Sunteți pe pagina 1din 1

DIN ULTIMUL NUMĂR: România Citește în Craiova și Timișoara      F  Caută...

ACASĂ AUTORI SUPLIMENTE PREMIILE CONTEMPORANUL INFORMAȚII ABONAMENTE ARHIVĂ PROIECTE LIBRĂRIE CONTACT

CATEGORII ⌂ Contemporanul » Clubul Ideea Europeană » Înscrierea la ora de religie. Delirul care smintește România Noutăți Cele mai citite Comentarii
Editorial
România Citește în Craiova și Timișoara
Polemice
(Con)texte Înscrierea la ora de religie. Delirul care smintește România  7 octombrie 2019

Eseu – Publicistică  Scris de Gabriel Andreescu  în Clubul Ideea Europeană  Din numărul: Nr. 04 / Aprilie 2015  22 aprilie 2015  0
Lecturi – Despre Cărți  144 Accesări Revista Contemporanul nr. 09
Septembrie 2019
Românii de pretutindeni
Fenomenul global, de întâmpinare a unei teme foarte concrete cu spuse fără noimă de către  23 septembrie 2019
Teatru – Dramaturgie peste 90% din actorii mediatici alungă milioane de români într-un univers de fantasme. În
Profil lumea reală, miza este alta: cine controlează ecucația, controlează societatea. Ideea Europeană la Târgul Internațional
de Carte de la Beijing – BIBF 2019
Modele
Poate cuvintele „delir”, „smintește” par excesive. Faptul că un fost ministru al  13 septembrie 2019
Clubul Ideea Europeană Educației discută înscrierea la ora de religie invocând martiriul lui Brâncoveanu, iar
Filmoteca – Cinematurgie actorul Ilie Gheorghe susține disciplina pe motiv că singura materie care Revista Contemporanul nr. 08 August
Istorie – Documente – împodobește mintea omenească „este numai Religia” poate avea explicații terestre. 2019
Politică Dar fenomenul global, de întâmpinare a unei teme foarte concrete cu spuse fără  19 august 2019
noimă de către peste 90% din actorii mediatici alungă milioane de români într-un
Poemul lunii
univers de fantasme. În lumea reală, miza este alta: cine controlează ecucația, Elucidarea măsurilor
Ancheta Conte  15 august 2019
controlează societatea.
Revista revistelor
Evenimente – Lansări
Antologiile Conte Aplicarea deciziei Curții Constituționale. Miza
Noutăți editoriale NE GĂSIȚI ȘI PE FACEBOOK
În ultimele trei luni, instituțiile au avut de schimbat regula de înscriere la disciplina Religie. În luna
Noutăți
noiembrie anul trecut, Curtea Constituțională Română (CCR) hotărâse că elevii nu pot fi înscriși automat la
Cronică plastică ora de religie, și deci obligați (ei, când depășesc o anumită vârstă, sau părinții lor) să depună cerere pentru
Actualități – Comunicate a nu frecventa disciplina. A rămas ca solicitarea participării la această disciplină să cadă în obligația NEWSLETTER
– Știri doritorilor de educație religioasă.
Email
Detaliul procedural are mari implicații practice. În anii precedenți, elevii erau puși de-a valma să urmeze
disciplina. Chiar dacă unii nu erau de acord cu frecventarea orei, era foarte greu să iasă din acest sistem.
FOTOTECĂ Abonare
Planurile sistemului de învățământ pentru Religie erau planificate de Ministerul Educației ca și cum toți elevii
le-ar frecventa. Procedura asigura stabilitatea locurilor de muncă pentru profesorii-teologi, posibilitatea
definitivării pe post, ocuparea pozițiilor de conducere în școli etc. Schimbarea de procedură atinge toate
aceste interese. Principala afectată, Biserica Ortodoxă Română, a reacționat a doua zi după anunțarea
deciziei CCR cu acuzații (măsura este „discriminatorie și umilitoare”), cu sugestii amenințătoare (ea „nu se
lasă intimidată și descurajată”) și apeluri de solidarizare: „Biserica Ortodoxă Română cheamă pe toți
credincioșii ei să apere și să promoveze valorile credinței creștine și ale spiritualității românești, în relație cu
instituțiile publice…”. 
Dovedind consecvența, simțul practic și promptitudinea care au lipsit instituțiilor publice, BOR a adăugat
discursurilor pregătirea câmpului de luptă. Pe 21 noiembrie, la 9 zile de la decizia CCR, Patriarhia s-a
adresat ministerului Justiției pentru a obține disponibilitatea denumirii asociației „Părinți pentru Ora de
Religie“, a constituit un „grup de inițiativă” din 12 părinți adunați la Mănăstirea Antim pe 9 decembrie 2014,
a oferit un sediu la Centrul Iustin Patriarhul etc. Asociația a primit binecuvântarea Sfântului Sinod și i-au
fost impuse obligații decurgând din Statutul pentru organizarea și funcționarea BOR. Sloganul organizației
este instructiv pentru spiritul acțiunii: „Ora de Religie îl aduce pe Dumnezeu aproape de copiii noștri. Să-i
CLIPUL SĂPTĂMÂNII
lăsăm să rămână împreună!”.
CATALOG
Presiunea timpului
Jidi Majia Premiul de Exce…
Exce…
Rapiditatea mobilizării BOR era de înțeles. La 23 ianuarie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial
hotărârea Curții Constituționale. Argumentarea a fost nu doar frumoasă, ci și detaliată: „Pentru a fi deplin
respectată libertatea de conștiință și religie […], legiuitorul este ținut de o obligație de neutralitate și
imparțialitate. Această obligație este realizată în situația în care statul veghează la respectarea acestor
libertăți, consacrând posibilitatea părinților, reprezentanților legali ai elevilor minori, respectiv posibilitatea
elevilor majori, de a solicita participarea la orele de religie”.

