şi inflexibil. Dar nu e nicidecum un fanatic pentru că
nu are gustul martiriului. A învăţat să-şi dozeze argu-
mentele şi resursele. Ca sl te slujeşti de non-violenţi, El nu este nici svelt,
trebuie să fii înarmat pini in dinţi . Svelteţea sa are nici delicat şi nici sfios.
duritatea oţelului. Cind suride este fermecător şi CHARLETON HES- Are umerii I.aţi, privirea
cucereşte femeile prin politeţe şi vorbă blindă, frumoa- TON - BUFFALO ascuţitl, rezistenţa unui
să. Dar nu e un flecar. Personajul pe care l-a creat în
BILL Robin al pădurilor. Un
nenumirate filme de Far West este un om ca toţi oa- trup de as sportiv du-
menii, cu îndoieli şi nelinişti , şi nu în totdeauna învin- /
blat de mintea unui in-
gător. James Stewart a umanizat westernul.
telectual de rasl. Ca să
tread de la Shakespeare
la western a fost pentru
el încă un prilej de a-şi
dovedi, în primul rind
sieşi, că poate face lu-
cruri cu totul diferite şi
opuse. Mai mult decît atit,
după ce a fost cea mai
faimoasă «faţă palidă»,
Buffalo Bill nu a ezitat să
se transforme în indian, ca
de pildi in cVrljitorul
din Rio Grande». Orice
rol bine fii.cut poate con-
stitui o mare plăcere şi o
reală satisfacţie, este de
pirere Heston. El accep-
tl deopotrivă sl interpre-
teze personaje simpatice
şi canalii. Şi cbunibt şi
«rlii» pot fi la fel de bine
făcuţi. Aţunci de ce . să am
preferinţe! lntr-adevăr in-
terpretarea pe care o dă
eroilor sli este magistra-
lă. Totul in jurul lor de-
GLENN FORD - AMERICANUL DE MIJLOC vine incandescent. Hes-
ton dă viaţi pini şi sca-
aceste clipsuri» a ştiut sl facă o că ori'ce soectator, cit de firav şi unului pe care stl, se
calitate. El întruchipează camerica- sfios, poate fi ca el. Glenn Ford a spune despre el. Iar scena
nul de mijloc», cel care aduce linişte demonstrat ca nimeni altul d wes- bltăii cu Gregory Peck
ş i calm pe oriunde trece. Şi - merit ternul este o şcoali a bărbăţiei şi din cSpaţiile largi» rlmî-
de seamă - reuşeşte sl lase impresia a curajului. ne antologici.
 ( ?- ..
r
~\ .
.
? I

