Sunteți pe pagina 1din 126

Fritz Riemann

Formele fundamentale
ale angoasei

Studiu de psihologie abisală


A 36-a editie 1

Traducere din limba germană de

Roxana Melnicu

Revizuirea traducerii

Vasile Dem. Zamfirescu

rB.CU "EUGEN BBLIOTECA CENTRALĂ


TODuRAN·· ' 1 UNIVERSITARĂ
TIMIŞOARA TIMIŞOARA

111111 11111 1 111 1 11111 111111111 1 1111111 1 1111


02238343

A
TRei
Editori:
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Coperta colecţiei:
DINU DUMBRĂVIClAN

Cuprins
Tehnoredactarea computerizată:
CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Introducere. Despre natura angoasei ţ>i


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României despre antinomiile vieţii . .
............ ... ......................... .................. 9
RIEMANN, FRITZ
Angoasa de autodăruire. Personalităţile schizoide ......... ... 24
.
Formele fundamentale ale angoasei : studiu de
Qmul scllizoid pi iubirea . . ... . .
:
psihologie abisală a 36-a ediţie 1 Fritz Riemann ; trad.:
. . . ............ ..... . . . . .. . ... . . ................. 28
Roxana Melnicu. - Bucureşti : Editura Trei, 2005 Scllizoidul pÎ agresivitatea . . .. . ....... ...... . . .. .. .
.. . . . .. .... .. .......... . 37 ....

ISBN 973-707-038-0 Fundalul biografic . . .. ...


. . . ..... ............. . .......... .. .......... ........... .. . .41
Exemple de moduri de viaţă scllizoide .
.... .......... ...... ...... . .. . .49
. . .

1. Melnicu, Roxana (trad.) .. ..... . ...


Co1npletare . . .. . . . . . . . . . . . .. . .. ... . ............. . . . .. . .
. .... ................ .56

159.942.52 Angoasa de a deveni tu însuţi. Personalităţile depresive 70 ..

159.964 Depresivul pi iubirea . . .. . ............. .. ................ ........ . . . .......... ..... 78


Depresivul �i agresivitatea .. . . . . ..... . . .. ............ ..... ....... . . .. . 83 ....... ..

Fundalul biografic . .. . . . .. . .
. ... .. . ............ ... ... . . . .. ........... . . 87
....... ......

Această carte a fost tradusă după GRUNDFORMEN DER ANGST. Exemple de moduri de existenţă depresive .. . ............. .... . . . . . 1 00 .

Eine tiefenpsyclwlogisclle Studie, 36. Auflage de Fritz Riemann, Consideraţii suplimentare . . . ... .. ..... .. ................... . .. .. . . . . . . . 112 . .. . . .

Ernst Reinhardt Verlag Munchen, 2003


Angoasa de schimbare. Personalităţile obsesionale .......... 122
Obsesionalul ş;i iubirea . . . .. ... . . .
.... .. . ... . . ... .... .. .......... . . . . . . .. .....136 ..

Obsesionalul ş;i agresivitatea ... . ... . . . .... . . . . .


. . .. .... ......... ....... . . . .142
Fundalul biografic . . . . . . .
... . ..
..... .. ..... ... . ............. . .
.. ................ . . 150
© 1961,2003 by Ernst Reinhardt, GmbH & Co KG, Verlag, Miinchen
Exemple de modalităţi de trăire obsesionale . .
. ..... ..... .......... . 159
. .......
Copyright © Editura Trei. 2005 Consideraţii suplimentare ... . .. . .. .. . . . . . .. . . . .......... ........ . . ..168
.

C.P. 27-40, Bucuresti


" Angoasa de necesitate. Personalităţile isterice ................... 180
Tel./Fax: +4 021 224 55 26, +4 021 224 47 71
e-mail: office@edituratrei. ro Istericul pi iubirea . . . . .
. . .. .
. . ....... . . . . .. ............ ... . ............. . . . ....... 188
Istericul ş;i agresivitatea . .
www.edituratrei.ro
. . . ............ .... ................ .......... .... ... . 197
Fundal biografic . . . . .
.............. ... ........ ................ ...... ... . . . ........ .200
Exemple de moduri de existenţă isterice . ...... ............. ......... . 212
Consideraţii suplimentare . . ....... . .............. ....... .. ................. . . 222
Co ncluzie ........... . ....... . . . . . .......................................................... 229
ISBN 973-707-038-0
Introducere
Despre natura angoasei
si despre antinomiile vietii
' '

Angoasa aparţine inevitabil vieţii noastre. Luând mereu


chipuri noi, ea ne însoţeşte de la naştere până la moarte. Isto­
ria umanităţii lasă mereu să se vadă noi şi noi încercări de a o
stăpâni, a o diminua, a o învinge sau a o lega. În aceste direc­
ţij au făcut eforturi magia, religia şi ştiinţa. Protecţia asigura­
ti de Dumnezeu, de iubirea generoasă, de cercetarea legilor
naturii sau de asceza ce refuză lumea şi de cunoştinţele de fi­
losofie nu reuşeşte să suspende angoasa, dar poate să ne aju­
te să o suportăm şi poate să o facă fructuoasă pentru dezvol­
tarea noastră. Rămâne o iluzie să credem că putem trăi o via­
ţă fără angoasă; ea ţine de existenţa noastră şi este o reflecta­
rţ a dependenţelor noastre şi a cunoaşterii condiţiei noastre
de muritori. Putem numai încerca să dezvoltăm forţe care să
i se opună: curajul, încrederea, cunoaşterea, puterea, speran­
ţa, smerenia, credinţa şi iubirea. Acestea ne pot ajuta să admi­
tem angoasa, să ne confruntăm cu ea şi să o învingem mereu.
Trebuie să privim cu scepticism acele metode, indiferent de
natura lor, care ne promit că ne eliberează de angoasă; acestea
nu sunt pe potriva realităţii condiţiei umane şi trezesc speran­
ţe iluzorii.
Dacă angoasa aparţine inevitabil vieţii noastre, acest lucru
nu înseamnă că am fost permanent conştienţi de ea. Totuşi ea
est e prezentă întotdeauna şi poate intra în conştiinţă în orice
clipă, dacă este constelată în interior sau în exterior de vreun
10 Introducere 11
Fritz Riemann

eveniment. Atunci noi avem în general tendinţa de a o tăgă­ abuzul de energie atomică sau la posibilităţile de exercitare a
dui, a o evita �i am dezvoltat o mulţime de tehnici �i metode puterii prin atacarea cursului natural al vieţii. Hybrisul nostru
pare să ni se fi întors împotrivă, ca un bumerang; voinţa de pu­
de a o refula, de a o amorţi, de a o înşela sau de a o nega. Dar
după cum moartea nu încetează să existe numai pentru că noi tere căreia îi lipseşte iubirea �i smerenia, voinţa de putere asu­

nu ne gândim la ea, tot a�a nici angoasa nu va înceta să existe. pra naturii �i vieţii face să ia fiinţă în noi teama de a deveni fi­

Angoasa există independent de cultura �i stadiul de dez­ inţe manipulate, golite de sens. Dacă în epocile anterioare omul

voltare ale unui popor sau individ - ceea ce se schimbă sunt se temea de forţele naturii, cărora el le era livrat fără apărare,

numai obiectele angoasei, ceea ce stârne�te angoasa de fieca­ dacă atunci omul se temea de demonii ameninţători �i de zeii

re dată �i pe de altă parte variază mijloacele �i măsurile pe care răzbunători, astăzi ne este frică de noi în�ine.

le folosim pentru a lupta cu ea. Astăzi, în general, nu ne mai Este o iluzie să credem că "progresul" - care este de fie­

temem de tunete �i fulgere, iar eclipsele de soare �i de lună au care dată în acela�i timp un pas înapoi- va pune capăt an­

devenit pentru noi interesante spectacole naturale, dar nu mai goaselor noastre; ,desigur că unele vor dispărea, dar progresul
sunt experienţe angoasante, deoarece �tim că ele nu înseam­ însu�i va avea drept consecinţă alte angoase.
nă o dispariţie � efinitivă a acestor astre �i nici vreun posibil Experienţa angoasei face deci parte din natura noastră. Ori­
sfâr�it al lumii. In schimb cunoa�tem astăzi frici pe care cul­ cât de general ar fi acest lucru, fiecare om î�i trăie�te proprii­
"
turile anterioare nu le cuno�teau; ne temem de bacterii, de noi­ le variante de angoasă- nu există "angoasa la modul gene­

le maladii, de accidente de circulaţie, de vârstă �i singurătate. ral, a�a nu cum nu există nici "moartea" sau "iubirea" la mo­
Dimpotrivă, metodele de combatere a angoasei nu s-au dul general. Acestea sunt abstracţii. Fiecare om are forma sa
schimbat atât de mult. În locul jertfelor �i vrăjitor magice as­ personală, individuală, de angoasă, care îi aparţine lui �i for­
tăzi au apărut mijloace moderne farmaceutice care acoperă an­ mei sale de existenţă, după cum el are �i propria formă de iu­

goasa, care nu dispare. Cea mai importantă posibilitate nouă bire şi trebuie să moară de propria lui moarte. Există deci nu­
de elaborare a angoasei este astăzi psihoterapia, sub numeroa­ mai angoasa trăită �i reflectată de un anumit om; de aceea ea
sele sale înfăţişări: ea descoperă pentru prima oară istoria dez­ are întotdeauna un profil personal, indiferent de aspectele co­

voltării angoasei în individ, cercetează dependenţa ei de con­ mune ale trăirii de angoasă în sine. Această angoasă persona­
diţiile individual-familiale şi socio-culturale �i face posibilă lă a noastră ţine de condiţiile noastre individuale de viaţă, de
confruntarea cu angoasa, în scopul elaborării fructuoase a an­ zestrea noastră �i de mediul nostru; ea are o istorie de viaţă,
goasei, prin maturizare. care practic începe o dată cu naşterea noastră.

Se vede că aici se manifestă unul dintre echilibrele vieţii: Dacă vom privi angoasa "fără frică", ne vom forma impre­
sia că ea are un aspect dublu: pe de o parte, ea ne poate face
dacă reu�im, prin �tiinţă �i tehnică, să facem progrese în cuce­
rirea lumii �i astfel să demontăm, să înlăturăm anumite angoa­ activi, pe de altă parte, ne poate paraliza. Frica este întotdea­

se, atunci apar, parcă tocmai de aceea, alte angoase. Astfel, nici­ una un semnal �i o avertizare de pericol �i în acela�i timp ea
odată nu se modifică faptul esenţial că angoasa aparţine inevi­ conţine o cerinţă, anume impulsul de a o învinge. Acceptarea
tabil vieţii. Numai că vieţii de astăzi pare să-i aparţină o nouă şi stăpânirea angoasei înseamnă un pas înalt în dezvoltare, ea
ne a duce cu un pas mai aproape de maturitate. Dimpotrivă,
angoasă: cunoa�tem din ce în ce mai multe angoase care au luat
fiinţă prin propriile noastre fapte �i acţiuni, care se întorc îm­ evitarea ei şi a confruntării cu ea ne fac să stagnăm, ne inhibă
potriva noastră. Cunoa�tem teama de forţele distructive din dezvoltarea ulterioară �i ne fac să rămânem infantili acolo
noi în�ine- să ne gândim numai la pericolele determinate de u nde nu învingem bariera angoasei.
Introducere 13
1 2 Fritz Riemann

hici sau sociali, d e preluarea unor noi funcţii în comunitate


Angoasa apare întotdeauna când ne aflăm într-o situaţie la
înălţimea căreia nu ne ridicăm sau nu ne ridicăm încă. Orice sau societate. Întotdeauna un astfel de pas înseamnă trecerea
dezvoltare, orice pas spre maturitate sunt însoţite de angoa­ unei graniţe şi cere de la noi să ne desprindem de ceva fami­
să, deoarece ne duc spre ceva nou, care până acum nu ne era liar, cu care ne-am obişnuit şi să îndrăznim să abordăm ceva
cunoscut şi stăpânit, spre situaţii interne sau externe pe care nou, nefamiliar.
nu le-am mai trăit şi în care nu ne-am mai trăit până acum pe Alături de aceste angoase, există şi o mulţime de angoase
noi înşine. Tot ceea ce este nou, necunoscut, tot ceea ce facem individuale, care nu sunt tipice pentru anumite situaţii-limi­

pentru prima dată sau trăim pentru prima dată conţin şi an­ tă, în sensul de mai sus; este vorba de angoase pe care adesea

goasă, alături de farmecul noului, de plăcerea aventurii şi de nu le putem înţelege la alţii, pentru că nu le cunoaştem la noi

bucuria riscului. Dat fiind că viaţa ne duce de fiecare dată spre înşine. Astfel, la un anumit individ singurătatea poate declan­
ceva nou, nefamiliar şi până acum neexperimentat, angoasa şa angoase grave, la altul însă aceste angoase sunt declanşate
ne însoţeşte neîncetat. Este cel mai probabil ca ea să apară în de mulţimile umane; un al treilea individ capătă atacuri de pa­

conştiinţă în momente deosebit de importante ale dezvoltării nică atunci când trebuie să treacă pe un pod sau să străbată o
noastre, când trebuie părăsite vechile căi bătute şi familiare, piaţă; al patrulea nu se poate menţine în spaţii închise, iar al­
trebuie stăpănite noi sarcini sau sunt urgente unele transfor­ tul se teme de animale inofensive, de gândaci, păianjeni sau
mări. Dezvoltarea, creşterea şi maturizarea au evident mult şoareci.
de-a face cu învingerea angoasei şi fiecare vârstă are proprii Fenomenul de angoasă este atât de diferit la oameni dife­
paşi spre maturizare, cu angoasele respective, care trebuie stă­ riţi, încât nu există practic nici un lucru care să nu poată de­
pânite pentru ca pasul respectiv să reuşească. veni obiect al angoasei- dar la o privire mai atentă vedem
De aceea există angoase pefect normale, corespunzătoare totuşi că întotdeauna este vorba despre variante ale unor an­
goase specifice, pe care doresc de aceea să le numesc şi să le
vârstei şi dezvoltării, angoase cărora omul sănătos le face faţă
şi de care trece, a căror dominare este importantă pentru dez­ descriu drept " forme de bază ale angoasei". Toate angoasele
voltarea sa ulterioară. Să ne gândim la primii paşi indepen­ posibile au de-a face cu aceste forme fundamentale ale angoa­
denţi ai copilului, când el trebuie să abandoneze pentru pri­ sei. Ele sunt fie variante extreme şi forme derivate ale acesto­
ma oară mâna suportivă a mamei şi să învingă frica de a mer­ ra,.fie deplasări asupra altor obiecte. Avem tendinţa de a ata­
ge singur, de a fi lăsat singur în spaţiul deschis. Sau să ne gân­ şa ang oasele neelaborate, nestăpânite la obiecte substitutive
dim la marile cezuri din viaţa noastră. Să luăm prima zi de mai inofensive, mai uşor de evitat decât adevăratul declanşa­
şcoală, când copilul trece din sânul familiei intr-o societate tor al angoasei, pe care nu îl putem evita.
nouă şi la început străină, în care el trebuie să se susţină. Să Formele de bază ale angoasei ţin de poziţia noastră în
lume, de condiţia noastră de a fi suspendaţi între două mari
luăm pubertatea şi primele întâlniri cu celălalt sex sub impe­
antinomii, pe care trebuie să le trăim în contrarietatea lor ire­
riul dorinţei erotice şi sexuale; sau să ne gândim la debutul
conciliabilă. Voi lămuri aceste două antinomii cu o compara­
profesional, la întemeierea propriei familii, la maternitate şi,
în final, la îmbătrânire şi confruntarea cu moartea - întotdea­ ţie, care ne introduce în ordinea şi legităţile suprapersonale,
de care în general nu suntem conştienţi, dar care sunt totuşi
una la un început sau în faţa a ceea ce se experimentează pen­ ·

adevărate.
tru prima oară se află şi o angoasă.
Toate aceste angoase aparţin oarecum organic de viaţa Ne-am născut într-o lume care ascultă de patru impulsuri
pu ternice: pământul nostru înconjoară soarele într-un anumit
noastră, deoarece ele depind de paşi evolutivi somatici, psi-
1 4 introducere 1 5
Fritz Riemann

decât de forţa gravi­


ritm, se mi�că deci în jurul astrului central al sistemului re­ corpuri cereşti. În fine, dacă nu ar asculta
portante , centrifuga­
strâns al lumii noastre, mi�care pe care o numim "revoluţie", taţională, fără impulsul contrar al forţei
nire comple tă �i la o stare de
"înconjurare". În acela�i timp, pământul se învârte�te în jurul le, acest lucru ar duce la încreme
de pe orbită, datorată
propriei axe, realizând astfel rotaţia, mi�carea numită "auto­
" neschimbare sau la o înlăturare pasivă
opune nici o rezisten ţă
învârtire . Pentru aceasta există în acela�i timp două impul­ altor forţe, cărora nu le-ar putea
suri contrarii, respectiv complementare, care menţin în mi�ca­ proprie.
de fapt
re sistemul lumii noastre, după cum păstrează acestă mi�care Si acum pentru comparaţie: să admitem- ceea ce
în anumite cadre: forţa gravitaţională �i forţa portantă. Gravi­ �
est foarte la îndemână-că, în calitate de locuitor al pămân­
solar, omul
taţia păstrează laolaltă lumea noastră, o orientează centripet tului şi de părticică spirituală din sistemul nostru
şi astfel poartă în sine
spre interior, tinzând către mijloc şi are ceva dintr-o forţă de este şi el supus legităţilor acestui sistem
sucţiune stabilizatoare şi coezivă. Forţa portantă are tendinţa impulsurile descrise, în calitate de forţe pulsiona le inconşt �en­
-aces te lucrun ne
centrifugă, de a părăsi mijlocul către exterior, ea împinge me­ te şi în acelaşi timp ca nişte cerinţe latente
. Nu trebuie de­
reu mai departe şi are ceva dintr-un curent de desprindere, duc spre corespondenţe foarte surprinzătoare
sub
care vrea să dea drumul. Numai echilibrul acestor patru im­ cât să traducem pe terenul uman acele impulsuri de bază,
să ne întrebăm care sunt
pulsuri garantează ordinea vitală regulată în care trăim, pe formă de impulsuri psihologice, deci

care o numim cosmos. Preponderenta sau eliminarea uneia corespondenţele lor în viaţa psihică. Dăm atunci de antinom
dintre aceste mişcări ar tulbura, respectiv ar distruge marea ile amintite între care viata noastră este tensiona tă şi, aşa cum
ordine şi ar duce la haos. ; �
vom vede , vom da şi d acele forme de bază ale angoasei,
Să ne imaginăm că pământul ar renunţa la unul dintre care ţin de acestea şi care astfel capătă un sens mai profund.
aceste impulsuri de bază. Că, de exemplu, ar renunţa la revo­ Rotaţia, învârtirea în jurul propriei axe, corespunde sensu­
luţie, la înconjurarea soarelui, şi ar realiza numai rotaţia, în­ lui psihologic al cerinţei individuaţiei, deci cerinţei de a de­
vârtirea în jurul propriei axe: atunci el ar depăşi ordinul de veni o fiinţă singulară, un individ. Revoluţia, mişcarea în ju­
mărime al unei planete şi s-ar comporta ca un soare, ca un rul soarelui ca astru central, corespunde cerinţei de a ne pla­
punct central în jurul căruia ar trebui să se învârtă alte plane­ sa în ordinea unui întreg mai mare, de a ne limita propriile le­
te. El nu s-ar mai potrivi orbitei sale stabilite în jurul soarelui, gităţi şi propria voinţă în favoarea contextelor suprapersona­
ci ar trăi în legea proprie. le. Astfel am circumscris prima antinomie, care conţine cerin­
Dacă, dimpotrivă, pământul ar renunţa la rotaţie, la auto­ ţele contrarii de a fi în acelaşi timp noi înşine şi de a ne înscrie
rotaţie, �i ar rămâne doar să înconjoare soarele, atunci el ar co­ în contexte supraindividuale.
borî de pe nivelul planetelor pe cel al unui satelit, al unei luni, Forţei centripete, gravitaţiei, îi corespunde în domeniul psi­
care arată mereu soarelui aceea�i faţă, în cea mai mare depen­ hic impulsul nostru pentru durabilitate şi constanţă; şi, în fine,
denţă faţă de acesta. În ambele cazuri pământul ar încălca le­ forţei centrifuge, portanţei, îi corespunde impulsul care ne îm­
gitatea lui de planetă, adică de a avea o subordonare depen­ pinge mereu înainte, spre schimba re şi transformare. Astfel
dentă şi în acelaşi timp de a avea tot u�i autorotaţie indepen­ am circ umscris şi o altă antinomie: ea conţine cerinţele contra­
dentă. re de a tinde pe de o parte spre durabilitate şi pe de altă par­
Apoi: dacă pământul nu ar avea forţă gravitaţională, forţa te spre transformare.
centripetă, atunci el nu ar fi supus decât forţei portante şi s-ar După această analogie cosmică, suntem expuşi unui grup
de patru cerinţe fundamentale, pe care le regăsim în noi, reci-
smuci haotic, ar ieşi de pe orbită şi poate că s-ar lovi de alte
16 Fritz Riemann Introducere 17

