Sunteți pe pagina 1din 18

Bisericile rupestre din Munții Buzăului

Bisericile rupestre din Munții Buzăului reprezintă un zărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat
complex de vestigii ale unor construcții rupestre cu funcții existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități
dominante cultice și de refugiu, a căror origine coboară monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Orga-
uneori până în preistorie, situate în zona arcului sud-estic nizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajuto-
al Carpaților în principal în zona Culmii Ivănețu, dar și rul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transfor-
pe dreapta Buzăului în Masivul Siriu, precum și în zona mând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri
adiacentă din Subcarpații de Curbură (Dealurilor Bota- cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoa-
nului) pe un areal cu o lungime de peste 80 km. Cea mai re ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a con-
mare densitate se întâlnește în împrejurimile comunelor tribuit la dispariția lor, deoarece odată cu secularizarea
Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, iar în număr mai mic averilor mănăstirești în 1864, comunitățile monahale s-
pe raza comunelor Cătina și a satelor Sibiciu, precum și au dizolvat. Acestea au lăsat în urmă mici cătune, care
a orașului Nehoiu. În total sunt aproximativ 30 de astfel au intrat odată cu extincția vieții monahale în declin și,
de amenajări actual identificate. au supraviețuit cel mai mult până în primele două decenii
Deși majoritatea acestor construcții cu dispunere izolată ale secolului XX.
par să fi fost săpate în rocă în perioada medievală, cer- Deși pentru zona în cauză denumirea de "Athosul Româ-
cetările arheologice au evidențiat uneori o serie de urme nesc” este folosită în unele medii de informare, compara-
de locuire care merg până în epoca bronzului - cultura ția nu are susținere în realitate.
Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt). În principal, DN10 Buzău-Brașov oferă acces spre zona
Primele atestări documentare ale acestor construcții au siturilor. Arealul fiind sălbatic și vast, adesea marcajele
apărut de abia în secolul XVI, moment în care spre mijlo- și hărțile se dovedesc inutilizabile. Așezămintele sunt ac-
cul acestui secol în zona montană a Buzăului s-au afirmat cesibile pe jos sau cu calul. Există câteva persoane care
unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul
pot face serviciul de călăuză. În cea mai mare parte lip-
- exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate în sesc traseele turistice marcate și omologate, însemnările,
piatră.
indicatoarele și promovarea profesională a acestor locuri.
O parte din aceste ansambluri rupestre au fost folosite în
scopuri religioase - ca lăcașuri de cult, chilii sau locuri
de rugăciune, cele mai cunoscute fiind schiturile Aluniș
(funcțional și în prezent) și Agaton. Totodată, în unele
dintre peșterile din zonă se întâlnesc inscripții și desene
rupestre, cu tematică preponderent creștină. Insuficiența
informațiilor documentare și aspectul de multe ori stra- 1 Localizare
niu sau romantic al complexelor rupestre au iscat o întrea-
gă literatură ce a propus datarea lor atât în preistorie, cât
mai ales în perioada de început a creștinismului în secole- Bisericile sunt un complex de[1] vestigii rupestre – cu origi-
le III-IV. Opinii diverse și controversate, afirmă existen- ne preponderentă medievală, localizate în zona Mun-
ța dovezilor arheologice rupestre asociate creștinismului ților Buzăului împreună cu zona subcarpaticã respecti-
[2]
primar, în timp ce afirmații bine susținute documentar vă pe o lungime de peste 80 km, mai ales în împre-
[3] [4]
certifică arealul drept vatră de mărturisire creștină mai jurimile comunelor Bozioru, Colți, și Brăești (Satul
[5] [6]
târziu − spre jumătatea celui de-al doilea mileniu. O teo- Ruginoasa ). Alte amenajări similare mai sunt ates-
[6]
rie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buză- tate și pe raza comunelor Cozieni, Cătina și Sibiciu,[7]
ului ar fi acționat misionarul Audius – întemeietorul sectei precum și pe raza orașului Nehoiu. [4][8]
În total sunt aproxi-
Audienilor. Unii dintre cercetătorii locali susțin chiar opi- mativ 30 de astfel de amenajări, care au servit atât ca
nia că unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare spații de locuit cât și ca lăcașuri de cult. Datele arheologi-
dacice. ce evidențiază perioade diferite de locuire, mergând pen-
tru unele dintre locații până în epoca bronzului - cultura
Alături de funcția cultică, locațiile au folosit și pentru re- Monteoru[9] sau începutul primei epoci a fierului (Ha-
fugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută llstatt),[10][9] atestarea documentară certificând însă doar
atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, perioada care începe cu secolul XVI.[11] Arealul în ca-
cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indi- re se află este cuprins între 45,25-45,45 grd. latitudine
rect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așe- nordică și 26,20-26,55 de grade longitudine estică.[12]

1
2 2 CERCETĂRI

2 Cercetări

Primele mențiuni privind existența complexelor rupestre


se află în documente ce datează de la jumătatea secolului
XVI, emise de către cancelariile voievozilor Țării Româ-
nești – cu începere de la Radu de la Afumați și Mihnea
Turcitul.[13]
În vara anului 1871 Alexandru Odobescu a avut ideea lan-
sării unui „Chestionar Arheologic”, pe care l-a trimis spre
completare primăriilor din Vechiul Regat. Ca urmare a
unei reacției prompte a elaborat un „Proiect de Campanie
pentru Explorațiuni Arheologice în Districtul Buzău”,[14]
pe care l-a pus în practică în același an,[15] când a făcut
primele cercetări din această zonă însoțit fiind de picto-
rul elvețian Henri Trenk. Cei doi au realizat un album de
relevee și acuarele, păstrat la Cabinetul Stampe al Bibli-
otecii Academiei Române.[16]
Primul cercetător care a analizat cu atenție așezările ru-
pestre încercând totodată să le popularizeze, a fost profe-
sorul buzoian Basil Iorgulescu în perioada 1890 – 1891.
În anul 1892 a publicat „Dicționarul geografic, statistic,
economic și istoric al județului Buzău” ce conține o se-
rie de descrieri amănunțite, precum și observații asupra
inscripțiilor pe care, parțial, le-a descifrat.[17]

Alexandru Odobescu

Pavel Chihaia

Mai târziu în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice,


profesorul N.A. Constantinescu a adus date noi printr-un
studiu publicat în 1924, iar în perioada 1951-1956 s-au
publicat atât hrisoavele voievodale ale domnilor munteni
în seria de volume Documente privind istoria României,
cât și Condicile Episcopiei Buzăului. Contribuții privind
istoria locurilor a adus și Mihai Regleanu cu al său Indice
cronologic, cât și Nicolae Stoicescu prin Bibliografia lo-
calităților și monumentelor feudale din România, punctul
de cotitură constituindu-l însă Pavel Chihaia cu articole-
le Un complex de sihăstrii din Munții Buzăului din vremea
Basil Iorgulescu
lui Neagoe Basarab și Date noi despre bisericuțele rupestre
din Munții Buzăului. În anii '80 ai secolului XX s-a afir-
mat arheologul Vasile Drâmboceanu, Vasile Boroneanț și
inginerul Paul Lazăr Tonciulescu.[13]
4.3 Perioada migrațiilor 3

3 Cadrul fizico-geografic
Așezările rupestre din arealul Bozioru (Nucu) - Brăești
(Ruginoasa) - Colți (Aluniș) se găsesc localizate pe cul-
mea Ivănețu[18] , pinten paleogen orientat nord–est sud–
vest care prelungește zona montană și, care se menține în
general la circa 1000 m, doar câteva vârfuri mai impor-
tante formate din gresie depașind această cotă .[19] Din-
tre ele, în apropiere, se află vârfurile Arsenie (1115m) și
Zboiul (1115m).[20] Căile de comunicații converg pe fire-
le văilor tributare dinspre vest spre est bazinelor hidrogra-
fice ale Sibiciului (Colți – Aluniș) și Bălănesei (Bozioru
– Nucu și Brăești – Ruginoasa), care odată cu ieșirea din
arealul montan intră în grupa centrală a subcarpaților Bu-
zăului dintre apele Buzăului și Slănicului - dealurile Bo-
tanului.[19] Activitatea de săpare a unor grote locuibile,
a fost facilitată de caracterul friabil al gresiei de Kliwa,
aflată în areal.[21]
Arealul Cozieni - Pănătău aparține dealurilor Botanului
și, dintre acestea, dealurilor Muscelului (dintre văile Si-
biciu și Bălăneasa).[19] iar peșterile de lângă Nehoiu se
află fie pe dreapta Buzăului în Masivul Siriu fie pe stânga
acestuia (pintenul Ivănețu).[22]

4 Contextul istoric, religios și ca-


nonic

4.1 Perioada păgână

Între valea Buzăului și valea inferioară a râului Siret a


existat o uniune de triburi getice.[23]

4.2 Perioada pre-creștină și paleo-creștină

În epoca romană când a început pătrunderea creștinismu-


lui la stânga Dunării prin intermediul legiunilor romane, Evoluția bisericii în țările române înainte de înființarea Bisericii
zona Buzăului a reprezentat locul pe unde s-a făcut legă- Ortodoxe Române, după Iorga, Popescu și Popp
tura circulației bunurilor materiale dintre Dobrogea (în-
corporată în Moesia Inferior) și Transilvania (Dacia Ro-
mană).[24] Conform opiniilor – subiect de controversă –
ale unora dintre istorici, o parte din așezările rupestre din persecutarea sângeroasă a goților creștini (între victime
zona Aluniș – Nucu pot fi datate în epoca de afirmare a a fost și martirul Sava Gotul, cunoscut ca „Sfântul muce-
creștinismului în stânga Dunării,[25] cu alte cuvinte în se- nic Sava de la Buzău”).[24] Ca efect, primul episcop arian
colele III – IV d. H. Wulfila (Ulfilas) în anul 348 s-a retras din cauza persecu-
țiilor cu un grup de credincioși în partea de nord a actualei
Este dincolo de îndoială faptul că pe valea Buzăului au Bulgarii.[27]
existat în acea epocă creștini, precum au existat și o viață
bisericească organizată, cu biserici, preoți și episcopi.[26]
Predicat la stânga de Dunăre de o misiune ortodoxă de-
osebit de activă, dirijată atât de autoritățile eclezistice 4.3 Perioada migrațiilor
din Scythia Minor, cât și din Cappadocia prin grija sfân-
tului Vasile cel Mare creștinismul s-a răspândit printre Ca urmare a plecării lui Ulfilas în sudul Dunării, nu a avut
migratorii Goți, motiv de apariție însă de tulburări cau- loc o dezorganizare completă a instituției Bisericii – pe
zate de convertirea la arianism. Continuator al credin- plan local, acestuia succedându-i drept episcop Goddas,
țelor și tradițiilor germanice păgâne, Athanaric a dispus păstor al turmei de credincioși între anii 347-380.[29]
4 4 CONTEXTUL ISTORIC, RELIGIOS ȘI CANONIC