~~
••

«Cinema nuovo», «nouveau cinema», ce vor

Rosi («Cu miinile pe oraş»),
un film in care naraţiunea tinde către eseu
Forman («Asul de pică»)
un film obsedant de intrebări contemporane.
Godard («0 femeie măritată»)
e aerul că ignoră sintaxa filmului. Dar nu este asta o
să spună aceste formule pe care le utilizează
de la o vreme cu insistenţă publicaţiile de spe-
cialitate?
Incontestabil că tintesc să denumească filme
de avangarda, aar' pnn ce se singularizează
ele astăzi ca să merite o asemenea calificare?
Ne-am obişnuit în ultimii douăzeci de ani cu un
cinematograf care refuză să se plieze imperati-
velor comerciale. Am asistat la naşterea şi
afirmarea unui «cinematograf de artă>>. El a
ajuns să aibă sălile sale, publicul său, dar nu
pretinde a fi modificat radical limbajul celei de
a şaptea arte.
«Cinematograful nou» se distinge tocmai
printr-o ..astfel de ambiţie. El nu reclamă d~ar
un public capabil să guste·filmele bune chiar ·
cind nu fac -succes de. casă. · «Noul cinemato·
graf» are revendicări mult mai mari. El vrea ca
spectatorul să se deprindă a privi filmele în
cu totul alt chip decit s-a obişnuit pină acum.
Ceea,ce obţine deocamdată este o mare per-
plexitate. Nimerit la un film de Godard sau de
Skolimovski, spectatorul neavizat încearcă o
• totală . stupefacţie. La Antonioni, la Bergma~,
-avea doar senzaţia că se plictiseşte; aici însă
·nu lnţelege nimic. Efectul e ·şocant; imaginile.de
pe ecran par a nu se lega intre ele; spectatorul
luat prin surprindere nu pricepe ce vrea regizoru_!, sau împiedică trecerea dintr-un spaţiu în altul.
pentru ce li arată toate aceste scene, ce urma.
reşte?
Lucrurile se petrec exact ca şi cum i s-ar
vorbi cu iva într-o li mbă necunoscută. Urechea
lui înreg i strează sunete articulate, intonaţii ,
dar nu poate ajunge să afle ce i se spune. Situa-
tia reproduce practic condiţia «cinematografu-
Îu1 nou» pentru că el năzuieşte către un alt lim-
baj al ecranului. Faptul acesta stirneşte două
tipuri de reacţii. Prima e a marelui public care
primeşte cu o firească iritare astfel de experienţe
făcute pe pielea lui. El are impresia că anumiţi
regizori, sau au înnebunit subit, sau vor să-şi
bată joc de spectatori. A doua reacţie e a sus-
ţinătorilor acestor iniţiative. Ca să le sublinieze
valoarea «revoluţionară», ei refuză să mai re-
cunoască cinemato11rafului traditional orice
drept la existenţă. Acesta a devenit după dînşii
- «vechi», «perimat», «pueril», «convenţional»
şi trebuie trimis la lada de gunoi a istoriei.
Poziţiile sînt, cum se vede, ireductibile, dar
examenul lor calm şi lucide posibil şi se impune
mai mult ca oricînd.
FILMUL ISI CAUTA O «VOCE»
Oe unde s-au născut îllsă tend i nţele <mou1u1
cinematograf»? Unul dintre cei mai inteligenţi
altă sintaxă ? şi mai fini critici francezi contemporani, Bernard
Pingaud, care are asupra colegilor săi avantajul
de a fi reflectat cu o egală profunzime asupra
problemelor romanului şi filmului, ne-o arată
foarte limpede: «Literatura-cum a demonstrat-o
strălucit Sartre - se distinge de restul artelor
prin faptul că lucrează cu semnificaţii ş i nu cu
impresii directe asupra simţurilor noastre. Aces-
tea din urmă sînt puse în mişcare nu direct, ca
atunci cînd contemplăm un tablou sau ascultăm
o simfonie, ci prin intermediul cuvintelor care
sint denumiri conventionale, abstracte ale lucru-
rilor. Muzica, pictura, sculptura constituie însă
arte legate de un sens. Acest sens «nu se dis-
tinge de obiectul însuşi - precizează Sartre
- şi este cu atit mai manifest cu cit îi acordăm
mai multă atenţie lucrului în care se află». Altfel
zis, sensul se dă dar nu ne vorbeşte. O compoziţie tea filme care istoriseau poveşti foarte încurcate.
muzicală nu spune nimic. Un roman ne comunică
întotdeauna ceva. Cinematograful ocupă în
cadrul acestui sistem de referinţă o poziţie
ambiguă. Lucrînd cu imagini înfăţişate nemij-
locit, el e ca şi pictura, o artă legată de sens. Dar inteligibilă experienţei comune. Publicul n-are
în acelasi timo oare să se bucure de o situatie
1111/11111/,· ( ///( lllil/".'-:l<lilll!!! 11<'1!
/l< l / / / /!/li l I/ I <I /1 \I fi l /, •
I / / / "/( ~!I
/11,,/
,,; '11/1, '//ill<illl
\///lllff,·1111!/ !(li (/ ,-,11,11.
;.,11//11,/ "1!1111/('/( (// /1/,11.
,)( ohli'-:<l 1,1!.'111,),· lu " 1,//,' 111
"'li/lltl !'"'1/>1/;1,i[1/01 /01.
privilegiată. Imaginile nu slnt totuşi obiectele,
ci fantoma lor, pentru că nu rămîn în fata noastră .
licăresc citeva clipe ca sa piară apoi. De aici
sentimentul care ni se trezeşte că lucrurile de
pe ecran nu se află acolo pentru ele însele, ci
survin ş1 se şterg cu o intenţie; filmul nu numai
că le. arată dar vrea să vorbească prin succesiu-
·nea ·lor. Să luăm un exemplu ca să ne lămurim.
în cadru apare .o uşă. La prima vedere ea nu
poate avea alt sens decît al obiectului: îngăduie
Dar dacă - de pildă - Bresson o reţine mult
peste nevoile obişnuite în obiectiv, ne sileşte
să o contemplăm îndelung, căpătăm brusc sen-
zaţia că imaginea se încarcă şi cu o semnificaţie.
Prin ea regizorul caută să ne spună ceva dincolo
de sensul obiectului propriu-zis în ordinea gene-
rală, abstractă a naraţiunii. «Noul cinematograf»
e stăpinit de această obsesie: să transforme
imaginea în semn spre a putea nu numai să arate,
ci să şi vorbească. «Alfabetizarea» spectatorului
constă în a-1 învăţa să citească filmul şi nu să se
mulţumească doar a-1 vedea cum făcea pină
acum. Aceasta înseamnă a-l desvăţa să identi-
fice neapărat imaginile de pe ecran cu obiectele
infătişate de ele.
O secvenţă la Godard, poate fi, nu o intim-
piare realmente petrecută, ci o metaforă, un
argument, o idee în expunerea regizorului. O
scenă la Skolimovski sau la Chytilova e chemată
să îndeplinească adesea funcţii pur simbolice
şi trebuie interpretată şi în funcţie de ceea ce
urmăresc filmele lor să ne comunice. lntreba-
rea pe care o ridică Bernard Pingaud e urmă­
toarea: Poate exista un limbaj afectiv bazat numai
pe imagini? Criticul se îndoieşte de aceasta din
motive bine întemeiate. Cuvintul dispare lăsind
în mintea noastră doar mesajul pe care-l avea
de transmis. Imaginea stăruie însă în concrete-
ta ei. Cum să fie împiedicat spectatorul să lege
de o realitate imediata ceea ce vede oe ecran ?
Cum să nu ia o prezenţă drePf prezenţă, o per-
soană drept persoană, un pom drept un pom,
o uşă drept o uşă? Cum să nu interpreteze o
acţiune desţăşurată înaintea ochilor săi ca reală ,
o fugă ca o fugă, o sinucidere ca o sinucidere ?
(vezi «Pierrot cel nebun»). Cum să distingă o
acţiune prezentă de alta trecută sau viitoare,
amintirea unui fapt de faptul propriu-zis, visul
de viaţă? (vezi «Anul trecut la Marienbad»).
STITI «SA VEDETI» UN FILM?
Cetăţeanul de pe stradă e tentat să ne intre-
n,ipă şi să declare scurt că toate acestea sint
frămintări intelectualiste. N-a văz·ut el oare ati-
cu implicaţii psihologice complexe ş i le-a înţe-
les perfect? Cinematograful - e c red i nţa lui -
poate să spună enorm de multe lucruri, cu o
singură condiţie : să se exprime clar, într-o li
nevoie să _fie alfabetizat, el ştie să citească; să
 mai grijă regizorii să scrie corect, să ' nu
e alte litere şi alte reguli sintactice.
·v, Pingaud arată că această convin-
- rădăcinată a majorităţii spectatorilor se
ă pe o iluzie. Dificultatea adevărată de
imaginile de pe ecran să spună ceva,
tograful tradiţional a eludat-o, recurgînd
«schematism convenţional extrem». Cele
· multe filme sînt construite astfel incit citim
iat după figura eroului, după felul cum e
răcat, după gusturile lui, după demersurile
, ci ne este şi ce rol joacă în istorisire: detec-
• asasin, bun, rău, etc. · .
la nivelul filmului însuşi, acelaşi schematism
se regăseşte în codificarea riguroasă a genuri-
lor. Cuvintul «western», «comedie muzicală»,
cuvîntul «suspense» anunţă de la început un
anumit sens. Ştim înainte de a fi văzut genericul
(e suficient uneori să fi citit numele actprilor
sau să fi privit afişele) ce tip de lectură ni se
cere să facem, ce gen de simbolism ni se va
propune. Astfel mulţi oameni merg la cinema
cu ideia de a vedea un film pe care-l cunosc
dinainte şi în care numai trucurile sau maniera
n ouă de relatare vor alcătui elementul plăcerii
(«Nouveau roman et nouveau cinema». Cahiers
du Cinema nr. 185, dec. 1966).
Marea masă a spectatorilor se mîndreşte -
cum rezultă - fără temei, că ştie să citească
limbajul imaginilor de pe pînză. Numai pentru
că acesta e simplist, rudimentar, redus la cîteva
convenţii elementare, oricine are impresia că e
«alfabetizat» în materie de cinematograf. De
î ndată ce un film părăşeşte sistemul semnalelor
avertizoare puerile, devine dificil. obscur, poate
fi interpretat, adică «citit» în numeroase teluri.
Din impasul acesta (ori renunţă la convenţii
şi întîmpină obstacole de înţelegere serioase,
ori recurge la artificii ieftine şi obţine accesibi-
litatea largă) cinematograful n-are cum ieşi.
Problema lui este ca, înlăturînd mecanismele
simpliste de articulare a unei naraţiuni, să nu
cadă într-un ermetism care l-ar condamna să
rămînă cu sălile goale.
îNCOTRO? INCOTRP?
Nu există decit două căi de a evita aceasta
şi Pingaud are dreptate indicîndu-le. Ele schi-
ţează practic d i recţiile principale ale căutărilof
«noului cinematograf». Una e a se resemna să
vorbească strict prin semnificaţiile pe care le
pot avea manifestările umane. Tot ce izbutesc
să spună comportările omeneşti, adică exterio-
rizările vieţii noastre, constituie o materie nara-
tivă a ecranului. E calea pe care au ales-o Rosi
(«Cu mîinile pe oraş», «Salvatore Giuliano»),
Milos Forman («Asul de oică»; «Dragostea unei
blonde») ş .a. Reuşitele obţinute,şi acestea sint
incontestabile, nu ne pot opri a vedea şi limitele
formulei. În asemenea filme, omul individual
dispare, fiind înlocuit cu expresia sa pur func-
ţională în societate. Manifestările lui exterioare
nu-l pot exprima în chip semnificativ decît
atunci cînd el se confundă cu rolul pe care-l
joacă într-un sistem (afiliat al Maffiei, denunţă­
tor, judecător supus presiunilor politice, fiu
obsedat de autoritatea părintească, lucrătoare
constrînsă să-şi rezolve sub forme lamentabile
aspiraţiile sentimentale, etc.) Asemenea filme
nu ne pot vorbi efectiv decit de oameni ca rotiţe
ale angrenajului social. Ficţiunea se reduce în
ele la minimum; naraţiunea tinde către eseu.
Caracterul acesta ii şi au multe din filmele lui
Godard («Vivre sa vie»; «Une femme mariee»;
«Masculin, feminin»; «La chinoise»).
«Pierrot nebunul» urmează însă altă cale.
E cea pe care merg Resnais, Agnes Varda,
Bellocchio, Mekas, Skolimowski. Sensul filmu-
lui nu-l mai dă acţiunea, interpretabilă adesea
în foarte diferite modLlri, ci o anumită tematică
evidentă . Ea organizează mai ales imaginile,
le creează o coherenţă, iar eventualele obscuri-
tăţi , intervenite în naraţiune (incoherenta memo-
riei - «Muriel»; existenţele ipotetice-«Pierrot
nebunul»; obsesia morţii - «Cleo de la cinci la
şapte») contribuie abia a face sensibilă tematica
respectivă. Aici nu trebuie să căutăm o rigoare
a înlănţuirii episoadelor într-o suită logică ime-
diată sau o elocvenţă a lor de ordinul verosimi-
lităţii. Filmul încearcă să ne vorbească prin
modularea tematicii sale centrale. Faptul că
poate fi «citit>> în mai multe feluri nu trebu ie să
ne sperie atîta vreme cit sensul general se
:legajă iar interpretările variate îl îmbogăţesc şi
adincesc.
E de constatat însă că şi în direcţia aceasta
«cinematograful nou» îşi prescrie nişte limite
certe. Nu orice tematică îi convine. Fatal, subiec-
tele lui se învîrtesc în jurul zonelor ezitante ale
percepţiei, amintire şovăielnică, onirism, obse-
sie. Psihologia umană de care se simte împins
să vorbească e bolnavă sau a încetat , fie ş i
temporar, să funcţioneze normal. Vrind -- ne-
vrînd, această direcţie a «cinematografului nou»
ne trage în cimpul patologicului, uneori nu lipsit
de un an umit interes, fireşte, dar incapabil să
cupri ndă întregul conţinut al vieţii omeneşti.
Amîndouă iniţiative de «revoluţionare» ale artei
ecranului - cum se vede - se justifică, nu
totuşi integral. Pretenţia lor de a înlocui complet
cinematograful «vechi» nu rezistă criticii, atîta
vreme cit limitele limbajului, pe care vor să-l
creeze prin imagini, subzistă.
TRANSATLANTICUL PE USCAT?
Asistăm practic la un fenomen curios remar-
cat de Pingaud. Romanul are amb iţ i a să reali-
zeze ceea ce face cu uşur i nţă cinematograful,
să arate doar (vezi «şcoala privirii» a lui Alain
Robbe-Grillet). Dimpotri vă, cinematograful fuge
de specificul său. El invidiază facultăţi le roma- Agnes Varda («Fericirea»)
nului şi vrea să şi le aproprieze. Tend i nţa aceasta un film care profesează un idilism colorat. E realmente idilic?
nu e nouă şi a stăpî nit întotdeauna m i şcarea de
avangardă în toate artele. Pictura a visat în epoca
Bellocchio («La cina i} vicina»)
expresionismului să înfăţişeze, nu lucruri vizi-
bile, ci stări sufleteşti, iar năzu i nţa spre abstrac- un film care poate fi citit in mai multe feluri. E rău?
ţii, proprii artei cuvîntului şi muzicii, n-a pă ră s it-o
nici astăzi. Teatrul vrea să fie epic; sculptura,
«cinetică», muzica, din contra, ca ută să d evi nă
«concretă».
Poetul Al. Philippide co menta cu un umor
dictat de bunul simţ asemenea tentative astfel:
«O artă grefată pe elemente de tim p se va înde-
letnici exclusiv cu impresii de spaţiu ( mu z ică
peisagistă, instrumentaţi e ve r ba l ă) . E ceva tot
aşa de minunat şi de nou ca şi o încercare de a
merge cu transatlanticul pe uscat ş i de a întinde
şine pe valuri ca să faci t renuri pe mare». (Con-
sideraţii confortab ile. Ins i nuă ri; « Viaţa Româ-
nească» nr. 6, 1923).
Dacă amb iţi ile avangardei sînt sortite să
pară absurde dintr-un anumit punct de vedere
«confortabil», cum recunoştea Al. Pbilippide
însuş i , am g reş it grav subestimînd stimulentul
lor creator. Tocmai în înd răzneala aceasta de a
forţa limitele artelor rezidă forţa mişcărilor ino-
vatoare. Dacă ele nu pot înfrînge ceea ce e
datul fiecărui t ip de creaţie, obligă talentul artis-
tic la o reflecţi e rodnică asupra posibilităţilor
sale, îi insuflă gustul absolutului. Apollinaire
spunea: «Vai nouă celor ce dăm lupta la hotarul
nemărginitului şi al viitorului». Ambiţiile absolu-
tiste ale avangardei, spiritele lucide refuză să le
accepte fără o demisie de la rostul lor critic.
Dar impulsului creator, din aceleaşi motive
îi acordă mai mult decît mila reclamată de Apol-
linaire, adică înţelegere şi stimă .
Ov.S. CROHMĂLNICEANU
 - -

