Sunteți pe pagina 1din 5

Antibioticele reprezintă medicaţia cheie în tratamentul bolilor infecţioase.

Cu toate
acestea, utilizarea lor exagerată, în cazurile în care nu erau necesare, nerespectarea
ghidurilor în vigoare, precum şi dozarea neadecvată a dus la apariţia unor tulpini
bacteriene rezistente la antibioticele uzuale, precum şi la creşterea costurilor pentru
tratamente. Printre motivele practicilor eronate se numără: prescriere neadecvată de
antibiotice profilactic, necunoaşterea sensibilităţii agenţilor patogeni comuni, precum şi
lipsa unei antibiograme la baza terapiei.[1]
În ciuda numeroaselor eforturi din partea forumurilor competente pentru a limita
prescrierea antibioticelor în exces, o revizie sistematică a 55 de trialuri a evidenţiat că nici
o strategie sau combinaţie de strategii nu a produs rezultate satisfăcătoare îndeajuns,
aceasta în ciuda educaţiei active a clinicienilor.[5]
Rata prescrierii eronate a antibioticelor în infecţii virale este de 20 milioane de cazuri
anual în SUA [2]. 17% din reacţiile adverse raportate anual sunt cauzate de antibiotice
folosite necorespunzător [4]. Conform afirmaţiilor lui William Agger, MD, şeful
departamentului de boli infecţioase din Centrul Medical “Gundersen Lutheran” din La
Crosse, Wisconsin, în America se folosesc anual 1.36 milioane kilograme antibiotice.
Conform Centrului de prevenţie şi control al bolilor (SUA) 50% din pacienţii care se
prezintă la medic cu infecţii de tract respirator primesc ca şi tratament antibiotice deşi
90% din aceste infecţii sunt de cauză virală. În Germania rata prescrierii antibioticelor la
copii între 0-6 ani a fost de 42.9%. Din fericire, rapoartele instituţiilor din domeniul
sănătăţii arată în SUA o scădere a ratei prescrierii de antibiotice la copii cu vârsta
cuprinsă între 0-3 ani cu 24%, 3-6 ani cu 25%, 6-18 cu 16%[2].
Stafilococul beta-hemolitic de grup A este singura cauză de faringită care necesită
tratament antibiotic conform recomandărilor ghidurilor [3]. Rapoartele emise intre 1989-
1999 arată că 73% din 6.7 milioane de adulţi care s-au prezentat la medic cu acuze de
dureri în gât au primit ca şi tratament antibiotice, în condiţiile în care 90% din aceste
afecţiuni sunt de cauză virală. Mai mult, 68% din cazuri au avut indicate antibiotice cu
spectru larg şi nu Penicilina respectiv Eritromicina aşa cum prevad ghidurile.[2]
Un studiu care a cuprins prescripţiile dintr-o unitate de primire urgenţe pe o durată de
5 ani (2005-2010) folosind date de la Institutul Naţional de Sănătate din Taiwan a cuprins
6915140 persoane, diagnosticate cu infecţii de tract respirator superior, rată de prescriere
a antibioticelor variind între 9.99% şi 13.38% anual. Concluzia a fost că nu s-a observat
îmbunătăţire în starea celor trataţi cu antibiotice pentru infecţii de tract respirator
superior, aceasta concluzie ridicând alături de alte studii şi date statistice semne de
exclamare legate de utilizarea în exces a antibioticelor[5].