proc contrarii şi totuşi complementare. Ele străbat întreaga de propriul Eu, a ceea ce este străin, de a face schimburi cu ex­
noastră viaţă, sub chipuri mereu în transformare şi cer mereu teriorul. Este vorba despre a ne dărui vieţii - în cel mai larg
alt răspuns de la noi. dintre sensuri. De aceasta sunt însă legate toate angoasele de
a ne părăsi Eul, de a deveni dependenţi, de a ne abandona, de
Prima cerinţă, care corespunde rotaţiei, în analogia noastră, a nu putea trăi corespunzător propriei fiinţe, de a o jertfi alto­
este aceea de a deveni un individ irepetabil, care-şi afirmă ca­ ra şi de a fi nevoiţi să renunţăm la prea mult din noi înşine în
racterul autonom şi se delimitează de alţii, de a fi o persona­ vederea adaptării cerute. Aici este vorba deci mai ales de par­
litate inconfundabilă, de a nu fi un om de masă, interschim­ tea dependenţelor noastre, "supunerilor noastre" şi de faptul
babil. O dată cu aceasta vine însă şi toată angoasa care ne ame­ că, în ciuda acestor dependenţe şi pericole la care este expus
ninţă atunci când ne deosebim de alţii, ieşind astfel din con­ Eul nostru, care ne fac să ne simţim neputinţa, trebuie să ne
fortul apartenenţei şi comunităţii, ceea ce ar însemna singură­ dedicăm vieţii, trebuie să ne deschidem. Dacă nu ne asumăm
tate şi izolare. Indiferent de măsura în care, datorită rasei, fa­ acest risc, rămânem fiinţe izolate, fără legături, fără apartenen­
miliei şi poporului, grupei de vârstă şi sexului, credinţei sau ţe la ceva care să treacă dincolo de ele, în cele din urmă fără
profesiei noastre, fiecare dintre noi aparţine anumitor grupuri, confort şi astfel nu putem face cunoştinţă nici cu noi înşine şi
cu care se simte înrudit şi familiar, el este în acelaşi timp un nici cu lumea.
individ, ceva irepetabil, deosebit de toţi ceilalţi oameni. Acest Cu această primă antinomie, am dat de o cerinţă parado­
lucru se exprimă în faptul vizibil că o singură amprentă digi­ xală pe care ne-o impune viaţa: dacă vrem să trăim atât auto­
tală ajunge să ne deosebească în mod inconfundabil de toţi realizarea şi autoafirmarea, cât şi dăruirea şi uitarea de sine,
ceilalţi oameni şi să ne identifice univoc. Astfel, existenţa noas­ trebuie să învingem atât angoasa în faţa abanonului propriului
tră seamănă cu o piramidă, a cărei bază este constituită din eu, cât şi angoasa în faţa devenirii de sine.
elemente tipice şi comune, dar care spre vârf se desprinde din
ce în ce mai mult de aspectele comune unificatoare şi se ter­ Iată acum celelalte două cerinţe, care se află din nou într-o
mină cu un individ irepetabil. Odată cu admiterea şi dezvol­ relaţie polară de contradicţie şi completare, ca şi cele descrise
tarea caracterului nostru unic, cu procesul de individuaţie, mai sus:
cum a fost numit de C. G. Jung acest proces de evoluţie, ieşim
din confortul apartenenţei, al lui "a-fi-ca-şi-ceilalţi" şi trăim cu Ce-a de-a treia cerinţă, care în comparaţia noastră corespun­
angoasă singurătatea individului. Cu cât ne deosebim mai de forţei centripete, gravitaţiei, este să tindem către ceea ce
mult de alţii, cu atât devenim mai singuri şi suntem astfel ex­ este dur abil. În această lume trebuie să ne aşezăm la casa noas­
puşi nesiguranţei, neînţelegerii, respingerii şi combaterii din tră, treb uie să facem planuri de viitor, trebuie să tindem către
partea celorlaţi. Dar, pe de altă parte, dacă nu ne asumăm ris­ scopuri ca şi cum am trăi nelimitat, ca şi cum lumea ar fi sta­
cul de a deveni indivizi autonomi vom rămâne prea mult blo­ bilă şi viitorul ar fi previzibil, ca şi cum am putea să contăm
ca ţi în colectiv, în tipic şi vom rămâne datori cu ceva decisiv pe ceva care rămâne - ştiind în acelaşi timp că "media vita
valorii noastre umane. in morte sumus", că în orice clipă viaţa noastră se poate sfârşi.
O dată cu această cerinţă de a dura, de a ne proiecta pe noi în­
Cea de-a doua cerinţă, care, în comparaţia noastră, cores­ Şine î ntr-un viitor nesigur, chiar de a avea viitor, ca şi cum în
punde revoluţiei, este aceea de a ne deschide cu încredere lu­ faţa noastră s-ar afla ceva ferm şi sigur - cu această cerinţă
mii, vieţii şi semenilor noştri, a ne lăsa în voia a ceea ce nu ţine vin toate angoasele care ţin de cunoaşterea caracterului nos-
Introducere 19
18 Fritz Riemann
Astfel am schiţat cealaltă antinomie, cea de-a doua exigen­
tru trecător, a dependenţelor noastre şi de nesocotinţa iraţio­
nală a naturii noastre. Este vorba despre frica de a îndrăzni ţă a vieţii: să tindem în acelaşi timp spre durată şi spre schim­
bare, să ne învingem atât angoasa de vremelnicia care nu în­
ceva nou, de a planifica incertul, de a ne lăsa pradă fluxului
etern al vieţii, care nu stă niciodată pe loc şi care ne prinde pe cetează niciodată, cât şi angoasa de necesitatea imuabilă.
noi înşine în mişcare. Aceasta este ceea ce vrea să spună ada­
giu! că nu te poţi scălda de două ori în acelaşi râu- de fieca­ Astfel am făcut cunoştinţă cu cele patru forme de bază ale

re dată nu numai că râul este altul, dar şi tu însuţi vei fi altul. angoasei, pe care le voi rezuma:

Dar, pe de altă parte, dacă renunţăm la durată, nu putem crea


şi realiza nimic: în reprezentarea noastră tot ceea ce este creat 1. angoasa de autodăruire, trăită ca pierdere a Eului şi de­
trebuie să aibă ceva din această durată - altminteri nu am în­ pendenţă;
cepe niciodată să ne realizăm scopurile. Astfel trăim întotdea­ 2. angoasa de individualizare, trăită ca pierdere a protec­
una ca şi cum am crede că avem o cantitate nelimitată de timp, ţiei şi izolare;
ca şi cum ceea ce am realizat în sfârşit ar fi stabil şi această sta­ 3. angoasa de schimbare, trăită ca vremelnicie şi nesigu­
bilitate şi durată care ne plutesc prin faţa ochilor ca nişte idei ranţă;
vagi, această veşnicie iluzorie este un impuls esenţial care ne
4. angoasa de necesitate, trăită ca fiind ceva definitiv ş i
împinge spre acţiune. lipsit d e libertate.

Şi, în cele din urmă, cea de-a patra cerinţă, în comparaţia Toate angoasele posibile sunt, în definitiv, doar variante ale
noastră corespunzând forţei portante . Ea constă din aceea că acestor patru angoase de bază şi ţin de cele patru impulsuri
trebuie să fim mereu gata să ne schimbăm, să aprobăm fundamentale care aparţin fiinţei noastre şi care se completea­
schimbarea şi dezvoltarea, să renuntăm la ceea ce ne era fa­ ză şi se contrazic reciproc: tendinţa spre autorealizare şi dife­
d
miliar, să lăsăm în urma noastră tra itiile şi obişnuintele să renţiere, cu tendinţa contrară spre autodăruire şi participare
ne desprindem şi să ne despărţim m�reu de ceea ce � m �b­ şi pe de altă parte tendinţa spre durată şi siguranţă, cu tendin­
ţinut deja, să trăim toate lucrurile ca pe nişte stadii interme­ ţa contrară spre schimbare şi risc. De fiecare dintre aceste ten­
diare. De această cerinţă de a ne dezvolta mereu, plini de vi­ dinţe ţine o angoasă care are drept obiect tendinţa contrară.
talitate, de a nu ne opri, de a nu ne crampona, de a fi des­ Dacă recurgem încă o dată la comparaţia noastră cosmică, ori­
chişi la nou şi de a îndrăzni ceva necunoscut se leagă angoa­ ce ordine vitală pare a fi posibilă numai dacă încercăm să

sa ca posibilităţile noastre şi pornirea noastră către libertate trăim un echilibru între aceste impulsuri antinomice. Un ast­

să fie restricţionate, limitate prin ordine, necesităţi, reguli şi fel de echillibru nu înseamă însă ceva static, aşa cum am pu­
tea crede, ci este plin de un dinamism interior deosebit, deoa­
legi, prin forţa de absorbţie a trecutului şi obişnuinţei. În ul­
rece nu este nciodată ceva deja atins, ci mereu este ceva care
timă instanţă, invers faţă de angoasa descrisă mai sus, unde
trebuie restabilit.
moartea apărea în calitate de vremelnicie, aici moartea ame­
ninţă în calitate de încremenire în definitiv. Dacă însă am Aici trebuie să ţinem seama de faptul că tipul de angoasă
trăit de fiecare dată şi gradul său de intensitate depind în mare
abandona impulsul spre schimbare, îndrăzneala noului,
parte atât de zestrea noastră înnăscută, de "moştenirea noas­
atunci am rămâne prinşi în obişnuinţe, repetând şi menţi­
tră", cât
nând uniform ceea ce este deja, iar timpul şi lumea înconju­ şi de condiţiile de mediu în care ne-am născut. Ele de­

nHoare ne-ar depăşi şi ne-ar uita. Pind deci atât de constituţia noastră somatică şi psihic-sufle-
20 Fritz Ril'm,mn Introducere 21

tească, cât şi de biografia noastră personală, de istoria deveni­ poate reacţiona cu panică, acţiuni pripite sau nevroze. Spre de­
rii noastre. Aceasta deoarece şi angoasele noastre au o istorie­ osebire de copil însă, în condiţii normale, adultul are �n Sf ec�
şi vom vedea cât de importantă este aici copilăria noastră. Ast­ tru mai larg de alegeri între posibilităţi de răspuns şt acţmm
fel, angoasa fiecărui om este influenţată de ereditate şi mediu, îndreptate împotriva angoasei. El se poate apăra, poate chib­
ceea ce explică parţial şi de ce nu ne este uşor să rezonăm la zui la situatia lui şi poate recunoaşte stimulul care a declanşat
unele angoase ale celorlalţi- acestea au luat fiinţă la ei în con­ angoasa. El poate înţelege de u�de provine anş o�sa lui; o poa­
.
diţii de viaţă care se deosebesc prea mult de ale noastre. te comunica şi astfel poate obţme mţelegere şt ajutor şt poate
Ereditatea şi mediul- de care ţine familia şi ceea ce se nu­ aprecia corect posibilele pericole. Toate ac�ste� nu îi s tau încă
A
meşte "milieu", cuprinzând şi societatea-pot deci să favo­ la dispoziţie copilului; cu cât acesta este mat �c, cu ata� el este
rizeze anumite angoase şi să le facă pe altele să dea înapoi. mai mult un obiect al angoaselor sale, le este hvrat nea1utorat,
Omul în general sănătos- cel a cărui dezvoltare nu a fost tul­ fără să ştie cât de mult pot dura şi ce se poate întâmpla.
burată- va face faţă, în general, angoaselor şi poate că le va Vom vedea că supralicitatea uneia dintre cele patru angoa­
şi învinge. Persoana cu tulburări de dezvoltare trăieşte angoa­ se de bază- sau, din alt punct de vedere, renunţarea masivă
sele mai intens şi mai frecvent, iar la el va predomina una din­ la unul dintre cele patru impulsuri de bază - ne conduc la
tre formele de bază ale angoasei. patru structuri de personalitate, la patru modalităţi de a fi în
O angoasă poate deveni un stresor sau poate deveni pato­ lume, pe care le cunoaştem în gradaţii şi nuanţe diferi�e şi �a
logică fie atunci când depăşeşte o anumită măsură, fie atunci care participăm cu toţii într-o măsură mai mult sa� mat �uţm
când durează prea mult timp. Cele mai stresante sunt angoa­ .
accentuată. Aceste structuri de personalitate trebme dect mţe­
sele care au fost trăite prea devreme în copilărie, la o vârstă la lese ca accentuări unilaterale raportate la cele patru angoase
care copilul nu putea dezvolta încă forţe de apărare împotri­ de bază. Cu cât mai pronunţate şi mai unilaterale sunt struc­
va lor. Atunci când o angoasă devine prea mare, prin durată turile de personalitate care trebuie descrise, cu atât � a� pro­
sau intensitate, sau când ne afectează la o vârstă la care noi nu .
babil este ca ele să fi luat naştere pe baza unor tulburan mfan­
ne ridicăm la înălţimea ei, ea nu se poate elabora decât cu tile de dezvoltare. Astfel, ar fi un semn de sănătate psihică
greu. Atunci lipseşte aspectul activator pozitiv al angoasei, dacă cineva ar trăi cele patru impulsuri de bază într-un echi­
având drept urmări inhibiţii în dezvoltare, stagnare sau regre­ libru viu-ceea ce ar însemna totodată că el s-a confruntat şi
sie la modalităţi comportamentale anterioare, infantile, pre­ cu cele patru forme fundamentale de angoasă.
cum şi formarea simptomelor. Se înţelege că în copilărie vom Cele patru structuri de personalitate sunt la început str� c­
întâlni cu precădere trăirile angoasante nepotrivite vârstei, ca turi normale cu anumite accentuări. Dacă accentuarea devme
şi cantităţile prea mari de angoasă, ce depăşesc măsura supor­ o unilateralitate pronunţată, ele ating valori-limită, care tre­
tabilă. Eul slab al copilului, prins în plină dezvoltare, nu poa­ buie înţelese ca deformări sau variante extreme ale celor patru
te prelucra încă anumite cantităţi de angoasă; el cere de aceea structuri de bază normale. Astfel dăm peste variantele nevro­
ajutor din exterior şi va suporta prejudicii dacă este lăsat sin­ tice ale tipurilor structurale, pe care psih�terapia şi psihol�­
gur să se împovăreze cu astfel de angoase excesiv de mari. gia abisală le-au descris în cele patru man forme de nevroza:
Situaţii excepţionale mai rare, cum sunt războiul, prizonie­ schizoidie, depresie, nevroză obsesională şi isterie. Aceste per­
ratul, ameninţarea la adresa vieţii, catastrofele naturale sau sonalităţi nevrotice reflectă, aşadar, într-o formă culminantă
umane, dar şi trăirile şi procesele interne, pot depăşi limita de sau extremă, acele forme de existenţă general-umane pe care
toleranţă pentru angoase de care dispune adultul, astfel că el le cunoaştem cu toţii.
Introducere 23
22 Fritz Riemann
ideea pr��otipului c�smic
Este vorba în cele din urmă de patru moduri diferite de şi dependenţele fiinţei noastre, cu
e contrarn ce par reciproc
a-fi-în-lume; când le voi schiţa voi descrie consecinţele acelei al ordinei vitale şi echilibrului într
unilateralităţi, de la formele de manifestare care se mai pot incompatibile. .
a conceptelor dm te-
numi încă sănătoase, trecând prin tulburările uşoare şi sfâr­ Menţinerea şi pentru aşa-zişii sănătoşi
ri structurale are avan­
şind cu cele mai grave tulburări. Trebuie ţinut seama şi de ere­ oria nevrozelor pentru cele patru tipu
te p�ate � văzută în �c ��
ditatea favorizantă; interesul nostru se va lega mai ales de fun­ taje practice, deoarece la aceste co��ep
t lor ŞI ':_an�nta nevrotlc�,
dalul biografic. laşi timp istoria biografică a apanţie
mult mcat o r�denu;m­
În�ă o remarcă: deşi descrierea celor patru structuri de per­ între timp ele s-au încetăţenit atât de
sonahtate pare să adopte caracteristicile unei teorii a tipurilor, re a lor pare a fi inutilă.
Cititorul va înţelege prob�bil. c�rand
tele de schtzmdte, de­
ea se deosebeşte de alte tipologii deoarece este mai puţin stric­ aceasta, atunci când din descriere concep
în imagin�ţia sa:
tă, fatalistă şi definitivă- deoarece se construieşte predomi­ presie etc. devin familiare şi plastice
nant pe baza unor cunoştinţe psihanalitice şi a unor experien­ Am evitat în această cart
e să abordez deosebtrea dmtre an­
e atât de mult în literat�­
ţe din psihoterapie şi psihologia abisală, spre deosebire de ti­ goasă şi frică, despre care se vorbeşt
meu fundamental; m
pologiile derivate din constituţie şi temperament; acestea din ră. Ea era neesentială pentru conceptul
tă ş de convin�ătoar�,
urmă se prezintă ca un destin imposibil de schimbat- el nu plus, nu mi se p�re destul de stringen � . termem se ut1-
ce1 dm
trebuie decât acceptat. Aici este vorba despre altceva. aşa cum se vede din nesiguranţa cu care oasa de moarte, ca
ang
Eu sunt în cutare sau cutare fel nu numai pentru că am 0 lizează în limbajul cotidian: vorbim de
şi nu put em dife renţ ia �ele două cor:_ce�­
anumită construcţie corporală, ci pentru că am o anumită ati­ şi de frica de moarte .
tudine, un anumit comportament faţă de lume, faţă de viaţă, te fără a le face violenţă
. Deosebirea curenta, conform careia
cret, în timp ce angoasa
pe care l-am dobândit din istoria mea de viată- acest lucru frica se referă la ceva determinat, con
l, poate fi într-o ar:�­
îşi pune amprenta asupra personalităţii mele Şi îi conferă anu­ ţine de ceva nedeterminat, mai iraţion�
mtotdeauna valabtla.
mite trăsături structurale. Ceea ce este destin- ereditatea psi­ mită măsură îndreptăţită, dar nu este
care, ţinând seam� de
hofi�ică, mediul copilăriei noastre, cu personalităţile părinţi­ Aşa este cazul fricii de Dumnezeu,
să se numeasca an�
lor Şl educatarilor noştri, ca şi societatea în care ne-am născut, această deosebire, ar trebui mai degrabă
unţat delibe�at. să n:ai
cu regulile ei de joc- poate fi configurat, în anumite limi­ goasă de Dumnezeu. De aceea am r:_nA .
1 tre anl?oa�a. ş� frtca�
te, chiar de noi înşine, poate fi schimbat, în orice caz nu este întreprind aici o separare conceptual� � _
a pe mdivtzi s� tra�
numai ceva ce trebuie acceptat. Structurile de personalitate de­ Această carte este scrisă pentru a-1 ajut
l gere p:ntru sme Şl
spre care est� �arba aici trebuie să fie înţelese ca aspecte par­ iască, pentru a le prilejui o mai mare înţe �
anilor de mceput pen­
ţiale ale unm mtreg tablou uman. Dezvoltarea ulterioară a ceilalţi şi pentru a evidenţia importanţa
asemenea, pentru a
u�or aspecte parţiale ale fiinţei noastre, la început parcă me­ tru dezvoltarea noastră. Ea este scrisă, de
rdepe�d�nţe în care
Thlte a fi insuficient dezvoltate, neglijate, eronate sau înstrăina­ atrage din nou atenţia asupra marilor inte a parerea mea,
te şi reprimate, poate schimba şi desăvârşi structura dobândi­ suntem implicaţi şi despre care putem afla, dup
tă în favoarea acelei idei de unitate sau maturitate, de rotun­ lucruri esenţiale.
jire, în măsura în care individul poate să realizeze acesta pen­
tru el însuşi.
Pornim aici de la patru atitudini şi modalităţi comporta­
mentale fundamentale general valabile în raport cu condiţiile
Angoasa de autodăruire 25

. semenii săi, are nevoie să se distingă de ei, nu


dtstanrtează de
- 1mpreuna
A. 1asă să vină prea aproape, nu se 1asa
A
- cu ei d ecat •
A

u .
· acestei· d tStanţe ca
�::
A
măsură limitată. El resimte depă�uea
eninţare la adresa spaţiului �ău vit.al:?. pericli.tare a e: t_:
Angoasa de autodăruire bum · ţei sale de independenţă, a mtegntaţu sale �I se apara
otriva acestor atacuri. Astfel el dezvo1ta- angoasa h- ·