-
La început de an «Împuşciturile» noastre muzicale
colorează vioi,primăvăratic,iarna bucureşteană . «Un
film de bună dispoziţie» ni-l anunţaseră autorii şi
Un regizor de comedie
şi
o vedetă de culoare
ni l-au dăruit: un tonic (nu un tranchilizant) de cu-
loare, mişcare, muzică şi dansuri inspirate. Ceea ce
ne bucură, depăşind poate riguroasa apreciere va-
lorici, dar convingîndu-ne · că avem şi noi «tinerii»
noştri talentaţi, cîntecele noastre vesele în ploaie
şi pe uscat. Totul e să stabileşti stacheta nu numai
cu cîteva grade de-asupra nivelului mării.
La primul său film independent, Cezar Grigoriu
ia o plecare avîntată, propunîndu-şi ca repere spec-
tacole muzical-coregrafice de răsunet artistic nu
numai comercial.
Intriga rămîne pretext, ca în mai toate cazurile,
chiar şi în cele mai fericite. Dar un pretext inge-
nios : la o proiecţie sînt încurcate din grabă bobinele
a trei filme diferite - unul poliţist , altul muzical
şi celălalt sportiv; ceea ce permitea năstruşnice
combinaţii, o fantezie burlescă fără limite. «Nu
ne-am dorit decît zîmbetul spectatorului» ne previn
însă prea-prudenţii autori ai scenariului : Dimos
Rendis şi Cezar Grigoriu. De ce oare1 De teama
rîsului gros să te opreşti la zîmbetul subţire1 S-a
recurs la o ironie discretă care pigmentează comen-
tariul off al celui de-al +lea film, filmuleţul de culise.
dar discreţia lui contrazice imaginea caricatural ă
oferită de interpreţii regizorilor: Ovid Teodorescu ,
D. Furdui şi Mihai Berechet. Buftea e străbătută în
grabă, cu un fel de jenă autocritică şi nu cu verva
autoironiei specifică lui Dimos Rendis. Mirajele
platourilor noastre cinematografice sînt dezvăluite
profanului cam fără sare şi mister. Ritmul trenează
în această primă parte, decupajul e cam stîngaci,
bobinele nu se prea încurcă la proiecţie, ci se înşiruie
cuminţele, epuizînd dansul ori meciul respectiv, cu
conştiinciozitatea cu care o mică recitatoare îşi face
reverenţa de înteput şi sfirşit .
Cu multă plăcere în schimb pun în scenă autorii
genul răsfăţat: poliţistul. Aici parodia suspensulu i
şi a întregii recuzite a filmului cu urmăriţi şi urmări­
tori e abil făcută: cine vrea să ia în serios încăierarea
de la Moto-bar şi escaladarea nocturnă a blocurilor
bucureştene - n-are decît. Cine vrea să se amuze
are cîteva motive: goana motocicletelor demarînd
ca ·o herghelie stîrnită pe străzile cu neon; înciiera-
rea-masacru, tipică grand-guignolului modern, stră­
juită de glasu l patetic al Doinei Badea cîntînd «Cred
în fericirea noastră», sau femeia misterioasă ce-şi
păstrează anonimatul şi după cuvîntul «sfirş i t» . Gag-
urile sînt vioaie şi o anume veghe a bunului gust
fereşte chiar momentele mai alunecoase, ca traves-
tiurile, de patinări spre cabotinaj (e un record să
o recunoaştem, ţinind seama de ticurile unor actori
de estradă). Gangsterii intră şi ei cu convingere în
jocul de-a bătăi şi împuşcituri - perechea «lirică» :
Tăpălagă şi Bănici ; perechea · bufă : Puiu Călinescu
şi Nicu Constantin; e.erechea-geamănă: fraţii Sava.
Operatorul - Sandu Tntorsureanu, unul din autori i Un duet «liric»
i nspiraţi ai filmului, se lasă antrenat de mister, impreg- cu vedete comice
ilind noaptea Sfintului Bartolomeu cu lungi fascicule (Puiu Călinescu - Nicu Constantin)
violacee, cu mişciri cînd lente de aparat (pînda
limuzinelor blindate însoţită de un languros blues
«avant de mourir») cînd sacadate (bătaia din Moto-
bar e bine decupată, filmată cu oarecare vervă :
orchestra se străduie să acopere cu ritmuri de jazz-
«rece» fierbinţeala înciierării, fete ce fumează dis-
tins se întrerup ca să aplice virile lovituri de jiu-jiuu
în ceafa adversarilor). Şi un deznodămînt-surpriiă:
gangsterii se dovedesc cu toţii melomani. În caseta

20
 răpită tronează ... discul de aur al formaţiei Sincron.
Un duet «comie» Excelent prilej de a introduce cîntecul şi dansul
cu vedete lirice b~ieţilor noştri veniţi ca dintr-o îndepărtată preerie,
(Pîslaru-Fugaru) pe frumoşii lor cai albi , cu frumouele lor ghitare
negre, defilînd pe un multicolor disc solaro-muzical
într-un incendiar contre-jour (bun truvai plastic).
De aici încolo inventivitatea realizatorilor se stîr-
neşte tot mai îndrăzneţ. Comedia muzical-coregra-
fică devine preocuparea lor majoră. Aici se manifestă
colaborarea fructuoasă a compozitorului, coregra-
fului, regizorului şi operatorului din care au rezul-
tat cîteva inspirate secvenţe ca ampla mişcare ritmie-
coregrafică din final sau noul dans intitulat «Raţa».
Două momente ce pot concura cu modelele genului.
«Raţa» e o prelucrare modernă a ritmului popular
din Oaş; dansul are vitalitate, umor, sursa folclorică
este inteligent exploatată de compozitor - George
Grigoriu - şi de maestrul coregraf Oleg Danovski.
Interpretat cu verva caracteristică Margaretei Pîslaru
şi a talentaţilor noştri sincroni, dansul e lansat
cinematografic printr-o filmare de sus ce descoperă
buchetul antrenanţilor dansatori şi mersul legănlt
al răţuştei-soliste.
O interesantă şi inedită la noi încercare a .lui Oleg
Danovski şi a lui · George Grigoriu - aceea de a
armoniza formele baletului clasic cu elemente ritmice
moderne. Pentru aceasta s-a apelat la aşi ai muzicii
şi baletului românesc: celebra formaţie corală de
muzică clasică Madrigal cîntînd pentru prima oară
o partitură pe motive de jazz - şi solişti ai teatrului
de Operă şi Balet: Ileana Iliescu, Dan Moise şi Petre
Ciortea. Ceea ce asigură strălucire experimentului
si înnobilează 2enul - tratat pînă acum mai mult
~evuistic - cu autentice valori plastico-muzicale.
Cum e secvenţ·a ·.: Ritmuri - amplă desfăşurare de
balet modern stimulat de o partitură scr i să pentru
1S instrumente de percuţ i e . Aici aparatul de filmat
e subordonat în întregime dansului, unghiurile sînt
variate, decupajul se animă şi el , montajul asam-
blează , într-un elan vizual unic, fragmentele caleido-
scopulu i de mişcare, culoare, ritm melodic. Pe ecra-
nul-fundal (ingenios acest <<front-proiecţie» experi-
mentat la noi)se proiectează diverse fascicule colo-
rate, savant orchestrate cu mişcările balerinilor, cu
compoziţii de grup (dinamică grafie modernă) ori de
detaliu, ritmate într-o armonioasă sculptură multi-
coloră .
Compozitorul a avut de înfruntat variatele solici-
tări ale acestui cocteil de genuri: el a subliniat am-
bianţa misterioasă a urmăririlor, punctînd totodată
ironic excesul de suspens sau opereta melo (prin
cîntece-limonadă «Mă topesc ca o luminare») ori
cosmopolitismul muzical (amuzanta Nina Bina - disc
ambulant de titluri răsunătoare); sau a elogiat, cu
discreţie, generoasa sursă .de inspiraţie: folclorul.
Apariţie ce irumpe temperament~! pe străzile
Bucureştiului: cîntăreaţa de culoare (şi renume in-
ternaţional) Nancy Holloway, lansînd un gentil
«Bonjour Bucarest» şi reluînd, cu cuvinte englezeşti ,
Trei regizori de film pe o explozie de ritmuri neire cunoscutul Hopşa.
şi
Redus în film doar la o intenţie satirică (excesul
un suspense cu plete de antrenament) şi la hazul unui prînz desfăşurat în
ţăcănitul ritmic al maşinilor ce calculează caloriile
fiecărei îmbucături a campionului - filmuleţul spor-
tiv a dispărut de pe ringul celorlalte genuri prin
<<forfait». Unde se vede că polivalenţa sportiva-artis-
tică dăunează cîteodată. Noroc că nu pe stadion ci
pe strălucitoarea estradă de muzică şi balet se în-
cheie competiţia noastră. S-o arlaudăm, deci.
Alice MĂNOIU

21
Cînd WaJda a terminat şcoala, am intrat eu.
Cînd am terminat-o eu, a intrat Skolimovski.
Polanski
 Nu-l cunosc pe Wajda. Dar de cînd am
văzut „Pe baricadă", sintem prieteni.

Ado Kyrou

Aproape de fiecare dată filmele lui să prăbuşirea iluziilor lui Rafal, mitizează şi mitizează cu aceeaşi fer- vietate tlnără). Lumea lor e cea a
AndrzejWajda au iscat la apariţia lor eroarea politică în care a crezut Maci- voare. pasiunilor arzătoare, o lume în care
controverse, au dezlănţuit patimi, au ek sint realităţile dureroase din care «nu s-au disociat cele două forţe pri-
provocat superbe dezbinări. Ditiram- se încheagă acest cinematograf al PASIUNILE mordiale ale omului: dragoste~ şi re-
bul s-a învecinat cu diatriba. De la un lucidităţii. Căci luciditatea tăioasă stă­ volta» (Ado Kyrou). Experienţele sen-
film la altul,de la «Generaţie» la «Cenu- pîneşte întotdeauna reflecţia cineas- Francois Chevassu observa că ci- timentale, erotice ale personajelor sînt
şa», traiectoria cinematografului lui tului, ii îndepărtează de retorism, ţine nematograful lui Wajda e preocupat experienţele vitale, fierbinţi ale vieţii,
Andrzej Wajda a devenit simbolică dreaptă cumpăna judecăţii. Munk nu de problemele unei generaţii imuabile, cărora prezenta bănuită a pericolu-
pentru destinul cinematografului po- observase decît eroismul fals, mimat, - cea a tinerilor care ating vîrsta lui, a neantului, le dă o poezie care
lonez. Wajda face parte dintre primii poza lui tragi-comică şi îl demistificase adultă şi care trebuie să aleagă, în- ne tulbură, o tristeţe secretă.
absolvenţi ai şcoli de cinematografie in «Eroica» cu ferocitate, cu înverşu­ tr-o epocă , într-o ţară în care alege- E greu de prins arta luiWajda într-o
de la Lodz (care dăduse promoţii nare pamfletară ieşită din comun. E- rea a fost dintotdeauna dificilă. Uni- formulă, de altfel formulele spun totul
strălucite - Munk, Kutz, Jerzy Kawa- roul derizoriu din «Dragostea la 20 de versul filmelor e populat de eroi tor- şi nimic. S-a vorbit mereu de o este-
lerowicz) şi vorbeşte în numele unei
întregi generaţii maturizate prematur
în anii războiului, cum bine s-a spus,
o generaţie polemică, lipsită de preju-
decăţi, cu o sensibilitate nouă şi ascu-
ţită , care trecuse printr-o dramă teri-
bilă, care asista la mutaţii istorice
profunde. Aş zice că într-un fel «şcoa­
la poloneză» nu e· decit biografia cu
amintiri dramatice a lui AndrzejWajda.

EROII.

