Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cel care se
sacrifică renunţă în primul rând la ceea ce deţine el, la ceea ce îl constituie ca
eu. Astfel el iese din sine şi se proiectează în afara sa repudiind închiderea în
sine ca şi conservare totală. El consideră altceva, pe altcineva mai important
decât el însuşi în numele căruia se sacrifică. Pe lângă faptul că renunţă la eul
său de dragul idealului, sau de dragul altuia, el renunţă implicit şi la visurile
sale. Cel care se sacrifică va proclama întâietatea idealului, persoanei, în numele
căruia se sacrifică. Viaţa şi eul său coboară pe un plan secund sau mai îndepărtat,
în funcţie de măreţia sacrificiului. De asemenea prin renunţare el dăruieşte. El
dăruieşte tocmai acea parte la care a renunţat din eul şi din viaţa lui, şi o oferă
idealului pentru care se sacrifică. Cel care se sacrifică ştie că dăruieşte şi
tocmai de aceea o face. Dăruirea este esenţa sacrificiului. Sacrificiul este cu
atât mai mare cu cât este mai mare idealul, persoana în numele căruia se
realizează. Oricine este capabil de sacrificiu? Tu ştii pentru ce te sacrifici?!