Sunteți pe pagina 1din 44

Chestiuni organizatorice

• Examen:

- ca anul trecut — examen de 1 ora → 20 grile: 10 inchise, 10 semideshcise | 0,45/intrebare + 1


pct din oficiu + 2 pct din seminar

- nota max 12

• Prezenta:

- jumatate +1 la curs si seminar

- si cei de la id sa se treaca pe liste

• Locurile se vor ocupa din mijloc inspre margini sa aiba loc aia care vin mai tarziu

Tematica semestriala/ Cuprins

• Principiile functionarii cadrului institutional al UE is al repartizarii ocmpetentelor intre Ue si


sstatele membre:

1. Principiul atribuirii de competente

2. Principiul cooperarii loiale

3. Principiul subsidiaritatii

4. Principiul proportionalitatii

• Competentele UE si ale statelor membre

- competente exclusiva a UE

- competente partajata iantre Ue si statele membre

- competente UE de sprijinira coordonare si completare a actiunii statelor membre

• Sistemul jurisdictional al UE

- tipurile de actiuni care pot fi depuse in fata CJUE

Actiuni ale CJUE:

- actiunea in cosntatarea lipsei de actoiune, in constatarea inactiunii sau in constatarea


astensiunii unei institutii

- raspunderea contractuala a UE

- actiunea in interpretare → mecanism jurisdictional

- cererea, trimiterea preliminara

- actiunea in anulare

- exceptia de ilegalitate

- procedura de infringement → mecanism contencios intre UE si statul membru

- raspunderea extracontractuala a UE

• Libera circulatie a marfurilor

• Libera circulatie a persoanelor

• DIrectiava 2004/38

• Libera circualtie a serviciilor → libera circilatie a avocatilor

• Libera circualtie a capitlurilor si a platilor

• Politica comerciala comuna — singura politica care se studiaza la curs, restul al master

• Concurenta la nivelul UE — practicile concurentiale neloiale intalnite in cadrul pietei interne si


utilizate de catre intreprinderi | interzicerea ajutoarelor de stat in cadrul pietei interne

Bibliografie

• CURSUL LUI GH

• MIhaela Augustian Dumitrascu — Dr UE si specificitatea acestuia

• Augustin Fuerea — Dr UE. Principii. Actiuni. Libertati

• Mihaela Augustina Dumitrascu — Legislatie privind libertatile de circulatie in UE, CH Beck, 2015

• Revista dreptul, revista de dr european, Revista de dr public, Analele Unibuc

Sa avem TUE si TFUE, Constititua Romaniei, Jursiprudenta, Directivele privind libetatile

Pricipiile care guverneaza activitatea institutiilor UE.


1. Principiul atribuirii de competente


= principiu fundamenteal la nivelul UE, care guverneaza relatia dintre UE si statele membre [art.5 alin.
(1)+(2) TUE] si reglementeaza cadrul institutional al UE [art.13 alin(2) TUE]

Acest princiupiu presupune faptul ca “fiecare institutie actioneaza in limitele atributiilor care
ii sunt conferite prin tratate in conformitate cu procedurile, conditiile si scopurile prevazute de
acestea”
⟾ DUE nu prevede posibilitatea trasferarii sau delegarii de competente la nivelul
institutiilor — tratatele prevad in mod expres atributiile acestora

- art.14 TUE — PE exercita impreuna cu Consiliul functiile legislativa si bugetara.


- art.285 TFUE — Curtea de Conturi asigura controlul conturilor UE ex

In ceea ce priveste aplicarea Principiul Atribuirii de Competente in relatia dintre UE si


statele membre trebuie avuta in vedere distinctia din art.5 TUE, intre delimitarea de competente si
atribuirea de competente.
→ art.1 paragraful 1 TUE — statele membre i-au atribuit competente UE “pentru realizarea obiectivelor
lor comune"

Acest principiu isi are originea in PRINCIPIUL SPECIALITATII din DIP ⟾ orice organizatie
internationala interguvernamentala(ONG) este constituita intr-un anumit scop si actioneaza numai
pentru indeplinirea atributiilor conferite de statele membre prin asocierea lor.

La nivelul UE pricipiul guverneaza delimitarea competentelor UE asa cum sunt acestea


mentionate in art.2-6 TFUE

In baza acestui princupiu “UE actioneaza numai in limietele competentelor care i-au fost
atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate”
— art.3(2) TUE. Aceeasi prevedere poate sa fie intalnita in art.3(6) TUE si in art.7 TFUE

Este de remarcat faptul ca Declaratia 24 cu privire la personalitatea juridica a UE


sublinieaza inca o data faptul ca dobandirea personalitatii juridica de catre UE {art.47 TUE}
⟾ "nu o va autoritaza in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii
sunt conferite de catre statele membre prin tratat”

In baza aceluiasi principiu este evident ca orice competenta care nu a fost atribuita UE
prin taratate apartine statelor membre — art.4(1) TUE + art.5(2) TUE + Declaratia 18

Principiul este analizat in doctrina si prin raportare la Principiul Delimitarii Competentelor


sau al Separarii Competentelor intre Uniune si statele membre, cu luarea in considerare a faptului ca
exerictarea acestor competente este reglementata de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.

2. Principiul Cooperarii Loiale

Ca si pricipiul atribuirii de competente, acest principiu se analizeaza din aceeasi dubla


perspectiva a relatiei dintre institutiile UE si a raporturilor dintre UE si statele membre
⟾ art.13(2) TUE → “institutiile coopereaza unele cu altele in mod loial”

In acest caz Principiul Cooperarii Loiale constituie o componenta a Principiului Echilibrului
Institutional si isi gaseste aplicarea deplina in cadrul:

• Procedurii Legislative Oridnare — art.294 + art.295 TFUE

• Procedurii Bugetare — art.314 TFUE


In aceste cazuri cooperarea este evidetna in cadrul triunghiului institutional Comisie—
Consiliu—PE ⟾ Comisia are rolul de initiator, iar Consiliul si PE fiind institutiile care adopta fie
proiectul de act legislativ, fie proiectul de buget.

In vederea punerii in aplicare a cestei cooperari PE-Consiliul-Comisia pot incheia acorduri


inter-institutionale avanda caracter obligatoriu.

Cooperarea inter-institutionala nu se realizeaza numai intre aceste 3 institutii, ci si intre


celelalte institutii, avand drept unic scop realizarea obiectivelor UE. — a se vedea:

- participarea presedintelui Comisiei la reuniunile Consiliului European

- emiterea de avize de catre BCE in cadrul adoptarii anumitor proiecte de acte legislative

- exercitarea presedintiei Consiliului Afaceri Externe din cadrul consiuluiui de catre Inaltui
Reprezentat al UE pt afaceri externe si politica de securitate

art.4(3)TUE ⟾ “UE si statele membre se respecta si se ajuta reciproc in indeplinirea


misiunilor care decurg din tratate”
— Acest principiu isi are originea in DIP, in principiul pacta sunt servanta.

Analiza acestui peincipiu releva faptul ca acesta instituie 3 obligatii in sarcina statelor
membre:
obligatia de a adopta orice masura generala sau speciala → "pentru asigurarea indeplinirii
obligatiilor care decurg din tratate sau care rezulta din actele institutiilor UE” .
Este evident ca aceasta obligatie impune statelor membre obligatia de a aplica in mod direct un
regulament sau o decizie sau de a traspune o directiva. In caz contrar declansandu-se procedura de
infirngement, care se poate finaliza cu o actiune in fata CJUE in cazul in care statul membru in
cauza persista sa nu isi indeplineasca obligatiile.

obligatia de a face/ de a facilita indeplinirea de catre UE “a misiunii sale”

statele membre se abtin de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea
obiectivelor UE → art. 3 TUE

Presupune faptul ca statele membre trebuie sa nu intreprinda nicio actiune care ar putea
prejudicia realizarea obiectivelor UE indiferent de domeniul in care aceasta s-ar putea manifesta.
In acest sens este elocvent art.24(3) TUE → “in doemeniul PES statele membre se abtin de la
orice actiune contrara intereselor Uniunii sau care poate dauna eficientei sale ca forta de coeziune
in relatiile internationale”.

Jurisprudenta CJUE a sublimiat Principiul Cooperarii Loiale atat in ceea ce priveste


cooperarea loiala dintre statele membre si institutiile UE(ex hot. 230/81), dar si in ceea ce priveste
organziarea si functionarea institutiilor UE(ex hot. 204/86).

Principiul prezita in lumina jurisprudentei Curtii de la Luxemburg, urmatoarele


caracteristici:
a. este un principiu director al relatiilor dintre statele membre si institutiile UE
b. este un principiu bilateral analizat di ndubla perspectiva
c. este un principiu care implica o aplicare concomitenta in anumite situatii, in raporturile dintre
institutiile Uniunii, dar si in raporturile dintre UE si statele membre

Este evident ca Principiul Cooperarii Loiale este in stransa legatura cu principiul atribuirii de
competente, in sensul in care indepliierea obligatiilor care revin statelor membre trebuie raportata
la competentele de care dispune UE in diferitele domenii de actiune.
3. Principiul Subsidiaritatii
• Isi are originea in modul de organizare si functionare al statelor federale, permitand actiunea
statala la un nivel cat mai apropiat de cetateni
→ permite UE sa intervina in domenii in care statele membre au competenta sa o faca.
• Exsita conditii precise care sa prmita interventia UE intr-o astfel de situatie

- A fost prevazut initial in Actul Unic European, in ceea ce priveste politica de mediu.

- Tratatul de la Mastrich este cel care consacra in mod oficial acest principi
- Baza legala o reprezinta in prezent art.5(3) TUE + Protocolul 2

Acest principiu reglementeaza exercitarea competentelor Uniunii si nu constituie, dupa cum se


afirma in doctrina un principiu in baza caruia sa se atribuie competente UE.

→ “in domeniile care nu sunt de competenta sa exclusiva, Uniunea intervine numai daca si in
masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realzate in mod satisfacator de statele
membre, nici la nivel central, nici la nivel reginonal si local, dar datorita dimensiunilor si efectelor
actiunii preconizate pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii”
⟾ UE intervine in domeniile care nu sunt de competentea sa exclusiva, in locul statelor membre,
numai pt a duce la indeplinire obiectivele Uniunii, cu respectarea principiului atribuirii de
competente

• art5(3) TUE → “institutiile Uniunii aplica pricipiul subsidiaritatii in conformitate cu Protocolul 2


privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionaliatii. Parlamentele nationale asigura
respectarea acestui pricniupiu in conformitate cu procedura prevazuta de Protocolul nr.2 si de
Protocolul nr.1”

In doctrina se arata ca principiul subsidiaritatii poate interveni in domeniile de competenta


partajata Uniune—Statele Membre, lasandu-se deschisa discutia cu privire la aplicarea in domeniile
de competenta a Uniunii de sprijinire, coordonare si completare a actiunii statelor membre.

Scopul interventiei acestui pricnipiu este prevazut in mod clar in preambulul TUE, unde se
mentioneaza ca statele membre sunt hotarate “sa continuie procesul de creare a unei uniuni din
ce in ce mai stranse intre popoarele europei, in care deciziile sa fie luate cat mai aproape posibil
de cetateni, in conformitate cu pricnipiul subsidiaritatii.”

Principuil subsidiaritatii a fost mentionat pt prima data in:

- Actul Unic European in domeniul politicii de mediu

- Tratatul de la Mastricht → ridica al nivel de principiu constitutional general aceasta regula care
devine valabila pt orice domeniu de actiune

- Tratatul de la Amsterdam → are anexat pt priam data Protocolul cu privire la aplicarea


Principiululi Subsidiaritatii si Proportionalitatii

Doctrina:

• subsidiaritatea = principiul conform caruia Uniunea actioneaza doar in masura in care la nivelul sau
se pot realiza mai bine obiectivele Uniunii decat la nivelul statelor membre privite in mod individual

⟾ principiul subsidiaritatii nu afecteaza repartiarea, ci intinderea competentelor atribuite


structurii supreanationale, reprezentata de UE
Domeniu de aplicare:
- art.5(3) TFUE — Uniunea intervine in domeniile care nu sunt de competenta sa exclusiva numai
daca si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realzate in mod satisfacator de
statele membre, nici la nivel central, nici la nivel regional si local, dar datorita dimensiunilor si
efectelor actiunii preconizate pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii
Subsidiaritatea se aplica:

⟾ in domenile de competetnta partajata a Uniunii cu statelel membre


⟾ in domeniile in care Uniunea desfasaora potrivit art.6 TFUE actiuni de spijinire, coordonare si
completatre a actiunii statelor membre.
• In doctrina se face o analzia a aplicarii subsidiaritatii intrucat art.5(3) TFUE nu prevede decat
domeniile de competenta exclusiva care sunt excluse de la aplicarea subsidiaritatii.

Pt aplicare subsidiaritatii jurisprudetna CJUE identifica 3 elemente cumulative ale


principiului:

- masura de interventie atribuita de UE sa fie adecvata

- masura sa fie necesara, sa nu existe o alternativa mai putin restrictiva

- sa existe proportionalitate intre dezavantajul cauzat de masura UE si beneficiile scopului


urmarit

Este prevazut in preambulul TUE in care se mentioneaza determianrea statelor membre de


a crea o comuniune din ce in ce mai stransa intre popoarele europei in care deciziile sa fie luate
cat mai aproape posibil de cetateni n conformitate cu principiul subsidiaritatiii.

Avand in vedere implicatiile sale in ceea ce priveste intinderea competentelor Uniunii,


tratetele au prevazut:

• modalitate de control politic — in etapa elaborarii proiectelor de acte legislative adoptate la


nivelul UE — dreptul de alerta precoce ex ante —
• control jurisdictiona — posibilitate pe care stetele membre o u de a sesija CJUE duap adoptarea
unui act decisiv — dreptul la actiune ex post —

Protocolul nr 2 → proiectele de acte legislative se transmit de catre Comisie parlamentelor


nationale, proiectele sale de acte legislative in acelasi timp in care se transmite PE si Consiliului —
art.4 din Protocolul nr.2 + art.2 Protocolul nr.1

Proiectelel de acte legislative sunt insotite de o fisa tehnica detaliata care sa permita
evaluarea conformitatii respectivului proiect cu principiul proportinalitatii si al subsidiaritatii.

Orice fisa tehnica trebuie sa contina urmatoarele:

- elemente care sa permita evaluarea impactului financiar al proiectulu ilegislativ

- indicatori calitativi si cantitativi care demonstreaza faptul ca un obiectiv poate fi realizat mai
bine la nivelul Uniunii

Proiectele de acte legislative au in vedere necesitatea ca orice obligatie financiara sau


administrativa care revine Uniunii, guvernelor nationale, autoritatilor regionale sau locale,
operatorilor economici sa fie cat mai reduse posibil si proportionale cu scopul urmarit.

In termen de 8 saptamani de la data transmiterii unui proiect de act legislativ, parlamentele


nationale pot elabora un aviz motivat in care sa se expuna motivele pt care considera ca proiectul
in cauza nu este conform cu principiul subsidiaritatii.

• fiecare parlament national dispunde de 2 voturi


→ in cazul sistemelor nationale bicamerale fiecare din cele 2 camere dispune de 1 vot.

Daca cel putin o treime din totalul voturilor atribuite parlamentelor nationale emit un aiv negativ
privind respectarea principiului subsidiaritatii

⟾ poate justifica reexaminarea actului legislativ.

Votul parlamentelor nationale nu reprezitna un veritabil drept de veto, intrucat grupul de


state membre, PE , CJUE, BCE, BEI, Comisia, ca initiatoiri ai actului legislativ pot hotara fie:

- sa mentian proiectul

- sa modifice

- sa retraga

In cazul in care proiectul legislativ este initiat de Comisie si avizele formulate de


parlamentele nationale conduc la obligativitatea rexaminarii acestora de catre Comisie

⟾ Comisia poate hotari fie sa mentina proiectul de act legislativ, fie sa retraga.

→ In cazul in care Comisa decide mentinerea proiectului de act legisaltiv, aceasta trebuie sa
justifice in mod temeinic decizia luata si sa infiormeze in acest sens organele legislative.

• art.7 din Protocolul nr.22 — precizeaza procedura formulata in cazul in care o asemenea
situatie are loc inainte de prima lectura a proiectului de act legislativ de catre PE si Consiliu

La nivel national implicarea parlamentului in cadrul verificarii subisdiaritatii este


reglementata prin L.373/2013.