Halici Knezate (principality)

BAST
(Galicia) 0 50 100km

ROMAN DACIA
Legionary fort LXIIIG 13th Gemina legion
A RNAE Tis
z a
Auxiliary fort LVM 5th Macedonian legion

K
Major city Gold and silver Land of

ie
Au, Ag deposits Bolohoveni

COSTOBOCI

La aram
Mine Oaş (Volohoveni)

v
M
nd u
Baths Someş

an
Main roads (XI - XIII centuries)

of reş
Land of
Romanians

Tyras

R
(XII - XIII centuries)

AE
DACI
B

Dn

u
t of
GES

is P

s'
ies
tr ru

ip

ter
iţ t

Samus

h
rie u
d of

V e I centur
a

AT

-X u m s

tu r
Criş Lan ndics

s)

G X-X
en o
e

o i l ies)
(I
(IX n d
erla ies)
the IB- XIII centur

e o

ev u
Ic
M ev
POROLISSUM SAMUS

od -
(X

i
RM
IAZY

o
OPTATIANA CERTIAE

es G
D

CAR

hi y

Si
p l a

re
PRINCIPALITY OF

A
of

f
Mureş s

SA
Land of

t
nd nik

of
NAPOCA
RESCULUM Zarand TRANSYLVANIA L a r o d rie

u p
B ntu s)

m
t h e I - XIII ce
POROLISSENSIS

i
)

Porata
Voievodeship of Făgăraş rsa

tu h h
PI

ţeg f
Alba(VIII-XII centuries) Land of Olt)
(X

Ha nd o
s) t
s
LVM POTAISSA Tim K Bâ Th

e
of neza (Land of of eR

rie
Ic A

La
d

ALBVRNUS
Fa te(p nd (W oman

a o

en
Au La o f

-X -
rca ri all ian

Hie
MAIOR

l v
Tis

(IX d
SALINAE ş (X nc ach L

G ie
p ury)

ras
ipa ia ) and

za
Danube V III i
PARTISCUM o cent li s h I cent

os

o
Marisu ury) ty)
s AMPELUM L ivo d e u (XII Bu

V
tal
Ag LXIIIG
APULUM ANGUSTA
i d
t es
vo la
oi s
V ene

u sta y)
v's ntur
IS o h sla I ce
ENS v ip Se tity (Xtal y)
DACIA
Land of Severin S
GERMISARA
L en 's sta centur
APU
o o
BASTARNAE
(XIII century)
i f Ialomiţa
tza II

an
I
Aluta Arg Sa tity(X

ăg
eş a
scus Signs and symbols si e n
(PEUCINI)
AQUAE

I
CAPUT STENARUM Jiu
Tibi ner

ăr
CUMIDAVA lă itri dow ty)

NI
AGNAVIAE

Olt

B
Land of V V Dime Lanl enti

Te
BERZOBIS TIBISCUM
Severin Romanian political entities
PONS YETUS la th tata
ULPIA TRAIANA (s

le
ALIOBRIX Kn şc tal N

LA
A
SARMIZEGETUSA PRAETORIUM Sekler colonized during the XII - XIII centuries of Joezate(p a sta ury) O

or
DINOGETIA
CENTUM PUTEA JIDOVA NOVIODUNUM Saxons colonized during the XII - XIII centuries hn(X rinc s's I cent I
R

ma
ARRUBIUM ipa to
ARTUTELA
Ta tity
THALMONIUM (X

D
III

be
ury) lity) T
cent
Bulgarians' migration during the VII century en

XO
CASTRA TRAIANA

nu
SALSOVIA
IS
TROESMIS

n
ARCIDAVA AEGYSSUS
PRAETORIUM

Da
Pechenegians' migration, XI century
SINGIDUNUM AD MEDIAM
Cumanians' migration, XI century R
PA
HALMYRIS
LEDERATA
vius PONS ALUTI IBIDA The great Tartar invasion, XIII century
BYZANTINE EMPIRE

RO
Danu
Hungarians' migration, IX century
VIMINACIUM
DIERNA
DROBETA
MALVENSIS Naparis
CARSIUM ARGAMUM
Expeditions of Magyar tribes in Transylvania, X - XII centuries
CUPPAE
EGETA RUSIDAVA
HISTRIA
TALIATA ACIDAVA
AD MOESIAM ULMETUM

(102-117) AXIOPOLIS

Ister TOMIS

MOESIA
BONONIA
ROMULA-MALVA
DUROSTORUM
TEGULICUM
TRANSMARISCA
TROPAEUM
TRAIANI
CIVITAS
PARTHEONOPOLIS
Hartă – controversată – a direcțiilor de migrație pe teritoriul
României[28]
SUCIDAVA AUSDECENSIUM CALLATIS
SUPERIOR TURRIS SEXTANA PRISTA

AUGUSTAE OESCUS
DIMUM
MOESIA INFERIOR
NOVAE

Dacia romană
4.5 Misionarismul catolic

Aflați în prima parte a celui de-al doilea mileniu în rela-


ție apropiată cu coridoarele de penetrație ale populațiilor
nomade spre Europa Centrală și Balcani, Carpații de Cur-
bură au devenit din secolul XIII subiect permanent de
interes al regatului maghiar.[32] La acel moment, comu-
nitățile acestui teritoriu destul de slab locuit și controlat
anterior mai întâi de triburile pecenege și mai apoi de
cele cumane, se aflau supuse unei duble influențe. Astfel,
misionarismul catolic promovat de autoritatea statală ma-
ghiară (soldat cu convertirea a două căpetenii cumane și
înființarea unui Episcopii a Cumaniei cu reședința proba-
bilă pe râul Milcov), s-a confruntat cu influența ortodoxă
din spațiul pontic.[33]
Șocul marii invazii mongole din 1241 a produs reculul ex-
pansiunii maghiare, toleranța religioasă mongolă oferind
o egalitate de șanse tuturor cultelor practicate.[34]

4.6 Misionarismul ortodox

În contextul existent după 1241, existența în proximitate


a episcopiei ortodoxe la Vicina (ridicată ulterior la ran-
gul de mitropolie în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea
Paleologul (1258-1282) a consolidat autoritatea religioa-
Wulfila predicându-le Evanghelia goților să răsăriteană.[34] În această perioadă teritoriile respecti-
(litografie cca. 1900) ve (vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada
din 1330), erau păstorite de Patriarhia Constantinopolu-
lui prin intermediul Episcopiei de la Vicina, aflată într-o
cetate - port dobrogeană al cărui amplasament este încă
4.4 Perioada medievală discutat de arheologi.[35]

Existența schiturilor rupestre Agaton, Aluniș, Fundătu-


ra, Porfirie și Sf. Ioan Bogoslovul a precedat consemna- 4.7 Isihasmul
rea acestora în 1578 într-un act de danie al lui Mihnea al
II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Intre anii 1346-1371 s-a făcut simțită în Țara Româneas-
Bogoslav.[30] Dovezile indică faptul că apariția lăcașurilor că influența isihasmului atonit și sinait, generat de sfinții
cu funcții cultice creștine poate fi luată în calcul începând Grigore Palamas și Grigore Sinaitul de la Mănăstirea Pa-
cu secolul XIII, odată cu intervalul iradierii isihaste de la roria cu ucenicii săi Dionisie și Teodosie, egumenii Mă-
Kilifarevo (1346-1371).[31] năstirii Kilifarevo din Munții Balcani.[36] Etapa medie-
4.8 Anahoretismul 5

Vicina astfel cum a fost înfățișată în nordul Dobrogei pe una


dintre hărțile lui Petrus Roselli din secolul al XV-lea, într-un
ghid de pilotaj maritim costier.

