Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cele mai multe religii ale lumii, cum în angajamentul său de a-şi orienta
şi cele mai mari precepte filozofice viaţa către eternitate, având ca model Anul trecut, prezentându-mă la tipografie
sunt fondate pe certitudinea unei viziuni Învierea lui Hristos. Sfântul Apostol cu forma digitală a buletinului de informare
a omului. Credinţa creştină este singura Pavel consideră acest eveniment piatra misionar-pastorală al Parohiei „Sf. Ilie”, „Izvorul
din lume care îşi trage seva dintr-un unghiulară a misterului lui Hristos şi numărul unu” – primul număr sau numărul pilot–
eveniment al istoriei, consemnat de ea: criteriul absolut al veridicităţii am fost întrebat dacă nr. 2 se va numi „Izvorul
Învierea Mântuitorului Iisus Hristos – cel Evangheliei propovăduite de el (cf. I numărul doi”! Eram atât de entuziasmat de foaia
mai mare «fenomen» din univers de Corinteni 15, 15-16). Astfel, Învierea care urma să apară, încât abia atunci au încolţit
după crearea lumii văzute şi nevăzute. devine adevărul culminant al credinţei în mintea mea gânduri legate de un posibil număr
Evenimentul a devenit firul de aur al noastre în Iisus Hristos, adevăr crezut următor. Va exista un nr. 2? Dacă va exista,
speranţei creştine care a legat, prin şi trăit de generaţii după generaţii de cine va sponsoriza acest număr? Cine va scrie
credinţă, viaţa omului de viaţa lui aproape două milenii. pentru numărul următor?
Hristos. Învierea este încoronarea Prin urmare, Învierea nu este numai În luna decembrie, deci în mai puţin de
istoriei şi confirmarea că mântuirea o reîntoarcere la aceasta viaţă terestră a jumătate de an, comparativ cu perioada de doi
obiectivă şi subiectivă a omului nu este (continuare în p. 3) ani cât a durat pregătirea primului număr,
utopie, ci realitate indubitabilă. aveam răspuns la toate întrebările mele. Ştiam
Evenimentul, văzut ca victorie decisivă † Dr. IOACHIM BĂCĂUANUL că vom avea cu siguranţă nr. 2. Ştiam că va fi
asupra morţii şi negativului, aduce Arhiereu vicar sponsorizat de Dl. Primar Andrei Şerban şi
omului din această lume un elan decisiv al Episcopiei Romanului după cum vedeţi are mai multe pagini ca nr. 1,
ceea ce înseamnă că am avut mai mulţi
colaboratori. Multe articole au rămas, din lipsă
de spaţiu, pentru un număr viitor.
Ce avem în plus la numărul acesta este
„forma bizantină” a buletinului, ca imagine a
Izvorul numărul unu al minunilor Sfântului ai lui Baal şi ai Aşerei când Dumnezeu a (continuare în p. 2)
Ilie Tesviteanul a fost, fără îndoială, rugăciunea răspuns cu foc, pe vârful Carmelului, rugăciunii
sa stăruitoare. lui Ilie? (III Rg cap. 18) Dar om al rugăciunii a Preot Cătălin ILIE
Dacă luăm aminte la textul Apostolului fost şi Sfântul Iacov, scriitorul epistolei, care
care se citeşte la Sfânta Liturghie din era şi episcop al Ierusalimului. Crescut pe
sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul (Iacov Parohia „Sfântul Ilie“ mulţumeşte
treptele sinagogii şi-n adierea fumului
5, 10-20), observăm că rugăciunea predo- cădelniţelor de aur de la ceasurile rugăciunilor
Domnului Andrei Şerban,
mină, de opt ori repetându-se acest cuvânt în zilnice, Sfântul Iacov n-avea cum să nu-şi
Primarul staţiunii Slănic Moldova,
cuprinsul lui. Se cuvenea aceasta căci om al pentru sponsorizarea
rugăciunii a fost şi Sfântul prooroc Ilie întru (continuare în p. 4) acestui număr al buletinului
pomenirea căruia se citeşte acest Apostol. N-au „Izvorul numărul unu“.
tremurat de groaza morţii cei 850 de prooroci Preot Petru RONCEA
2 Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077
C
a o binecuvântare a lui adevărat locul unde cerul coboară pe
Dumnezeu pentru neamul pământ, adică cel mai de valoare loc al
nostru, în anul 1801, la Slănicului. Biserica noastră este o
pomenirea Sfântului Ilie, s-a aflat primul biserică misionară, care vorbeşte
(urmare din p. 1) izvor de apă minerală în zona Slănicului. oamenilor de pretutindeni despre Tainele
Apoi s-au descoperit şi alte izvoare sărate, lui Dumnezeu şi le vorbeşte din prima
conlucrării conducerii bisericeşti, în cazul nostru îngăduite de Dumnezeu nu numai pentru clipă, în primul rând prin prezenţa ei
a P. S. Arhiereu Dr. Ioachim Băcă uanul, care sănătatea impună-
apreciază şi binecuvântează foaia, şi trupului toare ca
conducerea locală, respectiv Dl. Primar Andrei dar şi a o aleasă
Şerban, care sponsorizează foaia. Rezultatul? sufletului, căci cei vindecaţi de boli trupeşti mireasă a lui Hristos, invitându-i prin
O sensibilitate mai mare a Dl. Primar pentru trebuie să vadă în această binefacere pe misterioasa-i frumuseţe să intre şi să se
nevoile duhovniceşti ale credincioşilor din Binefăcătorul, Izvorul Vieţii şi al Morţii. Cei adape din izvorul Apei celei vii. Puterea
Slănic, între care cea de căpetenie este nevoia care pornesc spre izvoarele tămăduitoare tămăduitoare a lui Hristos îi transformă
de hrană duhovnicească oferită şi prin ale Slănicului, por- pe cei care îi trec
intermediul acestui buletin. Pentru Parohie, o nesc cu gândul unei pragul şi îi face să
implicare mai mare în cunoaşterea problemelor schimbări, al unei uite de neodihnă,
sociale ale locuitorilor din Slănic, în primul rând înnoiri, din haina de nelinişte, îndrep-
prin popularizarea realizărilor şi planurilor de veche, bolnavă, a tându-le privirile
viitor ale Primăriei. trupului într-una spre tărâmul făgă-
În luna mai, a. c., o parte a corpului nouă, albă şi neînti- duinţei din sufletele
redacţional a primit din partea Agenţiei Geografic nată ca haina bote- lor, de multe ori atât
Tur din Braşov, prin domnişoara Iulia Pleşu, zului. Astfel, timpul de îngropat în pă-
invitaţia de a însoţi un grup de pelerini în Grecia. schimbării petrecut cate.
Maica Domnului, căreia ne-am închinat în staţiune lucrează Răsfoind pa-
atingându-i Brâul la Mănăstirea Katoxenia, Sf. în sufletele celor ginile Cărţii de
Ioan Rusul, Sf. Nectarie, Sf. Andrei, Sf. Dimitrie sosiţi aici noi izvoa- aur a bisericii din
Izvorâtorul de Mir, Sf. Vasile cel Nou, Sf. re de har, izvoare Slănic ne dăm sea-
Grigore Palama au lăsat în sufletul nostru, care le trezesc se- ma câte suflete
fiecare, câte o picătură din harul personalizat tea de comuniune ies luminate din
prin jertfa lor. Maica Domnului ne-a învăţat să cu Hristos cel Casa lui Dumne-
ne lucrăm singuri brâul înfrânării şi al rugăciunii. Răstignit şi Înviat din coasta căruia a zeu. Iată ce mărturisea un astfel de
Sf. Ioan Rusul ne-a învăţat cum putem trimite Lucian SĂCRIERU DRAGOMIR
izvorât viaţa noastră. călător: „Intrând în această biserică,
„pilaf” Europei, totodată păstrându-ne sfinţenia Setea de Dumnezeu îi determină pe am devenit un om mai bun. Ieşind
Ortodoxiei. Sf. Nectarie ne-a învăţat ce este
smerenia de a te pedepsi pentru greşelile
altora. El locuia în seminar şi atunci când unii
dintre elevi făceau ceva neorânduieli, nu-i
O
oamenii veniţi aici să păşească pragul din ea, mi s-a luminat mintea. Aş
sfintei biserici, ocrotită de Sfântul Ilie şi vrea ca toţi cei care trec pragul
Cuviosul Axente. Dacă Slănicul a fost bisericii din Slănic Moldova să simtă
numit de mult „Perlă a Moldovei“, putem emoţia şi apoi bucuria pe care am
pedepsea pe ei, ci se pedepsea pe sine însuşi. pe bună dreptate să numim biserica din simţit-o eu. Astfel am avea o socie-
Sf. Andrei ne-a vorbit în limba pe care a învăţat-o centrul staţiunii „Perlă a Slănicului“. Cum tate mult mai bună. Numai să ne
în Dobrogea acum 2000 de ani. Sf. Dimitrie perla stă în mijlocul scoicii şi este lucrul amintim de Dumnezeu…” (T. S.
ne-a arătat în slujba cărui Împărat trebuie să cel mai de valoare al acesteia, la fel 1999)
rămânem, chiar dacă vremelnic, avem înfipte biserica stă în mijlocul Slănicului şi a
câteva suliţe tăioase în coastă. Sf. Grigore dealurilor care îl înconjoară şi este cu Preot Mircea ILIE
Palama, sărutându-i sfintele moaşte, ne-a
povestit ce a făcut Dumnezeu în prima zi a
creaţiei. „Dacă însetează cineva, să vină la Mine
şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis DIN ÎNŢELEPCIUNEA
Scriptura: râuri de apă vie vor curge din
pântecele lui” (Ioan 7, 37-38), spune Evanghelia
SFINŢILOR PĂRINŢI
în ziua Cincizecimii. Noi am văzut cum curge Nevoitorul trebuie să înveţe din
această apă la sfinţii din Grecia şi am căutat s-o vieţuirea marelui Ilie să-şi vadă
adăugăm izvorului nostru de acasă. pururea ca într-o oglindă viaţa lui.