·g împ
Personalitătile schizoide .
apn
' . - D -
. _ A

" .vtaţ a nu se

p1ca lui: angoasa de aproptere mterumana . ar m


. . .
_

poate evita aprop1erea �� de �ceea el cauta atitud mt protectoa-


"Ah, fă-ne să fim altfel decât cei mulţi re în spatele cărora se poate tzola. .
Ce viermuiesc acolo, în grămezi preacomune" El va evita toate contactele personale aprop1ate, nu va da
SPITIELER prilejul nimănui să intre în inti�itatea s�. s� te�� de întâ ­ �
rile cu un individ, un partener �� caută sa obtecbvizeze relaţl­
le umane. Atunci când se află printre oameni, el se simte cel
mai bine în grupurile sau colectivele în care poate rămâne ano­
Ne vom dedica acum acelor personalităţi a căror problemă nim, trăind totu�i un sentiment de participare la interesele co­
fundamentală, din punctul de vedere al angoasei, este angoa­ mune. I-ar plăcea să aibă la dispoziţie mantia fermecată din
sa de autodăruire iar din punctul de vedere al impulsurilor poveste, care te face nevăzut: sub protecţia ei ar putea să par­
fundamentale, este impulsul de "rotaţie", care pe terenul psi­ ticipe incognito la viaţa celorlalţi, fără să trebuiască să le jert­
hologic înseamnă a resimţi drept principale valori autoafirma­ fească ceva de la el.
rea �i delimitatea E ului. Îi numim oameni schizoizi. Celor din mediul lui, un astfel de om li se pare distanţat,
Fiecare dintre noi are dorinţa de a fi un individ inconfun­ impersonal până la rece, o persoană cu care nu se poate vorbi.
dabil. Cât de puternică este această dorinţă observăm după Adesea, asemenea persoane par ciudate, cu reacţii de neînţe­
sensibilitatea cu care reacţionăm atunci când cineva ne con­ les sau bizare. Putem să îi �tim demult, fără să îi cunoa�tem.
fundă sau ne deformează numele: nu dorim să fim u�or con­ Dacă aparent astăzi am avut un contact bun cu ei, mâine se
fundaţi cu alţii, vrem să avem con�tiinţa caracterului nostru pot comporta ca �i cum nu ne-au văzut niciodată; cu cât s-au
individual irepetabil. Tendinţa de a ne diferenţia de alţii ne apropiat deja mai mult de noi, cu atât mai brusc se vor înde­
este la fel de înnăscută ca �i cea opusă, de a aparţine, în cali­ părta de noi, insensibili, adesea cu agresivitate sau ostilitate
tate de fiinţe sociale, grupurilor sau colectivităţilor. D orim să aparent nemotivate, jignitoare pentru noi.
fim lăsaţi să trăim conform propriilor noastre interese perso­
Evitarea oricărei apropieri investită cu încredere, din cau­
nale, în acea�i măsură în care dorim să ne aflăm într-o uniu­ za angoasei lui "tu", a angoasei determinate de dăruirea de
ne partenerială, în relaţii �i cu răspundere interumană. Ce efec­ sine deschisă, îi face pe indivizii schizoizi să devină din ce în
te se manifestă atunci când un om evită autodăruirea �i caută ce mai izolaţi �i mai singuri. Angoasa de apropiere se conste­
să trăiască preponderent în autoconservare? lează în special în situaţiile în care cineva se apropie prea mult
Eforturile sale se vor îndrepta mai ales spre a deveni cât se de ei sau ei în�i�i se apropie prea mult de cineva. Dat fiind că
poate de independent �i de autarhic . Pentru el este de o im­ sentimentele de afecţiune, de simpatie, tandreţe �i iubire ne
portanţă decisivă a nu se raporta la nimeni, a nu avea nevoie
fac să ne apropiem din ce în ce mai mult unii de alţii, schizoi­
de nimeni, a nu avea obligaţii faţă de nimeni. De aceea el se
dul le resimte extrem de periculoase. Acest lucru explică de ce
26 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 27

tocmai în astfel de situaţii el respinge abrupt, devine chiar os­ lor şi impresiilor sale, el oscilează în îndoială: le poate plasa
til: brusc decuplează, rupe contactul, se repliază asupra sa şi oare în afară, pe post de realitate sau acestea nu sunt decât "în­
nu mai poate fi atins. chipuiri" ale sale, aparţinând în exclusivitate lumii sale inter­
Între el şi mediu se cască astfel un mare abis de contact, ne? Oare celălalt mă priveşte cu adevărat dispreţuitor sau doar
care devine din ce în care mai mare odată cu trecerea anilor şi îmi imaginez? Am ceva bătător la ochi, e ceva în neregulă cu
care îl izolează din ce în ce mai mult. Acest lucru are conse­ mine sau mă înşel atunci când cred că oamenii mă văd atât de
cinţe din ce în ce mai problematice: din cauza distanţei faţă de ciudat? Această nesiguranţă poate adopta orice grad de gra­
mediul interuman, el va şti foarte puţin despre ceilalţi; iau naş­ vitate, de la o neîncredere mereu trează şi egocentrism pato­
tere din ce în ce mai multe lacune în experienţa despre ei şi de logic la închipuiri realmente delirante şi iluzii perceptive, în
aici nesiguranţe în raportul cu oamenii. Astfel, el nu ştie nici­ care cu adevărat se face confuzie între interior şi exterior, pen­
odată exact ce se întâmplă cu celălalt, deoarece aflăm aceasta tru că propriile proiecţii sunt luate drept realitate. Ne putem
numai printr-o apropiere plină de încredere şi dedicaţie iubi­ imagina cât de chinuitor şi de profund neliniştitor trebuie să
toare. Din această cauză, în orientarea sa interumană el nu se fie atunci când această nesiguranţă devine durabilă, mai ales
poate baza decât pe presupuneri şi idei fixe şi de aceea este pentru că ea nu poate fi corectată tocmai din cauza amintitei
profund nesigur dacă impresiile şi reprezentările sale despre lipse de contacte apropiate. A întreba pe cineva, a-i comunica
alţii, dacă percepţiile sale nu sunt doar imaginaţie şi proiecţie nesiguranţa şi frica proprie ar presupune o apropiere plină de
sau sunt, dimpotrivă, realitate. încredere: de vreme ce respectiva persoană nu are cu nimeni
Vom clarifica ceea ce vrem să spunem printr-o imagine, pe o astfel de apropiere, va crede că trebuie să se teamă să nu fie
care Schultz-Henke a folosit-o pentru prima dată în acest con­ neînţeleasă, luată în râs sau chiar considerată nebună.
text, pentru descrierea poziţiei în lume a acestor oameni. Cu Plini de neîncredere şi determinaţi de un puternic senti­
toţii am trecut deja măcar o dată prin această situaţie: stăm în­ ment de nesiguranţă, care, aşa cum vom vedea, este cauză, dar
tr-un tren în gară; pe linia de alături se află un alt tren: dintr-o şi �ect al caracterului lacunar al contactului interuman, pen­
dată observăm că unul dintre cele două trenuri se mişcă. Dat tru asigurarea lor oamenii schizoizi vor dezvolta deosebit de
fiind că în zilele noastre trenurile merg foarte delicat şi aproa­ puternic funcţiile şi capacităţile care promit să îi ajute la o mai
pe imperceptibil, nu resimţim nici o clătinare, nici o zgudui­ bună orientare în lume: percepţia prin organele de simţ, inte­
tură, astfel că nu avem decât impresia optică de mişcare. Nu lectul, conştiinţa, raţiunea. Dat fiind că în special tot ceea ce
ne putem orienta, nu putem şti care tren s-a pus în mişcare este emoţional, afectiv creează nesiguranţă, ei tind spre o cu­
până ce nu putem realiza, pornind de la un obiect fix din ex­ �oaştere "pură" desprinsă de sentimente, care promite să le
terior, fie că trenul nostru staţionează încă şi trenul de alături li�reze rezultate pe care să se poată baza. Putem înţelege deja
s-a pus în mişcare, fie invers. c a oamenii schizoizi se vor îndrepta mai ales spre ştiinţele
Această imagine este foarte potrivită ca să ne clarifice si­ exacte, care trebuie să le intermedieze această siguranţă şi de­
tuaţia internă a unui om schizoid: el nu ştie niciodată sigur - taşare de trăirea subiectivă.
într-o măsură care depăşeşte orice nesiguranţă de care este ca­ Viaţa afectivă rămâne în urma dezvoltării acestor părţi ra­
.
pabil un om sănătos - dacă ceea ce simte, percepe, gândeşte ţionale; pentru viaţa afectivă avem nevoie de un "tu", de un
sau îşi imaginează există numai în el însuşi sau există şi în afa­ parten er, de legături emoţionale şi schimb afectiv. Pentru
aceşti oameni este caracteristic faptul că, deşi inteligenţa le
ră. Din cauza contactului său lacunar cu lumea interumană, îi
este dezvoltată peste medie, dezvoltarea emoţională rămâne
lipseşte posibilitatea de orientare şi astfel, în aprecierea trăiri-
28 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 29

în urmă; afectivitatea rămâne la ei adesea nedezvoltată, une­ în pericolul de a iubi sau de a fi iubit, stări pe care şi le poate
ori atrofiată. De aici rezultă o mare nesiguranţă a contactului, reprezenta numai ca predare de sine în mâinile altuia şi de­
care poate deveni la ei motivul unor nesfârşit de multe difi­ pendenţă.
cultăţi cotidiene; le lipsesc "tonurile intermediare" în rapor­ Dificultăţile de contact interuman care apar în copilărie tre­
turile interumane, nu au la dispoziţie nuanţe, astfel că pen­ buie recunoscute de părinţi şi educatori ca debut al unei pro­
tru ei cele mai simple contacte se pot tranforma în probleme. blematici schizoide, care s-ar putea opri sau îmblânzi înainte
Iată un exemplu: de a se insinua mai profund. Atunci când un copil are dificul­
În cadrul formării sale, un student trebuia să ţină un referat. Fi­ tăţi de contact la grădiniţă sau la şcoală, când nu-şi găseşte
ind lipsit de contacte, chiar "arogant" - atitudine în spatele căre­ nici un prieten; când se vede pe sine sau este văzut de alţii ca
ia el î�i ascundea nesiguranţa -, nu i-a venit ideea să îl întrebe pe un outsider sau un singuratic, când un tânăr aflat în jurul vâr­
un coleg cum se face de obicei acest lucru. El s-a chinuit singur cu stei pubertare evită relaţiile cu celălalt sex şi în loc de aceasta
probleme care nu erau decât în el �i nu în starea de fapt. El nu era se îngroapă în cărţi, când evită contactele şi face tot felul de
deloc sigur dacă ideile sale vor corespunde a�teptărilor; în evaluarea instalaţii şi lucruri la care este mereu singur; când trece în
lor, el oscila între supraapreciere �i sentimentul de inferioritate: idei­ această perioadă prin crize grave de imagine a lumii, cu ru­
le sale i se păreau când măreţe, epocale, geniale, când complet bana­ minaţii singuratice despre sensul vieţii, fără să facă schimburi
le �i insuficiente. Îi lipseau tocmai comparaţiile cu referatele celor­ de idei cu alţii despre aceste lucruri- toate acestea sunt sem­
lalţi. Credea că, dacă ar fi cerut sfatul colegilor lui, ar fi fost penibil nale de alarmă pe care le putem înţelege, în legătură cu care
în faţa lor �i ar fi fost o cheltuială inutilă - el nu �tia că acest lu­ părinţii ar trebui să se lase sfătuiţi.
cru era uzual. Astfel, din cauza lipsei sale de raporturi, el avea an­ încă şi mai problematică este pentru personalităţile schi­
goase absolut inutile �i exagerate, de care s-arfi putut scuti dacă s-ar zoide perioada postpubertară care împinge spre parteneriat.
fi aflat într-un contact natural, colegial. Aceasta deoarece în nici o relaţie nu ne apropiem mai mult
Situaţii şi moduri comportamentale asemănătoare se acu­ psihic şi fizic unii de alţii decât în iubire. În orice întâlnire
mulează în viaţa oamenilor schizoizi şi contribuie mult la în­ amoroasă indepedenţa noastră este pusă în pericol, într-o mă­
greunarea neobişnuit de mare a situaţiilor banale şi cotidiene; sură cu atât mai mare cu cât ne deschidem mai mult spre ce­
ei nu realizează că dificultăţile lor ţin de domeniul contactu­ lălalt, dar şi cu cât dorim mai mult să ne autoconservăm. De
lui şi nu de lipsa capacităţilor. aceea aceste întâlniri devin adesea obstacolul de care se lovesc,
în care problematic<J. ce până atunci le fusese poate inconştien­
tă, ascunsă chiar lor înşile, le devine dintr-o dată dureros de
Omul schizoid şi iubirea conştientă. Cum poate un astfel de om să suporte dorinţa, care
creşte din ce în ce mai mult în el, după apropiere şi schimb,
Cum am mai spus deja, pentru schizoizi sunt problematici după tandreţe şi iubire, cum poate el suporta mai ales dorin­
mai ales acei paşi evolutivi unde este vorba de contacte inter­ ţa sexuală care îi apare acum pentru un altul? Din cauza lacu­
umane: intrarea la grădiniţă, în comunitatea şcolară; puberta­ �elor de contact descrise şi a lipsei "nuanţelor intermediare"
m raportu rile interumane, care au crescut până la această vâr­
tea şi confruntarea cu sexul opus; relaţiile parteneriale şi toa­
te legăturile. Dat fiind că la el orice apropiere declanşează an­ Stă deja la dimensiunile unei nepriceperi masive în relaţiile cu
goasă, el trebuie să se retragă cu atât mai mult cu cât cineva ��enii, pentru el integrarea sexualităţii este deosebit de di­
ajunge mai aproape de el, mai ales cu cât el se află mai mult ficilă. Şi aici îi lipsesc nuanţele intermediare ale comportamen-
30 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 31

tului: nu-i stau la dispoziţie nici latura curtenitor-cuceritoare gurul lucru care îi aparţine cu adevărat schizoidului şi în care
şi nici cea seducător-dăruitoare. Îi sunt străine tandreţea, ex­ el are parţial încredere este propriul sine; de aici senzitivita­
primarea verbală sau emoţională a afecţiunii şi îi lipseşte ma­ tea legată de periclitarea reală sau închipuită a integrităţii aces­
siv empatia, capacitatea de a se pune în locul celuilalt. tuia, de atacuri şi încălcări, care i se par uimitoare, ale distan­
Încercările de rezolvare a conflictului între dorinţa impe­ ţei de care el are nevoie pentru a nu-şi pierde stăpânirea de
rioasă şi angoasa declanşate de apropierea umană se pot ma­ sine. Desigur că un astfel de comportament nu permite înfiri­
nifesta diferit. Adesea prin aceea că el nu se lansează decât în parea unei atmosfere de încredere sau intimitate. Din perspec­
relaţii care nu leagă, uşor de desfăcut, sau în relaţii pur sexu­ tiva sentimentului său vital legăturile apar ca nişte constrân­
ale, în care clivează sexualitatea de trăirea ei afectivă. Pentru geri de a abandona prea mult din sine însuşi, ceea ce este de­
el partenerul este atunci numai un "obiect sexual" , care ser­ sigur posibil mai ales la parteneri care au nevoie de mai mul­
veşte satisfacerii simţurilor sale, dar dincolo de aceasta nu îl tă dedicaţie şi apropiere decât alţii. Oroarea de legături poate
mai interesează. Dar şi din cauza neparticipării emoţionale re­ merge până acolo, încât fuge de la altar sau de la biroul de sta­
laţiile sale parteneriale sunt uşor interschimbabile. Astfel el se re civilă.
fereşte ca, dându-şi drumul mai mult în relaţia cu celălalt, să Un tânăr se logodeşte la insistenţele prietenei sale - se cunoş­
nu iasă la iveală cumva întreaga sa neajutorare şi lipsă de ex­ teau deja de ani de zile, dar el nu voia să se lege. A venit la ea cu
perienţă în chestiunile afective, legate chiar de pericolul de a inelele şi au sărbătorit împreună logodna. Când a plecat de la prie­
iubi. Din acelaşi motiv, el caută să preîntâmpine semnele de tena sa, el i-a lăsat în cutia de scrisori un bilet scris dinainte, care
afecţiune din partea partenerului - nu ştie cum trebuie să le rupea logodna care tocmai avusese loc.
răspundă, îi sunt mai degrabă penibile. Astfel de comportamente nu sunt deloc rare la schizoizi.
Un bărbat a mers la o agenţie matrimonială şi, din fotografiile Adesea, de la distanţă, ei sunt buni şi dedicaţi artei de a scrie
care i s-au pus în faţă, a ales-o pe cea care îi plăcea cel mai puţin - scrisori, dar la un contact personal apropiat se repliază ime­
aceasta era cea mai puţin periculoasă pentru el, ea nu ar fi putut diat şi se închid.
niciodată să declanşeze în el sentimente de iubire. Din cauza amintitei clivări a sexualităţii de viaţa afectivă,
O femeie nu se putea dărui trupeşte unui bărbat decât dacă ştia viaţ a pulsională este trăită, de asemenea, izolat; astfel nu nu­
că nu îl va mai vedea niciodată. mai că partenerul devine un "obiect sexual " , ci întreaga viaţă
Un bărbat căsătorit avea în acelaşi oraş în care locuia împreună amoroasă se poate epuiza într-un proces care este numai func­
cu familia sa o locuinţă secretă: uneori se retrăgea acolo, era inacce­ ţiqnal. El nu cunoaşte nici preludiul tandru, nici erotismul, ci
sibil tuturor, până ce se simţea din nou înclinat să meargă la fami­ trece direct la scopul său, fără să se sinchisească de trebuinţe­
lia lui. El avea nevoie de aceasta pentru a se apăra de prea marea le partenerului. Tandreţea degenerează în a-i face rău part�­
apropiere şi de pretenţiile afective ale soţiei şi familiei sale (aceştia, nerului, într-o abordare aspră sau în adăugarea durerilor. In
la rândul lor, încercau să îl lege mai strâns tocmai datorită acestei spatele acestor lucruri poate sta în mod inconştient dorinţa ca
retrageri a lui, iar consecinţa nu era alta decât reîntărirea trebuin­ partenerul să manifeste o reacţie uşor de simţit. Pe urmă apa­
ţei sale de a fugi). re tendinţa de a scăpa din nou de partener, după ce a fost atin­
Din aceste exemple se poate vedea cât de mare este la oa­ să satisfacerea. "După aceea - adică după actul sexual - mi-ar
menii schiziozi angoasa de a se lega, de a se stabili, de a de­ fi plăcut cel mai mult să o arunc" a fost expresia caracteristică a
veni dependenţi sau de a fi asaltaţi; numai astfel se pot con­ unui bărbat schizoid, care arată angoasa lui faţă de pretenţii­
cepe reacţiile lor adesea ciudate sau aparent ininteligibile. Sin- le sentimentale ale partenerei.
32 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 33

disponibili­
Mai greu este când schizoidul îi transferă partenerului as­ Desig ur că astfel se distruge sistematic orice
care partenerul ar fi putut să o aibă, cu ex­
pra arnbivalenţă între sentimentele de iubire şi de ură, profun­ tate de a iubi pe
în care acesta are o capacitate de a iubi neo­
da sa îndoială că va putea fi iubit. Atunci acesta este mereu pus cepţia situaţiilor
mare sau este tipul contrar, masochis t, care, din
la încercare, i se cer mereu noi dovezi de iubire, care trebuie să bişnuit de
spulbere îndoielile. Se poate ajunge până la sadismul psiholo­ nte de culpabilitat e, din angoasa pierderii sau din alte
sentime
crede că trebuie să ia tot ce se află în pachet, sau sim­
gic sau chiar sadismul propriu-zis. Comportamentul său poa­ motive,
adevărat plăcere în a fi chinuit. Altminter i, el ar trebui
te deveni atunci pronunţat distructiv; dovezile de iubire şi sem­ te cu
urască, ceea
nele de afecţiune ale partenerului vor fi devalorizate, bagate­ să se retragă în cele din urmă sau să înceapă să
trăit de parteneru l schizoid cu un sentiment de triumf
lizate, analizate, puse la îndoială sau interpretate tendenţios, ce este
Acum se vede cu adevărat cine a fost!") fără să realizeze în ce
într-un mod diabolic de abil. Astfel, un gest spontan de afec­ ("
ţiune al partenerului va fi interpretat ca expresie a unei conşti­ măsură 1-a împins el însuşi acolo, prin comportamentul său.
inţe încărcate, a unor sentimente de culpabilitate sau ca încer­ Romanele autobiografice ale lui Strindberg conţin mult astfel
care de mituire ("Ce vrei să obţii cu asta? "; Vrei să compensezi de tragism schizoid, aducând în acelaşi timp descrieri impre­
" sionante ale fundalelor biografice ale unei astfel de dezvol­
ceva?"). Darul combinaţiilor psihologice teoretic-abstacte, care
există în majoritatea acestor cazuri, oferă posibilităţi infinite tări de personalitate (de ex. "Fiu de slujnică2 " ) . Şi Axel Borg,
"
pentru astfel de interpretări abuzive tendenţioase. În romanul personajul principal al romanului său "La marea deschisă3
este un schizoid descris strălucitor, cu trăsături evident auto­
Odihna războinicului1, Christiane Rochefort a descris excelent o
biografice.
astfel de relaţie şi mai ales a prezentat într-un mod deosebit de
Dacă răceala afectivă merge şi mai departe, ea trece în ex­
convingător cum un partener schizoid o aduce, cu timpul, la
trem şi patologic, străbătând uşor graniţa până la viol şi cri­
limita toleranţei sale pe o femeie capabilă de a iubi.
mă sexuală, mai ales dacă asupra partenerului sunt proiecta­
Nu rareori partenerul schizoid distruge, prin cinism, toate
te, "transferate " , aşa cum se numeşte în psihanaliză, în mod
impulsurile tandre proprii şi ale partenerului, pentru a nu se
inconştient sentimente de ură şi atitudini vindicative neelabo­
lăsa pradă lor. Într-o clipă de afecţiune deosebit de intimă a
rate, care la origine ţineau de persoanele de relaţie din copilă­
partenerului, schizoidul îl va atinge psihic în locul cel mai sen­
rie. O parte pulsională neintegrată în întregul personalităţii,
sibil, ironizând şi luându-i în râs atitudinea, mimica sau cu­
clivată, va fi de aceea mereu periculoasă; dacă aici se adaugă
vintele: "Hai, nu mai face faţa asta de câine credincios"; " Dacă ai
2
�ti ce faţă ridicolă ai avut!" sau "Lasă baltă declaratiile astea de dra­ Traducere românească de J. Leonard, Edihua Librăria "Principele Mir­
goste idioate �i să trecem în fine la treabă" etc.
'

