Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Dreptul de proprietate publica in Noul Cod Civil

Coordonator
Prof .Univ. Maria Harbada

Student,

Grupa 1.3.

Iaşi
2013

1
 Cuprins

1. Prezentare generala
2. Notiune. Obiect. Continut
3. Domeniul public de interes local
4. Subiectele dreptului de proprietate publica
5. Caracterele dreptului de proprietate publica
6. Dobandirea dreptului de proprietate publica
7. Moduri de exercitare a dreptului de proprietate publica
8. Dreptul de administrare
9. Concesionarea bunurilor proprietate publica
10. Inchirierea bunurilor proprietate publica
11. Darea in folosinta a bunurilor proprietate publica
12. Incetarea dreptului de proprietate publica

2
 1. Prezentare generala

Conform prevederilor art. 136, alin.2 din Constitutie, proprietatea publica apartine
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale (comunei, orasului, municipiului si judetului).
Din acest text de lege razulta ca subiecte ale dreptului de proprietate pblica sunt numai
unitatile administtrativ-teritoriale si statul.
Spre deosebire de alte subiecte de drept, statul si unitatile administrativ-teritoriale, pe
langa faptul ca sunt persoane juridice – subiecte de drept privat, sunt in primul rand subiecte
de drept public – puratoare ale atributiilor de autoritate. Aceasta dubla calitate le confera
aptitudinea de a fi singurii titulari ai unui frept de proprietate cu un regim juridic diferit fata
de cel comun: dreptul de proprietate publica.
Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt prevazute in Constitutie,
legi organice si legi ordinare. In alin.3 al art. 136 din Constitutie se prevede ca „Bogatiile de
interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de
interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale
platoului continental precum si alte bunuri stabilite de legea organica fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice”.1
Legea fondului funciar in art. 5 enumera categoriile de terenuri ce formeaza obiectul
dreptului de proprietate publica: „terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes
public, piete, caile de comunicatie, parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu
destinatie forestiera,albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fondul
apelor maritime interioare si ale marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele,
terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele naturii, terenurile
pentru nevoile apararii si pentru alte folosinte care, potrivit legiisunt de domeniul public ori
care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public”.
Aplicand criteriul apartenentei la domeniul public asupra tuturor bunurilor care prin
natura lor sunt destinateuzului ori interesului public, Legea fondului funciar creeaza
posibilitatea ca, prin schimbarea destinatiei sale, un bun ce alcatuieste obiectul dreptului de
proprietate privata sa poate constitui obiectul dreptului de proprietate publica.
In art. 476 - 478 al Codului civil este enumerata o serie de bunuri ce alcatuiesc
obiectul dreptului de proprietate publica, printre care se afla bunuri ca:

1
Julieta Manoliu, Gh. Durac – Drept civil. Teoria generala a patrimoniului si a drepturilor reale, Editura
Dimitrie Cantemir, Tg. Mures, 2000, p. 69 – 114.

3
  drumurile mari si mici, precum si ulitele care sunt sarcina satului;
 fluviile si raurile navigabile sau plutitoare;
 tarmurile, adaugirile catre mal pe locurile de unde s-a retras apa marii;
 porturile naturalesau artificiale;
 malurile unde se trag vasele;
 averile vacante.

2. Notiune. Obiect. Continut

Din punct de vedere terminologic exista diferente intre prevederile constitutionale, care
se refera la proprietate publica si dispozitiile Legii fondului funciar nr.18/1991, care utilizeaza
termenul de domeniu public2, ceea ce a dat nastere intrebarii daca acesti termeni sunt
echivalenti.
Pornind de la constatarea ca textele art. 475 – 478 C.civ. folosesc expresia domeniu
public cat si din cel privat, in doctrina antebelica s-a spus ca intelesul trebuie sa fie acela de
bunuri domeniale sau de domeniu al statului, care cuprinde toate bunurile proprietatea
statului, indiferant de categoria careia ii apartin.3
Notiunile de domeniu public si proprietate publica sunt echivalente, prima nefacand
altceva decat sa determine bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publica.4
Diferentele de regim juridic – numai bunurile proprietate publica sunt inalienabile, nu si
cele pe care statul le stapaneste in regim de drept privat, si imprejurarea ca proprietatea
publica nu se defineste doar prin rapoarte la titularul ei, ci si prin afectatiunea bunurilor
folosintei publice, se opun de asemenea, opicniei citate5.
In concluzie, intre notiunea de proprietate publica si domeniu public exista identitate,
legile ordinare neputand sa utilizeze termenii public si privatcu un alt inteles decat cel dat de
legiuitorul constituant. Regimul juridic identic preconizat de dispozitiile constitutionale, care