Astfel, putem spune că Izvorul harului Atanasie cel Mare, Vita Ant. 7
din Slănic, zidit pe jertfelnicul Sfântului Ilie, nu a
secat şi nu va seca niciodată. Toate eforturile
Parohiei şi ale Primăriei, dorim să fie pietre puse Primul dintre noi este Ilie, Elisei
la baza „Izvorului” care nu se vede în lumea este comoara noastră, iar călăuzele
aceasta, dar care face să curgă toate bunătăţile noastre sunt ucenicii proorocilor, care
în Slănic Moldova, inclusiv apa din izvoarele au locuit câmpul şi pustia.
minerale şi foile „Izvorului numărul unu”. Ieronim, Ep. 58, 5
Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077 3
(urmare din p. 1) Însă ce păcat că statutul acesta nu După Înviere, Hristos a avut iniţiativa
lui Hristos, presupunând o a doua moarte şi-l mai împropriază omul modern, care de a se întâlni cu umanitatea, iar de
obligatorie, asemeni fiului văduvei din a înţeles reducţionist noţiunea de înviere, atunci această iniţiativă aparţine
Nain, fiicei lui Iair sau lui Lazăr din Betania minimalizând evenimentul la tradiţie omului. Însă marea dezamăgire a lui
(aceştia au mai murit o dată). Învierea nu populară. El uită, în pragmatismul său, Hristos Cel Înviat este că modernitatea
este nemurirea sufletului, cum au descris-o că fără Hristos înviat riscă să-şi piardă încetează să se mai entuziasmeze de
gnosticii primelor veacuri creştine (în cazul orientarea în istorie şi asemănarea cu cele mai însemnate daruri pe care El
acesta ar fi fost o „semi-înviere“, cum Dumnezeu. Hristos nu se va recunoaşte le oferă istoriei, dintre care cel suprem
contravenea Tertulian în De resurectione, în cel ce nu-şi structurează identitatea este învierea şi viaţa veşnică. Omul
2). Învierea nu este nici reîncarnare modern este preocupat de idealuri
(samsara), ca în concepţia religiilor efemere, de o tot mai confortabilă
asiatice unde se vorbeşte de renaşterea instalare în istorie, care pe lângă
sau recăderea omului într-o nouă măreţia şi grandoarea celor propuse de
existenţă terestră. Învierea este intrarea Dumnezeu în transcendent, par nişte
în viaţa fără de sfârşit a trupului lui Hristos castele de nisip construite dintr-un
şi deci, a umanităţii în integritatea ei. orgoliu egoist de un copil capricios.
Învierea este un eveniment transcedental Doar conjugând realitatea pragmatică
dar real. Aşa a fost considerat încă din a istoriei cu transcendentul infinit al lui
primele clipe ale întâlnirii Celui Înviat cu Dumnezeu, omul mileniului al treilea
umanitatea încă coruptibilă: „Cu adevărat va regăsi dimensiunea spirituală a
Domnul a înviat şi S-a arătat lui Petru“ (Luca vieţii, acceptând pe Hristos ca „Fiu al
24, 34). Aici este vorba despre o realitate lui Dumnezeu Întrupat”, ca Domn al
istorică. Dar faptul că evenimentul este istoriei, ca Adevăr revelat, Cale de
consemnat de istorie ca o trecere prin urmat şi Viaţă de împlinit.
moarte a umanităţii lui Hristos la viaţa Aceste câteva gânduri despre
divină trinitară, denotă că Învierea rămâne evenimentul Învierii Domnului, aşezate
un fapt transcendent şi metafizic. Hristos în numărul inaugural al publicaţiei
continuă în acelaşi timp să menţină o Izvorul numărul unu al comunităţii
legătură strânsă cu istoria (a se vedea spirituală în viaţa aceasta. Ori, Hristos noastre de la Slănic Moldova, se doresc
mormântul gol, multiplele arătări după înviat nu este un Dumnezeu abstract, ci a fi şi semnul aprecierii şi al binecu-
scularea din morţi etc.), iar Învierea Sa personal, care nu a fost doar o prezenţă vântării noastre pentru frumoasa iniţi-
constituie o întâlnire tainică şi per- reală a trecutului, ci prin înviere a devenit ativă.
manentă între transcendenţa lui meta-istorie. În virtutea dumnezeirii Lui, Mulţumindu-vă tuturor pentru efortul
Dumnezeu şi imanenţa omului, între El se poate revela oriunde şi oricând, pe care-l faceţi în promovarea valorilor
eternitate şi timp. dăruind umanităţii dinamismul şi spirituale şi culturale ale binecu-
Învierea a conferit omului statutul entuziasmul unei vieţi trăite plenar, care vântatului nostru popor, rog pe Hristos
de „fiinţă pentru înviere“ (Heidegger), iar are la bază o certitudine de nezdruncinat, Înviat să vă dăruiască multă sănătate,
evenimentul acesta ne priveşte pe toţi, o orientare clar conturată şi o finalitate succes, pace şi linişte, iar Izvorul
pentru că toţi putem fi beneficiarii lui. mult aşteptată. numărul unu să nu sece niciodată.
Slănicul 1819
Muritor, ce vii aicea viaţa să-ţi mai prelungeşti,
Ia sama că-n toate celea periciunea ta găseşti:
Munţi se pornesc, stînci se sfarmă, isvoare şi curg şi seacă,
Copaciul creşte şi cade, păreele petre-’neacă,
Muşchiul ce’l calci cu piciorul, este iarba din vechime,
Strălucitor putregaiul, au fost copac cu mărime!
Cărări vezi pe petre roase? Urme de om însemnează;
Păşeşti pământ ars de focuri? La vatra ta cugetează.
Lumea stă pe o schimbare: toate trec… şi mor şi per;
Dar şi moartea este viaţă pentru cei care o cer!
(urmare din p. 1) a lui Hristos: „Cel ce a fost înger în trup, temeiul stăruitoare a acestui drept care, mai ales în slava
pecetluiască scrierea cu folosul rugăciunii care Proorocilor, al doilea Înainte-mergător al venirii luminii taborice, stă atât de aproape de Hristos.
făcea parte din constituţia fiinţei sale spirituale. lui Hristos, Ilie preamăritul, care a trimis de sus lui Dar rugăciunea stăruitoare, potrivit
Luând aminte la cuprinsul textului Elisei harul, bolile alungă şi pe cei leproşi îi aprecierii Sfântului Iacov cu privire la credinţa
Apostolului sărbătorii Sfântului Ilie Tesviteanul, curăţeşte; pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe lucrătoare prin fapte, am putea-o înţelege şi ca
observăm înclinaţia Sfântului Iacov de a îndrepta el le izvorăşte tămăduiri“. rugăciune lucrătoare prin fapte. Şi asta din două
privirea evreilor spre strămoşii lor credincioşi, Viaţa Sfântului Ilie este interesantă tocmai direcţii. Întâi, din partea dreptului care se roagă
întocmai cum Sfântul Pavel avea să le readucă pentru că el a fost un om ca fiecare dintre oameni. nu doar cu buzele, ci adăugând rugăciunii şi
aminte evreilor aceeaşi poruncă (Evr 13, 7), Şi deşi avea slăbiciuni ca noi, totuşi, folosindu-se împlinirea poruncilor, astfel încât mijlocirea sa
adăugând, printre rânduri, la lista celor de care de rugăciune, s-a făcut izvor de minuni. Se înseamnă că-i stăruitoare nu prin mulţimea
ei trebuia să-şi aducă aminte şi numele celui de cuvintelor, ci prin consistenţa ei datorată umplerii
curând martirizat, primul episcop al Ierusalimului. de virtuţi. A doua, din partea celui ce are nevoie
În textul citat la Apostol, Sfântul Iacov aduce de rugăciunea celui drept. Acesta întăreşte
în atenţie două nume: Iov şi Ilie. Pe primul îl aminteşte rugăciunea dreptului prin osteneala lui de a-şi
ca model pentru răbdarea suferinţei, textul urmând îndrepta viaţa prin fapte bune. Sfântul Maxim
îndemnul ca cei bolnavi să se adreseze preoţilor Mărturisitorul face lumină mare aici când zice:
Bisericii pentru rugăciune şi ungere cu untdelemn. „Mult poate rugăciunea dreptului când e
Este aici cum nu se poate mai limpede un temei lucrătoare, fie prin dreptul care o face, fie prin cel
pentru Taina Sfântului Maslu, de altfel de la versetul ce o roagă prin drept s-o facă. Când e lucrătoare
10 la 16 acest text îl auzim la citirea primului Apostol prin dreptul care o face, îi dă lui îndrăzneală
din cei şapte de la slujba acestei Taine în care nu către Cel ce poate să împlinească cererile
numai ridicarea bolnavului din boală se urmăreşte, drepţilor; iar când e lucrătoare prin cel ce o roagă
ci şi iertarea păcatelor, dobândind astfel o putere prin drept s-o facă, îl echilibrează pe el de ticăloşia
nouă din puterea lui Hristos cel Înviat. Tocmai de de mai înainte, schimbându-i dispoziţia spre
aceea ungerea aceasta devine o Sfântă Taină. virtute“1 . Şi el ne pune înainte doar două exemple
Apoi, versetul 16: „Mărturisiţi-vă deci unul altuia din Vechiul Testament ca să vedem că atunci
păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă când cerem dreptului să se roage pentru noi,
vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a când cerem Bisericii să înalţe o rugăciune la cer
dreptului“ face o punte de legătură între cele două pentru noi, dacă nu participăm şi noi la evlavia
nume, Iov şi Ilie. Starea de boală se vindecă prin spune că tot timpul Sfântul Ilie era în rugăciune. dreptului nu-i ascultă Dumnezeu rugăciunea,
spovedanie şi rugăciune unii pentru alţii. Îndemnul Când nu trebuia să-l mustre pe Ahab, atunci Îl oricât de stăruitoare ar fi ea. Dumnezeu opreşte
de a destăinui cuiva păcatele este temei pentru implora pe Dumnezeu să apere poporul Său. pe Samuel de la plânsul de prisos pentru Saul,
Taina Mărturisirii. Apoi credincioşii şi preoţii sunt Când a dorit seceta, aceasta a venit în urma pentru că nu avea în ajutorul plânsului său
datori să se roage unii pentru alţii, dar, atenţie, rugăciunii. Sfântul Iacov aminteşte minunea îndreptarea cuvenită a lui Saul: „Până când te
mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. Ce stăpânirii asupra norilor, accentuând asupra vei tângui tu pentru Saul, pe care l-am lepădat
înseamnă asta decât că nu orice rugăciune este rugăciunii făcută de un drept ca şi Ilie, care a ca să nu mai fie rege peste Israel?“ (I Rg 16, 1)
adevărată, ci că dreptul se apropie mai mult de putut atât de mult că a oprit ploaia şi iarăşi a Altădată este oprit şi Ieremia de la rugăciunea lui
puterea adevăratei rugăciuni. Şi ca să întărească dăruit-o pământului. Apoi, când a trebuit să smulgă zadarnică: „Tu însă nu te ruga pentru acest popor
ceea ce a spus, Sfântul Iacov vine cu exemplul din ghearele morţii pe feciorul unic al sareptencei, şi nu înălţa rugăciune şi cerere pentru dânşii,
arhicunoscut evreilor, acela al Sfântului Ilie cu rugăciunea l-a smuls. Când trebuia să nici nu mijloci înaintea Mea, că nu te voi asculta.