Controlul ex post este realizat de catre CJUE in baza art.8 din Protocolul nr.2:

• Curtea este competenta sa se pronunte cu privire la actiunile formulate de un stat membru


sau transmise de acesta in conformitate cu dreptul sau intern, in numele parlamentului sau
national sau al unei camere al acestuia, cu privire la incalcarea primcipiului subsidiaritatii

→ astfle de actiuni pot fi formulate si de Comitetul Regiunilor impotriva actelor legislative


care au fost adoptate fara consultarea respectivului comitet, desi tratatul prevedea accest
lucru

⟾ actele adoptate fara respectarea principiului subsidiartatii pot face obviectul unei actiuni in anulare

In concluzie principiul subsidiaritatii constituie un principiu fundamental al UE, a carei


natura este una complexa, care, printre altele, se bazeaza pe principii de drept, care o apropie de
o organizare de tip federal.

Principiul subsidiaritatii este analziat in stransa legatura cu Principiul Proportionalitati


— art.5(4) TUE + P2.

art.5(4) TUE — “In temeiul principiului proportionalitatii, actiunea Uniunii, in continut si forma, nu
depaseste ceea ce este necesar pt realizarea obiectivelor tratatelor.
Institutiile Uniunii aplica principiul proportionalitatii in conformitate cu Protocolul
privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.”

Principiul proportionalitatii este un principiu general de drept, care poat fi analiat din mai
multe prespective:

- art.49 Carta Dr. Fund a UE — relgementeaza principiul legalitati si proportionalitatii infractiunilor


si pedepselor.

In ceea ce priveste relatiile dintre UE si statele membre, este evident ca acest principiu, ca
si cel al subsidiaritatii reglemeteaza exercitarea competentelor UE.

Se poate observa ca, spre deosebire de principiul subsidiaritatii, cel al proportionalitatii


intervine in cadrul tuturor tipuri de competente, avand o sfera de aplciare mai mare decat cea a
subsidiaritatii.

{ •• Subsidiaritatea conditioneaza declansarea unei actiuni a comunitatii/a Uniunii


Proportionalitatea delimiteaza amploarea actiunii

⟾ cele 2 principii trebuie sa fei analizate succesiv

Protocolul.1 + Protocolul.2 — vizeaz verificarea de catre parlamentele nationale, nu numai a


subsidiaritatii, ci si a proportionalitatii.
→ Principiul Proportionalitatii trebuie sa fie respectat de Institutiile Uniunii in momentul alegerii
tipului de act ce urmeaza a fi adoptat portivit scopului urmarit (a se vedea art.296 TFUE)

— Rolul Parlamentelor nationale are in vedere si modul de aplicare a p. Proportionalitatii, in


stransa legatura cu aplicarea p. Subsidiaritatii. —

Procedurile de adoptare a actelor juridice ale UE

art.289 TFUE → defineste cele 2 tipuri de proceduri la nivelul UE:

a. Procedura Legislativa Ordinara

= adoptarea in comun de catre PE si Consiliu a unui act juridic la propunera Comisiei

b. Procedura Legislativa Extraordinara

= adoptatrea unui regulamente, a unei directive sau a unei decizii de catre:


• PE cu participarea Consiliului
• Consiliu cu partiiparea PE
- in cazurile specifice prevazute de tratate

PROCEDURA LEGISALTIVA ORDINARA ⇔ art.284 TFUE:


— se declanseaza la initiativa Comisiei, care are drept de initiativa exclusiva, cu exceptia domeniilor
in care Tratatul prevede altfel, in special in domeniul cooperarii in materie penala si cooperearii
politienesti.

ETAPELE procedurii legislative ordinare:

1. Prima lectura

2. A doua lectura

3. Concilierea

4. A treia lectura

Prima lectura:

- PE adopta pozitia sa asupra actului legislativ si o transmite Consiliului

- Consiliul poate adopta prounerea PE ⟾ actul se considrea adoptat

- Daca Consiliul nu adopta ⟾ acesta adopta propria sa pozitie in prima lectura si o transmite

PE

Fiecare din cele 2 “legislative” citeste textul. Fiecare poate face observatii.

A doua lectura:
• PE are la dispozitie un termen de 3 luni inauntrunl caruia poate:

1. Aproba pozitia Consiliului din prima lectura ⟾ actul este adoptat

2. Poate sa nu se pronunte asupra pozitiei Consiliului ⟾ actul se considera adoptat

3. Respinge pozitia Consiliului din prima lectura ⟾ actul nu se adopta


4. Poate propune modificari la pozitia Consiliului din prima lectura ⟾ textul modificat se
transimte Consiliului si Comisiei, care emite un aviz cu privire la aceste modificari

• Consiliul are la dispozitie 3 luni de la primirea modificarilor PE, termen inauntrul caruia paote:

1. Aproba toate modificarile propuse de PE ⟾ actul este adoptat

2. Poate sa nu aprobe toate modificarile propuse de PE ⟾ presedintele Consiliului in


consens cu presedintele PE convoaca un comitet de conciliere in termen de 6 saptamani

Concilierea:

Comitetul de conciliere = membrii Consiliului + membrii ai PE


Scop ⟾ ajungearea la un raport comun asupra proiectului de act legislativ.

—in termen de 6 saptamani de la data convocarii se pronunta —

→ In cazul in care inauntrul acestui termen nu se ajunge la niciun proiect comun, actul propus
este considerat neadecvat

→ In cazul in acre se ajunge la un proiect comun ⟾ a treia lectura de catre PE si Consiliu a


proiectului de act legislativ

A treia lectura:

PE si Consiliul dispun de un termen de 6 saptamani fiecare pt a adopta proiectul de act legsilativ.

In cazul contrar ⟾ actul propus este considerat neadoptat.

Procedura Legisaltiva Ordinara reprezinta o manifestare nu numai a principiului atribuirii de


competente la nivelul institutiilor UE, ci mai ales o concretizre a cooperarii loiale intre acestea, in
vederea indeplinirii obiectivelor UE.

In cadrul acestei proceduri respectarea principiului proportionalitatii se impune vadit

— art.286 TFUE → in cazul in care tratatele nu prevad tipul actului care trebuie adoptat, institutiile
il aleg de la caz la caz, cu repsectarea procedurii aplicabile si a principiului proportionalitatii.

Domeniile in care se apica procedura legislativa ordinara: → 83 de domenii

- reguli de concuerenta in domenii comune

- inititativa cetateneasca

- imigrare

- sanatate publica

- etc.

⟾ acestea sunt prevazute de tratate cu respectare principiului atribuirii de competente la


nivelul UE de catre statele membre.

— art 286 TFUE → In cazul in care examineaza un proiect de act legislativ PE si Consiliul se abtin
de la adoptarea de acte care nu au fost prevazute de procedura legislativa aplicabila domeniului
respectiv

Tratatul de la Lisabona a introdus ultimul aliniat al art. 285 TFUE→ dispozitii speciale
aplicabile in cazul in care un act legislativ paote face obiectul procedurii legislative ordinare, desi
nu a fost imitiat de comisie, ci de un grup de state membre, ori a facut obiectul unei recomandari
al BCE, or al solicitarii CJUE.

Procedura Legislativa Extraordinara/Speciala


Este adoptata de:

- PE cu aprobarea Consiliului

- Consiliu cu aprobarea PE

Cazurile in care se aplica sunt prevazute in tratat.

Spre deosebire de procedura legislativa ordianra, in care se precizeaza rolul de initiator al


Comisiei, in acest caz nu se prevede in mod expres rolul de initiator al Comisiei.

— votul in Consiliu se realizeaza cu unanimitate —

Se aplica indeosebi in urmatoarele materii:

- justitie si afaceri interne

- buget

- fiscalitate

- anumte masuri in domeniul mediului

- cercetare si dezvoltare tehnologica

Procedura Bugetara

→ Ca si in cadrul procedurii legislative, triunghiul institutional Comisie—PE—Consiliu se mentine


si in cazul acestei proceduri care urmareste adoptarea bugetului UE

— art 314 TFUE → prevede adoptarea de catre PE si Consiliu al bugetului anual al UE conform
procedurii legisaltive speciale

ETAPE:

1. Pana la 1.Iulie fiecare institutie a UE, cu exceptie BCE, are obligatia de a transmite Comisiei o
situatie estimativa a cheltuielilor pt execritiul bugetar urmator

⟾ Comisia va elabora proiectul de buget — care cuprinde veniturile si cheltuielile

2. Pana la 1.Septembrie Comisia trebuie sa prezinte PE si Consiliului proiectul de buget

3. Consiliul trebuie sa adopte pozitia sa asupra proiectului de buget pana la 1.Octombrie

→ informeaza in acest sens PE

4. PE are la dispozitie 42 de zile de la primirea pozitiei Consiliului pt a se pronunta:


A. aproba pozitia Consiliului ⟾ buget adoptat
B. bugetul este cosniderat adoptat si in cazul in care PE nu se pronunta in acest sens
C. PE adopta amendamente → proiectul este transmis astfel Consiliului si Comisiei

⟾ presedintele Consiliului, in consens cu presedintele PE, convoaca fara intarziere


comitetul de conciliere. Convocarea comitetului de conciliere are loc numai daca in termen de 10
zile de la primirea amendamentelor PE Consiliul nu aproba amendamentele acestuia

5. Comitetul de Conciliere, ce reuneste membrii Consiliului si tot atatia membrii ai PE are misiunea
de a ajunge la un proiect comun de buget in termen de 21 de zile

→ in cazul in care Comitetul de Consiliere ajunge la un acord asupra proiectului comun, PE si


Consiliul dispun fiecare de un termne de 14 zile pt aprobarea proiectului comun

6. In cazul in care in termen de 14 zile:

a. PE si Consiliul aproba proiectul comun sau nu iau nicio hotarare, ori in cazul in care una
dintre aceste institutii aporba proiectul comun, air cealelata nu se pronunta

⟾ bugetul este considerat adoptat


b. PE si Consiliul resping proiectul comun sau una dintre instituii respinge proiectul comun,
iar cealalta n use pronunta ⟾ bugetul nu se adopta

c. PE respinge proiectul comun, iar Consiliul il adopta

⟾ proiectul este repsins si comisia prezinta un nou proiect de buget

d. PE aproba bugetul comun, iar Consiliul il respinge

⟾ PE are un nou termen de 14 zile de la data respingerii de catre Consiliu pt a confirma toate sau
doar anumite amendamente formulate initial

→ In cazul in care unul dintre amendamentele PE nu este confirma, se retine pozitia aprobata in
cazul Comitetului de Conciliere referitoare la linia bugetara care face obiectul acestui
amendament. ⟾ bugetul este considerat adoptat

In cazul in care Comitetul de Conciliere nu ajunge la un proiect comun inauntrul celor 21


de zile ⟾ Comisia prezinta un nou proiect de buget

— Presedintele PE este cel care contata ca bugetul este adoptat definitiv —

— art. 314 TFUE → confirma aplicarea principiului atribuirii de competente la nivelul institutiilro
UE, prevaznad ca “fiecare institutie isi exercita atributiile … cu respectarea tratatelor si a actelor
adoptate in temeiul acestora”

COMPETENTELE UE

Tratatul de la Lisabona a introdus pentru prima data o lista cu competentele exclusive de


care dispune UE. Pana la acel moment, competentele UE erau mentionate ca atare in tratat →
Parlamentul si Consiliul adopta acte legislative

• Acolo unde nu erau precizate in mod expres

⟾ CJUE facea interpretarea prevederilor din tratat si sa stabileasca competenta UE.

• Acest tratat stabileste tipurile de competente si domeniile in care se aplica.

• Nu este o clasificare extrem de riguroasa cea de la art. 3-6. Trebuie interpretata in lumina
celorlalte prevederi din tratat.

De ce e important sa cunoastem tipurile de competente de care dispune UE?

⟾ pentru a duce la indeplinire competentele Uniunii. Identificarea competentelor UE in diferite


domenii ne arata modul in care s-a realizat transferul de competente de la state la Uniune si
modul in care se produce integrarea la nivelul acelor politici sau domenii.

Competenta EXCLUSIVA

= aceea competenta in baza careia numai UE poate legifera si adopta acte cu forta juridica obligatorie. In
aceasta situatie, statele membre pot adopta acte cu forta obligatorie:
A. numai daca sunt abilitate de UE

B. numai prin punerea in aplicare a actelor UE

Art 3 din TFUE prevede o lista exhaustiva a domeniilor de competenta exclusiva:

▪ uniunea vamala

▪ stabilirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne

▪ politica pt statele membre a caror moneda este euro

▪ conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune privind pescuitul

▪ politica comerciala comuna.

Art 3 alin 2:
→ prevede o noua competenta a UE in ceea ce priveste incheierea unui acord international

⟾ UE detine competenta exclusiva de a incheia un acord international in urmatoarele situatii:

✓ Incheierea este prevazuta de un act legislativ al UE

In aceasta situatie, UE va actiona in plan extern atata vreme cat detine o competenta la nivel
intern(a se vedea avizul 1/94).

✓ Incheiearea este necesara ptr a permite UE sa-si exercite o competenta interna(a se vedea
avizul 1/76).

In doctrina, se considera ca aceasta prevedere nu codifica intocmai jurisprudenta CJUE care


statueaza ca UE poate actiona la nivel extern:

1. numai daca atingerea unui obiectiv la nivel intern printr-un act adoptat la nivel intern este
imposibila

2. numai daca exista o legatura intrinseca intre nivelul intern si sfera externa.

✓ Incheierea ar putea aduce atingere normelor comune, sau ar putea modifica domeniul de
acceptare a acestora(a se vedea hotararea pronuntaa in cauza 22/20, doctrina erta..., in
acest caz , se considera ca exercitarea de catre comunitatea europeana a unei
competente exclusive paralele este posibila si in situatia in care in acord incheiat de un
stat membru ar fi afectat legislatia UE sau aplicabilitatea acesteia.

Competenta PARTAJATA

• art.2 TFUE → in cazul in care tratatele atribuie UE o competenta partajata cu statele membre intr-un
domeniu determinat, uniunea si statele membre pot legifera si adopta acte obligatorii in acest domeniu.
Statele membre isi pot exercita competenta numai daca UE nu si-a exercitat competenta si de asemenea
statele membre isi exercita din nou competenta in masura in care UE a hotarat sa inceteze sa si-o mai
exercite.

Art.4 din TFUE — stabileste o lista a competentelor UE (competente prin eliminare) sau atunci
cand statele membre ii atribuie UE prin tratate o competenta care nu se refera la art 3-6
(competente exclusiv).

Tratatul stabileste o lista a domeniilor de competenta partajata prin eliminare:

➢ piata interna

➢ politica sociala, pentru aspectele definite in prezentul TFUE

➢ coeziunea economica, sociala si teritoriala

➢ agricultura si pescuitul, cu exceptiaconservarii resurselor biologice ale marii

important pt ex

➢ mediul

➢ protectia consumatorului

➢ transporturile

➢ retelele transeuropene

➢ energia

➢ spatiul de libertate, securitate si justitie

➢ obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica , pentru aspectele


defintite in TFUE.

Alin.(3) + (4) → prevad 2 domenii de competenta partajata:

1. domeniul cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului

2. domeniul cooperarii pentru dezvoltare si ajutor material


→ UE poate intreprinde actiuni, poate pune in aplicare o politica comuna fara lipsirea statelor
membre de posibilitatea de-si exercita propria competenta .

→ Se considera ca in aceste doua marii domenii UE exercita isi exercita o competenta partajata
paralela.

OBS: exercitarea competentei UE nu poate avea ca efect impiedicarea statelor membre de


a-si exercita propria competenta

In doctrina se considera ca este problematica definirea acestui fel de competenta, avand


in vedere ca DUE trebuie respectat si aplicat cu prioritate de catre statele membre cu prioritare.

Statele membre au clarificat modul de exercitare conform competentelor partajate in declaratiile


anexate la tratate.

Declaratia nr.18 → in situatia in care tratatele atribuie UE competenta partajata cu statale membre intr-un
anumit domeniu, statele membre isi exercita competenta in masura in care UE nu si a exercitatat-o sau a
hotarat sa nu si-o mai exercite.

⟾ In aceasta ultima situatie institutiile UE hotarasc sa abroge un act legislativ, in special pentru a
garanta mai buna reprezentare a principiului subsidiaritatii si proportionalitatii. De asemenea,
declaratia 24 este avuta in vedere in modul in care UE isi exercita comepetenta.

In doctrina, se considera ca tratatele definesc competentele partajate dintr-o perspectiva


care le apropie de competentele concurente.

Protocolul nr.25 privind exercitarea competentelor partajate → in cazul in care UE desfasoara o


actiune intr-un anumit domeniu, domeniul de aplicare al exercitarii competentelor sale include doar acele
elemente care sunt reglementate de respectivul act al Uniunii si, prin urmare, nu include intregul domeniu.

Urmand teoria transformarii competentelor partajate in competente concurente, se arata ca


aceasta se produce ca urmare a aplicarii principiului prioritatii DUE in raport cu dreptul statelor
membre

⟾ in masura in care Uniunea exercita competentele sale partajate, statele membre ar pierde
propria competenta de legiferare, insa, urmand federalismul german, se arata ca o asemenea
posibilitate nu se poate realiza.