2
Pentru o prezentare a evolutiei doctrine cu privire la notiunea de domeniu public, a se vedea: A. Iorgovan,
Tratat de drept administrative, vol. II, ed. 4, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p.123 – 150; L. Giurgiu, Consideratii
in legatura cu domeniul public, Dreptul nr. 8/1995, p. 34-36.
3
C. Hamangiu, I. Rosetti – Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., vol. I, p.917. In intelesul ca proprietatea publica
cat si cea private a statului sau a unitatilor administrativ – teritoriale saunt marcate de idea domenialitatii, a se
vedea si C. Oprisan, loc. Cit., p.7.
4
A se vedea C. Birsan, Drept civil. Drepturile reale principale, op. Cit., p.82. In acelasi sens a se vedea si V.
Stoica, op. Cit., p.408. In sens contrar, a se vedea I. Adam, Proprietatea publica si privata asupra imobilelor in
Romania, op.cit., p.76.
5
A se vedea Fr. Deak, op. cit., p.47, nota nr. 1.

4
se refera la proprietatea publica si de cele ale Legilor nr 18/1991 si nr. 215/2001, nu poate
conduce decat al concluzia ca suntem in prezenta a doi termeni cu acelasi inteles.

Textului Codului civil privind enumerarea bunurilor ce fac obiectul dreptului de

proprietate publica au fost considerate ca lipsite de claritate si imprecise, deoarece sunt
incluse printre aceste bunuri si unele asupra carora este constituit un drept de proprietate
privata.
 Cladirile nu sunt prevazute de lege intre bunurile care formeaza obiectul
dreptului de proprietate publica, dar pot fi incluse in aceasta categorie, atunci
cand ele sunt accesoriu al terenurilor ce fac obiectul proprietattilor publice, sau
sunt afectate uzului public (cladirile ministerelor, primariilor, prefecturilor,
bibliotecilor etc.).
 Obiectul dreptului de proprietate publice il pot alcatui si bunurile mobile cu
conditia ca aceste bunuri sa fie destinate a servi folosintei publice, deoarece
prin functia lor sunt indispensabile seviciului si unitati publice ori sunt supuse
regimului juridic prevazut de lege pentru aceste bunuri (ex: tablourile dintr-un
muzeu, cartile unei biblioteci publice etc.).
 In functie de intinderea utilitatii si interesului public, un bun ce alcatuieste
obiectul dreptului de proprietate publica poate fi clasificat ca fiind bun „de
interes national, caz in care proprietatea asupra sa, in regim de drept public,
apartine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea, de asemenea, in
regim de drept pubic, apartine comunelor, oraselor, municipiilor, judetelorsau
unitatilor administrativ-teritoriale”, dupa cum se precizeaza in art.4, alin.2 din
Legea nr 18/1991, privind fondul funciar.

Bunurile proprietate publica sunt cele care apartin exclusiv proprietatii publice si sunt:
bogatiile de inters public al subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic
valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei
economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica6.

6
Art.136 din Constitutie, alin. 3.

5
 3. Domeniul public de interes local

Actele normative privitoare la domeniul public delimiteaza proprietatea publica a

statului de cea a unitatilor administrativ-teritoriale.
Domeniul public al judetelor este alcatuit din bunurile prevazute in anexa al lege si din
alte bunuri de uz sau interes public judetean, declarate ca atare prin hotarari ale Consiliului
judetean (in masura in care nu sunt de interes public national).
Domeniul public al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din bunurile
prevazute expres de elge, dar si din bunuri de uz sau de interes public local, declarate prin
hotarare a Consiliului local (in masura in care nu sunt de interes public national sau judetean).
Bunurile aflate in domeniul public al statului sau al entitatilor sale teritoriale sunt supuse
inventarierii. Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se intocmeste, dupa caz, de
ministere sau de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale care au in
administrare asemenea bunuri.