Tesviteanul. hrănească familia văduvei din Sarepta, Nu vezi tu ce fac ei prin cetăţile lui Iuda şi pe
O, ce mare a fost dreptul acesta! În conştiinţa rugăciunea lui s-a făcut izvor de untdelemn şi uliţele Ierusalimului?“ (Ier 7, 16-17) De aceea
evreilor era aşteptat să vină înaintea lui Mesia. vas plin de făină. Când trebuia mistuită jertfa de zice, pe bună dreptate, Sfântul Maxim că „cel ce
Sfântul Ioan Botezătorul era considerat a fi Ilie (In pe Carmel, rugăciunea lui a pogorât foc din cer, are trebuinţă de rugăciunea dreptului trebuie să
1, 21). Mai târziu, aceeaşi conştiinţă a poporului îl o dată peste jertfă şi de două ori peste preoţii cei nu o lase nelucrătoare şi inertă, dacă urăşte cu
propunea pe Însuşi Hristos a fi Ilie (Mt 16, 14). necredincioşi (III Rg cap. 17 şi urm.). Izvorul adevărat cele rele, ci să o facă lucrătoare şi tare,
Dar în evlavia creştinilor el apare ca mijlocitor pe numărul unu al minunilor profetului Ilie a fost, într-aripând-o prin propriile sale virtuţi şi în stare
lângă Iisus Hristos. Pe Sfântul Ilie creştinii îl înţeleg fără îndoială, rugăciunea. să ajungă la Cel ce poate să dea iertare pentru
doar în lumina lui Hristos pe Care profetul Îl anunţă, Cu adevărat, mult poate rugăciunea greşeli“ 2. O, câte mai avem de învăţat de la
Îl contemplă pe Tabor şi Îl va preceda ca Înainte- stăruitoare a dreptului! Ce ne învaţă deci textul Părinţii Bisericii!
mergător la cea de-a Doua Venire a Sa. Troparul Apostolului decât că, atunci când focul patimilor
arhicunoscut din 20 iulie, ziua prăznuirii sale, arde sufletul nostru şi ploaia răcoritoare a harului
exprimă toate acestea, de la viaţa îngerească, întârzie să coboare peste pământul însetat al unei 1
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către
rolul său de profet, dăruitor de har lui Elisei, inimi atinse de dor celest, trebuie să ne îndreptăm Talasie, Filocalia III, Ed. Harisma, Bucureşti,
vindecător şi mijlocitor şi până la necontenita privirile rugătoare la profetul ploilor, Ilie Tesviteanul, 1993, p. 307;
atenţionare a umanităţii asupra iminentei reveniri ştiind prea bine cât de mult poate rugăciunea 2
Ibidem.
Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077 5
Sunt multe taine în sufletul unui copil Ştefănescu din Bucureşti, a vrut să se noii biserici este gata, dar rămâne de văzut
aflat în lunga călătorie a cunoaşterii, însă înveşnicească prin ctitorirea unei biserici cât din duhul lui Ştefan cel Mare şi a
aceste taine sunt cu atât mai profunde cu noi de lemn. Era perioada anilor 1930- marilor ctitori de neam şi biserică a mai
cât ele sunt trăite în Altarul unei biserici 1933, după mai mult de 15 ani în care rămas în sufletul acestor locuri. „Ceea ce
ortodoxe. O astfel de taină trăiam şi noi, oamenii căutau Sf. Liturghie la am făcut, nu am făcut de sila cuiva, ci ca
copiii aflaţi în Sfântul Altar, la momentul când Mănăstirea Măgura sau ascultau Cuvântul să am şi eu un loc şi un nume în
preoţii din Slănic se îndreptau spre o placă Evangheliei în aer liber, lângă vechea lor creştinătate” – spunea Marele Voievod
mare de marmură neagră şi pomeneau: clopotniţă, singura care a supravieţuit Mihai Viteazul, ctitorul atâtor biserici.
Axente – ctitorul, Maria – ctitora, cu fiul lor războiului. Îi rămăsese la inimă se pare, Pentru orice lucru există şi
Nicolae. Mai târziu am aflat ce făcuseră doamnei Eufrosina, pilda Mântuitorului cu contestatari, care vor spune probabil că
aceşti oameni, de erau permanent pomeniţi: sfetnicul împărătesc care era gata să-şi nu este momentul potrivit, că sunt vremuri
s-au hotărât să ridice locaş Domnului, lucru piardă funcţia (care în tâlcuire, este de grele, nu ca altădată… Dar să cugetăm
pe care l-au împlinit aşa cum se obişnuia fapt viaţa lui, împăratul fiind Dumnezeu) la „bogăţia” pe care o avem raportată la
odinioară – biserică monumentală de şi care a început să-şi împartă avutul, străbunii noştri, care cărau cu boii o mână
piatră, pictură, chiar şi casă parohială pentru ca atunci când nu va mai avea de pământ spre a zidi pe el Altare.
(actuala clădire a Primăriei), într-un cuvânt, putere să se bucure de cinstea oamenilor. Numai dacă privim cu sinceritate în
ca pentru Domnul. Într-un dialog cu un Asemenea a făcut şi Eufrosina CTITORA: sufletele noastre vom descoperi bogăţia
cărturar care dorea să-L lui Dumnezeu, care a dat
urmeze „oriunde”, Hristos îi atâtea daruri şi haruri unei
răspunde că „vulpile au viziuni generaţii ca a noastră,
şi păsările cerului cuiburi; Fiul lipsită de războaie, de
Omului însă nu are unde să- foamete, de molime, etc.
şi plece capul.” (Matei, 8, 20). Însă de multe ori umblând
Dar într-o biserică sălăş- să agonisim lucruri care ni
luieşte permanent Hristos în se par de preţ, pierdem
Sfântul Chivot, încât înţele- ceea ce cu adevărat are
gem sfântul locaş ca un loc preţ: „Căci ce-i foloseşte
unde Fiul Omului „se sme- omului să câştige lumea
reşte pe Sine, chip de rob întreagă, dacă-şi pierde
luând”, pentru ca pe oameni sufletul. Sau ce ar putea să
să-i înalţe la demnitatea de-a omul în schimb pentru
dumnezeiască. sufletul său?” (Matei, 8, 36-
Gândind numai la acest 37). Răspunsul la această
aspect, realizăm câtă plată În stânga părintelui, ctitora Eufrosina Ştefănescu întrebare ni-l sugerează
are un creştin care îşi Biserica atunci când ne
înveşniceşte avutul său zidind o biserică. împărtăşind credincioşilor o biserică din spune că există o „bancă” – folosim
Apoi, câţi oameni vin la credinţă prin auzirea avutul său, a câştigat în schimb acest termen modern spre uşoară
Evangheliei sau a rugăciunii, se spo- rugăciunile oamenilor şi răsplata înţelegere tuturor – capabilă să transfere
vedesc, se împărtăşesc în biserică sau se Domnului. ceea ce avem material în această lume,
însemnează cu Sfânta Cruce, mărturisind Au trecut de la aceste momente de răscumpărându-ne astfel sufletul.