Mihnea al II-lea Turcitul

vală a schiturilor de piatră Alunișu – Nucu a început în


intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo,[37] deși este
posibil ca funcția lor de lăcașuri de cult să fie mult mai
veche. Mai târziu, În acest context, explozia demografică Veșmânt sacramental purtat de isihaști
și saltul cultural realizate după creearea structurii statale
a statului muntean, au adus teritoriul Buzăului deja inte-
grat până la poziția de provincie, care a contrabalansat la
nivel confesional organizarea Episcopiei Râmnicului cu 4.8 Anahoretismul
cea a Buzăului.[38] . Episcopia Buzăului a fost înființată
în primii ai ai secolului al XVI-lea și odată cu apariția sa În zona montană a Buzăului s-a afirmat spre mijlocul se-
a reprezentat un veritabil cap de pod pentru arhitectura colului XVI, unul dintre curentele monastice ortodoxe:
religioasă de la curbura Carpaților.[39] anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și
6 4 CONTEXTUL ISTORIC, RELIGIOS ȘI CANONIC

chilii săpate în piatră.[11] Acestea au scăpat documente- tiri închinată Sfântului Gheorghe, în mijlocul comunită-
lor istorice scrise în mare parte, pe fondul vieții mona- ții monahale din nordul Buzăului, cu rolul de a coordona
hale caracterizate de apostolat fără predică și trai fără toate schiturile din jur.[45]
discipoli.[40] În mod indirect, existența schiturilor rupestre pe plan
„Creștinismul – în esență urban la origini, a determinat local a influențat pe cea a așezărilor umane,[46] deoare-
în practicanții Bisericii timpurii dorința de a se retrage ce au avut tendința de a coagula în jurul lor comunități
din viața păcătoasă a orașului și de a contempla pe rurale.[47]
Dumnezeu în singurătate. Iisus Hristos însuși a petrecut
patruzeci de zile în pustie. Eremiții și anahoreții s-au
distins inițial prin ceea ce au ales să fie. Dacă un eremit 4.9 Perioada modernă
trăia retras în pustie, un anahoret alegea să trăiască izolat
într-o structură care făcea parte dintr-o biserică sau se
afla în apropierea unui localități.[41] Modul de organizare
monahal al anahoreților este caracterizat de practicarea
unui ascetism sever. El presupune o etapă premergătoare
menită să ducă la o bună cunoaștere a vieții marilor ana-
horeți, prin citirea scrierilor patristice.[30] Ulterior pentru
cei tunși deja în monahism, urmează obținerea rangului
de ieroschimonah și obținerea acordului superiorului
mănăstirii pentru retragerea din obște și organizarea
unui trai ascetic; aproape întotdeauna era impusă condi-
ția ca anahoretul să fie periodic supus unei investigații,
pentru ca nu cumva să alunece de la dreapta credință.[42] ”

Un element caracteristic anahoretismului de pe teritoriul


românesc, anume acela al formării unor mici comunități
de pustnici organizați în jurul unui schit principal cu rol
funcțional de biserică, a fost ilustrat și în arealul rupestru
din zona Buzăului. În cadrul acestor comunități, reunirea
s-a făcut doar în timpul duminicilor și de sărbători. În se-
colul al XIV-lea ca urmare a activității lui Nicodim de la
Tismana, monahismul din Țara Românească a fost reor- Alexandru Ioan Cuza, sub conducerea căruia proprietățile
ganizat, însă aceasta nu a afectat imediat părțile nordice bisericilor și mănăstirilor închinate, au trecut în proprietatea
ale Buzăului. De abia în a doua jumătate a secolului al statului.
XVI-lea au apărut aici modificări semnificative, care au
marcat tranziția de la modul de organizare anahoretic al
vieții religioase la cel cenobitic.[43] Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 a afectat pro-
fund viața monahală din zona Buzăului,[31] distrugerile
Ca urmare a daniilor făcute de voievozii Țării Româ-
provocate de acesta asociindu-se cu dispariția unora din-
nești, situația locală a sihăstriilor s-a îmbunătățit, ele
tre schiturile rupestre.[48]
transformându-se în chinovii unde viața monahilor s-a
desfășurat în comun.[44] Din acest punct de vedere, actul Dificultățile asociate cu condițiile geografice locale aso-
de danie din 1857 al lui Mihnea al II-lea Turcitul către ciate cu numeroasele conflicte teritoriale ale moșnenilor
mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav a fost atât o din zonă, au condus la stingerea treptată a vieții monahale
marcă a intervenției voievodale în ceea ce privește tranzi- reprezentate de comunitățile mici, supraviețuind numai
[45]
ția modului de organizare al comunității religioase, cât și marile mănăstiri. Un alt moment nefast pentru exis-
o documentare a existenței mai multor călugări la – acum tența acestora s-a consumat în 1864, odată cu aplicarea
fostele schituri, cea ce a subliniat caracterul mânăstiresc Legii secularizării averilor mânăstirești, când o altă parte
al acestora în acea epocă.[43] au fost dezafectate[48] și viața monahală din această re-
giune aproape că a dispărut.[44] O parte din locațiile din
Intervențiile episcopale și cele ale conducerii laice au re-
areal au devenit biserici parohiale, cum s-a întâmplat la
prezentat următoarea etapă de tranziție, care a transfor-
Aluniș.[45] Spre sfârșitul existenței fostelor schituri - ulte-
mat schiturile și sihăstriile de sine stătătoare în organe
rior transformate în mănăstiri, noi colonii s-au înființat în
comunitare cu o viață mai stabilă. Acestea au fost împro-
[43] jurul lor (pe o hartă din 1856 se găsește menționat astfel
prietărite și li s-a acordat dreptul de a tăia pădurea.
un sat numit Fundăturile, localizat aproximativ în arealul
Invazia tătară din 1596 a dus la distrugerea mănăstirilor complexului rupestru, sat care a dispărut ulterior).[49]
și împrăștierea călugărilor. În același an Mihai Viteazul
Extincția comunităților monahale, a determinat ca micile
pentru a reorganiza zona, a hotârât fondarea unei mănăs-
cătune parțial formate alături de sau împreună cu acestea,
5.1 Colți-Bozioru 7

să intre în declin, astfel că respectivele mici așezări au avariate parțial din cauza seismelor care au provocat pră-
supraviețuit cel mult până în primele decenii ale secolului bușiri de bolovani.[52] Sus pe creasta stâncii în care este
XX.[46] săpată biserica este cioplit în piatră un jilț,[55] așezat pe o
platformă rectangulară.[56] Atât în jurul bisericii cât și în
jurul jilțului sunt săpate cruci cu vârste diverse, precum
și multiple inscripții.[55]
Deși pisania din 1903 dă - în baza tradiției,ca an de înfiin-
țare 1277,[53] alte opinii[56] îi situează originea în secolele
III-VI, cu toate că reperele cronologice descoperite pla-
sează întemeierea schitului la mijlocul secolului XVI.[57]
Tradiția orală pune ctitorirea pe seama a doi laici, cioba-
nii Simion și Vlad. Existența acestora ca personaje reale
este relevată de un act de confirmare din data de 20 iu-
nie 1742 al închinării mănăstirii de la Aluniș - existent
în fondul de documente al Episcopiei Buzăului,[30] care
enumeră între alte metohuri:
Dovezi de vandalism în peștera lui Dionisie Torcătorul: graffiti. „„ și schitul Aluniș ce iaste săpat în piatră de Simion
și Vlad ciobanii ce l-au închinat ei singuri la sfâ(n)ta
Episcopie, în zilele răposatului Serafim episcopul"”

4.10 Perioada contemporană . Perioada monastică s-a încheiat în 1864 când a devenit
biserică de mir. În 1903 s-a realizat pictura pe tablă de
Din păcate s-au înregistrat agresiuni asupra așezărilor ru- zinc.[58]
pestre: de exemplu o parte din pereții schitului „Peștera”
au fost colorați cu spray-graffiti.[50] De asemenea, s-au • Biserica rupestră “Tăierea Capului Sf. Ioan
făcut intervenții neautorizate de modernizare a structuri- Botezătorul” de la Aluniş
lor, cum s-a întâmplat la biserica schitului Aluniș unde au
fost montate geamuri termopan[51] (după ce Direcția de • Chilie la Aluniş
Cultură, Culte și Patrimoniu Național Buzău însă a luat
atitudine, precum și la indicația Arhipiescopiei Buzăului, • Chilie la Aluniş
[50]
acestea au fost înlocuite cu ferestre din lemn).
5.1.2 Schitul Agaton

5 Areale Locația sa este pe marginea unui povârniș, la 4,5 km nord


de satul Nucu[59] pe Culmea Spătarului.[60][61] Din ansam-
blu, pe lângă Agatonul Nou mai fac parte Agatonul Vechi
5.1 Colți-Bozioru și Crucea Spătarului, aflate la 200–300 m.[59] Din fosta
așezare se mai păstrează:
Între satele Nucu din comuna Bozioru și Aluniș din
comuna Colți pe culmile Spătarului și Martirei,[16] se afla
• Agatonul Nou cod LMI BZ-II-m-A-02432.11: par-
cel mai important complex de vestigii rupestre din munții
tea inferioară a unei stânci în care au fost săpate 5
Buzăului.
încăperi, dintre care 3 serveau drept naos, pronaos
și altar - pentru o biserică, una este situată pe una
5.1.1 Ansamblul Aluniș dintre laturile altarului și, a cincea - aflată sub na-
os, servea drept beci. Hramul său a fost Sfântul Ioan
Are cod LMI BZ-II-a-A-02352 Zlataust.[59] Din cauza seismelor structura este ava-
riată parțial.[60] Memoria colectivă locală creditează
Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială beciul cu rol de „cameră a fetelor”, unde localnicii
(cod LMI BZ-II-m-A-02352.01), în trecut a fost un an- și-au ascuns fetele de năvălitori.[62]
samblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată
din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de • Agatonul Vechi (Darâmătura) cod LMI BZ-II-m-A-
lemn, conținea și 7 chilii rupestre (cod LMI BZ-II-m-A- 02432.02: Este compus din trei încăperi săpate într-
02352.02) amenajate în același masiv stâncos (Culmea un martor de eroziune și a funcționat după dezafec-
Martiriei[52] ),[53] pe două nivele.[54] Bisericuța are astăzi tarea Agatonului Nou.[61] La baza abrupturilor în bu-
un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un za cărora se află s-au descoperit oase umane cu urme
cimitir. Hramul său este Tăierea capului Sfântului Ioan de calcinație, care i-ar putea coborî perioada de da-
Botezătorul[53] Unele dintre peșterile cu rol domestic sunt tare în preceștinism.[62]
8 5 AREALE