4. Subiectele dreptului de proprietate publica

Potrivit art.136 alin.2 din Constitutie, subiecte ale dreptului de proprietate publica sunt
statul si unitatile administrativ-teritoriale.
Nici un alt subect de drept nu poate fi titular al dreptului de proprietate publica si poate
avea cel mult, drepturi derivate din acesta, cum ar fi dreptul de administrare. Fiind in prezenta
a doua categorii de titulari ai proprietatii publice apare problema determinarii bunurilor care le
apartin. Criteriul utilizat este cel al interesului national sau local pentru realizarea caruia
bunurile sunt destinate7. Se refera la el art.4 alin.2 din Legea nr,18/1991 si art.120 alin.1
partea finala din Legea nr.215/2001, texte de lege conform carora pentru ca un bun apartinand
proprietatii publice sa faca parte din domeniul public al statului este necesar ca el sa fie
declarat de interes national.8 In lipsa unei asemenea declarari el va apartine domeniului
public al unei unitati administrativ-teritoriale.

7
Art, 135 alin 3 si 4
8
Art. 860 alin 2 din Noul Cod Civil dispune ca delimitarea dintre domeniul public national, judetean si local se
face in conditiile legii.

6
 Pe de alta parte, sunt enumerate expres unele categorii de bunuri care formeaza
obiectul domeniului public al unitatilor administrativ teritoriale. In ceea ce priveste
determinarea bunurilor care compun domeniul public al unitatilor administartiv teritorale
legiuitorul face in primul rand trimitere la aceeasi anexa, unde sunt enumerate o serie de
bunuricare fac parte din domeniul lor public recurgand si la metoda excluderii.
Determinarea fizica a bunurilor care aprtin domeniului public trebuie facuta in termen
de 9 luni de la intrarea in vigoare a legii. Inventarul bunurilor din domeniul public al statului
se intocmeste, dupa caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administratiei
publice centrale, precum si de autoritatile publice centrale care au in administrare asemena
bunuri. Ministerul Finantelor va centraliza aceste inventare si le va supune spre aprobare
Guvernului. Tot Guvernul atesta, prin hotarare, si aprtenenta bunurilor la domeniul public
judetean sau de interes local, pe baza inventariilor intocmite de comisii instituite la nivelul
fiecarei unitati administrativ teritoriale si insusite dupa caz, de consiliile judetene sau locale.
Prin inscrierea unui bun intr-unul de inventariere mai sus mentionate subiectul de drept
beneficiar nu dobandeste proprietatea acestuia, deci aceasta operatiune da nastere unei
prezumtiide apartenenta a bunului respectivla domeniul public, iar nu la domeniul privat.
Daca un bun nu a fost inscris in inventarul corespunzator va fi posibila calificarea sa ca
facand parte din domeniul public, fie prin aplicarea naturii bunului, fie prin declaratia legii9.

5. Caracterele dreptului de proprietate publica

Regimul proprietatii publice este un regim de drept public, caracerizat printr-o mare
imobilitate juridical a bunurilor pe care-l compun, care este menita sa le asigure protectia.
Potrivit art.136 alin.4 din Constitutie „bunurile proprietate publica sunt inalienabile”;
art.5 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 dispune ca „terenurile care fac parte din
domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile”. Astefel, caracterele
dreptului de proprietate publica sunt inalienabilitatea, imprescriptibilitatea si insesizibilitatea.
Dreptul de proprietate publica este inalienabil. Inalienabilitatea proprietatii publice are, in
primul rand, semnificatia interdictiei de instrainare prin acte juridice de drept privat a
bunurilor pe care o compun, care sunt astfel scoase din circuitul civil general. In egala
masura, inalienabilitatea are drept consecinta imposibilitatea dobandirii bunurilor care fac