Treimea: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Oare jertfă generaţii după generaţii care s-au Ctitorirea unei biserici şi darul din darul
nu şi acest simplu gând la Cruce foloseşte întâlnit cu Hristos în această biserică. Dar lui Dumnezeu sunt această „bancă”, în
şi ctitorului care a marcat prezenţa lui Domnul Istoriei, Dumnezeul cel viu care care depunând bunuri pământeşti ne
Dumnezeu prin ctitoria sa? Nu ştiu ce viaţă lucrează şi cere lucrare şi jertfă de la agonisim o răsplătire veşnică.
vor fi avut aceşti oameni, ctitori ai bisericii fiecare neam şi neam, a adus şi Vrem noi oare fraţilor să folosim
din Slănic, dar ştiu sigur că atâtea generaţiei noastre gând de ctitorire şi de această „bancă”? Dorim noi oare să
rugăciuni, pomenirile la Sfânta Liturghie, înveşnicire. primim pe Hristos în mijlocul nostru, în
atâţia oameni întorşi de la gândul păcătos Aşa s-a întâmplat în primăvara anului ceea ce avem noi mai de preţ – într-o
spre Dumnezeu, toate acestea, nu se poate 2005, când o familie evlavioasă din sat, biserică frumoasă – sau putem să-L
să nu picure în sufletele lor bucurie şi aflând de iniţiativa preoţilor de a ridica nou întâmpinăm în dărâmături? Are nevoie
binecuvântare veşnică. locaş de închinare, au donat cu toată Domnul de aur, smirnă şi tămâie din
Aşa s-a întâmplat şi în satul Cerdac, dragostea locul moşilor şi strămoşilor lor partea noastră? Cert este că dragostea
unde comunitatea fiind sărăcită de război spre a fi loc de Sfânt Altar în satul Cerdac. lui Dumnezeu pentru noi ne obligă la un
şi biserica veche distrusă de bombar- Exemplul lor a fost urmat şi de Primăria răspuns pe măsură.
damentele primului război mondial, o oraşului, care a cedat încă o bucată de
creştină evlavioasă, pe nume Eufrosina teren alăturat, parohiei. Acum proiectul Preot Valentin ILIE
6 Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077
A fost odată un copil frumos care cât sunt de frumoase, dar ele nu mai jucărie. Amândoi erau din Sibiu şi au
trăia în Ţara Minunată. O ţară cu părinţi vorbeau. Apoi cum alerga la păpuşi spus că au fost la o Grădiniţă unde
fericiţi, bunici, mii de flori şi jucării. În strigându-le să se joace cu ea cum se educatoarea era Agent Secret Conştient
această ţară copiii creşteau în „burtica jucau înainte… De atunci o mare al Ţării Urâte. Pe ei i-a salvat un tânăr
mamei”, dar nimeni nu ştia cum ajung durere i-a rămas în suflet: durerea general grec de prin secolul IV: Dimitrie,
acolo. Până într-o zi când un copil urât cunoaşterii înainte de vreme. Ani de care avea o icoană în dormitorul lor.
din ţara vecină – blestemat fie faptul zile a trăit cu această durere în suflet. Când a ajuns în dreptul ghişeului, o
că cele două ţări vorbesc aceeaşi limbă În ziua când i s-a născut primul Doamnă s-a aplecat şi l-a întrebat câţi
– i-a spus că în ţara lui s-a descoperit copil şi pruncul a mai crescut, îl ducea ani are. Aflând că are 10, i-a dat trei
cum ajung copiii în burtică. de mânuţă, în fiecare zi, în Ţara lucruri: o pensulă, un creion colorat şi o
_ „Tata se va bucura să afle! El Minunată. De multe ori Însuşi carte de poveşti. „Acestea sunt cele mai
întotdeauna m-a îndemnat să învăţ cât Dumnezeu cobora în casa lor însoţit de puternice arme!” i-a mai spus şi a închis
mai multe!”, gândi copilul cel frumos. Mama Sa, Regina Ţării Minunate, care ghişeul. Cu lacrimi în ochi şi-a amintit
Pe dată s-a hotărât să ducă vestea a avut şi ea în pântece dar asemenea că tatăl său are câteva zeci de pensule…
aceasta în lumea lui. Ciudată „minune”: copiilor frumoşi, n-a căutat niciodată Şi cât de atent este cu fiecare pensulă…
cel care afla, murea pe loc şi se Da. Şi cărţile de poveşti ale tatei!
năştea în ţara vecină. Vestea îi În treacăt, pe când pleca, a auzit
transforma pe oameni în cetăţeni cum vorbea singură Doamna de
ai Ţării Urâte în care părinţii şi la ghişeu: „În anii trecuţi, oamenii
bunicii erau mincinoşi pentru stăteau la coadă până seara şi
copii lor, florile erau trecute cu bătrânii veneau cu noaptea-n
vederea iar jucăriile erau cap…”
exportate în ţara unde copiii nu
ştiau cum ajung în burtica mamei,
adică în Ţara Minunată. ***
Copilul cel frumos a început Am scris această poveste
să tremure la gândul că vestea pentru fiul meu, care are într-
adusă de el îl va omorî şi pe tatăl adevăr 10 ani. O poveste
său. O va omorî sigur şi pe mama adevărată, în care dacă veţi întâlni
sa. Îşi va transforma părinţii în şi copii mai mici de 10 ani, cum
oameni urâţi şi mincinoşi care sunt băieţelul şi fetiţa din final, să
ascund adevărul copiilor. Se nu vă miraţi: în Sibiu s-a introdus
temea că tatăl său înainte de a „Educaţie sexuală” la Grădiniţă!
muri îl va bate şi apoi se va naşte Experimental! Ştim că sunt mulţi
ca un monstru al ţării vecine. Îşi părinţi care au, asemenea nouă,
punea întrebarea dacă Ţara Minunată să înţeleagă CUM S-a Întrupat Fiul casa pe graniţa unde o informaţie ca
mai este sau nu ţara lui. Nu mai ştia Său: „Puterea celui Preaînalt” şi „Fie cea care l-a schimbat pe fiul meu, este
cui aparţine, dar dorea să-şi recapete mie” – zicea ea. un adevărat atac. Reclame cu femei şi
neştiinţa dinainte. Cu toate că nu-i Copilul cel frumos a început să bărbaţi dezbrăcaţi, ca să mâncăm mai
plăcea starea în care se afla, simţea plângă şi s-a hotărât să se înroleze în multă ciocolată… cu dragoste. Filme
nevoia să vorbească despre ce îi Armata care apără Ţara Minunată, pe nepotrivite la ore de rugăciune. Vreţi să
spusese copilul acela: o boală de care scurt A.Ţ.M. Această armată este cea cumpăraţi un Peugeot? Dacă nu doriţi,
suferă toţi cei din Ţara Urâtă. A mai puternică din lume şi are soldaţi sigur vă va convinge vizionarea reclamei
„Basic Instinct” cu Gărgărel şi Gărgăriţa
încercat cu mama, ştiind-o blândă şi cu vârsta cuprinsă între 7 şi 100 de ani:
în rolurile principale! Cum să nu aperi
bună. Aşa a aflat că mama lui murise copii nevinovaţi, călugări, bătrâni curaţi
sufletele nevinovate când lumea ireală,
pentru Ţara Minunată tot la vârsta pe dar şi foşti cetăţeni ai Ţării Urâte. Toţi fantastică, din mintea omului desfrânat
care o are el acum, de asemenea cei din ţara vecină, care se înrolează a invadat lumea reală. Ţara Minunată?
datorită cuvintelor unui copil urât. în această armată, primesc pe loc Există cu adevărat! Se numeşte
Mama i-a spus povestea primilor cetăţenia Ţării Minunate. COPILĂRIE pentru copii şi COPILĂRIE
oameni, Adam şi Eva, care au cunoscut În aceeaşi zi s-a dus la Biroul de A VIEŢII VEŞNICE pentru oamenii mari!
şi ei binele şi răul gustând din lemnul recrutare unde a găsit la coadă o fetiţă
cunoaşterii. I-a povestit cum a conti- de şapte ani şi un băieţel de opt ani. Fetiţa
nuat ea să mângâie florile spunându-le a primit o floare şi băieţelul un căluţ de Preot Cătălin ILIE
Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077 7
Textul pe care vi-l propunem spre lectură reprezintă o adevărată perlă a eposului românesc, a cărei
vechime se pierde în negura timpurilor. Legenda Nemirei este una dintre cele mai vechi – are o vârstă de
peste opt veacuri – şi, poate, dintre cele mai frumoase pe care le-am moştenit. Varianta pe care v-o
înfăţişăm a fost culeasă în urmă cu trei decenii de la bătrânii din aşezările Slănic-Sat şi Cerdac, de către
pasionatul cercetător folclorist Romulus C. Busnea (†1994), de profesie medic. Cu toate că „de ţărână”
era de pe plaiurile Buzăului, s-a legat cu întreaga fiinţă, cu toată capacitatea sa afectivă, de ţinuturile de
basm străjuite de vârfurile semeţe ale Nemirei: Slănic Moldova (Nemira Mare, 1649 m, şi Nemira Mică,
1627 m). Medicul Romulus C. Busnea, doctor în ştiinţe medicale, a reprezentat un nume de referinţă în
lumea specialiştilor în balneologie, fiind autorul a peste 50 de lucrări ştiinţifice publicate în reviste de
specialitate, dar şi al unor comunicări şi referate prezentate la reuniuni medicale internaţionale desfăşurate
la Bucureşti, Karlovy-Vary, Dresda. În 1981 publică un amplu volum despre Slănic Moldova, care include
coordonatele istorile, geografice, economice, factorii curativi şi de agrement ai staţiunii. Textul legendei de
faţă, ne-a fost propus spre publicare de către fiul său, Romulus Dan Busnea, care este şi custodele unei
arhive literare deosebit de valoroase şi demne de toată aprecierea.