cea". Se spune că drama fiului de slujnică corespunde situaţiei fami­


liale inconfortabile a lui Strindberg însuşi. Cartea descrie sentimente­
1 Romanul Le repos du guerrier a fost scris în 1958. Christiane Rochefort le acestuia de mizerie, inadecvare şi vinovăţie. Titlul provine de la fos­
prezintă istoria unui fost soldat alcoolic, ce îşi pierde orice speranţă ta ocupaţie pe care mama lui Strindberg a avut-o înainte de căsătorie,
după Hiroshima. La 10 ani după terminarea războiului, el încearcă să 3 o pecete pentru propria înjosire şi inadecvare a acestuia. - n. t.
se sinucidă într-un hotel. Este găsit accidental de o tânără, care îi sal­ Personajul central este un negustor de peşte nietzschean, care se ba­
vează viaţa şi devine iubita lui. Dar bărbatul este violent cu ea şi o zează pe propria lui " voinţă de putere" pentru a îmbunătăţi viaţa din
desparte de familie şi prieteni. Când ea rămâne însărcinată, el hotă­ satul de pescari, învăţându-i pe aceştia să pescuiască mai eficient. În­
cercările sale sunt întâm p inate mai degrabă cu dispreţ şi negusto­
răşte să se căsătorească cu ea şi să se reabiliteze într-o clinică pe care
el o numeşte Marea Maşină de Spălat. Romanul a fost ecranizat în rul-supraom este în cele din urmă distrus de resentimentele meschi­
1962 de Roger Vadim, cu Brigitte Bardot în rolul principal. - n. t. ne pe care pescarii cei slabi le aveau faţă de acest om puternic. - n. t.
Angoasa de autodăruire 35
34 F ri tz Riemann
stfel� el va :esimţ� ma! P':­
marea incapacitate de a empatiza cu partenerul şi atrofierea ţin dernn de a fi iubit. Purtându-se �
daca_ s-ar h stra�mt
afectivă, ne putem gândi la orice delict pulsional. ţin dureros respingerea partenerulm decat
Din cauza dificultăţii de a intra într-o legătură afectivă cu să îl cucerească şi totuşi ar fi fost părăs
it. O astfel de profila­
la schizoizi; ea conţine ­
un partener, chiar de a găsi un partener, schizoizii caută ade­ xie a dezamăgirii nu este deloc rară
sea să se ia pe sine drept partener, într-o autosatisfacere exclu­ în cea mai mare parte inconştient
- tocmai aspectul unui test
în ciuda comportamentu­
sivă. Sau ei se abat spre obiecte substitutive, aşa cum este cazul de fidelitate pentru partener: dacă,
nă că mă iubeşte
fetişismului. Desigur că ei nu pot să-şi dezvolte capacitatea de lui meu, el mă iubeşte totuşi, atunci înseam
a iubi cu aceste obiecte substitutive, dar şi aceste forme tulbu­ cu adevărat. În spatele acestu
i test se poate recunoaşte întot­
să se consi dere
rate ale capacităţii de a iubi mai conţin încă elemente ale do­ deauna cât de greu le este acestor oameni
a şi gelo­
:inţ:i de a iubi, sunt încă expresii ale dorinţei de a iubi, aflate demni de a fi iubiţi. În cazurile extreme, neîncredere
nu mă iubeşte,
m cautare. zia pot duce până la crimă: dacă partenerul
Nu rareori întâlnim la oamenii schizoizi o dezvoltare sexu­ atunci să nu mai poată iubi nici pe altcineva.
ală ră�asă la nivel infantil, chiar dacă este vorba despre o per­ De cele mai multe ori, în mod conştient, oamenii schizoizi
a fi
sonalitate foarte diferenţiată. Alegerea unor parteneri imaturi trăiesc angoasa de dăruire doar în calitate de angoasă de
a noast ră,
sexual, copii sau adolescenţi, se întâlneşte destul de des aici - legaţi. Dorinţa de autodăruire, care ţine de natur
sa, astfel că au­
motivată probabil de faptul că persoanele cu tulburări ale con­ este barată prin reprimare şi întăreşte angoa
tactului se tem mai puţin de un astfel de partener şi pot con­ todăruirea nu poate fi reprezentată decât în calitate de livra­
ta pe încrederea sa infantilă. re completă de sine, renunţare la Eu şi devorare de către al­
Adesea la schizoid capacitatea de a iubi şi dorul de auto­ tentate. Astfel se ajunge la o demonizare a partenerului, care
dăruire reprimate răbufnesc în calitate de gelozie extremă, întăreşte angoasa, prin feedback - aşa sunt mai uşor de în­
până la delir de gelozie. Schizoidul intuieşte cât de puţin ţeles comportamentele, altminteri incomprehensibile, ale schi­
demn de a fi iubit se comportă el însuşi şi bănuieşte deci că zoizilor, mai ales ura lor bruscă, născută din sentimentul lor
astfel nu poate păstra pe nimeni. De aceea el trebuie să se lup­ de a fi ameninţaţi de preaputernicul Tu, fără să recunoască
te întotdeauna cu rivali pe care îi consideră, adesea pe bună faptul că numai propria lor proiecţie conferă o asemenea pu­
dreptate, capabili să ofere şi să primească mai multă iubire. tere celuilalt.
Căutând nod în papură şi despicând firul în patru, schizoidul Astfel, schizoidului îi este greu să se avânte într-o relaţie
interpretează greşit comportamente inofensive, absolut natu­ afectivă de durată. El înclină mai curând spre relaţii scurte, in­
rale ale partenerului: îi atribuie motive ascunse şi intenţii şi îl tense, dar mereu schimbătoare. Căsătoria este pentru el o in­
demonizează. Aceasta poate escalada până la un delir relaţio­ stituţie grevată de toate neajunsurile creaţiilor omeneşti, de
nal, care face ca parteneriatul să îi devină cu timpul insupor­ aceea este, se înţelege, uşor de desfăcut atunci când nu mai
tabil schizoidului; în final îl va distruge cu acea plăcere de a este trăită satisfăcător. Ea ar trebui să ţină mai mult seama de
distruge de pe urma căreia el însuşi suferă, dar nu se poate trebuinţele oamenilor şi să se adapteze acestora. După păre­
comporta altfel. Motivaţia poate arăta astfel: dacă nu pare po­ rea sa, infidelitatea este inevitabilă într-o relaţie pe termen
si� il să fiu iubit, �ai bine să distrug eu însumi ceea ce nu pot lung: ea nu face decât să favorizeze libertatea. Schizoidul este
pastra - cel puţm aşa voi fi eu activ, nu voi fi doar cel care gata să îi acorde şi partenerului libertatea - desigur mai mult
suferă. Aşa se poate înţelege că tocmai atunci când ar dori să teoretic şi mai puţin în realitate. Adesea schizoidul este unul
iubească şi să fie iubit schizoidul se comportă deosebit de pu- dintre acei teoreticieni ai căsătoriei, un reformator al acesteia;
Angoasa de autodăruire 37
36 Fritz Riemann

cel puţin îndrăzneşte să îşi afirme stilul de viaţă, împotriva ştie cum să îl ia poate să conteze p e profunda sa dedicaţie, pe
convenţiilor şi tradiţiilor, şi să trăiască după propriile convin­ ca re el nu o poate însă arăta şi acorda corect.
geri. Aici el arată mai multă onorabilitate şi curaj civil decât
mulţi alţii. Uneori el are relaţii de durată lungă, dar dă înapoi
numai de la legalizare, de aceea astfel de persoane ajung mai Schizoidul şi agresivitatea
des la relaţii de concubinaj, fără căsătorie. În cazul pierderii
timpurii a unei relaţiei cu mama sau după dezamăgiri din par­ Aici şi în următoarele secţiuni despre agresivitate am pre­

tea mamei, nu rareori apar aici legături cu femei mai în vâr­ ferat să-orbesc mai degrabă despre agresivitate în loc de ură,

stă, materne; acestea pot să îi aducă multe dintre lucrurile de pentru că agresivitatea este cea mai frecventă formă de expre­
care a fost privat în copilărie. Adesea acestor femei le place să sie a urii şi se poate descrie cel mai clar în diferitele sale for­
ofere căldură şi protecţie fără să ridice pretenţii mari pentru me de manifestare. Angoasa şi agresivitatea sunt strâns de­
ele însele; este vorba despre femei care dăruiesc, care dau do­ pendente una de alta; probabil că neplăcerea şi angoasa de­
vadă de o înţelegere imediată pentru situaţia lui, care nu aş­ clanşează la origine agresiunea, neplăcerea fiind forma primi­
teaptă de la el ceea ce nu poate da şi tocmai prin aceasta îl lea­ tivă, arhaică, a angoasei, în preistoria noastră. Atunci nu
gă mai mult decât ar fi putut accepta altminteri. Numai per­ aveam la dispoziţie posibilităţile ulterioare de elaborare a ne­
soanele cu tulburările cele mai profunde şi asemenea aştep­ plăcerii şi de biruire a angoasei, ci suntem livraţi neajutoraţi
tări precoce dezvoltă o pronunţată misoginie, cu impulsuri de neplăcerii şi angoasei. În această epocă primitivă se declan­
răzbunare faţă de femei. Dat fiind că în istoria sa de viaţă schi­ şează frustrări intense, cum sunt foamea, frigul, durerea; tul­
zoidul a perceput femeile ca pe nişte fiinţe nedemne de încre­ burări ale ritmului propriu şi intergrităţii spaţiului vital; su­
dere ş i ameninţătoare, la el găsim nu rareori orientarea spre prasarcini ale organelor de simţ şi restricţionări ale libertăţii
_
propnul sex; sau alege o parteneră care, prin trăsături cvasi­ de mişcare: înstrăinarea de propria fiinţă din cauza �nei prea
masculine nu i se mai pare atât de "total diferită" cum i se pă­ mari apropieri şi a atacurilor celorlalţi; singurătatea. In aceas­
ruse o femeie foarte feminină. Relaţia este atunci mai mult de tă perioadă deci angoasa este în special neplăcere intensă; la
copilul cel mai mic în toate acele situaţii angoasa şi agresiu­
frăţie şi camaraderie, se bazează mai mult pe interesele comu­
ne decât pe atracţia erotică dintre sexe. În toate relaţiile el su­ nea coincid practic temporal: ceea ce declanşează neplăcere şi
angoasă declanşează în acelaşi timp şi agresivitate, mânie.
portă greu proximitatea prelungită- dormitoarele separate
sunt pentru el o trebuinţă firească şi partenera trebuie să aibă Ce are la dispoziţie cel mai mic copil pentru a-şi stăpâni
înţelgere pentru aceasta, dacă nu vrea să îl împingă în apăra­ angoasa şi pentru a descărca neplăcerea? La început numai o

re şi apoi în distanţarea care rezultă cu necesitate de aici. mânie neputincioasă, care se exprimă prin ţipete, ulterior prin
lov ituri de mâini şi de picioare, deci descărcare motrice şi

Recapitulând, putem spune că - din motive pe care ur­ abreacţie. Dat fiind că în epoca primitivă nu există încă o se­
mează să le înţelegem mai bine - schizoidului îi vine cel mai parare între Eu şi Tu, aceste expresii de agresivitate nu sunt
greu să-şi dezvolte capacitatea de a iubi. El este neobişnuit de Orientate, nu se leagă de nimeni- sunt pur şi simplu abreac­
sensibil la tot ceea ce ameninţă să îi limiteze libertatea şi inde­ ţii ale disconfortului şi neplăcerii, menite a descărca fiinţa, or­
pendenţa; este zgârcit cu exprimarea sentimentelor şi este cel ganismul. Aici putem vorbi despre forma arhaică a agresivi­
mai recunoscător atunci când partenerul i se dedică fără a i se
tăţii; ea se exprimă elementar, spontan, necontrolat şi fără le­
gături cu cineva, de aceea ea decurge şi fără menajamente sau
impune, oferindu-i puţină apartenenţă şi protecţie. Cel care
38 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 39

iunile lor îl au
se�ti�ente de culpabilitate - acestea ar presupune deja 0 re­ 0 idee despre efectul p e care afectele ş i agres
laţie mterumană . asupra celorl alţi - ei "doar " au abrea j:ţiona t; ceilalţi nu au
Intensitat� a angoasei arhaice este neobişnuit de mare, fost pentru ei impor tan ţi . De aceea ei sunt adesea prea abrupţi,
deoare�e nea1utorarea cor:ilului _mic îl face să o resimtă ca pe bruşti , făr să o ştie. Într-u n ziar scria că un
prea jigni tari sau �
ele, el
o amemnţare la � dr:� a existe�ţei sale, a fiinţei sale întregi. La Intreb at care i-au fost motiv
adolescent a ucis un băiat.
fel de tot a � vor �I traite agresmnea şi mânia - copilul este în a avut vreun motiv specia l­
a răspuns dând din. umer i că nu
de­
a:tf�l de sit� aţu_ " tot o mânie " sau " tot o angoasă", fiind stă­ copilul l-a deranj at cumv a. Iată cât de pericu loasă poate
.
pamt n�mai de Impulsul de a o abreacţiona, a se elib� de ea . veni agresivitatea izolată, clivat ă de trăirea de ansam blu, ne­
Ghemmre� r:�exă, retragerea din lume sau, dimpotrivă, fur­ dintr- o niblita te pentr u
legată de nimic, care izvorăşte dispo
t�a de mişcan �d�scrisă sunt cele două forme originare ale re­ mai mici prilej uri. Ea se
ură care poate fi declanşată de cele
acţiei,la angoasa ŞI neplăcere, valabile şi la alte forne de viată:
.
poate autonomiza şi poate adopta toate formele extrem
e la
fuga m s�ate, �etragerea până la reflexul de a face pe mortul leagă de o pulsiu ne se­
care ne putem gândi, mai ales dacă se
sau fuga m faţa, furtuna de mişcări, atacul . tul lui Ji.irge n
xuală care nici ea nu este integrată. "Auto portre
I?ac� omul schizoid rămâne lipsit de legături, el se resimte Bartsch" oferă o mărturie zguduitoare4.
pe sm� m c?ntinuare ca o fiinţă neprotejată, lipsită de apărare,
Psihiatru! american Kinzel a stabilit, cercetând deţinuţi, că
e�pusa penco�elor: el :a trăi mai departe atacurile şi ameiniţă­
cei mai agresivi dintre ei (violent men) aveau un cerc de pro­
nle rea le sau mchipmte ca pe nişte pericole la adresa întregii al
_
sale existenţe. De aceea reacţiile sale sunt încă total arhaice în tecţie (circle of protection) de două ori mai mare decât cel
deţinuţilor nonagresivi. Cei agresivi - noi i-am numă ra prin­
sens�! de�cris mai sus: este vorba despre agresiunea imediată
nermloasa, menită numai să înlăture angoasa, respectiv ceea c� tre schizoizi - reacţionau cu panică la încălcarea de către alţii
o decla� şeaz_ă, destin�tă să scape de povară - sau, cum spun a acestui cerc de protecţie, a acestor graniţe invizibile, imagi­
foarte mment englezn, " to get it out of one's system". nare - panică precipitată imediat într-un atac. Iată un exem­
�e putem fo� rte _ bin� i� agina cât de periculoase pot de­ plu impresionant pentru sentimentul de a fi în lume al schizoi­
vem aceste agresiuni sch1zmde arhaice, care provin din senti­ dului dat de un pacient: "Când mi se încalcă distanţa, iese la ivea­
lă ura". Acest lucru aminteşte de reacţiile descrise de Loren
z la
�ent�l amen!nţării existenţiale la oameni care nu cunosc le­ animale care întâmpină agresi vitate feroce orice încălc are a
gatunle. �a :I aceste agresivităţi nu sunt reţinute, nu sunt le­
cu
teritoriului lor (Konrad Lorenz : " Das sogena nnte Bose"5 ).
gate de mmic, nu sunt integrate în personalitatea de ansam­
b ��- Astfel e�e rămân descărcări elementare pulsionale, fără
_ 4 Jiirgen Bartsch a fost un adolescent criminal în serie german. El a co­
mci o _res�ncţie. Ceea ce am văzut deja în cazul sexualităţii este mis o serie de asasinate începând cu vârsta de 16 ani. Viola, strangu
­
valabil ŞI pentru agresivitatea lor: toate afectele schizoizilor la, sfârteca şi scotea ochii unor băieţi de vârstă mai mică. În autobio ­
l-a lăsat nicioda tă să se
rămân ab �eacţii izolate, clivate, pur pulsionale, ele nu sunt grafia sa apare că familia care îl adoptase nu
contopite_ mtr-o trăire emoţională de ansamblu. Dat fiind că joace cu alţi copii, de aceea nu a avut niciodată prieteni şi nici capaci­
acestor per�oane !e lipseşte empatia, nu există practic nici 0 tatea de a-şi face prieteni. Tot în această autobiografie, el mărturiseş­
forţa� care s� le franeze. Astfel agresivitatea serveşte mai de­ te că undeva dincolo de vârsta de 14 ani a simţit că lucrurile îi scapă
pa �te nu_mai descărcări tensiunilor, este trăită necontrolat şi total de sub control, că nu mai dispune de control asupra lui însuşi. -
v se� hmente de culpabilitate. Aici se adaugă faptul că, din n. t.
fara 5 Aşa-zisul rău: despre istoria naturală a agresiu nii - traduc
ere de Ioana
cauza hpsei_ lor de raportare interumană, schizoizii nu au nici Constantin, Humani tas, 1998 - n. t.
40 Angoasa de autodăruire 41
Fritz Riemann

Disconforul său interuman şi lipsa de legături, ca şi neîn­ disponibilitatea de a se retrage imediat, transformarea simpa­
crederea rezultată din acestea, îl fac pe schizoid să trăiască tiei în respingere şi cinismul, în cazul unei respingeri reale sau
apropierea altui om ca o ameninţare, la care el răspunde mai închipuite.
întâi cu angoasă, urmată imediat de agresiune. Acest senti­ Pentru cei care au de-a face cu schizoizi este important de
ment de bază existenţial al schizoidului ne face să înţelegem ştiut că la ei agresiunile pot avea şi semnificaţia unei abordări.
multe reacţii ce adesea par ininteligibile. O agresivitate arhai­ Agresivitatea le este mai accesibilă decât exprimarea simpatiei
că, nonintegrată, clivată poate să meargă până la acte de vio­ sau a altor sentimente pozitive. Din cauza marilor lor lacune
lenţă, care înlătură pe omul deranjant ca şi cum ar înlătura o în ceea ce priveşte contactele interumane, ei au şi aici o mare
insectă dăunătoare ce îl atacă. La fel ca şi toate pulsiunile ne­ nesiguranţă. Experienţa psihoterapeutică făcută în compania
legate, clivate de trăirea de ansamblu, agresivitatea se poate lor ne-a învăţat că, printr-o dedicaţie echilibrată, lăsându-le tim­
autonomiza în mod periculos şi poate duce la acte asociale sau pul pentru a-şi completa lacunele de contact, ei pot să-şi in­
criminale. tegreze agresivitatea, să înveţe să procedeze adecvat cu ea.
Dar, făcând chiar abstracţie de asemenea exemple extreme,
pentru schizoizi nu este uşor să îşi controleze agresivitatea. În
general ei nu suferă din cauza acesteia, ci mai mult suferă an­ Fundalul biografic
turajul lor. Ceea ce era la origine apărare anxioasă, poate de­
veni la ei agresivitate plină de plăcere, care va fi apoi exerci­ Cum se poate ajunge la dezvoltarea unei personalităţi schi­
tată din proprie voinţă, până la toate formele posibile de cru­ zoide, la o astfel de angoasă supradimensionată de autodărui­
zime, de sadism. Cele mai frecvente modalităţi de exprimare re şi, respectiv, la accentuarea supradimensionată a " revolu­
a ei sunt grosolănia, o asprime bruscă jignitoare, răceala gla­ ţiei", a autoconservării?
cială şi inaccesibilitatea, cinismul şi transformarea instantanee Din punct de vedere constituţional, aici vine în întâmpina­
a afecţiunii într-o respingere ostilă. Şi aici le lipsesc "nuanţe­ re o .ereditate sensibilă, o mare senzitivitate psihică, labili tate
le intermediare " ale unei agresivităţi stăpânite, calculate, adec­ şi fragilitate. În calitate de autoprotecţie se pune atunci o dis­
vate situaţiei - de fapt acest lucru se vede doar din exterior, tanţă între sine şi mediu, pentru că, din pricina unei sensi­
deoarece, pornind de la propria lor trăire, ei îşi consideră com­ bilităţi care reacţionează ca un radar şi în acelaşi timp este per­
portamentul întru totul adecvat situaţiei. meabilă, individul percepe o apropiere fizică şi psihică prea
La schizoizi agresivitatea are însă adesea şi o altă funcţie tna,re precum un "zgomot prea mare". Astfel, schizoidului dis­
decât cea de apărare şi protecţie. În sensul semnificaţiei origi­ tanţa îi este necesară, pentru a fi la nivelul lumii şi vieţii. Dis­
nare a cuvântului ad-gredi - a avansa către cineva, acesta este tanţa ii creează siguranţa şi protecţia de a nu fi înstrăinat, epui­
pentru ei un mijloc de a intra în contact, adesea singurul pe zat de ceilalţi; din cauza eredităţii sale, el este un sistem prea

care îl au la dispoziţie. De aceea agresiunea poate fi pentru ei deschis, prea "jupuit" şi trebuie de aceea să se delimiteze şi să
o formă de abordare, care, prin comparaţie, ne aminteşte de � inchidă parţial, pentru a nu fi inundat de mulţimea stimu­
încercările stângace de apropiere de celălalt sex, caracteristice lilor percepuţi.
pubertăţii. Puberii, ca şi schizoizii, prezintă aceeaşi combina­ Cealaltă posibilitate este existenţa unei eredităţi deosebit
ţie de angoasă şi dorinţă, ascunderea sentimentelor, aborda­ de intens expansiv-motrice, agresiv-pulsionale, unei înclinaţii
rea brută, agresivă în loc de tandreţea pe care subiectul nu o sau capacităţi reduse pentru legături. Din cauza acestei eredi­