— competentele partajate trebuie exercitate cu respectarea stricta a prevederilor din tratat raportat la
principiul atribuirii de competente + principiul prioritatii DUE in raport cu dreptul statelor membre —

Competenta de COORDONARE
• Art..2 (3) TFUE → statele membre isi coordoneaza politicile economice si de ocupare a fortei de munca
in conformitate cu conditiile prevazute in tratat, pentru definirea carora UE dispune de competente.

Art.5 TFUE precizeaza modul in care se realizeaza in aceste domenii interventia Uniunii:

a) Consiliul UE adopta masuri + orientari generale ale politicilor economice, statele membre
avand obligatia de a se coordona in acest domeniu

→ NU de a pune in aplicare sau de a ajunge la un anumit rezultat

b) UE ia masuri pentru a asigura coordonarea politicilor de ocupare a fortei de munca ale statelor
membre, in special prin definirea orientarilor acestor politici

c) Uniunea poate adopta initiative, pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor
membre

Se considera ca adoptarea de acte legislative cu un anumit efect de armonizare ar trebui


sa fie permisa in cazul acestor competente de coordonare.

Se poate observa, din formularea art. 4(1), ca acest tip de competenta prezinta o legatura
evidenta cu domeniul competentelor partajate, intrucat aceasta dispozitie prevede ca Uniunea
detine competente partajate cu statele membre in domenii care nu se refera la cele prevazute in
art. 3 si 6.

De asemenea, se poate observa faptul ca domeniul politicii sociale este inclus atat in
categoria competentelor partajate, cat si in categoria competentelor de coordonare.

In concluzie, ramane de analizat modul in care Uniunea Europeana poate pune in aplicare aceste
competente de coordonare in domenii strict limitate (in domeniul politicilor economice si in
domeniul politicii sociale). Art.16 TUE analizeaza competentele Consiliului si nu e clar daca se
exercita functii de definire a politicilor si de coordonare.

Competente COMPLEMENTARE
• Definite in art.2(5) TFUE + exemplificate in art.6 TFUE
⟾ in anumite domenii si in conditiile prevazute in tratate, UE este competenta sa intreprinda sactiuni de
sprijinire, coordonare sau completare a actiunii statelor membre fara a inlocui competenta statelor in
aceste domenii. In cazul in care UE adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic, acestea nu pot
implica armonizarea legislatiei statelor membre.

Art.6 din TFUE → uniunea este competenta sa desfasoare actiuni de sprijinire, coordonare
sau completare a actiunii statelor membre in urmatoarele domenii:

o protectia si imbunatatirea protectiei umane

o industia

o cultura

o turismul

o educatia

o formarea profesionala

o tineretul si sportul

o protectia civila

o cooperarea administrativa

— In aceste domenii atributiile legislative apartin statelor membre, iar UE poate adopta masuri obligatorii
din punct de vedere juridic, dar care nu pot lua forma unor acte legislative —

In doctrina se considera ca aceste competente complementare sunt de natura competentelor


partajate, cu toate acestea Tratatul de la Lisabona foloseste termenul de partajat numai in cazul
competentelor prevazute de art.4 TFUE
⟾ statele membre actioneaza pe baza principiului “ocupying the field” = actioneaza numai in
cazul in care uniunea s-a desfiintat.

Se poate observa in acest sens ca unele domenii incadrate in cadrul competentelor


complementare pot fi incadrate sub anumite aspecte si in cadrul competentelor partajate:

- sanatatea umana/ sanatatea publica

- politica sociala — intra in cadrul comeptetei aprtajate + competentei de coordonare

Stabilirea tipului adecvat de competente se poate te realiza din dispozitiile titlului specific
care reglementeaza aceste politici. → Partea a III-a TFUE.

In cadrul competentelor complementare regula de baza este ca Uniunea NU paote adopta


acte juridice obligatorii care sa urmareasca armonizarea ligislatiei statelor membre in domeniile
respective ⟾ Uniunea paote adopta acte juridice obligatorii in masura in care acestea sunt necesare pt
atingerea obiectivelor UE fara insa a conduce la stabilirea unei politici comune in domeniile respective —
art.166(4) TFUE

Temeiul legal al competentelor

In functie de sistemul de atribuite prin tratate a anumitor competente, in doctrina au fost


identificate 3 tipuri de comeptente:

• excplicite = cele prevazute "expresis verbis" in tratat


• implicite = o creatie jurisprudentiala rezultate prin utilizarea metodei de interpretare finalista sau
teleologica

→ sunt avute in vedere competentele externe ale Uniunii — rezulta din aplicarea principiului
paralelismului, in conditiile in care exista o competenta interna in acel domeniu.

⇢ art. 3(2) — a codificat jurisprudenta curtii de justitie, in special doctrina ERTA

• subsidiare = rezulta din aplicarea art.352 TFUE — contine clauza de flexibilitate sau "rezervorul de
competente”
→ in baza acestui articol Uniunea poate actiona in cazul in care se dovedeste necesar, in
cazul politicilor definite in tratate, pt a atinge unul dintre obiectivele comune, fara ca atributiile sale
sa fie prevazute de tratat
Initiativa care actioneaza intr-o asemenea situatie

⇢ Consiliul hotaraste in unanimitate la propunerea Comisie, dupa aprobarea PE

Respectarea principiului subsidiaritatii se impune cu prioritate, iar masurile adoptate nu


pot viza armonizarea legislatiei statelor in domeniile in care tratatele nu prevad acesta posibilitate.

⟾ se considera ca invoarea acestor prevederi poate aparea atn cand puterile conferite de tratate
sub forma atributiilor specifice(competenta fucntionala) ar putea fi insuficiente pt atingerea
obiectivelor atribuite expres de tartat(competenta materiala).

CJUE —interpreteza art.352 TFUE:

⟾ NU poate servi ca baza pt exinderea competentelor Uniunii.


⟾ NU poate fi folosit ca temei pt alegerea unei baze legale care contine o procedura legislativa mai simpla
sau care nu implica PE.
Declaratiile 41 si 42 anexate tratatelor — dau o interpretare art. 352 TFUE:

a) se exclude posibilitatea ca acest articol sa fie folosit exclusiv pt atingerea obiectivelor stabilite
la art.3(1) TFUE.

b) acesta dispozitie nu poate fi folosita pt atingerea obiectivelor din domeniul PESC si orice act
adoptat in baza acestui articol trebuie sa respecte limitele prevazute in art.40 paragraf 2 TUE.

→ Declaratia 41+ art31(1) TUE ⟾ nu pot fi adoptate acte legislative in domeniul PESC

c) aceasta dispozitie nu paote constitui temeiul legal pt extinderea competentelor UE dincolo de


cadrul general pe care in constituie totalitatea dispozitiilr tratatelor si in special acele dispozitii
care definesc misiunile si actiunile UE.

d) acesta porevedere legala nu poate sa constituie temeiul pt adoptarea unor dispozitii care in
esenta ar avea ca efect modificarea tratatelor cu erudarea procedurii prevazute in acest scop.

Competentele statelor membre sunt definite cu sintagma de competente reziduale = situatia


in care domeniile neatribuite UE raman in competenta statelor membre.

→ aceasta distinctie exprima domeniile de competenta in care statele membre si-au pastrat
puterea de reglementare.

art.4(2) TUE — securitatea nationala ramane responsabilitatea exclisiva a fiecarui stat membru

Se poate observa asadar ca tratatul nu prevede in mod expres care sunt compentele
exclusive ale statelor membre, insa acestea pot fi deduse din interpretarea diferitelor prevederi din
tratat, in special art.4(1) + art.5(2) TUE + Declaratia 18
⟾ orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tatate apartine statelor membre

Doctrina arata ca desi statele membre pastreaza in aceste domenii integralitatea atributiilor
lor, totusi CJ de la Luxemburg a admis “incursiuni ale competentei comunitare in domeniile de
suveranitate nationala, acolo unde acestea sunt necesare pt ca efectul util al tratatului sa nu fie
diminuat in mod major si nici finalitatea sa compromisa intr-un asemenea mod”.

• Conform principiului cooperarii loiale → statele membre trebuie sa se abtina de la orice masura care
ar putea pune in pericol realizarea obeictivelor UE.
• Instanta de la Luxemburg → statele membre trebuie sa isi execrite competentele cu respectarea
deplina a DUE

Competentele in materie de PESC(politica externa de securitate comuna)


PAC(politica de aparare comuna)

Doctrina arata ca atributiile de care dispune UE in special in materie de politica externa,


dar si in domeniul monetar conduc catre analizarea naturii sale juridice din perspectiva statului
federal. Totul trebuie cercetat din prispa a ceea ce CJUE a statuat, respectiv noua ordine juridica
instituita prin CEE in favoarea careia statele si-au limitat drepturile suverane, chiar daca domenii
limitate.

art.2(4) TFUE → Uniunea este competenta in conformitate cu disnpozitiile din TUE sa defineasca si sa
puna in aplicare o politica externa si de securitate comuna(PESC), insclusiv sa indeplineasca treptat o
politica de aparare comuna(PAC)
⟾ se evidetiaza “o lipsa de claritate si simplitate” in ceea ce priveste stabilirea unui tip specific
de comepetenta de care ar dispune UE in aceste domenii.

Din interpretarea celorlalte dispozitii din tratate se pot stabili anumite coordonate:

• adoptarera de acte legislative in domeniul PESC este interzisa conform art.31(1) TUE
• statele membre sunt obligate, conform art.4(3) + art.24(3) TUE, sa se abtina de la orice actiune
contrara intereselor UE sau care ar putea dauna eficientei sale ca forta de coeziune in relatiile
internationale

• Declaratia 14: → dispozitiile din TUE nu aduc atingere bazei juridice existente,
responsabilitatilor si competentelor fiecarui stat membru in ceea ce priveste formularea si
exercitarea politicii sale externe
→ Se arata ca dispozitiile referitaorea la PESC nu atribuie Comisiei noi conmeptetne de initiare a deciziilor
si nu extinde rolul PE.
→ Nu aduc atingere caracterului specific al PESC si PAC a statelor membre.

SISTEMUL JURISDICTIONAL AL UE

art.19 TUE — CJUE cuprinde:

- Curtea de Justitie

- Tribunalul

- tribunalele specializate

Asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor.

art.19(3) → CJUE hotaraste in conformitate cu tratatele:

a) cu privire la actiunile introduse de un stat membre, de o institutie, ori de PF/PJ

b) cu titlu preliminar la solicitarea instantelor judcatoresti nationale cu privire la interpretarea DUE


sau la validitatea actelor adoptate de Institutii

c) in celelalte cazuri prevazute in tratat

Protocolul 3 + reglualmentul de procedura CJUE reglementeza:

- organziarea

- compunerea

- functionarea
→ Aplicabile sistemului jurisdictional al UE

- procedura

Procedura in fata CJUE:

1. Faza scrisa
Cuprinde comunicarea adresata partilor si Institutiilor UE, ale caror decizii sunt vizate in
cauza:

- cerere

- memorii

- aparari

- observatii

- replici

+ toate actele si documentele care le sustine

2. Faza orala
Cuprinde lectura raportului prezentat de un judecator raportor, audierea de catre Curte a:

- agentilor

- consilierilor

- avocatilor

- concluziile Avocatului General, precum si cea a martorilor si experctilor

CJUE este sesizata printr-o cerere adresata grefierului, care trebuie sa cuprinda:

- numele si domiciliul semnatarului

- calitatea semnatarului

- numele partii sau aprtilor impotriva carora se intemeiaza cererea

- obiectul litigiului

- concluzii

- expunere sumara a motivelor invocate

Dupa caz, cererea trebuie sa fie insotita de:

- actul a carui anulare este ceruta

- o proba scrisa a datei nvitatiei de actiona adresate unei institutii, conf. art.265 TFUE.

In cazurile prevazute de art.267 TFUE:


→ dezicia instantei nationale care suspenda procedura si sesizeaza CJUE este notificata Curtii de
catre instanta nationala respectiva

• CJUE poate cere partilor sa prezinte toate documentele + sa furnizeze toate informatiile pe care le
considera necesare

• CJUE poate incuviinta efectuarea unei exprertize sau pot fi audiati martiori

Regulamentul de procedura prevede:

- o procedura accelerata in cazuri specifice

- o procedura de urgenta → pt actiunile in vederea pronuntarii unei hotarari preliminare referitoare


la spatiul de libertate, securitate si justitie

In anumite cazuri, Presedintele CJUE poate decide in conformtitate cu o procedura sumara,


in conditii strict prevazute in regulamentul de procedura.

Procedura in fata CJUE cunoaste urmatoarele aspecte care deriva din dreptul comun al
statelor membre si care in anumite cazuri pot fi considerate ca incidente de procedura:

- interventia statelor membre institutiilor UE, organelor oficiilor si agentiilor acesteia, precum si a
oricarei alte persoane, numai daca acestea pot dovedi ca au un interes in solutionarea litigiului

- pronuntarea hotararii in lipsa

- terta opozitie impotriva hotararilor pronuntate fara audierea subeictelor de drept ale carior
drepturi sunt lezate de repsectiva hotarare

- interpretarea sensului sau domeniului de asplicare al unei hotarari → se face numai de catre CJUE

- revizuirea → poate fi ceruta CJUE numai in urma descoperirii unui fapt de natura sa aiba o
influenta decisiva si care inaitne de pronuntareea hotararii era necunoscut Curtii si partii care
solicita revizuirea

Regimul lingvistic. Aspecte de procedura in fata CJUE

Limbile de procedura = limbile oficiale la nivelul Uniunii.

• in cazul actiunilor directe — limba de procedura este cea a reclamantului. Exista si cateva exceptii:

- cand paratul este un stat membru, limba este cea a statului membru in cauza

→ Daca partile cad de acord, poate fi utilizata o alta limba oficiala a UE.

• In cazul trimiterilor preliminare — limba de procedura este cea a instantei de trimitere.

— Limba oficiala in fata CJUE este limba franceza —


Exista institutia juristilor lingvisti – cei care se ocupa de traduceri pe langa CJUE —

In ceea ce priveste termenele → acestea se calculeaza conform regulamentului de procedura,


la care se adauga termenele de distanta, care sunt in mod invariabil de 10 zile. In cazul unui
termen pe zile, saptamani, luni sau ani, termenul se calculeaza de la ziua producerii evenimentului
sau a...actului, ca in dreptul comun. Cand e vorba de un termen pe luni si pe zile...; termenele nu
se suspenda pe timpul vacantelor judecatoresti.

Modalitati de examinare a cauzelor:

I. Atunci cand Curtea este in mod vadit necompetenta sa judece o cauza sau atunci cand o
cerere sau o cerere introductiva este in mod vadit inadmisibila

⟾ Curtea poate oricand sa decida, dupa ascultarea Avocatului General, fara continuarea procedurii, sa
se pronunte prin ordonanta motivata

II. In imprejurari speciale, Presedintele poate decide ca o cauza sa fie judecata cu prioritate.

III. O cauza poate fi judecata potrivit procedurii accelerate — prevazute in Regulamentul de


Procedura al Curtii

IV. O trimitere preliminara poate fi judecata potrivit procedurii de urgenta — in conditiile stabilite de
Regulamentul de Procedura

V. Mai multe cauze de aceeasi natura care au acelasi obiect

⟾ pot fi oricand reunite din motive de conexitate, pentru buna desfasurare a fazei scrise sau orale a
procedurii sau in vederea pronuntarii hotararii prin care se finalizeaza judecata

VI. Suspendarea procedurii:

• poate avea loc in cazul prevazut de art.54 paragraful al 3-lea din Statutul CJUE inclus in
Protocolul nr. 3

• in toate celelalte cazuri, prin decizia Presedintelui, adoptata dupa ascultarea judecatorului
raportor, a Avocatului General si a partilor

VII. In imprejurari speciale, din oficiu sau la cererea unei parti, dupa ascultarea judecatorului
raportor, a Avocatului General si a partilor, Presedintele poate sa dispuna amanarea cauzei la o
data ulterioara

FAZA SCRISA

• Actele se depun, in vederea declansarii procedurii, la...

Depunerea actelor de procedura in limbile oficiale → Curtea poate stabili prin decizie intinderea
maxima a memoriilor sau a observatiilor depuse in fata sa

In faza scrisa, se pot organiza activitati de cercetare judecatoreasca prin ordonanta care
stabileste, de asemenea, si faptele ce trebuie dovedite. Potrivit Regulamentului de Procedura,
activitatile de cercetare judecatoreasca cuprind:

A. Infatisarea personala a partilor

B. Solicitarea de informatii si de prezentare de inscrisuri

C. Proba testimoniala

D. Expertiza

E. Cercetarea la fata locului

Cu exceptia cazului in care Curtea decide sa acorde partilor un termen pentru a depune
observatii scrise, Presedintele stabileste data deschiderii fazei orale — dupa indeplinirea activitatilor de
cercetare judecatoreasca.

