Sunteți pe pagina 1din 18

1 Cinematica punctului material 2  a2  a2

a ax y z
Punctul material reprezintă un (1.8) dr d
corp cu dimensiuni neglijabile. Posibilitatea Pentru un punct material care v r r
neglijării dimensiunii corpului depinde de parcurge o traiectorie curbilinie oarecare se dt dt
condiţiile concrete ale diferitelor probleme pot defini două componente ale acceleraţiei: (1.16)
studiate. Un corp se află în mişcare atunci  unde  se numeşte viteza unghiulară şi este
când îşi modifică poziţia faţă de alte corpuri acceleraţia tangenţială, at şi acceleraţia
dată de:
considerate fixe şi este în repaus când nu-şi 
modifică poziţia faţă de acestea. Un corp normală an . d .
  
oarecare, fix, faţă de care se raportează
mişcarea altor corpuri constituie un sistem de

Dacă versorul vitezei este

 , dt
referinţă (SR). atunci v  v (Fig. 1.2), iar (1.17)
Poziţia unui punct material la un
moment dat este determinată de vectorul de acceleraţia tangenţială are expresia:
Acceleraţia tangenţială are

poziţie, r , care este vectorul ce uneşte  dv  .  modulul egal cu:
originea sistemului de coordonate cu punctul at    v
material considerat (Fig. 1.1) şi ale cărui
dt
(1.9) dv d
componente coincid cu coordonatele
carteziene x, z, z ale acestui punct: ea fiind determinată de variaţia în modul a at  r  r
    vitezei şi are direcţia tangentă la traiectorie. dt dt
r  xi  yj  zk Acceleraţia normală este (1.18)
(1.1) determinată de variaţia vitezei ca direcţie ţi are unde
  
direcţia normală la traiectorie în orice punct.
unde i , j , k sunt versorii (vectorii  d .
unitari) după cele trei axe de coordonate. Dacă se notează cu n versorul normalei la  
Locul geometric al tuturor traiectorie (Fig. 1.2), atunci acceleraţia dt
punctelor prin care trece corpul în timpul normală este dată de relaţia: (1.19)
deplasării se numeşte traiectorie (Fig. 1.1). se numeşte acceleraţia unghiulară.
Legea de variaţie a vectorului de poziţie al  v2  Modulul acceleraţiei normale se
punctului material în funcţie de timp an   n obţine din relaţia (1.10) în care se ţine seama
reprezintă legea de mişcare a punctului r de relaţia (1.16):
material şi poate fi exprimată prin funcţia (1.10)
  Acceleraţia poate fi acum
r  r (t ) sau: exprimată prin relaţia:
   v2

a  at  a n an    2r   v
   r
r  x (t )i  y (t ) j  z (t ) k (1.11)
care are modulul (1.20)
(1.2) iar acceleraţia totală va avea modulul:
În fiecare punct al traiectoriei se poate defini
 a a t2  a n
2
un vector, v , numit viteză şi este definit ca
(1.12)
variaţia în timp a vectorului de poziţie şi Se pot considera câteva cazuri particulare: a 2  a2  r  2   4
an
tangent la traiectorie (Fig. 1.1): t
a) Mişcarea rectilinie pentru care
 (1.21)
 dr 
 raza traiectoriei este infinită
 Având în vedere direcţiile şi
v r (1.3)
(r). Deci an =0 şi sensurile acestor mărimi (Fig. 1.4), unde viteza
dt 
  unghiulară  este un vector perpendicular
sau pe componente: a  at .
 pe planul traiectoriei circulare şi are sensul dat
Dacă a  const . , de înaintarea burghiului drept care se roteşte în

 dx  dy  dz  .  .  mişcarea .  se numeşte uniform  şi prin
variată sensul vitezei v , se pot scrie următoarele
v i  j k  x i  y j  integrarea
z k  vx i  (1.6),
relaţiei v y jse  v z legea
obţine k vitezei: relaţii vectoriale:
  
v  v0  a  t  t 0 
dt dt dt   
v   r
(1.4)
Modulul vectorului vitezei va fi: (1.13) (1.22)
  
v 2  v2  v2
vx
după care prin integrarea relaţiei (1.3) se at    r
y z obţine legea de mişcare:
(1.23)
(1.5)   
Dacă viteza punctului material  an    v
   a
r  r0  v 0  t  t 0    t  t 0  2
variază în timp se defineşte vectorul 2 Dinamica punctului material
acceleraţie (Fig. 1.2):
2
Principiile dinamicii punctului material
(1.14) Mecanica clasică are la bază
  b) Mişcarea circulară are loc pe o
 dv d 2r ..
 traiectorie pentru care raza este
următoarele legi fundamentale care se numesc
a   r (1.6) principiile mecanicii newtoniene:
dt dt 2
constantă r=const 1. Principiul I al mecanicii (legea
Dacă la momentul t punctul inerţiei): „un punct material
sau pe componente: material se găseşte în punctul P rămâne în stare de repaus sau de
iar la momentul t+dt se găseşte în mişcare rectilinie uniformă dacă
punctul P1, atunci deplasarea, dr, a asupra sa nu acţionează nici o
 dv x  dv y  dv z  ..  ..  ..  corpului
 va fi:   forţă care să-i schimbe această
a i  j k  x i  y j  z k  adr a yj  a z k
x i rd stare”.
dt dt dt (1.15) Introducând impulsul punctului
(1.7)  
iar viteza este dată de relaţia: material: p  mv
Modulul vectorului acceleraţie
este dat de relaţia: (1.25)
şi considerând masa corpului constantă, atunci
primul principiu se mai poate enunţa şi astfel:
„în absenţa oricărei forţe, impulsul rămâne

1
constant”. Această formulare pune în evidenţă Mărimea din paranteză din relaţia Relaţia (1.51) devine:
faptul că legea inerţiei este o lege de (1.30) se numeşte energia cinetică a corpului 
dL   
conservare a impulsului.  (r  F )  M
Proprietatea corpurilor de a-şi mv 2 dt
menţine starea de repaus sau de mişcare
de masă m: Ec  =>
rectilinie uniformă în lipsa acţiunilor
2 (1.53)

exterioare, sau de a se opune acţiunilor dW  dE c Daca momentul forţei este nul ( M  0)
exterioare care tind să-i schimbe starea de 
mişcare, se numeşte inerţie. care reprezintă legea variaţiei energiei cinetice , atunci dL  0 , sau
sub formă locală. 
2. Principiul II al mecanicii (legea L  const. acest rezultat reprezintă
fundamentală a dinamicii): „forţa Prin integrarea relaţiei (1.32) între două puncte
  legea de conservare a momentului cinetic şi
care acţionează asupra unui corp definite de vectorii de poziţie r1 şi r2 , este valabil atât pentru mişcarea pe o
de masă m este egală cu viteza de
variaţie a impulsului” se obţine: traiectorie închisă, cât şi pentru traiectorii
r deschise.
    .. 2
Momentul forţei faţă de un
dp d ( mv ) dv  

 
F   m mr Wma F  dr  E c 2  E c 2 anumit punct fix, poate fi nul dacă forţa
dt dt dt rezultantă care acţionează asupra punctului
r1 
(1.26) material este nulă ( F =0) sau dacă forţa are
3. Principiul III al mecanicii (legea (1.33) 
acţiunii şi reacţiunii): „dacă Energia potentiala intr-un punct oarecare:

aceeaşi direcţie cu vectorul de poziţie r .
asupra unui corp acţionează un alt r Acest din urmă caz este cazul forţelor de tip


   
corp cu o forţă F12 numită E p (r )   F  dr   W (  r )central, care sunt descrise de relaţia:
 
acţiune, atunci cel de al doilea  r
corp va acţiona asupra primului (1.45) F  F (r )
corp cu o forţă egală şi de sens În cazul forţelor conservative, se obţine: r
 dW  dE c   dE p (1.54)
contrar F21 , numită
3 Mişcarea oscilatorie armonică
reacţiune” d ( Ec  E p )  0
 
F12   F21 (1.27) (1.47) Mişcarea oscilatorie armonică reprezintă
Principiul acţiunii şi reacţiunii adică energia totală este constantă: mişcarea periodică a unui sistem mecanic
 realizată simetric în jurul unei poziţii de
pune în evidenţă faptul că forţele F12 şi E c  E p  const.
echilibru sub acţiunea unei forţe de tip elastic.
 (1.48) Considerăm mişcarea oscilatorie, fără frecare,
F21 acţionează simultan asupra corpurilor legea conservării energiei mecanice, care arată a unui punct material de masă m, de-a lungul
diferite şi au direcţia de-a lungul dreptei care că atunci când asupra unui punct material axei Ox
uneşte cele două corpuri. acţionează numai forţe conservative, suma Poziţia de echilibru corespunde coordonatei
4. Principiul independenţei acţiunii dintre energia cinetică şi energia potenţială x=0, pentru care energia potenţială este
forţelor: „acţiunea simultană a rămâne constantă. minimă. Dezvoltând energia potenţială în serie
mai multor forţe care acţionează Taylor, în jurul punctului x=0, se obţine:
asupra unui corp poate fi înlocuită Legile conservării impulsului şi a  2 
momentului cinetic  dE p  1  d Ep 
prin rezultanta lor şi invers: o E p ( x )  E p (0)      
forţă poate fi descompusă în Printre legile fundamentale ale mecanicii  dx  2  dx 2 
componente şi acţiunea lor este clasice se numără şi legile de conservare ale   x0   x 0
echivalentă cu acţiunea forţei impulsului şi momentului cinetic.
Legea conservării impulsului din condiţia de minim a energiei potenţiale,
rezultante”.
afirmă că impulsul unui punct material rămâne pentru x=0
Acest principiu se mai numeşte şi
legea independenţei acţiunii forţelor. constant în timp dacă asupra punctului  2 
1  d Ep  kx 2
material nu acţionează nici o forţă externă.
 E p ( x)    x2 
Lucrul mecanic şi energia. Conservarea Astfel, pentru 2  dx 2  2
F =0, rezultă:
  x 0
energiei.  
Prin definiţie, lucrul mecanic elementar dp  0 , sau p  const. (1.56)

efectuat de o forţă F când punctul de Legea conservării momentului unde s-a notat cu k, constanta elastică a
cinetic se referă la condiţiile în care momentul sistemului şi are dimensiunea unei forţe pe
aplicaţie al acestei forţe se deplasează cu
 cinetic al unui punct material în raport cu un unitatea de lungime
distanţa dr , este egal cu produsul scalar   
 punct fix: L  r  p  2 
 1  d Ep 
dintre F şi dr : (1.49) k 
  rămâne constant. 2  dx 2 

dW  F  dr  Fdr cos    x 0
Dacă asupra unui punct material
(1.28)  (1.57)
M acţionează o forţă rezultantă F (Fig.
unde  este unghiul dintre vectorul forţă şi Forţa care acţionează asupra sistemului când
vectorul deplasare 1.7), atunci momentul forţei în raport cu un
acesta se află la o anumită distanţă x faţă de
Dacă se ţine seama de relaţia punct fix O, se defineşte prin relaţia:
   poziţia de echilibru va fi:
(1.26), lucrul mecanic se mai poate scrie M r F
astfel:  dE p 

(1.50) F      kx
..
  ..
 dr ..
 . .
Derivând
  relaţia (1.49)
 în raport  dx 
dW  m r dr  m r dt  m r rcudt  
 m v v dt  mv dv
timpul, se obţine:
dt  
(1.58)
dL d  dr   dp
(1.29)  (r  F )   p  r  O astfel de forţă, proporţională cu distanţa x,
Rezultă că lucrul mecanic se mai poate scrie şi dt dt dt se numeşte forţă elastică, iar mişcarea
dt
astfel: punctului material asupra căruia acţionează
(1.51)
numai forţa elastică se numeşte mişcare
  1 2
Deoarece:
 oscilatorie armonică.
dW  mv dv  d 
 2 mv 
 dr    Ecuaţia de mişcare a punctului material se
   p  v  mv  0 obţine din principiul fundamental al dinamicii:
(1.30) dt
(1.52)

2
2  0 ,unde transmiterea energiei se numeşte schimb de
mx   kx ; x   0 căldură sau proces termic, iar energia
transmisă se numeşte căldură, Q. Tot prin
unde
kx 2 kA 2
Ep   cos 2 ( 0 t   0 ) convenţie se admite sensul pozitiv pentru
k 2 2 căldura primită şi sensul negativ pentru
0  se numeşte pulsaţia căldura cedată de sistemul termodinamic.
m => (1.75)
Toate cele trei mărimi, energia
proprie a oscilatorului liniar armonic. m 02 A 2 internă, lucrul
2 mecanic şi căldura au
kA unei 2energii şi se măsoară în
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale de
E  Ec  E p  sin 2 ( 0 t   0dimensiunile
) 
Jouli. Totuşi
cos ( 0 t   0 )
ordinul doi, liniară şi omogenă (1.60) se obţine 2 2 din punct de vedere termodinamic
din ecuaţia caracteristică: cele trei mărimi sunt diferite: energia internă U
este o funcţie de stare, pe când căldura Q şi
2  0 2 0 (1.62) lucru mecanic L sunt funcţii de proces. La
kA 2 rândul lor căldura şi lucrul mecanic sunt forme
x  C1e 1t  C 2 e  2 t (1.63) => E
2
 E c max  E p max diferite ale schimbului de energie dintre sistem
şi mediul extern. Astfel, lucrul mecanic este o