9
A se vadea V. Stoica, Administrarea domeniului public si a domeniului privat, op. Cit., p.58.

7
obiectul proprietatii publice de catre terti, prin orice mod d dobandire a dreptului de
proprietate reglementat de lege10.
In privinta instrainarilor prin schimb a terenurilor proprietate publica legiuitorul a
inteles sa le interzica expres, prin art.12 alin.3 din Legea nr.54/1998 privind circulatia juridica
a terenurilor. Prin exceptie, terenurile cu destinatie forestiera, care apartin proprietatii publice
a statului, pot face obiectul schimbului, in vederea lichidarii enclavelor sau a corectarii
perimetrului padurilor. Nu incalca principiul alienabilitatii bunurilor proprietate publica
constituirea unor drepturi reale asupra carora, respectiv dreptul de administrare, dreptul de
concesiune si dreptul de folosinta. Acestea nu sunt acte de instrainare, ci moduri specifice de
punere in valoare, de exploatare a bunutilor ce apartin domeniului public, care se constituie
prin acte juridice administrative si sunt supuse unui regim de drept public.
Dreptul de proprietate publica este insesizabil. Fiind inalienabile, bunurile care formeaza
obiectul proprietatii publice sunt si insesizabile,deci nu pot fi urmarite de creditori pentru
realizarea creantelor lor. Ele nu pot fi urmaritenici atunci cand sunt date in administrarea
regiilor autonome sau a unor institutii publice, sunt concesionate ori inchiriate.
In continutul insesizibilitatii intra si imposibilitatea constituirii garantiilor reale asupra
bunurilor din domeniul public. Acestea pot fi deci ipotecate sau gajate, deoarece altfel s-ar
putea ajunge, pe calea executarii silite, la instrainarea lor, ceea ce ar contraveni si
inalienabilitatii.11
Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil. Imprescriptibilitatea dreptului de
proprietate este consecinta inalienabilitatii bunurilor care constituie obiectivului sau, respectiv
a scoaterii lor in afara circuitului civil general. Noul Cod Civil prevede: „ Nu se poate prescrie
domeniul lucrurilor care prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte
de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert”. Deoarece legea nu distinge, bunurile
care fac obiectul proprietatii publice sunt imprescriptibile extinctiv si achizitiv.

10
A se vedea C. Barsan, Drept civil. Drepturile reale principale, op.cit., p. 97-98.
11
A se vedea C. Barsan, Drept civil.Drepturile reale principale, op.cit., p100; V. Stoica, op.cit., p.429.

8
 6. Dobandirea dreptului de proprietate publica

Art.7 din Legea nr 213/1998 privind proprietatea publica prevede urmatoarele moduri
de dobandire a dreptului de proprietate publica:
a. pe cale naturala;
b. prin achizitii publice effectuate in conditiile legii;
c. prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;
d. prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, consiliul judetean sau consiliul
local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public;
e. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-
teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitatea publica;
f. prin alte moduri prevazute de lege.

Bunurile pot fi incluse astfel in domeniul public datorita naturii lor sau prin mijloace de
drept civil, administrative sau penal.
Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului (sau al unitatilor administrativ
teritoriale) in domeniul public al acestora se face prin hotarari de Guvern, de consiliu
judetean sau local, decizii care pot fi atacate la instant de contencios administrativ.
Trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimonial societatilor comerciale la
care statul este actionarse poate face numai cu plata si cu acordul adunarii generale a
actionarilor societatilor respective; in lipsa acestui accord, trecerea se poate face numai prin
procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publica si dupa o justa si prealabila
despaubire.
Trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati
administrativ-teritoriale se face la cererea Consiliului judetean sau local.

7. Moduri de exercitare a dreptului de proprietate publica

Titularii dreptului de proprietate publica, statul si unitatile administrativ-teritoriale, au

aceasta calitate ca subiecte de drept public, investite cu prerogative de putere. In acelasi timp,
atat statul cat si unitatile administrativ-teritoriale sun si personae juridice, adica subiecte de
drept civil, iar dreptul de proprietate publica este una din formele dreptului de proprietate ,
aceasta din urma fiind o institutie a dreptului civil.
Autoritatile competente sa organizeze exercitarea dreptului de proprietate publica sunt
desemnate de lege.
In ceea ce priveste proprietatea publica a statului, Guvernul Romaniei, prin art.1
alin.5 lit.c) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si
a ministerelor12, i-a fost atribuita „functia de administrare a proprietatii statului, prin care se
asigura administrarea proprietatii publice si private a statului, precum si gestionarea
serviciilor pentru care statul este responsabil”.