FAZA ORALA 

• In anumite situatii, la propunerea judecatorului raportor si dupa ascultarea Avocatului General,
Curtea poate decide sa nu organizeze o sedinta de audiere a pledoariilor, in cazul in care considera,
dupa lectura memoriilor sau a observatiilor depuse in cadrul fazei scrise a procedurii, ca este
suficient de informata, pentru a se putea pronunta

⟾ Curtea decide ca nu mai este nevoie de faza orala

→ Altfel, eventualele cereri motivate de organizare a unei sedinte de audiere a pledoariilor se


depun in termen de 3 saptamani de la notificarea catre parti sau catre persoanele interesate a
inchiderii fazei scrise a procedurii. Dezbaterile sunt deschise si sunt conduse de Presedinte.

Pentru motive grave, care au legatura in special cu securitatea statelor membre sau cu
protectia minorilor ⟾ Curtea poate sa decida ca dezbaterile sa se desfasoare in sedinta secreta.
Dupa ascultarea pledoariei partilor sau a persoanelor interesate, Presedintele pronunta inchiderea
sedintei de audiere a pledoariilor.

Concluziile Avocatului General se prezinta dupa audierea pledoariilor — Ultimul care vorbeste
este Avocatul General.

→ Curtea poate oricand sa decida, dupa ascultarea Avocatului General, deschiderea sau redeschiderea
fazei orale a procedurii — atunci cand nu este suficient de lamurita sau cand o parte a invocat,
dupa inchiderea acestei faze orale (ex. nulitatea unei probe administrate) un fapt nou, indiferent
care ar fi acesta, de natura sa aiba o influenta decisiva asupra deciziei Curtii sau atunci cand
cauza trebuie solutionata pe baza unui argument care nu a fost pus in discutia partilor.

Hotararea Curtii se pronunta in sedinta publica.

Cuprinsul hotararii este prevazut in Regulamentul de Procedura, ca si cuprinsul ordonantei.


Hotararea trebuie sa contina:

- mentiunea ca e data de Curte

- data pronuntarii

- numele Presedintelui

- numele completului

- concluziile partilor etc.



Hotararea este obligatorie de la data pronuntarii sale


Ordonanta este obligatorie de la data notificarii sale.

ACTIUNILE DIRECTE

- aspecte generale -

In cazul actiunilor directe — partile pot fi reprezentate numai de agentul sau avocatul lor

Cererea introductiva cuprinde urmatoarele:

- Numele si domiciliul reclamantului

- Indicarea partii impotriva careia este formulata cererea

- Obiectul litigiului

- Motivele si argumentele invocate

- O expunere sumara a motivelor

- Concluziile reclamantului

- Probele si propunerea de probe

Acolo unde este cazul, cererea introductiva este insotita de inscrisurile necesare.

In termen de 2 luni de la notificarea catre parat a cererii introductive, acesta poate depune un
memoriu in aparare, care cuprinde:

• Numele si domiciliul paratului

• Motivele si argumentele invocate

• Concluziile paratului

• Probele si propunerea de probe

- Cererea introductiva (cererea de chemare in judecata) si memoriul in aparare formulat de parat


→ pot fi completate cu o replica a reclamantului si cu o duplica a paratului.

Pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisa, cu exceptia cazului in care
acestea se intemeiaza pe elemente de drept si de fapt care au aparut in cursul procedurii.

Probele — pot fi depuse atat in cadrul replicii, cat si in cadrul duplicii.

In timpul judecatii, poate avea loc interventia — prin care se urmareste sustinerea in tot sau in
parte a concluziilor uneia dintre parti.

→ Interventia nu confera aceleasi drepturi procedurale precum cele convenite partilor si este
accesorie litigiului principal.

→ Intervenientul ia litigiul in stadiul in care se afla in momentul interventiei sale.

Cererea de interventie se depune in termen de 6 saptamani de la data publicarii in Jurnalul


Oficial al Uniunii Europene a avizului prin care se indica data inregistrarii cererii de chemare in
judecata, numele partilor, concluziile cererii introductive, motivele si principalele argumente
invocate.

→ Cererea de interventie se comunica partilor in vederea obtinerii eventualelor lor observatii


scrise sau orale.

Protocolul nr. 3 — in cazul actiunilor directe se poate derula o procedura accelerata.

→ Aceasta este decisa de catre Presedintele Curtii, la cererea reclamantului sau a paratului,
dupa ascultarea celeilalte parti, a judecatorului raportor si a Avocatului General.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata — acestea sunt precizate in hotararea sau in ordonanta
pronuntata.

→ Regula este ca partea care cade in pretentii este obligata sa suporte cheltuielile de judecata.

Acordul amiabil, dezistarile, nepronuntarea asupra fondului si incidentele de procedura

• Acordul amiabil — intervine in cazul actiunilor directe ⟾ se renunta la judecata

Daca, inainte ca instanta sa se fi pronuntat, partile ajung la un acord cu privire la


solutionarea litigiului si daca acestea informeaza Curtea ca renunta la orice pretentie
— Presedintele dispune radierea cauzei din Registrul Curtii.

• Dezistarea – in cazul in care reclamantul informeaza Curtea ca intelege sa renunte la judecata


⟾ Presedintele dispune radierea cauzei din Registru

• Nepronuntarea asupra fondului – in cazul in care constata ca actiunea a ramas fara obiect si ca
nu mai este necesar sa se pronunte asupra fondului

⟾ Curtea poate oricand, din oficiu, la propunerea judecatorului raportor, dupa ascultarea partilor
si a Avocatului General, sa decida sa se pronunte prin ordonanta motivata

• Cauzele de inadmisibilitate pentru motive de ordine publica – la propunerea judecatorului raportor

⟾ Curtea poate oricand, din oficiu, dupa ascultarea partilor si a Avocatului General, sa decida sa se
pronunte prin ordonanta motivata asupra cauzelor de inadmisibilitate pentru motive de ordine publica

• Exceptiile si incidentele de procedura – cererea prin care o parte solicita Curtii sa se pronunte asupra
unei exceptii sau asupra unui incident fara a intra in dezbaterea fondului se formuleaza prin inscris
separat
→ imediat dupa depunerea cererii, Presedintele stabileste un termen, pentru ca cealalta parte sa-
si formuleze in scris motivele si concluziile

Hotararile pronuntate in cauzele judecate in lipsa

→ paratul caruia cererea introductiva i-a fost legal motivata nu raspunde la aceasta cu respectarea
termenului si a conditiilor de forma, reclamantul poate solicita Curtii sa judece cauza in lipsa; hotararea
pronuntata in cauza judecata in lipsa este executorie.

Cererile si actiunile referitoare la hotarari si la ordonante

In dreptate, erorile materiale sau de calcul ori inexactitatile vadite pot fi indreptate de curte din oficiu
sau la cererea unei parti, cu conditia ca aceasta cerere sa fie depusa in termen de 2 saptamanai
de la pronuntarea hotararii sau de la notificarea ordonantei.

Omisiunea de pronuntare
In cazul in care Curtea a omis sa se pronunte asupra unui anumit capat de cerere sau asupra cheltuielilor de
judecata ⟾ partea care intelege sa se prevaleze de aceasta imprejurare sesizeaza Curtea pe calea unei
cereri introductive in termen de 1 luna de la notificarea deciziei.
Opozitia

• Hotararea pronuntata in cauza judecata in lipsa poate fi atacata cu opozitie — care se formuleaza
in termen de 1 luna de la notificarea hotararii.
Terta opozitie — poate fi formulata in conditiile prevazute de statut, de Protocolul nr. 3

→ in cazul in care hotararea a fost pronuntata fara audierea statelor membre, institutiilor, organelor,
oficiilor si agentiilor si oricaror alte persoane fizice si juridice, daca aceasta hotarare le lezeaza anumite
drepturi.

Interpretarea
— In caz de dificultate privind intelegerea sensului sau domeniului de aplicare a unei hotarari sau
a unei ordonante → sarcina de a o interpreta revine Curtii, la cererea unei parti sau a unei institutii care
demonstreaza un interes in acest sens.

Revizuirea
— Revizuirea unei decizii a Curtii → poate fi ceruta numai in urma descoperirii unui fapt de natura
sa aiba o influenta decisiva si care, inainte de pronuntarea hotararii sau de notificarea ordonantei,
era necunoscut Curtii si partii care solicita revizuirea.

⟾ Aceasta se solicita in termen de cel mult 3 luni de la data la care solicitantul a luat cunostinta de faptul
pe care se intemeiaza cererea.

Trimiterile preliminare

Cuprinsul cererii de decizie preliminara prezinta urmatoarele elemente:

A. O expunere sumara a obiectului litigiului — precum si a faptelor pertinente, asa cum au fost
constatate de instanta de trimitere

B. Continutul dispozitiilor nationale — care ar putea fi aplicate in speta si jurisprudenta nationala


pertinenta

C. Expunerea de motive — care au determinat instanta de trimitere sa aiba indoieli cu privire la


interpretarea sau validitatea anumitor dispozitii din Dreptul Uniunii Europene, precum si
legatura pe care instanta de trimitere o stabileste intre aceste dispozitii si legislatia nationala
licabila litigiului pricipal

In cazul procedurii specifice — poate fi intalnita o procedura preliminara accelarata

→ in cazul in care natura cauzei impune examinarea acesteia in termen scurt si o procedura de
urgenta, in cazul in care litigiul vizeaza Titlul V din Partea a III-a din TFUE referitor la Spatiul de
Libertate, Securitate si Justitie.

Avizele emise de Curtea de Justitie a Uniunii Europene

• art. 218 (11) TFUE — cererea de aviz cu privire la compatibilitatea unui proiect de acord international
cu normele DUE poate fi depusa de un stat membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de
Comisia Europeana.
→ Avizul se pronunta in sedinta publica si se notifica tuturor statelor membre si institutiilor Uniunii.

In prezent, in ceea ce priveste derularea procedurii in fata CJUE, trebuie mentionata


aplicatia E-CURIA, care e destinata avocatilor, agentilor statelor membre, precum si institutiilor,
organelor, agentiilor si oficiilor Uniunii, care permite schimbul actelor de procedura cu grefele
Curtii si Tribunalului pe cale exclusiv electronica.

— Hotararile Tribunalului pot fi atacate la CJUE —

In ceea ce priveste reprezentarea Romaniei pe langa CJUE — aceasta se realizeaza prin


intermediul unui agent guvernamental, care functioneaza in cadrul Ministerului Afacerilor Externe si
care este sprijinit de Grupul de Lucru Contencios UE, format din experti ai Administratiei Publice
Centrale in acest domeniu

TRIMITERILE PRELIMINARE

- NU reprezinta o actiune propriu zisa → sunt un mecanism jurisdictional pus la dispozitia


instantelor nationale

- mentionat in — art.19 TUE + art.267 TFUE

art.267 TFUE — instanta de la Luxemburg este competenta sa se pronunte cu titlu preliminar cu


privire la:
a. interpretarea tratatelor
b. validitatea si interpretarea actelor adoptate de institutiilr, organelke, oficiile sau agentiile Uniunii

Trimiterea preiminara reprezitna in fapt un dialog intre judecatorul national competeten sa o


firmuleze si CJUE.

⟾ presupune pronuntarea Curtii de Justitie cu privire la interpretarea normelor de DUE si la


validitatea actelor adoptate de institutiile, organele si oficiile Uniunii Europene atunci cand aceasta
(interpretarea) se impune in cazul solutionarii unui litigiu la nivel national.

Art. 19 (3) b) TUE — precizeaza in mod clar ca instanta de la Luxemburg se pronunta cu titlu
preliminar numai la solicitarea instantelor judecatoresti nationale
⟾ subiectul acestei actiuni nu poate fi decat instanta nationala

Actele care pot face obiectul unei trimiteri preliminare:

- tratatele

- actele adoptate de institutii, organe si agentii

⟾ Fara ca tratatul sa precizeze daca este vorba de acte cu caracter obligatoriu, de acte
de soft-law sau de acorduri internationale incheiate la nivelul UE.

Jurisprudenta CJUE — arata faptul ca instanta de la Luxemburg s-a pronuntat atat cu


privire la interpretarea actelor juridice obligatorii, precum actele legislative, dar, in acelasi timp, s-a
pronuntat si cu privire la interpretarea unor acte non-obligatorii precum o recomandare (hotararea
in cauza 113/75) asupra interpretarii principiilor generale de drept, in special atunci cand este
vorba de interpretarea drepturilor fundamentale sau asupra interpretarii unor acorduri
internationale (hotararea pronuntata in cauza 181/73).

⟾ Curtea de la Luxemburg si-a extins competenta la interpretarea unei sfere cat mai largi din actele
adoptate la nivelul UE, indiferent de caracterul lor.

SUBIECTELE de drept care pot formula o trimitere preliminara

art. 19 TUE + art. 267 TFUE — trimiterile preliminare pot fi inaintate numai de o instanta nationala.

⟾ judecatorul national este singurul competent sa intre in dialog cu judecatorul de la Luxemburg atunci
cand se afla in fata solutionarii unui litigiu la nivel national care presupune interpretarea si aplicarea DUE.

Notiunea de instanta este interpretata de catre CJUE:

— ca o notiune autonoma a DUE → Curtea tinand seama in aceasta privinta de un ansamblu de


factori precum:

a) Originea legala a organului care a sesizat-o

b) Caracterul sau permanent

c) Caracterul obligatoriu al competentei sale

d) Caracterul contradictoriu al procedurii

e) Aplicarea de catre acel organ a normelor de drept

f) Independenta sa

⟾ pentru a putea formula o trimitere preliminara, o instanta nationala trebuie sa faca dovada ca
indeplineste criteriile de mai sus

OBLIGATIA FORMULARII unei trimiteri preliminare

Art. 267 TFUE:

A. In cazul in care pronuntarea cu privire la interpretarea sau validitatea unei norme de DUE se invoca intr-
o cauza, intr-un litigiu pendinte in fata unei instante nationale ale carei decizii nu mai sunt supuse niciunei
cai de atac din dreptul intern, aceasta instanta este obligata sa sesizeze Curtea.
→ Instanta de ultim grad, care nu pronunta o hotarare care mai poate fi atacata, este obligata sa
formuleze o trimitere preliminara

B. Atunci cand necesitatea formularii unei trimiteri preliminare se invoca intr-o cauza pendinte in fata unei
instante ale carei hotarari mai pot face obiectul unei cai de atac, revine numai judecatorului national
aprecierea formularii unei asemenea trimiteri preliminare

• Hotararile Curtii sunt obligatorii.

• Din momentul formularii trimiterii preliminare, litigiul national se suspenda.

Obligativitatea formularii unei trimiteri preliminare de o instanta ale carei hotarari nu mai
sunt supuse unei cai de atac este atenuata/este diminuata atunci cand:

a) Exista deja o jurisprudenta consacrata in materia respectiva

b) In cazul in care maniera corecta de interpretare a normei de drept in discutie nu lasa loc
niciunei indoieli rezonabile – a se vedea hotararea pronuntata in cauza CILFIT 283/81

Curtea arata ca o trimitere preliminara se poate dovedi deosebit de utila — in special atunci
cand se ridica in fata instantei nationale o noua chestiune de interpretare care prezinta un interes
general pentru aplicarea uniforma a DUE sau atunci cand jurisprudenta existenta nu pare sa
furnizeze clarificarea necesara intr-un cadru juridic sau factual inedit.

Obiectul si intinderea cererii de decizie preliminara

Cererea de decizie preliminara trebuie sa se refere la interpretarea sau la validitatea DUE, iar
nu la interpretarea dreptului national sau la aspecte de fapt invocate in cadrul litigiului principal.

⟾ Astfel, este indispensabil ca instanta de trimitere sa expuna toate elementele pertinente de


fapt si de drept care o determina sa considere ca dispozitiile de DUE sunt susceptibile sa se
aplice in speta.

• Curtea de la Luxemburg nu aplica DUE in litigiul national.

→ Aceasta incearca doar sa ofere un raspuns util pentru solutionarea litigiului la nivel national,
insa instantei de trimitere ii revine sarcina de a deduce consecintele concrete din
raspunsul Curtii.

In ceea ce priveste momentul in care se formuleaza o trimitere preliminara, se arata ca


decizia de a efectua o trimitere preliminara trebuie luata intr-o etapa a procedurii in care instanta
de trimitere este in masura sa defineasca cu suficienta precizie cadrul juridic si factual al cauzei
principale, precum si problemele juridice pe care aceasta le ridica; se indica ca aceasta trimitere
sa fie formulata in urma unei dezbateri in contradictoriu.

• In recomandarile CJUE gasim si forma si cuprinsul cererii de trimitere preliminara.

