Despre auzul fonematic si educarea lui...

In activitatea logopedica un rol foarte important il are educarea auzului fonematic. Inca din momentul
evaluarii logopedice, logopedul identifica daca cel evaluat are dificultati la acest nivel. Mai apoi, in terapia
logopedica, educarea auzului fonematic constituie o etapa a procesului de stimulare verbala si de corectare
a dificultatilor de vorbire, in fiecare sedinta de logopedie, realizandu-se si exercitii specifice in acest sens.
Totusi, ca sa intelegeti de ce este important auzul fonematic, trebuie sa stiti:

 Ce este auzul fonematic? Auzul

fonematic este acel tip de auz care se manifesta prin capacitatea de a discrimina intre diferitele sunete ale
limbii. Este diferit de auzul fizic, motiv pentru care exista persoane care au un auz fizic bun, dar un auz
fonematic deficitar. Auzul fonematic deficitar se poate intalni si pe fond de hipoacuzie (deficiente de auz
mai mult sau mai putin grave).
 Care sunt semnele unui auz fonematic deficitar? Inca
din anteprescolaritate (1-3 ani), puteti depista dificultatile de auz fonematic prin exercitii simple de tipul
"Ghiceste vocea" (copilul este intrebat al cui este glasul auzit), "Cine face asa?" (se folosesc onomatopee
- sunetele pe care le scot diferite animale sau diferite zgomote din natura), "Spune la ce am cantat" (se
folosesc inregistrari cu instrumente muzicale recognoscibile de catre copil), jocuri de tipul "Am spus bine?"
(i se spune copilului un anumit cuvinte si el trebuie sa spuna daca aceea e forma corecta a cuvantului sau
nu) sau chiar forme ale jocului "Telefonul fara fir". In prescolaritate, auzul
fonematic deficitar se poate observa la nivelul pronuntiei deficitare, atunci cand copilul face confuzii intre
anumite sunete atunci cand vorbeste, pentru ca mai tarziu, in perioada scolara, aceleasi confuzii sa apara
si la nivelul limbajului scris.
 Cum poate fi educat auzul fonematic? In
anteprescolaritate, in aces sens se folosesc mult onomatopeele. Tot cu ajutorul acestora, copiii ajung sa
isi dea drumul cu diferite sunete pe care nu le au in bagaj. Si in corectarea tulburarilor de pronuntie (a
dislaliilor), se porneste de la emiterea diferitelor onomatopee care contin sunetul pe care ne dorim sa-l
obtinem. Unele jocuri utile in educarea auzului fonematic la anteprescolari am enumerat
anterior. La prescolari, in corectarea
dislaliilor, lucram mult jocuri cu bataie din palme (de exemplu, i se prezinta copilului cuvinte amestecate,
unele care contin sunetul "Ş", altele care contin sunetul "S" si i se solicita copilului sa bata o data din palme
cand aude sunetul "Ş", respectiv de doua ori cand il aude pe "S"), pe fise desenate (contin imagini ale caror
denumiri au fie sunetul "Ş", fie pe "S", sarcina copilului fiind aceea de a colora imaginile ale caror denumiri
il contin pe unul dintre cele doua), paronime (de exemplu, "scoala" - "şcoala", "paste" - "paşte", "musca" -
"muşca", "cos" - "coş" etc., cu specificarea sensului cuvintelor din pereche) si jocuri de sortare a unor
imagini (de exemplu, i se prezinta copilului niste cartonase cu imagini ale caror denumiri il contin pe "S"
sau pe "Ş", pe care el trebuie sa le aseze pe doua categorii; eu ii spun mereu celul mic ca facem doua
echipe, echipa lui "S" si echipa lui "Ş" si ca la final trebuie sa stabilim echipa castigatoare, adica acea
echipa care are cele mai multe cartonase). E foarte important ca aceste exercitii de educare a auzului
fonematic sa fie realizate intr-o maniera ludica, asa cum se realizeaza mai toate activitatile din cadrul
sedintelor de terapie logopedica cu prescolarii, pentru ca cei mici sa se implice activ in savarsirea lor.

Lavinia Achim (Neacșu)

logoped