x  C1ei0t  C2e i0t


(1.77) formă macroscopică de transmitere a energiei,
sau
care arată că energia mecanică a oscilatorului în timp ce căldura este o formă microfizică a
(1.64) liniar armonic este o mărime constantă. Astfel schimbului de energie.
Folosind relaţiile lui Euler: energia mecanică a oscilatorului liniar armonic
se conservă, ceea ce înseamnă că în timpul Formularea primului principiu al
e i 0 t  cos  0 t  sin  0 t = mişcării oscilatorului are loc o transformare termodinamicii
continuă a energiei cinetice în energie Primul principiu al termodinamicii constituie
> (1.65) potenţială şi invers în esenţă principiul conservării energiei pentru
sistemele termodinamice şi arată că la trecerea
4 Primul principiu al termodinamicii de la o stare iniţială la o stare finală, variaţia
x  (C1  C 2 ) cos  0 t  i (C1  C 2 ) sin  0 t energiei interne a unui sistem este egală cu
(1.66) Energia internă, lucrul mecanic şi căldura diferenţa dintre căldura primită de sistem şi
Energia internă, U, a unui sistem lucrul mecanic efectuat de acesta în cadrul
termodinamic, format dintr-un număr foarte procesului.
mare de particule, reprezintă suma dintre Pentru o transformare finită, matematic
x  A1 cos  0 t  A2 sin  0 t energia cinetică a tuturor particulelor datorată principiul întâi se exprimă astfel:
(1.67) mişcării de agitaţie termică şi energia U  Q  L
Notând cu: potenţială de interacţiune dintre particule.
Energia internă U, depinde de parametrii (3.25)
A1  A cos  0 şi A2   A sin  0 ai, şi de temperatura absolută T, fiind o
externi În cazul unei transformări elementare,
funcţie de stare. Această mărime poate fi principiul întâi se scrie:
=> (1.68)
definită până la o constantă aditivă arbitrară. dU  dQ  dL
x  A cos ( 0 t   0 ) (1.69) Pentru a preciza valoarea acestei constante, se (3.26)
unde x se numeşte elongaţie, A se numeşte alege în mod arbitrar o anumită stare de zero Pentru un proces ciclic, pentru care dU=0:
amplitudinea mişcării oscilatorii (elongaţia ca stare de referinţă, căreia i se atribuie în mod
convenţional energia zero, adică U0=0. Oricare
dQ  dL
maximă) şi 0 faza iniţială, Cele două ar fi starea sistemului, se poate găsi o adică lucrul mecanic efectuat de sistem este
transformare care uneşte starea respectivă cu egal cu căldura primită. Rezultă că într-un
constante A şi 0 se pot determina din
starea de referinţă, care poate fi realizată fizic, proces ciclic un sistem termodinamic închis
condiţiile iniţiale: poziţia x0 şi viteza v0 a cel puţin în unul din sensuri. poate efectua lucru mecanic numai pe seama
oscilatorului la t=0. Astfel, din relaţia (1.69) În urma interacţiunii dintre sistem căldurii primite de sistem din exterior. Pe baza
rezultă viteza oscilatorului liniar armonic: şi mediul exterior poate avea loc un transfer de acestei constatări se poate enunţa primul
energie. Dacă transferul se face cu variaţia principiu şi sub forma următoare: este
v  x   0 A sin ( 0 t   0 ) parametrilor externi, are loc o acţiune imposibil de realizat o maşină termică care ar
(1.70) mecanică, iar energia transmisă este un lucru putea, într-un proces ciclic, să efectueze lucru
amplitudinea şi faza iniţială a oscilatorului: mecanic. Expresia lucrului mecanic elementar, mecanic fără să primească energie din exterior
în cazul când în urma interacţiunii variază k sau este imposibil de realizat un perpetuum
parametri externi de poziţie, ai, este dat de mobile de speţa întâi.
expresia:
2
v0
2  v0 k


A x0 şi tg  0  
02 0 x0 dL  Ai da i
i 1
(1.72) (3.23)
Acceleraţia oscilatorului liniar armonic va fi: Lucrul mecanic într-o transformare finită de la
o stare iniţială I la o stare finală F se determină
calculând integrala:
a v   x   2 A cos ( 0 t   0 ) F k
5 Coeficienţi calorici ai sistemelor
0 termodinamice simple
(1.73)
Energia cinetică a oscilatorului este:
L

I i 1
Ai dai Capacitatea calorică reprezintă căldura
necesară variaţiei temperaturii unui corp cu un
dQ J
(3.24)
Se observă că lucrul mecanic nu este o funcţie
grad: C ; C  SI 
mv 2 m 02 A 2 de stare, deoarece pentru calculul integralei
dT K
Ec   2
sin ( 0 t   0 ) trebuie să se cunoască toate stările (3.28)
2 2 intermediare dintre starea iniţială şi finală. Pentru sistemele termodinamice
(1.74) Rezultă că lucrul mecanic este o funcţie de omogene se introduce căldura specifică
iar energia potenţială va fi: proces. Prin convenţie se admite că lucrul masică, sau căldura masică:
dQ J
 c  SI
mecanic este pozitiv dacă sistemul cedează
lucru mecanic şi negativ, dacă sistemul c ; 
primeşte lucru mecanic. m dT kg K
În cazul în care interacţiunea are (3.29)
loc fără variaţia parametrilor externi, şi căldura molară:

3
C 
dQ
 dT
; C   SI  kmolJ K constantă Cp: CV 
i
R ;
sau pV n  const.
(3.54)
2 care reprezintă ecuaţia politropei gazului ideal
(3.30)
i2 în coordonate (p,V).
Dacă în relaţia (3.26) a primului principiu al Cp  R Utilizând ecuaţia termică de stare a gazului
termodinamicii se introduce expresia lucrului 2 ideal, din ecuaţia politropei poate fi exprimată
mecanic (3.23), căldura schimbată de un şi în coordonate (T,V) şi (P,T):
sistem termodinamic, poate fi exprimată astfel:
k TV n 1  const. ;
dQ  dU ( a i , T ) 
i 1
 Ai ( a i , T ) da i p n 1T n  const.
(3.56)
6 Procese termodinamice politrope
(3.31) cvasistatice Exponentul politropei n poate lua orice valoare
Dacă se ţine seama că energia internă este Procesele politrope sunt transformările cuprinsă între - şi +, Cu ajutorul ecuaţiilor
funcţie de stare, adică din punct de vedere termodinamice în care capacitatea calorică politropei se obţin toate celelalte transformări
matematic admite diferenţială totală exactă, se rămâne constantă în timpul transformării, simple ale gazului ideal:
poate scrie: C=const. 1. Procese izobare pentru care
k C=Cp şi n=0, rezultă
 U   dV

 U   U  p=const. şi (V/T)=const.
dU ( ai T )  
  dT    dai

 T  ai  a
 i


C  CV     p
 2. Procese izocore pentru care
i 1 T , a j  ai  V T  dT C=CV şi n=, rezultă
=> V=const. şi (p/T)=const.
(3.43)
k k
3. Procese izoterme pentru
se obţine:
 
 U   U



care C   şi n=1, rezultă
dQ  
 T 


a
dT 
 a i


 da i 
 U   C p  CV
Ai ( a i , T ) dai
T=const. şi pV=const.
i
i 1 
T , a j  ai    p 
i 1 4. Procese adiabatice pentru
 V T   V  care C=0 şi:
 T  Cp
 p i2
În cazul sistemelor termodinamice simple n   numit
energia internă depinde numai de volumul V şi (3.44) CV 2
temperatura T a sistemului (relaţia 3.8). În =>
acest caz, relaţiile (3.32) şi (3.33) devin: indicele adiabatei.
C p  CV dV
dT  0
CV  C  V 
 U   U   
dU    dV    dT  T  p
 V T  T V
(3.34) (3.45)
Pentru gazul ideal se pot scrie relaţiile:
 U   U 
dQ    dT    dV  pdV 1
 T V  V T dT  ( pdV  Vdp ) ;
R
(3.35)
se obţine capacitatea calorică:  V  R

 
  7 Principiul al treilea al termodinamicii
Q  U   U   dV T  p p
C        p  Formularea principiului al treilea al
T  T V  V T  (3.47)
dT termodinamicii
=> Principiul al doilea al termodinamicii, deşi
(3.36)
În practică sunt importante capacităţile 1 C p  CV pdV
interzice posibilitatea realizării unui

calorice la volum constant CV şi la presiune


( pdV  Vdp )  perpetuum
0 mobile de speţa a doua, nu
interzice posibilitatea obţinerii temperaturii de
constantă Cp:
R CV  C R zero absolut. Acest fapt rezultă din principiul
(3.48) al treilea, în deplin acord cu experienţa.
 Q   U   U    V   U 
de unde rezultă: La temperaturi foarte joase, Nernst stabileşte,
CV   
   
   
  p 
 T


 

 T V  T V  V T   Vp C
C T  pe baza datelor experimentale, că diferenţa
  V (F-U), obţinută din ecuaţia lui Helmholtz
Vdp  pdV  0
 Q   U   U    V CV  C  F 
C p         F  U  T  
   p  
(3.49)

 T V
 T  p  T V  V  T   T  p
Cp C (3.148)
de unde rezultă: Notând cu: n descreşte mai rapid decât liniar odată cu
 U    V  CV  C scăderea temperaturii.
C p  CV     p    (3.50) Se observă că diferenţa (F-U) tinde către
 V T   T p indicele politropic sau exponentul politropic, zero, deci şi termenul

(3.39) relaţia (3.49) devine: T (F / T )V scade către zero,


În cazul gazului ideal, rezultă: Vdp  n pdV  0 atunci când temperatura scade către zero
C p  CV  R (3.40) (3.51) absolut:
numită relaţia Robert-Mayer. De asemenea,
sau V
dp
n
dV
0  F    ( F  F0 ) 
pentru gazul ideal, rezultă capacităţile calorice p V
lim    lim    0
la volum constant CV şi respectiv la presiune T 0 K  T V T 0 K  T V
(3.52)
Prin integrarea ultimei ecuaţii diferenţiale, rezultă:
rezultă:
ln p  n ln V  const.
(3.53)

4
 F  1  1 fizica statistică studiază mişcarea termică
  F   T1V1  T2V2 utilizând statistica matematică în studiul
lim     0    lim ( (3.159)
S  S0 )  0 mişcărilor individuale ale particulelor
T 0 K  T V  T V  T 0 K de unde temperatura T2 are expresia: componente, mişcări bazate pe legile
mecanicii clasice sau cele ale mecanicii
adică: S  S 0  const.
 1
(3.151)  V1  cuantice. Natura clasică sau cuantică a mişcării
T2  T1     T1B ; particulelor sistemului nu afectează în mod
în care S0 este o constantă care nu depinde de 
parametrii de stare.  V2  esenţial caracterul general al legilor statistice,
însă în funcţie de natura clasică sau cuantică a
Teorema lui Nernst care se enunţă astfel: „în
 1 legilor dinamicii care generează mişcarea
apropiere de zero absolut, toate transformările V  fiecărei microparticule a sistemului, apar
termodinamice care au loc în substanţele B   1  1 diferenţieri puse în evidenţă de fizica statistică
solide sau lichide, aflate în echilibru se produc  V2  clasică, respectiv fizica statistică cuantică.
fără variaţia entropiei”. În acest fel, pentru Studiul mişcării microparticulelor pe baze
T0 K, entropia nu mai este o funcţie de (3.161)
strict mecanice reprezintă o metodă foarte
stare, si variaţia entropiei tuturor substanţelor În continuare, dacă se scriu ecuaţiile
dificilă, deoarece cunoaşterea simultană a
pure, aflate în echilibru termodinamic, este transformărilor adiabatice, se obţin relaţiile:
poziţiilor şi vitezelor fiecărei microparticule
nulă la 0 K. Rezultă astfel o altă formulare a
T2V1 1  T3V2
 1 componente a sistemului la un moment dat,
principiului al treilea: „izoterma de zero implică rezolvarea unui număr de N ecuaţii
absolut coincide cu adiabata” ......................... diferenţiale de ordinul doi de forma:
Planck formulează principiul al treilea al  
termodinamicii astfel: ”la zero absolut, Tn 1V1 1  TnV2
 1 mi r  Fi , i  1, 2,..., N
entropia oricărui sistem termodinamic omogen (4.1)
aflat la echilibru, este egală cu zero”. (3.162) unde N este numărul de microparticule ale
de unde rezultă: sistemului.
Consecinţe ale principiului al Chiar dacă ar fi posibilă rezolvarea unui astfel
treilea al termodinamicii   1 de sistem de ecuaţii, rezultatul final nu este
Din principiul al treilea al termodinamicii
rezultă următoarele consecinţe: T  T  V1   T2 B
folositor, deoarece nu starea mecanică propriu-

 3 2 V 
zisă interesează, ci modul de a exprima
1) Coeficientul termic de dilatare parametrii macroscopici în funcţie de cei
volumică, , şi coeficientul termic al presiunii,
  2  microscopici. Parametrii macroscopici apar ca
, tind către zero atunci când temperatura nişte efecte de mediere asupra parametrilor
tinde la zero absolut. ................................... microscopici iar un sistem format din foarte

 
1  V 
  
1  S 
    1
multe particule (atomi, molecule, cuante, etc),
 p   0
care se mişcă, fiecare în parte, după legile
V 
 T 
p V  T   V1  mecanicii, evoluează în ansamblu după alte

(3.153) Tn  Tn 1   Tn 1B legi.