Cu mai bine de un veac înaintea descălecării cetelor de barbari năvălitori care erau încă destul numele de Nemira cu mult înainte de naşterea
lui Bogdan Vodă din Cuhea Maramureşului în de dese în acele timpuri tulburi în care Ţara fetiţei care avea să poarte acelaşi nume. După
Ţara de Sus a Moldovei, trăiau în linişte şi bună Moldovei nu avea încă un domn şi o oştire a ei. moartea neaşteptată a bunei cneaghine, Cleja,
înţelegere, în Moldova de Jos, la poalele munţilor După cei cinci copii, toţi băieţi, zdraveni, sau Nemira ţiganca, aşa cum o numeau oamenii,
din care izvorăsc cristaline şi sprinţare apele chipeşi şi isteţi, i-a fost hărăzită cneazului, în sfârşit, nicidecum cu dispreţ, ci pentru a o deosebi de
Ciungetului, Dofteanei şi Slănicului, cneazul şi o mândreţe de fată, aşa cum îşi dorise cu micuţa Nemira, îşi închină viaţa fericirii acesteia,
Farcaş şi neamurile lui. În strânsă convieţuire cu ardoare de atâta amar de vreme, care a primit pe care simţea că o iubeşte ca pe ochii din cap,
aceştia, trăiau sute de ţărani români, paşnici ca numele mamei sale, Nemira, nume de origine ca pe propria ei fetiţă pe care din nefericire o
şi strămoşii lor, strânşi în buchete de sate slavonă. Dar marea bucurie a venirii pe lume a pierduse. Când vorbea despre ea, ochii ei
înfloritoare, ocupându-se cu agricultura, fetiţei cu părul precum frunzele toamnei şi ochii radiau străluciri de smarald. Pentru a căpăta
creşterea vitelor şi stupăritul. Munţii semeţi, la mari şi limpezi ca ai puiului de ciută a fost umbrită însuşirile celei mai gingaşe şi agile vietăţi a pădurii,
adăpostul cărora trăiau toţi aceşti plăieşi harnici de moartea tragică a mamei sale în urma unei Cleja se gândi, în dragostea ei nemărginită, să o
şi omenoşi au primit mai târziu numele de Munţii boli necruţătoare cauzată de această a şasea hrănească cu lapte de căprioară. În acest gând
Nemirei, aşa cum sunt cunoscuţi până azi. naştere, mai grea decât toate celelalte. Micuţa se ducea zilnic, după asfinţitul soarelui, când
Pe brâiele muntelui vecin, care azi se Nemira a trebuit să fie încredinţată spre creştere căprioarele veneau să se adape la izvoarele
numeşte Şandru, îşi aveau satele şi stânile familii unei femei pline de viaţă, devotată familiei trup şi Slănicului din apropierea castelului şi le mulgea
de oieri moldoveni, urmaşi viguroşi şi harnici ai suflet, care fusese dădacă de nădejde şi pentru cu grijă pe cele care aveau pui şi ugerul mai
mândrilor geţi, stăpânitori de mii de ani ai acestor ceilalţi copii. Era o ţigancă deosebit de frumoasă plin. Laptele strâns i-l dădea nefiert micuţei orfane
meleaguri. şi bine făcută, cu păr negru, bogat, cârlionţat. Cu căreia îi ţinea loc de mamă.
Cneazul Farcaş se trăgea din stirpe scânteieri argintii şi cu ochi verzi, cu care putea Nemira a crescut de mică în plină natură,
sârbească şi rămăsese pe plaiurile Ciungetului vrăji oamenii şi domestici animalele. Îşi pierduse pe plaiuri şi în păduri, printre vietăţile ei.
şi Rugetului din timpul migraţiei slavilor şi trăind de timpuriu soţul şi copiii, ucişi de tătari. Ea Căprioarele şi ciutele îmblânzite de Cleja primeau
între români luase obiceiurile şi graiul lor care a scăpase vrăjind chiar pe căpetenia hoardei, care hrană din mânuţele ei, iar iarna Cleja le înhăma
rămas de-atunce presărat cu multe cuvinte după câteva zile de prizonierat primise să fie pe cele mai mari la o sanie de argint în care ea şi
slavone. Moldovenii îi spuneau Farcu Mare, fiind lăsată liberă să plece unde va voi. O chema Nemira, ţinând hăţurile în mânuţele ei erau
cel mai vârstnic dintre cei trei fraţi care îşi Cleja şi era de baştină dintr-un sat de pe valea plimbate în zbor peste văi şi coline. Vara, agera
găsiseră sălaş fericit pe aceste locuri Trotuşului, unde după ce rămăsese văduvă copilă se juca luându-se la întrecere cu puii de
binecuvântate de Dumnezeu ale Ţării Moldovei. vindea pe la târguri sare strălucitoare ce se afla căprioară la fugă, sărituri şi căţărat pe ţarcuri şi
Farcu Mic, mezinul, era căsătorit chiar cu o din belşug prin acele locuri, legume şi fructe pripoare. De la 12 ani învăţase să călărească
moldoveancă plină de nuri şi nespus de harnică, îmbietoare cum numai pe acea vale se găseau. pe cai mici şi repezi de munte şi să tragă cu arcul
ce se numea aşa ca trei sferturi dintre Cneaghina Farcului o remarcase la un ca o amazoană. Când se avânta mai departe de
moldovence, Maricica. astfel de târg şi rămăsese şi ea ca vrăjită de castel, însoţită de Cleja şi de câinii de vânătoare
Moştenise cneazul Farcu Mare de la înfăţişarea ei mândră, de ochii ei calzi care ai cneazului, nu se mai temea nici de lupi, nici de
străbuni un castel modest, dar cu o curte foarte vorbeau de curăţenia ei sufletească şi de dorinţa
mare, cu acareturi numeroase şi beciuri adânci, de afecţiune. Nu stătu mult pe gânduri şi (continuare în p. 10)
pline cu provizii pentru zile grele. Curtea era făgăduindu-i că o va ocroti ca pe o rudă apropiată,
înconjurată peste tot de ziduri groase, înalte, cu o aduse la castel pentru a-i fi de ajutor în creşterea Dr. Romulus. C. BUSNEA
turnuri crenelate. Era o adevărată cetate întărită, copiilor. Îi arătase o dragoste şi o încredere atât Slănic Moldova – Slănic-sat-Cerdac,
cum puţine mai erau, pentru a rezista la atacurile de mari încât o boteză în credinţa ei şi-i dete 1972-1973
10 Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077
(urmare din p. 9) fără ca fata să se împo-
urşi, pe care îi vâna cu trivească. Era ameţită,
uşurinţă şi fără milă, ca nu-i mai păsa nici de
duşmani înrăiţi ai întrecere, nici de familie,
gingaşelor ei surate, căprioarele. de nimic. Totul i se părea un vis neaşteptat de
La 16 ani, Nemira părea o zeiţă a pădurii, chimir, preocupat să cânte cât mai cu suflet, la frumos. Amândoi pe acelaşi cal alb, păreau doi
florilor şi izvoarelor curate, când apărea de caval, un cântec de dor şi of, cum făcea adesea soli ai primăverii, ai tinereţii strălucitoare, uniţi
sărbători cu coroniţa ei de sânziene şi garofiţe când se afla între mioarele lui. deja într-un singur trup şi gând al dragostei
pe frunte, aşa cum erau Naiadele şi Driadele Era Şandru, fiul unor oieri de frunte ce triumfătoare. Aşa îşi făcură intrarea pe poarta
la vechii greci, socotite şi ca purtătoare ale stăpâneau cele mai multe stâne de pe muntele cetăţii, primiţi de toţi cei prezenţi, în frunte cu familia
tinereţii veşnic strălucitoare. De o neobişnuită vecin. Se vede treaba că nu degeaba se hrănise cneazului, cu gurile căscate de emoţie, cu
frumuseţe, cu păr castaniu cu reflexe arămii, cu inimile şoimilor şi pajurelor care atacau mai simţăminte amestecate de uimire şi vie admiraţie.
căzând în bucle invoalte pe umeri, cu ochii mereu mieii şi galiţele din jurul casei şi pe care îi Cneazul o îmbrăţişă cu lacrimi în ochi pe
negri ca mura, vioi ca ai veveriţei, cu tenul alb vâna cu măiestrie, cu arcul lui bine strunit, căci o Nemira, simţind că într-un fel o pierduse, şi-i
şi curat ca al crinului, cu trup zvelt, dar de o întrecu cu uşurinţă pe Nemira la primele trei strânse voiniceşte mâna lui Şandru, ca unui
vigoare rar întâlnită la vreo fecioară, aducea probe. La cea de a patra, tragerea cu arcul la vrednic cuceritor şi logodnic al fetei sale.
în zâmbetul ei murmurul şi fiorii primăverii în ţintă, pentru ca să-i atragă mai mult atenţia Nemirei Şandru plecă fără ifose, cântând cu foc şi
sufletele bunicilor şi al tatălui ei, cneazul. dor din caval, tot aşa de senin precum venise,
Fraţii ei, toţi mai mari ca dânsa, o priveau urmărit de ochii galeşi ai Nemirei, în care ardea
cu mare admiraţie şi mândrie, ca pe o minune pentru prima oară în viaţă flacăra vie a dragostei.
vie, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre ei şi nici Nu mai rămânea decât ca Şandru să revină
dintre verii ei cu care obişnuia să se întreacă, la la castel cu darul de nuntă prevăzut în condiţiile
sărbători, nu reuşeau să o depăşească nici la prevăzute de cneaz şi sfetnicii lui. Dar timpul
fugă, nici la sărituri, nici la căţărat pe pripoare. trecea şi Şandru cu ai săi nu reuşeau să strângă
Doar rareori, la o mare întrecere, la călărie sau aurul sau argintul cuvenit încheierii căsătoriei.
trasul cu arcul, atunci când ea lua lucrurile mai în Părinţii lui erau gata să vândă trei sferturi din oile
joacă şi nu-şi încorda voinţa ei obişnuită de-a ce le aveau, dar Şandru nu se învoia nicicum. Îi
învinge. Vestea minunatelor daruri cu care era erau prea dragi şi sufletul nu-l lăsa să le
înzestrată de natură şi a ambiţiei sale fără margini înstrăineze.
s-a răspândit până hăt, departe. Au început să Cleja observa cum Nemira suferă în tăcere
sosească peţitori trimişi din cele patru zări ale de dorul lui Şandru. Nimeni şi nimic nu-i mai intra
Moldovei, dar cneazul, în înţelegere cu Nemira, în voie. Hotărî să o ajute să se întâlnească în
Lucian SĂCRIERU DRAGOMIR
le potolea zelul, spunându-le scurt şi cuprinzător secret cu Şandru, căci cneazul era un puritan şi
că ginere nu-i va fi decât acela ce se va dovedi nu trecea nicicum peste severele legi morale pe
să o întreacă pe Nemira în 4 din cele 5 probe de care le moştenise din străbuni..