Încă un enunț, util pentru cei care n-au aflat că predarea religiei în școli nu este un drept al BOR (sau al
altor biserici), ci unul al copiilor (părinților): „Însă acest drept de educare nu aparține exclusiv părinților,
statul, căruia i s-a încredințat controlul asupra întregului sistem școlar, asumându-și în mod autonom și
    concurent o misiune proprie de educare, corelativă cu cea a părinților”.

Hotărârile Curții Constituționale devin obligatorii pe tot teritoriul României din momentul publicării în URMĂRIȚI-NE PE YOUTUBE
 F 
Monitorul Oficial. Decizia în cazul educației religioase nu lăsa nicio umbră cu privire la motivații, la
procedură și la termen.

Rămânea ca Ministerul Educației și Parlamentul să creeze condițiile aplicării hotărârii. Pașii arătau ca un
simplu algoritm. Și iată, comportându-se asemenea unor umili agenți ai BOR, ministrul Educației, Sorin
Câmpeanu, și Liliana Preoteasa, subsecretară de stat la același minister, au anunțat public că decizia CCR
se va aplica din luna septembrie 2015. Inspectorii școlari și directorii de instituții educaționale au luat
cunoștință de poziția conducerii din presă. Astfel, BOR avea timp să gestioneze „criza” în ciuda prevederilor
constituționale. Era un atac la bazele statului de drept.

Din nou însă, a intervenit neobositul Emil Moise, profesorul de la care plecase furtuna. Chemat la Camera
Deputaților, unde Comisia de învățământ avea întâlnire cu reprezentanții Ministerului Educației, ai cultelor și
ai câtorva organizații neguvernamentale, el a cerut demiterea subsecretarei de stat și a ministrului MEC
pentru declarațiile lor. A anunțat că, în lipsa măsurii, va depune două denunțuri penale „pentru incitarea la
nerespectarea legii” și va iniția ridicarea calității de cult recunoscut bisericilor care nu se conformează
Constituției.

Aceasta explică de ce, la două zile după ședință, MEC a revenit anunțând că procesul de colectare a
cererilor pentru participarea la ora de religie va începe pe 6 martie, odată cu reluarea școlii. În cele trei luni
care trecuseră de la pronunțarea CCR, Ministerul Educației nu îndeplinise nimic din ce intra în
responsabilitățile sale pentru a se conforma prevederilor Curții. Și Parlamentul își începuse demersurile
târziu, iar primele opțiuni ale comisiilor de specialitate, încalcă principiul că înscrierea la disciplina Religie
trebuie făcută la începutul anului școlar – din motivații educaționale.