Mulţimea tuturor stărilor microscopice
şi   V2  compatibile cu o stare macroscopică dată la un
1  p  1  S  moment dat se numeşte ansamblu virtual sau
       0 (3.163) colectiv statistic de stări. Din acest ansamblu
p  T V p  V T Între temperaturile izotermelor succesive se numai o anumită stare microscopică este reală
pot scrie relaţii de forma: la momentul considerat, celelalte însă se pot
(3.154) realiza la un moment de timp ulterior, dar
T1  T2  T1 (1  B)
2) Capacităţile calorice pentru corespondentul macroscopic este acelaşi. Din
orice proces la 0 K, se anulează: acest motiv, pentru precizarea stării
 dQ   dS    dS  macroscopice nu este necesară cunoaşterea

T2  T3  T02 (1  B)


C   T    
lim  dT   lim  lim  stării microscopice reale, ci a ansamblului
T 0K   T 0K  dT  T  0K  d ln T virtual din care aceasta face parte. O
 macrostare este cu atât mai probabil de a se

..............................
deoarece când T  0K, dS=0. realiza cu cât numărul de microstări din
În particular, se obţine: ansamblul statistic este mai mare. Astfel apare
 dS  T  T  T (1  B) conceptul de probabilitate termodinamică,
CV  lim    0
T 0 K  d ln T V  n 1 n n 1 definită ca numărul de microstări compatibile
cu o macrostare dată, deci este o mărime
(3.164) supraunitară spre deosebire de probabilitatea
(3.156)
matematică care este o mărime subunitară.
 dS  Deoarece: T1  T2  ...  Tn Studiul mişcării microparticulelor se poate
Cp  lim    0 folosi formalismul hamiltonian, care pentru un
(3.165)
T 0 K  d ln T p rezultă: sistem de N constituenţi utilizează k=3N
(3.157) coordonate generalizate, qi, şi 3N impulsuri
T1  T2  T2  T3  ...  Tn  Tn 1 generalizate pi (i=1, 2,…,N). Sistemul este
lim (C p  CV )  0 (3.158) (3.166) astfel descris de un număr de 6N variabile
T 0 K Se observă clar că variaţia temperaturii este canonice, care vor fi notate în continuare
ceea ce înseamnă că pentru T  0K nu mai din ce în ce mai mică, tinzând să se anuleze pe simbolic prin (p,q). Structura internă a
este valabilă nici ecuaţia termică de stare a măsură ce ne apropiem de 0K. Acest fapt arată sistemului şi interacţiunile acestuia cu
gazului ideal. intuitiv că printr-un număr oricât de mare, dar exteriorul se pot descrie cu ajutorul
3) Temperatura de zero absolut nu finit, de astfel de procese succesive, hamiltonianului H(p,q), care are semnificaţia
se poate realiza şi nici nu poate fi atinsă în temperatura de zero absolut nu poate fi atinsă. de energie totală a sistemului.
natură, prin nici un mijloc. Pentru a sugera Aşadar, valabilitatea principiului al treilea al Formalismul hamiltonian este cel mai adecvat
imposibilitatea atingerii temperaturii de 0 K, termodinamicii conduce la concluzia că pentru studiul microstărilor unui sistem,
se consideră o cantitate de gaz ideal, iniţial temperatura 0 K este principial imposibil de deoarece prin acest formalism se poate arăta
găsindu-se într-o stare caracterizată de atins în natură. că, dacă forţele şi energia potenţială de
volumul iniţial V2 şi temperatura T1 şi căruia interacţiune dintre particule nu depind explicit
dorim să-i micşorăm temperatura printr-o 8 Descrierea statistică a sistemelor de timp, atunci energia totală este o constantă
succesiune de n comprimări izoterme şi n termodinamice a mişcării şi este egală cu hamiltonianul
destinderi adiabatice, între volumele V1 şi V2 În timp ce termodinamica studiază mişcarea sistemului. Aceasta rezultă imediat prin
Aplicând ecuaţia lui Poisson (3.55), pentru termică a materiei pe baza unui sistem de diferenţierea în raport cu timpul a funcţiei lui
prima destindere adiabatică, rezultă: postulate şi principii, obţinute prin Hamilton, H=H(p,q):
generalizarea unor observaţii şi experienţe,

5
unde:

k k

 
dH ( p, q ) H  H  ( p, q ) d 
 pi  qqi 'i 
qi  dqi  qi  q i dt E};
dt pi qi 
i 1 i 1 p'i  pi  dpi  pi  p i dt
(4.2)
Dacă starea microscopică a sistemului i=1, 2,…,k (4.12)
E  H  E  E
 C d  1
(conditia

evoluează în timp, punctul figurativ se Considerând trecerea de la variabilele qi, pi la


deplasează pe o anumită traiectorie care este variabilele qi’, pi’ ca o transformare de
coordonate infinitezimală, se obţine:
de normare); (E ) = (E
conţinută complet pe suprafaţa de energie
 E ) (E ) ;  /
constantă (care în spaţiul 2k-dimensional este
o hipersuprafaţă). Aceasta reprezintă teorema
' 
 Jdq1dq 2 ...dq k dp1dp 2 ...dp k
D E=  (E) densitate de stari. Densitatea de
conservării energiei mecanice în fizica (4.13)
statistică. stari=nr de stari microscopice ale sist care au
unde J reprezintă determinantul funcţional al
Deoarece numărul de microstări compatibile transformării sau jacobianul transformării: energia cuprinsa in intervalul E si E+  E.
cu o macrostare de echilibru este foarte mare, Legatura intre niv microscopic si cel
rezultă că punctele figurative din spaţiul macroscopic este data de formula lui
fazelor sunt distribuite aproape în mod

p'1 p'1 p'1 p'1 p'1
continuu. Unei asemenea distribuţii de puncte Boltzman: S=K B ln (E).
figurative din spaţiul fazelor i se poate ataşa o
... ...
Entropia=marimea de stare ce masoara gradul
densitate de probabilitate sau funcţie de de dezordine al unui sistem. Dpdv
distribuţie a punctelor figurative, (p,q,t).
Elementul de volum din spaţiul fazelor se
exprimă astfel:
p1 p 2 p k q1 q k termodinamic entropia este dS=dQ/T-
>dQ=TdS->TdS=dU+dL-
>”TdS=dU+pdV”(formula fundamentala a

p' 2 p' 2 p' 2 p' 2 p' 2  termodinamicii),U=en int a sist. 1/T=( S/

... ...  
3N 3N Q) V ( S/ E) V ; P/T=(
d  dq1dq 2 ...dq k dp1dp 2 ...dp k 
  dq i dp i
J  p1 p 2 p k q1 q k 
i 1 i 1
S/ V) U .

sau sub formă restrânsă: d  dqdp


10 DISTRIBUTIA CANONICA
(4.6)
Probabilitatea elementară dP, pentru ca punctul .............................................
N,V,T=ct. Sist este carcaterizat de 3 parametri
constanti, adica sist notat E1 este in contact cu
figurativ al sistemului să se găsească la un termostat E2 cu t=ct, adica si E2=ct.
momentul t în elementul de volum d, din
jurul punctului (p,q), va fi: q' k q' k q' k q' k q' k Energia totala va fi E=E1+E2=ct deoarece se
presupune ca in timpul evolutiei intre sistem si
dP   ( p, q, t ) d (4.7) ... ...
termostat are loc un schimb continuu de
Conform legii de adunare a probabilităţilor,
probabilitatea ca punctul figurativ să se
p1 p 2 p k q1 q k energie pana cand temp ajunge ct.
Entropia sist termostatului va fi: S2=K B ln
găsească la un moment dat într-un domeniu
finit D, din spaţiul fazelor va fi: (4.14)  2 (E2)= K B ln  2 (E-E1), E1<<E.
P 
 D
 ( p, q, t ) d
 ( p, q ) =ct*e  E / K BT ,
În dezvoltarea acestui determinant se păstrează
(4.8)
Dacă un punct figurativ se află cu certitudine
în spaţiul fazelor , atunci integrala pe tot
numai termenii ce conţin pe dt la puterea întâi,
adică termenii care provin din diagonala ct=1/(  
e  E / K BT
d  ).
principală a determinantului. Rezultă astfel
acest spaţiu conduce la: 11.DISTRIBUTIA MAXWELL-
expresia jacobianului:
P 
 
 ( p, q, t ) d  1 BOLTZMAN
Daca consideram un sist de N particule
(4.9) k identice pt care en potentiala nu depinde de


care reprezintă condiţia de normare a  p
i q
i  impulsurile generalizate si de timp
J 1    dt
densităţii de probabilitate.  p  q  E(p,q)=(”suma i=1 la 3N” Pi^2/2m) +
 i i 
i 1 U(q1,q2,..,q 3 N ). Distribuţia Maxwell-
Teorema lui Liouville (4.16)
microstarea a unui ansamblu statistic se Boltzmann este folosită de obicei pentru
volumul ’ = , adică volumul în spaţiul
reprezintă în spaţiul fazelor printr-un punct determinarea numărului de molecule N care au
fazelor este un invariant în raport cu evoluţia
figurativ. Când sistemul microscopic trece de energia E. De asemenea, legea de distribuţie
sistemului. Această ultimă concluzie constituie
la o fază la alta, punctul figurativ descrie o Maxwell-Boltzmann permite determinarea
chiar teorema lui Liouville, care afirmă că:
traiectorie în spaţiul fazelor (Fig. 4.2). Vom numărului de particule Ni care se pot afla pe
„volumul ocupat de microstările unui sistem
considera în spaţiul fazelor un domeniu D un nivel discret de energie Ei, în cazul
(punctele figurative) în spaţiul fazelor la un
care, la momentul t, ocupă volumul  sistemelor termodinamice care prezintă un
moment dat rămâne constant în decursul
spectru discret de energie:

 dq1dq 2 ...dq k dp1dp 2 ...dpevoluţiei
D
k lor în timp”.
E1, E2,… En: Ni=Ne  Ei / K B T /(suma i=1
(4.10) 9. DISTRIBUTIA MICROCANONICA
În domeniul D, fiecare punct reprezintă o Distribuţia microcanonica se aplică unui la n)e  Ei / K B T .
microstare mecanică a sistemului, deci întregul sistem perfect izolat adiabatic, pentru care
domeniu conţine toate stările microscopice numărul de particule N, volumul V şi energia Legea de distribuţie Maxwell-Boltzmann se
compatibile unei stări macroscopice. În timp, sistemului E au valori constante. Pt a det poate particulariza pentru diferite sisteme
fiecare punct va descrie o traiectorie şi densitatea de probabilitate se va considera termodinamice care au anumite distribuţii
domeniul iniţial, D, se va deforma, astfel că la conditia foarte restrictiva dpdv fizic E=ct. după viteze şi după coordonatele de poziţie.
momentul t’ = t+dt, acesta devine D’, cu Astfel densitatea de probabilitate este data de
volumul (Fig. 4.2): relatiile: {  ( p, q ) =0,pt H(p,q)<E;
 ( p, q ) =ct, pt E  H(p,q)  E+
12 Distribuţia Maxwell a moleculelor după
' 
 dq '1 dq ' 2 ...dq ' k dp '1 dp ' 2 ...dp ' k
D' E;   ( p, q) =0,pt H(p,q)>E+  componentele vitezelor
Distribuţia Maxwell după componentele
(4.11)
vitezelor permite calculul numărului relativ de

6
molecule (dn/n), care au componentele Puterea spectrală de emisie sau emitanţa 
vitezelor cuprinse într-un interval de viteze şi
anume: vx şi vx+dvx, vy şi vy+dvy, vz şi vz+dvz
E(,T) reprezintă cantitatea de energie radiantă
emisă în unitatea de timp, într-un interval de
w(T ) 
 
0
( , T ) d

în cazul unui gaz ideal. Pentru gazul ideal, frecvenţe egal cu unitatea şi într-un unghi solid
energia potenţială de interacţiune dintre unitar de către unitatea de suprafaţă, aflată la (5.6)
molecule este nulă, deoarece între molecule nu temperatura T, în direcţie normală. Conform Radiaţia propagându-se cu viteza luminii c,
se exercită forţe de interacţiune acestei definiţii, energia emisă în intervalul de această energie va fi egală cu energia radiantă
intermoleculare. Ca urmare energia unei frecvenţe  şi +d de către un element de cuprinsă în volumul:
molecule va fi: suprafaţă dS al unei surse de radiaţii termice, dV  cdtdS cos  adică
2  p2  p2
px
în intervalul de timp dt şi un unghi solid d a
dW  d ( , T ) ddV  d ( , T ) dcdtdS
y z cărui axă face un unghi  cu normala la
E ( p, q )  H ( p, q )  elementul de suprafaţă (Fig. 5.1a) este: (5.8)
2m
(4.136)
dW  E ( , T ) cos  dSdddt unde s-a notat cu d(,T) densitatea spectrală
a energiei ce intră în unghiul solid d.
iar probabilitatea ca o moleculă să aibă viteza (5.1) =>
în intervalul dat va fi: Puterea spectrală de emisie, E(,T), se
măsoară în sistemul internaţional (SI) în J/m2. 1
p x2  p 2y  p z2 d ( , T )  K ( , T ) d
 c
2mk BT  
e d 3r d 3 p Puterea spectrală de absorbţie sau absorbanţa
(5.9)
dP  A(,T) a suprafeţei unui corp reprezintă
p x2  p 2y  p z2 fracţiunea din energia radiantă incidentă care Legea lui Kirchhoff arată că raportul dintre
 puterea spectrală de emisie E(,T) şi puterea

 
  este absorbită de unitatea de suprafaţă a
e 2mk BT d3p d 3r corpului considerat, aflat la temperatura T, de absorbţie A(,T) este egal cu luminanţa
într-un interval de frecvenţe egal cu unitatea, E ( , T )
p V în unitatea de timp (Fig. 5.1b). Prin energie spectrală:  K ( , T )
(4.140)
absorbită se înţelege cantitatea de energie care A( , T )
rămâne în interiorul corpului şi se transformă
Relaţia în căldură. Puterea spectrală de absorbţie, (5.11)
3/ 2 m ( v 2x  v 2y  v 2z ) A(,T), este o mărime adimensională. E ( , T ) c
 m   În general, corpurile nu absorb în întregime sau   ( , T )
dP    e 2 k BT
dv dv dv
radiaţia termică incidentă, o fracţiune din A( , T ) 4
xaceasta
y fiind
z reflectată. Această reflexie se
 2 k T
B  caracterizează prin puterea spectrală de
(5.12)
reprezintă distribuţia lui Maxwell a reflexie sau reflectanţa R(,T), definită prin
moleculelor după componentele vitezelor iar relaţia: R ( , T )  1  A( , T ) 14 Legea Stefan-Boltzmann
densitatea de probabilitate sau funcţia de Una din primele legi ale radiaţiei corpului
distribuţie Maxwell a moleculelor după (5.2)
negru a fost stabilită de J. Stefan în anul 1879
componentele vitezelor, va fi: Radiaţia termică de echilibru este izotropă şi
şi demonstrată teoretic, folosind legile
poate fi caracterizată printr-o singură mărime
termodinamicii, de către L. Boltzmann în anul
numită luminanţă spectrală sau strălucire
1884. Această lege stabileşte o legătură între
2 spectrală.
2 2
m(v x  v y  v z ) densitate volumică de energie w(T) a radiaţiei
3/ 2  corpului negru şi temperatură absolută T a
 m  2kLuminanţa spectrală K(,T) reprezintă energia
 (v x , v y , vz )    e BT cestuia: w(T )  aT 4
 radiantă din domeniul de frecvenţe egal cu
 2k BT  unitatea, care traversând perpendicular
(5.13)
unitatea de suprafaţă aflată în câmpul de unde a este o constantă a cărei valoare poate fi
radiaţie, intră în unitatea de timp într-un unghi
obţinută numai din considerente cuantice.
solid egal cu unitatea. Deoarece mărimea w(T) nu este măsurabilă
dW  K ( , T ) cos  dSdddt din punct de vedere experimental, legea
(5.3) Stefan-Boltzmann se exprimă de obicei cu
Din punct de vedere teoretic este mai comod ajutorul unei alte mărimi, numită radianţă
să se utilizeze în locul luminanţei spectrale energetică şi notată cu R(T).
K(,T) o altă mărime, numită densitatea Radianţa energetică R(T) reprezintă energia
spectrală de energie radiantă, (,T). totală, cu frecvenţe cuprinse între 0 şi , emisă
Deoarece viteza de propagare a radiaţiei este în unitatea de timp de către unitatea de
13 Radiaţia termică de echilibru suprafaţă, de o singură parte a acesteia, adică
Radiaţia electromagnetică emisă de corpuri finită şi egală cu viteza luminii în vid (c=3108
m/s), în incintă există un câmp într-un unghi solid egal cu 2. Deoarece
datorită energiei lor termice se numeşte pentru corpul negru, E(,T)=K(,T) se poate
radiaţie termică. Pe lângă emisia de radiaţie electromagnetic a cărui densitate volumică de
energie, w(T), este dată de expresia: scrie:
electromagnetică, orice substanţă poate, de  2  /2
asemenea, absorbi radiaţia care provine de la dW
mediul exterior şi în anumite condiţii poate
exista un echilibru între emisia şi absorbţia
w(T ) 
dV
R(T ) 