«Generaţie», povestea unui ucenic

de tîmplar care descoperă miracolul
dragostei şi datoria angajării politice,
e filmul în care Wajda se caută pe
sine, în care se prefigurează motive,
tehnici, procedee. «Canalul». «Cenuşă
şi diamant», «Inocenţii fermecători»
sînt opere care poartă însemnele ma-
turităţii artei lui. Ca la puţini alţii există
la Wajda o exemplară coherentă a uni-
versului poetic, o reîntoarcere con-
'Stantă la cîteva teme, m igraţii ale ima-
ginilor simbolice. Cinematograful lui
Wajda meditează la istoria mai veche şi
mai nouă a Poloniei: «Canaluh•, «Ce-
nuşă şi diamant», «Lotna», «Samson»
evocă episoade din ultimul război (fil-
mele alcătuiesc o ptoză vastă - Polo-
nia anului 1939, insurecţia varşoviană,
Ghetto-ul, contradicţiile politice ale
mişcării de rezistenţă tmgptriva ocu-
pantului, sflrşitul războiului). «Cenu-
şa».1refac.e epoca napoleoniană, dar alu.
ziile la un timp mai apropiat de noi
sînt transparente. ln microcosmosul
acestor filme e cuprinsă o umanitate
tragică şi patetică, pusă în conflicte
ascuţite, în situaţii liminare, care trăieş
te experienţe existenţiale , decisive -
lupta pentru ·,mplinirea unui crez,
dragostea, văzută de Wajda în pro-
iecţia morţii iminente. «Destinul po-
lonea se răsfrlnge în tragediile «Cenuşă şi diamant»: capodopera filmului polonez poslbelic
eroilor ca un cer de cenuşă tntr-o apă
pură. Drama eroului din «Cenuşă şi ani», film tandru şi sarcastic, dintre turaţi, puşi în faţa întrebărilor cruciale, tică barocă a autorului. Propoziţia mi
diamant» e drama incongruenţei in- cele mai caracteristice pentru arta neliniştitoare, trăind întotdeauna stă­ se pare adevărată numai pe jumătate.
sului cu sensul devenirii istorice. Ca- cineastului, e o viziune critică a lui rile de spirit în registrul cel mai acut, «Canalul» are, alături de pasaje expre-
dro din «Cenuşă» crede cu sinceritate Maciek care trăieşte după război . Pen- consumîndu-şi existenţa sub regimul sioniste în care actorul joacă dilatat,
în lozincile napoleoniene, le urmează tru Wajda există însă şi eroism ade- intensităţii (să ne amintim moartea în care eclerajul cu clar-obscururi pu-
cu elanul tinereţii dar ajunge părtaş vărat, autentic, străin de orice gesticu- convulsivă, disperată şi animalică a ternice e un raumgestaltend, pasaje
cu sînge rece al crimelor împăratului laţie, eroismul celei care se reîntoar- lui Maciek, mersul lui viguros, vitali- de o puritate cristalină; «Cenuşa» e
într-o Spanie însetată de libertate. ce bărbăteşte · în infernul pestilenţial tate« gesturilor lui de adolescent, să în multe episoade de o limpezime cla-
Grozăvia războiului pe care o trăieşte al canalelor din Varşovia să-şi regă­ ni-l amintim pe Ratai vibrînd ca un s ică, de o rigoare geometrică. S-a
SmulkyJ dezamăgirea pe care o la- sească tovarăşii de luptă . Wajda de- arc, abia stăpînindu-şi febrilitatea de vorbit, cu mai multă dreptate Jnsă ,

23
 Dacă aş putea, aş turna a doua
oară «Pe baricadă» şi «Canalul». Aş
pierde în romantism dar aş cîştiga în luciditate
de o estetică a violenţei pe care o
practică cu voluptate, regizorul.Wajda
crede, şi fiecare film al său e o măr­
turie elocventă, în puterea şocantă
a imaginii. Nu întîmplător compozi-
ţi i le lui plastice sînt agresive, «căutate»
; cum strigă unii, decorurile - stranii,
atmosfera-misterioasă, cîteodată, de-
moni;ică :Nu întîmplător arta lui Wajda
e simbolică, ţesută pe o urzeală densă
de tropi (luat în întregime «Lotna» e
o aaevărată parabolă despre soarta
Poloniei) şi Hadelin Trinon a văzut cu
exactitate că aventura estetică a auto-
rului stă în încercarea de adîncire a
posibilităţilor metaforice ale imaginii.
Simbolul, zice Wajda, ne face să pri-
vim intens. Imaginea Cristului răs­
turnat într-o biserică părăsită în care
eroii Clescopera cu emoţie o veche
inscripţie, imaginea victimei care se
agaţă de ucigaş cu un gest uluit din
«Cenuşă şi diamant>>, imaginea ne-
siguranţei oarbe pe cîmpiile infinite
şi duşmănoase din finalul «Cenuşei»,
simboluri lipsite uneori de subtilitate,
au o forţă sălbatică a ideii, o brutali-
tate pe care n-a, schimba-o cu nici
o fineţe.
DECLIN?
S-au auzit în ultimul timp destule
voci grăbite să-l prohodească peWaj-
da. «Lady Macbeth din Siberia», disec-
ţie minuţioasă a unui sentiment de-
vorant, destructiv, a tost judecat cu
asprime nemeritată. (I s-a reproşat
lipsa de grandoare shakespeariană -
ce culpă! - i s-a reproşat răceala
cînd trebuia să se observe marea ca-
pacitate a cineastului de a transcrie
elementarul). «Cenuşa» , film mag-
nific şi în greşeli, a fost întimpinat cu
o politeţe de gheaţă sau cu negări vehe
mente şi, la noi, cineva se străduia să
ne convingă de marile slăbiciuni ale
filmului făcînd contabilitatea imper-
fecţiilor lui mărunte. Să fie «Cenuşa»
un eşec, cum am citit? Să fie simpto-
mul unui impas? Există în «Cenuşa»·
obsesiile vechi ale cineastului, teme-
le predilecte, reluate sub un unghi.
nou: eroismul, sfîşierea tragică a ilu-
ziei politice, destinul insului confrun-
tat cu destinul colectivităţii căreia îi
aparţine, pasiunea mistuitoare, prie-
tenia, moartea. Dar nicicînd de la
«Cenuşă şi diamant>> încoace nu au
explodat mai puternic ca aici cruzi-
mea poetică şi amărăciunea şi sen-
timentul derizoriului care torturează
filmele regizorului polonez. Imaginea
eroului încercînd să îngroape trupul
celui ucis cu ţărîna spulberată de
vînt, pagină de antologie respirînd
o durere cosmică, poate fi socotită,
cred, printre imaginile-cheie ale cine-
matografului lui Wajda - fereastra cu
gratii din «Generaţie», ieşirea zăbre­
lită a «Canalului», rachetele victoriei
exolodînd deasupra lui Maciek şi Szcz-
24
Andrzej W ajda
uka. Există în «Cenuşa» gustul cineas-
tului pentru contrastele brutale, pentru
jocul paralelismelor şi al interferen-
ţelor, pentru simbolul. elementar, pen-
tru detaliul atroce sau grotesc. Dar
nicicînd de la «Cenuşă şi diamant>>
încoace -arta lui"Wajda nu a fost atît
de spectaculoasă ca acum, expresia
nu a fost atît de izbitoare ca acum,
că-ci Wajda înseamnă violenţă, Şoc, -
dilatare halucinantă a realului. Ştiam
capacitatea autorului de a picta medii-
le însă nu bănuiam puterea surprin-
zătoare de evocare a universurilor
celor mai diverse, amplitudinea de
frescă din «Cenuşa»: lumea vechii
nobilimi· de ţară, patriarhală şi calmă,
cea a marii aristocraţii, rafinată şi
franţuzită, care se consumă cu dis-
tincţie în ceremonialuri mondene, lu-
mea satului de iobagi, redusă la o con-
diţie sub-umană, universul prinţului
«lotna»: o parabolă despre soarta «Poloniei»
care trăieşte printre cărţi şi nostalgiile
trecutului, universul războiului - te-
rifiant, apocaliptic, văzut cînd goyesc,
cînd straniu, insolit, cu ochiul supra-
realiştilor parcă. Rînd pe rînd, «Cenu-
şa» e eseul unui filozof al istoriei şi o
cronică de moravuri, film «de ac-
ţiun e » cu epică aventuroasă şi operă
de adîn că pătrundere psihologică, pa-
tetic ş i reţinut, sentimental şi mali-
ţios . (lată unul din acele filme făcute
parcă anume să contrarieze prejude-
căţile noastre de cinefili). Colorat,
poate, de romantismul cărţii lui Zerom-
ski, amintindu-ne de Buiîuel. de Kurosa-
wa, de Eisenstein, «Cenuşa» ţine in
chip irevocabil de mitologia luiWajda.
Acest film poliedric, aş zice, acest
film de o respiraţie vastă şi de o per-
manentă tensiune a ideii, acest film
virulent şi clocotitor de sinceritate,să
fie un e ş ec?
ŞCQALA POLONEZA
intră astăzi într-o epoca crepuscu- «lnocentii fermecători» : o maximă stilizare
lară, s-a spus, deşi printre filmele
răsunătoare care au apărut în ultimii
ani se numără scheciul din «Dragostea :<Samson»: spaimă şi singurătate patetică
la 20 de ani», «Cuţitul în apă», «Salto»
al marelui şi necunoscutului Kon -
wicki, «Locatarul» lui Majewski,
«Bariera». După un lung, taimos şir
de opere consacrate trecutului, cine-
matograful polonez îşi îndreaptă acum
privirea înspre zonele de viaţă contem-
porană şi o face cu vechea nevoie de
adevăr, cu vechiul cult al cuvîntului
răspicat spus pe care le ştiam de la
Wajda şi Munk. Rînd pe rînd au apărut
filmele lui Polanski, filmele lui Skoli-
mowski. Sînt viziuni asupra unei alte
realităţi, cea a prezentului, dar la fel
de incisive, lucide, ca şi cele de dinain-
te. Să credem în acel miracol care a
făcut ca Polanski să înceapă şcoala
de cinematografie cînd o terminaWaj-
da, ca Skolimowski să o înceapă cînd
o sfîrşea Roman Polanski.
George LITIERA
 ,..
J)iflcultatea relaţiilor omeneşti.
Necesitatea înţele~erii între toti oamenii.
N_u cunosc teme mai frumoase pentru un
cineast A n d rzeJ. W aJ.d a

;,

«Cenuşa»: scenă-cheie a cinemat09rafului lui Wajda .