EXEPTII de la obligatia instantelor nationale de a formula intrebari preliminare

• Din analiza jurisprudentei CJUE, s-au identificat 3 situatii principale care constituie exceptii de
la obligatia instantelor nationale de a formula trimiteri preliminare.

I. intrebarea nu este relevanta

→ presupune faptul ca instantele nationale sunt singurele in masura a aprecia necesitatea pronuntarii unei
hotarari in interpretare de catre CJUE
⟾ in cazul in care indiferent care ar fi raspunsul la intrebare, el nu ar putea avea nicio influenta
asupra solutionarii litigiului, instanta nationala nu mai are obligatia formularii unei trimiteri
preliminare. Numai judecatorul national poate spune daca solutionarea litigiului la nivel national
depinde de raspunsul CJUE.

II. exista o hotarare anterioara a CJUE

→ este de subliniat faptul ca aceasta situatie excepteaza formularea unei trimiteri preliminare, atunci cand
se ridica o problema identica de drept material al UE sau atunci cand raspunsul poate fi dedus dintr-o
hotarare anterioara. In acest sens, este evident ca hotararile CJUE dobandesc efect erga omnes.
⟾ Judecatorii vor trebui sa faca un research si sa vada daca CJUE s-a mai pronuntat anterior
asupra unor probleme identice sau daca o instanta dintr-un alt stat s-a pronuntat.

III. cand nu e necesara formularea unei trimiteri preliminare


→ atunci cand interpretarea normei DUE este clara, evidenta (teoria actului clar)

→ Caracterul evident trebuie evaluat in functie de caracteristicile dreptului comunitar si de dificultatile


specifice pe care le prezinta interpretarea sa.
⟾ in aceeasi hotarare CILFIT 283/81, Curtea a facut aplicarea teoriei actului clar, aratand ca ori
de cate ori aplicarea corecta a dreptului comunitar (la acea vreme) se impune in mod atat de
evident, incat sa nu lase loc niciunei indoieli rezonabile privind modul de solutionare a intrebarii
adresate, iar instanta nationala este convinsa ca acest aspect se impune in mod la fel de evident
si instantelor nationale din alte state si Curtii de Justitie, incat aceasta se poate abtine sa mai
trimita intrebarea Curtii de Justitie a UE si poate sa o solutioneze pe propria raspundere

PROCEDURA in fata Curtii de Justitie

Art. 267 TFUE — in cazul in care trimiterea preliminara se invoca intr-o cauza pendinte in fata unei
instante judecatoresti nationale privind o persoana supusa unei masuri privative de libertate, Curtea
hotaraste in cel mai scurt termen | insa tratatul nu face referire la procedura accelerata sau la
procedura de urgenta prevazute in Protocolul nr. 3 si in Regulamentul de Procedura al Curtii.

• Recomandarile CJUE— pentru a-i permite sa decida rapid daca se impune aplicarea procedurii
accelerate sau a procedurii de urgenta, cererea sa expuna cu exactitate imprejurarile de fapt si
de drept care demonstreaza urgenta si riscurile care pot aparea in cazul in care trimiterea este
judecata potrivit procedurii obisnuite; instanta de trimitere ar trebui sa indice, de asemenea,
punctul sau de vedere cu privire la raspunsul care trebuie dat la intrebarile adresate.

→ Instanta de trimitere este invitata sa precizeze care din cele 2 proceduri (accelerata sau de
urgenta) este solicitata in speta si sa precizeze in cererea sa articolul adecvat din regulamentul de
procedura (art. 105 sau art. 107).

De asemenea, trebuie precizat faptul ca:

- tratatul limiteaza formularea unei trimiteri preliminare in domeniul PESC

- in ceea ce priveste Spatiul de Libertate, Securitate si Justitie → cand suntem in prezenta unei chestiuni
care tine de Spatiul de Libertate, Securitate si Justitie

TERMENELE de SOLUTIONARE a unei trimiteri preliminare — nu sunt precizate in mod clar in tratat
⟾ revine instantei nationale sa justifice solicitarea unei proceduri de urgenta sau a unei proceduri
accelerate.

→ Din momentul formularii unei trimiteri preliminare, la nivel national litigiul pendinte este
suspendat conform normelor interne de drept comun.

→ Litigiul la nivel national este reluat din momentul pronuntarii hotararii Curtii.

Protocolul NR3 si Regulamentul de Procedura → prevad posibilitatea solutionarii conform unei


proceduri accelerate sau unei proceduri de urgenta, in fucntie de importanta cauzei sau de
interpretarea unei prevederi din TITLUL 5 Partea a III-a “Spatiul de securitate, libertate si
justitite”

art.267 TFUE → in cazul in care o asemenea chestiune se invoca intr-o cauza pendinte
privind o persoana supusa unei masuri privative de libertate ⟾ CJUE hotaraste in cel mai
scurt timp

EFECTELE hotararii CJUE

• Regulamentul de Procedura — curtea se poate pronunta printr-o hotarare sau printr-o ordonanta,
ambele fiind obligatorii, publicandu-se in jurnalul oficial al UE

— hotararea CJUE are efect obligatoriu, avand autoritate de lucru judecat si autoritate de lucru interpretat —
Jurisprudenta CJUE ⟾ hotararea poate dobandi efecte erga omnes, devenind astfel precedent

ACTIUNEA IN RASPUNDEREA EXTRACONTRACTUALA A UE

• art. 340 TFUE — UE este tinuta responsabila pentru faptele savarsite in execritarea functiilor lor de
catre institutiile Uniunii si agentii acestora
→ Aceasta actiune se solutioneaza luand in considerare principiile comune aplicate de statele
membre intr-o asemenea situatie.

• art. 266 TFUE — in cazul in care institutiile UE nu pun in executare hotararea CJUE pronuntata in
urma unei actiuni in anulare sau in urma unei actiuni in carenta, se poate atrage raspunderea acesteia in
baza art. 340 TFUE.
→ singura sanctiune pe care o poate pronunta CJUE este cea a anularii actului respectiv

⟾ Ea poate fi introdusa in termen de 5 ani de la data producerii actului/actiunii/evenimentului care a


stat la baza declansarii actiunii — art.46 Protocolul NR.3

• In cazul acestei actiuni, UE este reprezentata prin COMISIE.

• Daca prejudiciul este cauza de BCE — actiunea se porduce in mod obligatoriu impotriva
acesteia, si nu impotribva Uniunii

Conditiile care trebuie indeplinite pt angajara raspunderii UE:

1. Actiunea/comportamentul insittutiei, organului, agentiei Uniunii → sa fie ilegala — sa nu fie


conforma tratatelor

2. Sa existe un prejudiciu

3. Sa existe o legatura de cauzalitate intre prejudiciu si actiunea institutiilor, agentilor UE

Un aspect interesant in ceea ce priveste asumarea raspunderii UE il vizeaza asumarea


rapsunderii comune a uniunii si a unui sau mai multor state in cazul in care Uniunea nu a adoptat
masurile adecvate prin prevenirea incalcarii DUE de catre autoritatile nationale.

De asemena in stabilirea raspundeii extracontracrtuale a uniuni trebuie avuta in vedere si


marja de apreciere sau de discretie de care se bucura instituitiile UE in exeecitarea atributiilor
conform tratatului.

ACTIUNEA IN RASPUNDEREA CONTRACTUALA A UE

UE avand personalitate juridica este tinuta repsonsabila pt respectarea contractelor pe care le-a
incheiat in nume propriu
• COMISIA — este cea care reprezitna UE in fata CJUE

In cazul acestei actiuni se aplica principiile generale comune statelor membre si legea
partilor aplicabila respectivului contract.

CONTENCIOSUL FUNCTIEI PUBLICE

CJUE — este competenta sa solutioneze litigiile dintre institutii si functionarii, agentii acesteia

In perioada 2006-2016, aceasta competenta a revenit TRIBUNALULUI Functiei Publice

• In prezent este exercitata in prima instanta de TRIBUNAL



Solutionarea acestor litigii se realizeaza in baza prevederilor din tratate, ale statutului
functionarilor publici europeni si ale regulamentelor de organizare si functionare/de ordine interna
adoptate de insittutiile UE potrivit propriei lor competente.

→ nu se prevede o procedura speciala in acest caz, ci se aplica procedura specifica actiunilor


directe prevazuta de Regulamentul de Procedura — art.270 TFUE

ACTIUNEA IN CARENTA

Aceasta actiune este cunoscuta si ca actiunea in constatarea lipsei de actiune unei institutii,
organ, oficu, agentie si este reglementata de art.265 TFUE.

OBIECTUL actiunii ⇢ prin aceasta actiune se urmareste constatarea incalcarii tratatelor de catre
o institutie, o agentie, un rogan sau un oficiu prin abtinerea de a actiona/ de a hotari, desi tratatul prevedea
aceasta obligatie
⟾ CJUE constata lipsa de actiune a unei institutii, organ, oficiu, agentie — desi tratatele
prevedeau obligativitatea de a actiona

SUBIECTELE cu calitate procesuala pasiva


• art. 265 TFUE → aceasta actiune se poate introduce impotriva PE, Consiliului European,
Consiliului, Comisia sau BCE, precum si impotriva organelor, oficiilor si agentiilor UE
→ nu se poate impotriva CJUE si Curtii de Conturi

SUBIECTELE cu calitate procesuala activa

→ statele membre si institutiile UE pot introduce actiunea fara a fi obligate sa demonstreze un


interes in acest sens
Particularii + orice PF/PJ — pot introduce aceasta actiune numai “in legatura cu omisiunea
unei institutii, oigran, oficiu sau agentie de a adresa un act, altul decat o recomandare sau un aviz”

⟾ paticularii pot introduce aceasta actiune numai daca s-a omis emiterea unui act cu caracter
obligatoriu

PROCEDURA ⇢ Cuprinde 2 etape:

I. FAZA LEGISLATIVA
• art. 265(2) TFUE → actiunea este admisibila “numai i ncazul in care isntitutia, organul, oficul sau
agentia respectiva a fost solicitata in prealabil sa actioneze“

⟾ anterior introducerii actiunii in fata CJUE, subiectele cu calitate procesuaal activa trebuie sa
notifice, sa puna in intarziere insitutia, organul, oficiul sau agentia, care aveau obligatia de a actiona.
Tratatul nu prevede un termen in care aceste subiecte sunt obligate sa formuleze punerea
in intarziere

• Jurisprudenta CJUE — aceasta notificare nu paote fi intarziata pt o perioada nedeterminata de


timp, iar justitiabilii sunt obligati sa respecte un termen rezonabil in acest sens.

OBS:

→ In cazul in care se mentioneaza in tratat, la expirarea unui termen de 2 luni de la data notificarii
punerii in intarziere, institutia, organul, oficiul, agentia, nu si-a precizat pozitia, se poate introduce
actiunea in fata CJUE intr-un nou termen de 2 luni.

⟾ subiectele cu legitimitate procesuala pasiva au la dispozitie 2 luni “pt a preciza pozitia de unde rezulta
ca nu exista obligativitatea adoptarii in cele 2 luni a masurii sau a actului prevazute de tratate si care nu au
fost adoptate pana in acest moment”

Daca institutia, organul, oficiul sau agentia in cauza face dovada unui inceput de conduita,
conform tratatului, actiunea ramane fara obiect.

• Jurisprudenta CJUE → trebuie facuta distinctia intre “false legi” si reale adoptari de pozitie → au
fost considerate ca false adoptari de pozitie raspunsurile:

- necorespunzatoare

- evazive

- provizorii

- expunerea generala a unor masuri adoptate deja in domeniul repsectiv — fara a se preciza
actiunile care ar trebui intreprinse

II. FAZA CONTENCIOASA

art. 265 TFUE — la expirarea unui termen de 2 luni inlauntrul caruia institutia, organul, oficiul, agentia
avea obligatia de a actiona, se poate introduce actiunea in fata CJUE
→ este vb despre etapa contencioasa a procedurii in carenta

Termenul de 2 luni trebuei repsectat pt ca acriunea sa fie declarata ca admisibila.

EFECTELE hotararii → CJUE pronunta o hotarare avand caracter declaratoriu, prin care se
constata abtinerea institutie, organului, oficiului, agentiei, ceea ce determina incalcarea tratatelor
⇢ Este evident ca prin acesta actiune nu se poate ajunge la sanctionarea instiotutiei, organului,
oficiului, agentiei in cauza, ci doar la constatarea incalcarii tratatelor.

• art. 266 TFUE → in cazul in care subiectele cu calitate procesuala pasiva persista in a nu isi indeplini
obligatiile, se poate declansa chiar actiunea in rapsunderea extracontractuaal a UE(art.340 TFUE)
ACTIUNEA IN ANULARE

Baza legala – art. 263 TFUE


⟾ Actiunea in anulare este o actiune directa, al carei obiect il reprezinta controlul legalitatii actelor
adoptate la nivelul UE.

Actele care pot face obiectul actiunii in anulare — art.263 TFUE:

1. Actele legislative → asa cum sunt acestea mentionate la art. 289 TFUE:

⟾ regulament, directiva, decizie, adoptate conform procedurii legislative ordinare sau


speciale.

2. Actele Consiliului, Comisiei si ale BCE, altele decat recomandarile si avizele

⟾ actele cu caracter obligatoriu adoptate de aceste institutii

3. Actele PE si ale Consiliului European → menite sa produca efecte juridice fata de terti

⟾ art.15 TUE precizeaza in mod clar ca nu se pot adopta acte legislative de catre Consiliul
European

→ Consiliul European poate adopta alte acte juridice care produc efecte fata de terti

4. Actele organelor, oficiilor si agentiilor Uniunii → care produc efecte juridice fata de terti

• Art. 271 TFUE → se poate introduce o actiune in anulare si impotriva hotararilor Consiliului
Guvernatorilor BEI de catre statele membre, Comisie si Consiliul de Administratie al Bancii.

⇢ BEI are ca si componenta statele membre.

⇢ De asemeena acelasi articol mentioneaza ca se poate solicita anularea hotararilor consilului de


adminsitratie a BEI, numai de catre statele membre si de catre comisie si numai pt nerespectarea
procedurilor prevazute de dispozitiile specifice din Statutul Bancii.

• art.275 TFUE → Instanta de la Luxemburg NU este competenta “in ceea ce priveste dispozitiile
privind Politica Externa Si De Secutitate Comuna, nici in ceea ce priveste actele adoptate in
temeiul acestora”.

⟾ CJUE este competenta sa se pronunte cu privire la controlul legalitatii deciziilor care prevad masuri
restrictive impotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu in temeiul titlului V capitolul II
TUE

Conform jurisprudentei CJUE — aceasta NU este competenta sa se pronunte cu privire la


urmatoarele categorii de acte, printre care:

- actele adoptate de Curtea de Conturi

- deciziile Ombusmanului

- actele adoptate de statele membre

- actele incheiate cu o institutie de o persoana de dr. privat

- acordurile incheiate de Uniune → CJUE controleaza doar legalitatea actelor insitutiilor

• art.263 → Instanta de la Luxemburg NU se pronunta cu privire la legalitatea hotararilor si


avizelor.

In jurisprudenta s-a aratat ca o serie de acte precum:

- Codul de Conduita
⟾ pot face obiectul unei actiuni in anulare

- Comunicarea Comisiei

MOTIVELE pentru care se poate solicita anularea unui act

Motivele de anulare — paragraful 2 art.263:

1. Motive de necompetenta

2. Motive de incalcare a unor normle fundamentale de procedura

3. Motive de incalcare a Tratatelor sau a normelor privind aplicarea acestor

4. Abuz de putere

Necompetenta

= poate sa apara in situatia in care actul a fost adoptat de o insitutie a Uniunii, fara ca aceasta sa aiba
competenta in acest domeniu

→ se are in vedere aplicarea Prinicpiului Atribuirii de Competenta, in cazul in care o institutie


actioneaza dincolo de limitele sale

• Se poate lua in calcul si situatia in care o institutie actioneaza intr-un domeniu in care
Uniunea nu era competenta sa legifereze.