• Crucea Spătarului sau Crucea lui Agaton: pe plan Aici și-ar fi găsit refugiu din calea năvălitorilor turci
local i se spune Crucea Spătarului datorită unei Sfânta Teodora de la Sihla.[70] Mai recent în 1821, la-
legende. Potrivit acesteia artefactul este datorat tifundiarul și judecătorul de la Buzău Nica Mușceleanu
spătarului Cristea, în semn de mulțumire pentru as- din Merei a murit aici, unde era retras cu alți băjenari
cunzișul oferit de Munții Buzăului lui și familie sale fugiți din calea zaverei.[71]
fugare din calea turcilor și, ar fi fost suit în 1821 pe
munte prin efortul a 12 perechi de bivoli.[5][63]
5.1.5 Schitul Porfirie
Fără a se putea exclude că funcția de lăcaș de cult să fi
fost mult mai veche (tehnica cioplirii se aseamănă cu cea Este situat lângă satul Nucu, pe versantul sudic al unei
folosită la Aluniș, Piatra Îngăurită și Fundătura[64] ), exis- ramificații din Culmea Spătarului la 250 m sub Fundă-
tența sa este considerată din secolul XIII.[31] Un pomelnic tura și la 150 m de Dionisie Torcătorul. Schitul a fost
grafitat existent la Agaton, începe cu Neagoe Basarab și într-un adăpost generat de prăbușirea unei stânci lângă
primul episcop al Buzăului.[30] Prima atestare documen- peretele abrupt al extremității estice a culmii. Podeaua
tară certă provine însă din 1587[65] , deși există date care este din pământ.[9] Din întreg ansamblul s-a păstrat doar
coboară - indirect, atestarea în anii 1523-1524. Pe fondul o peșteră naturală[72] (Fundul Peșterii cod LMI BZ-II-m-
Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 mănăstirea a A-02432.03)[10] modificată de om.[73]
încetat să funcționeze.[31] Dovezile arheologice indică mai multe perioade de locui-
re, epoca bronzului - cultura Monteoru[9] , Hallstadul târ-
• Agatonul Nou ziu, iar ultima în secolele XVII-XVIII.[10] Cercetări re-
• Crucea de piatră de la Agaton cente demonstrează că grota a început să fie folosită în
scopuri culturale cu mare probabilitate în neoliticul tîrziu
• Agatonul Vechi sau eneoliticul timpuriu.[74] Prima mențiune documenta-
ră a apărut în 1639 și ultima în 1733, dar dovezile ar-
heologice indică funcționarea sa pînă în secolul XVIII.
5.1.3 Peștera lui Iosif
Desenele reprezentând pumnalele de tip akinakes aparțin
Are cod LMI BZ-II-m-A-02432.08 secolelor VI-IV î.e.n.[10]

Este situată la baza unei stânci piramidale aflate la aproxi-


mativ 3 km nord-vest de satul Nucu, pe versantul sudic al • Bisericuţa lui Iosif
unei ramificații a Culmii Spătarului. Are hramul Sfântul
• Fundătura
Ioan Bogoslov și reprezintă cea mai impozantă și mai bine
conservată dintre sihăstrii.[66] • Fundul Peşterii
Prezența deasupra ușii de la intrare a simbolului paleo-
creștin ichtis, a condus la opinia existenței în acest loc a
unei biserici paleocreștine,[67] după cum alte elemente ar- 5.1.6 Schiturile rupestre Piatra Șoimului
hitecturale plasează originea schitului în secolele XIII sau
X. Prima atestare documentară este însă din 1587[A] , iar Piatra Șoimului I are cod LMI BZ-II-m-A-02432.10 și II
ultima din 1733. Dispariția sa ca ansamblu monastic este are cod LMI BZ-II-m-A-02432.12
legată tot de Războiul din 1735-1739, deși folosirea sa a Se află în arealul satului Nucu, activitatea desfășurând-se
continuat ca locuință pînă în prima jumătate a secolului aici în secolele XVI-XIX.[75]
XIX.[68]

5.1.7 Chilii izolate și alte peșteri antropice utilizate


5.1.4 Schitul Fundătura
în scopuri religioase
Are cod LMI BZ-II-m-A-02432.01
• Bucătăria cod LMI BZ-II-m-A-02432.09
Are hramul Schimbarea la față și este situat în satul Nu-
cu, la aproximativ 2 km nord de acesta, pe Culmea Spă-
tarului.[69] Mai există doar biserica - o singură sală săpată Localizarea se află pe versantul nord-vestic al culmii Cru-
într-o stâncă izolată prăbușită de pe culme. Atestarea do- cea Spătarului la 7 km nord de satul Nucu, elemente-
cumentară (12 ianuarie 1679) plasează înființarea sa în le de datare situând activitatea acesteia în secolele XVI-
prima jumătate a secolului XVI, iar dezafectarea sa s-a XVII.[69] Este în ruină,[76] peretele din față fiind prăbușit.
petrecut în 1864. În acest interval a funcționat ca schit Interiorul conține un altar.[69] Numele provine de la stra-
atât de călugări (pînă în 1791 și după 1825) cât și de maici tul gros de funingine de pe tavan.[77]
(1791-1825).[48] Parte dintre urmele de dăltuială par să
indice o vechime mai mare decât perioada de propagare • Pestera lui Dionisie Torcătorul cod LMI BZ-II-m-A-02432.07
a creștinismului.[70]
5.3 Cozieni - Pănătău - Nehoiu 9

Numele îi vine de la pustnicul Dionisie din secolul XIX, intrare înaltă și un etaj superior de tip galerie. Sunt ele-
care îndeletnicindu-se cu torsul, localnicii i-au adău- mente de datare pentru secolele XVI-XVII.,[61] precum și
gat cognomenul de Torcătorul.[78] Este localizată într-un cruci de Malta inscripționate[82] (caracteristice secolelor
martor de eroziune numit Piatra Peșterii, sub culmea Cru- IV-VI).[83]
cea Spătarului, la 3 km de satul Nucu.
În încăperea situată la înălțime și dotată cu ferestre săptate
în piatră, se ajunge pe o scară de lemn fixată în lăcașuri 5.2.2 Peștera de la Culmea Pietrei
anume. Datată în secolele XVI-XVII după majoritatea
elementelor, câteva inscripții indică posibila origine aflată Se află în arealul satului Ruginoasa din comuna Brăești la
în preistorie.[79] Alte opinii bazate pe existența crucilor jumătatea distanței dintre Vîrful Vulturilor și punctul La
de tip Malta, a ferestrelor în arc frînt și a unei cruci cu Oale (marmite pe care pârâul Pârscovel le-a săpat în albia
raze[78] o situează în secolele IV-V.[76] stâncoasă[84] ). În interior este fără elemente de datare,
dar are în exterior o inscripție cu anul 1414.[85]
• Ghereta

Se află pe versantul de nord al culmii Piatra Șoimului, în 5.2.3 Peștera Piatra Îngăurită (2)
peretele abrupt dinspre Valea Ruginoasa și la 7 km de
satul Nucu, fiind datată în secolele XVI–XVII. Este în Se află în arealul satului Ruginoasa din comuna Brăești la
ruină[76] din cauza seismelor.[69] 1,5 km nord-est de acesta. Reprezintă o peșteră naturală
adaptată de om. Sunt elemente de datare pentru secolele
XVI-XVII.[79]
• Piatra Îngăurită (Arseniile) cod LMI BZ-II-m-A-02432.06

5.2.4 Peștera Policiori


Este localizată pe culmea Arsenia aflată la 8 km nord-vest
de satul Nucu. Elementele de datare o situează în seco-
Se află în arealul satului Ruginoasa din comuna Brăești.
lele XVI-VII. Este parțial ruinată.[79] Alte opinii (având
Sunt două încăperi suprapuse, rezultate din adaptarea
ca argument incizarea crucilor de Malta[80] ), indică ori-
unei peșteri naturale. Sunt elemente de datare pentru se-
ginea în secolele V-VI[81] sau, extind originea în epoca
colele XVI-XVII.[86] Aflându-se pe Culmea Ghiocii, local
dacică (având ca argument tehnica de folosire a daltei cu
mai poartă denumirea de Piatra Ghiocii și este localizată
dinți fini).[80] Se remarcă o lărgire ulterioară a spațiului
pe malul drept al pârâului Pârscovelul la 30 m deasupra
interior. Pe peretele nordic s-a aflat un altar.[62]
acestuia, în fața vechii școli.[76][87] . Se regăsesc aici zeci
de desene comparabile cu scrierea pictografică.[82]
Văgăuna I cod LMI BZ-II-m-A-02432.05 și II cod

LMI BZ-II-m-A-02432.04

5.2.5 Peștera Ușa Pietrei


Se află în arealul satului Nucu, datarea situând activitatea
desfășurată aici în intervalul secolelor XVI-XIX.[75] Se află în arealul satului Ruginoasa din comuna Brăești, la
200 de m deasupra satului.Sunt elemente de datare pentru
• Bucătăria secolele XVI-XVII.[86] .
• Peştera lui Dionisie Torcătorul
• Ghereta 5.3 Cozieni - Pănătău - Nehoiu
• Piatra Îngăurită
5.3.1 Peștera Malul cu Gaură
Este posibil să mai fie și alte chilii rupestre încă neexplo-
Se află în arealul satului de Bălănești din comuna Cozieni,
rate, cum este și peștera de la Brăești de pe culmea Hân-
fiind de fapt o galerie care s-a prăbușit în 1950. Sunt ele-
sarului, aflată la câteva sute de m de Lacul Hânsaru.[8]
mente de datare pentru secolele XVI-XVII.[61]

5.2 Brăești
5.3.2 Peștera Vârful Cămăruței
5.2.1 Peștera Căsoaia
Se afla în arealul satului Begu din comuna Pănătău la 2 km
Se află în satul de reședință al comunei Brăești la 2 km nord-vest de acesta, pe Vârful Cămării. Actual distrusă de
nord-vest de acesta, pe malul drept al Bălănesei, pe par- cutremure, era reprezentată de o singură încăpere. Sunt
tea vestică a Văii lui Șerb. Este compus dintr-o încăpere,o elemente de datare pentru secolele XVI-XVII.[61]
10 6 CONTROVERSE, DISPUTE ȘI NECLARITĂȚI