îndrăzneşte sau nu o cunoaşte, teama de a-şi atrage blamul, tăţi individul este perceput de timpuriu ca fiind stresant sau
42 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 43

supărător. Atunci el reface mereu experienţa de a fi respins, În mod ciudat, despre aceste condiţii de viaţă necesare co­
corijat, neacceptat în individualitatea sa şi se dezvoltă de aceea pilului mic, noi nu am avut mult timp decât nişte reprezen­
retragerea plină de neîncredere, atât de caracteristică acestor tări foarte nedeterminate; de cele mai multe ori diferentierea
oameni, ce devine o trăsătură esenţială tipică ·pentru ei. şi capacitatea de percepţie a sugarului au fost mult subapre­
Pot fi numite şi alte particularităţi corporale sau de alt fel, ciate, la fel cum au fost subapreciate şi efectele influenţelor ex­
care nu trebuie puse pe seama constituţiei, în sensul restrâns terioare asupra lui. Foarte impresionante sunt în acest sens
folosit de obicei, dar care ţin tot de corp, indicând în acelaşi cercetările făcute asupra sugarilor de către pediatrul elveţian
timp mai clar spre mediu în calitate de factor declanşator. Din Stirnimann. Iată numai câteva citate din cartea sa Psihologia
. "
cauza unor particularităţi ale sale, copilul dezamăgeşte de la copilului nou-născut" : "In cărţile foarte serioase... este exclu­
început aşteptările şi reprezentările-dorinţă ale părinţilor săi, să perceperea vreunei senzaţii de durere până la cea de-a 6-a
mai ales pe ale mamei. Poate fi vorba despre faptul că respec­ săptămână de viaţă ... Am observat că acest lucru nu este ade­
tivul copil nu are sexul dorit, dar şi orice despre alte particu­ vărat, cu siguranţa unui experiment, în cazul injecţiilor. Am
larităţi fizice, din cauza cărora mamei îi va fi greu să îi acorde putut prevedea că la a doua injecţie, din ziua următoare,
atenţia şi afecţiunea de care are nevoie; aici trebu ie amintit şi nou-născuţii începeau deja să plângă din momentul în care
cazul copiilor nedori ţi. avea loc dezinfectarea." Şi despre memorie: "există şi amintiri
La aceste aspecte constituţionale - la care însă adesea re­ prenatale: conform observaţiilor făcute de surorile care lucrea­
acţia mediului este responsabilă pentru dezvoltarea schizoidă ză în tura de noapte, copiii hangiţelor sunt treji adesea până
într-o măsură mai mare decât este ereditatea însăşi - se ada­ la miezul nopţii, fără să ţipe, în timp ce copiii brutăreselor de­
ugă şi factori de mediu, ca principali declanşatori ai dezvol­ vin frecvent neliniştiţi dimineaţa de la ora 2 până la 3. Dato­
tării unor personalităţi schizoide. Pentru a putea înţelege mai rită muncii de peste zi şi odihnei nocturne a mamei, copilul
bine acest lucru, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra situa­ s-a obişnuit deja înainte de naştere cu trecerea ritmică de la
ţiei copilului după naştere şi în primele săptămâni de viaţă. mişcare la linişte."
Spre deosebire de alte fiinţe vii, după naştere copilul se află Se vede că aici sunt multe de cercetat; cu siguranţă însă din
într-o stare de extremă neajutorare şi dependenţă completă de observaţiile lui Stirnimann (cele de mai sus, precum şi altele)
mediul său. Adolf Portmann a vorbit în acest context despre rezul� ă că am subestimat mult viaţa senzorială, perceptivă şi
oameni ca fiinţe născute prematur. afectivă a noului născut. Mult timp s-a crezut că îngrijirea
ad�\t ată a sugarului, hrănirea sa corectă şi menţinerea igie­
Pentru ca un copil să se îndrepte, treptat, cu încredere, că­
tre mediul său şi pentru ca el să descopere pentru prima dată �et sale sunt cele mai importante lucruri - şi singurele - care
1 se pot oferi unui copil nou-născut. Prin cercetarea atentă a
ce înseamnă Tu, acest mediu trebuie să i se pară acceptabil şi
demn de încredere. Acceptabil în sensul adecvării la trebuin­ P�� mei copilării, datorită psihanalizei lui Freud şi a elevilor
sai, a m dobândit idei noi, completate de cercetarea comporta­
ţele specifice vârstei sale. Copilul mic are nevoie de o atmo­
mentului. Acestora le datorăm cunoaşterea semnificatiei
sferă care poate fi descrisă drept protectoare, portantă, confor­
marcante pe care o au primele impresii şi experienţele pr�co­
tabilă, ca o inserţie în nişte condiţii de viaţă corespunzătoare.
c�, mai ales cunoaşterea semnificaţiei primelor săptămâni de
El trebuie să trăiască această fază "paradisiacă" a trebuinţelor
VIaţă.
care se împlinesc de la sine, pentru că numai dintr-o astfel de
Se pare că Goethe se referea la acelaşi lucru atunci când
încredere originară el poate îndrăzni treptat în viaţă să rişte
spu nea (conversaţie cu Knebel 1810): Un rău fundamental
să se dăruiască, fără angoasa de a fi distrus. "
II
.1
44 Fritz Riemann Angoasa de au todăruire 45

pentru noi este acela că se dedică foarte puţin primei educa­ iubiţi sau doriţi; apoi la cei care au fost expuşi unor separări
ţii. Dar de aceasta ţine în cea mai mare parte caracterul în to­ precoce, posibil datorate unor internări de durată mai lungă
talitatea sa, întreaga fiinţă a oamenilor care vor fi." Astfel de din cauza unor îmbolnăviri sau pierderii mamei. Acelaşi lu­
idei intuitive au rămas însă izolate şi de aici nu s-au tras con­ cru este valabil în cazul unor mame lipsite de afecţiune sau
secinţele necesare. indiferente, mamelor prea tinere, insuficient de mature pen­
Astăzi, ştim că primul mediu trebuie să îi ofere copilului, tru condiţia maternă, dar şi pentru copiii crescuţi în "colivia
în afară de îngrijirile indispensabile sus-menţionate, şi căldu­ de aur", lăsaţi în seama unei "personal" adesea lipsit de afec­
ră emoţională, afecţiune, o cantitate corespunzătoare de sti­ ţiune sau indiferent, pentru că mamele nu au timp" de ei. La
"
muli şi de linişte, precum şi o anumită stabilitate, pentru ca fel, mamele care după naştere se reapucă prea devreme de lu­
acest copil să răspundă mediului cu încredere şi deschidere. cru şi trebuie să lase prea mult timp copilul singur nu pot să
De o mare importanţă este mai ales ca respectivul copil să facă îi ofere acestuia tot ce are nevoie.
într-o măsură suficientă experienţa tandreţii corporale. Alături de astfel de lipse de afecţiune în perioadele preco­
Dacă, dimpotrivă, în această perioadă timpurie copilul per­ ce, una dintre sursele dezvoltărilor de personalitate schizoide
cepe lumea ca neprimitoare, nedemnă de încredere, goală sau poate fi şi supraoferta senzorială, aşa cum apare la mamele
invazivă şi distrugătoare, el se va retrage din această lume, va care nu îl lasă pe copil în pace şi nu au nici o empatie pentru
fi speriat de ea. În loc să se îndrepte cu încredere către lume, nevoile sale. Acest lucru pare mai puţin clar şi trebuie de aceea
el va dobândi o neîncredere timpurie şi profundă. Atât golul să fie descris mai amănunţit: pentru debutul orientării copilu­
lumii pe care îl trăieşte copilul atunci când este lăsat prea des lui este indispensabil ca mediul să îi ofere o anumită stabili­
şi prea mult singur, cât şi suprasaturarea cu stimuli şi impre­ tate, cu care el să se poată familiariza şi astfel să poată lua naş­
sii variate sau o prea mare intensitate a stimulilor au efecte tere încrederea - familiaritatea este baza capacităţii de a avea
schizoidogene asupra acestuia; el va fi tulburat chiar în prima încredere. Copilul nu poate procesa schimbările prea frecven­
sa abordare a l umii şi se va replia asupra lui însuşi. te ale persoanelor de relaţie, prea multe schimbări în mediu şi
În cercetările sale asupra copiilor instituţionalizaţi, Renc în impresiile senzoriale (de exemplu, surse sonore zgomotoa­
Spitz a arătat că acei copii care în primele săptămâni de viaţă se de lungă durată - radio, televizor, iluminatul puternic care
fuseseră prea mult timp separaţi de mamele lor şi au trăit ast­ cuprinde şi orele de somn ale copilului, călătorii zbuciumate
fel o lipsă precoce de afecţiune maternă sufereau de prejudi­ frecvente etc). O astfel de lipsă de linişte a mediului, precum
cii severe, chiar ireparabile ale dezvoltării, chiar dacă li se ofe­ şi mamele intruzive, încalcă trebuinta copilului de linişte şi
reau cea mai bună hrană şi condiţii igienice ireproşabile, în pace, deoarece se ocupă prea mult de el, îl târăsc peste tot
condiţiile unui cămin în care unei surori medicale îi reveneau după ele şi nu îi lasă nici o posibilitate de a avea propriile sale
10 copii. În dezvoltarea lor ulterioară, toţi copiii neglijaţi impulsuri, făcându-1 pe copil să se retragă şi să se închidă plin
timpuriu sau speriaţi de supraoferta de stimulare prezentau de teamă şi iritat. Alături de aceste medii există şi acelea care
cel puţin întârzieri mari, unilateralităţi, lacune sau precocităţi îl suprasolicită pe copil de timpuriu şi au efect schizofrenogen
necorespunzătoare vârstei, deoarece ei nu primiseră aici ace­ Prin aceea că nu îi dau posibilitatea de creştere organică. Sunt
le condiţii de viaţă care le erau necesare, fiind astfel expuşi acele medii în care copilul trebuie să crească între adulţi foar­
unor angoase necorespunzătoare vârstei lor. te dificili sau imaturi, care nu s-au împăcat cu propriile lor di­
Deosebit de uşor se ajunge la astfel de prejudicii schizoidi­ ficultăţi, respectiv cu viaţa. În aceste condiţii copilul trebuie
zante timpurii în cazul acelor copii care de la început nu sunt să perceapă prea de timpuriu stări dispoziţionale şi să înţelea-
46 Fritz Riemann Angoasa de autod ăruire 47

gă situaţii pentru a nu mai încărca şi el cu propria lui persoa­ unor efecte lumioase, ca şi prin privarea de somn: însingura­
nă atmosfera deja încordată şi chiar labilă. Nu rareori copilul rea şi obscuritatea de durată pot produce efecte asemănătoa­
trebuie să preia el însuşi rolul părintelui şi să îi ia în grijă pe re, de care se folosesc anchetatorii în unele ţări. Desigur că li­
părinţi, deoarece nu îşi află în aceştia nici un sprijin, iar aceş­ mita de toleranţă a copilului mic este mult mai mică.
tia nu se pot sprijini nici pe ei înşişi. Aceasta este, desigur, o Din acest punct de vedere, devine deosebit de important
suprasolicitare nelimitată pentru copil; înainte de a se fi găsit să ştim dacă respectivul copil a fost hrănit la sân sau cu bibe­
pe sine el este deplasat în rolul părintelui, trebuie să-şi con­ ronul. Revenirea regulată a mamei şi intimitatea reciproc sa­
struiască o înţelegere pentru adulţi. El nu ajunge să devină el tisfăcătoare de la sân îi creează copilului nu numai posibilita­
însuşi pentru că trebuie să se gândească mereu la toate părţi­ tea de a recunoaşte treptat persoana de la care vine atât de si­
le, să intermedieze, să înţeleagă şi să cumpănească, trebuie ast­ gura satisfacţie, ci fac posibilă şi instalarea la el a primelor baze
fel să ducă viaţa altora într-o măsură mai mare decât îşi poa­ ale speranţei îndrep tate asupra unui om, a premiselor recu­
te trăi propria lui viaţă. Astfel el nu numai că este jefuit de co­ noştinţei şi iubirii. In cazul copilului alimentat cu biberonul,
pilăria sa, dar şi nucleul fiinţei sale, încrederea în sine, rămâ­ pot să apară de fiecare dată persoane diferite, care se pot com­
ne nedezvoltat şi sentimentul de bază al vieţii sale este acela porta foarte diferit cu copilul, ceea ce are cel puţin efectul de
de a se afla pe un teren fragil. a-i îngreuna dezvoltarea. Astfel, el este expus unor procese de
Cu o astfel de poziţie în lume, individul va face desigur învăţare complicate şi va ajunge să se simtă legat de o singu­
eforturi de a deveni invulnerabil, precum Siegfried care s-a ră persoană mult mai greu decât copilul alimentat la sân. Da­
îmbăiat în sângele dragonului, pentru ca cel puţin să nu îi ara­ torită lipsei intimităţii descrise între copil şi mamă, încă de pe
te lumii punctele sale slabe - dar mereu vor rămâne locuri acum pot apărea premisele lipsei de legături, recunoscută
vulnerabile. C um se poate face invulnerabil? Evident, nelăsân­ drept o caracteristică decisivă pentru ap r�ţia schiz� idiei.
� �

du-se atins afectiv de nimic, trecând prin lume anonim, ca şi In orice caz, consecinţa tuturor tulburanlor descnse este ca
cum ar avea o mantie fermecată care îl face nevăzut. Indivi­ de la început copilul trebuie să se apere şi să se protejeze de
dul îşi pune o faţadă opacă, în spatele căreia nimeni nu poa­ lume, altminteri va fi dezamăgit de ea. Dacă el nu găseşte în
te vedea, ca alţii să nu ştie niciodată cum stau cu el. În măsu­ exterior nici un partener adecvat, se repliază asupra lui însuşi,
ra în care sentimentele sunt totuşi inevitabile, individul dez­ se ia pe sine însuşi drept partener şi realize� ză într-o măsură
voltă capacitatea de a le stăvili conştient, de a le doza. Astfel, insuficientă pasul de la sine către partener. In dezvoltarea ul­
el reflectează asupra lor şi învaţă să le accepte sau să le res­ terioară, şi dacă ulterior nu poate face experienţe corectoare,
pingă conştient, dar în nici un caz nu se lasă spontan în voia iau naştere de aici lacunele descrise mai sus, înclinaţia spre in­
lor, deoarece acest lucru ar putea fi periculos. Unei paciente dependenţă şi egocentrism, autoreferinţa.
tinere o prietenă i-a povestit cum părinţii celei dintâi i s-au Iată, în mare, care sunt factorii de mediu care favorizează
plâns de răceala şi ostilitatea fiicei lor. Pacienta i-a răspuns dezvoltarea personalităţii schizoide. Putem spune că genera­
prietenei sale, după un scurt moment de gândire: " Bine, atunci ţia a cărei mică copilărie s-a suprapus pe al doilea război mon­
o să îmi suprim ura" - de atunci relaţia ei cu părinţii a deve­ dial, care a însemnat pentru mulţi copii condiţii de mediu ase­
nit şi mai îndepărtată şi mai rece. mănătoare celor amintite mai sus (nelinişte în primele săptă­
Adăugăm aici că şi în calitate de adulţi avem o limită a to­ mâni de viaţă şi dincolo de acestea, datorată raidurilor aerie­
leranţei faţă de impresiile simţurilor; se ştie că putem fi tulbu­ ne nocturne, destinului de refugiat, despărţirii familiei, pier­
raţi psihic din cauza unor surse de zgomot persistente sau a derii patriei etc}, această generaţie deci prezintă adesea trăsă-
48 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 49
turi schizoide: refuzul legăturilor familiale, înclinaţia spre gru­
care trebuie să ne ducem lupta pentru existenţă ameninţă să
puri şi organizaţii de masă, în care există sentimentul aparte­ îngrădească din ce în ce mai mult părţile noastre pline de sevă
nenţei, dar individul rămâne în acelaşi timp anonim. Tot aici
afectivă, astfel că putem vorbi despre un proces de schizoidi­
poate fi socotită şi lipsa de ataşament în relaţiile între sexe. zare a societăţii occidentale.
Problema generaţiei pierdute a apărut atunci când această ge­ Lipsa unei protecţii corespunzătoare vârstei începând cu
neraţie a ajuns la pubertate. La fel se poate spune şi despre cea mai fragedă copilărie este deci în acelaşi timp formula pre­
unele trăsături ale artei moderne, care poate fi caracterizată scurtată pentru dezvoltarea structurilor de personalitate schi­
prin aşa-zisa "pierdere a centrului " . Arta schizoidă creează zoide, în măsura în care aceasta depinde de influenţele de me­
mai degrabă un efect devastator, adesea însă ea este respingă­ diu. Se cercetează încă prea puţin posibilitatea şi natura ace­
toare. După Fuhrmeister şi Wiesenhutter ("Metamusik " ) în or­ lor influenţe prenatale, intrauterine care acţionează asupra or­
chestrele care interpretează preponderent compoziţii moder­ ganismului matern. Astfel, Stirnimann, în cartea deja aminti­
ne ar trebui ca întregul ansamblu muzical să se simtă bolnav tă, arată că s-a reuşit evidenţierea percepţiei auditive înainte
după repetiţiile cu astfel de piese. de naştere: o femeie gravidă era aşezată în faţa unei lămpi Ro­
Dar şi întreaga situaţie de mediu a omului occidental are entgen şi se suna un claxon de maşină, la care copilul tresă­
efect schizoidizant: lumea ne dă din ce în ce mai puţină pro­ rea. Poate că acest disconfort a început deja în pântecele ma­
tecţie; în ciuda confortului, ne simţim din ce în ce ma i a me­ mei, mediat de trăirea emoţională şi afectivă a mamei, de ati­
ninţaţi şi sentimentul nostru de viaţă este labilizat de ava lan­ tudinea sa afectivă faţă de graviditate şi de copil, dacă, în loc
şa de stimuli căreia îi suntem expuşi şi faţă de care ne putem de acceptare şi o aşteptare plină de bucurie, mama are, indi­
doar cu greu ecrana. Spectrul unor războaie posibile şi conşti­ ferent din ce motive, atitudini ostile, de respingere sau ură faţă
enţa faptului că astăzi suntem în stare să ne autodistrugem to­ de copilul care se dezvoltă.
tal, modul periculos în care şi dezvoltările naturale pot fi in­
fluenţate de tehnică şi ştiinţele naturii ne dau un sentiment de
ameninţare existenţială asemănător celui pe care l-am recu­ Exemple de moduri de viaţă schizoide
noscut la apariţia trăsăturilor de personalitate schizoide. Ca o
contramişcare, se poate pune în evidenţă tendinţa crescândă Un muzician talentat, dar foarte voluntar �i aproape lipsit de
spre yoga, spre exerciţii meditative. Trebuinţa din ce în ce mai contact, se afla într-o situaţiefinanciară dificilă. Un cunoscut i-a in­
vizibilă de repliere asupra lumii interioare se poate recunoaş­ termediat obţinerea unui post bine plătit, care se afla în aria sa de
interese, ceea ce ar fi însemnat pentru el un ajutor important. În ziua
te în uzul drogurilor: hippies şi gammlers6 doresc în mod con­
în care trebuia să se prezinte la postul pe care deja îl acceptase, el a
ştient să renunţe la cuceririle unei tehnici şi civilizaţii a căror
lipsit nemotivat �i a pierdut �nsa. Faţă de sine însu�i el a argumen­
dominaţie necontrolată a început să fie pusă sub semnul în­
tat cii prietenul nu dorise de fapt decât să î�i arate superioritatea �i
trebării de din ce în ce mai mulţi dintre noi. Dominarea natu­
rii, tehnica ce învinge spaţiul şi timpul şi condiţiile de viaţă în
� ii arunce în faţă poziţia sa lamentabilă - poate că avusese �i mo­
troe homosexuale.
6 Termenul de Gammler vine de la cuvântul suedez Gammal, care în­ . În loc să accepte ceea ce îi fusese oferit cu bună intenţie, lui
seamnă bătrân, slab. În anii '60 era o exp resie p eiorativă p entru tine­ • s-.a făcut frică de a deveni dependent şi de a fi obligat să-i fie
rii prea puţin amatori de a munci, care protestau prin pasivitate îm­ l.'ecunoscător cuiva. Dar el a trebuit să evite faţă de sine aceas­
potriva societăţii industriale. - n. t.
ta interpretare, anume atribuindu-i prietenului motive ches-
�,rl 50 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 51