0
 K ( , T ) d

0
 d

0
 sin  cos  d

radiaţiilor. Studiile experimentale arată că (5.4)


radiaţia termică emisă de sistemele materiale unde dV este un element de volum din unde pentru elementul de unghi solid s-a
este nepolarizată şi omogenă iar la echilibru interiorul incintei. folosit expresia d  sin dd şi
termodinamic are aceleaşi proprietăţi în toate Densitatea spectrală de energie radiantă, s-a ţinut seama că mărimea K(,T) nu depinde
direcţiile, adică este şi izotropă. Pentru a putea (,T) se defineşte prin relaţia: de direcţie, adică nu depinde de  şi . În
exprima principalele legi ale radiaţiei termice
dw relaţia (5.14) s-a introdus mărimea K(T) care
de echilibru trebuie mai întâi definite mărimile
 ( , T )  numeşte luminanţă totală, care este definită de
caracteristice ale acesteia.
d 

Mărimile caracteristice ale radiaţiei termice


Suprafaţa unui corp care emite şi absoarbe
(5.5)
Pentru un spectru continuu, care cuprinde toate
relaţia: K (T )  
0
K ( , T ) d

radiaţii electromagnetice se caracterizează prin frecvenţele între 0 şi , densitatea volumică de


(5.15)
două mărimi importante şi anume: puterea energie se calculează cu relaţia:
Luminanţa totală K(T) este legată direct de
spectrală de emisie E(,T) şi puterea densitatea volumică de energie w(T).=>=
spectrală de absorbţie A(,T).

7
=> Aşadar utilizând toate teoriile fizicii clasice
h

4
 nici legile lui Wien şi nici legea Rayleigh-
4 datele experimentale pe
E f  h  2  
w(T ) 

0
 ( , T ) d 
c
0

K ( ,Jeans
T)d nu
 reproduc

c
K (T )
întreg domeniul spectral. Deci, în cadrul fizicii
(5.50)
2
clasice nu se poate obţine o formulă unitară
Înlocuind în relaţia de mai sus luminanţa iar masa de mişcare a fotonului, conform
pentru (,T), care să descrie întreaga
totală, K(T), în funcţie de radianţa energetică, mecanicii relativiste, va fi:
repartiţie experimentală a densităţii spectrale
c de energie radiantă. Se impunea dezvoltarea Ef h
R(T), se obţine: R (T )  w(T ) unei noi teorii, capabile să găsească o formulă mf  
4 pentru (,T) în concordanţă cu rezultatele c 2 c2
(5.17) experimentale.
(5.51)
Dacă în relaţia precedentă se înlocuieşte Pe de altă parte, din teoria relativităţii rezultă
densitatea volumică de energie w(T) din 16 Legea de distribuţie a lui Planck
că viteza luminii în vid c, deci şi a fotonului,
relaţia (5.13), se obţine legea Stefan- O lege a radiaţiei corpului negru, care să se
este invariantă la trecerea de la un referenţial
Boltzmann: verifice în tot domeniul spectral, a fost
la altul. În consecinţă, fotonul nu posedă
stabilită de Max Planck în anul 1900, pe baza
ac 4 referenţial propriu, ceea ce este echivalent cu a
T  T 4 (5.18)
ipotezei că energia radiaţiei emise sau
R (T )  absorbite de substanţă nu variază în mod
afirma că nu are masă proprie de repaus, adică,
4 continuu, aşa cum presupune fizica clasică ci
formal, aceasta înseamnă că m0f=0.
unde =5,6710-8 (W/m2K4) se numeşte Impulsul fotonului este dat de
în mod discret, prin cuante de energie. Energia
constanta Stefan-Boltzmann şi se poate oscilatorilor din pereţii incintei, respectiv h h
determina experimental. energia undelor staţionare din interiorul relaţia: pf mf c 
incintei este cuantificată, adică această energie c 
poate fi un multiplu întreg de =h (cuanta de (5.52)
15 Legile lui Wien energie): Efectul fotoelectric extern reprezintă emisia de
Pe baza curbelor experimentale din şi a unor electroni de către suprafaţa metalelor sub
considerente termodinamice W. Wien E n  n  nh , n  0,1,2,3.... acţiunea undelor electromagnetice. Acest efect
stabileşte o formulă semiempirică pentru (5.24) a fost descoperit experimental de Hertz în anul
(,T) în domeniul frecvenţelor mai mari unde h este constanta lui Planck. 1887.
decât frecvenţa corespunzătoare maximului Mai departe, Planck a considerat că numărul Cercetările experimentale au condus la
următoarele legi ale efectului fotoelectric:
densităţii spectrale    m (lungimi de oscilatorilor care au o anumită energie E n este
dată de legea de distribuţie Boltzmann de 1) Intensitatea curentului
undă mici): forma relaţiei fotoelectric de saturaţie, determinată de
 En numărul de electroni smulşi din metal în
C2  unitatea de timp, este proporţională cu
 ( , T )  C1 3e T
N  N 0e BT  N 0e En
k intensitatea radiaţiei electromagnetice
(5.19) incidente (Fig. 5.6);
unde C1 şi C2 sunt două constante. (5.25) 2) Energia cinetică maximă a
Tot W. Wien stabileşte aşa numita legea unde =1/kBT. fotoelectronilor este proporţională cu frecvenţa
deplasării pentru radiaţia termică. Această Planck a obţinut următoarea expresie pentru radiaţiei şi nu depinde de intensitatea acesteia;
energia medie a oscilatorului liniar armonic: 3) Efectul fotoelectric se produce
lege arată că între lungimea de undă, m,
numai pentru radiaţii incidente a căror
corespunzătoare maximului densităţii spectrale
frecvenţă este mai mare decât o anumită
de energie (,T) şi temperatura absolută,
  valoare 0, numită frecvenţa de prag, care este
există relaţia:
constantă.
mT  b unde b este o
 En e   En
 ne   n o caracteristică a fiecărui metal în parte.
Pentru frecvenţe incidente mai mici decât
 E  n 0  n 0 frecvenţa de prag (<0), efectul fotoelectric
 
Legea Rayleigh-Jeans
O altă încercare de a deduce forma curbei de

n 0
e   En

n 0
e   n
nu se produce.
4) Efectul fotoelectric se produce
distribuţie spectrală a energiei radiante a fost practic instantaneu, intervalul de timp dintre
făcută de J. Rayleigh şi J. Jeans, pe baza (5.26) căderea radiaţiei incidente şi emisia
teoriei clasice a electromagnetismului şi a h fotoelectronilor fiind foarte mic, de ordinul 10 -
fizicii statistice clasice, considerând că atomii =>  E  9
s.
din pereţii incintei se comportă ca nişte e  1
 h Frecvenţa de prag 0 este determinată de
oscilatori care emit radiaţia electromagnetică (5.28) relaţia: h 0  Lex
în interiorul incintei şi primesc energie din iar relaţia densităţii spectrale obţinută de
partea radiaţiei electromagnetice din incintă. (5.55)
Rayleigh-Jeans, devine: adică, fotonul are o energie suficientă pentru a
Calculele, relativ laborioase, au condus la
relaţia: 8h 3 1 scoate electronul din metal, energia cinetică a
 ( , T )  fotoelectronului fiind nulă.
8 2 c3 h În acest caz, din relaţia lui Einstein (
 ( , T )   E 2
e k BT  1
c3
mvmax
(5.29) h   Lex ), rezultă:
(5.21) care este cunoscută ca legea de distribuţie a 2
unde <E> este energia medie a atomilor din lui Planck şi este în perfectă concordanţă cu 2
pereţii incintei, aflată la temperatura T. Pe datele experimentale. mvmax
baza legii de echipartiţie a energiei pe grade de  eU 0 f  h  Lex sau
libertate, dacă atomii din pereţii incintei se 17 Efectul fotoelectric extern 2
consideră oscilatori liniari, se obţine: Din teoria lui Planck a rezultat că radiaţia
h Lex
<E>=<Ec>+<Ep>=kBT (5.22) termică îşi pot modifica energia lor numai
printr-o cantitate care este un multiplu întreg al
U0 f  
unde kB este constanta lui Boltzmann.
Astfel, J. Rayleigh şi J. Jeans stabilesc pentru cuantei de energie =h. Fotonul, în concepţia
e e
densitatea spectrală de energie (,T) lui Einstein, trebuie privit ca o particulă care (5.57)
următoarea relaţie: are energie, masă de mişcare şi impuls. Din cele prezentate rezultă că ipoteza privind
Energia fotonului este: caracterul corpuscular al radiaţiei
8 2 electromagnetice permite explicarea corectă a
 ( , T )   k BT (5.23) legilor efectului fotoelectric. Pe de altă parte,
c3 teoria electromagnetică clasică a radiaţiei
trebuie menţinută, deoarece legile clasice îşi

8
păstrează valabilitatea în cazul unor fenomene Rydberg are o valoare foarte apropiată de
cum sunt: propagare, interferenţa şi difracţia v e2 1 valoarea experimentală.
radiaţiei electromagnetice. Aceste două  1  
caracteristici diferite ale radiaţiei pot fi c 2 0 hc 137 19 Momentul magnetic orbital al
explicate pe baza ipotezei de Broglie a (6.9) electronului
dualităţii undă-corpuscul a radiaţiei unde  se numeşte constanta structurii fine. Momentul magnetic orbital asociat mişcării
electromagnetice.  
Deoarece în modelul lui Bohr, viteza electronului pe orbită va fi:    IA
electronului descreşte pe măsură ce raza 
18 Modelul lui Bohr al atomilor orbitei creşte, rezultă că pentru atomul de unde este aria suprafeţei orientate şi
hidrogenoizi
A
hidrogen se poate folosi mecanica
Prima interpretare a fenomenelor atomice, delimitată de orbită. Deoarece A=r2, rezultă:
nerelativistă.. În cazul atomilor hidrogenoizi,
satisfăcătoare la momentul respectiv, a fost e
   er 2   2m0 r 2
Z având o valoare mai mare, viteza
dată de fizicianul Niels Bohr, în anul 1913. electronului creşte şi deci ar trebui să se ţină
Bazându-se pe rezultatele anterioare, privind seama de corecţiile relativiste. 2m0
spectrele atomului de hidrogen, Bohr a propus Energia atomilor hidrogenoizi (6.21)
un model simplu pentru atomul de hidrogen, este dată de suma energiei cinetice şi
pe baza căruia se pot calcula nivelele potenţiale a electronului pe o orbită staţionară: e 
energetice în cazul cel mai simplu al atomilor =>    l
hidrogenoizi. 2 m0
Modelul atomic al lui Bohr are la
m0 v n2 1 Ze 2 În mecanica
Ze 2 cuantică se arată că
(6.22)
bază următoarele postulate, numite postulatele pentru
lui Bohr: E n  Ec  E p   
1) Electronii se pot mişca în atomi 2 4 0 r 2 microparticule
8 0 rn valorile momentului cinetic
n orbital sunt cuantificate, adică:
pe anumite orbite pe care au energii bine 
sau
determinate, numite orbite staţionare. Aflaţi l   (  1) unde  se
pe aceste orbite, atomii nu emit şi nici nu
m0 e 4 1 1 numeşte număr cuantic orbital şi poate lua n
absorb radiaţie electromagnetică. Acest prim En  Z 2  Z 2 E1 ,  1,2,pozitive
n întregi 3,......şi zero, adică:
postulat este de fapt echivalent cu ideea
8 2 h 2 n 2 n2
valori  =0, 1,
cuantificării energiei atomilor. 0 2,…n-1.
2) Atomul emite sau absoarbe unde Cuantificarea momentului cinetic
radiaţii, sub formă de fotoni, numai la trecerea orbital atrage după sine şi cuantificarea
electronilor de pe o orbită staţionară pe alta. m0 e 4 momentului magnetic al electronului:
Frecvenţa radiaţiei emise sau absorbite se E1    13.6 eV
determină egalând energia fotonului emis sau 8 2 h 2
0
absorbit cu valoarea diferenţei energiilor e
electronului de pe orbita iniţială şi cea finală: (6.14)   (  1)   B (  1)
h  E i  E f (6.4)
este energia atomului de hidrogen aflat în stare 2 m0
fundamentală. Aceasta înseamnă că pentru
Alegerea orbitelor staţionare a scoaterea electronului din atomul de hidrogen (6.24)
este necesară o energie minimă egală cu 13,6
fost făcută de către Bohr impunând orbitelor
eV, care se numeşte energie de ionizare. Stările
e
circulare ale electronului, determinate pe baza unde B= = 9,2710-24 J/K se
mecanicii clasice, condiţia de cuantificare a excitate cu n>1 se numesc stări excitate. În 2m0
momentului cinetic: aceste stări, atomii au un timp de viaţă de 10-
8
s, după care trec în stare fundamentală. numeşte magnetonul Bohr.
h
m0 v n rn  n  n , n  1,2,3,.... În procesul de emisie sau
2 absorbţie a luminii de către atomi, sub formă Tot în mecanica cuantică se arată
că nu numai mărimea momentului cinetic
de cuante de energie hnm, atomul trece dintr-o
(6.5) stare staţionară Em în altă stare staţionară de orbital al electronului este cuantificată, ci şi
unde n este un număr natural, numit număr energie En proiecţia sa pe o direcţie oarecare, de exemplu
cuantic principal.
este cuantificată: l z  m unde
Mişcarea electronului pe o orbită hc m Z 2e 4  1 axa Oz,
1 
circulară se datorează forţei de atracţie a h nm   Em  En  0  
 nm  2 m  2se numeşte număr cuantic magnetic
electronului de către nucleu, dată de legea lui 8 2 h 2 n m 
Coulomb, forţă care reprezintă în acest caz 0
forţa centripetă: sau
orbital, care poate lua 2  1 valori,
cuprinse între   şi   , adică:
1 Ze 2 m v2
 0 n de unde m  ,  1,...,0,...,   1, 
4 0 r 2 rn 1 m0 Z 2 e 4  1 1 
n ~nm      Datorită cuantificării proiecţiei
 nm  2 
rezultă: 8 2 h 3 c n m2  momentului cinetic orbital al electronului se
0 cuantifică şi momentul magnetic orbital:
Ze 2 (6.16)
e
(m0 v n rn )v n  (6.7)
4 0
Astfel, s-a ajuns la formula lui
Balmer pentru atomii hidrogenoizi. Valoarea
 z   m    B m
teoretică a constantei Rydberg pentru atomul
2m 0
sau dacă se ţine seama de condiţia de
cuantificare a momentului cinetic, viteza de hidrogen (Z=1) este: (6.28)
Factorul giromagnetic, , definit
m0 e 4
electronului pe orbită va fi:
RH   1,0973  10 7 m 1 ca raportul dintre proiecţiile momentului
Ze 2 1
vn  , n  1,2,3,..... 8 2 h 3 c magnetic orbital, z , şi a momentului
2 0 h n 0
(6.17) cinetic orbital, lz ,
(6.8) constanta Rydberg devine:
Din această relaţie rezultă că cea
e4
 e
mai mare valoare o are viteza electronului în
starea fundamentală, pentru care n=1. Pentru RH 
m0 M    z   g
atomul de hidrogen (Z=1), valoarea aceste 8 2 h 3 c m 0  M
lz 2m 0
0
viteze raportată la viteza luminii este: (6.29)
(6.19) unde g se numeşte factorul Lande şi în acest
Pentru hidrogen masa nucleului caz are valoarea g=1.
este M=1837,13 m0 şi atunci constanta Efectul Zeeman