12
M. Of. nr. 164 din 2 aprilie 2001. Legea citata a fost modificata in repetate randuri, ultimele modificari fiindu-
i aduse prin O.U.G. nr. 24 din 20 martie 2009.

9
 Pentru terenurile cu destinatie agricoa, din domeniul public al statului, aflate in
explorarea societatilor nationale, a institutelor si statiunilor de cercetare si productie Agricola
si a unitatilor de invatamant agricol si silvic, „functia de administrare” i-a fost conferita
Agentiilor Domeniilor Statului.
Pentru proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale, calitatea de
administrator general este atribuita, dupa caz, consiliilor locale, consiliul general al
Municipiului Bucuresti sau consiliilor judetene.
Titularii dreptului de proprietate publica pot exercita atributele acestui drept fie in mod
direct , fie prin constituirea unor drepturi reale specifice in favoarea unor terte subiecte de
drept, fie prin inchirierea bunurilor care fac obiectul acestei proprietati.

8. Dreptul de administrare

Prin darea in administrare a bunurilor proprietate publica ia nastere dreptul de

administrare.
Reglementarea dreptului de administrare este continuta de prevederile art. 136 alin. 4
teza II din Constitutie, unele prevederi ale Legi nr.213/1998 privind proprietatea publica si
regimul juridic al acesteia, Legea administratiei publice locale nr.215/2001, art.4-6 din
Ordonanta Guvernului nr. 15/1993 privind unele masuri pentru restructurarea regiilor
autonome, art.4 alin.2 si 3 sin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.30/1997 privind
reorganizarea regiilor autonome13.
Potrivit Legii 213/1998, titularii dreptului de administrare nu pot fi decat: regiile
autonome, prefecturile si autoritatile publice central si locale cu personalitate juridical
(ministere, agentii nationale, consilii judetene si consilii locale); institutiile publice de interes
national, judetean sau local.
Titularii dreptului de administrare au calitate procesuala cu privire la acest drept, cu
obligatia de a indica titularul dreptului de proprietate.
Constituirea dreptului de administrare, conform art. 12 alin.2 din Legea nr. 213/1998
si art.867 alin. 1 Noul Cod Civil, se dispune prin Hotarare a Guvernului sau a consiliului
local. Asadar, intre titularul dreptului de proprietate publica sic el al dreptului de administrare
exista raporturi administrative.
Dreptul de administrare derivate din dreptul de proprietate publica in cadrul
raporturilpr de drept civil are o fiinta proprie, de sine statatoare , fiind un drept real principal,
absolut opozabil tuturor (erga omnes), dar inopozabil titularului dreptului de proprietate
publica, el putand fi retras, revocat de catre autoritatea publica ce l-a constituit.
Continutul juridic al dreptului de administrare
Potrivit art.12 alin.3 dil Legea nr.213/1998, titularul acestui drept poate sa posede, sa
foloseasca si sa dispuna de bunul aflat in administrare , in conditiile stabilite in actul de
atribuire.
1. Posesia titularului dreptului de administrare nu cuprinde decat elementul
corpus, deoarece animus, nu are cum sa existe. Asadar, sub aspectul intentiei,
titularul dreptului real nu are cum sa se consideredecat un titular al dreptului
real de administrare.
2. Folosinta conferita titularului dreptului de administrare presupune
posibilitatea, dar si obligatia, de a utiliza bunurile proprietate publica conform
actului de constituire sau, cu alte cuvinte, de a le „pune in lucru” conform

13
M. Of. Nr.125 din 19 iunie 1997. Ulterior acest act normativ a suferit mai multe mosdificari.

10
 obiectului sau de activitate. Titularii dreptului de administrare pot culege
fructele naturale sau industriale produse de bunurile pe care le au in
administrare , daca legea nu prevede astfel. Cu privire la fructele civile, acestea
se cuvin , in cota parte de 20-50%, titularului dreptului de administrare , iar
cota parte de 50-80% se face venit la bugetul de stat sau, dupa caz, la bugetul
local.
3. Dispozitia. Dat fiind faptul ca dreptul de proprietate publica este inalienabil si
nesusceptibil de dezmembraminte, dispozitia nu poate privy decat o eventuala
transmitere a dreptului de administrare, potrivit reglementarilor in vigoare.