5.3.3 Peștera Înșelăției (Piatra Înșelăției) zentări graffitate pe pereți, sugerează aceeași ipoteză.[92]
Este de menționat că Pavel Chihaia postulând existența
Se află în arealul satului Nehoiașu din orașul Nehoiu între medievală a schiturilor în perioada iradierii isihaste de la
pârâul Siriu și lunca Pripor într-o fostă peșteră naturală Kilifarevo (1346-1371), a scos în evidență faptul că topo-
amenajată, la 1,5 km de cătunul Jetu. Este obturată par- nimele locale relevă că funcția lor de cult este mult mai
țial și amenințată de prăbușiri. Sunt elemente de datare veche. Bălan la rândul lui a susținut că apariția vieții mo-
pentru secolele XVI-XVII.[9][88] nahale în nordul Buzăului ar fi avut loc în secolele IV-VII,
pe fondul distrugerii în secolul al VII-lea a celor mai mul-
te orașe și mănăstiri dobrogene de către slavi (act care ar
5.3.4 Peștera Gaura Tătarilor fi forțat călugării să se refugieze în Munții Buzăului).[47]

Se află în arealul satului Mlăjet din orașul Nehoiu. Ar Alte speculații leagă denumiri geografice locale precum
fi avut inițial mai multe încăperi, dar acum este distrusă cele care conțin particole ca Martiri sau Cecilia fie de pe-
parțial de seisme. Sunt elemente de datare pentru seco- rioada persecuțiilor anticreștine gotice din secolul al IV-
lele XVI-XVII.[85] Originea este naturală, cu amenajări lea, fie de o degradare a numelui Cilicia din Asia Mică,
antropice ulterioare.[88] Funcția ei a fost aceea de a a servi zonă în care sihăstriile rupestre erau deosebit de răspân-
ca refugiu în vremuri de restriște.[73] dite și de unde au venit la nord de Dunăre misionari și
călugări.[92]

6 Controverse, dispute și neclari-


tăți 6.3 Complexul rupestru și misionarii au-
dieni
6.1 Complexul rupestru și sintagma de
Athos Românesc O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona
Buzăului ar fi acționat misionarul Audius – întemeietorul
Prezența unei multitudini de așezări rupestre într-un spa- sectei Audienilor. Exilat fiind de împăratul Constantin al
țiu restrâns, a impus compararea acestei zone cu Muntele II-lea în părțile Scythyei Minor, conform Sfântului Epi-
Athos,[21] pentru zona în cauză folosindu-se și denumirea fanie, urmat de adepții săi a trecut și la nord de Dunăre
de “Athos Românesc”.[7][89] Comparația nu are susținere „în părțile cele mai dinăuntru ale Gothiei”. Deși actual
în realitate, acestă susținere fiind însă mai bună cu refe- nu se cunoaște unde au predicat și au întemeiat mănăstiri
rire la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea (unde, la fel ca la dincolo de Dunăre Audius și ucenicii săi, localizarea (în
Athos, femeile nu pot intra),[90] sau cu referire la Munții continuare controversată) a Gothiei în estul Munteniei și
Neamțului, unde este un mare număr de mânăstiri, schi- sudul Moldovei este un argument pentru întemeierea de
turi și chilii de sihaștri izolate, cu mare densitate.[91] așezăminte monahale înspre zonele montane relativ ferite
de populațiile migratoare.[29]
Ilie Mândricel și Victor Bortaș, preluând opiniile lui Va-
6.2 Complexul rupestru și originile paleo- sile Drăguț, au sugerat că unele așezări precum Ghereta
creștine și Ușa Pietrei (unde lipsesc elemente certe de datare în
acest sens), alături de Peștera lui Dionisie Torcătorul au
Aceste așezări rupestre par a fi fost locuite în mai mul- unele caractere care le recomandă drept altare de rugă-
te perioade istorice. Deși indicațiile cronologice despre ciune audiene.[93] Afirmațiile se corelează cu afirmațiile
aceste întemeierea acestor așezăminte lipsesc, insuficien- lui Drâmbocianu, care a datat prin analogie Peștera lui
ța informațiilor documentare și aspectul lor de multe ori Dionisie și a insistat că excavarea sale a avut loc între se-
straniu sau romantic au iscat o întreagă literatură[11] ce a colele III-VI, cu toate că veridicitatea acestei datări este
propus datarea lor în preistorie, dar mai ales în perioada pusă la îndoială.[47]
de început a creștinismului[30] în secolele III-IV.[89] Ar-
gumente aduse de cei care coboară datarea lăcașurilor de
cult creștine spre începutul primului mileniu se referă la
existența crucilor de Malta cioplite pe pereți - specifice
secolelor IV - VI, la elemente de factură gotică precum și
6.4 Complexul rupestru și relația cu sanc-
la diferențele dintre tehnicile de dăltuire succesivă în pia- tuarele dacice
tră - folosirea dălților fine cu mai mulți dinți fiind similară
procedeelor identificate la Sarmisegetuza Regia și Șinca Există opinia susținută pe moment de către unii dintre
Veche.[83] . Asemena tehnică de cioplire se evidențiază la cercetătorii locali precum Prof. Dumitru Nica[94] sau
Aluniș, Agatonul Nou, Piatra Îngăurită și Fundătura.[64] Diana-Liana Gavrilă[44] că unele dintre aceste situri au
Deasemeni alte indicii cum ar fi apariția simbolului ich- servit drept sanctuare dacice,[44] cum ar fi cel situat dea-
tys (peștele paleocreștin) și a altor simboluri sau repre- supra bisericii de la Aluniș.[95]
11

6.5 Artefacte cu datare și semnificație in- monahale. Așa cum rezultă dintr-o analiză a toponimiei
certe în raport cu lăcașurile monahale făcută de Cezar Bute-
rez în anul 2015, o eventuală căutare a altor lăcașuri este
• „Scaunul lui Dumnezeu”: Numit astfel, este de fapt necesar să ia în considerație zona care include Comple-
un jilț cioplit în piatră situat în vârful stâncii, dea- xul rupestru Ruginoasa, precum și culmile de la nord și
supra bisericii de la Aluniș. Baza plană de gresie nord-est de acesta, spre Goidești.[102] Un al doile areal în
pe care este situat poartă amprenta a 7 urme săpa- care toponimia ar putea să indice o fostă activitate mo-
te în piatră. Oferă prilejul unei panorame asupra nahală, actual încă necunoscută, se află în jurul satului
zonei.[95] numit Chiliile, suprapus peste ceea ce localnicii numesc
Dealurile Trestioarei.[102]
• „Starostele”: Este un megalit de formă reptiliană si-
tuat la cumpăna dintre complexele Aluniș și Nucu,
inscripționat cu simboluri pictografice.[96]
7 Potențial turistic
• Phallusul: Se află la mică distanță de grota Fun-
dul Peșterii (cu aspect de fantă vulvară). Este soco- Așezămintele rupestre sunt accesibile pe jos sau cu calul,
tit drept un artefact cioplit în piatră, legat de cultul ajungerea la obiective necesitând o rezervă semnificativă
fertilității.[74] de timp. Arealul este sălbatic și vast, adesea marcajele
• „Scaunele lui Negru Vodă”: Sunt cavități săpate într- și hărțile dovedindu-se inutilizabile. GPS - ul oferă pu-
o stâncă piramidală aflată tot lângă Fundul Peșterii. țin ajutor iar telefonia mobilă nu acoperă decât zonele de
Tradiția orală le asociază cu primul divan domnesc culme. Există câteva persoane care pot face serviciul de
[50]
ținut de miticul Negru Vodă. [97] călăuză, dar nu este clar în ce condiții. În cea mai ma-
re parte lipsesc traseele turistice marcate și omologate,
• Menhirul de pe Țurțudui: Reprezintă un artefact me- însemnările, indicatoarele și promovarea profesională a
galitic gravat cu inscripții nedescifrate și, situat pe acestor locuri. Pentru a ajunge, de exemplu, la peștera lui
vârful Țurțudui,[98] un vârf piramidal de 1024 m.[77] Dionsie Torcătorul, precum și la alte obiective din arealul
Alunișului, turiștii trebuie să treacă prin curtea unor să-
• Piatra cu semne: este un bolovan pe care se află
teni, fără a beneficia însă de vreun semn turistic adecvat,
reunite semne care închipuie brânca-ursului, copi-
după care să se ghideze.[104]
te de cerb, de porc mistreț, urme de lup, vulpe și
alte viețuitoare ale pădurii, cu rol incert (unele ipo-
teze atribuindu-i fie un rol de altar idolatru, fie de 7.1 Acces
material didactic pentru instruire).[62]

• „Scaunul lui Dumnezeu”


• „Phallusul”
• „Scaunele lui Negru Vodă”

6.6 Direcții de cercetare în viitor


Arealul Ivănețului reprezintă unul dintre cele două nu-
clee principale de aglomerare a așezărilor monahale din
Subcarpații Buzăului,[99] cu origine în secolele XV[100] -
XIX.[101] Deși condițiile propice monahismului sunt din
punct de vedere fizico-geografic cel puțin la fel de favo- DN10 pe segmentul Buzău - Nehoiu.
rabile și către nord-estul acestui pinten paleogen, totuși
respectivul nucleu monahal este localizat doar într-o anu-
mită zonă a Ivănețului.[102] În arealul Bozioru (Nucu) - Brăești (Ruginoasa) - Colți
[105]
În cadrul Subcarpaților Buzăului, densitatea toponimelor (Aluniș) se ajunge folosind DN10 Buzău-Brașov.
specifice asociate unor astfel de așezări, este aici cea mai Pentru Bozioru și Brăești, în localitatea Măgura se trece
mare. Este demn de remarcat însă că această densitate are pe stînga Buzăului pe firul Bălănesei în amonte, pe dru-
valori mari nu numai în zona sa centrală dintre vârfurile mul județean DJ 203L, aflat într-o stare accentuată de
Zboiu și Arsenia unde se află Complexul rupestru Nucu, degradare (datorate alunecărilor de teren și viiturilor ce
ci și în cea nordică, Vinele Calde – Războiu.[103] Anver- spală versanții văii). Panta este destul de accentuată, până
gura vieții monahale în acesastă zonă nu este încă pe de- la intersecția cu DC 86 (care duce spre Nucu), în prima
plin cunoscută, existând aglomerări de toponime specifi- parte a traseului. Un indicator către peșterile rupestre
ce în locuri unde încă nu au fost identificate așezăminte aflat în comuna Bozioru, indică distanța de 10 km și un
12 7 POTENȚIAL TURISTIC

