Drepturile ale consumatorilor si organisme la nivel mondial

Scurt istoric
Conceptul privind ,,drepturile consumatorilor” isi are originea în ,,Carta
drepturilor consumatorilor” definita de fostul preşedinte al S.U.A., John Fitzgerald
Kennedy, în data de 15 martie 1962, sub forma unui mesaj adresat Congresului american,
susţinând existenţa a patru drepturi fundamentale ale acestora: dreptul la securitate, dreptul
la informare, dreptul de a fi ascultat şi dreptul de a alege produse şi servicii.
Deşi Carta nu a fost definitivată, ea rămâne importantă prin conturarea drepturilor
fundamentale ale consumatorilor. Ea a servit drept model de referinţă la elaborarea legilor de
protecţie a consumatorilor ce au apărut între anii ’70 -‘80 în S.U.A. şi în alte ţări din
continentul american (Canada, Mexic), cât şi în Europa (Belgia, Franţa, Germania, Suedia).
Ziua de 15 martie 1962 reprezintă momentul istoric al naşterii mişcării mondiale
privind protecţia consumatorilor, Organizaţia Internaţională a Uniunilor de Consumatori
declarând această zi ,,Ziua mondială a drepturilor consumatorilor”.
Comisia Comunitatii europene a adoptat in 1975 „Programul pentru o politica de
protectie si informare a consumatorilor” iar Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat prin
Rezoluţia nr. 39/248 din 8 aprilie 1985, ,,Principiile directoare pentru protecţia
consumatorilor”. Potrivit acestui document “guvernele tuturor ţărilor trebuie să dezvolte,
să întărească şi să menţină o politică puternică de protecţie a consumatorilor, ţinând
cont de principiile directoare declarate”.

Drepturile consumatorilor
În activitatea de cumpărare şi utilizare a bunurilor şi serviciilor necesare, cetăţenii, în
calitatea lor de consumatori, trebuie să aibă asigurat cadrul adecvat pentru accesul
neîngrădit la produsele şi serviciile de care au nevoie şi pe care le doresc.
Acest cadru cuprinde drepturile fundamentale ale consumatorilor respectiv:
1) Dreptul de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li
se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le
aducă atingere drepturilor şi intereselor legitime.
În acest sens, operatorii economici trebuie să asigure produselor şi serviciilor toate
componentele care să asigure protejarea consumatorilor, astfel încât să nu le afecteze
sănătatea, securitatea sau chiar viaţa. De asemenea acestea, în timpul utilizării, nu trebuie să