tionabile. Mai profundă decât această atitudine greu de înţe­ ti'Profesională părea să se împiedice de faptul că era resimţit de cei­
les este punerea la încercare a celuilalt: dacă acesta chiar vrea lllfi ca un corp străin ;;i ca un om "extrem de dificil" şi, într-un cerc
să mă ajute şi nu se l asă înspăimântat de comportamentul fikios tipic, el devenea într-adevăr din ce în ce mai greu de abordat,
meu, dacă totuşi nu mă lasă baltă după asta, atunci însemn cu r. reacţia sa. Avea accese bruşte, aparent nemotivate,
" ciudate, de ira­
adevărat ceva pentru el. riie jignitoare la adresa superiori/ar, îi "taxa fără motive pe colegii
Aici vedem foarte clar lipsa perspectivei de a ieşi dintr-un tJe.muncă, ieşea din comun prin îmbrăcăminte şi stil de via,tă într-a­
astfel de cerc vicios şi de a face noi experienţe cu oamen i i : tat încât oamenii se retrăgeau şi mai mult în faţa lui, nu aveau ni­
când re e l gar �nţia c ă poate crede într-o afecţiune reală? Ş i pe
� mic în comun cu el.
de alta parte, cme ar fi gata să se lase astfel pus la încercare şi Din cauza distanţei care creştea şi a însingurării, nu numai
ar face eforturi să înţel�agă motivele aflate în spatele unui ast­ că el proiecta multe lucruri asupra mediului său, ci, aşa cum se
fel de comportament? In general lumea nu este înclinată spre intâmplă de regulă, în reciprocitate, la rândul său mediul pro­
astfel de lucruri. iecta asupra lui la fel de multe lucruri, aşa cum fiecare dintre
În cazul acestui bărbat situaţia era şi mai complicată, deoa­ noi are tendinţa de a proiecta propriile probleme şi părţi sufle­
rece el dorea la fel de tare ca acest cunoscut să încerce în con­ teşti neintegrate, inconştiente, asupra celui ce ni se pare străin,
tinuare să îl ajute, în ciuda comportamentului său, după cum neobişnuit sau neliniştitor. Astfel, el devenea din ce în ce mai
dorea ca el să îl lase în pace. În primul caz, el ar fi trebuit să mult oaia neagră, ţapul ispăşitor al colectivului în care trăia şi
îşi corecteze părerea pe care o avea despre oameni şi ar fi tre­ acţiona. Dat fiind că era prea puţin cunoscut, el li se părea stra­
buit să aibă încredere, lucru după care tânjea. În cel de-al doi­ niu celor mai mulţi dintre colegi, fără ca ei să facă vreodată
lea caz, el ar fi fost întărit în viziunea sa asupra lumii, conform vreun efort de a-şi clarifica motivele respingerii lor. Astfel, cu­
căreia oamenii nu sunt demni de încredere şi ar fi putut să se rând au luat naştere zvonuri despre el: cum că nu ar fi "tocmai
retragă "îndreptăţit", plin de amărăciune, în singurătatea şi în ordine", că este ceva în neregulă cu sexualitatea sa; că nu este
mizantropia sa eroică, ceea ce era mai comod. de încredere din punct de vedere politic etc. Pe scurt, omul nos­
Acest muzician avea prietene pe care le schimba des, pe tru părea suspect fără ca cineva să ştie cu adevărat cum şi de
care le părăsea rapid pentru că la una nu îi plăcea felul de a ce. Nimeni nu era conştient de faptul că asupra lui fiecare pro­
se îmbrăca, la alta nu îi plăceau picioarele, la a treia educaţia iecta propriile probleme neelaborate. Dar nimic din toate aces­
etc. - raţionalizări pentru angoasa sa de legături şi în acelaşi tea nu i se spunea în faţă; el percepea numai distanţa care creş­
timp măsuri de protecţie împotriva pericolului de a ajunge tea, de neînţeles pentru el, pe alocuri prindea câte o privire ne­
vreodată să iubească pe cineva cu adevărat şi astfel a se expu­ încrezătoare sau vedea cum ceilalţi se înţelegeau din priviri pe
ne tuturor pericolelor pe care le aduce cu sine "iubirea". Din care el nu le putea interpreta - pe scurt, amorsat din ambele
biografia lui menţionăm numai că el era un copil din afara că­ direcţii, a luat naştere un cerc vicios, care devenea insolubil.
sătoriei, care fusese pasat de timpuriu diferitor rude şi fusese Voi descrie mai pe larg fundalul biografic al acestui om,
resimţit de acestea ca o povară. pentru a arăta că aici se află germenii schizoidiei sale, ai vii­
Un alt exemplu pentru această structură de personalitate: toarelor sale dificultăţi sociale şi de contact, pe care el la înce­
Un bărbat de vârstă mijlocie se vedea pe sine drept outsider, ceea ce put nu le-a putut vedea în acest context, ci le recepta numai
era o sursă de chin continuu. Avea sentimentul că nu aparţinea cu . ca pe un destin enigmatic.

�devărat nicăieri, că ceilalţi oameni îl resping, îl critică sau î�i bat El provenea dintr-un mediu neobi�nuit. Tatăl era autor de cărţi
JOC de el . El suferea din această cauză, se simţea nesigur ;;i cariera de s u cce�
călătorie ţ;i avusese mult Îl7 timpul micii copilării a fiului
52 Fritz Riemann
-,,
�-

�·,:
·w, _
Angoasa de autodarmre
w •
53
i
său, un copil unic. Pe atunci el câ�tiga mulţi bani �i trăia pe picior ,''lr mirare, după ce am descris preistoria de mai sus. Până atunci el
mare, în petreceri răsunătoare. Mama se implica total în această via­ Îft avusese literalmente nici o_ experie_nţă c� copii d: vârst� lui, nu
un
ţă socială �i de lux �i avea prea puţin timp pentru copil - la o pri­ Jt,sese niciodată într-o comumtate. Om nes1guranţa, el a cautat
vire mai profundă se vede că nu avea prea mult interes �i dragoste. fj1 pe care putea să îl joace în clasă, în spatele căruia putea să se as­
Astfel, de mic el a fost lăsat în seama unei cameriste �i apoi, la fel, :'fandă. Dat fiind că în unele împrejurări stârnise, involun�ar, râ� ul
foarte timpuriu, a unui servitor de culoare. El credea că î�i aminteş­ f;nevoitor şi simpatia, el a devenit la început clovnul clasei, ulterwr
te că cei doi nu fuseseră în mod dese/zis neprieteno�i cu el. -- ce astăzi am numi un rebel. Cucerea simpatia colegilor săi iro­
Pe când avea 5 ani, părinţii săi au desfăcut căsătoria care deja �nd totul, bătându-şi joc de profesori, arătând indiferenţăfaţă de
din anii precedenţi nu mai putea fi numită o convieţuire adevărată, llflertismente şi pedepse, chiu/ind de Ia şcoală etc. Atitudinea sa îi
dat fiind că ambii părinţi aveau repetate relaţii intime cu alţi parte­ jiJcea mai curând plăcere tatălui, astfel că mai primea în plus şi pu­
neri - ei considerau că acest lucru este modern �i este un semn de ·FJl simpatie paternă - tatăl era mândru că fiul se pleca la fel de
libertinaj. El a rămas cu tatăl său �i i s-a spus de la început că mama puţin ca şi el în faţa reglementărilor colective.
" a plecat pentru mai mult timp" fără vreun alt comentariu. Ulte­ Deşi o dorea, el nu a avut o legătură de prietenie. Aceasta pen­
rior a aflat că la puţin timp după aceea mama fusese internată 2 ani tru că, deşi ceilalţi îl considerau interesant şi amuzant, era receptat
într-o clinică de boli nervoase, din cauza unei maladii psihice. Pu­ in dejintiv ca un outsider comic. Dat fiind cii era în acelaşi timp foar­
tem bănui de aici că nici înainte ea nu fusese sănătoasă psihic. La te talentat ţ;i priceput, el se bucura de o anumită recunoaştere prin­
puţin timp după divorţ, tatăl s-a căsătorit cu o soră a mamei - era tre camarazi, dar nu avea nici un prieten adevărat.
cel de-al treilea mariaj al său. Această mamă vitregă avea o ură ve­ La 12 ani a început ceea ce el însuşi va numi ulterior "marea sa
che împotriva surorii sale, carefusese mereu preferata casei; ulterior, boală": dat fiind că era plăpând, palid, slăbănog şi bolnăvicios, mama
pe când băiatul avea 15 ani, ea s-a sinucis �i tatăl s-a căsătorit pen­ sa vitregă l-a scutit de ora de gimnastică şi i-a interzis să practice
tru a patra oară. vreun sport " din cauza inimii tale şi pentru că ai crescut prea repe­
În acest mediu a crescut domnul X. El s-a simţit mereu a cincea de". Printre altele, rezultatul a fost că nu a putut să dezvolte o sen­
roată la căruţă; nimănui nu-i păsa de el; deja de timpuriu avea sen­ zaţie sănătoasă a proprului corp, că nu se simţea "acasă" în corpul
zaţia că deranjează, că este, de fapt, în plus �i nedorit. Acest lucru lui şi de aceea prezenta trăsături caracteristice de inhibiţie şi stân­
a fost întărit de următoarele circumstanţe: casa părintească se afla găcie; astfel a pierdut încă o posibilitate de contact, apropiere corpo­
în afara oraţ;ului, pe un deal izolat, iar împrejurimile erau prea pu­ rală şi rivalizare sănătoasă.
ţin locuite, astfel că pentru băiat nu erau disponibili prea mulţi to­ Mama vitre9;ă I-a pasat de Ia un medic la altul, ascunzându-�i
vară�i de joacă. Tatăl, un individualist excentric, bea adesea �i avea respingerea faţă-de el în spatele unei îngrijorări deplasate. El trebu-
un stil de viaţă original; făcea din noapte zi, lucra numai noaptea, . ia să stea Ia pat perioade îndelungate, fără să i se găsească ceva an �­
pentru că atunci nu îl deranja nimeni, �i dormea ziua, astfel că fiul me. Medicii se pretau la acest joc, până ce în sfârşit unul dintre e1 a
său aproape că nu îl vedea; uneori pleca în călătorie săptămâni în­ reuşit să îi descopere o tuberculoză pulmonară !atentă. Astfel, el a
tregi. El nu se ţinea prea mult de ordinea colectivă, îşi bătea joc de fost închis în camera lui �i în majoritatea timpului obligat să stea la
ea spunând că nu era decât pentru pro�ti �i fraieri. pat. În acest timp el a citit o grămadă de cărţi, fără să facă nici o ale­
Astfel, deşi ajunsese la vârsta şcolară, copilul nu a fost trimis la gere - citea tot ce îi cădea la îndemână, din bogata bibliotecă a ta­
�coală, ci a primit educaţie în particular - de la profesori privaţi tălui. În timpul psihoterapiei, el a spus despre sine, foarte potrivit:
care se schimbau şi ei într-una. A mers la ţ;coală la 1 0 ani. Atunci "Din punct de vedere emoţional sunt cu 10 ani mai tânăr decât vâr­
au apărut pentru prima dată problemele sale de contact, care nu sunt o
sta mea intelectuală " - ceea ce ar putea fi expresie tipică a oameni-
54 Fritz Riemann 55
Angoasa de autodăruire
lor schizoizi. "Nu ştiu dacă sunt homosexual sau heterosexual " ­ Biografia comunicată conţine mult: elemente tipice în_ pri­
iată o altă formulare prin care el exprimă foarte clar nesiguranţa le­ vinţa fundalului biografic al dezvolta r�d� r �e pe�s ?�ahtate
_
gată de senzaţiile sale sexuale. schizoide: prea mare distanţă, indiferenţa ŞI dispombihtate ne­
regul ată a persoanelor de rel �ţi� deA la început; apoi lipsa �e
După ce a trecut de 14 ani a revenit la şcoală şi, din punct de ve­
dere al contactului, această a doua încercare nu a decurs mai fericit tandreţe şi apropiere corporala ŞI de mţel�gere pe�tru treb�nn­
decât prima. Se înţelege că cei doi ani de izolare care au survenit ţele copilului. Apoi lipsa de îndr�ma�: ŞI faptul_ ca a fost lasat
chiar în jurul pubertă,tii, pe care a trăit-o încă o dată separat de cei să facă singur cei mai importanţi paŞI m evoluţia sa; prea pu­
de-o vârstă, în care s-a dedicat mai mult fantasmelor şi a fost lipsit ţin contact şi trăire comun � cu cei de ac�eaşi vârst�, _rrea pu­
de partener, I-au determiant să se replieze şi mai mult asupra sa şi ţină apartenenţă la grupun, la o comumtate .. l� suhoenţa po­
au adâncit dificultăţile sale de comunicare. Din nou ceilalţi I-au re­ sibilitătilor de dezvoltare pentru partea afechva, pentru capa­
simţit ca pe un corp străin - a venit ca elev nou în colectivul cla­ '
citatea de a avea încredere. Toate acestea lasă goluri în felul
sei, unde copiii crescuseră împreună de câtiva ani. de a se purta cu alţi oameni, o lipsă de tehnică a vieţii,_ care îl
În chestionarul-test care li s-a dat copiilor despre alegerea profe­ face pe individ să se replieze asupr� lui îns��i, determi�at -
siei, pacientul nostru, atunci în vârstă de 1 5 ani, a scris: "fumător _
şi nu în ultimul rând - şi de reacţule lu�u, ca�e de hecare
de profesie". Aceasta a stârnit reacţii de mânie, fără ca cineva să vadă dată prescrie unui astfel de om rolul outsid:rullll. �

impasul şi neajutorarea din spatele acestui răspuns, fără ca cineva Putem înţelege bine că pe o astfel de baza se dezvolta una
să înţeleagă comportamentul său, în mod corect, ca un semnal de dintre formele fundamentale ale angoasei, anume angoasa de
alarmă adresat anturajului. În studenţie, el a intrat într-o confrerie autodăruire şi apropiere. De aceea trebuie să c_rească pe�te mă­
de bătăuşi - ceva total nepotrivit cu el, dar o nouă încercare "de a sura valoarea impulsului de autoconservare, Iar autarhia :p ar_e
aparţine la ceva", de a se compara cu cei de vârsta sa şi de a se afir­ singura posibilitate de autoconserva�e. Nu_mai as�fe� �chizOI�
ma masculin. Din aceleaşi motive el s-a oferit voluntar în armată, dul face ca să spunem aşa, din mizene o v1rtute, ndicandu-şi
dar şi acolo a rămas un ciudat, a cărui neîndemânare îi incita pe cei­ singură;atea la rangul de valoare. Aceasta poate �s�ala�a pân�
lalţi mult prea des la bătaie de joc blândă. la forme extreme de narcisism şi ostilitate amarmca faţa de toţi
După ce a terminat armata, el şi-a continuat studiile; a studiat is­ şi toate, la mizantropie, cinism şi nihi�ism. În sp �tele ac:sto­
toria, limbile şi literatura. După ce şi-a încheiat studiile el a intrat în ra, neobservat de nimeni şi ascuns phn de teama, se afla un
învăţământ şi a devenit un excentric individualist, recunoscut profe­ dor profund de apropiere, de încredere, de a iubi şi a fi iubit.
sional, care se simţea bine numai în lumea cărţilor. Elevii apreciau pro­ Putem înţelege că de aici încolo evoluţia poate trece cu_ uşu­
fundele sale cunoştinţe şi îi treceau cu vederea slăbiciunile. La 24 de rinţă spre asocial şi criminal - uneori nu mai este nev?�e � e­
ani s-a căsătorit - arfi mai corect să spunem - "a fost însurat". Cu­ cât de vreun declanşator auxiliar. Escaladarea modahtaţi�or
rând soţia s-a plâns că el era interesat de cărţi şi de studii mai mult de­ comportamentale ale schizoizilor de la neîncrederea de la m­
cât de persoana ei - lucru pe care el nu îl înţelegea defel, doar îi acor­ ceput spre respingere, indiferenţă, răceal� până la ':ră şi mi­
da cantitatea de atenţie cea mai mare posibilă şi, Ia rândul lui, era dez­ zantropie este de cele mai multe ori reacţm la expenenţele de
amăgit că ea se implica prea puţin în lumea lui spirituală şi în intere­ rnediu care duc la cercul vicios descris mai sus.
sele sale. Astfel, în mariajul încă tânăr, au avut loc curând infidelităţi Iată încă un scurt exemplu, o autodescriere, care înfăţişea­
de ambele părţi, din partea sa şi experieneţe homosexuale, la care el a · ză deosebit de plastic lipsa de legături şi contacte emo�ionale,
răspuns apoi cu grave sentimente de culpabilitate şi cu reacţii la limi­ :şi încercarea de a o înlocui cu mijloace raţionale de onentare.
ta delirului de urmărire, care I-au dus în cele din urmă la psihoterapie. Un pacient schizoid a spus o dată: "Am mereu impresia că
56 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 57

acolo unde alţii reacţionează din impuls, Ia mine se petrec ra­ ; Ca o protecţie împotriva angoasei sale de apropiere, schi­
pid o serie de procese de conectare" zoidul caută să ajungă Ia cea mai mare independenţă posibi­
Iată o excelentă descriere a faptului că la oamenii schizoizi Jă Cu o astfel de înclinaţie spre autarhie şi cu respingerea con­
•.

relaţia afectivă neexersată este înlocuită prin luciditate inte­ tactelor apropiate, în jurul lui se închide inevitabil un cerc, o
lectuală şi sensibilitate gen radar a organelor de simţ şi proce­ egocentricitate crescândă, care îl târăşte din ce în ce mai mult
se de gândire - "procese de conectare" tn izolare. Putem înţelege că astfel de oameni trăiesc cele mai
Traumele severe şi conflictele pe care ei nu le pot stăpâni intense angoase, deoarece singurătatea şi izolarea au efect de
se transformă apoi în simptome somatice; corespunzător pro­ potenţare a angoasei. Mai ales angoasa de a înnebuni poate
blematicii lor, la ei sunt afectate mai ales organele de simţ, ca ajunge la ei la grade insuportabile - şi aici se reflectă trăirea
şi organele de contact şi schimb, pielea şi respiraţia; de aces­ de a fi altfel decât ceilalţi şi disconfortul în lume. Un astfel de
tea ţin tulburările astmatice şi eczemele, care uneori intervin pacient a spus o dată: "Angoasa este singura realitate pe care
foarte timpuriu. Pielea este organul care ne separă de mediu o cunosc"; în mod caracteristic, el nu putea să îşi descrie tea­
şi în acelaşi timp ne pune în contact cu el şi la nivelul ei se ex­ ma ca o teamă de ceva determinat, concret, ci o trăia la modul
primă de preferinţă dificultăţile de contact ale schizoizilor, în total. Un altul: "Nu cunosc vreo teamă; undeva în mine ceva
tulburări de irigare sangvină, psoriazis şi suprasudaţie etc. se teme, dar această angoasă nu este în Eul meu" - el s-a dis­
tanţat complet de angoasa sa, aceasta nu pare a mai exista în
conştiinţa sa. Ne putem însă imagina cât de labilă este o astfel
Completare de stare, cât de uşor poate fi inundat Eul de angoasa clivată.
Deja capacitatea de a comunica angoasa este o uşurare. Dar
Să mai rezumăm o dată: la oamenii schizoizi "clivaţi", con­ respectivul nu îndrăzneşte aceasta niciodată, pentru că se teme
textul unitar al trăirilor, cu impresiile psihice, impulsurile şi că astfel se va livra celuilalt sau că va fi crezut nebun dacă se
reacţiile, este sfâşiat în proporţii variabl de mari. Este izolat înfăţişează în completa sa slăbiciune şi lipsă de protecţie.
mai ales impulsul său vital, clivat de trăirea afectivă. Cu alte Atunci angoasa poate atinge, prin acumulare în timp, un ase­
cuvinte, la el nu reuşeşte integrarea diferitelor straturi de trăi­ menea grad încât devine de neoprit. Aceasta poate duce la iz­
re sau de personalitate prin contopirea lor într-un singur sen­ bucniri de angoasă, până la psihoză ca o ultimă încercare dis­
"
timent. Mai ales între intelect şi afect, între raţiune şi emoţie, perată de a scăpa de angoasă. Omul "înnebuneşte , pierde
există o mare deosebire de grad de maturitate: fluxul măsura reală şi se salvează într-o lume ireală, în care el se vede
sentimentelor şi experienţele intelectuale decurg separat, nu pe sine sănătos, dar celorlaţi le pare nebun - ceea ce poate fi
se contopesc într-o trăire unitară. Pentru că el a trebuit să se Valabil în unele cazuri. Astfel, el îşi deplasează angoasele asu­
orienteze de timpuriu prin intelect şi percepţii senzoriale, dat pra unor obiecte din lumea externă, unde ele pot fi mai uşor
fiind că nu a putut să înveţe o orientare emoţională corespun­ evitate, combătute sau înlăturate; de angoasa internă nu exis­
zătoare, el nu are la dispoziţie nuanţe afective; el cunoaşte pre­ tl·kăpare.
ponderent formele primitive ale sentimentului, anume, afec­ •i�;·iO dată cu autismul crescând, schizoidul îşi pierde din ce
tele; este ca şi cum din paleta posibilităţilor sale de exprima­ tir ee mai mult interesul pentru lume şi oameni, un proces
re ar lipsi tonurile intermediare, nu ar exista decât extremele .._ poate fi numit pierdere a obiectului şi pe care el însuşi îl
alb şi negru. Toate acestea sunt consecinţele lipsei de legături �e adesea ca o experienţă de sfârşit de lume. Atunci când
emoţionale cu semenii. � tetragem din ce în ce mai mult participarea interesată Ia
�··
&