25
 '68 pe glob
Drum.ul pe· '2;re.va merge cine-
matograful" c~· di'ui condiţie de
bazi ·o ·. ·.·.consţlţuie existenţa în
însăşi naturi'iuC ~ doul elemente
aparent contrarii , «Automobil şi
poem în acel~i timp»,cum spunea
undeva Rene Clair) pare sl de-
monstreze ci cea mai eficace for-
ml de cinematograf este cea care
reuşeşte sl concilieze cerinţele .
artei cu cele ale industriei.
Cinematorraful american încear-
d sl se adapteze (mai ales în
sensul renunţlril la binecunoscu-
ta stereotipie hollywoodianl). U-
tilizarea frecventl a filmlrilor cu
mai multe camere de luat vederi
cuplate pe un sistem de ecrane
multiple, ca în studiourile TV,
care pennit executarea unui prim
montaj concomitent cu filmarea.
sau existenţa unui sistem de de-
velopare ultra rapidl, care per-
mite vizionarea planurilor ime-
. diat dupl turnarea lor, ~ cum
lucreazi în ultimul timp Jerry.
Lewis, sînt numai citeva din ino-
vaţiile care înceard sl ridice ni-
velul profesional al filmelor ame-
ricane. Succesul este insl asigurat
şi prin revitalizarea genurilor
sale forte: westernul şi filmul
poliţist. cCaravana de fOC» va fi
o noul reeditare a unei cunoscute
legende din Vest, în care vom
reglsi «vedetele» deja celebre
ale genului, John Wayne şi Kirk
Douglas, iar cCuster din Vest» în
recia lui Richard Siodmak va
încerca se pare sl abordeze şi o
problematici sociali în acest gen
de film. Filmul poliţist, cum ar fi,
de pildi, cTony Rome», cu un
erou simpatic şi popular inter-
pretat de Frank Sinatra, cores-
punde şi el unei creţete• sigure.
Cinema!Ofrafia enrleză. Dupl
succesul mare al1ui Richard Lester
cu cŞpilul», regizorii englezi au
plrlsit iţlealurile furioşilor. Suc-
cesul de public pare sl devinl
principala preocupare a celor
mai mulţi autori. John Schle-
singer a ecranizat un roman al
l
lui Thomas Hardy cu Julie Chris-
tine şi Terence Stamp, iar Lester a
realizat o comedie savuroasl des-
pre campania din Africa: cCum
am ciştigat rlzboiul» cu Michael
Crawford în rolul principal. Lu-
mea acelei faimoase cswinging
26
London» care a stimit uimirea
şi curiozitatea sociologilor ca fiind
un echivalent britanic al mişdrii
«hippies» din California va con-
stitui tema filmului cCei ce pot
fi atinşi» cu Michael Caine într-un graf care inceard sl ignore cele grafice remarcabile şi nume noi
· rol care seamlnl cu cel al foto- doul premize de bazi, industria în ţlri llrl tradiţie cinematogra-
grafului din cBlow Up»-ul lui şi succesul, dar se bazeazl în fond fici: Elveţia (Gabriel Arout sau
Anton ioni. tot pe o dezvoltare mare a teh- Claude Kuonen sau Michel Sout-
Cinema!Ofraful francez, prin a- nicii cinematografice, o extinde- ter) Olanda (unde Ch. Huguenot
depţii cinematografului de autor .. re a aparaturii semi-profesionis- a realizat un film «Joseph Katul'»
promovat de Noul Val la vremea te şi a fonnatelor de 16 şi 8 mm •• care s-a bucurat de un deosebit
sa. iar mai .recent prin Rene cu perfonnanţe tehnice remarca- succes la Mannheim) sau în Spa-
Allio, Alain Jessua, Pierre Schoen- bile, la preţuri foarte schute. nia, unde slnt deja cunoscute
doerffer, sau prin izolaţii Tati şi Adepţii cinematografului de idei,
numele «in,!lependenţilor» Loren-
Etaix, încearci sl se opunl unei care înceard sl ignore, cel puţin zo Soler sau Gonzalo S11arez.
organizlri industriale de tip teoretic, succeiul de public. reu- Dacă ne gindim ci cinemato-
hollywoodian. Regizorii care cau- şesc si-şi impunl şi ei punctul grafia canadiană sau explozia ci-
tl succesul ecranizeazi romane lor de vedere. nematografici braziliani cu ex-
celebre (Manon 70 cu Catherine Manon ' 70 poate fi alta decit ponentul ei Glauber Rocha,«cea
Crearea în 1965 a Un iunii In- Catherine Deneuve?
Deneuve în rolul t itular) sau lan- ternaţionale a Ci n~tilor Inde- · mai originali apariţie în film a ul-
seazi nume cu o reputaţie bine . timilor ani», a pornit din acelaşi
pendenţi în scopul sprijinirii cine-
stabilitl ca de pildl cintlreţul dezinteresat fanatism pentru fil-
matografului ~a-zis dificil, a fil-
Salvatore Adamo care va debuta mul de idei , ne dim seama ci
alituri de Bourvil în «Cei doi mului de idei, şi incerdrilor şi această mişcare a independen-
Arnaudl>,in regia lui Leo Joannon. filmelor experimentale, a fost un ţ ilor in cinematograful mondial
sau dialoghistul Michel Audiard important ·pas înainte. va avea în unnătorii ani un cuvint
care va încerca sl transpunl pe Rezultatele sînt deja vizibile. foarte greu în mişcarea artis-
peliculă un «scenarist clasicl> : Au şi apirut realidri cinemato- tici mondiali.
Moli~re, în al drui film rolul
burghezului gentilom va fi in-
Ce va ieşi din lntllnirea pe ecran a lui Adamo cu Bourvil? Poate nici regizorul Llo Joannon nu ştie încă
terpreUt de Jean lefebvre. O
temi cu rezonanţe sociale largi
care asiguri interesul marelui
public pentru film rimîne încă
tema rezistenţei antifasciste.
Pierre Kast a tenninat recent
filmul «Nostim jOC» dupi roma-
nul lui Roger Vailland iar Claude
Autant-lara va realiza «francis-
canu I din Bourges» cu Hardy
Kriiger în rolul principal.
Cinematoiraful cehoslovac după
marele succes de public pe care
l-au avut filmele lui Milos For-
man «Dragostea .unei blonde» şi
«Asul de pid», a constituit se
pare o suficientă garanţie pen-
tru a trezi interesul magnatulu i
Carlo Ponti. Acesta s-a decis sl
finanţeze ultimul film al lui For-
man «Arde, doamna meu, film
care va fi - se pare - unul din
cele mai importante evenimente
cinematografice pragheze. De ase-
meni Ponti ar vrea sl sprijine şi
un realizator mai dificil ca Jan
Nemec. Care va fi rezultatul în-
tîlnirii între domnul Ponti şi per-
sonalitlţile şcolii cehe ne-o va
arlta viitorul.
Cinemotorraful independent. ln
afara acestor cinematografii na-
ţionale,într-un fel sau altul oficia-
le, se dezvoltl u~ nou clnemato-
 68: filmul italian în
căutarea unei speranţe

Ce fac ei? teascl în proiecte angajate. Ceea

ce pare în schimb sl lipsească
sint ideile cu adevlrat bune. o-
riginale, capabile să dea cinema-
tografului italian o fizionomie
• Pontecorvo: «Arde,frate, arde» precisl. Aşa cum a avut o dată.
• Antonioni abandonează Italia Făcindu-1 să poatl ocupa din nou
un rol de frunte în peisajul cin<>-
• Rossellini a ieşit din joc matografic mondial.
Mulţi regizori gindesc de alt-
• De Sica ..s-a resemnat fel acelaşi lucru . «După părerea
mea, existl o carenţă de idei şi
• Bellocchio tace de autori într·adevăr alarmantă»
spune Vanei ni. Iar Lizzani: «De
• O speranţă la orizont. Care? lipsa unui cinematograf de autor,
cinematografului italian, care a
supravieţuit alături de Fellini. a
dezertat practic din Italia pen-
tru a-şi realiza filmele în străină­
tate. Următorul sau film va fi,se
pare, turnat în Statele Unite. ln
ţara sa nu găseşte, declară el.
material pentru dezvoltarea u-
nei teme moderne. Societatea
italiană e prea provincială, prea
periferică. Rossellini a ieşit de
mult din joc. De Sica s-a resemnat
să -regizeze filme comerciale. Bel-
locchio, ultima tînără speranţă,
a declarat şi el că nu are nici o
despre mafie, «Ziua cucuvelei» ;
de la Lizzani şi Gianni Puccini .
care încearcă să reînvie climatu I
neorealismului şi al rezistenţei
(respectiv cu «Moartea lui Don-
go», despre sfirşitul lui Mussolini
~i «Fraţii Cervi », despre masa-
crarea unei familii de partizani -
un proiect care datează de cel
puţin zece ani) pinii la Monicelli,
care pare să se mulţumească cu
amabilele sale comedii şi parodii
cu fond poliţist («fata cu pisto-
lul , «Cauza noastră» . )
Este uşor de văzut că nu din

Despre filmele western itali<>-
ne, aceste produse manieriste
impregnate de violenţă , dar de
multe ori abile şi reuşite, se
poate spune tot răul cu putinţă.
Cert este în orice caz di fenom<>-
nul interesează în primul rînd
moravurile, psihologia de masă
ş i numai marginal critica de film.
Dar este incontestabil di fără
încaslrile fabuloase realizate de
aceste filme în Italia şi în străină­
tate, fără extraordinarul aflux
de investiţii antrenat de ele spre
Roma, cu greu ar fi reuşit indus-
tria italiană (dacii în general ar fi
reuşit) sl învingi teribila criză
economicii din 1962-1963,şi nici
n-ar traversa asthi unul din mo-
mentele el cele mai înfloritoare.
Aceeaşi misiune a revenit. cu
zece ani în unnă , filmelor istori-
co-mitologice.
Fireşte, această situaţie înflori-
toare se reflectl şi asupra cin<>-
matografului, să-i spunem aşa, mai
nobil. Şi chiar ţinind seama de
torna» şi «Trei paşi în delir» . Tragedia lui «Oedip Rege» cu Alida Va/li se pare că este şi tra_
qedia casei producătoare
singurul despre care se ştie ceva
este filmul lui Gilio Pontecorvo.
al drui scenariu se găseşte în-
tr-un stadiu de pregătire avansat.
Scenariul este scris ca toate fil-
mele lui Pontecorvo, de Franco
Solinas (cu colaborarea regizoru-
lui şi a lui Giorgio Arlorio).
Titlul lui este, cel puţin pentru
moment, «Arde, frate , arde» (ex-
tras după o inscripţie aplrută pe
zidurile Detroit-ului în timpul
tulburărilor rasiale din vara tre-
cută) .
«Trei paşi în delir» este a-
proape terminat. Filmul este d<>-
dicat lui Edgar Allan Poe; episo-
dul turnat de Fellini (pentru a vor-
bi numai de partea italiană) se
intitulează «Nu-ţi pune mintea
cu diavolul» şi narează tulbură­
toarea aventură a unui regizor,
Toby Dammit, venit la Roma
pentru a face un western catolic
şi care, îmbibat de alcool ca un

toate aspectele negative ale f<>-
nomenu lui, sint într-adevăr mi-
opi cei ce-i prevld un sfirşit a-
propiat. Luaţi de exemplu cazul
burete, îşi pune mintea tocmai cu
diavolul; un diavol însă graţios
şi sprinten, cu înfăţişarea unei
fetiţe . Toby Dammit va fi inter-