9
Dacă atomul se află într-un câmp magnetic de 
 (  m  0) şi din această cauză, spin s şi momentul cinetic de spin s
inducţie B , momentul magnetic orbital întregul fascicul ar fi trebuit să ajungă pe ecran este:
interacţionează cu câmpul magnetic şi tinde să nedeviat. Dacă atomii s-ar fi aflat în starea p
se orienteze astfel încât să ajungă într-o stare  e  e 
de echilibru pentru care energia totală de (  1) , fasciculul ar fi trebuit să se  s  2 s  s
interacţiune să fie minimă. descompună în trei componente,
2 m0 m0
 
E m      B    B cos     zcorespunzătoare
B celor trei valori posibile ale (6.45)
numărului cuantic magnetic orbital Mărimea momentului magnetic:
(6.30)
m  1, 0,1 .  e
sau E m   B m B (6.31)
Totuşi, toate experienţele
s   s ( s  1)
Fenomenul de despicare a efectuate de Stren şi Gerlach cu fascicule de
m0
nivelelor energetice ale atomilor în prezenţa atomi monovalenţi de argint, hidrogen şi litiu (6.46)
câmpului magnetic a fost observat au arătat că descompunerea fasciculului se 
experimental şi denumit efect Zeeman. Acest face numai în două componente. Mai mult, s-a rezultă:  s   3 B
efect prezintă un rol deosebit în studiul obţinut că atomii aflaţi în starea fundamentală, (6.48)
structurii atomilor şi în special al proprietăţilor
magnetice ale acestora.
pentru care  0 , posedă acelaşi moment
Existenţa spinului electronului a
Atomul aflat în câmp magnetic magnetic, iar proiecţia acestuia pe axa
permis interpretarea datelor experimentale
exterior va avea o energie suplimentară care câmpului magnetic Oz poate lua numai două
referitoare la structura fină a liniilor spectrale
depinde de valorile numărului cuantic valori:  z   B ale atomilor metalelor alcaline. Structura fină a
magnetic orbital. liniilor spectrale înseamnă despicarea acestor
Dacă tranziţia are loc între două (6.40)
linii spectrale din cauza interacţiunii între
nivele energetice, E1 şi E2, în absenţa câmpului Pentru a explica rezultatul experienţei Stern-
momentul de spin şi momentul orbital.
magnetic, între acestea poate avea loc o Gerlach, fizicienii Uhlenbeck şi Goudsmit au
În spectroscopie s-a dovedit a fi
emis ipoteza că electronul posedă, în afara
E 2  E1  comodă introducerea momentului cinetic total

tranziţie de frecvenţă: 
0
momentului cinetic orbital l şi un moment
 j al electronului, dat de suma vectorială a
h cinetic propriu s . Acest moment cinetic 
momentului cinetic orbital l şi a
(6.34) propriu a fost denumit spinul electronului, în 
În prezenţa câmpului magnetic legătură cu încercarea de a lega acest moment momentului cinetic de spin s :
exterior, datorită despicării nivelelor magnetic cu mişcarea de rotaţie a electronului   
energetice, frecvenţele tranziţiilor devine: j l  s
în jurul axei sale proprii.

Conform teoriei Dirac a spinului j   j ( j  1)
electronului, momentul cinetic de spin al
E 2  E1 m B B electronului este cuantificat şi este dat de o (6.52)
   0  m Lrelaţie asemănătoare cu cea a momentului unde j este numărul cuantic electronic total şi
h h magnetic orbital (6.23), adică: este dat de relaţia
(6.35)

s   s ( s  1) j    s    1/ 2
B eB (6.41)
unde L  B  (6.36) unde s este numărul cuantic de spin şi are
h 4m0
 
se numeşte frecvenţa Larmor. valoarea s=1/2. Rezultă că: s  3
În cazul efectului Zeeman normal 2 21 Ecuaţia Schrödinger pentru o
sunt posibile numai tranziţii pentru care sunt microparticulă cuantică
Proiecţia momentului cinetic de spin după
satisfăcute regulile de selecţie: Caracterul dual, de undă şi corpuscul al
direcţia câmpului magnetic Oz, va fi:
m  0,  1 (6.37)
s z  ms  unde ms este numărul cuantic
microparticulelor, a impus dezvoltarea unei
noi teorii, capabile să explice comportarea lor,
Pentru câmpuri magnetice slabe ţinând seama atât de proprietăţile ondulatorii,
magnetic de spin, care are 2s+1 valori.
se constată prezenţa mai multor linii spectrale, cât şi de proprietăţile lor corpusculare. În
Deorece s=1/2, numărul cuantic magnetic de
de o parte şi de alta a liniei spectrale normale. cadrul mecanicii cuantice ondulatorii,
spin va avea două valori, şi anume ms=1/2.
Explicarea apariţiei acestor linii se poate face elaborată de E. Schrödinger, comportarea
Electronul fiind o particulă încărcată cu
numai dacă se ţine seama şi se spinul microparticulelor trebuie descrisă de o ecuaţie
sarcină electrică, momentului cinetic de spin 
electronului.
s îi va fi asociat un moment magnetic de ce conţine funcţia de undă  (r , t ) ,
 care este legată probabilistic de poziţia la un
20 Experienţa Stern-Gerlach. Spinul spin  s . Iniţial, între momentul magnetic moment dat a microparticulei. Aşa cum în
electronului  mecanica clasică, ecuaţia de mişcare a unui
Stern şi Gerlach au efectuat în anul 1922, de spin  s şi momentul cinetic de spin corp este postulată prin legea a doua a lui
experienţe din care urmăreau să determine atât
momentele magnetice ale atomilor individuali s s-a presupus o relaţie asemănătoare cu Newton, şi în mecanica cuantică se postulează
o ecuaţie numită ecuaţia Schrödinger.

 , cât şi proiecţiile momentului magnetic (6.25) dintre momentul magnetic orbital  H

ˆ  (r 
ˆ  (r
, t)  E , t ) unde

orbital z într-un câmp magnetic şi momentul cinetic orbital l , adică: Ê este operatorul energiei având expresia:
neomogen  e  ˆ  i 
Din punct de vedere cuantic, la s   s E
trecerea prin câmpul magnetic, fasciculul 2m0 t
trebuie să se descompună într-un număr de (7.8)
(6.44)
=>
2  1 componente, egal cu numărul Totuşi, în urma unor experienţe 
posibil al proiecţiilor momentului magnetic pe efectuate de Einstein şi de Hass în anul 1915,
pentru a determina valoarea factorului ˆ  (r, t )  i  (r , t )
H
direcţia câmpului magnetic Oz. În experienţa
Stern-Gerlach s-a studiat descompunerea unui giromagnetic în cazul mişcării de spin, a t
fascicul de atomi aflaţi în starea s rezultat că acest factor este de două ori mai (7.9)
mare decât în cazul mişcării orbitale, adică
(  0) , când momentul cinetic orbital factorul Lande g=2, Acest fenomen a fost În ecuaţia Schrödinger, Ĥ , se numeşte
şi momentul magnetic orbital sunt nuli numit anomalia magnetică de spin. De aceea operatorul hamiltonian (hamiltonianul)
relaţia corectă între momentul magnetic de obţinut din funcţia lui Hamilton a unei

10
microparticule. Prin analogie cu mecanica introducând notaţia:
clasică operatorul hamiltonian va avea
expresie 1 p
k 2 m0 E 
1   
Hˆ  ( pˆ x2  pˆ 2y  pˆ z2 )  U (r , t ) (7.30)
2m0 unde p este impulsul micoparticulei iar k este

(7.10) modulul vectorului de undă k al undei

unde U ( r , t )  U ( x, y , z , t ) asociate microparticulei.
este energia potenţială a microparticulei, iar Soluţia generală a ecuaţiei
ˆx p
p ˆ y, p
ˆz sunt operatorii  2 m0  Fig. 7.1. Groapa de potenţial
 (r )  E (r )  0 po unidimensională.
2
proiecţiilor impulsului daţi de expresiile:
  
ˆ x   i
p , ˆ y   i
p , ˆate
p z   fii scrisă sub forma:
x y z In regiunea II, ecuaţia
 i  Schrödinger devine:
În aceste condiţii, operatorul   pr
hamiltonian devine:  (r )  Aeik r  Ae  d 2 2 ( x) 2m0
  iar funcţia de undă temporală va fi:  E 2 ( x)  0
ˆ  2  2 2 2   2 
  dx
2 2
H      U (r , t )    i U ( r , t ) i
 x 2 m0  Et  ( Et p rDacă
)
y 2 z 2
2m 0  
  2 se notează cu:
   (r , t )   (r ) e   Ae 
unde  este operatorul lui Laplace:  2m0 p2
, t )  Ae i (t k r ) k2 

 2 
sau  ( r E 0
2 2 2 2

   

În concluzie, rezultă că soluţia
 2 2 z 2  ecuaţiei Schrödinger pentru o microparticulă
 x y  liberă reprezintă o undă plană cu pulsaţia
(7.38)
Atunci =>
(7.13)
  E/ şi vectorul de undă
Pentru o particulă cuantică, aflată d 2 2 ( x)
în mişcare într-un câmp de forţe caracterizat
 
k  p/ .  k 2 2 ( x)  0
 2
de energia potenţială U ( r , t ) , funcţia Densitatea de probabilitate ca dx
 particula liberă să se afle într-un punct din (7.39)
de undă  ( r , t ) trebuie să satisfacă Soluţia generală a acestei ecuaţii
spaţiu va fi:
ecuaţia temporală a lui Schrödinger:    2 diferenţiale este: 2
   (r , t ) * ( r , t )   (r , t )  A* A  A

2     (r , t )
(7.34)  2 ( x )  A2 e ikx  B2 e ikx pentru x  [0, 
  ( r , t )  U (r , t ) ( r , t ) nu
 depinde
i nici de coordonate şi nici de timp. Pentru E<U0, în domeniile I şi III comportarea
2m 0 t
Rezultă că microparticula se află cu aceeaşi particulei va fi descrisă de următoarele ecuaţii
(7.14) probabilitate în orice punct din spaţiu. Schrödinger staţionare:
Dacă operatorul lui Laplace,  şi energia Deoarece nu există cazuri practice
d 2 1 ( x) 2m 0
U 0  E  1 ( x)  0
 în care particula să se poată mişca liber în
potenţială U ( r , t ) se scriu sub formă spaţiu, condiţia de normare poate fi îndeplinită  în do
dacă microparticula are unele limitări sau dx 2 2
explicită, rezultă:
constrângeri în mişcarea sa. De exemplu, un
electron liber într-un metal se află în volumul
d 2 3 ( x) 2m0
2  2 2 2 
finit al metalului respectiv şi funcţia de undă
2
 U 0  E  3 ( x)  0 în do
        
2
asociată electronului devine
  U ( x , y , z , t )   i normabilă.
 dx

2m0  x 2 
 t de potenţial
 y 2 z 2  23 Microparticula în groapa Soluţiile acestor ecuaţii sunt de forma:
unidimensională
ecuaţia atemporală (staţionară) a lui
Se numeşte groapă de potenţial un anumit
Schrödinger:
domeniu dintr-un câmp de forţe în care energia 1 1
2m0 (U 0  E ) x  2m0 (U 0  E )
2
potenţială a particulei are valori mult mai mici
     1( x)  A1e   B1e 
  (r )  U ( r ) (r )  E (rdecât
) în regiunea înconjurătoare.
2m0 Energia potenţială a particulei în
groapa de potenţial este nulă, iar în afara ei pentru    x  0
(7.20) este U0, adică:
U ( x) 
1 1
2m0 (U 0  E ) x  2m0 (U 0  E )
U 0 pentru    x  0 (domeniul I )  3 ( x)  A3e 
pentru 0  x  
 B3e 