Delirul

Demersurile care au dus la decizia CCR din luna noiembrie anul trecut și decizia ca atare aveau ca scop
ameliorarea condițiilor în care se desfășoară educația religioasă. Procesul stabilit era transparent și onest în
raport cu principiile libertății de conștiință. Totul s-a redus la o schimbare de procedură – fără referiri la
conținutul disciplinei, la standardele profesionale ale absolvenților de teologie sau la manuale. Profesorul
Emil Moise, care contestase constituționalitatea unei prevederi a Legii Educației Naționale, și judecătorii
constituționali au vorbit repetat despre necesitatea de a asigura dreptul educării copiilor conform opțiunii
religioase exprimate liber. În ciuda ideilor de fond, a cuvintelor, a faptelor, a probelor la lumina zilei, a
urmat o avalanșă desprinsă cu totul de ce se „întâmpla pe pământ”. Un delir colectiv. Proporțiile
fenomenului „să apărăm ora de religie” au depășit tot ce se întâmplase anterior în materie, cum ar fi
„scandalul icoanelor”. Insist că hotărârea CCR nu a pus vreo clipă în discuție existența orei de religie. Ci
exclusiv procedura de exprimare a dorinței de a frecventa sau nu această disciplină predată la noi
confesional.

Din nou pragmatică, BOR s-a adresat opiniei publice deturnând temele. Comunicatul său din 13 noiembrie
2014 acuza că se favorizează o minoritate care nu acceptă ora de religie, iar societatea românească ar fi
agresată sistematic de secularismul antireligios. Arhiepiscopul Ioan Selejan al Banatului ne-a anunțat că „de
câteva zile umblă o stafie în spațiul nostru românesc, stafie care dorește să-L scoată pe Hristos din școală,
să anuleze orele de religie, ore unde copiii tuturor învață cum să călătorească spre Împărăția lui Dumnezeu
și cum să fie buni români și buni creștini”. Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului a fost radical în cuvinte mai
puține: „Cine ar renunța, dintre părinți, la ora de Religie ar mutila propriul copil”. Repet: nu ora fusese
contestată de CCR, ci frecventarea ei împotriva voinței celor implicați.

Organizațiile ortodoxiste au adăugat propriile lor nuanțe campaniei. Asociația Pro Ortodoxia a plusat
îndemnând părinții să solicite „nu una, ci cinci ore de Religie săptămânal, de preferință una în fiecare zi!”.
Cel mai des, declarațiile au avut natura unor incantații tip: „Omul se definește prin credință, există prin
credință, se echilibrează prin credință… acum avem datoria sfântă de a decide în numele copiilor noștri”
(Societatea Femeilor Creștin Ortodoxe din România).

Amplificarea campaniei în sensul unei propagande religioase a fost simultană cu creșterea caracterului ei
agresiv. Pentru Noua Dreaptă, decizia CCR a reprezentat „un atentat la educația tinerilor, la devenirea lor
ca români”. Cuvântul ortodox a postat titluri și declarații precum: „Ateii militanți vor suspendarea orei de
religie”; „Bolșevicii sexului lovesc din nou”; „Toată lupta e să se distrugă această vârstă, să se epuizeze
această vârstă într-un timp cât mai scurt”; „ora de religie care este supusă unei prigoane neobolșevice
absolut primitive”. Blogurile extremiste au funcționat în același ton. Victor Roncea anunța că elevii și
familiile lor „le-au dat cu flit anticreștinilor rețelei Soros”, iar George Damian, că „urgia anti-creștină se află
la început”.

Mereu pragmatică, BOR a pus punctul pe „i” coordonând, prin postul Trinitas TV, campania de convingere a
părinților să-și înscrie copiii la Religie. La apelul: „Înscrieți acum copii la ora de religie”, au răspuns actori,
fotbaliști, poeți, cântăreți, mimi. Deși concret, obiectivul a fost înecat în fantasme religioase. Actorul Ilie
Gheorghe, deja amintit, ne-a spus „că numai Cele Zece Porunci sunt suficiente pentru zece teze de
doctorat”, iar fotbalistul Sorin Cârțu: „Să stăm cu frică și să luăm aminte că Dumnezeu este încă în România
și să nu-L alungăm. Școala fără ora de Religie înseamnă școală fără suflet, neam fără Dumnezeu și fără
identitate!”. Între propagandiști, tinerețea a făcut casă bună cu excesul: „Acum învățământul dă afară
religia. Acum copilul își dă afară propria mamă. Acum monstrul are față umană. Ne vorbește despre
demnitate”, susținea Manuela Hărăbor.