avocatului Grimaldi, titularul so- pretat de actoru I englez Teren ce

cietăţii PEA, unul dintre cei mai
norocoşi producltori de wes-
tern-uri italiene (lui ii aparţin
printre altele «Pentru un pumn
de dolari» şi cUritul, frumosul ,
răul» de Sergio Leone). Se cal-
culează di în ultimii doi sau trei
ani el a avut un beneficiu de mai
mult de cinci miliarde. Ei bine,
anul acesta, ciştigul va fi inve$tit
în mare parte intr·un program de
producţie din cele mai ambiţioa­
se, program care cuprinde : «Că­
lătoria lui G. Mastorna», film
pe care Federico Fellin i trebuia
să-l turneze pentru De Laurerr
tiis şi care nu a intrat în lucru
datorită unei serii de d i ficultăţ i
(Grimaldi a preluat proiectul văr­
sind lui De Laurentiis suma de
200 milioane de lire), doul filme
regizate de Francesco Rosi, dou ă
filme de Vittorio Caprioti, un
film de Gilio Pontecorvo, şi un
film din trei episoade «Trei pa si
in delir» semnate de Louis Malle,
Roger Vadim şi din nou Federico
Fellini; şi în plus, bineînţeles, o
serie de western-uri şi filme de
reţetă obişnuită.
Din acest grup de filme, în
afară de «Ciilltoria lui G. Mas-
Stamp.
Programe nu mai puţin ambi-
ţioase au de asemenea doul case
de distribuţie, Euro-lnternatio-
nal şi ltalnoleggio. Prima, infiirr
ţată cu un an în urmă de doi tineri
şi bogaţi fraţi din Veneţia, Ma-
riana şi Ascaj'lio Cigona, a pr<>-
zentat la festivalul de pe Lagunl,
nici mai mult nici mai puţin decit
«Oedip Rege», «Belle de jour»
şi «Străinul». ln prezent pregă­
teşte , printre altele, un nou wes-
tern colosal pe care Sergio Leone
ii va turna în Statele Unite, «A Filmul «Străinul», cu Marcel/o Mastroianni, se pare că este un eşec de anvergură
fost odată Vestul».
şi mai ales în Italia, nu trebuie i ntenţie în momentul de faţă şi aceste titluri va putea rezulta
Ce al al tă este organizaţi a creată învinu it dnematograful comercial se va mărgini pentru cîtva timp un film sugestiv ş i stimulator. Pe
de stat pentru spriji nirea produc- Ea se datorează, în primul rind. să scrie scenarii. Visconti pregă­ de altă parte, nu se întrezăresc
ţie i filmelor de calitate ş i asigu- unei alarmante carenţe de au- teşte un film despre viaţa lui deocamdată la orizont alte nume
rarea pătru n der ii lor pe p i aţă. tori.» Ş i Zurlini : «Unde sint Puccini. Şi toţi ceilalţi, din prima noi demne de prea mare încrede-
Filmu l slu cel mai important astăzi . tinerii autori? Sigur este sau a doua generaţie de după re. Afară poate de unul singur,
pini în prezent (societatea are că nu operele pe care le-am vhut rhboi, par să nu găseasd stimu- pe care s-ar putea învesti unele
numai un an de ex istenţă) este în ultimul timp la festivaluri ne lentul, scinteia capabilii să-i fadi speranţe pe baza unui precedent
«Evanghelia '70», interpretare pot da certitudinea el cinemato- să iasă din rutina confecţiilor mai film de televiziune (un «San Fran-
moderni a cinci episoade din graful nostru a dobindit o vlagă mult sau mai puţin nobil comer- cesco», destul de caustic). Este
Noul Testament, încredinţate lu i nouă». ciale : de la Lattuada care riscl numele unei fe„ei, Liliana Ca-
Bernardo Bertolucci, jean-Luc Să parcurgem lista filmelor a- o nouă evocare a aventurilor vani, care a terlninat de -curînd
Godard, Carlo.J.izzani, Pier Paolo, flate în faza de lucru sau de pro- Domnişoarei Doctor (spioana ger- în Bulgaria turnarea unui film
Pasolini şi Va"lrio Zurlini. iect;ceea cevom constata nu este, mană din filmul lui Pabst) pină ce, prin personajul tratat, se a-
Aşadar, banii nu lipsesc şi nici într-adevăr, prea îmbucurător. la Dam ian i care reface drumu I nunţă cel puţin polemic : «Gal i-
produdtori dispuşi să-i inves- Antonioni , celălalt mare nume al lui Petri în Sicilia cu un nou film leo Galilei».

27
 '68: _filmul cehoslovac
zn
"' căutarea certitudinilor
Ce fac ei?
• Forman se adaptează succesului
• Bocan, credincios sie Însuşi
e Moskalyk: aparent despre
război
• Jakubisko: de fapt, despre
dragoste
•Ceilalţi: coproducţii
«Arde, doamna meu de Milos
Fonnan, cel mai qteptat film al
sezonului, e pta. Spun cel mai
qteptat, pentru el e vorba de
cea de-a treia producţie a crea-
torului «Dragoste i unei blonde»
şi a lui cPeter cel necru», creator
care se ,1 bucuri de o falmi mon-
diali. Chiar ti atotputernicul Car-
lo Pontl n-a ,ovilt ~I investeas-
cl capitalul in el. Noul film ~
lizat de Fonnan in colaborare cu
Paponsek, Passer $i operatorul
Ondricek, ilustreazl la un înalt
nivel profesional stilul elaborat
de aceştia : o lncenioasi îmbinare
de tonuri $i culori cu sclipiri sati-
rice coeoliene $i de un realism
autentic. Astfel inannaţ~ autorii
i'i îndreaptl privirile asupra u-
nui situc, unde se desfqoari tra-
diţionalul bal al pompierilor din
localitate.
- cOrice activitate devine tot
mai d lficili pe mlsu ri ce trece
vremea. la primele filme eram
cu totul în afara atenţiei celor din
jur, nimeni nu auzise de mine, în
filmele mele se investlseri foarte · carusel, ti se pierd. Ca si-ti utu-
· puţini bani, nimeni nu se qtepta
la prea mare lucru . Şi dintr-o dată ·mijloace de apirare. lmi place
am început să simt că sint privit ,
observat. uneori chiar '' cu un
soi de invidie. Şi eu nu prea ştiu
si mi descurc in asemenea im-
prejuriri, si mi orientez. De
fapt. în momentul în care omul
devine stlpin pe o anumltl situa-
ţie, se dovedeşte a nu mai fi de
mult «În>• ea $i nici nu va mai fi
vreodatl „
Apoi Fonnan s-a &hit în faµ
unor.propuneri internaţionale in- · sport din rai» - regia Zbynek
teresante. Cel mai realist rimîne
totU$1 un proiect mai vechi de-al
lui, cVin americanii», pe care se• cRupciune pentru Katherina
preciteşte si-i finanţeze din nou
Ponti. la ·scenariul acestei anec·
dote despre turiştii americani
care viziteui Cehoslovacia, lu-
creui acum Fonnan cu scenaris-
tul Wolf Mankovlcz.
Fidel problematicii actuale a reia A. lustig şi-a închinat ÎR"
rămas în cel · de-al doilea film al
siu intitulat cFurtuni particu-
larb ti Hynek Bocan, care este
cotat drept cel mai bun profesio-
nist dintre tinerii recizori cehi.
Filmul «furtună particulari» e
făcut du pi romanul tinărului scrii-
tor Parai ,care zugriveşte în car-
tea sa scene din viaţa locuitorilor
unui mare oras industrial.
- cCeea ce mi preocupi in
special în ultimul timp este pro-
blema pe care am numit-o cindva
telecomunicaţia relaţiilor. Numai
ci nu este suficient de cuprinză..
toare. Aş vrea să înţeleg particu-
laritlţile poporului nostru, de ce
sîntem noi qa, ca popor, şi nu
altfel. Am cîteodati senzaţia ne-
plicutl el anumite caliciţi ome-
neşti sint pe cale de dispariţie.
N-q vrea si invinoviţesc doar
oamenii, si le iau în nume de riu
diferitele manifestiri ale lipsei
lor de ţinuti. Este vorba şi de o
influenţi a civilizaţiei superteh-
nicizate, dominatl de lucruri, de
obiecte. Minaţi de ele,oamenli se
invirt lări întrerupere, ca într-un
«Furtună particulară»- un film despre telecomunicaţia ideilor.
reze existenţa inventl felurite
Parai, pentru el acuzi vehement
toate aceste fenomene . Totuş i
nu cred el arta ar putea si schim-
be mare lucru, dar dacl am oca-
zia si fac un film, mi striduiesc
si-mi exprim sentimentele reale,
chiar daci sint neplicute».
Unul din cei mai ecranizaţi
scriitori din ultima vreme a fost
Arnost lusti& («Diamantele no~
ţii - recia Jan Nemec, «Tran-
Brynych). Dupi succesul mon-
dial al filmului de televiziune
Horovitz», o lucrare de- a lui
Lusti& a fost din nou aleasi de
Antonin Moskalyk pentru filmul
cDita Saxova», în care prinde
viaţi unul din cele mai cumplite
aspecte ale tra&ediei evreieşti ci-
treaga activitate.
Sensul vieţii, clutirile pentru
înţelecerea lui, constituie şi tema
lucririi de debut a talentatului
rqizor slovac Juraj Jakubisko.
«Vremea lui Cristos•. Jakubisko
a clştipt pini acum citeva premii
la diferite festivaluri de scurt
metraj (ultimul pentru cPloaia
din Bercam•) iar acum î'i prep.
teşte cel de-al doilea film artistic.
Prin maniera lui de lucru el a-
parţine tipului de reclzor-autor
şi în cVremea lui Cristos» a in-
trodus multe din experienţele
sale de viaţi. Pe undeva, el poate
fi comparat cu eroul principal al
filmului - pictorul Juraj. $1 nu
doar pentru el 'i Jakubisko a
ajuns la film tot prin intennediul
artelor plastice.
«Vremea lui Cristos» se referi
la perioada în care omul ti-a dat
seama el lumea nu e dispusl si-i
«Vremea lui CristOS» - un film despre dragoste
realizeze chiar toate visurile. Că
idealurile lui se dovedesc uneori
a fi naive. Ţelurile, pe care tinerii
şi le elaboread mai mult prin
intuiţie decit raţional, se dove-
desc unilaterale, nereale, închi-
puite. Omul începe si înţeleaci
ti limita temporali a vieţii şi îşi
pune noi probleme cu privire la
sensul ei.
Din filmele tenninate la Bar-
randow, cel mai qteptat este
biserialul cMarketa lazarova», în
care Frantisek Vlacil reînvie pe-
rioada creştinismului timpuriu
prin intennediul destinului a
doui neamuri de tilhari. Este
vorba de o tentativl curajoasi de
a zucrivi evenimentele cdiniun-
«Dita Saxova» - un film despre curajul de a trăi
trua, din unghiul de vedere al
eroilor. Acest film, cel mai costi-
sitor al studioului , a necesitat
ciţiva ani de munci. Prin anver-
iura şi polifonia sa CC!fllpoZiţiona­
li el aminteşte activitatea depusi
pentru crearea filmului sovietic
despre Andrei Rubliov.
Printre filmele aflate în proiect
atras atenţia doui coproducţii
cu Franµ. ln Slovacia se va ter·
mina în curlnd filmul scriitoru-
lui francez Alain Robbe-Grillet,
cBirbatul care minte•. Subiectul
filmului - fantastic - aminteşte
de ob1$nulta temi a literaturii lui
Robbe-Grillet: necunoqterea a-
deviratei feţe şi stiri a lucrurilor.
caracterelor ti realitlţilor. Iar
tinlra scriitoare şi autoare dra-
matici Alena Vostra a fost lnvi-
tatl si colaboreze cu Yves Ciam-
pi, care, dupi citeva pelicule de
aventuri, vrea si faci un film
psihol<>&ic despre studenţii ceho-
slovaci şi francezi.