Incalcarea unor norme fundamentale de procedura

= acest motiv de anulare are in vedere urmatoarele situatii:

• nerespectarea normlor cu privire la procesul de elaborare si adoptare a actleor juridice la nivelul


UE → modalitatea de vot, consoltatrea prin aviz a altor institutii sau organe auxiliare

• neluarea in considerare a normelor privind respecatera dr la aparare → care priveste in aceasta


situatie garantarea consultarii celor interesati, anterior adoptarii unei decizii de natura sa le
afecteze grav interesele

• neindeplinirea obligatiei de motivare a adoptatrii actelor juridice — art.296(2) TFUE

In ceea ce priveste neindelinirea cerintelor privind publicarea si notificarea actelor Uniunii


→ NU reprezitna o incalcare a unor norme fudnamentale de procedura — art.297 TFUE

Incalcarea Tratatelor sau a oricarei norme de drept privind aplicarea acestora

= conform doctrinei, se arata ca incalcarea poate consta intr-o eroare de drept(privind norma de
dpret aplicabila, onterpretarea gresita a normei, absenta oricarui temei legal,) eroare de fapt (eroare
care privste materialitatea faptelor care afecteaza aplicarea normei), eroare referitaore la calificarea
faptelor carora li se aplica norma de drept

Abuzul de putere

= Jurisprudenta CJUE → abuzul de putere reprezitna situatia in care institutia UE a urmarit prin lipsa
de precautie, care echivaleaza cu nerespectarea legii, alte scopuri decat cele pt care i-au fost prevazute
prin tratate puterile sale — Hotararea 3/1964

• art.263 paragraful 3 → pot introduce o actiune in anulare si Curtea de Conturi, BCE si Comitetul
Regiunilor ⇢ daca urmaresc "salvgardarea propriilor prerogative"

• Protocolul NR.2 art.8 → da dreptul Comitetului Regiunilor sa fromuleze actiuni in anulare


impotriva actelor legislative, cu respectarea celorlalte prevederi generale

⟾ Comitetul regiunilor verifica prin intermediul CJUE respectarea Principiului Subsidiaritatii

SUBIECTELE care pot formula o actiune in anulare

Conform doctrinei → subiectele se impart in titulari:

• superprivilegiati

• privilegiati

• neprivilegiati

⇢ in functie de interesul pe care trebuie sa il demonstreze in momentul introducerii actiunii

I. Titularii superprivilegiati:

= subiectele de drept care pot introduce actiunea fara sa dovedeasca niciun interes in acest sens

⟾ Statele Membre, Comisia, PE, Consiliul

II. TItularii privilegiati:

art.263 paragraful 3 → BCE, Curtea de Conturi, Comitetul Regiunilor

⟾ acestea pot actona numai pt angajarea propriilor intrese

III. Titularii neprivilegiati

= Particularii — PF/PJ → art.263 paragraful 4

⟾ particualrii pot introduce o actiune numai impotriva:

1. actelor care ii au ca destinatari

2. actelor care ii privesc direct si individual

3. actelor normative care ii privesc in mod direct si care nu presupun masuri de executare

Tratatul de la Lisabona → a extins categoria actelor imptriva particularii pot introduce


actiunea in anulare, fara insa a extinde in mod absolut aceasta capacitate de care dispun
particularii.

Ultima categorie de acte normative care nu presupun masuri de executare, a fost


introdusa prin tratatul de la Lisabona → fara ca sintagma de “acte normative” sa fie definita in
cuprunsul tratatului.

• CJUE — def acte normative = acele acte care nu au caracter legislativ, insa au caracter general

• De-a lungul timpului, CJUE a interpretat restrictiv prevederile din Tratat, privitaore la conditiile
pe care trebuie sa le indeolineasca un particualr pt a cere anualrea unu iact adiptat al nivelul
UE.

In baza jurisprudentei CJUE ⟾ PF si PJ:

a) nu pot actiona decat impotriva unei decizii care le este adresata in mod individual

b) nu pot introduce o actiune in anulare decat impotriva unui act care sub aparenta unui
regulament sau a unei decizii adresate acestora ii priveste in mod direct s iindividual

PROCEDURA actiunii in anulare

- nu presupuen o faza prealabial ca si actiunea in carenta

• art.263 TFUE → actiunea trebuie formulata in termen de 2 luni de la publicarea actului, de la


notificarea acestuia catre reclamant, sau de la data la care reclamantyul a luat la cunostinta de actul
respectiv
— art.50 Regualmentul de Procedura al Curii ⟾ acest termen se calculeaza de la sfasitul cele de a
14-a zile de la data publicarii

EFECTELE hotararii
art.264 TFUE ⟾ in cazul in care actiunea este intemeiata CJUE declara actul NUL si neavenit

→ In cazul in care considera necesara, CJUE indica care sunt efectele actului anulat, care trebuie
cosiderate ca fiind irevocabile

Jurisprudenta CJUE — o hotarare de anulare codnuce la disparitia retroactiva a actului cu


privire la toti justitiabilii .

→ o astfel de hotarare de anualre are efecte erga omnes ⟾ autoritate de lucru judecat

• Din formularea art.264 TFUE ⟾ o hotarare de anulare poate conduce la anularea toatala sau
partiala a unui act adoptatla nivelul UE

→ din jurisprudenta rezulta ca Instatna de la Luxemburg poate anula actul contestat, dar de
asemenea, poate decide sa ii mentna efectele pana la adoptarea unui nou act din motive de siguranta
juridica
Conform Tratatului, hotararile Curtii au efecte sectoriu + CJUE poate ordona suspendarea executatrii
actului atacat.

• art.266 TFUE — institutia, organul, oficiul sau agentia care a emis actul anulat, este obligata sa
ai toate masurile necesare impuse de executarea hotararii Curtii

→ in cazul in care hotararea Curtii nu este pusa in executare ⟾ se poate declansa Actiunea in
raspudnere extracontractuala a UE in baza art.340(2,4) TFUE

EXCEPTIA DE ILEGALITATE

• art.277 TFUE — consacra exceptia de ilegalitate, care reprezitna o cale de atac incidenta, care
serveste confoirm doctinei, la puenrea in aplicare a unui principiu general care se referea la
respectarea legalitatii si care are rolul de a compensa absenta actiunii in anulare direct
introiduse de catre partivculari imptriva actelor cu aplicabilitate generala

Potrivit Tratatului → desi termenul de 2 luni pt introducerea actinii in anulare a expirat si


actul juridic nu mai poate face obiectul unei actiuni in anulare

⟾ cu ocazoia unui litigiu care are ca obiect un act cu caracter general adoptata la nivelul UE, in orice
moment se paote invoca exceptia de ilegalitate
⟾ Curtea nu va anula actul contestat, ci il va declara inaplicabil

Excepotia de ilegalitte nu reprezitna o actiune de sine statatoreare, ci depinde de actiunea


oprincipala in cadrul careisa ppiate fi exeprcitata, reprezetnatnd o actiuen ce caracter accesoriu.

→ e[singerea actiunii princiaple, atrege cu sien si inadmisibilitatea execeptiei

ACTELE care pot face obiectul exceptiei de ilegalite:

• caracter general

• aplicabile direct sau “indirect, dupa cum arata CJUE”

• trebuie sa existe un raport juridic durect intre decizia individuala atacata si actul genereal in
cauza

SUBIECTELE care pot formula exceptia de ielgalitate

• art.277 TFUE — orice parte dintr-un litigiu care are ca obiect contestarea unui act juridic
obligatoriu, poate introduce exceptia de ilegalitate

→ La o priam analzia rezulta ca aceasta poate fi fomrulata in special de catre particulari

→ Multa vreme, Curta a aratat ca Statele nu pot introduce aceasta actiune, insa ulterior, prin
jurisprudenta sa, a dat posibilitate statelor sa invoce aceasta actiune.

EFECTELE admiterii exceptiei de ilegalitate

Admiterea exceptiei de ilegalitate NU are drept efect anualrea actului cu rpivire la care a fost
invocata

⟾ acesta fiind declarat inaplicabil in situatia respectiava

— Curta a aratat ca exepcitia de ilegalitate are efect obligatoriu numai intre parti. —

Actiunea in constatarea neindeplinirii de catre statele membre a obligatiilor


asumate prin tratate

• Reglementata in art. 258 – 260 TFUE ⇢ debuteaza cu faza necontencioasa, numita procedura
de infringement (in doctrina, intreaga actiune apare sub denumirea de procedura de
infringement)

I. ETAPA NECONTENCIOASA

• art. 258 TFUE → din actele cu caracter secundar sau complementar, precum si din practica
rezulta o desfasurare mai ampla a procedurii decat cea mentionata la acest articol.

Dupa cum ii spune si numele, actiunea in constatarea neindeplinirii de catre statele


membre a obligatiilor asumate prin tratate are ca:

- obiect constatarea de catre Curtea de Justitie a incalcarii tratatelor de catre statele membre, in baza
sesizarii de catre Comisie sau un alt stat membru, dupa finalizarea procedurii necontencioase, respectiv a
procedurii de infringement.

- scop punerea la dispozitia statului membru a unui mecanism de aparare fata de pretinsa incalcare a DUE
formulata de Comisia Europeana

⇢ astfel, in aceasta situatie, Comisia isi manifesta pe deplin rolul de gardian al tratatelor,
prevazut in art. 17 din TUE.

🔷 FAZELE PROCEDURII DE INFRINGEMENT

1. Sesizarea sau autosesizarea Comisiei Europene


⇢ Comisia se poate autosesiza cu privire la incalcarea de catre statele membre a obligatiei de notificare a
actelor nationale de transpunere a directivelor. Acest lucru se intampla ca urmare a utilizarii
sistemului informatic de notificare de catre statele membre (MNE), un instrument electronic care
permite observarea imediata de catre Comisie a incalcarii obligatiei de comunicare a actelor de
transpunere.

⇢ Comisia se poate sesiza si cu privire la savarsirea de catre statele membre a unor actiuni care pot
aduce atingere DUE
— in fiecare stat membru, functioneaza o reprezentanta permanenta a Comisiei Europene

⇢ Comisia poate sa fie sesizata de catre orice persoana fizica sau juridica cu privire la orice act sau
masura adoptate de statele membre cu incalcarea prevederilor Tratatelor UE — sesizarea se poate face
online, printr-un formular conceput de comisie in toate limbile oficiale.

Normele interne prevad mecanismul sau procedura prin care Comisia este obligata sa
confirme primirea sesizarii, insa nu este obligata sa ia in considerare obiectul acelei sesizari

Comisia poate lua, de asemenea, cunostinta de eventualele incalcari ale DUE si din:

- rapoartele pe care statele membre le intocmesc anual cu privire la transpunerea si


implementarea DUE

- intrebarile adresate de Parlamentul European in cadrul activitatii sale de control asupra


Comisiei

- analiza petitiilor primite de Parlamentul European conform propriilor atributii, unele dintre
acestea fiind trimise direct de catre Parlament Comisiei spre competenta solutionata.

Obiectul incalcarii
In doctrina au fost identificate cateva situatii care constituie, la prima vedere, o incalcare evidenta
a DUE:

• incalcarea obligaiei de cooperare loiala — prevazuta de art.4(3) TUE.

• Incalcarea obligatiei de notificare a transpunerii directivelor

→ notificarea se realizeaza prin sistemul electronic MNE (Masurilor Nationale de Executare), iar in
Romania autoritatea competenta este Ministerul Afacerilor Externe, in baza notificarilor prealabile
din partea ministerelor de resort care au realizat transpunerea.

⇢ Notificarea presupune transmiterea catre Comisia Europeana a actului normativ de


transpunere, asa cum a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, in format pdf, precum si
tabelul de concordanta dintre directiva si actul national.

• Incalcarea obligatiei de transpunere corecta si completa a directivelor

→ in conditiile in care a fost adoptat un act normativ de transpunere;

• Aplicarea gresita sau necorespunzatoare a DUE

→ in aceasta situatie se are in vedere nu numai aplicarea directa a unor regulamente sau decizii,
dar si implementarea unei directive.

• Incalcarile generale si persistente ale DUE → care rezulta din actiunile mentionate anterior;

Trebuie mentionat ca incalcarea DUE declanseaza mecanismul prevazut la art. 258-260


TFUE (mecanism jurisdictional). Are in vedere incalcari ale DUE, in special in ceea ce priveste
transpunerea si aplicarea directa a actelor de drept secundar derivat, in timp ce mecanismul
prevazut la art. 7 TUE (mecanism politic) se declanseaza ca urmare a existentei unui risc/unei
incalcari grav si persistent/grave si persistente a valorilor UE mentionate la art. 2 TFUE.

2. Scrisoarea informala
• In baza sesizarii/autosesizarii, Comisia poate transmite (nu e obligatoriu) statului membru in cauza o
scrisoare informala, prin care-i comunica statului detalii cu privire la presupusa incalcare a legislatiei
UE.

→ Prin aceasta scrisoare se obtin informatii de la statul membru in cauza si se clarifica anumite
aspecte care au stat la baza declansarii procedurii de infringement, respectiv identificarea unor
deficiente in traducerea documentelor sau a unei interpretari gresite a acestora.

3. Raspunsul statului membru

→ prin care acesta arata Comisiei ca nu a incalcat nicio norma de DUE

4. Scrisoarea formala
• Daca in urma raspunsului primit din partea statului membru, Comisia considera ca statul este susceptibil
in continuare de incalcarea DUE, ii trimite statului membru o scrisoare formala, prin care ii solicita sa
isi prezinte punctul de vedere cu privire la incalcarea DUE

⇢ Comisia informeaza SM in cauza cu privire la obiectul incalcarii, ii transmite, dupa caz, un


rezumat al obiectiilor sale, precum si termenul stabilit inauntrul caruia SM trebuie sa-si prezinte
punctul de vedere, observatiile

5. Observatiile statului

⇢ In doctrina se arata ca posibilitatea statului de a-si prezenta observatiile reprezinta o garantie esentiala
ceruta de tratat — a se vedea hotararea CJCE 274/83

6. Avizul motivat
Daca in urma raspunsului primit de la statul membru, Comisia are in continuare convingerea ca
este vorba despre o incalcare a DUE, emite un aviz motivat, care trebuie sa indeplineasca
urmatoarele criterii:

1. Sa faca referire numai la acele obiectii ale Comisiei formulate prin actiuni motivate (identitate
de obiect intre aviz si scrisoarea formulata) – a se vedea C522/09

2. Sa contina o expunere detaliata si coerenta a celor constatate de Comisia Europeana si care au


determinat-o sa considere ca statul membru si-a incheiat obligatiile

3. Sa contina un termen rezonabil, in care statul membru sa se conformeze DUE

7. Raspunsul statului membru

Tratatul nu prevede un termen care sa fie mentionat in avizul motivat inauntrul caruia statul membru
trebuie sa se conformeze, insa in practica acesta este de 2 luni.

→ In anumite situatii, Comisia a acceptat prelungirea acestui termen pana la maxim 3 luni.

Raspunsul statului membru la avizul motivat in termenul stabilit trebuie sa contina masurile
intreprinse pentru a se conforma DUE.

→ Aceste masuri pot fi de natura administrativa sau legislativa.

• Art. 259 TFUE → prevede faptul ca, atunci cand Comisia nu emite avizul in termen de 3 luni de
la data la care a fost sesizata de catre un stat membru cu privire la incalcarea DUE de catre un
alt stat membru, CJUE poate fi sesizata in mod direct de respectivul SM care a sesizat mai intai
Comisia Europeana
In concluzie, trebuie remarcat faptul ca procedura de infringement are o durata variabila, in
functie de comportamentul statului membru in raport cu incalcarile sau incalcarea DUE constatata de
Comisia Europeana.
⟾ Aceasta procedura reprezinta un dialog permanent intre Comisie si statele membre, in vederea indeplinirii in
mod rapid si eficace a DUE.

Procedura de infringement, ca faza necontencioasa a actiunii in constatare a neindeplinirii de catre statul


membru a obligatiilor asumate prin tratat, constituie exemplul elocvent atat al modului in care Comisia Europeana
supravegheaza respectarea DUE de catre statele membre, dar si o procedura care garanteaza faptul ca statele membre
isi duc la indeplinire obligatiile in mod rapid, avand dreptul de a-si prezenta observatiile cu privire la pretinsele
incalcari constatate de Comisie.

II. ETAPA CONTENCIOASA

— Se constata de catre CJUE ca un stat membru nu si-a indeplinit obligatiile —

Subiectele cu legitimitate procesuala pasiva ⇢ numai statele membre

Subiectele cu legitimitate procesuala activa ⇢ Comisia Europeana + statele membre — art. 259

art. 271 TFUE → se arata ca poate avea aceasta competenta si Consiliul de Administratie al BEI,
in conditiile in care statul membru nu-si indeplinesc obligatiile care rezulta din statutul BEI.

Tratatul nu prevede un termen inauntrul caruia sa fie introdusa cererea introductiva in fata
CJUE dupa finalizarea procedurii de infringement.

⟾ Din practica rezulta un termen de 1 luna de la data la care Comisia a decis sa inainteze cazul
CJUE.

⟾ Cererea introductiva trebuie sa contina aceleasi capete de cerere precum cele mentionate de
Comisie in avizul motivat si in scrisoarea formala.

In timpul desfasurarii procedurii de judecata, statul membru isi poate indeplini obligatiile,
insa acest fapt nu impiedica constatarea ulterioara de catre Curte a faptului ca s-a constatat o
incalcare a DUE.

→ In jurisprudenta sa, Curtea a aratat ca un stat membru nu poate invoca in apararea sa motive
precum specificul procedurii legislative pe plan international, faptul ca unul sau mai multe state nu
si-au indeplinit, la randul lor, acea obligatie sau orice alte motive care tin de specificitatea
organizarii la nivel national si care nu justifica nerespectarea DUE.