agerime şi vigoare ce vor avea loc, şi anume: Trimise vorbă lui Şandru printr-un argat
fugă, sărituri, căţărat pe munţi, tragere cu arcul credincios, pe care-l vindecase cu descântece şi
la ţintă şi călărie. În afară de aceasta, pentru a buruieni de leac de o boală grea, să vină în poiana
dovedi că se trage dintr-o familie înstărită, de cea frumoasă, pe care el o ştia, la ceasul când
neam bun, viitorul ginere trebuia să aducă drept luna plină se arăta în întregime ca o tingire (tigaie)
dar de nuntă un săculeţ cu 5 ocale de aur sau uriaşă, deasupra culmilor din jur.
un sac cu 20 ocale de argint. Era o poiană întinsă, tivită de firul de cleştar
Timp de doi ani nici unul dintre tinerii arătoşi asupra sa trimise două din cele trei săgeţi la care al apei Slănicului, adăpostită de culmi domoale
şi mândri de bogăţia familiilor lor nu au reuşit să avea dreptul, în ţinta Nemirei, drept în centrul ei, împădurite, plină de vrajă, mai ales când razele
învingă pe ambiţioasa amazoană de la poalele în inima ţintei cum s-ar spune, aşa ca şi cum ar fi lunei o acopereau cu firele ei sclipitoare de
Carpaţilor şi să se bucure cât de cât de preţuirea vrut să-i săgeteze inima ambiţioasei fecioare, cu borangic. Căprioarele îşi ţineau aici soborul de
cneazului, deşi aur şi argint aveau mai mult decât săgeţile dragostei. fiecare seară, când veneau în număr mare să
se cerea. Bătrânul bunic al Nemirei şi cneazul îşi Şandru voinicul, cu toată seninătatea şi se adape, iar puii lor îşi găsiseră un loc preferat
râdeau în barbă, făcând haz de câte ori vedeau calmul lui, îşi cam tulburase (pierduse) capul şi de joacă.
cum tinerii ce veniseră mândri şi plini de sine la pierdu proba. Urma a 5-a probă, călăria, pe Cleja, în grija căreia se afla încă Nemira,
întrecerea neobişnuită, cu fetişcana încrezută, care dacă nu o câştiga ar fi pierdut totul. Deşi era meşteri o uşiţă tainică în zidul gros ce împrejmuia
cum gândeau ei, plecau înapoi umiliţi şi sigur pe sine, fu atent să nu fie atras în cursă şi cetatea, prin care se strecura cu grijă împreună
descumpăniţi. Cu timpul, însă, cneazul începu a urmări de la început până la mijlocul cursei, cu Nemira şi înainte de a apărea luna, pe cărările
se îngrijora văzând că peţitorii se răresc tot mai îndeaproape, roibul Nemirei. La întoarcere, călări cunoscute zburau aproape, ca două nimfe, spre
mult şi Nemira rămânea dârză în hotărârea ei. aproape de frumoasa amazoană un timp, apoi vrăjita poiană a căprioarelor. Aice, nimeni şi nimic
Dar iată că într-o zi se prezentă, însoţit de o mică pe neaşteptate o înşfăcă de cingătoarea-i nu mai putea pune stavilă simţămintelor lor de
ceată de flăcăi vânjoşi, un tânăr chipeş, înalt tare argintată, o ridică în aer de pe calul ei şi o trase dor şi dragoste ce-i mistuise de-o bună bucată
şi voinic, cu plete castanii şi ochi albaştri ca azurul pe calul său, aşezând-o în faţa lui, lângă coama de vreme. Visul lor de a fi împreună pentru a-şi
cerului, aruncând uneori sclipiri de oţel. Venea calului. O strânse la piept atât de tare încât Nemira mărturisi iubirea se împlinise. Îşi jurară credinţă
călărind agale pe un cal sur, cu hăţurile legate la ţipă, aşa cum n-o făcuse de mult. O sărută apăsat, neţărmurită şi hotărâră să nu fie despărţiţi nici
Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077 11
(urmare din p. 11) Soarta fu (însă) nespus de haină, aşa cum părăsiseră. Era secătuită de puteri şi inima îi
îndrăgită, unde ajunse repede, aşteptând-o se-ntâmplă adeseori cu cei mai buni dintre cei suferea cumplit. Ceva, ca o străfulgerare, îi şopti
pe Cleja, înconjurată de surate de-ale ei, buni, căci pe la mijlocul drumului Şandru şi ai că locul ei e lângă Şandru. Se rugă fierbinte
venite ca de obicei la adăpat cu puii lor. săi se întâlniră pe neaşteptate cu un nou val de zânelor bune şi se gândi ca un vis la prietenele
Cleja ieşi şi ea după puţin timp, se strecură năvălitori tătari, de zece ori mai numeros. Uriaşii ei să o primească în această poiană spre a-şi
tiptil, fără a fi observată. Ploaia se înteţise. Un (voinicii) lui Şandru se luptară ca leii, căzură dormi somnul de apoi în linişte şi fericire veşnică.
fulger hain străpunse întunericul cu lumina lui unul după altul copleşiţi de duşmani, din a căror Se mai rugă zânei vânturilor şi ploilor să dea
orbitoare şi ea fu observată de unul dintre hoardă nu mai rămăsese în picioare, până la drumul în acea noapte unui vifor puternic şi
străjeri, care slobozi spre ea o săgeată otrăvită sfârşit, niciunul. rece care să îngheţe orice ceată şi val de tătari
care o atinse în picior cu puţin înainte de ajunge Şandru însuşi, străpuns în spate de două pe o întindere cât mai mare, salvându-i familia
în pădure. săgeţi, porni mai departe, dus ca pe aripi şi pe localnici. Apoi, cu gingăşie, se întinse lângă
Ploaia cădea potop, încât nimeni nu o mai nevăzute de dorul său nestins, cu capul plecat Şandru, aşternându-şi pleoapele peste ochii
urmări. Încet-încet, cu dureri din ce în ce mai pe grumazul calului său credincios. stinşi de lacrimi şi durere.
mari în picior şi cu sforţări supra-omeneşti, ajunse Nemira îl văzu de departe şi alergă Rugile ei fură ascultate şi chiar în acea
la poiană. Mai avu timp să rostească, cu ultimele spre el cu inima strânsă, îl ajută să coboare noapte se stârni un astfel de vânt încât toţi tătarii
puteri, incantaţiile ei fierbinţi pentru ca Nemira de pe cal şi îl întinse pe iarbă. Îi scoase fură îngheţaţi în slabele lor adăposturi. Ani mulţi
să-şi recapete înfăţişarea omenească şi-şi dete săgeţile şi îl obloji cum putu mai bine, dar nu mai îndrăzniră să se-abată prin aceste locuri
duhul în braţele ei. Otrava blestemată s-a dovedit din rănile adânci sângele se prelingea încă şi aşa scăpară oamenii de cotropitori.
mai tare decât voinţa ei de a supravieţui. puţin câte puţin, fără oprire. Cu sărutări De-atunci, vântul puternic şi rece care
Nemira simţea pentru prima oară în viaţa ei fierbinţi îi acoperi buzele lui uscate şi reci şi bate toată iarna a fost numit Vântul Nemirei
ce înseamnă o inimă răvăşită de durere. faţa-i palidă, încercând să-i dea din căldura sau, simplu, Nemira. Din această cauză
Pierduse pe aceea care o iubise şi o crescuse sufletului ei, să-i aţâţe flacăra vieţii care abia localnicii s-au ferit să le dea fetelor lor numele
ca o mamă bună şi care nu pregetase să-şi mai pâlpâia. Zâmbetul lui senin şi ochii lui de Nemira. În schimb, cu numele de Şandru
sacrifice viaţa pentru a o ocroti pe ea. albaştri strălucind încă de fiorul dragostei, sunt numeroase familii de o parte şi de alta a
În aceste zile nefericite, Şandru termină inima lui bună şi bravă se luptau în van spre munţilor Şandru şi, mai apoi, Nemira, în
strămutarea stânelor pe păşunile înalte atât de a îndepărta voalul cel negru al morţii Moldova şi Ardeal.
dorite de oile şi mioarele de pretutindeni. nemiloase ce se lăsa încetul cu încetul peste În ce priveşte Poiana Căprioarelor, fu
Nu ştia încă nimic de urgia ce se abătuse trupul său ca un brad doborât de furtună. îndeplinită şi acea dorinţă a Nemirei, ce-şi
asupra liniştitelor plaiuri ale Ciungetului şi După apusul soarelui, când luna plină, doarme somnul de veci în linişte, sub coroanele
asupra satelor şi cetăţii stăpânite de cneazul martoră a atâtor ceasuri de dragoste curată, cetinilor de brazi. Fiindcă a doua zi după ce
Farcu. Coborând spre cetate, văzu de departe se ivi de după coline, inima viteazului vântul Nemirei a răzbunat pe toţi cei
zidurile asaltate de tătarii ce se agitau printre Şandru încetă să mai bată. Lacrimi amare, nevinovaţi, o linişte de mormânt s-a aşternut
miile de leşuri ale tovarăşilor lor de jafuri şi mari ca perlele cele mai de preţ, curgeau peste tot pe unde fusese răsuflare de tătari.