Dreptul de administrare inceteaza in situatiile urmatoare: prin revocare, prin

reorganizarea sau desfiintarea regiei autonome sau institutie publice, incetarea dreptului de
proprietate publica.

9. Concesionarea bunurilor proprietate publica

Dreptul de concesionare asupra bunurilor din domeniul public este privit ca un drept
real. Bunurile din domeniul public pin hotarare de govern, in administrarea regiilor
autonome, a prefecturilor, a autoritatilor administratiei publice central si locale, altor institutii
publice de interes national, judetean sau local.
Titularul dreptului de concesionare asupra bunurilor proprietate publica poate fi
orice persoana fizica sau juridica, roamana sau straina.
Constituierea dreptului de concesionare se face prin contractul de concesiune care,
ad validitatem, trebuie sa imbrace forma scrisa, iar partile sunt o autoritate publica numita
concedent, care transmite, pe o perioada determinate, unei personae denumita concesionar,
dreptul si obligatia de a exploata un bun proprietate publica , in schimbul unei redevente.
Contractual de concesiune apare ca un contract intuit peronae, solemn, sinalagmatic, cu titlu
oneros, comutativ, cu executare succesiva si constitutive de drepturi reale.
Continutul juridic al contractului de concesiune, ca si dreptul de administrare ,
presupun chiar in lipsa unei prevederi exprese in Legea nr. 213/1998, dreptul concesionarului
de a poseda, de a folosi si a dispune de dreptul conceionat in limitele prevazute de lege si de
contractual de concesionare. Posesia ca atrbut de drept, apartine concesionarului in aceasta
calitate, iar folosinta inseamna dreptul de a culege sau de a percepe in proprietate fructele
produse de bunurile concesionate. Atributul dispozitiei materiale asupra bunurilor poate fi
concretizat, in conduitiile legii si ale contractului de concesionare, prin dobandirea in
proprietate s productelor.
Stingerea dreptului de concesiune are loc la implinirea termenului prevazut in
contract, dar si in cazul in care interesul national sau local o impune, prin denuntarea
unilaterala a contractului de catre concedent cu plata unei despagubiri juste si prealabile. Plata
despagubirii este in sarcina concedentului, iar in caz de dezacord, este competenta instant de
judecata. In cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concesionar, contractual
poate fi reziliat de catre concedent cu plata unei despagubiri, in sarcina concesionarului. In
cazul diparitiei din cauza de forta majora a bunului concesionat sau in cazul imposibilitatii
obiective a concesionarului de a-l exploata, stingerea dreptului se face prin renuntare, fara
plata unei despagubiri.
Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica este exercitat in regim
de drept public, iar prin caracterele juridice, modul de constituire, de exercitare si, mai ales de

11
modificare ori stingere unilaterala prin vointa concedentului , se ofera acestui drept real o
pozitie aparte in galleria drepturilor reale.

10. Inchirierea bunurilor proprietate publica

Inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin hotarari ale Guvernului sau
Consiliului judeten (local), contractual respective cuprinzand clause de natura sa asigure
exploatarea bunului inchiriat doar potrivit specificului acestuia. Inchirierea se poate face de
catre orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina.
Concesionarea sau inchirierea se face prin licitatie publica.
Sumele incasate in aceste conditii reprezinta venituri pentru bugetul de stat sau
bugetele locale. In cazul in care contractual de inchiriere se incheie de catre titularul dreptului
de administrare acesta asre dreptul de a incasa o cota de 20-50% din chirie, in limitele stabilite
de Guvern. De asemenea, o serie de immobile din patrimoniul statului pot fi date in folosinta
gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ ori serviciilor publice.
Inventarul bunurilor din domeniul public se face de catre institutiile care le au in administrare.