1
afecteze mediul înconjurător, care, la rândul lui, îl poate afecta pe consumator, trebuie să fie
însoţite de instrucţiuni clare şi uşor de înţeles privind utilizarea, păstrarea şi depozitarea.
2) Dreptul de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor
esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu
acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de
consumatori.
Consumatorul trebuie să cunoască elementele principale care definesc aspectul
comercial al produsului (design, culoare, mod de prezentare, ambalal, grad de finisare etc.),
elementele principale care conferă funcţionalitate produselor ce urmează a fi achiziţionate
(funcţiile tehnice şi/sau tehnologice, gradul în care răspunde scopului pentru care a fost
conceput şi creat, siguranţa funcţionării) şi elementele principale ce caracterizează calitatea
fundamentală şi care îmbină parametrii calitativi ai unui produs stabilind o anumită ordine a
lor, astfel încât consumatorul să poată percepe actul de cumpărare şi consum prin prisma
parametrilor tehnici şi tehnologici pe care el îi apreciază cel mai mult.
3) Dreptul de a avea acces la pieţe care să-i asigure o gamă variată de produse şi
servicii şi care să-i dea posibilitatea să le aleagă pe cele pe care le consideră cele mai bune sau
pe cele ce răspund cel mai bine sferei de utilităţi pe care o are în vedere consumatorul.
În acest sens consumatorul poate solicita, iar vânzătorul este obligat să-i prezinte toate
produsele prezentate în magazin sau la punctul de vânzare respectiv, care răspund cererii sau
utilităţii menţionată de consumator. De asemenea cumpărătorul poate cere informaţii
suplimentare referitoare la produsul sau serviciul dorit, cu privire la performanţe, preţ,
fiabilitate.
4) Dreptul de a fi despăgubiţi în mod real şi corespunzător pentru pagubele
generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop
mijloace prevăzute de lege.
Consumatorul are dreptul să reclame deficienţele produselor achiziţionate solicitând
remedierea lor si poate beneficia, dupa caz, de remediere, inlocuire sau restituiurea
constravalorii produselor.
5) Dreptul consumatorilor de a se organiza în diverse forme asociative (asociaţii,
fundaţii, grupuri socio-economice, consilii, uniuni, federaţii) care să acţioneze pentru apărarea
intereselor şi a drepturilor fundamentale ale consumatorilor. Prin aceste forme organizatorice,
consumatorii au posibilitatea să intre în contact direct cu toate instituţiile cu atribuţii în
domeniul promovării şi apărării drepturilor fundamentale ale consumatorilor.
6) Dreptul de a refuza încheierea contractelor care cuprind clauze abuzive, conform
prevederilor legale în vigoare[1].
2
 7) Dreptul de a nu li se interzice de către un agent economic să obţină un beneficiu
prevăzut în mod expres de lege.
Procesul de creare şi organizare a asociaţiilor consumatorilor, ca formă proprie de
apărare a drepturilor acestora, a cunoscut şi el mai multe soluţii. Între acestea, două se impun
atenţiei specialiştilor: constituirea unor organizaţii sau asociaţii ale consumatorilor şi
organizarea unor comisii consultative, precum şi a unor organizaţii internaţionale.
A. Constituirea unor organizaţii sau asociaţii de consumatori Cadrul legislativ creat de
stat cu privire la protecţia consumatorilor a favorizat apariţia unei mari diversităţi de
organizaţii şi asociaţii având drept scop apărarea drepturilor consumatorilor. Într-un asemenea
context, ţinând seama de ordinea apariţiei lor, în Statele Unite ale Americii întâlnim o largă
paletă de asociaţii consumeriste, organizate pe probleme generale ale protecţiei
consumatorilor, cât şi pe grupe de produse sau chiar produse. Acelaşi fenomen se întâlneşte şi
în Belgia, Olanda şi Luxemburg unde, pe lângă asociaţiile naţionale ale consumatorilor, există
şi o serie de aşa-zise comisii, foarte diferite ca structură a componentelor, a dimensiunilor
numerice sau a părţilor 238 Bazele Comerţului antrenate în soluţionarea problemelor;
asemenea comisii sunt organizate pe categorii de bunuri sau servicii22.
În Germania, consumatorii sunt organizaţi sub forma unor centrale ale consumatorilor,
diferite asociaţii de interes, organizaţii ale gospodăriilor, comunităţi de economie casnică etc.
În Franţa, consumatorii sunt organizaţi sub forma unei uniuni naţionale şi a unor
organizaţii regionale ale consumatorilor. Sunt, şi în această ţară asociaţii cu caracter mai
îngust, caracterul respectiv fiind dat fie de domeniul de acţiune, fie de iniţiatorii mişcării
respective.
În acest ultim caz, un exemplu semnificativ îl constituie “L’Union feminin civique et
sociale”. Şirul exemplelor poate fi continuat cu aspecte similare din Anglia, Canada,
Danemarca, Italia, Mexic, Norvegia, Suedia, precum şi din multe alte ţări unde procesul de
organizare a asociaţiilor de protecţie a consumatorilor a consacrat multiple posibilităţi de
acţiune.
Exemplele asupra cărora ne-am oprit în cele câteva ţări luate în discuţie au avut
menirea însă de a reliefa cadrul potrivit căruia constituirea organizaţiilor sau asociaţiilor
consumatorilor poate fi realizată la nivelul unei ţări sau zone de consum, sub forma unor
organe ale centralelor sindicale sau ale mişcărilor cooperatiste şi, în cele mai frecvente cazuri,
ca organe independente ale consumatorilor.

3
Bibliografie:

[1]„Study on Consumer protection aspects of financial services” („Studiu privind aspectele

legate de protecția consumatorilor în cadrul serviciilor financiare”), elaborat pentru Comisia
pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO), Departamentul tematic A, 2014,
http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2014/507463/IPOL-
IMCO_ET(2014)507463_EN.pdf

[2]Regulamentul (UE) nr. 254/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26

februarie 2014 privind un program multianual privind protecția consumatorilor pentru
perioada 2014-2020 (JO L 84, 20.3.2014, p. 42).

[3]Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală
pentruEuropa”; https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ 2A se vedea și celelalte
documente publicate împreună cu comunicatul de presă la
adresa: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-4919_ro.htm. Informațiile privind
consultările publice aferente (lansate, planificate sau încheiate) pot fi găsite la
adresa: https://ec.europa.eu/digital-agenda/en/consultations.

[4]Ediția a 12-a, 2016: https://ec.europa.eu/info/policies/consumers/consumer-

protection/evidence-based-consumer-policy_ro

[8]Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2017 referitoare la

propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cooperarea
dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a
consumatorului [2016/0148(COD)] - https://eur-lex.europa.eu/procedure/RO/2016_148.