Clase de antibiotice
Printre cele mai des prescrise clase de antibiotice se numără: Penicilinele şi
Cefalosporinele, Macrolidele, Fluorochinolonele, Sulfamidele (combinaţia
Sulfametoxazol/Trimetoprim), Lincosamide, Tetracicline.
Penicilinele şi Cefalosporinele
Mecanism de acţiune: Inhibă sinteza peretelui celular bacterian prin legarea de una
sau mai multe proteine din peretele celular, inhibând transpeptidarea peptidoglicanilor
componenţi ai peretelui celulei bacteriene. Din cauza producţiei continue de enzime
autolitice (autolizine şi murein-hidrolaze) bacteria este lizată.[1]
Exemple şi indicaţii principale ale antibioticelor întâlnite în prescripţiile incluse în
analiză.
Amoxicilină
- bronşită acută şi acutizări ale bronşitei cronice
- bronhopneumonia lobară şi pneumonie lobară
- infecţii ORL: otită medie acută, angină, sinuzită
- infecţii ale aparatului urinar : cistite, uretrite, pielonefrite
- infecţii gonococice endocervicale şi uretrale necomplicate
- infecţii stomatologice
- infecţii intra-abdominale
- profilaxia endocarditei bacteriene;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- febră tifoidă
- boala Lyme
- eradicarea Helicobacter pylori în ulcer peptic (duodenal şi gastric), în asociere cu
Claritromicină şi Omeprazol sau Metronidazol şi Omeprazol
-infecţii cu Chlamydia la femeile gravide[6]
Amoxicilină/Acid clavulanic
Acidul clavulanic are rol de inhibare a beta-lactamazelor care sunt produse de
bacterii pentru a inactiva antibioticul[7].
-Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corespunzător)
- Otită acută medie
- Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)
- Pnumonie extraspitalicească
- Cistită, Pielonefrită
- Infecţiile cutanate şi de ţesuturi moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale,
abcesele dentare severe cu celulită difuzantă.
- Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.[8]
Ampicilină; Ampicilină/ Sulbactam
Sulbactam are rol de inhibare a beta-lactamazelor.
-infecţii ale tractului respirator superior, incluzând sinuzitele, otitele medii şi
amigdalitele
- infecţii ale tractului respirator inferior, inclusiv pneumoniile bacteriene şi bronşitele
- infecţii ale tractului urinar şi pielonefrite
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi şi infecţii gonococice[9]
Cefuroxim
- infecţii ale tractului respirator superior: otite medii acute, sinuzite, amigdalite şi
faringite.
- infecţii ale aparatului respirator inferior: bronşite acute, exacerbări acute ale
bronşitelor cronice, pneumonii.
- infecţii ale tractului genito-urinar: pielonefrite, cistite şi uretrite.
- gonoree, uretrită gonococică acută necomplicată şi cervicită.
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: furunculoze, piodermite şi impetigo.
- tratament în stadiul precoce al bolii Lyme (faza I) şi prevenirea ulterioară a
complicaţiilor tardive, la adulţi şi adolescenţi.[10]
Deşi monografia substanţei include recomandări multiple, ghidurile de tratament nu
cuprind Cefuroximul ca şi recomandare de primă intenţie făcând parte din clasa
cefalosporinelor de generaţie mai noua[1],[11],[12],[13],[14].
Cefixim
- bronşite acute şi exacerbări ale bronşitei cronice;
- pneumonii bacteriene;
- angine şi faringite, în special angine recidivante şi/sau amigdalite cronice;
- sinuzite şi otite acute;
- pielonefrite acute fără uropatie;
- infecţii urinare joase complicate sau necomplicate, cu excepţia prostatitelor;
- uretrite gonococice (la bărbaţi)[15]
Cefalexin
- infecţii ale tractului respirator determinate de pneumococi şi streptococi beta-
hemolitici de grup A;
- infecţii ORL (angine, sinuzite, otite) produse de pneumococ, streptococi,
stafilococi, Haemophilus influenzae, Neisseria catarrhalis;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi (abcese, flegmoane, piodermite) produse de
stafilococi şi/sau streptococi;
- infecţii osteoarticulare, inclusiv osteomielită, produsă de stafilococi şi/sau Proteus
mirabilis;
- infecţii ale aparatului uro-genital produse de Escherichia coli, Proteus mirabilis,
Klebsiella, inclusiv prostatită acută;
-infecţii stomatologice produse de stafilococi şi/sau streptococi[16].
Macrolidele
Mecanism de acţiune: inhibarea sintezei proteice la pasul de elongare a lanţului şi
legarea de subunitatea ribozomală 50S.[1]
Azitromicină
Indicaţii conform monografiei:
-infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringită bacteriană, amigdalită, sinuzită,
otită medie.
-Infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită bacteriană şi exacerbare a bronşitei
cronice, pneumonie interstiţială şi alveolară.
-Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: eritem cronic migrator (prima fază a bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermie secundară.
- Boli cu transmitere sexuală, infecţii uretrale necomplicate şi infecţii cervicale.
- Infecţii gastrice şi duodenale provocate de Helicobacter pylori[17]
Claritromicină
Indicaţii conform monografiei:
-Infecţii ale tractului respirator inferior, cum sunt bronşită acută, cronică şi
pneumonie.Ghidurile nu o recomandă însă in pneumonie [1](Cleveland)
- Infecţii ale tractului respirator superior, cum sunt sinuzite, faringite.
- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi de gravitate uşoară până la moderată.
-eradicarea H. Pylori
-afecţiuni determinate de H. influenzae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus
pyogenes, Streptococcus agalactiae, Moraxella (Branhamella) catarrhalis, Mycoplasma
pneumoniae; Ureaplasma urealyticum, Chlamydia trachomatis Neisseria gonorrhoeae,
Helicobacter pylori şi specii Campylobacter. [18]

Am analizat 257 de prescripţii medicale cuprinzând antibiotice pe o perioadă de şase


luni, trei luni vară (iunie, iulie, august 2014) trei luni iarnă (decembrie 2014, ianuarie şi
februarie 2015) într-o farmacie de circuit deschis.