11. Darea in folosinta a unor bunuri proprietate publica

Darea in folosinta a unor bunuri proprietate publica, modalitate de exercitare a

dreptului de proprietate publica prin care se da nastere unui nou drept principal – dreptul real
de folosinta, nu a fost continuta de reglementarile Constitutiei, in redactarea sa originara.
Dupa revizuirea Constitutiei, a fost prevazut insa, prin art. 136 alin. 2 teza finala, posibiltatea
darii in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica a unor bunuri proprietate publica14.
Beneficiari ai dreptului de real de folosinta al unui bun imobil proprietate publica pot
fi numai institutiile de utilitate publica.este vorba despre asociatile si fundatiile care au fost
recunoscute ca sunt de utilitate publica, in conditiile reglementate de prevederile capitolului
VI al Ordonantei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.
Darea in folosinta se realizeaza printr-un act de putere emis de autoritatea
competenta: hotarare a Guvernului sau, dupa caz, a consiliului judetean sau a consiliului local.
Dreptul de folosinta ii confera titularului sau posibiltatea de a se folosi de bun si de
a-i culege fructele, dar nu si atributul dispozitiei, sub ambele aspect (dipsozitie materiala si
juridica). El este o modlaitate specifica de exercitare a dreptului de proprietate publica15,
aspect ce rezulta si din enumerarea sa in cuprinsul art.136 alin.2 din Constitutie, alaturi de
celelalte moduri de exercitare a acestui drept. Dreptul de folosinta este un drept real
principal,derivate din dreptul de proprietate publica, care se constituie prin mijloacede drept
administrativ.
Dreptul administrativ are urmatoarele caractere juridice:
 este un drept real principal, derivate din dreptul de proprietate publica; este opozabil
erga omnes, mai putin autoritatii publice care l-a constituit prin act administrativ si
care il poate invoca;
 este un drept real imobiliar;

14
A se vedea E. Chelaru, Impactul revizuirii Constitutiei asupra regimului juridic al proprietatii, loc. Cit.,p. 13.
15
C. Birsan, Drept civil. Drepturile reale principale, op. cit., p.113

12
  este un drept intuit personae, care poate avea ca titular numai anumite personae
juridice de utilitate publica;
 ca orice drept intuit personae, este un drept netransmisibil;
 se constituie la cerere, prin act administrativ;
 este un drept cu titlu gratuit;
 este un drept temporar, fiind constituit pe o durata limitata;
 este un drept revocabil, prin act administrativ emis de autoritate care l-a constituit.

12. Incetarea dreptului de proprietate publica

Reglementarea cu character general a incetarii dreptului de proprietate publica este

data de dipozitiile art. 10 din Legea 213/1998, potrivit cu care dreptul de proprietate publica
inceteaza daca bunul a pierit sau a fost trecut in domeniul privat.
Acest text trebuie corelat cu prevederile art.5 alin. 2 partea finala din legea 18/1991
privitoare la fondul funciar, modificata si republicata, conform carora terenurile care fac parte
din domeniul public, oricare ar fi titularul dreptului de proprietate asupra lor, statul sau
unitatile administrativ-teritoriale, pot fi introduce in circuitul civil numai daca, potrivit legii,
sunt dezafectate din domeniul public.
Trecerea bunurilor di domeniul public in domeniul privat se face, dupa caz, prin
hotarare a Guvernului, a Consiliului judetean, local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se
distinge altfel.
Hotararea de trecere a bunului in domeniul privat poate fi atacata, in conditiile legii,
in instant de contencios administrative competenta, in a carei raza teritoriala se afla bunul.

13
 Bibliografie

1. Coord. Marilena Uliescu: Noul Cod Civil – Comentarii. Editia a III-a, revizuita si
adaugita. Editura Universul Juridic Bucuresti 2011.
2. Maria Harbada: Drept civil. Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” Iasi 2005.
3. Eugen Chelaru: Drept civil – Drepturile reale principale. Editia a III-a. Editura C.H.
Beck Bucuresti 2009.

14