Angoasa de autodăruire 59
58 Fritz Riemann

lume, aplecarea emoţională spre ea, lumea sărăceşte, "se sfâr­ vedea decât cizmele. Nici nu se putea face o reprezentare mai
şeşte", se nimiceşte. Un astfel de sentiment al vieţii este ex­ concisă a singurătăţii.
primat adesea în visele schizoizilor: "Mă aflu pe un disc mare, Retragerea din lume şi replierea asupra sinelui duc deci
ca un titirez, care se rote;;te din ce în ce mai repede. Nu mai pot sii treptat la pierderea lumii, trăită cu mare angoasă, ca o cădere
mă ţin, alunec din ce în ce mai mult spre marginea exterioară şi în în neant, în golul absolut, ca în visul cu titirezul. Adesea la
orice clipă pot să mă scurg în neant. " Sau: "Într-un deşert uriaş, schizoizi reprezentările angoasante şi visele capătă şi forma
un fort din ziduri din ciment, cu câteva lucarne mici; fortul este unor catastrofe mondiale de tip apocaliptic. Cel care vrea să
bine înarmat şi este prevăzut cu alimente pentru un an; locuiesc se păstreze pe sine este ameninţat cu pierderea lumii, astfel că

singur în el." Nici nu se puteau exprima mai bine singurăta­ în cele din urmă vrea să existe numai singur.
tea, ecranarea, apărarea împotriva angoasei şi trebuinţa de Să descriem consecinţele care rezultă din angoasa de apro­
autarhie. piere şi din supralicitarea "rotaţiei " cu ajutorul a încă câteva
" Un peisaj straniu cu zăpadă; în fundal se află câţiva copaci do­ exemple. Luciditatea plină de neîncredere care le însoţeşte
borâţi, în prim-plan o cadă mică, plină cu apă caldă; mă simt foarte ameninţă atunci să devină autoreferenţialitate patologică; ast­
singur." Acest vis provine de la un adolescent şi îi descrie si­ fel de oameni aud atunci, aşa cum se spune în popor, "iarba
tuaţia: crescând" şi "puricii strănutând" - aceasta înseamnă că li se
El s-a născut ca al treilea şi cel din urmă copil al familiei, după pare că adulmecă peste tot şi întotdeauna pericole; ei bănuiesc
întoarcerea tatălui din primul război mondial. Tatăl a avut o rană la motive neliniştitoare chiar şi în spatele celor mai inofensive
cap, din cauza căreia era neobişnuit de sensibil şi .iritabil şi nu făcea observaţii.
prea multe pentru întreţinerea gospodăriei ţărăneşti din care trăia Odată am schimbat locul unui tablou în cabinet, iar un pacient
familia. Mama făcea multe eforturi pentru el, a preluat chiar condu­ schizoid a bănuit imediat că prin asta eu am avut o intenţie legată
cerea fermei şi avea prea puţin timp pentru copil - în limbajul vi­ de�l, anume aceea de a-i testa reactia la schimbare. Alături de au­
sului: stropul de căldură reprezentat de cadă. Copilul se simţea foar­ �
toreferenţialitatea aproape para oidă, la acest exemplu ne iz­
te singur şi la 1 2 ani construia următoarea "legătură " cu mama: beşte luciditatea senzorială de radar fin cu care schizoidul per­
seara, când el era deja în pat, ea obişnuia să cânte la pian; el a legat cepe cele mai mici schimbări din mediu, pe care alţii nici nu
cu sârmă o clapă a pianului de bateria unei lămpi de pe tăblia patu­ 1� înregistrează. Pentru orientarea lor în lume, ei sunt obligaţi
lui său - lampa lumina când mama apăsa această clapă a pianului. � folosească aproape exclusiv percepţiile senzoriale, pe care
Fundaluri psihodinamice asemănătoare stau nu rareori la Şl le ascut astfel foarte mult. Altă dată, în timpul unei şedinţe, te­
baza unor invenţii teoretice care trebuie să corecteze în mod lefonul d in cabinet a sunat de câteva ori - acelaşi pacient a crezut
inconştient experienţa unei lipse în copilărie, în cazul nostru cii eu am comandat aceste apeluri, pentru a pune la încercare modul
o trebuinţă de contact nesatisfăcută. in care el reacţionează la tulburări.
Nici nu putem prezenta starea schizoidă de a fi în lume · · · Dacă pune aproape tot ceea ce percepe în exterior în rela­
mai pregnant decât o fac astfel de vise. O situaţie asemănătoa­ ţie cu sine însuşi, ceea ce nici nu i-ar trece prin minte unei alte
re pare să fi cunoscut Maxim Gorki, care a avut o copilărie }lersoane cu mai mult contact şi cu o relaţie mai vie cu mediul
foarte grea şi a trebuit să apuce de foarte timpuriu pe drumul �an, schizoidul este cuprins din ce în ce mai mult de un de­
pribegiei, pentru a câştiga bani. Aflându-se în vizită la Tolstoi, lir de relaţie şi de interpretare, din care se poate asambla un
el i-a povestit acestuia un vis, în care vedea o pereche de ciz­ �evărat sistem delirant, care nu se mai poate corija. Atunci
me mărşăluind pe străzile ruseşti nesfârşite, iarna - dar nu ,individul nu se întâlneşte cu nimeni şi nu întâlneşte nimic bă-
60 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 61

tător la ochi care să nu se afle într-o relaţie secretă cu el, după supunem unei verificări temeinice a realităţii, pentru a le co­
cum în exterior nu se întâmplă nimic care să nu se afle într-o recta, exact la fel cum se cramponează un pacient de ideea sa
astfel de relaţie şi care să nu aibă o semnificaţie deosebită, pe delirantă.
care el încearcă să o descopere. Premisele unor astfel de deliruri de relaţie le cunoaştem şi
Desigur că acest lucru este extrem de chinuitor şi neliniş­ la noi înşine, în perioadele cu mare stres psihic sau atunci când
titor; astfel nu numai că individul îşi pierde orice degajare, ci avem angoase sau sentimente de culpabilitate neelaborate. În
este mereu gata, sub cuvântul de ordine "qui vive?", să se al treilea Reich, se putea întâmpla uşor ca o persoană cu ati­
pună la adăpost împotriva surprizelor şi aşa-ziselor pericole. tudine potrivnică partidului şi celor aflaţi la putere, pe care ar
De aceea el îşi întinde cu precauţie extremă antenele în lume, fi exprimat-o adesea, să sufere de un anumit delir de urmări­
ca un melc, gata să le retragă imediat, dacă cineva se apropie re şi să vadă în orice ofiţer SA sau SS un duşman periculos,
prea mult. care poate aflase dintr-un denunţ ce spusese el sau altminteri
Un tânăr care eşuase deja de câteva ori în profesie şi tocmai su­ ar fi ştiut despre el un lucru suficient pentru a-l trimite într-un
ferise un insucces, elabora delirant sentimentul de a e�ua. El ar fi lagăr de concentrare. Singurătatea şi izolarea, ca şi disconfor­
vrut să se revolte împotriva societăţii, dar nu avea destulă încrede­ tul interuman şi pericolele reale favorizează reacţii delirante.
re în sine şi nu avea nici o susţinere din partea familiei, care credea Auzind un zgomot necunoscut, o persoană care-şi petrece
că el vrea neapărat să fie " mai bun" �i ţintea "prea sus"; .ar fi tre­ noaptea într-o casă străină, eventual şi într-o ţară străină va
buit mai degrabă să păşească pe urmele tatălui său şi să rămână la tinde mai uşor să îl intepreteze fals şi chiar delirant, mai ales
ţară - ţărane, stai la coada vacii! Astfel el făcea eforturi deosebit de dacă el este inflamat psihic sau este plin de anxietate şi de cul­
ambiţioase pentru a reuşi, pentru a le arăta celorlalţi; de aceea in­ pabilitate, decât atunci când se află relaxat într-o societate pro­
succesele sale îl afectau foarte mult - ele păreau să dea dreptat� fa­ tectoare, de oameni familiari. Astfel, delirul de relaţie al schi­
miliei. Am încercat în mai multe rânduri să înţelegem această zoizilor ne dezvăluie încă o dată problema lor de bază: izola­
situaţie, am făcut eforturi de a dizolva ideile sale delirante rea şi disconfortul interuman. Exemplele arată deopotrivă cât
printr-o verificare exactă a realităţii. Dar atunci când a trecut de îngustă este graniţa între sănătos şi bolnav, cum în situaţii
prin eşecul amintit mai sus, el a recăzut în elaborarea deliran­ excepţionale orice om poate prezenta acele reacţii pe care le
tă: A venit la �edinţă zdrobit şi a spus cu amărăciune, aproape re­ cunoaştem numai de la bolnavi - tocmai pentru că aceşti bol­
vendicativ: " Poate că de data asta vreţi să spuneţi din nou că a fost navi s-au aflat mult timp în astfel de condiţii excepţionale, în
numai o întâmplare că azi am văzut la gară un bărbat cu costumul care şi-au dezvoltat reacţiile "patologice" - ei au fost obligaţi
sfâşiat, care avea exact aceea�i culoare �i acela�i material ca �i sin­ să le dezvolte, pentru autoprotecţie.
gurul meu costum bun - nu este acesta un indiciu fără echivoc, Încă un exemplu pentru modul în care alt pacient schizoid
care îmi dă de înţeles că sunt un ratat, că am eşuat?" Aici putem ar elabora delirant dorinţele sale de tandreţe şi de contact re­
să recunoaştem bine elaborarea delirantă a sentimentului său primate:
de inferioritate, de eşec, după cum putem recunoaşte şi fun­ Un bărbat foarte singuratic şi aproape lipsit de contact, de aproa­
dalul psihodinarnic pe care l-am indicat aici pe scurt. Aici mai pe 30 de ani, a stat la un concert alături de un tânăr care îl atrăgea
vedem şi cât de strâns se învecinează prejudecăţile cu astfel excepţional. Se uita mereu la el, neobservat, dintr-o parte şi resim­
de idei delirante - am putea spune cum grano salis că o pre­ Jea o dorinţă crescândă de a lua contact cu el, de a-i vorbi. Lipsit de
judecată poate prezenta deja o premisă pentru delir: ne cram­ exerciţiu în raporturile cu oamenii �i cu propriile sale impulsuri, el
ponăm de prejudecăţi la fel de afectiv, nu suntem gata să le era cuprins din ce în ce mai mult de o angoasă care la început îl ne-
60 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 61

tător la ochi care să nu se afle într-o relaţie secretă cu el, după ��lUPunem unei verificări temeinice a realităţii, pentru a le co­
cum în exterior nu se întâmplă nimic care să nu se afle într-o :jtecta, exact la fel cum se cramponează un pacient de ideea sa
astfel de relaţie şi care să nu aibă o semnificaţie deosebită, pe :.:aeurantă.
care el încearcă să o descopere. Premisele unor astfel de deliruri de relaţie le cunoaştem şi
Desigur că acest lucru este extrem de chinuitor şi neliniş­ la oi înşine, în perioadele cu mare stres psihic sau atunci când
n
titor; astfel nu numai că individul îşi pierde orice degajare, ci avem angoase sau sentimente de culpabilitate neelaborate. În
este mereu gata, sub cuvântul de ordine qui vive?", să se al treilea Reich, se putea întâmpla uşor ca o persoană cu ati­
"
pună la adăpost împotriva surprizelor şi aşa-ziselor pericole. tUdine potrivnică partidului şi celor aflaţi la putere, pe care ar
De aceea el îşi întinde cu precauţie extremă antenele în lume, fi exprimat-o adesea, să sufere de un anumit delir de urmări­
ca un melc, gata să le retragă imediat, dacă cineva se apropie re şi să vadă în orice ofiţer SA sau SS un duşman periculos,
prea mult. care poate aflase dintr-un denunţ ce spusese el sau altminteri
Un tânăr care eşuase deja de câteva ori în profesie şi tocmai su­ ar fi ştiut despre el un lucru suficient pentru a-1 trimite într-un
ferise un insucces, elabora delirant sentimentul de a eşua. El ar fi IJgăr de concentrare. Singurătatea şi izolarea, ca şi disconfor­
vrut să se revolte împotriva societăţii, dar nu avea destulă încrede­ tul interuman şi pericolele reale favorizează reacţii delirante.
re în sine şi nu avea nici o susţinere din partea familiei, care credea Auzind un zgomot necunoscut, o persoană care-şi petrece
că el vrea neapărat să fie " mai bun " şi ţintea "prea sus "; ar fi tre­ noaptea într-o casă străină, eventual şi într-o ţară străină va
buit mai degrabă să păşească pe urmele tatălui său şi să rămână Ia tinde mai uşor să îl intepreteze fals şi chiar delirant, mai ales
ţară - ţărane, stai la coada vacii! Astfel elfăcea eforturi deosebit de dacă el este inflamat psihic sau este plin de anxietate şi de cul­
ambiţioase pentru a reuşi, pentru a le arăta celorlalţi; de aceea in­ pabilitate, decât atunci când se află relaxat într-o societate pro­
succesele sale îl afectau foarte mult - ele păreau să dea dreptate fa­ tectoare, de oameni familiari. Astfel, delirul de relaţie al schi­
miliei. Am încercat în mai multe rânduri să înţelegem această aoizilor ne dezvăluie încă o dată problema lor de bază: izola­
situaţie, am făcut eforturi de a dizolva ideile sale delirante rea şi disconfortul interuman. Exemplele arată deopotrivă cât
printr-o verificare exactă a realităţii. Dar atunci când a trecut de îngustă este graniţa între sănătos şi bolnav, cum în situaţii
prin eşecul amintit mai sus, el a recăzut în elaborarea deliran­ excepţionale orice om poate prezenta acele reacţii pe care le
tă: A venit la şedinţă zdrobit şi a spus cu amărăciune, aproape re­ cunoaştem numai de la bolnavi - tocmai pentru că aceşti bol­
vendicativ: " Poate că de data asta vreţi să spuneţi din nou că a fost navi s-au aflat mult timp în astfel de condiţii excepţionale, în
numai o întâmplare că azi am văzut la �ară un bărbat cu costumul care şi-au dezvoltat reacţiile "patologice" - ei au fost obligaţi
sfâşiat, care avea exact aceeaşi culoare Şi acelaşi material ca şi sin­ să 1� dezvolte, pentru autoprotecţie.
gurul meu costum bun - nu este acesta un indiciu fără echivoc, Incă un exemplu pentru modul în care alt pacient schizoid
care îmi dă de înţeles că sunt un ratat, că am eşuat?" Aici putem ar elabora delirant dorinţele sale de tandreţe şi de contact re­
să recunoaştem bine elaborarea delirantă a sentimentului său primate:
de inferioritate, de eşec, după cum putem recunoaşte şi fun­ Un bărbat foarte singuratic şi aproape lipsit de contact, de aproa­
dalul psihodinamic pe care l-am indicat aici pe scurt. Aici mai pe 30 de ani, a stat la un concert alături de un tânăr care îl atrăgea
vedem şi cât de strâns se învecinează prejudecăţile cu astfel �ţional. Se uita mereu la el, neobservat, dintr-o parte şi resim­
de idei delirante - am putea spune cum grano salis că o pre­ Jea o dorinţă crescândă de a lua contact cu el, de a-i vorbi. Lipsit de
judecată poate prezenta deja o premisă pentru delir: ne cram­ f!Xerciţiu în raporturile cu oamenii şi cu propriile sale impulsuri, el
ponăm de prejudecăţi la fel de afectiv, nu suntem gata să le era cuprins din ce în ce mai mult de o angoasă care la început îl ne-
-
'
.
'
J;X.
'

62 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 63

\. '!i; adesea atât de îngustă dint�e geniu şi psi� oză� În �ri� e ��z�
liniştea difuz, dar apoi a crescut şi s-a transformat în panică, păriin­
du-i-se că vede cum din faţa bărbatului apar cercuri colorate, care
'li, • .
.
dacă aceştl oameru pot sa faca faţa ŞI sa IŞI
'�it lucru este sigur:
ajunge la cel mai
vroiau să se aşeze în jurul lui, ca şi cum acela ar fi vrut astfel să îl ·i\Vingă suferinţele şi angoasele, atunci ei pot
încercuiască, să îl ţină prizonier; I-au trecut sudori reci şi a trebuit jWt grad de umanitate. . .
să părăsească în fugă sala de concert . ;; - Să mai subliniem că trăsăturile schizoide pot avea mtensi-
Aici este bine să observăm cum dorinţele reprimate de con­ tlţi foarte diferite. Dacă vrem să stabilim o serie de pers�na�
tact, tandreţe şi în spatele lor şi dorinţele de apropiere homo­ ·fităţi schizoide, care porneşte de la cele pe care le putem mea
până la cele
sexuală, pe care el nu a îndrăznit să le exprime faţă de bărbat, :numi sănătoase, trece prin tulburările mai uşoare
persoane
să îl lase pe acesta să le recunoască, sunt proiectate de el ca o mai grave tulburări, atunci ajungem la următoarele:
încercare de impunere a puterii pornind de la acesta. Şi aici si­ ·fu tulburări uşoare de contact - suprasensibili - singura­
tuaţia reală este, la fel, inversată, angoasa interioară este de­ •tici - originali - excentrici - cucuvele - ciudaţi - outsi­
plasată spre exterior ca o ameninţare, de care individul nos­ deri - asociali - criminali - psihotici. Printre ei nu este de­
tru nu poate scăpa decât cu fuga. loc rară înzestrarea cu geniu . La persoanele geniale, singură­
Fiind atât de labil şi de lipsit de protecţie, atât de expus lu­ tatea şi lipsa de legături au efecte pozitive, deoarece, fiind mai
mii din interior şi celei din exterior, este de înţeles că schizoi­ liberi de tradiţii şi menajam ente, aceşti oameni pot recunoaş­
dul încearcă să dezvolte o tehnică de viaţă, care să îi permită te lucruri pe care un individ comod şi legat de tradiţii nu le
să nu mai lase nimic să ajungă la el, să îi dea posibilitatea de vede sau nu îndrăzneşte să le vadă. Situaţia sa expusă îi per­
a rămâne neatins şi nemişcat, păstrându-se la nivelul concret, mite să ajungă la cunoştinţe care pot depăşi limite pe care al­
distanţat şi cât se poate de superior, un individ pe care nimic ţii le evită plini de respect. Dacă viaţa lor afectivă nu este să­
nu-l scoate din echilibrul său, dar la care nimic nu mai poate răcită, ci doar este retrasă timid, schizoizii sunt oameni foar­
ajunge cu adevărat. Acest lucru poate avea toate gradele te diferenţiaţi şi sensibili, care au o respingere puternică pen­
posibile, de la distanţă rece, aroganţă, intangibilitate până la tru tot ce este banal şi plat. Numai în cazul în care sărăcesc
aerul glacial şi caracterul necruţător sau, dacă aceste apărări afectiv şi manifestă răceală afectivă ei pot rămâne în urma a
nu mai sunt suficiente, la inflamări, iuţiri bruşte şi agresiuni <:eea ce este de fapt uman.
explozive, după cum am descris. Aici anturajul poate fi de un În relaţia lor cu religia, ei sunt în cea mai mare parte scep­
real ajutor pentru schizoid, dacă aceste persoane ştiu mai mul­ tici, adesea cinici, acizi în a pune în evidenţă "lipsa de noimă"
te despre contextul comportamentului său, dacă înţeleg din ce a credinţei, sunt critici la adresa riturilor, tradiţiilor şi a tot ce
impas interior vin aceste comportamente. este formaL Le place foarte mult să demitizeze şi să concreti­
În terapia schizoizilor ajugem la stări-limită, care pun în zeze, p ână la explicaţii" ireverenţioase ale lucrurilor inexpli­
"
evidenţă pericolele ce ameninţă existenţa umană. Tocmai de cab ile - o epocă luminată şi preponderent ştiinţifică oferă
aceea putem să învăţăm de la schizoizi ce anume are impor­ destule posibilităţi pentru aceasta. Astfel, schizoizii sunt ade­
tanţă existenţială pentru om, ce factori de mediu familiali şi sea raţionaliştii cărora le lipseşte organul pentru un anumit
sociali ameninţă pe de altă parte dezvoltarea noastră într-o domeniu al trăirii, de aceea nici nu se poate discuta cu ei de­
asemenea măsură încât nu pot fi decât cu greu echilibraţi, dacă spre aceasta.
pot fi echilibraţi vreodată. Oamenii geniali se dezvoltă uneori Dar adesea se pare că această atitudine faţă de religie sau
pe un astfel de fundal, acceptând sentimentul de a fi puşi to­ Credinţă este şi o profilaxie inconştientă a dezmăgirilor: ei nu
tal sub semnul întrebării - astfel se pune în evidenţă grani- 'ind răznesc să creadă pentru a nu fi dezamăgiţi şi aşteptă, co-
64 Angoasa de autodăruire 65
Fritz Riemann

��d,_ "?o:ada " care i-ar putea convinge. Adesea ei sunt ni­ �ă motto-ul acestui capitol. Cel slab şi cel şubred se retrage
h�hşti ŞI distructivi, au o plăcere diabolică de a distruge cre­ c:fjn lume , ca un observator, şi caută să creeze un echilibru con­
dmţa alto�a. ?ar în efortul de a-i converti pe alţii la propria şţtllindu-şi o lume privată, pentru a nu avea nevoie de alţi oa­
l �r �ecredmţa, se poate recunoaşte din nou fragilitatea atitu­ ,pe�i. Astfel el se poate îndrepta în mod evident, uneori ex­
d �nn lor; p�ate c� ei vor doar să nu rămână singuri în necre­ duşiv, către animale sau materia moartă. Dacă respectivele
dis­
dmţa lor. Din pncina faptului că nu au trăit niciodată senza­ �rsoane au tulburări mai profunde, ei au adesea un efect
ţia de protecţie şi iubire, schizoizii cu tulburările cele mai se­ twctiv, devin asociali şi îi folosesc fără scrupule pe ceilalţi pen­
vere pot să fie necredincioşi şi înclină spre ateism. Uneori ei tru scopurile proprii.
fac �in ei înşi�i �ăsura tuturor lucrurilor, ceea ce poate duce Părinţii şi educatorii schizoizi îi dau copilului prea puţină
A la supenontate megalomaniacă şi la autodivinizare. Este
pana căldură; ei rămân prea departe de el, nu pot percepe şi nu pot
ca şi c�� retragerea intersului lor de la lume şi îndreptarea răspunde adecvat la trebuinţele afective ale copilului, adesea
acest�I mteres exclusiv către propria persoană i-ar conferi ironizează tot ce este sentimental la el. Copilului îi creează cu
acest��a � put��e şi o importanţă care umple treptat întreaga uşurinţă nesiguranţă, examinându-1 şi descoperindu-i prea de­
conştunţa. Unu pot însă căuta şi găsi în religie protecţia pe vreme motivele psihologice, împingându-1 astfel prea devre­
c�r� nu a� �ăit-o niciodată; dar aceasta nu va fi o credinţă co­ me spre autoreflecţie. Copilul îngheaţă în preajma lor şi este
pil�reasca ŞI nu �a fi o credinţă într-un Dumnezeu-persoană, tulburat de reacţiile lor abrupte, cu care el nu empatizează de­
IUbit?r. Pentr� ei este obligatorie mai degrabă acceptarea a cât cu greu, care îl ţin chiar într-o situaţie de alarmă. La ei gă­
c�v� msc:utabil, suprapersonal, căreia el îi opune valoarea in­ seşte prea puţine posibilităţi de identificare iubitoare, pentru
divid ulm cu libertate condiţionată şi conştiinţa sarcinii uma­ copil ei sunt prea inaccesibili. Dar adesea ei au o relaţie bună
ne a omului ca atare. �u copilul mic, faţă de care ei pot să-şi îngăduie tandreţe.