timp de mers pe jos de 2-3 ore. Traseul (marcat pană • Cascada „Săritoarea” de la Brătilești ,comuna
la peșteri cu banda roșie verticală în pătrat alb), continuă Brăești.[84]
din satul Fișici pe DC85 (neasfaltat și cu porțiuni dificile
• Alte peșteri antropice cu funcție laică sau necunos-
din cauza degradării accentuate), coborându-se coboară
cută:
pana la fostul complex turistic balnear Fișici urcându-se
din nou relativ abrupt până la ieșirea din satul Găvanele • Peștera de la Vârful lui Dragomir: Numi-
spre satul Nucu. În Nucu platforma drumului devine ac- tă și Gura Tătarilor, este situată pe latu-
cesibilă doar mașinilor de teren puternice. Aici în arealul ra sudică a Zboiului (1114 m) în inima
satului Nucu există doar 2 zone cu peșteri rupestre re- Vârfului lui Dragomir - la 3 km de satul
lativ accesibile, spre celelalte (dispersate în padurile din Colți pe drumul Câlnăianului în punctul
zonă), traseul nefiind marcat și puțin cunoscut.[106] . Ac- Lupoaia, fiind o galerie naturală adaptată
cesul la ansamblul rupestru este mult ușurat de folosirea de om, care străbate muntele de la vârf
unui ghid local.[107] Traseul din zona Nucu–Bozioru are către bază și de la nord la sud. Ar fi ser-
o lungime de aproximativ 14 km și durată de 7-8 ore, cu vit drept loc de refugiu în vremea năvăli-
pauze normale și necesită purtarea unui echipament de rilor. Intrarea principală (sudică) s-a pră-
munte.[108] bușit în urma inundațiilor din 1975, acce-
Pentru Brăești se continuă de la Bozioru pe DJ 203L, spre sul nordic fiind limitat după 40 m de alte
Ruginoasa accesându-se drumul comunal din satul de re- prăbușiri.[111]
ședință al comunei.[105]
Pentru Colți se trece pe stînga Buzăului la Pătârlagele, de
unde pe valea Sibiciului se continuă în amonte pe DC 69.
De aici spre Aluniș se merge pe DC 71.[105]
Tot DN 10 Buzău-Brașov oferă acces spre siturile rupes-
tre de pe stânga Buzăului de la Cozieni (prin derivația DJ
203L, cu acces prin Pârscov) Pănătău și Sibiciu (DC 68
prin Pătârlagele), Mlăjet (DC 72 prin Chirilești) și Ne-
hoiu. La Cătina se ajunge trecând pe dreapta Buzăului de
la Gura Bâscei pe DJ 102B și apoi DJ 102L.[105]

7.2 Alte obiective turistice de vecinătate


Trovant la Ulmet

• Peștera Casa Hoților: A fost distrusă oda-


tă cu construcția șoselei Sărata Monteo-
ru - Haleș. Era compusă dintr-un coridor
și trei camere[61] situate în arealul satu-
lui Nenciulești din comuna Merei în cul-
mea Piatra Hoților, în locul numit Fân-
tâna Româneștilor.[60] Datarea - presu-
pusă a aparține secolelor XVI-XVII este
incertă.[61]
• Piatra Rotăriei (Firida de la Piatra Rotă-
riei): Este situată în arealul satului de re-
Muzeul Chihlimbarului din satul Colți ședință al comunei Cătina la 2 km nord-
vest de sat, pe malul stâng al pârâului
Stemnic. Douăsprezece trepte săptate în
piatră conduc la o platformă de piatră cir-
• Muzeul Chihlimbarului de la Colți, unde se află „Co- culară situată mai sus de firul apei la cir-
lecția de chihlimbar Colți”.[109] ca 20 de m. La bază se află un adă-
post săpat în stâncă. Datarea - presu-
• Trovanții (Pietrele vii, sau Babele) de la Ulmet, co- pusă a aparține secolelor XVI-XVII es-
muna Bozioru.[110] te incertă.[86] La nivelul platformei se gă-
sesc scobituri adânci și șanțuri, ceea ce
• Complexul balenar Fișici, Poiana Cozanei, Tihăria, induce opinia că situl reprezintă de fapt
Pipetenele, Lacul Hânsaru, Lacul Mistreților un altar de jertfă.[112]
13

8 Referințe [23] en Functionality of the rock - hewn vestiges in human set-


tlement dynamics, Buterez, 2011, p. 181
[1] Schituri și mănăstiri ctitorite în secolul al XVII-lea ..., Lupu,
[24] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului...; Ga-
2011, p.1
vrilă; 2013; p.8-9
[2] Cocora, Gabriel (Pr.); Mănăstiri din Eparhia Buzaului ve-
[25] Drâmbocianu, V.; Elemente de datare arheologică în Ște-
tre de cultură și trăire românească; Editura Episcopiei Bu-
fan, C. (coord.); Vestigiile rupestre din Munții Buzăului;
zăului; Buzău; 1986; Cap. Schiturile din județ
Arhivele Statului Buzău; Buzău; 1980; pp.17-24
[3] Geoparc Ținutul Buzăului - Direcții de dezvoltare..., 2007,
p.89 (Doc. PDF) [26] Biserica Sfantul Nicolae – Biscenii de Jos în Biserici de sea-
mă din protopopiatul Pătârlagele; Cap. Context; accesat
[4] Geoparc Ținutul Buzăului - Direcții de dezvoltare..., Ge- 2013.07.13
omedia, 2007, p. 33 (Doc. PDF)
[27] it Mastrelli, Carlo A.; Grammatica Gotica; Ed. Mursia;
[5] Geoparc Ținutul Buzăului - Direcții de dezvoltare..., Ge- Milano; 1992; p. 34.
omedie, 2007, p. 90 (Doc. PDF)
[28] Drimba, Ovidiu; Istoria culturii și civilizației românești;
[6] Strategia de Dezvoltare și Promovare a Turismului..., CJ Editura Științifică și Pedagogică; București; 1987; vol.2,
Buzău, 2010, p. 48 p.354
[7] Așezările rupestre – „Athos-ul romanesc”; portal TravelBu- [29] Biserica Sfantul Nicolae – Biscenii de Jos în Biserici de sea-
zău.com; accesat 2012.04.23 mă din protopopiatul Pătârlagele; Cap. I - Creștinismul
în regiunea râului Mousaios – Buzău, în primele veacuri
[8] Bunila Iulian; O nouă așezare rupestră a fost descoperi-
creștine; accesat 2013.07.13
tă în Munții Buzăului; 9 iulie 2010; Adevărul; accesat
2012.04.26 [30] Ctitorii dispărute... Partea I, Lupu, 2006, p. 156
[9] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. 99 [31] Ctitorii dispărute... Partea a II-a, Lupu, 2006, p. 78
[10] Schituri și mănăstiri ctitorite în secolul al XVII-lea ..., Lupu,
[32] Ctitorii dispărute... Partea I, Lupu, 2006, p. 145
2011, p.22
[33] Ctitorii dispărute... Partea I, Lupu, 2006, p. 146
[11] Ctitorii dispărute... Partea I, Lupu, 2006, p. 155

[12] Google Earth [34] Ctitorii dispărute... Partea I, Lupu, 2006, p. 147

[13] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga- [35] Biserica Românească în secolele VII-XI în Istoricul Bisericii
vrilă, 2013, p.13-14 Ortodoxe Române; portalul Patriarhiei Române – patriar-
hia.ro; accesat 2013.05.21
[14] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. VII
[36] Schituri și mănăstiri din Județul Buzău; portalul ArtLi-
[15] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. VIII ne.ro; accesat 2012.04.23
[16] Complexul rupestru Bozioru-Nucu-Aluniș-Colți; portalul [37] Chihaia, P.; Date noi despre bisericuțele rupestre din Munții
Biserici.org; acesat 2012.04.16 Buzăului; Glasul Bisericii, 5-6, 1974; pp.507-517
[17] Iorgulescu, Basil; Dicționarul geografic, statistic, economic [38] Ctitorii dispărute... Partea I, Lupu, 2006, p. 149
și istoric al județului Buzău (Link alternativ); Stabilimentul
grafic I. V. SOCEC; Bucuresci; 1892 [39] Ctitorii dispărute... Partea I, Lupu, 2006, p. 153

[18] Strategia de Dezvoltare și Promovare a Turismului..., CJ [40] Ctitorii dispărute... Partea I, Lupu, 2006, p. 152
Buzău, 2010, p. 3
[41] en Mullett, Michael (Dr., Lancaster University); Making
[19] Despre relieful zonei Buzăului; portalul Colegiul Na- History – Anchorites (arhivă); bbc.co.uk; accesat la 28 mai
țional B.P.Hașdeu din Buzău – hasdeu.3x.ro; accesat 2016
2012.06.26
[42] Ctitorii dispărute... Partea I, Lupu, 2006, p. 157
[20] Informații geografice (arhivă); portalul travelbuzau.com;
accesat 2012.06.29 [43] en Functionality of the rock - hewn vestiges in human set-
tlement dynamics, Buterez, 2011, p. 186
[21] Frunzescu, Dumitru; Brănoiu, Gheorghe; Monografia ge-
ologică a bazinului râului Buzău; Ed. Universității din [44] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
Ploiești; Ploiești; 2004; ISBN 973-7965-03-5; p. 244; vrilă, 2013, p.26-27
accesat la 17 august 2016
[45] en Functionality of the rock - hewn vestiges in human set-
[22] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga- tlement dynamics, Buterez, 2011, p. 187
vrilă, 2013, Harta vestigiilor rupestre din Munții Buzăului
(după Ștefan, C; Drâmboceanu V; Vestigiile rupestre din [46] en Functionality of the rock - hewn vestiges in human set-
Munții Buzăului; Buzău; 1981) tlement dynamics, Buterez, 2011, p. 189
14 8 REFERINȚE

[47] en Functionality of the rock - hewn vestiges in human set- [75] Geoparc Ținutul Buzăului - Direcții de dezvoltare..., Ge-
tlement dynamics, Buterez, 2011, p. 185 omedia, 2007, p. 151 (Doc. PDF)

