Universitatea de Ştiinţe Agricole

şi Medicină Veterinară
Cluj-Napoca
Str. Mănăştur, Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca, România;

Apa

Autor:

Specializarea: Ingineria produselor alimentare

Anul I

Grupa VII
Cuprins
1.Introducere
1.1 Originea apei pe Pământ
1.2 Structura moleculei de apă
2.Structura apei în sistemele biologice
3.Proprietăţi fizice
3.1 Punctul de topire şi de fierbere
3.2 Capacitatea calorică specifică
3.3 Căldura latentă de vaporizare
3.4 Căldura latentă de fuziune
3.5 Densitatea
3.6 Greutatea specifică
3.7 Vâscozitatea
3.8 Apa ca solvent
4.Opinie personală
5.Concluzie
6.Bibliografie
1. Introducere
1.1 Originea apei pe Pământ
Istoria apei pe planeta noastră începe probabil acum 4,5 miliarde de ani, odată cu formarea
Pământului. Aparitia apei pe pământ este explicată de trei teorii: apa s-a separat din rocile care
constituie miezul Pământului; a fost adusă din spaţiu extraterestu de către meteoriţi; are de
asemenea origine extraterestră, dar a fost transportată de către comete.
Cea de-a treia teorie îşi are confirmarea in observaţiile făcute de către NASA asupra compoziţiei
chimice ale fragmentelor cometei Linear, deyagregate în apropierea Soarelui la 5 august 2000.
Analizele au confirmat existenţa moleculelor de apă având aceaşi compoziţie izotopică ca si apa
de pe pământ. Cometa, al cărui nucleu a fost estimat ca având diametrul cuprins între 750 si
1000m, era purtătoare a 3,3 milioane tone de apă!

1.2 Structura moleculei de apă

Particularităţile structurale ale moleculei de apă sunt consecinţa mărimii si sarcinii electrice a
atomului de oxigen si a electronegativităţii sale ridicate.
Atomul de oxigen, element in grupa a VI-a principală a sistemului periodic, este hibridizat sp3,
cei 4 orbitali hibrizi echivalenţti fiind orientaţi in spaţiu după axele unui tetraedru regulat între
care există un unghi de 109° 28`. Cei 6 electroni de valenţă din orbitalii hibrizi sunt distribuiţi
astfel: 2 electroni sunt implicaţi în formarea a două legături covalente de tip σ cu atomii de
hidrogen; 4 vor forma cele două perechi de electroni neparticipanţi.
Electronii neparticipanţi tind sa orienteze astfel încât sa fie redusă la minim respingerea dintre
sarcinile lor electrice. Consecinţa acestui fapt este distorsionarea unghiului tetraedric de la 109°
28` la 104° 5`, unghi măsurat experimental în molecula de apă.

Molecula de apă, asemenea tuturor moleculelor, este neutră din punct de vedere electric. Datorită
diferenţei mari de electronegativitate dintre oxigen si hidrogen, sarcinile electrice nu sunt
distribuite uniform între cei doi atomi. Sarcina negativă este concentrată la atomul de oxigen si
este reprezentată atât de perechile de electroni neparticipanţi, dar si de perechile de electroni ale
celor două legături covalente H – O. Deplasarea electronilor spre atomul de oxigen face ca acesta
să devină polul negativ ale moleculei, iar atomii de hidrogen parţial dezecranaţi devin polul
pozitiv. Molecula de apă este deci un dipol electric, a cărui mărime este de 2,98 Debye (29°C).
2. Structura apei în sistemele biologice
Clasificarea apei din organismele vii se face dupa urmatoarele criterii: în raport cu celulele apa
poate fi intracelulara în proporție de 70% locul reactiilor metabolice și extracelulara 30% ce
constituie mediul înconjurator fiecarei celule. În functie de distribuția în țesuturi apa poate fi
tisulară sau extratisulară , fiind reprezentată de umorile apoase,lichid cefalorahidian și sânge.
După interacţia cu macromolecule biologice apa poate fi liberă sau legată (structurată). După
provenienţa în organism apa poate fi exogenă sau endogenă.
Apa constituie solventul universal atât în mediul interstiţiar cât şi în cel intracelular
reprezentând 55% din totalul apei din organism. Este mediul de transport al substanţelor de la un
organ la altul.
Este necesară în reacţia de hidroliză. Este tampon pentru variaţiile de temperatură. Degajarea de
temperatură prin evaporare şi rol de termostat prin căldură specifică mare. Evaporarea cutantă se
face prin sudație care este eliminarea prin piele a unui lichid de excreție și prin perspirație
insensibila fiind difuziunea invizibila a vaporilor de apă sau a lichidului intracelular prin
straturile cornoase ale epidermei.
Se presupune că o mare importanţă în rezolvarea multor probleme medicale este cea a structurii
apei din interiorul ţesuturilor. Procentajul reprezentat de apă este legat de activitatea metabolică.