22 Studiul cuantic al unei microparticule 0 pentru 0  x   (domeniul=>II )
U pentru 0  x   (domeniul III )
libere
În cazul unei microparticule libere, energia 1
potenţială de interacţiune este nulă U(x,y,z)=0
şi deci ecuaţia atemporală a lui Schrödinger  0  1( x)  A1e 
2m0 (U 0  E ) x
devine: (7.36)
pentru    x  0
 2 m0 
 (r )  E (r )  0 şi
 2 1
 2m0 (U 0  E ) x
(7.29)  3 ( x)  B3e 
pentru 0  x  

11
În cazul gropii de potenţial cu
pereţi infiniţi, pentru care U0, funcţiile de
undă se anulează
1(0)   2 (0)
 1 ( x )  3 ( x)  0 
 d1    d 2 
(particula

 dx   
nu se poate găsi în exteriorul gropii de

x0  dx  x0
potenţial). Din condiţia de continuitate a
funcţiei de undă pe frontieră, rezultă: 
 2 (0)   1 (0)  0 şi 
 2 ()   3 ()  0  2 ()   3()
 d  d
 2    3 
Funcţiile proprii atemporale se
scriu în final sub forma:
Fig. 7.5. Barieră de potenţial dreptunghilară.
O astfel de comportare a particulelor cuantice  dx  x  dx 
2  n  rezultă direct din rezolvarea ecuaţiei x 
 n ( x)  sin 
  x
, n  1, Schrödinger
2, 3..... atemporale., pentru EU0:
(7.102)
  
d 2 1 ( x) 2m0 se obţine următorul sistem de 4 ecuaţii cu 5
(7.59)  E 1 ( x)  0 necunoscute A1, B1, A2, B2, A3:
iar funcţia de undă totală se poate scrie:
dx 2 2
i
2  n    E n t x  (,0) domeniul I
n ( x, t ) 

sin  
 
x 


e ,
2
n  1, 2, 3.....
 A1  B1  A2  B2
d  2 ( x)

2m0
( E  U 0 ) 2 ( x)  0 
dx 2
x  [0, ]
2
domeniul II
ik1 ( A1  B1 )  k 2 ( A2  B2 )
 k2 k2 ik1
 A2 e  B2 e  A3e
(7.95)

d 2 3 ( x) 2m0
dx 2

2
E 3 ( x)  0
 k k  ik 
x  (0, ) domeniul II
k 2 ( A2 e 2  B2 e 2 )  ik1 A3e 1
(7.96) (7.103)
24 Bariera de potenţial. Efectul tunel Soluţiile acestor ecuaţii sunt de forma:

 1( x )  A1e ik1 x  B1e ik1 x


Se consideră o microparticulă care, mişcându- Se defineşte coeficientul de transmisie sau
se în sensul pozitiv al axei Ox, întâlneşte o x  (
pentrutransparenţa , 0)
barierei, D, ca fiind raportul
barieră de potenţial definită astfel dintre densitatea de probabilitate de a găsi
particula dincolo de barieră (în domeniul III) şi

0 x  (, 0) domeniul I  2 ( x)  A2e k 2 x  B2e k 2 x pentru


densitatea de probabilitate de a găsi particula
 [0,incidentă
înx starea ] ( în domeniul I), adică:

 2
U ( x)  U 0 x  [0, ] domeniul II  3 ( x)  A3eik1 x  B3e ik1 x pentru Dx (03, )
A
2
A1
0 x  (0, ) domeniul III
unde s-au notat vectorii de undă prin:
1

Pentru a găsi tarnsparenţa barierei
k1  2 m0 E ; de potenţial, din sistemul de ecuaţii trebuie
 exprimată amplitudinea A3 în funcţie de
(7.93) amplitudinea A1. Pentru aceasta se împarte
Din punctul de vedere al mecanicii clasice, o 1 ecuaţia a doua a sistemului cu (ik 1) şi apoi se
particulă poate trece peste o barieră de k2  2m0 (U 0  E ) adună cu prima ecuaţie. Rezultă:
potenţial numai dacă energia sa este mai mare 
k  ik1 k  ik1
A1  A2 2  B2 2
decât înălţimea barierei, adică EU0. Pe (7.101)
Din condiţiile de continuitate ale
porţiunea 0  x   (domeniul I), energia funcţiei de undă şi a derivatei de ordinul întâi a 2ik1 2ik1
cinetică a particulei se micşorează, însă după acesteia, în punctele de discontinuitate ale (7.107)
x , energia cinetică revine la valoarea energiei potenţiale: Apoi se împarte ecuaţia a patra cu
iniţială, la fel cum un corp cu o energie termenul k2 şi se adună cu a treia ecuaţie şi se
cinetică Ecmgh, poate trece peste o exprimă A2 în funcţie de A3:
denivelare de înălţime h. Dacă însă energia
k  ik1 ik1 k 2 
particulei este mai mică decât înălţimea A2  A3 2 e e
barierei de potenţial, EU0, particula este 2k 2
reflectată total de barieră, schimbându-şi
sensul de mişcare. Deci, în acest caz, din punct (7.108)
de vedere clasic, particula nu poate trece prin iar dacă de scade a patra ecuaţie din a treia se
bariera de potenţial. obţine:
Procesul de traversare a barierei
k  ik1 ik1 k 2 
de potenţial când particula are energie B 2  A3 2 e e
inferioară înălţimii barierei (EU0) a fost 2k 2
descoperit de G. Gamov (1928) şi este numit
efect tunel, deoarece pe diagrama energetică, (7.109)
microparticula străbate bariera la acelaşi nivel,
ca şi cum ar trece printr-un tunel prin bariera
de potenţial.

12
structura cristalină şi proprietăţile chimice şi mai mare sau egală cu energia de legătură a
A2 k 2  ik1 2k 2  mecanice ale semiconductorului. electronului în atom (1,10 eV pentru Si).
=>  e (7.110) Semiconductorul cu impurităţi Electronii care primesc energie egală cu
B2 k 2  ik1 donoare, în care concentraţia de electroni n energia de legătură, devin liberi, putându-se
iar raportul modulelor rezultă egal cu: este mai mare decât cea a golurilor, p, se deplasa în cristal în mod similar cu electronii
numeşte semiconductor extrinsec de tip n. liberi din metale. Aceşti electroni se numesc
A2
 e  2 k 2
Dacă impurificarea controlată a electroni de conducţie, concentraţia acestora
(7.111) semiconductorului se face prin introducerea depinzând puternic de temperatură. Un număr
B2 unor impurităţi trivalente, acceptoare pentru egal de legături covalente vor rămâne
Efectul tunel, a cărui existenţă s-a electroni, se obţine un semiconductor nesatisfăcute, determinând apariţia unor
putut prevedea numai în cadrul mecanicii extrinsec de tip p. regiuni de sarcină pozitivă, denumite goluri.
cuantice, explică o serie de fenomene cum ar fi Modelul legăturilor de valenţă al Are loc astfel un proces de generare de
de exemplu emisia la rece a electronilor din semiconductoarelor, cu toate că descrie perechi electron-gol. Astfel, concentraţia
metale, dezintegrarea  radioactivă, cinetica calitativ posibilitatea de generare şi electronilor de conducţie n va fi egală cu cea
reacţiilor chimice precum şi fenomenele ce se recombinare a purtătorilor de sarcină din golurilor, p. Dacă generarea perechilor
produc în diodele tunel semiconductoare. semiconductoare, nu poate descrie, însă, electron-gol este datorată unei radiaţii
De asemenea, în ultimele decenii caracteristicile fizice ale proceselor de luminoase, fenomenul se numeşte generare
efectul tunel a stat la baza construirii transport exprimate prin conductivitatea optică iar dacă generarea se datorează unei
microscopului electronic (E. Ruska 1986) şi a electrică, coeficientul de difuzie, mobilitate şi surse de căldură, se numeşte generare termică.
realizării microscopiei de baleiaj prin efect timp de viaţă a purtătorilor de sarcină. De La conducţia electrică a semiconductorului
tunel (Scanning Tunneling Microscopy-G. aceea acest model a fost completat cu modelul participă deopotrivă atât electronii cât şi
Binning şi H. Rohrer 1986). benzilor de energie. golurile. Deplasarea golurilor este însă mai
complexă, deoarece, ea este determinată de
electronii de valenţă ai semiconductorului.
Astfel, o legătură covalentă ruptă poate fi
refăcută prin deplasarea unui electron de
valenţă de la un atom vecin. La rândul ei,
această nouă legătură ruptă, prin plecarea
electronului de valenţă, poate fi ocupată de un
alt electron de la un alt atom vecin şi aşa mai
departe
25 Modelul gazului electronic în metale
Pentru interpretarea proprietăţilor de conducţie
electrică a metalelor, cel mai simplu model
este cel în care electronii liberi din metal se
consideră că formează un gaz de electroni
liberi. Conform teoriei Drude-Lorentz se
26 SEMICONDUCTORI INTRINSECI
consideră că electronii din metal formează un sunt semicond puri formati din atomi ai
gaz clasic, căruia i se poate aplica statistica
elementelor grupei a 4a si cei mai 28 Concentraţiile purtătorilor de sarcină în
clasică Maxwell-Boltzmann. Conform acestei reprezentativi sunt siliciu si germaniu. In semiconductorii intrinseci
teorii, fiecare electron ar avea energia cinetică
acesti semicond atomii care au 4 electroni de
medie (3/2) kBT, iar energia internă a gazului valenta realiz legaturi covalente cu 4 atomi Concentraţia electronilor
electronic, dintr-un kilomol de substanţă
vecini realizand o configuratie completa pt E  EF

3 fiecare atom. La temperaturi diferite de 0 K 


metalică, ar fi: U N A k BT 4 k BT dE
este posibil ca o parte din electroni sa fie n0  ( 2m*
n)
3/ 2 ( E  Ec )1 / 2 e
2 smulsi din legatura covalenta. h3
În aceste condiţii, căldura molară a gazului
{-gol q p =+e, m*
Ec
electronic este dată de relaţia: p ; -electron qn =-
Cum energia nivelului Fermi EF=const., se
U 3 e, m*
n } mase efective. Aceste mase poate scoate în faţa integralei şi rezultă:
C Ve   R EF  E
T 2 efective iau in considerare actiunea campurilor 


electrostatice create de ioni asupra electronului 4 * 3 / 2 k T 1 / 2 k BT d
Aşadar, pentru temperaturi T, metalul ar n0  (2mn ) e B ( E  Ec ) e
trebui să posede o căldură molară la volum
(si golului). Pt a calcula concentratia
h3
purtatorilor de sarcina din semiconductorii Ec
constant, egală cu suma dintre căldura molară
electronică (8.44) şi căldura molară a reţelei intrinseci se scrie pt electron dn=g(E) f FD =>
cristaline (8.40), adică: (E,T)dE unde EF  Ec  E
3 9 


/h^3)(2 m* 4
C  R  3R  R g(E)=(4 n )^(3/2)*(E- n0  (2m*
n)
3 / 2e k BT ( E  Ec )1 / 2 e kB
2 2 Eo)^(1,2)dE. h3
Legătura covalentă se realizează printr-o Ec
27 Semiconductori extrinseci pereche de electroni puşi în comun între atomii Se face schimbarea de variabilă sub integrală:
Introducerea anumitor impurităţi într-o vecini, fără a fi transferaţi de la unul la celălalt
proporţie foarte redusă, modifică considerabil şi ocupând două orbitale stabile, câte unul
pentru fiecare atom. Cei doi electroni au spinii
proprietăţile electrice ale cristalului
E  Ec dE
semiconductor. Impurificarea controlată a
semiconductorilor se numeşte dotare sau
antiparaleli. Fiecare atom, datorită legăturii
covalente, are în reţeaua cristalină 8 electroni
x ; dx 
dopare. În general concentraţia impurităţilor periferici, devenind în acest mod o structură
k BT k BT
este de un atom de impuritate la 10 5-106 atomi stabilă, similară cu cea a gazelor nobile. Aceşti (9.13)
ai semiconductorului de bază. electroni periferici leagă miezurile ionice prin şi rezultă:
În funcţie de natura atomilor de atracţie columbiană, asigurând coeziunea EF  Ec 
impuritate şi de structura reţelei cristalului semiconductor. La temperaturi

4
semiconductorului de bază, aceşti atomi pot fi scăzute, apropiate de zero absolut, materialele n0  ( 2m*
n k BT )
3 / 2e k BT x1 / 2e  x dx
donori de electroni sau acceptori de electroni. semiconductoare se comportă ca nişte h3
Ca impurităţi donoare se folosesc elementele izolatori, toţi electronii de valenţă din structura 0
pentavalente (P, As, Sb, Bi) iar ca impurităţi cristalină a semiconductorului participă la 


acceptoare se folosesc elemente trivalente (B, formarea legăturilor covalente, neexistând 
x1 / 2e  x dx  =>
Al, Ga, In). Introducerea atomilor de electroni liberi care să asigure conducţia 2
impuritate în reţeaua cristalină a siliciului sau electrică. Legăturile covalente pot fi rupte dacă 0
a germanului, în proporţie redusă nu modifică fiecare electron primeşte din exterior o energie

13
Ec  EF E E Eg electroni, se obţine un semiconductor
  c F  unde A este o
extrinsec de tip p.
2 k BT  N e k BT3 / 2
n0  (2m* n k BT )
3 / 2e
c ni  AT e 2 k BT
31 Curenti de drift in semiconductori
h 3
constantă. Considerăm un semiconductor omogen de tip
2 n, aflat într-un câmp electric exterior de
Unde N c  ( 2m *
nk B T )
3/ 2 
intensitate electrică E . Sub acţiunea acestui
h 3 29 SEMICOND EXTRINSECI DE TIP
NIntroducerea anumitor impurităţi într-o câmp electric electronii vor avea o mişcare
reprezintă densitatea efectivă de stări din proporţie foarte redusă, modifică considerabil uniform accelerată cu o acceleraţie:
banda de conducţie. 
proprietăţile electrice ale cristalului  eE
semiconductor. Impurificarea controlată a an  
Concentraţia golurilor semiconductorilor se numeşte dotare sau m*
n
EV E EF În general concentraţia impurităţilor
dopare.
În prezenţa câmpului electric,


4 este de un atom de impuritate la 105-106 atomi
p0  *
( 2m p )3 / 2 ( Ev  E )1 / 2 e ai T
k B dE
semiconductorului de bază. În funcţie de
peste mişcarea de agitaţie termică a
h 3 electronilor, se va suprapune şi o mişcare
natura atomilor de impuritate şi de structura
 dirijată după direcţia câmpului dar în sens
reţelei semiconductorului de bază, aceşti atomi
EF EV E de electroni sau acceptori de opus câmpului, numită mişcare de drift.
 pot fi donori
Viteza medie suplimentară datorată acţiunii


4 k T electroni. Ca impurităţi donoare se folosesc
p0  *
(2m p ) 3 / 2 e B ( Ev  E ) 1 / 2 e BT dE
k câmpului electric, numită viteză de drift şi care
elementele pentavalente (P, As, Sb, Bi) iar ca
h3 se suprapune peste viteza termică, este dată de
 impurităţi acceptoare se folosesc elemente
relaţia:
trivalente (B, Al, Ga, In). Introducerea
După înmulţirea şi împărţirea relaţiei cu atomilor de impuritate în reţeaua cristalină a   e  
E siliciului sau a germanului, în proporţie redusă v n  a n n   n E    n E
 v , se obţine:
k T nu modifică structura cristalină şi proprietăţile m*n
e B chimice şi mecanice ale semiconductorului.
Semiconductorul cu impurităţi donoare, în (10.6)
Ev  EF EV Ev  E

care concentraţia de electroni n este mai mare e n

4
p0  *
( 2m p )3 / 2 e k BT )1 / 2cea
( Ev  Edecât k BT p,
e a golurilor, dE se numeşte unde n  este mobilitatea
m *n
h 3 semiconductor extrinsec de tip n.