blestemăţii. Îngrozit mai întâi, neliniştit şi furios din frumoşii ochi ai Nemirei. Ajunse pe Apoi timpul s-a înseninat. Familia cneazului şi
apoi, se reîntoarse ca vântul la ciobanii din pământul vrăjit al poienei, ele se transformau toţi localnicii s-au îndreptat către poiana
sălaşul lui de vară de pe crestele muntelui şi în perle adevărate ce se rostogoleau în apa căprioarelor, unde îi găsiră pe cei doi
buciumă până ce toţi fraţii lui ciobani de pe cristalină a pârâului Slănic. Valurile repezi îndrăgostiţi eroi îngheţaţi, făr-de-viaţă, iar lângă
muntele şi munceii învecinaţi se adunară cu şi înspumate ale Slănicului le-au purtat peste ei pe Cleja ţiganca. Fură daţi pământului cu
sutele şi, înarmaţi până-n dinţi, se aruncară pe praguri de stânci şi grinduri, până în locurile mare jale. Deasupra mormintelor lor, o
caii lor repezi de munte şi o porniră val-vârtej încântătoare unde azi strălucesc „luminoase căprioară, poate una dintre cele care i-a dăruit
spre cetatea cneazului într-ajutor. în rama lor de codru“. Pe locul unde s-a laptele ei copilei Nemira, s-a aşezat cu grijă,
Săgeţile, suliţele şi ghioagele ghintuite oprit fiecare perlă s-a iţit (a zbucnit) un izvor cu căpşoru-i gingaş plecat pe mormântul
ale voinicilor oieri făcură rarişte printre cu apă minerală. (Ca un colier de perle se reavăn ce acoperea cu măreţia lui rece pe cei
duşmani, care, când văzură secerişul ce înşiră azi izvoarele miraculoase de pe valea doi împreunaţi pentru vecie. Un căprior
începuse, se retraseră, puţini câţi mai Slănicului. O comoară cu adevărat boncălui chemându-şi soaţa în desiş, dar
rămăseseră, spre şesurile şi pădurile de nepreţuită şi fără de sfârşit, căci a vindecat căprioara nu mai auzea nimic din ce-i era
unde veniseră. Şandru intră în cetate în şi va vindeca, atât cât va dăinui omul pe obişnuit. Ea aştepta, şi a aşteptat cu nerăbdare
fruntea cetei sale de flăcăi vânjoşi cum nu se pământ, multe din suferinţele lui, cauzate sau trezirea Nemirei care să o mângâie cu căldură
mai văzuse, unde fu primit cu aclamaţii şi nu de propriile lui slăbiciuni şi patimi şi dragoste, cum făcuse de atâtea ori, şi să o
lacrimi de bucurie. A doua zi după ce află tot neînfrânate la timp – n.a.). sărute pe botişorul ei fremătător. Visând la
ce se întâmplase şi după ce mai făcu o raită Dar să revenim la Nemira. Simţea cum mângâierile Nemirei, nemişcată şi nedormită
de curăţire prin împrejurimile cetăţii, Şandru durerea nu o mai leagă de viaţă. Cel care dintre zile întregi, a trecut şi ea în lumea Raiului,
lăsă jumătate din ceata sa în cetate şi cu atâţia tineri îi cucerise şi-i dăruise inima, nu mai acolo unde toţi oamenii îşi iubesc semenii şi
cealaltă jumătate porni spre poiana viselor era. Mama ei bună, pe care nici nu o apucase, deopotrivă animalele şi florile şi tot ce a creat
sale frumoase de primăvară. şi mama ei adoptivă şi tot atât de bună, o mai frumos Dumnezeu cel Veşnic ocrotitor.
Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077 13
Timpul nu a mai avut răbdare! predicat până în ultima clipă”, mi-a spus Cu Mişcarea Legionară a venit în
Doar câteva luni de ar mai fi zăbovit o nepoată de-a lui care, în miez de contact în 1936 şi, din acel moment,
pe pământ, părintele Grebenea ar fi noapte, mi-a anunţat plecarea lui la viaţa lui a luat altă traiectorie.
trecut cu un an peste cei o sută pe care ceruri. Înţelegând dintru început că această
îi avea deja contabilizaţi. Dar i s-a Părintele Grebenea s-a născut la mişcare nu este doar un partid politic,
împlinit „veleatul” şi „patriarhul” s-a 25 octombrie 1905, în Răşinarii ci şi o adevărată şcoală de caractere,
strămutat să veşnicească laolaltă cu Sibiului, şi era mândru cu înaintaşii lui a aderat cu entuziasm la ea. În această
drepţii… din „acest sat frumos şi vestit din calitate a luat parte la toate acţiunile
Am început această evocare cu Transilvania”: Andrei Şaguna, acesteia din acea perioadă: tabere de
formulările de mai sus pentru că, muncă, campanii electorale,
de fapt, ele aparţin celui pe care Îngeri Înainte De Luptă marşuri etc., dovedindu-se a-i fi
îl evocăm. Îmi amintesc că odată, un soldat de nădejde. În
în cumplita temniţă a Aiudului, septembrie 1938 a fost internat,
când el ne vorbea despre împreună cu alţi membri marcanţi
suferinţă şi despre semnificaţiile ai Mişcării, în lagărul de la Vaslui,
ei, unii dintre noi, mai tineri dar după asasinarea Căpitanului
„învăţăcei” ai lui, l-am întrebat cu a fost eliberat la intervenţia unor
oarecare năduf: „Bine, bine, foşti profesori de-ai săi, scăpând
părinte, dar coşmarul acesta pe astfel de masacrul din toamna
care îl trăim, când se va anului 1939. A trăit, de asemenea,
termina?”. El ne-a răspuns sfătos: evenimentele din 1940 şi pe cele
„Hei, feţii mei, timpul are din ianuarie 1941, la unele
răbdare, multă răbdare; se cade, participând activ. Primar în Slănic
deci, să fim şi noi răbdători. Să Moldova a fost după abdicarea
aşteptăm să se împlinească regelui Carol al II-lea. În
veleatul. Până atunci, însă, februarie 1942 a fost arestat,
trebuie să ne străduim să judecat şi condamnat la 25 de ani
rămânem noi înşine”. Şi el ne-a muncă silnică, pe care i-a
fost exemplu viu în acest sens. A Lucian SĂCRIERU DRAGOMIR executat aproape în întregime.
avut răbdare cu timpul lui de Când s-a eliberat, în 1964, mai
atunci aproape un sfert de secol, Octavian Goga, doctorul Ilarie Mitrea avea de executat doar un an şi
rămânând el însuşi. Iar când a fost şi mulţi alţii, pe care îi evocă cu evlavie jumătate din pedeapsă.
slobozit din temniţă, s-a înfruntat cu un în cartea lui de memorialistică Eliberarea nu i-a adus însă prea
alt fel de timp, cu care, de asemenea, Amintiri din întuneric. Strămoşii lui multă bucurie. În timpul lungii sale
a avut răbdare. Tot cam un sfert de erau însă originari din oraşul Grebena detenţii, familia i se destrămase, iar el
secol. Şi iarăşi a rămas credincios sieşi din Macedonia şi emigraseră în acum se vedea fără nici un rost pe lume.
şi crezului său. Dovadă că aşa este stă Transilvania, din pricina asupririi Credinţa în Dumnezeu, pe care nu şi-a
şi următorul text scris de el în august turceşti, încă din veacul al XVII-lea. pierdut-o niciodată, precum şi
1997: „La planurile întunecate care se De la ei a moştenit, desigur, cerbicia, tenacitatea sa de macedonean l-au ajutat
pot ţese în diferite oficine ascunse, robusteţea fizică, statornicia şi mereu să se regăsească. S-a aciuat pe
neamul meu poate găsi singurul spijin, echilibrul sufletesc. undeva, pe Valea Bicazului, lucrând pe
statornic şi nedezminţit, numai la După absolvirea şcolii primare ici şi pe colo pentru a-şi câştiga existenţa.
Dumnezeu. Întoarce-te la El cu toată (care a coincis cu reîntregirea ţării), Într-un târziu i s-a repartizat o parohie
inima şi puterea, slăvite Neam s-a înscris la Şcoala Normală din Sibiu, într-un sat uitat de Dumnezeu, de prin
Românesc! Lipeşte-te de El, căci El pe care a terminat-o în 1925. A părţile locului. El însă nu a fost uitat de
este viaţa ta! Caută-te pe tine şi fii ce funcţionat un an ca învăţător în Securitate, care-i supraveghea toate
ai fost! Priveşte drept în sus spre Moldova, în judeţul Roman, iar în 1926 mişcările şi îi monitoriza toate spusele.
lumină, fără a lua seama de zarva din a devenit student la Academia Cu adevărat liber nu s-a simţit decât
jur! Şi vei fi mântuit. Şi vei fi lumină”. Teologică Andreiană din Sibiu, pe care după 1989, dată după care s-a putut
Şi aşa a fost el: a luminat şi a împărţit a absolvit-o în 1930. Au urmat apoi manifesta în voie, prin viu grai şi prin
în jur lumină până în ultima clipă. „S-a ani de profesorat prin diferite oraşe scris. Odihnească-se în pace!
stins precum o candelă căreia i s-a ale ţării, prilej cu care a reuşit să
terminat uleiul, dar de predicat a cunoască bine poporul şi nevoile lui. Demostene ANDRONESCU
Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077 15
Î
ntr-o vreme când prea puţini oameni găsesc un strop revista duhovnicească a oraşului. Ea însăşi s-a făcut apoi
de apă în arşiţa răstignirii luminii, la Slănic Moldova a născătoare de alte publicaţii. Aburii ei terapeutici s-au
ţâşnit un izvor care surprinde o lume însetată de strecurat prin profunzimile adâncului, ţâşnind, iată, izvor de
comuniune. Nu unul de apă sănătate spirituală tocmai în
ci de har. Că zice editorialistul Slănic Moldova. Într-un fel,
primului număr, îndreptând «Sarea pământului» trebuie
privirile cititorilor la proiecţia izvorului de apă în Împărăţia să-şi asume paternitatea spirituală a «Izvorului numărul unu»
Cerurilor: „Linia în pantă abruptă a brazilor se regăseşte în şi, mai mult, să se oblige şi să-l oblige la însănătoşirea
profilul turlei, piatra din care iese apa îşi găseşte spirituală a neamului românesc.
corespondent în masiva piatră a Sfintei Mese“, conotaţie Colectivului redacţional i se cere să pună sare în izvorul
harică a cuvântului ce intitulează buletinul duhovnicesc al care a descuiat pântecele pământului şi din piatră seacă a
Slănicului. izbucnit spre astâmpărarea setei însetaţilor după neprihănire.