Hotararea Curtii este executorie — are un efect declaratoriu de constatare a neindeplinirii obligatiilor
asumate.

In practica, in cazul in care, in termen de 1 luna de la data pronuntarii hotararii, statul


membru nu o pune in executare, Comisia ii adreseaza o scrisoare prin care-i solicita sa duca la
executare hotararea Curtii si, implicit, sa-si indeplineasca obligatia de DUE.

→ prin aceasta scrisoare, Comisia acorda statului membru un termen de 3 luni, pentru a se
conforma hotararii Curtii.

⇢ In cazul in care statul membru nu se conformeaza in acest termen, Comisia introduce o noua actiune
in fata CJUE, indicand cuantumul sumei forfetare sau al penalitatilor cu titlu cominatoriu pe care
statul membru trebuie sa le plateasca (aceste sume sunt stabilite de Comisia Europeana prin
comunicari).

— In jurisprudenta sa, CJUE a indicat modul in care se aplica aceasta sanctiune, inclusiv
argumentul pentru care a dispus si dispune atat sume forfetare, cat si penalitati cu tilu
cominatoriu.

In cazul in care statele membre nu comunica masurile nationale de transpunere a unei


directive, CJUE va pronunta o prima hotarare de sanctionare in mod direct a statului membru in
cauza, fara a mai pronunta o hotarare de constatare (art. 260 (3) TFUE – prevedere nou inclusa
prin Tratatul de la Lisabona).

→ obligatia de plata intra in vigoare la data stabilita de Curte prin hotararea sa.

Efectele hotararii Curtii


• art. 260(1) TFUE → hotararea Curtii este pur declaratorie si stabileste numai existenta incalcarii

⇢ Curtea nu are competenta de a suspenda sau anula actiunile statului care aduc atingere DUE
si nici de a stabili masurile concrete pe care statul membru trebuie sa le indeplineasca.

• Hotararea pronuntata de Curte in baza art. 260(2) + (3) are caracter sanctionatoriu

→ obliga statele membre la plata unor sume forfetare sau penalitati cu titlu cominatoriu stabilite
de Comisia Europeana.

Raspunderea extracontractuala a statelor membre pentru prejudiciile rezultate


din incalcarea DUE

Aceasta raspundere reprezinta o creatie jurisprudentiala conform careia CJUE a stabilit


raspunderea statului membru pentru prejudiciile cauzate ca urmare a incalcarii DUE

→ aceasta se bazeaza pe aplicarea principiului prioritatii si a efectului direct a normelor de DUE.

Odata principiul raspunderii extracontractuale a statelor membre stabilit de CJUE, aplicarea


lui a fost lasata la latitudinea dreptului national, cu conditia respectarii principiilor echivalentei si
eficacitatii.

Raspunderea extracontractuala poate fi invocata in conditiile in care incalcarea provine de la:

- puterea executiva — in cele mai multe cazuri, de la Guverne)

- puterea legislativa — Parlamente

- puterea judecatoreasca — de la o instanta care a pronuntat o hotarare contrara DUE

Hotararea C160/14 arata faptul ca trimiterile preliminare trebuie formulate de o instanta de


ultim grad in conditiile in care exista diferente de interpretare. Principalele hotarari care au stabilit
raspunderea extracontractuala a statelor membre sunt cele pronuntate in cauzele C6 si 9/90
Francovici-Bonifacci, C46 si 48/93 Factor 3 si C224/021.

Conditiile pentru angajarea raspunderii extracontractuale vizeaza:

- stabilirea existentei unei incalcari a normelor de DUE


- existenta unui prejudiciu si a legaturii de cauzalitate dintre acesta si incalcarea savarsita de statul membru.

Acestor conditii principale jurisprudenta le-a adaugat:

- obligativitatea ca norma in speta sa fie clara, precisa si neconditionata

- acordand particularilor drepturi subiective


- incalcarea sa fie suficient de grava.

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

Este una dintre celce 4 libertati fundamentale consacrate de Tratatul de la Roma alaturi de libera:

- circualtie a persoanelor

- a serviciilor

- a platilor si capitalurilor

⟾ toate acestea contribuie la realizeazrea pietei comune, obiectiv central prevazut in tratatele
UE

Libera circulatie a marfurilor s-a realizat in contextul Uniunii Vamale, care trebuia pusa in
aplicare intre statele membre ale Comunitatii Economice Europene, pana in 1962.

DEF = libera circulatie a marfurilr repr acel regim juridic in temeiul carora marfurile nu se confunda la
frontiere cu nicio restrictie la import sau la export si asupra carora nu se percep taxe vamale si nici taxe
cu efect echivalent acestora

Se poate observa ca:

• libera circulatie a marfurilor vizeaza aspecte care tin de modul in care acestea circula intre
statele membre

• Uniunea Vamala reglementeaza si aspecte privind relatiile comerciale cu statele terte, precum
tariful vamal comun — art.48 TFUE

MARFA = orice bun apreciabil in bani, susceptibil sa faca obiectul unei tranzactii comerciale si sa
traverseze o frontiera
⇢ definitia notiunii de marfa rejulta din jurisprudenta CJUE (Hot. 7/68)

In opinia Curtii De Justitite de la Luxembrug pot fi considerate marfuri:

- operele de arta

- monedele iesite din circualtie

- energia electirca

- materialeel si suporturile de sunet folosite in domeniul audiovizualului

In ceea ce priveste categoriile de marfuri care se afla pe teritoriul vamal al UE (art. 52TUE +
art. 355 TFUE) se dinsting urmatoarele categorii:

• marfuri produse in intregime pe teritoriul vamal al UE

• marfuri aflate in libera circualtie

• marfuri care provin di state tarte

• marfuri obtinute sau produse pe teritoiul vamal al UE fie exclusiv din materiale din sau in afara
terotioriul UE — de vazut in tfue

§ Taxele vamale si interzicerea taxelor cu echivalent acestora

• art. 30 TFUE ⇢ intre statele membre sunt interzise taxele vamale la imprt si la export sau taxele
cu efect echivalebt

Taxele vamale = impozite indirecte pe care statul le percepe asupra marfuirlor in momentul in care
trec frontiera unei tari, in vederea importului, exportului sau tranzitului

Taxele cu efect echivalent taxelor vamale:

= orice obligatie pecuniara indiferent de marimea, destinatia si modul de aplicare, impusa in mod unilateral
asupra marfurilor in baza faptului ca acestea traverseaza o frontiera si care are ca efect scumpirea acestor
marfuri in raport cu cele autohtone similare

⇢ taxelor vamale nu au fost definite in doctrina si au fost definite de jurisprudenta, care a


identificat anumite trasaturi specifice
→ sunt considerate ca fiind similare produsele care prezinta din pct de vedere al
consumatorilor, proprietati analoge sau raspund acelorasi nevoi

Taxele care NU se confunda cu taxele vamale:

a) taxele interne — art.110 TFUE

→ niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produseleort statelor membre impozite de
orice natura mai mari decat celor care se aplica direct sau indirect porduselor nationale similare

b) taxele incasate pt serviciile prestate agentilor economici


→ taxa trebuei sa fie platita unui agent economic in schimbul unui serviciu

c) taxele platiite cu ocazia controalelor sanitare

§ Intarzicerea restrictiilor cantitative

• art.34 + art.35 TFUE → intre statele membrte sunt interzise restrictiile cantitative la imprt si la
export si orice masuri cu efect echivalent

Restrictii cantitative = acele masuri adoptate de catre un stat membru pt a limita importul marfurilor
dintr-un alt stat membru sau exportul in alt stat membru

⇢ contingente cantitative — taxele care permit importul unei cantitati determinate de marfuri cu
plata taxelor vamale

⇢ contingentele tarifare — presupun importul unei anumte cantitati de marfuri cu palta unor taxe
vamale reduse, urmand ca dupa epuizarea acestor cantitati, marfurile sa fie importate cu plata
taxelor vamale

Masurile cu efect echivalent restrictiilor cantitative:

→ au fost stabilite de catre jurisprudenta CJUE

= orice reglementare comerciala a statelor membre care poate impiedica comertul intra-comunitar in mod
direct sau indirect, efectiv sdau potential

EXCEPTII de la libera circualtie a marfurilor

→ aceste exceptii reprezitna situatiile prevazute de legislatia UE sau deduse din jurisprudenta
CJUE, care permit limitarea sau restrangerea deplinei liberi circulatii a marfurilor

• art. 36 TFUE — statele membre pot adopta interdictii sau restrictii la importul/export/tranzitul
marfurilor, pe urmatoarele motive:
1) morala publica

2) ordine publica

3) sigurata publica

4) protiectia sanatatii si a vietii perosanelor, animalelor sau de conservre a plantelor

5) protejare a unor bunuri de patrimoniu national cu valoare artistica, istorica sau arheologica

6) protectie a proprietatii industriale si comerciale

Acestor exceptii legale, care nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara si


nicio restrictie disimulata intre statele mebre, li se adauga exceptiile jurispriudentale:

• eficacitatea controalelor fiscale

• loialitatea tranzactiilor comerciale

• protectia consumatorilor

• pluralismul presei

Acestor exceptii li se adauga clauzele de salvgardare, prevazute de TFUE, in baza carora


statele membre pot restrictiona libera circualtie a marfurilor — art.114 TFUE + art.346 + 347 TFUE
LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR SI SERVICIILOR

Multa vreme libera circulatie a persoanelor si cea a serviciilor s-au analiazat in maniera
comuna, intrucat ambele au contribuit la realizarea pietei interne si ambele au presupus multa
vreme deplasarea fizica a beneficiarilr acestora.

§ LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR §

Beneficiarii liberei circulatii a persoanelor


→ analiza beneficiarilor trebuie sa aiba in primul rand in vedere conceptul de cetatean european,
conceptul de lucrator si conceptul de resortisant

Cetatenia Europeana a fost instituita prin Tratatul de la Mastricht.

art. 320 TFUE ⇢ este cetatena al UE orice persoana care are cetatenia unui stat membru.

⇢ Cetatenia europeana confera anumite drepturi, printre care si dr. la libera circulatie si de sedere pe
teritoriul statelor membre

Resortisant → notiunea este defiita la nivel national in L.167/2005

= persoanal fizica sau juridica avand cetatenia, respectiva nationaitatea acelui stat

Lucrator → definita in Tratat si in Regulamentul 492/11

= orice persoana care efectueaza sub conducerea altei persoane o munca reala si efectiva pt care este platita
⟾ beneficiarii liberei circualtii ai persoanelor sunt:

1) lucratorii salariati

2) acele persoane care exercita o activitate profesionala ce poate consta in desfasurarea unei
activitati salarizate sau activitate economica cu caracter productiv generator de venituri

O activitate profesionala poate fi exercitata cu titlu salarial sau cu titlu independent, in


acerst din urma caz, ea se exrcita de o persoana idnependenta, fieprin stabilirea p teritoriul unu
istt membru, fie prin oferirea de servicii pe teritoriul altu stat membru, cu caracter ocazional sau
izolat.

→ Legislatia UE asigura libertatea de stabilire, care presupune accesul la activitai independente si


exercitarea acestora in conditiile definite pt resortisantii statului respectiv.

Membrii de familie ai lucratorilor salariati sau independenti:

• directiva 2004/38/CE → reprezitna dreptul derivat in materia liberei circulatii a persoanelor,


stablind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pt cetatenii UE si
membrii familiilor acestora

⇢ a fost trasnpusa in RO prinOUG 2/2005

Directiva stabileste categoriil de membri de familie:

a) sotul

b) partenerul cu care cetateanul UE a contractat un parteneriat inregistrat in temeiul legislatiei


unui stat membru → daca, potrivit legislatiei statului membru gazda, parteneriatele inregistrate
sunt considerate drept echivalente casatoriei si in conformitate cu conditiile prevazute de
legislatia relevanta a statului membru gazda

c) descendentii directi in varsta de cel mult 21 de ani sau care se afla in intretinerea sa +
descendentii directi ai sotului sau partenerului

d) ascendentii directi care se afla in intretienerea sa + ai sotului sau partenerului

Societatile:

• art. 54 TFUE — societatile consituite confirm legislatiei unui stat membru si avand sediul social,
adminsitratia centrala sau locul principal de desfasurare a activitatii in cadrul UE sunt asimilate in
ceea ce priveste libera circulatie, persoanelor fizice resortisante ale statelor membre
Pt ca societatile sa beneficieze de aceasta prevedere de dr primar, au fost adoptate o serie
de dirrective de coordonare a reglementarilor legale in acest domeniu din statele membre a UE.

⟾ Pana in prezent, conf. Jursiprudentei CJUE nu s-a realizat o deplina si absoluta libera circualtie a
societatilor.

Drepturile beneficiarilor liberei circulatii a persoanelor si a dreptului de stabilire

• art.45 TFUE — libera circulatie a lucratorilor implica:


- dreptul de a accepta oferte realie de incadrare in munca
- dreptul de a desfasura o activitate salarizata in aceleasi conditii ca cetatenii statului pe
teritorul caruita s-a deplasata

In baza acestui art. Regulametnul 492/2011 privind libera circualtie a lucratouriul in cadrul
UE garanteaza si alte drepturi lucratorilul, precum,:

- dreptul de a nu fi tratt diferit fata de lucratorii nationali

- accesul legal la fosrmarea profecionala

- dreptul de a fi ales in organele reprezentative a le lucratoirilo

- etc

Directiva 2004/38 mai prevede si alte drepturi acordate cetatenilor UE si membrilor de


familie ai acestora, precum:

- dr de libera circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre

- dr de intreare si iesiere din orice stat membru

- pastrarteea dr de sedere de catre membrii de familie in caz de divort, anularea casatoriei sau
incetarea parteneriatului inregistrat.

Dreptul de sedere permanenta — 5 ani de reseditna legala, neintrerupta pe teritoriul statului respectiv

EXCEPTII de la libera circulatie a persoanelor

1. exceptii prevazute de TFUE

Art 45 TFUE → prevede 2 tipuri de exceptii:

- exceptii cu caracter general ⇢ justificate prin motive de securitate, oridne si siguranta publica

- imposibilitatea incadrarii in administratia publica

Exceptii aplicabile in cazul dr de stabilire:

Art.51 TFUE → sunt exceptate de la aplicarea dr de stabilire activitatile care sunt asociate in
statul respectiv, chiar si cu titlu ocazional, exercitatrii autoritatii publice

Art.52 TFUE → nu sunt incompatibile cu acordarea dr de stabilire dispozitiile nationale care


mentioneaza un regim special pt resortisantii stratini din motive de pridine publiaca si siguratnta
publica si santatate publica

2. exceptii prevazute de directiva 2004/38

Directiva prevede in baza tratatului si a jurisprudentei CJUE faptul ca “statele membre pot
restrange libertatea de circulatie si de sedere a cetatenilor UE si a memrilor lor de familie indiferent
de cetatenie pt motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica”, care nu pot fi
invocate in scopuri economice si care trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si sa se
intemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza.

→ condamnarile penale anterioare nu pot justiifca in sine luarea unor asemenea masuri

Este prevazuta interzicerea expulzarii unui cetatean al UE sau al membriulor familiei sale,
indiferent de cetatenie, care au dr de sedere permanenta pe teritoriul statului repsectiv, cu
exceptiia cazurilor in care exista motive intemeiate de oridne publica sua de siguranta publica.

Daca definitia notiunii de orine publica rezulta din jurisprudenta CJU notiunea de sanatate
publica este clarificate de directiva 2004/38.

= acele boli cu potential epidemic definite de organizatia modniala a sanatatii sau la acele boli infectioase
sau parazitatre contagiase, daca acestea fac obiectul unir dispoitii de protectie ce se aplica tuturor
resortisantilor din statul membru gazda.
§ LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR §
- este una dintre cele 4 libertati definite de tratatul de la roam

- Reglementat de art. 57 + art. 62 TFUE

• art. 57 TFUE — sunt considerate servicii, prestatiile furnizate in m,od obisnuit in schimbul unei
remuneratii, in masuera in care nu sunt reglementate de dsipozitiile preivnd libera circulatie a
marfurior sau libera circulatia a platilor si capitalurilor
⟾ pt a vorbi de prestarea de servicii trebuie sa fim in prezenta unei prestatii remunerate, oferite in mod
independet, oricare ar fi sectorul economic in care intervine

Serviciile cuprind in special:

- activitati cu caracter industiral

- activitati cu caracter comercial

- activitati artizanale

- activitati prestate in cadrul profesiilor liberale

Libera prestare a serviciilor este reglm prin directiva 286/203 ..? Si de dispozitiile din
cxadrul pietei interne oug 49/2009.