Delirul cu pretenții

Cât de extins este discursul rupt de realitate a arătat-o implicarea unor voci care contează pentru opinia
publică. Tocmai cei care invocă pretențios dimensiunea culturală a religiei ratează înțelegerea temelor.
Preotul-jurnalist, inginer Eugen Tănăsescu, nemulțumit de mulțimea părerologilor, susține că Teologia este
știință, iar rugăciunea de la începutul orei, experiment practic. Deși diferența dintre o credință și o
cunoaștere pare abc-ul omului cultivat, confuzia domină. „De ce doar religia ar fi opțională, nu desenul,
muzica, literatura română, istoria națională și, la urma urmei, fizica, matematica sau orice altă materie?” se
întreabă Adrian Papahagi. Regăsim neînțelegerea diferențelor la Sever Voinescu: „Așa cum nimeni nu se
opune să dăm copiilor cunoștințe despre animale și despre plante, despre atomi și despre istorie, despre
matematică și despre muzică, instrucția minimă în materie religioasă este absolut necesară…”. Aceeași
gândire la Horațiu Pepine: „A substitui Religia cu Istoria religiilor este ca și cum ai preda un curs de
lingvistică generală în locul celui de limba maternă”.

Susținătorii alegerii libere a educației religioase au fost stigmatizați contrafacând faptele. Luptând cu
„ilustrarea unei ignoranțe cronice”, Andrei Pleșu susține că „trebuie să recunoaștem că opozanții orelor de
religie din școli au ce au mai ales cu religia autohtonă. Dacă s-ar introduce cursuri de mitologie greacă, sau
de filosofie buddhistă, cei «ofensați» ar fi mult mai puțini”. Nu există nicio cercetare care să susțină alegația
și oricum, nu aceasta era tema la zi – nu prezența religiei în școli, ci procedura de înscriere. Teodor
Baconschi are opinii exaltate despre succesul disciplinei Religie: „Pe scurt, la câte tâmpenii ne intră în cap,
la ce poluare informațională suntem supuși, la câtă confuzie axiologică s-a abătut peste societatea
românească, sunt convins că orele de religie oferă, mai ales dacă sunt predate competent și cu un pic de
iubire, un balsam formidabil, din care junimea în formare intelectuală va trage mult folos”. Or, cele câteva
cercetări asupra situației din școli îi dezmint entuziasmul.

Iată și „argumentul” lui Daniel Buzdugan: „Religia îl va învăța pe viitorul adult să nu intre în depresie, să nu
se sinucidă, să nu o ia pe căi greșite, să respingă avortul și să întindă o mână de ajutor aproapelui său!”.
Aceste asumpții au fost contestate convingător de către Mircea Miclea, într-un articol de pe Contributors.
Alte „filosofări” nici nu merită comentarii: „Credința este adevărul absolut. Despre credință nu se discută…
În clipa în care cineva vrea să elimine din humusul acesta sufletesc credința ortodoxă, el poate fi considerat
ca un atentat asupra ființei noastre” (Dan Puric).

O notă aparte cer comentatorii al căror atac suburban la adresa militanților pentru libera opțiune religioasă
ne dau prilejul să le vedem completa lipsă de informație și înțelegere. „Se pare că în România orice smintit
doarme prost noaptea, face o societate întreagă să doarmă prost nopți în șir după aceea. Cam așa arată și
povestea cu ora de religie în școli”, ne învață Lacrima Andreica pe adevarul.ro, convinsă că tema
obligativității Religiei trebuia să aibă loc anul școlar viitor. Știm deja, nu aceasta era dezbaterea și oricum,
aplicarea unei hotărâri a Curții Constituționale nu se poate amâna.