3. Proprietăţi fizice
Proprietăţiile fizice ale apei pure servesc pentru definirea unor mărimi fundamentale in fizică.
Acestea sunt: unitatea de temperatură (°C; K); caloria; unitatea de masă (kg).
Asocierea moleculelor de apă prin legături de hidrogen, atât în stare lichidă cât şi solidă, face ca
aceasta să prezinte un număr de 41 de proprietăţi fizice anormale faţă de compuşii cu masă
moleculară asemănătoare. Cele mai deosebite dintre anomaliile apei sunt: punctul de topire,
punctul de fierbere, capacitatea calorică, căldura latentă de vaporizare şi de fuziune, densitatea,
greutatea specifică, vâscozitatea, constanta dielectrică, tensiunea superficială, capilaritatea. Toate
aceste proprietăţi, consecinţă a prezenţei legăturilor de hidrogen dintre molecule, fac apa singura
substanţă de pe Pământ care sa existe în toate cele 3 stări de agregare.

3.1 Punctul de topire şi de fierbere

Punctul de topire si de fierbere a apei are valori mult mai ridicate comparativ cu:
-hidrurile elementelor din aceaşi perioadă cu oxigenul in sistemul periodic (perioada a II-a):
CH4 NH3 H2 O HF
Punctul de topire (°C) -184 -78 0 -83
Punctul de fierbere (°C) -164 -33 +100 +19,5

- Hidrurile elementelor din aceaşi grupă cu oxigenul ( grupa aVI-a)

În condiţiile normale de presiune şi temperatuă şi în lipsa legăturilor de hidrogen, apa ar trebui sa
fie un gaz cu temperatura de fierbere de -90°C.

3.2 Capacitatea calorică specifică

Capacitatea calorică specifică reprezintă cantitatea de căldură absorbită (sau cedată) de un gram
dintr-o substanţă pentru a-şi ridica (sau coboî) temperatura cu un grad. Cantitatea de căldură
absorbită de 1g de apă pentru a-şi ridica temperatura de 1°C reprezintă unitatea de măsură pentru
cantitatea de căldură, caloria.
Apa are cea mai mare capacitate calorică dintre toate substanţele lichide şi solide cunoscute, cu
excepţia amoniacului.

3.3 Căldura latentă de vaporizare

Se numeşte căldură latentă de vaporizare, cantitatea de căldură consumată de un gram de
substanţă lichidă pentru a trece în stare de vapori. Comparativ cu alte lichide, apa are cea mai
mare căldură latentă de vaporizare, 1g de apa trebuie să absoarbă 540 de calorii pentru a trece în
stare de vapori.
Valoarea ridicată a căldurii latente de vaporizare explică coborârea temperaturii la evaporarea
apei.

3.4 Căldura de fuziune

Se numeşte căldură de fuziune cantitatea de căldură absorbită sau cedată de 1 g de substanţă
pentru a se transforma din substanţă solidă, într-o substanţă lichidă şi invers, la presiune şi
temperatuă constantă. Temperatura la care are loc transformarea, este punctul de topire.
Căldura de fuziune a apei este foarte ridicată: 79,72 cal/g (≈80 cal/g). Dacă se compară cu alte
substanţe lichide, este întrecută doar de cea a amoniacului.
Căldura de fuziune ridicată explică încălzirea atmosferei pe timp de ninsoare, datorită căldurii
degajate la trecerea apei lichide în stare solidă. Căldura mare de fuziune şi de vaporizare
contribuie la atenuarea diferenţelor de temperatură între zi si noapte.

