Sunteți pe pagina 1din 8

Factorii psihosociali în tulburările

anxioase și depresive
Evenimentele petrecute în primii ani de
viaţă pot avea un răsunet clinic în perioada
adultă de manifestare a patologiei depresiv,
în special pierderea parentală în copilărie
constituie un factor major de vulnerabilitate
şi fragilizare a mecanismelor de
homeostazie afectivă.
Brown şi Harris (1978), în Anglia, au făcut un
studiu într-o suburbie din sudul Londrei, pe
o populaţie de femei tinere şi relativ tinere,
și au identificat o seamă de factori cu rol
semnificativ în declanşarea unui episod
depresiv major, unii având un rol
predispozant, cum ar fi factorii de
vulnerabilitate ce nu duc la depresie prin
simpla lor prezenţă şi necesită intervenţia
unor factori declanşatori pe care ei îi
denumesc “provoking agents”, reprezentaţi
de dificultăţile existenţiale şi evenimentele
de viaţă cu caracter de ameninţare reală sau
simbolică.
După Brown și Harris, factorii de
vulnerabilitate sunt:
● pierderea mamei prin deces înaintea vârstei de 11 an;
● faptul de a avea 3 sau mai mulţi copii minori sub vârsta de 14 ani;
● lipsa unei relaţii afective şi de încredere morală cu o persoană de sex opus,
de preferat soţul;
● lipsa unei activităţi profesionale în afara perimetrului casnic;
Reţinem din acest studiu importanţa pierderii parentale (deces sau separare) la
vârsta copilăriei, factor de fragilizare a mecanismelor de apărare pe cale de
constituire (Brown G.W., Harris T. “Social origins of depression”-Tavistock
Publications, London).
Factorii de stress social
Sunt consideraţi factori majori de risc pentru tulburarea
depresivă majoră de-a lungul diferitelor etape şi cicluri ale
vieţii. Se pot distinge 3 tipuri de factori de stress social:
● Evenimente de viaţă
● Stressul cronic
● Factorii cotidieni de adversitate aparent minoră
(conflicte minore repetitive, discuţii interminabile,
dificultăţi financiare de ordin curent, fricţiunile
intrafamiliale-inerente vieţii de zi cu zi)
Agenții stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: caracter potențial
stresant (generează stres psihic doar în anumite condiții), caracter de amenințare
permanentă pentru individ și caracter negativ al consecințelor agenților stresori.
Există două categorii de agenți stresori: agenti stresanti primari, aceia care
actioneaza direct si predominant asupra psihicului si agenti stresanti
secundari, cand manifestarile psihice sunt reactii de inhibitie sau
constientizare a agresivitatii altor factori ambientali asupra individului.
Clasificarea agenților stresori:

• în funcție de număr: unici și multiplii.

• în funcție de asociere: izolati, conglomerati, in asociere, inserati intr-o anumita


configuratie,

• în funcție de dominanta acțiunii: principali și secundari.

• în funcție de numărul indivizilor afectați: agenți stresori cu semnificație strict


individuală, colectivă și generală.

• în funcție de natura lor: fizici (sonori, luminoși etc), chimici, biologici,


psihologici.
O clasificare cu o oarecare implicare în strategia adaptologica a organismului
are în vedere natura agenților stresanți:

 agenți fizici (sonori, vibratori, radiații electromagnetice, efortul fizic,


unele traumatisme, arsuri etc.). Provin din mediul ambiant și prin impactul
lor asupra organismului determină modificări caracteristice somato-psihice.

 agenți chimici, poluanți chimici din apă, sol, aer, alimente, care au o
acțiune directa, toxică asupra organismului sau care produc prin evaluarea
primejdiei în care se află individul, o puternică influență asupra psihicului

 agenți biologici (virusuri, bacterii, paraziti, fungi) care în afara unei


îmbolnăviri specifice, pot genera simptome psihice.
 agenți psihici, conflicte potențiale,
profesionale, sociale și în sfera vieții
afectivo-emoționale, conflicte generate de
calamități naturale, de unele schimbări ale
modului de viață, mai ales de origine
socio-culturală. Aici intră acei factori
psihici care au impact direct sau
predominant asupra psihicului.

 factori ambientali (fizici, chimici,


gravitaționali) pot fi potențiali stresanți
numai când au o durată sau intensitate
mare deosebindu-se char mai multe tipuri
posibile de stres. Stresul este denumit în
funcție de agentul stresor (stres ambiental,
gravitațional, hiperbar).