Directiva defineste notiunile de:



- serviciu
- regim de autorizare

- prestator
- motive de interes general

- destinatar
- ordine publica 

- PJ

Directiva prevede de asemeena si situatiile in care aceasta nu se aplica, precum:

- serviciie din dom energiei electirce

- activitatile de recuperare pe cale judecatoreeasca a creeantelor

- etc.

In sensul facilizarii liberei circulatii a serviciilor au fost create ghiseele unice, prin intermediul
carora sa se obtina dr de a presta servicii intr-un anumit stat.

→ in RO — punctul PCU (punctul de contact unic economic)

EXCEPTII de la libera circulatie a serviciilor

1. exceptii legale

• art. 62 TFUE — exceptiile de la libera circualtie a persaonelor prevazute la art.51 si 52 si aplcia


si in cazul liberei citculatii a serviciilor

2. exceptii jurisprudentiale

Rezutla din jurisprudenta CJUE:

a) restrictia trebuie adoptata pt realizarea unui interes public legitim


→are sa nu fie incompatibli cu obiectivele Uniunii

b) restrictia sa fei aplicabila in mod egal


→ tuturor pers stabilite pe teritoriul statului presopctiv si fara discriminare

c) restrictua sa fie proportionala cu necesitatea respectiarii normelor legitime in cauza

d) restricuta in cauza trebuie sa respecte dr fundamentale


LIBERA CIRCUALTIE A CAPITALURILOR SI A PLATILOR

• consacrata in tratatul de la Roma atat in beneficiul statelor membre cat si in beneficiul statelor
terte

• realizarea sa s-a infaptuit gradual printr-o serie de acte de drept derivat, fara a atinge insa nivelul
de dezvoltare pe care il au libera circualtie a marfurilor si a persoanelor

Sediul reglementarii ⇢ art. 63-66 TFUE

Trebuie operata distinctia intre capital si plati

CJUE ⟾ platile curente reprezitna transferul de valuta ca o contraprestatie in cadrul unei anumite
tranzactii | in timp ce fluxurile de capital sunt operatiuni directe, financiare, care vizeaza plasarea sau
investirea sumei de bani si NU remunerarea unei contraprestatii

Circulatia capitalurilor include printre altele:

- investitiile imobiliare

- imprumuturile si creditele financiare

- circulatia capitalurilor cu caracter personal → imprumuturi, doantii, cadou

Constituie plata:

- serviciile care permit plasarea sau retragerea intr-un/dintr-un cont de plati

- emiterea si achizitionarea de instrumente de plata

- operatiunile de remitere de bani

- operatiunile de palta prin care este ransferata moenda electronica

EXCEPTII de la libera circulatie a capitalurilor

• art. 65 TFUE — statele membre au dreptul:


a) de a aplica dispozitiile fiscale ⇢ care stabilesc o diferentiere intre contribuabilii care nu se
regasesc in aceeasi situate in ceea cep riveste resedinta sau locul unde au fost investite
capitalurile

b) de a adopta toate masurile necesare ⇢ pt a combate incalcarea normelor in domeniul fiscal


sau al supravegherii prudentiale, precum si de a stabili proceduri de declarare a circulatiei
capitalurilor, in scopul informarii administrative sau statistice, ori de a adopta masuri justificate pe
motive de ordine publica sau siguranta publica

⟾ Articolul prevede posibilitatea acordata statelor membre de a adopta restrictii privind dreptul
de stabilire care sunt compatibile cu tratatul

• art. 75 TFUE — la nivelul UE se pot adopta regulamente care sa defineasca cadrul masurilor
administrative privind circulatia capitalurilor si paltilor, precum inghetarea fondurilor, a activelor
finacniare sau a beneficiilor economice care apartin unor persoane fizice sau juridice, grupuri
sau entitati fara caracter statel sua care sunt in proprietatea acestora sau sunt detinute de
acestia

• Clauzele de salvgardare → libera circualtie a platilor si capitalurilor paote fi restrictionata in baza


activarii asa numitelor clauze de salvgardare prevazute de TFUE

⇢ art. 143 TFUE ⟾ statele membre pot adopta anumte masuri restrictive cu caordul COmosiei
Europene, in caz de dificultati sau in cazul riscului aparitiei unor dificultati grave pt plata … unui
stat provenind fie dintr-un dezechilibru global al balantei, fie din natura devizelor de care acesta
dispune

POLITICA COMERCIALA COMUNA

• reprezinta un domeniul de competenta excusiva a UE care se circumscrie actiunii externe a


acesteia si care reglementeaza relatiile comerciale dintre UE si statele terte

Libera circulatie a marfurilor, dar si anumite aspecte de politica comerciala comuna sutn
cuprinse in notiunea de Uniune Vamala ⇢ uniune realizata la nivelul Comunitatilor Eruropene in
1968.

• art. 28 TFUE — “Uniunea este alcatuita dintr-o uniune vamala care reglementeaza ansamblul
schimburilor de marfuri si care implica interzicerea intre statele membre a taxelor vamale la
import si la export si a oricaror taxe cu efect echivalent, precum si adoptarea unui tarif vamal
comun in relatiile cu tari terte”

• art. 207 TFUE — enumera principiile uniforme pe care se bazeaza politica comerciala comuna:

1. Modificarile tarifare

2. Incheierea de acorduri tarifare si comerciale privind schimburile de marfuri si servicii si


aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale

3. Investitiile straine directe

4. Uniformizarea masurilor de liberalizare

5. Politica exporturilor

6. Masurile de protectie comericala, printre care si cele care se adopta in caz de dumping si de
subventii

REGIMUL IMPORTURILOR

• Regulamentul 2015/478 — Importuri in Uniune de produse originare din tari terte este liber si nu
este supus niciune i restrictii de ordin cantitativ.

→ exista totutsi si anumite excvpetii strict prevazute de regumalent

Regulamentul instituie mai multe proceduri privind derularea importurilor:

a) procedura de informare si consultare

⟾ chiar daca importul in UE este liber, statelel membre sunt tousi obligatr sa ingormeze Comisia in cazul
in care evolutiua acestora este de asa natura incat ar putea impune recurgerea la masuri de supraveghere
sau de salvgardare

⇢ informarea face referire la volumul importurilro, pretul acestora si impactul lor acsupra
proucatorilor din UE

⇢ informarea este transimsa de UE tuturor statelor membre

→ consultarea se realizeaza prin intermediul Comitetului pentru masuri de salvgardare fromat di


nreprezentanti ai statelor membre si care are rolul de a asista Comisia.

→ Acesta emite un aviz in baza caruia Comisia poate sau nu sa adopte un proiect de act
de puenre in aplicare in domeniu

b) procedura de ancheta

⟾ derulata anterior adoptatrii uen imasuri de salvgardare pentru a stabili daca imprturile repsective
ameninta sa produca sau produc un prejudiciu grav producatorilor din cadrul UE

→ decizia de a deschide o ancheta apartiene exclusi Comisiei — se desfasoara in baza unor


termene clare stabilite de regulament

c) masurile de supraveghere

⟾ se iau de catre COmisie pe o perioada limitata si presupun faptul ca punerea in libera circulatie a
produselor aflate sub supraveghere prealabila la nivelul UE este conditionata de prezentarea unui document
de supraveghere

d) masurile de salvgardare

⟾ in cazul in care un produs este imprtat in UE in cantitati atat de mari si in astfel de conditii incat se
produce sau exosta riscul producerii unui prejudiciu grav producatorilor din cadrul UE, Comisia, la cerera
unui stat membru sau din proprie imitiativa poate fie:
- sa reduca perioada de valabilitate a autorizatiilro de supraveghere
- sa modifice regimul importului, solicitand prezentarea unei autorizatii de import
→ durata masurilor de salvgaradare este limitata, petnru a preveni sau a remedia un prejudiciu
grav si pentru apararea producatorilir din cadrul UE

⇢ masurile de salvgaradere provizorii — se aplica in situatii critice, atunci cand exista suficeinte
dovezi ca o crestre a importurilor a cauzat sau ameninta sa cauzeze un prejudiciu grav

⇢ durata acestora nu paote depasi 200 de zile

REGIMUL EXPORTURILOR

• Regulamentul 2015/479 — exporturtile din UE destiante unor state terte sunt libere

→ curpinde o prodecura specifica, ca si in cazul importurilor:

a) procedura de imformare si consultare

⟾ in cazul in care ca curmare a unei evolutii neasteptate a pietei, un stat membru esitmeaza ca ar putea fi
necesare masuri de salvgardare, acesta informeaza Comisia, care la randul ei informeaza celelelate stte
membre

b) masurile de salvgardare

⟾ pentru a preveni o situatie critica cauzata de o penurie de produse esentiale sau remedierea unei sastfel
de situatii si in cazul in care interesele Uniunii cunosc … imediata, Comisia poate conditiioa expriotul de
prezentara unei autorizatii de export
→ Decizia instituirii restrictiilor cantitative la export, trebuei adoptata in mod limitat si in conditiile
strict prevazute de regulament

REGIMUL CONTINGENTELOR CANTITATIVE

• Regulamentul 717/2008. — instituie procedura comunitara de adminsitrate a contingentelor


cantitative la export si la import, pe care UE le stabilieste in mod autonom sau conventional

→ regulamentul nu se aplcia anumitor produse:

- lapte

- miere naturala

- nici acelor produse care sunt supuse unui regim comun special de import sau de export, carer
prevede dispozitii specifice in domeniul adminsitrarii contingentelor

Contingentele trebuie distribuite intre solicitanti in cel mai scurt timp dupa ce au fost
deschise si adminsirtarea lor se poate efectua prin aplicarea uneia din urmatoarele meotde sau
printr-o combinatie a acestora:

a) meotda prin care se iau in considerare fluxurile comerciale traditionale

b) metoda bazata pe ordinea cronologica de depunere a cererilor

c) metoda de distribuire proportional cu cantitatile solicitate in momentul depunerii cererilor


(examinarea simultana)

PRACTICILE COMERICALE NELOIALE

In cadrul relatiilor comericale cu statele terte, derulate de Uniune, pot aparea urmatorarele
practici comerciale neloiale, fata de care UE poate adopta masuri de protectie:

1. Dumpingul ⟾ Regulamentul 1225/2009


→ orice produs care face obiectul unui dumoping in cazul in care puenrea sa in libera ciruclatie in
cadrul Uniunii cauzeaza un prejudiciu poate fi supus unei taxe anti-dumping

Un produs face obiectul uniu dumping, atunci cand pretul sau de EXPORT catre Uniunii
este MAI MIC decat pretul comparabil practicat in cadrul oepratiunilor coemtrciale normale pentru
produsul similar in tara terta exportatoare, tare de origine sau tara de treanzit.

La stabilirea existentei dumpingului sunt avute in vedere:

- vlairea nirmala a produsului

- pretul de export

(acolada) In urma proiceuslui de ocmparare reuzlta o marja de dumping ce reprezitna suma


cu care valoarea normala depaseste pretul de export.

Prejudiciul = acel prejudiciu important adus unei industrii a Uniunii, amenintarea cu un


prejudiciu important adusa unei industiri unionale sau intarziere semnificativa in crearea ueni
industiri unionale

2. Subventiile ⟾ Regulamentul 2016/1037


→ codifica normele adoptate la nivelul UE privind protetia importiva importurilor, care fac obiectul
unor subventii din aprtea tarilor terte

Se paote impouen o taxa pt a compensa orice subventie acordata direct sau indirect la
fabricarea, productia, exportul sau treansportul oricarui produs a carui punere in libera circulatie
cauzeaza un prejudiciu in cadrul UE.

Se considera ca exista o subventie:

- in cazul in care exista o contributie finacniara a autoritatilor publice ale tarii terte de origine sau
de tranzit

- in cauzl in care exista un avantaj in baza acordarii acestei subventii

3. Obstacolele in calea comertului ⟾ Regulamentul 2015/1843

→ considera a fi obstacol in calea comertului orice practica coemerciala adoptata sau mentinuta
de o tara terta cu privire la care dreptul la actiune este consacrat de normele comertului
international

Prejudiciul = orice pierdere importanta pe care un prejudiciu in calea conertului o cauzeaza


sau amentita sa o cauzeze, in legatura cu un produs sau un serviciu, unei industrii a Uniuniil, pe
piata Uniunii.

Efectele coemrciale defavorabile = acele consecinte negative produse in urma instituirii de


catre o tara terta a unui obstacol in calea comertului cu UE

⇢ Atunci cand se cosntata ca este necesara actiunea in interesul UE in scopul de a se asigura


exercitarea drpeturilor acesteia, potrivit normelor internationale, se pot lua urmatoraele masuri:

- suspendarea sau retragerea oricarei concesii rezutlate din negosciereile de politica comerciala

- cresterea drepturilor vamale existente

- introducerea oricarei taxe la import

- introducerea restrictiilor cantitative

4. Contrafacere ⟾ Regulamentul 608/2013


→ stabielste conditiile si proceduriel de inteventie a autoritatilor vamale in cazul in care marfurile
susceptiiblie de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuala sunt sau ar fi trebuit sa fie
supuse supravegherii vamale sau controlului vamal pe teritoriul vamale al UE

Marfurile contrafacute = acelel marfuri care fac obeictul unui act de incalcare al drepturilor
de marca sau a unei indicatii geografice.

Regulamentul prevede situatiile in care dispozitiile sale nu se aplica:

- atunci cand marfurile contrafactue au caracter necoemrcial si se gasesc in bagajele personale


ale cumparatorilor

DREPTUL CONCURENTIAL IN CADRUL UE

DEF = acele reguli aplicabile intreprinderilor, dar si statellor membre, in cazul i ncare acestea risca sa
aduca atingere concurentei in cadrul pietei interne

CJUE a statuat faptul ca notiunea de intreprindere este o notiune autoonoma a DUE, care
desemneaza orice entitate care exercita o activitate economica, indiferent de statutul juridic al
acesteia si de modul sau de finantare.

§. Interzicerea intelegerilor intre intreprinderi

• art.101 TFUE — sunt incompatibile cu paita interna si sunt interzicse intelegerile intre
intreprinderi, respectiv orice acorduri intre intrerinderi, orice decizii ale asociatiilor de
intreprinderi si orice practici concentrate care pot afecta comerctul intre statele membre si care
au ca obiect sau efect modificarea, restrangerea sau denaturarea concurentei si in special cele
care:
a) stabilesc direct sau indirect pretul de cumparare sau vanzare sau orice alte conditii de
tranzactionare
b) limiteza sau controleaza productia, comercializarea, dezvoltarea tehnica sau investitiile
c) impart pietele sau sursele de aprovizionare
d) aplica partenerilor comerciali conditii inegale la prestatii ehivalente
e) conditioneaza incheierea contractelor de acceptarea de catre partenerii ocmericali a unor
prestatii suplimentare care nu au legatura cu obeictul acestor contracte

Tratatul prevede si acele situatii in care intelegerile nu sunt interziss

e, contribuind la imbunatatirea productiei, la promovarea progrsului tehnic sau exonomic, si


asigutrand consimatorilor o parte echitabila din beneficiul obtinut.

§. Interzicerea abuzului de pozitie dominanta

• art. 102 TFUE — este incompatiblia cu piata interna si interzisa in amsura in care poate afecta
comertul dintra statele membre filosirea in mod abuziv de catre uan sau mai multe intreprinderi a
unei pozitii dominante, detinute pe piata interna sau pe o parte semnificativa a acesteia

Practiciel abuzive = aceleasi ca in cazul intelegerilor intre intreirnderi, cu exceptia celor


referitorare la impartirea pietelor.

⟾ Comisia este cea care investigheaza presupuse incalcari ale normelor de la art 101 + 102 TFEU si
propune masur adecvate pt incetarea acestoira

• art. 107 TFUE — stabileste reguli aplicabile steatelor membre in materie concurentiala,
prevanzand incompatibilitatea acordarii de adjutoare de stat cu normele DUE, dar mentionand
in acelasi timp care ajutoare sunt compatibile cu paita interna (ajutoarele destinate pagunbelor
de la dezastre naturale) sau care ajutoare pot fi considerate compatiblie cu piata
interna(ajutoarele destinate sa promoveze realizarea unui proiect importnt de interes european
comun).

Comisai impreuna uc statele membre verifica permanent regimul ajutoarelor existente. In


cazul in care Comisia constata ca ajutoriul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de
stat nu este compatbili cu paita interna sau ca ac4est ajutor este utilizat in mod abuziv, aceasta
hotaraste desfiintarea sau modificarea ajutoriului in termenul stabilit de Comisie.

OBS → In cazul in care statul nu se conformaeza in termenul stabilit, Comisia sau orice alt
stat interat poate sesiza direct CJUE prin derogare de al art.258,259 TFUE.

• Regulamentul 651/2014 — stabileste ca anumite categirii de ajutoare sunt compatibile cu piata


interna in baza art.107 + 108 TFUE