[48] Schituri și mănăstiri ctitorite în secolul al XVII-lea ..., Lupu, [76] Strategia de Dezvoltare și Promovare a Turismului..., CJ
2011, p.9 Buzău, 2010, p. 51

[49] en Functionality of the rock - hewn vestiges in human set- [77] „Țara Luanei” (proiect), Gavrilă, p. 8
tlement dynamics, Buterez, 2011, p. 188
[78] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
[50] Plăiașu, Ciprian; Paradisul de la Aluniș, osândit de ingo- vrilă, 2013, p.75
ranță și nepăsare; portal Historia.ro; accesat 2012.04.26
[79] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. 97
[51] Cocuți, Maria; Geamuri termopan pentru o biserică veche
[80] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
de sute de ani; 12 noiembrie 2010; România liberă; accesat
vrilă, 2013, p.105
2013.07.13
[81] Strategia de Dezvoltare si Promovare a Turismului..., CJ
[52] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. 93
Buzău, 2010, p. 77
[53] Ctitorii dispărute... Partea a II-a, Lupu, 2006, p. 79 [82] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
[54] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga- vrilă, 2013, p.137
vrilă, 2013, p.36 [83] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
[55] Strategia de Dezvoltare și Promovare a Turismului..., CJ vrilă, 2013, p.40
Buzău, 2010, p. 79 [84] „Țara Luanei” (proiect), Gavrilă, p. 11
[56] „Țara Luanei” (proiect), Gavrilă, p. 4 [85] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. 100
[57] Ctitorii dispărute... Partea a II-a, Lupu, 2006, p. 80 [86] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. 98
[58] Ctitorii dispărute... Partea a II-a, Lupu, 2006, p. 81 [87] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
vrilă, 2013, p.130-131
[59] Ctitorii dispărute... Partea a II-a, Lupu, 2006, p. 76
[88] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
[60] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. 94 vrilă, 2013, p.145
[61] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. 95 [89] Strategia de Dezvoltare și Promovare a Turismului..., CJ
[62] „Țara Luanei” (proiect), Gavrilă, p. 7 Buzău, 2010, p. 53

[90] Vasileanu, Marius; Pelerin în Athosul românesc; 18 no-


[63] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
iembrie 2011; Ziarul de Duminică - Supliment al Ziarului
vrilă, 2013, p.111
Financiar; accesat 2013.05.17
[64] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
[91] Chirică, V; Boghean, D.; Biserici și mănăstiri din Moldo-
vrilă, 2013, p.99
va, Suport de curs, Universitatea Mihail Kogogălniceanu;
[65] Ctitorii dispărute... Partea a II-a, Lupu, 2006, p. 77 Constanța; p. 179

[66] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga- [92] Păștin, Antoniu Cătălin (Dr. Teol.); Monahismul ro-
vrilă, 2013, p.82 mânesc în constituția și lucrarea Bisericii; p. 8 (Sub-
cap. Începuturile monahismului ortodox românesc); acce-
[67] „Țara Luanei” (proiect), Gavrilă, p. 6 sat 2013.07.14

[68] Ctitorii dispărute... Partea a II-a, Lupu, 2006, p. 84 [93] en Functionality of the rock - hewn vestiges in human set-
tlement dynamics, Buterez, 2011, p. 184
[69] Arheologia peșterilor ..., Boroneanț, 2000, p. 96
[94] Petan, Autora;Pietrele scrise din Munții Buzăului; For-
[70] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga- mula As, Nr. 1213 , 21.04.2016 - 28.04.2016; accesat
vrilă, 2013, p.120 2016.05.07
[71] en Functionality of the rock - hewn vestiges in human set- [95] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
tlement dynamics, Buterez, 2011, p. 183 vrilă, 2013, p.43
[72] Schituri și mănăstiri ctitorite în secolul al XVII-lea ..., Lupu, [96] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
2011, p.21 vrilă, 2013, p.49, 53

[73] en Functionality of the rock - hewn vestiges in human set- [97] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
tlement dynamics, Buterez, 2011, p. 182 vrilă, 2013, p.68

[74] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga- [98] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
vrilă, 2013, p.63 vrilă, 2013, p.115
9.1 Literatură suplimentară 15

[99] Toponimele ca indicatori istorico-geografici...,Buterez, • Consiliul Județean Buzău; Strategia de Dezvoltare si


2015, p. 449 Promovare a Turismului si a Agroturismului in jude-
tul Buzau 2010-2015, ; 2010
[100] Toponimele ca indicatori istorico-geografici...,Buterez,
2015, p. 448 • Gavrilă, Diana-Liana; Enigme ale trecutului îndepă-
rat în Munții Buzăului - Munții Buzăului între mister
[101] Toponimele ca indicatori istorico-geografici...,Buterez,
2015, p. 449
și realitate; Editura Alpha MDN; 2013; ISBN 978-
973-139-233-2
[102] Toponimele ca indicatori istorico-geografici...,Buterez,
2015, p. 453 • Gavrilă, Diana-Liana (ghid turistic); „Țara Luanei”
(proiect)
[103] Toponimele ca indicatori istorico-geografici...,Buterez,
2015, p. 452 • Lupu, Emil; Ctitorii dispărute la curbura Carpați-
lor în secolele XV-XVI. Partea I; Buletinul Comisiei
[104] Jurnalul de Buzău, Deși Buzău beneficiază de multe obiec- Monumentelor Istorice, Anul XVII, Nr. 1-2/2006;
tive turistice, lipsesc cu desăvârșire traseele către ele; 8 no- pp 146–165; accesat la 02.04.2012
iembrie 2010; Jirnalul de Buzău; accesat 2012.04.26
• Lupu, Emil; Ctitorii dispărute la curbura Carpați-
[105] Google Maps
lor în secolele XV-XVI. Partea II; Buletinul Comisiei
[106] Peșterile rupestre din Munții Buzăului; portal Alpinet.org; Monumentelor Istorice, Anul XVIII, Nr. 1-2/2007;
accesat 2012.04.23 pp 75–113; accesat la 02.04.2012

[107] Strategia de Dezvoltare și Promovare a Turismului..., CJ • Lupu, Emil; Schituri și mănăstiri ctitorite în seco-
Buzău, 2010, p. 80 lul al XVII-lea la curbura Carpaților, astăzi dis-
părute; Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice,
[108] „Țara Luanei” (proiect), Gavrilă, p. 5 Anul XXII, Nr. 1-2/2011; pp 75–113; accesat la
[109] Colecția de chihlimbar Colți; portalul Muzeului Județean
02.04.2012
Buzău – muzeubuzau.ro; accesat 10 mai 2016

[110] „Țara Luanei” (proiect), Gavrilă, p. 10 9.1 Literatură suplimentară


[111] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga- • Bălan, Ioanichie (Ier.); Vetre de sihăstrie româneas-
vrilă, 2013, p.138-139 că, secolele IV-XX; Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; București;
[112] Enigme ale trecutului îndepărat în Munții Buzăului..., Ga-
vrilă, 2013, p.149
1982

• Constantinescu, Eugen-Marius; Buzău. Mică enci-


clopedie istorică; Muzeul Județean Buzău; Editura
9 Bibliografie Mousaios; Buzău; 2000; ISBN 978-973-668-298-8

• Cocora, Gabriel (Pr.); Mănăstiri din Eparhia Buza-


• Boroneanț, Vasile; Arheologia peșterilor și mine-
ului vetre de cultură și trăire românească; Editura
lor din România; Editura cIMeC; București; 2000;
Episcopiei Buzăului; Buzău; 1986
ISBN 978-973-99088-0-1
• Iorgulescu, Bazil; Dicționar geografic, statistic, eco-
• Buterez, Cezar; Toponimele ca indicatori istorico- nomic și istoric al județului Buzău; Stab. grafic I.V.
geografici în completarea unui HGIS al mănăstirilor Socecŭ; București; 1892 (Ediția a II-a Editura Al-
din Subcarpații Buzăului în Felecan, Oliviu (editor); pha MDN; Buzău; 2005)
Numele și numirea. Actele Conferinței Internaționale
de Onomastică. Ediția a III-a, Baia Mare, 2015; Edi- • Lupu, Emil; Ctitorii și ctitori la curbura Carpaților
tura Mega, Editura Argonaut; Cluj-Napoca; 2015; în veacurile XIV-XVIII; Institutul de Arheologie al
ISBN 978-606-543-671-8; p. 448-456 Academiei Române, Filiala Iași; Editura Doxolo-
gia; Iași; 2012; ISBN 978-606-827-836-0, accesat
• en Buterez, Cezar Radu; Functionality of the rock la 02.04.2012
- hewn vestiges in human settlement dynamics; Lu-
crările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir”, • Mândricel, Ilie; Bortaș, Victor; Vestigii rupestre și al-
Nr. 31, 2011; “Al.I.Cuza” University of Iași; acce- te locuri magice din Munții Buzăului; Editura Victor
sat 2013.07.14 B Victor; 2009; ISBN 978-973-88181-7-0

• Centrul Geomedia; Geoparc Ținutul Buzăului - Di- • Plămădeală, Antonie (Pr. Dr., coord.); Spiritualitate
recții de dezvoltare socio-economică; Universitatea și istorie la întorsura Carpaților, Vol. 1 și 2; Editura
București; 2007 Episcopiei Buzăului; 1983
16 11 VEZI ȘI

• Ștefan, Corneliu (Coord.); Vestigiile Rupestre din Reportaje


Munții Buzăului; Arhivele Statului Buzău; Buzău;
1980 • Manolache,Dumitru; Munții Buzăului, al doilea
• Sirbu, Valeriu; Matei, Sebastian; Un monument din Athos al Ortodoxiei, 9 februarie 2012; Ziarul Lumi-
Carpații Orientali cu reprezentări din Preistorie și na
Evul Mediu. Nucu - „Fundu Peșterii”, județul Bu- • Șerban, Cristi; Mica Meteoră din Munții Buzăului;
zău; Editura Istros; Braila; 2012; ISBN 978-606- 13 martie 2008; Ziarul Lumina
654-024-7
Documentare și reportaje TV
Controverse