Într-un articol insalubru, Alex Ștefănescu i-a numit pe Remus Cernea și pe Emil Moise insolenți, raționaliști
vulgari, i-a comparat cu „indivizii vinovați de deversarea unor dejecții în apa unui râu”, a asigurat cititorii că
singura lor grijă „este să facă zgomot în jur, indiferent cât de mult ne costă pe toți ambiția lor puerilă”.
Motivul? Pentru că aceștia ar fi „încercat să impună ideea că studierea religiei creștine în școală trebuie să
devină facultativă”. Or, de 25 de ani până astăzi, în școlile publice, religia a fost și este facultativă.

Autorii „culturalizați” amintiți mai sus au în favoarea lor cel puțin scuza că se exprimă fără miză. Uimitor
este delirul pro-religios al „profesioniștilor” cu competențe în materie. Unii dintre ei pot fi văzuți și ascultați
frecvent pe ecran. Fosta ministră a Învățământului și actuala președintă a Comisiei pentru învățământ a
Senatului, Ecaterina Andronescu, nu a aflat până astăzi că religia predată confesional nu poate fi
obligatorie. Profesorul universitar cu patalama de constituționalist, Gheorghe Iancu, susține că deciziile CCR
proaste nu trebuie aplicate și pare mândru că le predă asta studenților.

Mă opresc aici. Unul din momentele cele mai faste în istoria Curții Constituționale, respectiv a bătăliei civice
pentru o societate decentă, a fost înecat într-o campanie fantasmagorică, în stare să întunece mințile.
Vocile lucide, câte sunt, au fost sugrumate numeric. Sunt semne de rău augur pentru statul de drept și
pentru copii.

 
0 0

     

«
Articolul precedent:
Elena Solunca în dialog cu Irinel
Popescu: „Nu trebuie reinventată
Articolul următor:
Alternativele Europei actuale »
roata”

DESPRE GABRIEL ANDREESCU

Gabriel Andreescu s-a nascut in data de 8 aprilie 1952 la Buzau. Este conferentiar la Facultatea
de Stiinte Politice a Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative. A militat pentru
respectarea drepturilor omului inca din perioada comunista, fiind unul dintre [...]

Vezi descriere completă

ARTICOLE SIMILARE

Mircea Vulcănescu, o Scrisoare către Viorica Maria Introducere în subiect. SOS


excepție amețitoare Elena Vulcănescu literatura română în școală!
 17 iunie 2019  17 iunie 2019  17 iunie 2019

WordPress

Google +

Facebook

SCRIE UN COMENTARIU

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul


de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele
limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau
xenofob.
Name *

Email *

Website

Inserează comentariul

NOUTĂȚI EDITORIALE

Micul dicționar Identitatea Sub semnul lui Trezirea Dragonului România întregită Magna utopică. Adam
chinezesc. Chinez- românească. Felul de a Hippocrates 1918-1928. Aspecte ale și Eva după sfârșitul
român - Român-chinez fi român de-a lungul consolidării statale lumii
timpului

CELE MAI CITITE COMENTARII RECENTE NOUTĂȚI EVENIMENTE

Revista Contemporanul tatiana Panaitescu: Citesc Nicolae Breban: România Citește în


nr. 11 / 2014 insoțit de articolul. Abordarea Răsturnarea valorilor Craiova și Timișoara
suplimentul Comunismul globalizării ca realitate a  22 noiembrie 2017  7 octombrie 2019
cu rele și rele zile...
 23 noiembrie 2014 Maria-Ana Tupan: Revista Contemporanul
Tania Panaitescu: Cu
Martiri și statui nr. 09 Septembrie 2019
Revista Contemporanul întârziere, am citit și  17 septembrie 2018  23 septembrie 2019
nr. 10 / 2014: subscriu la inițiativa
 26 octombrie 2014 scriitorul...
Mari scriitori români –
Tania Panaitescu: O poezie criminali de război?! (II)
Revista Contemporanul  20 aprilie 2016
incantatorie, sub regimul
nr. 09 / 2014:
unei regizate căderi în s...
 26 septembrie 2014

© Copyright 2019 Toate drepturile rezervate. Powered by SEOKafe / designed by Webgraphic      F 

S-ar putea să vă placă și