Făcând schimbarea de variabilă: electronilor şi  este timpul mediu dintre două
ciocniri succesive.
Ev  E dE Într-un semiconductor extrinsec
x ; dx   de tip p, purtătorii majoritari fiind golurile,
k BT k BT acestea se vor deplasa cu o viteză de drift, vp:
(9.27)  e p  
se obţine: vp  E   pE
mp*
Ev  EF 


4
p0  ( 2m*
p k BT )
3 / 2e k BT x1 / 2e  x dx e p
h3 p 
unde (10.9)
m*p
0
=>
EF  Ev E E este mobilitatea golurilor.
  F v Mobilitatea purtătorilor este
2 k BT  N e k BT
p0  (2m*p k BT )3 / 2 e v
reprezintă viteza de drift a purtătorilor
h3
corespunzătoare unui câmp electric egal cu
unitatea şi se măsoară în m2/Vs în SI.
2 Mobilitatea purtătorilor depinde de natura
unde N v  (2m*p k B T ) 3 / 2 30 SEMICOND EXTR DE TIP P semiconductorului, de tipul purtătorului de
h 3 sarcină, de temperatură şi de concentraţia de
Modelul legăturilor de valenţă a
semiconductorului extrinsec de tip n, în care s- impurităţi.
(9.30) Într-un semiconductor intrinsec,
reprezintă densitatea efectivă a stărilor a considerat doparea semiconductorului cu
atomi de As, este prezentat în Fig. 9.5a. Patru unde conducţia electrică este asigurată prin
energetice pentru golurile din banda de ambele tipuri de purtători, sub acţiunea unui
valenţă. electroni de valenţă ai atomului de As satisfac 
legăturile covalente cu cei patru atomi vecini câmp electric exterior E , electronii se vor
Concentraţia intrinsecă a purtătorilor de de Si. Al cincilea electron de valenţă al deplasa în sens contrar câmpului electric iar
sarcină atomului de As, nefiind prins în nici o legătură golurile în acelaşi sens cu câmpul electric. .
covalentă va fi mai slab legat de atom, putând Dacă n este concentraţia electronilor, atunci
deveni
Eg
 electron de conducţie. Pentru aceasta sarcina dQ se poate exprima astfel:
2 este suficientă
2 k B To energie în jur de 0,049 eV la
n 0  p 0  ni  (2 m* *
n mn
3 / 2
k B T ) Sieşi de 0,012 eV la Ge. Chiar la temperaturi dQ  env n dtdS
h3 foarte reduse, în jur de 10-20 K o mare parte În aceste condiţii, densitatea de
din atomii de impuritate vor fi ionizaţi, curent a electronilor este dată de relaţia:
Eg determinând creşterea puternică a
 drift dQ
ni  N c Nv e 2k BT => concentraţiei de electroni. La temperatura
Jn   env n
camerei, 300 K, practic toţi atomii de
impuritate vor fi ionizaţi. În aceste condiţii
dSdt
n 0 p 0  ni2 concentraţia electronilor devine mult mai mare Dacă se ţine seama de expresia vitezei de drift
decât cea a golurilor (np). Impurităţile a electronilor rezultă:
care se numeşte legea acţiunii maselor şi arată drift 
pentavalente se numesc donoare deoarece
că produsul concentraţiilor de purtători de Jn  en n E
sarcină la echilibru termodinamic este egal cu donează electroni pentru conducţie. Atomii de
impuritate ionizaţi constituie sarcini imobile în (10.13)
o constantă independentă de concentraţiile de
reţeaua cristalină şi nu participă la conducţia Pentru un semiconductor de tip p
echilibru ale electronilor şi golurilor, n0 şi p0.
electrică. Dacă impurificarea controlată a se poate face acelaşi raţionament ca şi în cazul
Concentraţia intrinsecă a purtătorilor depinde
semiconductorului se face prin introducerea semiconductorului de tip n, cu deosebirea că
puternic de temperatură conform relaţiei:
unor impurităţi trivalente, acceptoare pentru sarcina golurilor este egală cu (+e) iar

14
concentraţia acestora este p. În acest caz se rezistenţei termistorului R25. Rezistenţa difuzie
obţin următoarele expresii pentru densitatea de termistorului la o temperatură oarecare, T i, se Jp   e D pp
curent de goluri: calculează din relaţia: (10.39)
drift 
Jp  epv p ;  1 1  pentru cazul tridimensional.
B  

drift  T T
Jp  ep p E (10.15) Ri  R25e  i 25  Curenţii totali care circulă prin
semiconductor, atât datorită câmpului intern
unde T25=298 K iar B este o constantă de cât şi datorită difuziei va fi:
Întru-un semiconductor cu ambele tipuri de material care se determină prin măsurarea
purtători densitatea totală de curent se obţine rezistenţei termistorului la temperatura de 85
adunând cele două componente ale densităţii
R  drift difuzie dn
Jn  Jn  Jn  enn E  e Dn
de curent pentru electroni şi pentru goluri:
C: B  1780 ln  25  dx
R 
 drift drift  
 85   (10.42)
J drift  Jn  J p   en v n  ep v p  en  E
 Constanta de material, n
B, este pentru electroni şi:
 ep pE
indicată de asemenea în cataloage. De
 
sau J drift  e (n n  p p ) E exemplu, pentru termistorul TG 1050 în
catalog se indică coeficientul de temperatura drift difuzie dp
(10.17) R25=4,1 %, rezistenţa termistorului la 25 C, Jp  Jp Jp  ep p E  e D p
Curentul electric într-o secţiune R25=510  şi constanta de material B=3655 K. dx
oarecare S a unui semiconductor este o Termistorul mai poate fi folosit şi (10.43)
mărime scalară, care se obţine integrând ca stabilizator de tensiune, într-un anumit pentru goluri.
produsul scalar dintre densitatea de curent şi domeniu de tensiuni, ca releu de întârziere, Într-un semiconductor în care
elementul de suprafaţă: datorită inerţiei sale termice, ca element există atât un gradient de concentraţie de


  neliniar de măsurare şi ca element de electroni cât şi un gradient de concentraţie de
I J drift  dS
stabilizare a punctului static de funcţionare al goluri, curentul total va fi:
S tranzistorului bipolar. dn dp
Termistorul J  en n E  e Dn  ep p E  e D p
Termistorul este un dispozitiv electronic 32 Difuzia purtătorilor de sarcină dx dx
folosit ca senzor de temperatură. Simbolul Curenţi de difuzie (10.44)
termistorului este prezentat în Fig. 10.6 a. În materialele semiconductoare care sunt Relaţiile curentului total de
Fenomenul fizic care stă la baza funcţionării impurificate neuniform, în afara curentului de electroni şi de goluri rămân valabile şi în cazul
sale, constă în scăderea rezistivităţii unui drift apare şi un curent de difuzie. Aceşti în care semiconductorul se află într-un câmp
semiconductor intrinsec cu temperatura, aşa curenţi de difuzie apar ca urmare a existenţei electric extern.
cum rezultă din relaţia: unui gradient de concentraţie a purtătorilor de
sarcină. Gradientul concentraţiei de purtători
1 1 Relaţiile lui Einstein
i   (10.30)
poate apare întotdeauna atunci când un Relaţiile lui Einstein exprimă legătura
 i eni (  n   p ) semiconductor este dopat neuniform sau în coeficienţilor de difuzie de temperatură şi de
urma injectării de purtători într-o anumită mobilitatea purtătorilor de sarcină
Rezistenţa unui termistor poate fi regiune limitată a semiconductorului prin Considerând semiconductorul
B acţiunea radiaţiilor electromagnetice sau a nedegenerat, concentraţia de echilibru a
scrisă sub forma: unde unui câmp electric aplicat la un capăt sau într- electronilor va fi dată de relaţia
R (T )  A e T o zonă a semiconductorului.
A este o constantă cu dimensiunea unei Se produce un flux de particule Ec  EF
(electroni) în sensul pozitiv al axei Ox, 
rezistenţe şi B este o constantă cu dimensiuni k BT
de temperatură. proporţional cu gradientul de concentraţie, n0  Nc e
Termistorii sunt realizaţi din dn 
adică:  n   D n
dintr-un amestec de mai multe materiale Datorită câmpului electric intern E ,
unde Dn se
semiconductoare pe bază de oxizi: oxidul de dx electronii vor căpăta o energie potenţială
mangan, oxidul de zinc, oxidul de cupru sau numeşte coeficientul de difuzie al electronilor suplimentară Ep =-eU, unde U este diferenţa de
oxidul de magneziu şi titan, impurificaţi cu şi se măsoară în m2/s. potenţial (tensiunea electrică) ce apare între
ioni străini şi amestecaţi cu un liant după care Prin definiţie fluxul de particule capetele semiconductorului. Această energie se
sunt sinterizaţi. este egal cu numărul de particule ce adaugă la energia Ec a electronilor de
La aplicarea unei tensiuni, traversează unitatea de suprafaţă aşezată conducţie, astfel încât, expresia concentraţiei
curentul ce va trece prin termistor va disipa o perpendicular la direcţia de difuzie a electronilor devine:
energie care va conduce la încălzirea particulelor în unitatea de timp. ( Ec eU )  EF eU
dispozitivului, producând micşorarea Mişcării ordonate a electronilor 
rezistenţei sale. va corespunde un curent electric de difuzie a n  Nce k BT  n0e BT
k
cărui densitate de curent este egală cu fluxul
de electroni înmulţit cu sarcina electronului (- (10.47)
Efectuând derivata (dn/dx) şi
difuzie dn ţinând seama că valoarea intensităţii câmpului
e), adică: Jn  e Dn electric se exprimă prin derivata diferenţei de
dx potenţial în raport cu x, adică:
Dacă variaţia concentraţiei de electroni se face
după o axă oarecare, atunci gradientul de dU
b) E
concentraţie va fi (n ) , iar curentul dx
Fig. 10.6. Termistorul simbol rezultă:
de difuzie va fi dat de expresia:
Caracteristicile termistorului sunt difuzie
 e D n n dn e dU e
indicate prin coeficientul de temperatură R,
Jn  n  nE
dat de relaţia: În mod similar, dacă se consideră dx k B T dx k BT
un semiconductor de tip în care există un
1 dR B gradient de concentraţie de goluri (dp/dx0),
(10.49)
R   0 (10.32) densitatea de curent de difuzie va avea
Rezultă expresia coeficientului de difuzie
R dT T2 k T
De obicei pentru termistori se expresia:
difuzie
Jp  e D p
dp
pent pentru electroni: Dn  B  n
indică coeficientul de temperatura la 25 C, la dx e
care se indică şi valoarea nominală a ru cazul unidimensional şi (10.50)