Într-un fel mă simt „vinovat“ de ţâşnirea acestei scântei Şi mai-marilor urbei să-i facă albie trainică întru curgerea lui
publicistice în sânul Perlei Moldovei. Cu doi ani în urmă nemuritoare.
începusem să scot sare din pământ. Deschisesem la Târ- Preot Petru RONCEA
gu-Ocna o mină numită «Sarea pământului». Este vorba de Redactor-şef fondator al revistei «Sarea Pământului»
În perioada preşcolară, copilul Domnului, au învăţat mici rugăciuni, au grupă, am aşezat un copăcel cu
trăieşte o amplificare şi diversificare a pregătit o scenetă cu caracter religios: ramurile goale, iar pentru fiecare faptă
stărilor afective, el experimentează „Steaua sus răsare” şi un program de bună, făcută de un copil, am lipit pe
emoţii din ce în ce mai complexe şi mai colinde, datini şi obiceiuri tradiţionale. crengi câte o floare cu numele acestuia.
nuanţate, acum se conturează ceea ce Copiii au participat afectiv la pregătirea La sfârşit de săptămână, copilul care
numim „inteligenţa emoţională”. Ea serbării, întrecându-se în a-şi manifesta a însumat cele mai multe flori, primeşte
este aceea care ne ajută să fim buni, o recompensă din partea colegilor (un
toleranţi, generoşi, să putem comunica cântec, o carte, o cutie de culori, etc.)
eficient cu cei din jur, să trăim intens Prin toate aceste acţiuni şi altele, mai
bucuria sau durerea aproapelui, mai pe frecvente, cum ar fi: sărbătorirea zilei
scurt este liantul între persoană şi de naştere a fiecărui copil, jocuri de
mediul din care face parte. rol de tipul „În vizită la prietenul meu”,
În acest context unul din obiectivele „De-a fraţii şi surorile”, „E ziua
Grădiniţei cu Program Prelungit bunicii”, am urmărit cu consecvenţă
„Mărunţica” din Slănic Moldova, îl antrenarea şi dezvoltarea unor calităţi
constituie educarea copiilor în sensul ca bunătate, generozitate, compasiune,
omeniei, al generozităţii, al receptivităţii grijă faţă de semeni, dezvoltarea
la necazurile şi bucuriile celor din jur. În altruismului prin conştientizarea
activităţile desfăşurate, am pornit de la semnificaţiei faptelor bune.
concret şi anume de la fapte ale copiilor, Aceste activităţi au oferit copiilor
bune sau mai puţin bune, pe care le-am posibilitatea de a-şi valoriza cunoş-
analizat împreună, apelând permanent la tinţele asimilate şi de a-şi consolida
toleranţă şi iubirea aproapelui. Copiii nu comportamentele frumoase, în orice
fac fapte rele pentru că sunt răi din împrejurare s-ar afla. Totodată i-a
naştere, ei sunt tentaţi spre anumite ajutat să-şi interiorizeze conduita
acţiuni din necunoaştere, din dorinţa de creştină, ştiind că Domnul Iisus
a se remarca, de a-şi auzi vocea sau pur Hristos se află în preajma lor şi se
şi simplu din nevoia de a-şi descărca calităţile artistice, pentru a dărui un strop bucură când fac o faptă bună sau se
energia. De aceea, înainte de orice, am de bucurie părinţilor, fraţilor, prietenilor, întristează dacă greşesc.
pus mare accent pe modelarea vizibil emoţionaţi şi încântaţi. Apoi, copiii La fiecare examen de bilanţ, la
caracterială a copiilor. Urmând exemplul care au primit daruri, au organizat ei sfârşitul anului şcolar, avem sentimentul
Domnului nostru Iisus Hristos şi al înşişi o masă comună pentru a împărţi datoriei împlinite dacă munca noastră
sfinţilor, ei trebuie să se împace unii cu dulciuri oaspeţilor participanţi la a dat rod:
alţii, buni, curaţi, sensibili, să fie milostivi, eveniment. O altă acţiune care a - părinţii copiilor au devenit mai
să mediteze asupra greşelilor şi să-şi acoperit tematic sărbătorile de sensibili şi mai deschişi spre a ajuta
dorească îndreptarea comportamentului. primăvară, a constat în pregătire unui copii din familii defavorizate.
În cadrul activităţilor zilnice, program de cântece şi poezii dedicate - copiii mai egoişti au devenit mai
întregul colectiv de educatoare, ne-am celei mai dragi fiinţe: „mama”, în paralel darnici şi mai toleranţi.
concentrat acţiunile în scopul de a cu realizarea unor mărţişoare şi felicitări - cu toţii împreună, au învăţat să
educa preşcolarii în spiritul valorilor care au fost oferite mamelor, bunicilor trăiască din plin bucuria celuilalt, atunci
moral-religioase: „iubirea de aproa- etc. şi care s-au bucurat de atenţia când dăruieşti.
pele”, „împlinirea de fapte bune”, acestora. Antrenarea copiilor în pre- Noi, adulţii, trebuie să avem grijă
„respectarea părinţilor şi a vârstnicilor”, gătirea şi prezentarea unor serbări ca fiecare suflet de copil – ce
„dorinţa de a dărui material şi spiritual” tematice a contribuit din plin atât la asemenea unei mlădiţe caută sprijin
precum şi „trăirea cu bucurie sinceră perfecţionarea calităţilor interpretativ – pentru a se putea înălţa spre lumină –
a momentelor de dăruire”. Marile actoriceşti şi artistice, cât şi la impunerea să prindă rădăcini în învăţătura de
evenimente ale anului bisericesc – manifestărilor emotive şi empatice prin credinţă a Bisericii, ocrotindu-i cu
Naşterea şi Învierea Domnului – trăiri emoţionale supreme. dragostea noastră sinceră şi cu lumina
precum şi sărbătorile specifice Un alt eveniment de o înaltă binecuvântată a rugăciunii. Câtă
primăverii (1 Martie etc.) au fost încărcătură sufletească a constituit-o vreme vom avea grijă de educaţia
prilejuri de comuniune sufletească, de pregătirea pentru Sfintele Paşti. În copiilor noştri, putem nădăjdui într-o
emoţie şi bucurie, presupunând obiceiul afara discuţiilor ocazionale şi a po- lume mai dreaptă şi mai bună.
de a primi şi a face daruri. În aşteptarea vestioarelor despre faptele Mântu-
lui Moş Crăciun, copiii au ascultat cu itorului, am adus în atenţia copiilor Anişoara NEDELCU
emoţie povestioare despre Naşterea „Copacul cu fapte bune”. În sala de Educator – coordonator de unitate
Nr
Nr.. 2 / 20 iulie 200
20077 19
În anul 1999 localitatea Slănic pretutindeni, veniţi în acest colţ de lume din construcţii au fost făcute din averea
Moldova a apărut în ghidul mănăstirilor (Mănăstirea se află la 8 km în munte acestui creştin, dar alături de el, multe
din Moldova prin ridicarea pe Muntele faţă de şoseaua naţională) pentru a lucrări s-au efectuat şi cu ajutorul
Bolovanu a unui nou aşezământ afla liniştea sufletească, şi pentru a creştinilor din parohiile învecinate. După
monahal, Mănăstirea Ştefan cel Mare aduce din puţinul lor lui Dumnezeu. moartea soţiei sale, în anul 2003, ctitorul
şi Sfânt. Lucrările de Vasile, s-a hotărât să se
ridicarea a noului locaş de călugărească primind
cult au început din iniţiativa numele de Veniamin. Pe 4
unui credincios originar din martie 2006 a trecut la cele
Borzeştiul lui Ştefan cel veşnice, fiind înmormântat
Mare, stabilit dincolo de alături de soţia sa în
ocean, în America, pe nume biserica mare, ca şi ctitori
Vasile Gavrilă. Reîntors pe care s-au jertfit pentru
tărâmurile natale, acesta şi- zidirea acestei Mănăstiri.
a dorit să ctitorească o Hramul principal al
mănăstire pe Valea Mănăstirii este pe data de
Slănicului. Astfel, după ce 2 iulie, ziua Sfântului Ştefan
s-a achiziţionat o parcelă de cel Mare şi Sfânt iar din
pământ, în anul 1999 au 2007 pentru biserica de
început lucrările de ridicare iarnă s-a schimbat hramul
a noii mănăstiri. În anul Mânăstirea «Ştefan cel Mare şi Sfânt» de la «Schimbarea la
următor s-a strâns şi o mică Faţă» la «Buna Vestire»,
obşte călugărească sub îndrumarea În anul 2003 s-a început zidirea pe 25 martie, mănăstirea luând-o
duhovnicească a părintelui Stareţ bisericii mari care în anul 2006, pe 2 ocrotitoare şi pe Maica Domnului.
Protosinghel Daniel Leonte. Noua iulie de ziua Sfântului Ştefan cel Mare,
mănăstire a atras credincioşi de a fost sfinţită. Mai mult de jumătate Ierod. Sebastian VASILIU
Se făcea… Vă informează
Se făcea că eu,
Eram mic, mic, cât un ou În vederea cunoaşterii noii legislaţii ce
Şi stăteam ghemuit, reglementează regimul silvic privind pe deţinătorii
de păduri, aducem la cunoştinţa acestora
Lucian SĂCRIERU DRAGOMIR