3.5 Densitatea
Densitatea se defineşte prin masa conţinută în unitatea de volum. Pentru apă, masa unui dm3 la
4°C este de 1 kg , deci la această temperatură densitatea este maximă si este egală cu unitatea.
Apa este singura substanţă cunoscută la care densitatea în stare de agregare lichidă este mai mare
decât în stare solidă.
Densitatea apei nu scade monoton cu temperatura ca la celelalte lichide, ea creşte de la 0°C la
4°C şi apoi scade treptat.
Temperatura 30 20 10 4 0 -10 -20 -30
(°C)
Densitatea 0,9957 0,9982 0,9997 1,000 0,9998 0,9982 0,9935 0,9839
3
(g/cm )

Deoarece gheaţa are densitate mai mică decât apa, volumul ei va fi mai mare, un anumit volum
de apă devenind cu 10% mai mare după îngheţare.

3.7 Vâscozitatea
Vâscozitatea caracterizează rezistența unui fluid la curgere si este determinată de tăria forțelor
de coeziune dintre molecule.Vâscozitatea apei depinde de temperatură, scăzând odata cu
creșterea acesteia, însa descrește și cu presiunea. Întrucât vâscozitatea apei nu este foarte ridicată,
moleculele de apă vor migra ușor prin toate fluidele din organismele vegetale și animale.

3.8 Apa ca solvent

Apa este considerată solventul universal datorită: dimensiunilor reduse ale moleculelor, care le
permit să se miște cu ușurință printre atomi și molecule, structurii sale dipolare și stabilității sale
considerabile si a constantei dielectrice ridicate.Conform principiului că o substanță dizolvă
substanțele asemănătoare ei, apa dizolvă cu ușurință substanțele ionice și pe cele polare, adică
desface legăturile existente între ioni și aceste molecule.
Viața pe planetă depinde de proprietățile fizice ale apei, unice și deosebite de ale tuturor
substanțelor cunoscute.

4. Opinie personală
Proprietăţile apei sunt uimitoare, aceasta fiind capabilă sa stocheze in memoria ei diferite
intamplări, mirosuri, gusturi, forme, emoţii şi de a le transmite mai departe. Probabil datorită
momoriei, apa preia stările noastre şi reacţionează întocmai cu emoţia pe care o transmitem.
Astfel, vom primi energie pozitivă de la apa căreia i-am vorbit frumos şi căreia i-am transmis la
rândul nostru energie pozitivă iar unei ape căreia ne-am adresat cu dispreţ si i-am transmis
energie negativă, in schimb vom primi energie negativă. După consumarea unei ape încărcate
energetic, ne vom simţi mult mai energici si plini de viaţă dar in schimb, cand consumăm apă
incarcată negativ, aceasta nu ne va aduce nici un beneficiu deoarece este apă moartă, stoarsă de
orice calitate. După aceste emoții apa prezintă modificări, dacă transmitem o energie pozitivă apa
își mărește nivelurile energetice iar emoțiile negative micșorează energia , producându-se mari
schimbari în structura apei.La fel se întâmpla si cu gheaţa, unei ape careia i s-a pus o muzică
clasică, de calitate, fulgii au o formă regulată, plăcută, simetrică iar apa la care i s-a pus muzică
rock a căpătat o formă haotică, neregulată.
După părerea mea apa este foarte importantă, fiecare organism viu are nevoie de apă pentru a
supraviețui. Noi oamenii, nu ii acordăm atenţia cuvenită apei, insă aceasta este constituentul
nostru principal, deoarece suntem constituiţi în proporţie de 75% din apă. Aşadar, calitatea apei
pe care noi o consumăm ne influenţează viaţa si ar trebui să fim mult mai atenţi la ce consumăm
si cum respectăm apa.

5. Concluzie
Apa din corpul nostru este un ocean al tuturor proceselor biologice, odată cu apa,din corp se
elimină toate toxinele, organismul nostru trebuie alimentat cu apă în permanent, astfel se previne
supraîncălzirea organismului. Apa merită respectul nostru și de aceea trebuie să încercăm să o
protejăm și să o pastram în parametrii sanatoși.
Aceasta este un organism viu, care are capacitatea de a-și schimba structura, de a memora tot ce i
s-a întamplat de-a lungul drumului parcurs și mai ales are capacitatea de a interacționa cu
organismele vii cărora le transmite informațiile culese din jur.
6. Bibliografie

1. Augusta Lujerdean, ”Chimia apei si solului” Editura Mediamira 2006, Cluj Napoca
2. http://www.rasfoiesc.com/educatie/fizica/APA-Structura-si-proprietatile22.php
3. http://www.referateok.ro