15
În mod asemănător se obţine şi purtătorilor de sarcină în exces: 
coeficientul de difuzie pentru goluri:
goluri J p . Numărul de electroni care
 t  trec, într-o anumită direcţie, prin unitatea
k T n  n0 exp  
Dp  B  p  
 n


de suprafaţă şi în unitatea de timp va fi

e Jn
 t  atunci  n  iar numărul de
Dn Dp k T p  p 0 exp   e
=>   B  UT unde   
unde

n p e  p 
J
n0 şi p0 reprezintă concentraţiile goluri   p .
UT este potenţialul termic şi are valoarea 26 p
mV la temperatura T=300 K.
purtătorilor în exces la momentul t=0, când se e
întrerupe acţiunea factorului perturbator.
Pentru un semiconductor dopat
neuniform cu impurităţi acceptoare (de tip p), Ţinând seama de cele patru procese,
datorită câmpului electric intern, golurile vor variaţia în timp a concentraţiei de
căpăta o energie suplimentară Ep=eU care se electroni şi respectiv de goluri dintr-un
va aduna algebric la energia E v din absenţa volum V, se poate exprima prin relaţiile:
câmpului electric intern. Rezultă că energia

   
potenţială a golurilor va fi mai mare în d
ndV  g en dV  g n dV  rn dV 
regiunea de sarcină negativă şi va rămâne dt
constantă în regiunile de sarcină spaţială V V V V
pozitivă. În acest caz benzile de energie se vor

   
curba în sus, urmând alura curbei de variaţie a d
energiei potenţiale suplimentare Ep=eU. pdV  gep dV  g p dV  r p dV 
dt
V V V V
33 Generarea şi recombinarea purtătorilor
(11.32)
Pe lângă generarea termică a purtătorilor de
sarcină de echilibru, în semiconductori pot sau, dacă se ţine seama de formula
apărea şi purtători de sarcină de neechilibru Gauss-Ostrogradski, ultimele integrale
sub acţiunea unor factori perturbatori cum sunt 34 Ecuaţii de continuitate pentru purtătorii se poate transforma din integrală pe
radiaţiile electromagnetice sau nucleare, mobili de sarcină
câmpurile electrice intense şi injecţia de
suprafaţă în integrală pe volum
purtători. Într-un semiconductor, variaţia în timp a obţinându-se relaţiile:
concentraţiei purtătorilor de sarcină
Abaterile de la echilibru, n şi p, ale dintr-un anumit punct se poate datora

   
concentraţiilor purtătorilor de sarcină faţă de
următoarelor cauze: n
valorile de echilibru n0 şi p0 se numesc dV  g en dV  g n dV  rn dV 
t
concentraţiile de purtători în exces şi sunt date 1) generarea termică a V V V V
de relaţiile:
purtătorilor de sarcină,
   
p
cu viteza de generare g; dV  g ep dV  g p dV  rp dV 
n  n(t )  n0 2) recombinarea directă
t
V V V V
sau indirectă cu viteza
p  p (t )  p 0 unde n(t) şi p(t) de recombinare r; Rezultă ecuaţiile, pentru electroni:
3) generarea purtătorilor
reprezintă concentraţiile purtătorilor de
de sarcină sub acţiunea n 1 
neechilibru.  g en  g n  rn  J n ş
În general un semiconductor lucrează în
unui factor excitator t e
extern (iluminare, i pentru goluri:
condiţii de neechilibru când există o injecţie
radiaţii X, radiaţii ), cu
de purtători ( np  ni2 ) sau o extracţie de viteza de generare ge; p 1 
 gep  g p  rp  J p
4) fluxului de purtători de t e
purtători ( np  ni2 ). Raportul dintre sarcină (numărul de
concentraţia de purtători majoritari în exces şi purtători care străbate Ecuaţiile de mai sus reprezintă forma
concentraţia de purtători majoritari la echilibru unitatea de suprafaţă în generală a ecuaţiilor de continuitate a
defineşte nivelul de injecţie. Astfel, dacă într- unitatea de timp), , purtătorilor mobili de sarcină dintr-un
un semiconductor de tip n concentraţia care părăseşte sau semiconductor.
purtătorilor în exces nn0, se spune că soseşte în punctul
semiconductorul lucrează la nivele mici de 35 Lungimea de difuzie a purtătorilor de
considerat. sarcină în exces
injecţie, iar dacă nn0 semiconductorul
lucrează la nivel mare de injecţie. În
Considerăm un element de volum dV în
semiconductorul intrinsec există relaţia care se găsesc dp=pdV goluri şi dn=ndV Considerăm un semiconductor de tip n,
electroni. Creşterea numărului de omogen, semiinfinit, în care se injectează în
evidentă: n=p.
particule datorată unui agent extern, este permanenţă sub acţiunea luminii sau cu
Ecuaţiile care dau variaţia concentraţiilor de ajutorul unui câmp electric, prin suprafaţa
exprimată cu vitezele de generare g en şi semiconductorului aflată la x=0, o concentraţie
purtători în exces:
gep iar scăderea numărului de purtători de goluri în exces constantă pn(0). Golurile în
din elementul de volum dV se poate exces difuzează în volumul semiconductorului
d ( n)  dn  n datora atât fenomenelor de generare şi
     unde se recombină cu electronii într-un timp
dt  dt  r n recombinare, exprimate cu vitezele nete de viaţă p. Din cauza recombinărilor,
de recombinare:Rn=rn-gnşi Rp=rp-gpcât şi concentraţia golurilor în exces (purtători
fluxurilor de electroni şi goluri ce străbat minoritari) scade cu distanţa, ajungând ca după
d (n)  dp  p suprafaţa

care înconjoară
parcurgerea unei distanţe suficient de mari să
     dS aibă valoarea nulă, pn()=0. În acel punct
dt  dt r  p elementul de volum dV considerat. concentraţia golurilor din semiconductor va fi
Aceste fluxuri de purtători vor determina egală cu concentraţia de echilibru a golurilor
 din semiconductorul de tip n, adică cu pn0.
Soluţiile ecuaţiilor de mai sus dau curenţii de electroni J n şi respectiv de
chiar variaţia în timp a concentraţiilor

16
Distribuţia staţionară ( p / t  0 ) a Qp=-eNa l p0 Sj; Sj=aria transversala a E(x)=(-eNd/  0 )*( l n0 -x)->
concentraţiei de goluri în exces se obţine din
ecuaţia staţionară corespunzătoare golurilor: l
jonctiunii; Qn=eNd n Sj; Qn=|Qp|, apare
0
E(0)= (-eNd/  0 ) l n0 .
p n 1 dJ p un camp el de int 0, de la n la p. Acest camp el
 0 intern Eo se va opune trecerii in continuare a U(x)=Uo-(eNd/2  0 )*( l n0 -x)^2; Nd
p e dx purtatorilor majoritari prin jonct metalurgica
insa va favoriza trecerea purt min, adica a l n0 =Na l p0 .
La nivele mici de injecţie, componenta de electronilor din p spre n si a golurilor din n in
drift a curentului se poate neglija (câmp p. In jonct , la ekilibru termic, exista 4 curenti: Pt a det lungimea de trecere la echilibru termic
electric slab), iar curentul de goluri este   dif  dif  drift
= + J + +
l l
l 0 = n0 + p0 ne mai trebuie o ec. din
determinat numai de componenta de difuzie: J J n p J n
continuitatea potentialului la x=0->
 drift =0. Pt det barierei de pot Uo se scriu
dp n Uo-(eNd/2  0 ) l n0 ^2->2  0 Uo/e=Nd
J p  e D p J p
dx expresiile concentratiilor purtatorilor
l n0 ^2+Na l p0 ^2; l p0 =2  0 Uo/e
majoritari si minoritari din cele 2 regiuni:
Prin înlocuirea densităţii de curent, Jp se
n n =Nc*e^(-(Ec( l n0 )-E F )/kT); np l 0 Na; l n0 =2  0 Uo/e l 0 Nd (1);
d 2 pn pn
obţine:
2
 0 unde =Nc*e(-(Ec(- l p0 )-E )/kT). l 0 =sqrt(2  0 /e*(1/Na+1/Nd)*Uo) (2);
dx D p p F

pn=pn-pn0 reprezintă concentraţia de goluri în Uo=kT/e*ln( nn / n p din 1 si 2-> l n0 = l 0 *Na/(Na+Nd);


exces. Rezultă ecuaţia diferenţială de ordinul
)=kT/e*ln(NaNd/ni^2), ni -conc intrinseca; l p0 = l 0 *Nd/(Na+Nd); Na>>Nd-> l 0
d 2 pn p  pn0
doi:  n 0 unde s- Uo= UT ln(NaNd/ni^2); UT =kT/e.
=sqrt(2  0 Uo/eNd); Nd>>Na-> l 0 sqrt(2
dx 2 L2p
 0 Uo/eNa); l n0 = l 0 , l p0 =0
a notat cu Lp mărimea: L p  D p p
care se numeşte lungimea de difuzie sau cand Na>>Nd si l n0 =0, l p0 = l 0 cand
adâncimea de difuzie a golurilor, cu Na<<Nd.
semnificaţia de distanţă medie pe care
difuzează golurile minoritare în exces până se
recombină.

36 .BARIERA DE POT A JONCT P-N


Consideram o omojonctiune. Atunci cand se
realiz contactul prin 1 din cele 4 procedee, din 38 CARACTERISTICA IDEALA I-U A
cauza diferentei f mari a concentratiei de JONCT PN
goluri din reg p fata de n, in jurul jonct Pentru deducerea caracteristicii idealizate
metalurgice va apare un curent datorat difuziei curent-tensiune (I-U) a unei joncţiuni pn, pe
37 LARGIMEA REGIUNII DE TRECERE lângă aproximaţia de golire se mai fac şi
golurilor din p pe o dist f mica numita reg de
LA ECHILIBRU TERMIC următoarele ipoteze simplificatoare: *Se
trecere din p ( l p0 ) conducand la aparitia  ^2U/
Se scrie ec lui Poisson a pot electric: consideră regimul staţionar, adică nici o
mărime caracteristică nu variază în timp; *Se
unei sarcini spatiale negative in regiunea de
trecere. In mod identic, electronii care sunt
 x^2+  ^2U/  y^2+  ^2U/  z^ consideră modelul unidimensional al joncţiunii
2=-  /  0 .
pn, adică în orice plan paralel cu joncţiunea
purtatori majoritari in n vor difuza in p dintr’o metalurgică, proprietăţile semiconductorilor
regiune din n notata ln0 conducand la  p =Qp/V=-eNa;  n =eNd. sunt aceleaşi; *Se neglijează fenomenele de la
suprafaţa semiconductorilor; *Concentraţiile
aparitia unei sarcini imobile pozitive formata Pt cazul unidimensional: atomilor de impuritate în regiunile neutre p şi
din ioni pozitivi. Suma celor 2 reg de trecere
determina lungimea zonei de trecere a jonct  ^2U/  x^2=-  / 0 ; n sunt constante şi egale cu Na şi respectiv Nd;
*Lungimile regiunilor p şi n sunt mult mai
mari decât lungimile de difuziune ale
l p0 ln0  
E (- l p0
pn: l0 = + . Reg de trecere se Conditii la limita: )= ( purtătorilor minoritari:
E
mai num strat de baraj, strat de sarcina d p  Ln şi d n  L p ;
spatiala, si este caract printr’o saracire in l n0 )=0; U(- l p0
)=0; U( n )=Uo.
0
l
purtatori de sarcina deoarece purtatorii *Se neglijează fenomenele de generare-
Ec lui Poisson in reg p: d/dx(dU/dx)=eNa/ recombinare din interiorul regiunii de trecere;
majoritari au difuzat dintr’o zona in alta.
Concentratiile purtatorilor de sarcina din cele  0 ; - l p0 <x<0; *Temperatura joncţiunii este constantă. La
aplicarea unei tensiuni electrice pozitive, prin
2 regiuni: p p =Na; np=ni^2/Na->reg p; jonc pn va circula un curent net datorită
E(x)=(-eNa/  0 )*(x+ l p0 )->dependenta golurilor care trec din reg p în reg n şi a
nn =Nd; campului de x. electronilor care trec din n în p. Trecerea purt
Pn=ni^2/Nd->reg n. maj peste reg de sarcină spaţială în reg în care
Dupa trecerea purtatorilor majoritari si aparitia E(0)=(-eNa/  0 )* l p0 . aceştia sunt min constituie fenomenul de
sarcinii imobile egala si de sens contrar injecţie de purtători minoritari. Prin aplicarea
Pr reg n: 0<x< n ;
0
l unei tens el neg, prin jonc va circula un curent
net datorită electronilor care trec din reg p în
reg n şi a golurilor care trec din n în p. Ca
urmare, concentraţiile de purtători minoritari

17
vor scădea, adică are loc fenomenul de planul caracteristicii de iesire se pot distinge 3
extracţie de purtători minoritari din regiunea regiuni:
*regiunea activa, in care tranz funct normal, cu
eU A jonct emitorului polarizata in sens dir si jonct
joncţiunii. ,
I A  I 0 (e k BT  1)
colectorului polariz in sens inv, expresia
curentului de colector fiind data de rel
unde
iC   N iE + I CB 0 ;
 eD p p n0 eDn n p0  *regiunea de blocare, in care jonct emitorului
I0  S J   
 Lp Ln  fie nu este polarizata, deci iC = I CB 0 ,
  fie este pol in sens inv;
sn curentul de saturatie al jonct pn, se numeşte *reg de saturatie, in care ambele jonct sunt pol
ecuaţia lui Shockley şi descrie caracteristica in sens direct. Cea mai utila sekma de con a
idealizată curent-tensiune a unei joncţiuni pn. tranz in circ eltronice este skema cu EC.

42 STAB PCT STATIC DE FUNCT AL


TRANZ BIPOLAR
pt funct corecta a tranz bipolar intr’un etaj de
amplificare este necesar ca tranz sa fie
alimentat in serie cu o rez ai sa se asigure
funct in zona activ-normala a caracteristicilor
de iesire. In cont vom considera etajul emitor
comun pt k este cea mai raspandita conexiune
a tranz. Asigurarea unui pct static d funct in
regiunea activ-normala a coract de iesire
caracterizat prin curentul de baza iB 0 , tens

uCE 0 necesita polarizarea in sens direct a


jonct EB si in sens inv a jonct CB. Aceasta
polarizare se poate realiza cu 2 surse d tens Ec
si Eb sau numai cu o singura sursa Ec.
Pt stab pct static d funct in rap cu temp se
utiliz 2 categ d metode:
-stab prin circuite de polarizare cu elem
liniare(la care se aplica lg lui Ohm);
-stab prin elem neliniare.

41 CARACTERISTICILE STATICE ALE


TRANZ BIPOLAR
tranz trebuie tratat ca un cuadriopol activ,
avand 2 borne de intrare-la care se aplica
semnalul ce trebuie amplificat-si 2 borne de
iesire, la care se obrine semnalul amplificat.
Tranz are insa 3 borne. In consecinta, pt utiliz
lui intr’un circuit de amplificare, este necesar
ca o borna sa fie comuna atat circuitului de
intrare, cat si circuitului de iesire. In fct de
electrodul utilizat ca borna comuna, tranz se
poate conecta in 3 skeme fundamentale: cu
baza comuna(BC), cu emitorul comun(EC); cu
colectorul comun(CC). Principalele
caracteristici ale tranz bip sunt: familia
caractersiticilor de iesire, care da dependenta
curentului din circuitul de iesire cu tensiunea
la bornele de iesire, avand ca parametru
curentul in circuitul de intrare; familia
caracteristicilor de intrare, reprezentand
dependenta curentului din circuitul de intrare
cu tens de intrare, pt diverse valori ale
tensiunii la bornele de iesire. Caracteristicile
tranz depind de skema de conexiune a
acestuia. Pt tranz cu baza comuna, cele 2
familii de caracteristici reprez dependentele:
iC  f1(uCB ) la iE =ct. respectiv

iE  f 2 (u EB ) la u CB  ct . In

18