COURNOT VORBE~TE PRINTR-UN
FILM DE TACERI
Temutul, intransigentul, mult
comentatul critic de film al re-
vistei le Nouvel Observateur,
Michel Cournot, s-a decis să
facă primul său film «les gau-
1 film de autor în sensul cel mai
loises bleues». (aşa va suna
titlul său, după marca ţigărilor
pe care l_ e fumează autorul).
li văzusem pe Cournot pentru
prima oară pe ... pinză. Deşi nu
este actor. Nu încă. Dar în
ultimul film al lui Godard, <Week-
end», îşi . aprinde o ţigară în
timp ce traversează alături de
Anne Wiazemski o piaţă în
mijlocul căreia, la un pian cu
coadă cineva i nterpretează Mo-
zart. ~paratul descrie semi-
cercuri concentrice, aşa că l-am
văzut pe cunoscutul critic, de
citeva ori, a~rind din col!u l
drept al ecranului şi i ndreptin-
du-se către cel sting. Cum s-ar
zice, traversa de citeva ori ecra-
nul. Este înalt, spătos . cu o ca-
rură care aminteşte pe aceea a
unui ţăran crescut pe întinderi
de stepă, cu ochii de un verde
oceanic.
Îmi spuneam, mergind spre
studiourile «Epinay», că de fapt
ii cunosc pe Cournot. Ştiam
cum arată din filmul lui Godard,
ştiam cum gindeşte,pentru că
ii citisem pamfletele crit[ce.
Dar oricit aş fi crezut că-l
cunosc, cu greu mi-aş fi putut
imagina tensiunea, încordarea
D1vortul,
aşa cum ii vede
M 1chel Cournol
(Ne/la Sie/sili şi
Jean-Pierre Kalfon)
cu
vedeta lui
preferalâ:
Annie Gira rclot
extremă pe care o exprimă a-
tunci clnd filmează. Aparent,
un calm perfect, gesturi egale,
o voce măsurată, o răbdăt oare
amabilitate.
- Ce v-a determinat sâ treceţi
in tabăra creatorilor?
- Nu este pentru prima dată.
Am lucrat clteva documentare.
Unele chiar în România.
Cournot iţi vorbeşte de Bra-
şov, Ploieşti, Bucureşt!,de locuri
care i-au plăcut, de oameni pe
care-i ţine minte.
Pină acum nu a realizat nici
un lung metraj dintr-un motiv
foarte simplu: nu i-a dat nimeni
bani ca să stea acasă un an şi
să gindească un scenariu. Toţi
a şteptau de la el un subiect
gata scris. Anul trecut Rober1
Hossein i-a avansat drepturile
de autor. Ş i după zece luni sce-
nariul era scri s, filmul în ceput.
Nu însa înainte ca regizorul să
fi avut acordul celor doi actori
francezi pe carlH pref era:
Annie Girardot
Cremer.
- CTnd
şi
filmaţi uitaţi
Bruno
c.i sinteţ;
critic?
- Pînă acum mi s-a reproşat
mereu că nu eram critic. Era
adevărat, dar asta şi urmăream .
Acum, vreau în primul rind să
nu fiu cineast. Chiar pe generic
imi semnez filmul: Cinema de
critic. Este singura cochetărie.
Filmul lu i Cournot este un
concret al cuvîntului. El sem-
nează scenariul, regia şi"i n res l
tace fotul, absolut totul. Indică
litera cu care trebuie scrisă o
lozincă, aprobă sau nu funda
minusculă cu care este legată
o pungă de bomboane, alege
dintre mai multe tonuri de al-
bastru pe cel pe care-l crede
nimerit„. Nimic nu scapă ochiu-
lui său de critic. Aici trebuie să
fie sursa extremei lui tensiun i
atunci cind filme~ză. Orice face,
orice gindeşte din unghiul crea-
torulu~ primeşte pe loc, intran-
sigent, replica criticului. Şi cind
Cournot iţi spune: «De obicei
nu am idei preconcepute des-
iubita lui de astazi (Nella Bielski).
pre filme. Pe ăsta însă 11 aştept
la cotitură. Şi dacă iese prost,
vai de el!», poţi fi sigur că nu
glumeşte.
• regizorul
-.Les gauloises bleues• este
un film care nu se poate po-
vesti. O ricum, nu în cuvinte.
Este un film gindit şi scri s în
imag ini, în tăce ri . Dialog ul e
scurt şi multe secvenţe lungi
sint mute. «Vor fi ln film cam
50 de tăceri care nu vor semăna
intre ele», spune Cournot «Sint
foarte frumoase tăcerile» . A-
tunci filmul va« vorbi» prin cu- ·
loare, prin mişcarea actorilor,
prin asociaţiile pe care le pro-
voacă. Nu există, pe cit am în-
ţeles din discuţia cu el, o cro-
nologie obiectivă a faptelor, un
subiect cristalizat. Dacă în-
cerci totuşi să extragi urzeala
epică, în film, ar fi vorba despre
un bărbat, Ivan (Jean-Pierre
Kalfon) ţ;are în momentul în
care devine tată îşi rememorea-
ză viata lui de copil. Tatăl de
astăzi îşi aminteşte de tatăl
său (Bruno Cremer) cu care
are acum aceeaşi virstă. O re-
vede pe mama sa (Annie Gi-
rardot) care este aproape ca
Secvenţele se succed în virtu-
tea unor asociaţii subiective.
Filmul apare ca o înmanunchere
de observaţii, acte de protest,
critici. Un film aşa cum spune
«administrativ
colectiv». Temele lui - pentru
că este vorba de o succesiune
tematica - sint şi politica, şi
şi
educaţia, şi casătoria , şi divor-
ţu l şi legile oamen ilor, şi dra-
gostea, şi mizeria, ş i naşterea.
(În film ul lui Cournot, copii i
pri mesc sau nu la maternitate
un «permis de viata», ca un
buletin de identitate).
Cred că ne întilnim aici cu
ceea ce numeam odată cinema
de gazetar. lucid şi violent, dez-
bătind problemele zilei, cautind
soluţii, facînd teste, obligînd
cititorul sau privitorul la reacţie,
la atitudine, dar oricum deter-
minîndu-1 să nu rămina pasiv.
Este un cinema angajat în care,
pentru a patrunde realităţile,nu
se sfieşte să folosească argu-
mente din afara ei .
•
Într-un sat numit le Trembley
sur Mauldres, pe marginea şo­
selei care duce spre Chartres,
scenograful filmului Guy Littaye
a descoperit · un «manoarn cc
pare sa fi fost cladit acum vreo
300 de ani anume pentru filmul
de astăzi al lui Cournot. Reşe­
dinţă somptuoasă, cu arhitec-
tură întortocheata, astăzi nelo-
cu ită. Cournot ne face aici cu
elegantă seniorială «le tour du
proprietaire». Urcăm şi cobo-
rîm scările vechi din secolul
al XVII-iea, întinerite de culo-
rile violente ale scenogra1ului,
străbatem coridoare lungi, în-
guste, cu pereţi groşi de piatră,
cu suprafeţe unduind uşor, în
care simţi parcă efortul neizbu-
tit al miinii de a le îndrepta.
încăperi mari, cu ferestre înca-
drate de ghirlande sculptate în
tencuială. încăperi transforma-
te mai mult din culoare şi din
cîteva accesorii in sediu de vot,
sală de naştere, sală de aştep­
tare. lntr-o clădire anexă, un
fel de fostă seră, Cournot re-
petă pentru noi o scenă pe care
o filmase în ajun. Ivan copil se
ascunde după un vraf de lemne
cînd vine tatăl său:
- Ce faci aici?
- Tă căutam. (Şi copilul stă-
tea pitit fără să se mişte).
- De ce te-ai ascuns?
- Te aşteptam .
Cournot repetă cele patru
replici cu candoare, şi parcă
cu surpriză, ca şi cum ar fi
versuri dintr-un poem pe care-l
rosteşte pentru prima oară . le
repetă şi se ascultă şi atunci
pătrunzi pină la stropul de poe-
zie care în film se va ascunde
sub o carapace de cinisme şi
violenţe, ajungi la acel strop
de poezie greu de ghicit sub
incisivitatea de critic a lui·Cour-
not.
J
fi
29
 Carte poştală
e La
tropice
cu
căciula
e Hemingway,
,Jan"
pentru
Ingrid
Bergman
•Serenada
tinereţii­
şlagăr
la
Havana
Am zburat spre Cuba via Murmansk
(minus 42 de grade) peste Polul Nord.
Cind mă întorc în .patrie pot să vă arăt .
certificatul meu de zbor dellSupra po-
lului.) Nu ne venea să dormim : noaptea
polară, aurora boreală, călătoria spre
tropice, totul era prea uimitor, prea
emoţionant. Cînd s-a luminat de zi ni s-a
arătat coasta Floridei şi panorama
Cubei: o pictură modernă, cu pătrăţele
de culori foarte vii, în care predomină
roşul, un cer de un albastru violet, o
mare de un verde neverosimil. Am des-
coperit deodată că nuanţele intense de
pe unele cărţi poştale despre care spu-
neam : ei, ~înt culori de cărţi poştale! -
există în natură. Mă dureau ochii de
atîta culoare, de atîta soare.
A fost o scenă grozavă cind anţ cobo-
rît din avion la tropice cu palton şi
cliciulă! Cubanezii sînt extrem de pri-
mitori, cred, la fel de ospitalieri ca
românii. Ne-au întimpinat cu orchestră,
cu fotografi, reporteri şi iar fotografi
si iar reporteri.
Havana. De fapt sînt două oraşe -
Havana veche şi Havana nouă. Havana
veche e un amalgam de stiluri - baroc
şi maur şi spaniol într-o armonie extra-
ordinară unul faţă de celelalte şi toate
faţă .de natura luxuriantă. Blocurile noi,
turn, sînt albe, de un alb violent.
Căsuţele. sînt galbene, portocalii, verzi.
Noaptea, ochiul e la fel de solicitat
ca şi ziua. Zgîrie-norii sînt conturaţi cu
ş iruri ae oecuri, aşa incit ai ~enzaţia că
din Cuba
«La muiieca mulata» - păpuşa mulatră,
sînt palate magice din care aştepţi
să iasă cortegii de pitici şi z·1ne. La rădă­
cina şt in frunzişul palmieri!Or sînt
ascunse becuri multicolore care dau un
splendid efect de umbre şi lumini.
Chiar şi în hall-ul hotelului cresc
palmieri care scot capul f.rin tavan
ca un evantai scinteietor. n preajma
sărbltorilor de iarnlau aplrut pe strlz.i,
alături de palmieri, puzderie de brazi
albi , bineînţeles din plastic, bogat împo-
dobiţi. Şi stîlpii de telegraf s-au transfor-
mat în brazi şi între ei au fost atîrnate
ghirlande cu slniuţ e şi tot felul de
juclrii. Era feeric. Aveam senzaţia el
tril.iese un carnaval neîntrerupt. Dar
nu numai cadrul cotidian e senzaţional.
lnslşi viaţa cotidiană e uimitoare. Ma-
nifestările culturale ş i sportive în aer
liber sint gratu ite. Toată lumea stu-
diază şi tineretului i se acordă o atenţie
deosebită. Fostul cartier al milionari-
lor a devenit cartierul tinerilor, unde
aceştia învaţă gratuit, mănîncă ş i sînt
îmbrăcaţi gratuit. Peste tot fotografii
ale lui Che Guevara, unele uriaşe cit o
casă. Lozinci : «Patria o muerte», «Ven-
ceremos». Peste tot lumea cintă în
ritm de cha-cha despre Cuba libre
despre Viva la revolucion, despre Fidel
Castro. Efortul pare un joc, munca un
dans. Chiar şi pe copiii mici îi vezi
hătind ritmul pe ce apucă, pe cutiuţe ,
sc~~:ur~r~~~:rş~· ea altfel decît tot ce
ş tim . Înotăm într-un ocean atît de clar
pseudonimul dat de cubanezi Margaretei Pislaru.
incit avem senzaţia că atingem fundul,
care e la o adîncime de zeci de metri.
Vînăm broaşte ţestoase de 500 de
kilograme şi de două sute de ani. Cînd
ne surprinde pe faleză un val, ne
astupă geamul maşinii şi ne simţim
pierduţi sub ape.
Cine spune Havana, spune Heming-
way. Am trecut prin două tuneluri
pe sub ocean şi am ajuns la marginea ora-
şului. Aici , pe o colină, era casa lui.
M-a impresionat extraordinar : e o imen-
sa bi bliotecă. Toate camerele sînt pline
de cărţi. Şi dacă vreun colţişor e liber,
adăposteşte un trofeu de vînătoare .
Pini şi în baie Hemingway şi-a montat
rafturi de cărţi. Alt lucru care mi-a
atras atenţia : în camera de arme, un
perete e plin cu fotografiile lui Ingrid
Bergman, actriţa preferată a lui Heming-
way. Şi o amintire mai puţin pioasă dar
emoţionantă e colecţia lui de cizme :
sînt uriaşe . Poţi literalmente să te
ascunzi în ele.
ln Cu ba însă ceea ce te impresionează
în primul rlnd e arta vie. Foarte intere-
sant a fost spectacolu I de balet experi-
mental pe muzică concretă, pe · care
l-am văzut la Balet Nacional de Cuba.
Dansurile aveau la bază un mic scenari~~
majoritatea fiind legende populare în
care predomină relaţia bine-rău . Dansa-
torii întrerupeau la un mo~en t dat
dansul şi recitau , povesteau, chiar cîn-
tau sau ziceau strigători. Apoi îşi conti-
nua baletul-pantomimii., legendele popu-
de la
Margareta
late pe muzică concretă.
Am lăsat înadins la urmă, muzica. ln
Cuba exlstl o altă mentalitate despre
muzica uşoară. Spectacolele de music-
hall sînt aici adevărate spectacole popu-
lare. Localul este propriu-zis teatrul
în care un cintăreţ ~i desflşoară activi-
tatea.
La «Tropicana», în fiecare vară, timp
de o lună, . aici cînta Nat King Cole.
Orchestra era ascunsa in crengile pal-
mierilor. Din alţi palmieri coborau pe
scară vedetele serii. La alte localuri ca
«Les Parisiens», pentru spectacol s-au
amenajat scene turnante , jocuri de
lumini şi ape.
Tn Cuba muzica uşoară este sinonimă
cu «cancion J)opular». Festivalul de
muzică uşoară căruia îi datorez această
neuitată călătorie se numeşte «Festival
de la cancion popular» din Varadero.
Am avut o surpriză foarte plăcută .
Unul din marile şlagăre cubaneze este
«Serenada tinereţii», lansat de filmul
«Vacanţă la mare». ln fiecare seară,
sala, adică 10 OOO de oameni îmi cereau
să o cînt şi toţi 10.000 cîntau împreună
cu mine La serenata de la Juventud . Vă
închipuiţi ce spectacol era.
După festival ni s-a prelungit contrac-
tul cu 6 concerte la Havana şi am
fost invitată împreună cu Dan Spătaru
la festivalul Varadero 1968. Hemos
vencido! Am învins!
 AFISE
,
PLACHETE
SF!ERANTE
,
.