• Densușianu, Nicolae; Dacia preistorică, 1 & Partea • Prima TV; Așezările rupestre din Munții Buzăului -
a II-a; Institutul de Arte Grafice „CAROL OÖBL”; Bozioru și Colți (documentar); accesat 2012.04.16
București; 1913 • TVR2; Jurnal Meridional - Athosul Românesc (re-
• Tonciulescu, Paul Lazăr; Delcea, Eugen; Secretele portaj); accesat 2012.04.16
Terrei, Istoria începe în Carpați; Editura Obiectiv; • SensoTv; Așezările rupestre de la Aluniș (reportaj);
Craiova; 2001 accesat 2012.04.16
• Tonciulescu, Paul Lazăr; De la Țara Luanei la Ieud;
Editura Miracol; București; 1998 Varia
• Tonciulescu, Paul Lazăr; De la Tărtăria la Țara Lu-
anei; Editura Miracol; București; 1996 • Catoi, Ovidiu-Mihail; Creștinismul în Oltenia și
Muntenia,de la începuturi până în secolul al XV-lea;
izvoare istorice și arheologice; rezumat teză de doc-
torat, Universitatea din București; 2010; accesat la
10 Legături externe 09.05.2016
Trasee turistice din comuna Bozioru

• Primăria Bozioru; Traseu 1: Bozioru centru - Bise-


11 Vezi și
rica Bozioru de Sus și retur; portal – comunabozio-
ru.ro, accesat 2013.07.14 • Bisericile rupestre din România și Republica Mol-
dova
• Primăria Bozioru; Traseu 2: Nucu - Piatra Ingăurită
- Crucea Spătarului - Agatoane - Lacul mistreților - • Geoparc Ținutul Buzăului
Fundătura - Nucu; portal – comunabozioru.ro; ac-
• Listă a perioadelor arheologice
cesat 2013.07.14
• Primăria Bozioru; Traseu 3: Nucu - Scaunele lui Ne-
gru Vodă - Peștera (Fundul peșterii) - Dionisie Torcă-
torul - Bisericuța lui Iosif și retur; portal – comuna-
bozioru.ro; accesat 2013.07.14
• Primăria Bozioru; Traseu 4: Nucu - Bisericuța lui
Iosif - Agatonul Vechi - Agatonul Nou - Crucea Spă-
tarului și retur; portal – comunabozioru.ro; accesat
2013.07.14

Trasee cu impresii și imagini

• Bouaru, Vasile; Crîșmariu, Anca; Martinescu, Cos-


tică; Bosancu, Cornel; Așezări rupestre la Nucu și
Aluniș; 28 iulie 2012; © romania-natura.ro, „Des-
coperă și respectă”
• Stoienică, Ioan; Printre misterele și legendele din
Munții Buzăului. Schiturile rupestre de la Aluniș;
25 aprilie 2012; Sunt Ioan Călător prin țara mea –
ioanstoenica.wordpress.com
17

12 Text and image sources, contributors, and licenses


12.1 Text
• Bisericile rupestre din Munții Buzăului Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bisericile_rupestre_din_Mun%C8%9Bii_Buz%C4%
83ului?oldid=10780637 Contribuitori: Dosz, Macreanu Iulian, Asybaris01, Ark25, Sîmbotin, Ionutzmovie, Pafsanias, Qvadratvs, Beli-
zarie, Accipiter Gentilis, BreakBot, Turtuduicristian, XXN-bot, Mishu57, Accipiter Q. Gentilis și Anonim: 1

12.2 Images
• Fișier:068_-_Mihnea_Turcitul.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5d/068_-_Mihnea_Turcitul.jpg Licen-
ță: Public domain Contribuitori: Nicolae Iorga, Domni români după portrete şi fresce contemporane, Sibiu, 1930 Artist original: ?
• Fișier:Alexandru_Odobescu.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2f/Alexandru_Odobescu.jpg Licență: Pu-
blic domain Contribuitori: ? Artist original: ?
• Fișier:Bazil_Iorgulescu.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/1/1e/Bazil_Iorgulescu.jpg Licență: DP Contribuitori:
{{{source}}}
Artist original:
• Fișier:Bischof_Ulfilas_erklärt_den_Goten_das_Evangelium.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/30/
Bischof_Ulfilas_erkl%C3%A4rt_den_Goten_das_Evangelium.jpg Licență: Public domain Contribuitori: German history book Artist ori-
ginal: artwork: unknown; file: James Steakley
• Fișier:BisericaVeche.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/16/BisericaVeche.jpg Licență: CC BY-SA 3.0
Contribuitori: Operă proprie, derivative work Artist original: Spiridon Ion Cepleanu
• Fișier:Biserici_rupestre_din_muntii_Buzaului_-_Colaj.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a5/Biserici_
rupestre_din_muntii_Buzaului_-_Colaj.jpg Licență: CC BY-SA 3.0 Contribuitori: Collage of the following “commons.wikimedia.org”
pictures: Agatonul Vechi 02.jpg + Bozioru, Bucătăria.jpg + Ansamblul Aluniș 05.jpg +File:Fundatura.JPG + Agatonul Nou 03.jpg +
Schitul Fundătura 03.jpg + Ansamblul rupestru Bozioru 08.jpg + Ansamblul rupestru Bozioru 06.jpg + Fundul Peșterii 01.jpg + Peștera
lui Dionisie 08.jpg + Biserica rupestră “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, Aluniș, Buzău.JPG + Pestera lui Iosif.JPG +Piatra Îngăurită
03.jpg Artist original: Asybaris01
• Fișier:Colti_amber_museum.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/38/Colti_amber_museum.jpg Licență:
CC BY 3.0 Contribuitori: Operă proprie Artist original: Andrei Stroe
• Fișier:DN10_(Buzău-Nehoiu).JPG Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3b/DN10_%28Buz%C4%
83u-Nehoiu%29.JPG Licență: CC BY-SA 3.0 Contribuitori: Operă proprie Artist original: Razvan Socol
• Fișier:Flag_of_Romania.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/73/Flag_of_Romania.svg Licență: Public do-
main Contribuitori: Operă proprie Artist original: AdiJapan
• Fișier:Fundatura.JPG Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b7/Fundatura.JPG Licență: CC BY-SA 3.0 ro Con-
tribuitori: Operă proprie Artist original: Carmen.stefan
• Fișier:Gtk-dialog-info.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b4/Gtk-dialog-info.svg Licență: LGPL Contri-
buitori: http://ftp.gnome.org/pub/GNOME/sources/gnome-themes-extras/0.9/gnome-themes-extras-0.9.0.tar.gz Artist original: David
Vignoni
• Fișier:Harta_vestigiilor_rupestre_din_Muntii_Buzaului.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/0/01/Harta_
vestigiilor_rupestre_din_Muntii_Buzaului.jpg Licență: ? Contribuitori:
• Date SRTM furnizate liber de NASA si openstreetmaps. Inkscape, 3DEM, CorelDraw
Artist original:
Asybaris01
• Fișier:Megaloschema.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/de/Megaloschema.jpg Licență: Public domain
Contribuitori: Transferred from en.wikipedia Artist original: Original uploader was Phiddipus at en.wikipedia
• Fișier:MigrationRouteOnRomanianTeritory.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6f/
MigrationRouteOnRomanianTeritory.svg Licență: CC BY-SA 3.0 Contribuitori: Ovidiu Drimba - Istoria culturii şi civiliza-
ţiei româneşti, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987, vol.2, pag.354 Artist original: Asybaris (<a href='https:
//ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C5%A3ie_Utilizator:Asybaris01' class='extiw' title='ro:Discuţie Utilizator:Asybaris01'>talk</a>)
• Fișier:Peștera_lui_Dionisie_interior_03.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/91/Pe%C8%99tera_lui_
Dionisie_interior_03.jpg Licență: CC BY-SA 3.0 ro Contribuitori: Operă proprie Artist original: Nicubunu
• Fișier:Portrait_of_Alexandru_Ioan_Cuza_by_August_Strixner.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2a/
Portrait_of_Alexandru_Ioan_Cuza_by_August_Strixner.png Licență: Public domain Contribuitori: User:Dahn Artist original: August Stri-
xner
• Fișier:Red_pog.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0c/Red_pog.svg Licență: Public domain Contribuitori:
Operă proprie Artist original: Andux
• Fișier:Roman_province_of_Dacia_(106_-_271_AD).svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0f/Roman_
province_of_Dacia_%28106_-_271_AD%29.svg Licență: CC BY-SA 3.0 ro Contribuitori: Operă proprie, based on similar historical
map made by the Romanian Academy (which ones?) Artist original: User:Andrei nacu, uploaded at Commons by El_Bes
• Fișier:Romania_location_map.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d7/Romania_location_map.svg Licență:
CC BY-SA 3.0 Contribuitori: own work, using United States National Imagery and Mapping Agency data Artist original: NordNordWest
18 12 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES

• Fișier:Scriitorul_Pavel_Chihaia.JPG Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/72/Scriitorul_Pavel_Chihaia.JPG


Licență: CC BY-SA 4.0 Contribuitori: Pavel Chihaia, 24 septembrie 2009 Artist original: Remus Tigoianu
• Fișier:Symbol_support_vote.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/94/Symbol_support_vote.svg Licență: Pu-
blic domain Contribuitori: Operă proprie Artist original: Zscout370, improved by Ed g2s, simplified by Erin Silversmith
• Fișier:Trovant.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3e/Trovant.jpg Licență: CC BY-SA 3.0 Contribuitori:
Operă proprie Artist original: Nicubunu
• Fișier:Vicina_on_a_Petrus_Roselli_portolan.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a5/Vicina_on_a_
Petrus_Roselli_portolan.jpg Licență: Public domain Contribuitori: File:Anonim mallorquí taller de Rosell Yale.JPG Artist original: anonim

12.3 Content license


• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0