1926. "«VITEJII NEAMULUI» ŞI VITEJII FILMULUI

'. Contractul de asociaţie pentru realizarea filmului «V1tej1l
Operatorul Eftimie neamului» - comunicat nouă de I. Cosma - este una dintre
Vasilescu - unul mărturiile condiţiilor precare ale existenţei filmului românesc
dintre pionieri.
în epoca sa de pionierat. Asocierea dintre cel ce aducea ca
aport «materialul brut, peliculă, băi, aparate» - Eftimie Vasi-
lescu (scenarist, operator şi coregizor împreună cu Ghiţă
Popescu) - şi cei care contribuie cu «munca şi priceperea
lor la turn'area filmului» - actorii Ghiţă Popescu, P. Savu,
N. Manolescu, Ion Cosma, C. Fotache, Sevastia Popescu,
N. Savu şi Albertina Eremia - înregistrează una dintre modali-
tăţile «cooperatiste» de depăşire a dificultăţilor materiale în
faţa cărora se vedeau puşi cei ce îndrăzneau să realizeze un
film românesc. Şi în cazul acestui film, ca şi în cazul atîtor
altora, rezultatele nu erau de loc încurajatoare. La un an după
·ncheierea acestui contract, deci în septembrie 19'27, semnatarii
lui constată că bilanţul exploatării filmului «nu permite încer-
carea cu succes a realizării altui film românesc». Şi totuşi,
Eftimie Vasilescu, credincios pasiunii sale, va persevera, dind
:ilmului românesc mut o ecranizare după «Năpasta» (19'28),
George Vraca, Pola îşi va continua activitatea de operator de actualităţi (fotografia
11/ery, Gheorghe Sto- alăturată datînd din aceeaşi epocă ii înfăţişează filmînd pentru
rin, Jean Georges- jurnalul de actualităţi «Path&-News» al cărui corespondent
cu, lumind la stu- pentru România a fost o bună bucată de vreme), mai întîi pe
diourile «Para- cont propriu iar apoi ca reporter cinematografic în cadrul Ofi-
mount-Joinville»). ciului Naţional Cinematografic, pentru ca după război să în-
UMENTE cerce pentru ultima dată realizatea unui film artistic jucat-
«Cetatea fermecată».
PENTRU
O ISTORIE 1931. VRACA ŞI STORIN LA «JOINVILLE»
A Anii de la început a1 sonorului aduc în actualitate formula -
FILMULUI evident paleativă - a filmelor «europene», filme în mai multe
ROMÂNESC versiuni, destinate mai ales acelor ţări unde producţia cinema-
tografică nu se putea înfiripa şi unde cererea de filme sonore
în limba ţării respective se cerea satisfăcută. O asemenea peli-
culă a fost cea realizată în anii 1930-31 la studiourile «Para-
mount-Joinville» avîndu-i ca interpreţi pentru versiunea română
;'Al) PAYS DES MOTZS„ pe George Vraca, G. Storin şi Pola lllery - filmul «Televiziune».
Fotografia plachetei PQODliZ IONE. Tn fotografia alăturată, pe care corespondentul revistei «Reali-
acordate la Veneţia SOTTOSf6RtTARIATO .Dl HAŢO DELLA PROPA6All tatea ilustrată» o trimite la Bucureşti publicaţiei ce ii acreditase,
în 1939 documen- . 6UC.f.~f. ST· remarcăm, pe lingă cei trei protaQonişti menţionat1, pe regizorul
tarului «Ţara Moţi­ Jean Georgescw
lor».
1939. PAUL CALINESCU LAUREAT LA VENEŢIA

Era cunoscută atmosfera de pesimism cu care erau în-

conjurate încercările de a crea un film românesc. Uneori acest
pesimism era îndreptăţit, .alteori cerea înţelegerea marilor
greutăţi învinse, chiar cînd izbînda era numai în parte cucerită.
Trebuie să semnalăm însă că o minune s-a săvlrşit... Filmul
documentar românesc «Ţara Moţilor» a luat premiul la con-
cursul internaţional din Bienala de la Veneţia, «izbutind să se
impună criticii străine pentru că a ştiut să se mărginească să
redea fără trucaje frumuseţi veşnice din pitorescul ţinut tran-
silvănean». Rîndurile de mai sus - consemnînd primul premiu
internaţional obţinut de un film românesc, aparţin poetului
Adrian Maniu. Ele constituie un omagiu dedicat realizatorilor
acestei performanţe, o consemnare în epocă a succesului pe
care filmul lui Paul Călinescu l-a obţinut. Fotografia alăturată
înfăţişează placheta cu care a fost distins, la a VII-a Bienală
de artă cinematografică din Veneţia, în august 1939, filmul
crŢara Moţilor».

1946.«VISUL UNEI NOPŢI DE IARNA>

Afişul filmului îi înfăţişează pe toţi interpreţii filmului lui
Jean Georgescu. ln climatul recrudescenţei unor pelicule cu
accentuat caracter comercial, ecranizarea comediei lui Tudor
Muşatescu aduce o notă lirică şi de autenticitate (în special
în descrierea vieţii micii funcţionărimi,şi înseam11ă clteva repere
pentru activitatea creatoare a unor actori ca Mişu Fotino, Maria
Fdotti, Ana Colda, Radu Beligan şi G. Demetru.
 -
a ANUL Vl(62)

re v 1 st I

„„,„„ffi
ma