Etica şi morala i se par schizoidului mai degrabă dubioa­ Ulterior ei îşi ascund înclinaţia în spatele unei ironii muşcă­
se. El nu respectă prea multe dintre cerinţele care abuzează de toare - astfel copilului îi va fi greu să capete sentimentul că
oameni şi astfel îi prăbuşesc în culpabilitate. El tinde mult mai iubirea sa are vreo valoare, că ar putea însemna ceva pentru
�uţi� decât alţii spre sentimente de culpabilitate. Din cauza cineva, pentru că sentimentele lui nu au fost luate niciodată
h�sei sal� de contact, el este mai puţin adaptat social; egocen­ Sn serios. ("Domni�orul fiul meu are dintr-o dată accese de tandre­
_
tnc, �1 tr__a-Ieşte mai mult laturile legate de autoconservare şi ,lf!" "Se vede că domni�oara fiică-mea vrea ceva de la mine astăzi, de
apreciaza dupaw acestea ce este potrivit pentru el. Astfel el poa­ Qeeea se comportă atât de amabil cu mine ")
te �ezvolta ? "morală a stăpânului", pe care o recunoaşte va­ Din cauza structurii lor, schizoizii preferă profesii care nu
labilaw �uma� pentru s �e însuşi, poate fi plin de dispreţ pen­ ii pun în contact apropiat cu ceilalţi. Ei au înclinaţie către do­
tru "��I slabi _ , care se simt legaţi prin judecăţile morale, ceea ·JJleniile teoretic-abstracte. Printre ei se găsesc deseobit de frec­
�e lm i se par: � fi mai curând laşitate şi lipsă de curaj p�ntru -\Vent specialişti în ştiinţele exacte ale naturii, astronomi, fizi­
mdepe�denţa ŞI autonomie. El este o personalitate puternică, ,�, matematicieni şi ingineri. Atunci când ştiinţa pe care au
care trmeşte dupaw propria sa lege, pentru care este valabilă �'les-o se ocupă cu oamenii, acest lucru se întâmplă indirect,
�r��ozi�ia "�el puternic este cel mai singur" , cu toate posibi­ -� căi ocolite: prin teste psihologice, prin microscop sau apa­
htaţile ŞI p �ncolele care decurg de aici. Numai cel puternic are ratul Roentgen sau, ca în patologie, prin morţi. Sufletul devine
f�rţa de a Impune în calitate de valoare această natură diferi­ ;pentru ei doar o acumulare de reflexe fiziologice şi pot spune,
ta a sa, de care a devenit conştient de foarte timpuriu, aşa cum ..ţa şi Schopenhauer, "0, Doamne, dacă exişti, salvează-mi su-
66 Fritz Riemann Angoasa de autodăruire 67

fletul, dacă am vreunul." Psihologia lor are adesea o dorintă ă existenţa - ei duc o viaţă privată în afara profesiei, la ei
de a descoperi, de a dezvălui. În calitate de medici, ei sunt m�i im cele mai multe pasiuni �i hobby-uri. Ei îmbrăţi�ează cu
mult cercetători decât terapeuţi, adesea cu o relaţie specială cu cere meserii singuratice, care cer puţin contacte interuma­
psihiatria �i �tiinţele de graniţă; în calitate de teologi ei încli­ :�•· Nu este deloc rară dedicarea lor lumii animalelor, plante-
nă mai degrabă spre �tiinţa religiilor decât spre teologia pas­ :l@r �i mineralelor, într-o formă oarecare. Aleg �i meseria de
torală. Adesea, ei se îndepărtează de oameni, se dedică anima­ 'tlectrician sau alte profesii din transporturi �i comunicaţii prin
lelor, plantelor �i mineralelor �i cercetează lumea cu organele (:are î�i pot împlini incon�tient �i simbolic trebuinţa de contact
de simţ îmbunătăţite care sunt microscopul �i telescopul. şi.legătură, fie �i într-o formă abstractă.
Ne putem imagina cât de periculoase pot deveni cuno�tin­ Schizoizii pregnanţi pot fi decla�atorii unor mari reforme,
ţele �i posibilităţile de acţiune în mâinile unui om de �tiinţă grav pionieri �i iniţiatori - aceasta deoarece ace�ti oameni care tră­
schizoid, care, fără legături umane, î�i trăi�te autist ideile �i ca­ • în modul cel mai intens caracterul îndoielnic al condiţiei
ută să le pună în practică. Alături de înclinaţie �i talent, la ale­ umane percep lucruri, trăiesc infernuri �i suferă în singurăta­
gerea profesiunii lor contribuie adesea �i căutarea unor dome­ wa �i expunerea lor stări-limită de care persoanele mai como­
nii unde speră să găsească o cunoa�tere validă, netulburată de de nu au nici o idee.
sentimentele subiective. În calitate de filosofi, adesea ei sunt cei Vârsta îi poate însingura �i mai mult �i îi poate face să de­
mai abstracţi �i mai îndepărtaţi de viaţă dintre gânditori, pen­ vină �i mai ciudaţi. Dar unii �tiu �i să devină înţelepţi. În ge­
tru Acare teoria este mult mai importantă decât practica. neral putem spune că schizoizii �tiu să îmbătrânească mai bine
In politică le place să reprezinte elemente revoluţionare decât ceilalţi; datorită independenţei �i izolării lor deja obi�­
până la anarhice, poziţii extreme pronunţate, radicalism; sau nuite, ei suportă mai bine însingurarea. Deja de timpuriu ei
sunt foarte dezinteresaţi de politică - care "nu le spune ni­ şi-au construit o lume proprie, în care pot trăi fără să fie con­
mic" din punctul lor de vedere solipsist, deoarece nu îi inte­ diţionaţi prea mult de participarea interumană. Ei se tem mai
resează comunitatea, indiferent de care fel. puţin de moarte, o iau ca pe un fapt, stoic �i fără sentimenta­
În artă, le revine mai curând orientarea abstract-nonfigu­ lism. Dat fiind că ei nu au investit atât de mult în lume �i în
rativă, ei încearcă să reprezinte experienţele lor interne com­ oameni, au �i mai puţin de pierdut �i de renunţat; ei nu de­
plicate �i le exprimă mai curând incifrat �i simbolic; sau sunt pind deosebit de puternic de nimic, nici măcar de ei în�i�i �i
critici acerbi, satirici �i caricaturi�ti. Stilul lor este în cea mai pot, de aceea, să dea drumul lucrurilor mai u�or.
mare parte voluntar, neconvenţional, în orice caz original, une­ Părţile pozitive ale schizoizilor se manifestă mai ales în au­
ori profetic. Atunci când, în lipsa lor de raportare, ei nu se tonomia �i independenţa suverană, în încrederea în sine, în
adresează unui public determinat, ci exprimă, dincolo de ei autonomia individului. Printre punctele lor forte se află un
�i�i, ceea ce este general uman �i fundamental, ei pot declan­ spirit de observaţie ascuţit, luciditatea rece fără afecte, punc­
�a noi evoluţii. Adesea ei se ocupă de lucruri subtile psiholo­ tul de vedere critic �i neinfluenţabil asupra lucrurilor, curajul
gice, exprimă indicibilul �i excelează în zone pe care alţii nu de a vedea lucrurile a�a cum sunt, fără a fi înfrumuseţate,
le văd sau le evită, astfel că operele lor pot să aprofundeze cu­ edulcorate, ca să ne cruţe. Schizoizii sunt persoanele cel mai
noa�terea noastră despre om. Rareori ei sunt populari în tim­ puţin restricţionate de orice tradiţii �i dogme, independente,
pul vieţii. (are nu admit nimic înainte de a verifica �i chibzui. Lipsiţi de
Se întâmplă des ca profesia să devină pentru ei un serviciu �timentalism, ei urăsc orice exaltare, orice neclaritate �i in­
oarecare, pentru că în definitiv le este indiferent din ce î�i câ�- 'IJ.amare afectivă. Ei î�i apără cu claritate �i fără compromis
il
� -.
�·
68 f r i tz Riemann Angoasa de autodăruire 69

convingerile şi au despre orice lucru părerea lor indepedentă. dintre angoasele corespunzătoare fără a ne cauza preju­
De cele mai multe ori ei au o latură ironic-satirică şi un spirit În îndrăzneala de a se încredinţa celuilalt, în îndrăznea­
ascuţit de observaţie pentru slăbiciunile celorlalţi; de aceea nu de a uita de sine se află ajutorul în caz de însingurare peri­
prea li se întâmplă să fie dezamăgiţi şi adesea sunt "incomozi" �-u••u<.._m ; acesta conţine şansa de a trăi afecţiunea şi legătura
în contactul interuman, deoarece sunt prea puţin dispuşi să nu numai ca o povară, o limitare şi un pericol, ci şi ca o susţi­
tolereze inautenticitatea şi comportamentul de faţadă. Ei cred ·"'···n...
, ... ca o comunitate a trăirii şi evoluţiei şi ca o lărgire a gra­
în capacităţile lor şi pot să trăiască mult timp fără iluzii; ei do­ _" i 1u''"'""" Eului nostru, datorită unui partener.

resc să stăpânească destinul, soarta este pentru ei ceva care


poate fi învins - omul ca autor al propriului destin.
Mai trebuie amintiţi aici oamenii schizoizi, cei care au o
structură schizoidă puternică, dar nu suferă din această cau­
ză, se simt sănătoşi. Ei aprobă autarhia şi lipsa de legături ca
o valoare şi o trăiesc pe spezele altora, care suferă din cauza
lipsei lor de consideraţie. În acestă categorie intră mulţi oa­
meni, mai ales cei care dispun de alţii, folosindu-i fără regret
pentru scopurile proprii - determinaţi de o profundă mizan­
tropie.
Dacă aici şi în descrierile ce urmează sunt prea puţini re­
prezentaţi "pozitivi" ai fiecărui tip structural, acest lucru se
datorează faptului că elementele de principiu ale celor patru
structuri de personalitate se pot arăta clar tocmai la formele
extreme; sper că nimeni nu va trage de aici concluzii valorice;
fiecare structură are posibilităţile proprii de desfăşurare la ni­
vel înalt.
Pentru schizoizi cel mai important este să nu neglijeze po­
lul care se opune tendinţei lor spre autoconservare şi autarhie,
anume latura dăruirii, şi să o integreze în aşa fel, spre comple­
tare, în aşa fel ca "rotaţia" unilaterală să nu se absolutizeze, sa
nu fie supraevaluată şi să nu îl împingă pe individ într-o izo­
lare patologizantă, care îl va face să piardă toate legăturile.
"Nu este bine ca omul să fie singur"; persoana fără legături
devine cu uşurinţă inumană. Aşa cum vom vedea în ultimul
capitol, la fiecare din cele patru structuri de personalitate exis­
tă o fascinaţie pentru tipul contrar; aici am văzut o pornire in­
conştientă spre completare, spre eliberarea de unilateralitatea
patologică, deoarece nu putem pur şi simplu abandona nici
unul dintre cele patru impulsuri de bază şi nu putem evita nici
Angoasa de a deveni tu însuţi 71

tate de a iubi, care face parte din zestrea noastră; dar ea tre­
buie să fie apelată, trezită pentru a se putea desfă;;ura. Astfel
iubirea pe care o primim ne dă pe de o parte se�time�t_u_l pro­
priei noastre valori ;;i pe de altă parte ne face dts�m:nbth pen­
Angoasa de a deveni tu însuti '
tru a iubi, pentru a dori să dăm înapoi ceea ce pnmtm. Acum
Personalităţile depresive dorim să ne gândim cum arată un om care evită să devină Eu
.. şi caută cu preponderenţă să trăiască în renunţarea la Eu şi au-
·

todăruire.
"Uită de Eul tău, dar nicicând nu uita de Prima consecinţă va fi că astfel partenerul de moment va
tine însuţi" ' fi mereu supraevaluat. Dorinţa de dăruire plină de iubire are
HERDER nevoie de un partener, este legată de existenţa unui alt om şi
nu este posibilă fără acesta. Astfel, deja se instal�ază o deper:�
· ·.

denţă şi aici se află problema ce�trală a oamen� �o� pe �are ��


Să ne îndreptăm acum atenţia asupra celei de-a doua for­ � alţn hvraţ1 unul
vom numi depresivi: ei sunt mat mult decat
me fundamentale de angoasă, angoasa de a deveni un Eu de
partener. Aceasta fie datorită capacităţii ş� di_s�onibilit�ţii lo�
sine stătător, devenire trăită la modul cel mai profund ca o că­
de a iubi, fie datorită trebuinţei lor de a h_ mb1ţ1 - doua latun
dere din paradisul protecţiei. Din punctul de vedere al impul­
· ·

care se pot rezuma cu ajutorul celor două propoziţii enunţate


surilor fundamentale, este vorba aici, conform comparaţiei ·'"'
de Erich Fromm în cartea sa " Arta de a iubi" : "Am nevoie de
noastre, de oameni care trăiesc disproporţionat de mult valoa­
tine pentru că te iubesc" şi "Te iubesc pentru_ că �m nevoie de
rea "revoluţiei", adică a mişcării în jurul unui centru mai mare
tine" . Fie avem nevoie de cineva pentru a-l mb1, pentru a da
;;i care vor să evite " rotaţia" ; am numit astfel latura dăruirii,
o întrebuintare propriei capacităţi a de iubi; fie avem nevoie
de celălalt pentru că vrem să fim iubiţi de el şi pentru că avem
în sensul cel mai larg.
"''
Dorinţa de contact familiar, de proximitate, dorul de a iubi
·· ·

trebuinţe pe care nu credem că ni le putem împlini noi în;;ine.


şi de a fi iubit aparţin de fiinţa noastră ;;i sunt unul dintre sem­
Dacă un om are nevoie atât de stringent de un altul, el va
nele distictive ale umanităţii. Ca persoană iubitoare, avem do­
tinde să suspende într-o măsură cât mai mare distanţa care îl
l].
rinţa de a-i face fericiţi pe oamenii pe care îi iubim; empati­
separă de eL Acest om este chinuit de abisul despărţitor între
zăm cu ei, dorim să le ghicim dorinţele, ne gândim la ei mai
mult decât ne gândim la noi înşine, putem să uităm de noi în­ 1: Eu şi Tu - deci exact acea distanţă de care schizoidul are ne­
voie neapărat şi pe care el se străduia să o menţin�, �en�r� a�-
şine şi să trăim experienţa schimbului fericit, a lui a da ;;i a lua, ,��:; toprotecţia sa. Dimpotrivă, depresivul doreşte a fle Şl a ra­
care ne contope;;te, împreună cu persoana iubită, într-un Noi : �
·:� mână cât se poate de aproape de celălalt. Cu cat "rotaţ1a " se
�·
care suspendă separarea între indivizi, cel puţin pentru câte­
·

dezvoltă mai puţin, cu atât mai mult el trăieşte cu angoasă ori�


va clipe. Prototipul unei astfel de iubiri este relaţia mamă-co­ ·
ce distanţă, orice îndepărtare şi orice separare de parte�er ŞI
pil ;;i poate că orice iubire caută să restabilească această iubi­
re, să regăsească ceea ce am trăit în cea mai fragedă copilărie:
�· va încerca să nu lase să se întâmple a;;a ceva. Pentru el dlstan­
j' ţa înseamnă: a fi lăsat singur, a fi părăsit şi aceasta poate să
·�l,�
a ne simţi iubiţi necondiţionat, pur şi simplu a;;a cum suntem
şi de a afla că fiinţa noastră, ceea ce avem de dat, ceea ce sun­ ducă la mari depresii până la disperare.
·
Dar ce putem face pentru a nu fi expuşi angoas�i atât d�
tem, îl face la fel de fericit pe celălalt. Ne na;;tem cu o capaci-

;
chinuitoare a despă<ţidlo< şi pien:ledlo<? Singurul ajuto< a< fo
72 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 73

să dezvoltăm o independenţă şi autonomie atât de mare încât să îşi prevină angoasa renunţând l a "rotaţie" sau neac­
să nu fim atât de complet livraţi partenerului. Dar tocmai acest la celălalt. El este satelitul celuilalt şi îl face pe aces­
lucru este pentru depresiv cel mai greu, deoarece astfel el ar lui. Astfel, el duce o viaţă oarecum lunară, de ecou,
trebui să slăbească strânsa legătură cu celălalt şi aceasta ar de­ sau impune acest fel de viaţă celuilalt. El are o
clanşa imediat angoasa de pierdere. Astfel, el caută alte asigu­ foarte acută a temerii sale de pierdere; angoasa de
rări, care trebuie să îi rezolve problema, dar care, aşa cum vom •u �·a �··"', care este problema reală, rămâne în cea mai mare
vedea, nu fac decât să o înrăutăţească. inconştientă. Angoasa lui, ca propria autonomie sau au­
Dependenţa pare să îi dea o astfel de siguranţă; fie că în­ ' ���*'""'"'"". partenerului să nu ducă la o despărţire şi astfel la o
cearcă să se facă pe sine dependent de un altul, fie că încear­ :�po sibilă pierdere, conţine un nucleu de adevăr: orice indivi­
că să îl facă pe acesta dependent de sine. Dacă cineva depin­ R ua d
' ţie şi orice autonomie ne izolează puţin. Cu cât devenim
de de el înseamnă că are nevoie de el şi a se lăsa folosit pro­ " mai mult noi înşine, cu atât ne deosebim mai mult de alţii, cu
mite să ofere o anumită garanţie, garanţia de a nu fi părăsit. �tât avem mai puţine lucruri în comun cu ei. Individuaţia în­
O posibilitate p are deci a se lega de un alt om atât de �mnă căderea din raiul protector al unei existenţe la fel ca a
strâns, încât subiectul nostru rămâne dependent de acesta în­ �lorlalţi şi altfel este mereu legată de o anumită angoasă; in­
tr-un mod cât se poate de neajutorat şi infantil, pentru a de­ stinctul de turmă va suspenda această angoasă, după cum in­
monstra astfel că nu poate fi părăsit. Cine ar p utea fi atât de trarea într-o masă suspendă angoasa de individuaţie. Depre­
aspru şi de lipsit de iubire încât să părăsească o fiinţă neaju­ �vul este deosebit de expus acestei angoase. La el deja deose­
torată? Cealaltă posibilitate pare să fie aceea de a-l lega pe ce­ birea de altul, un alt fel de a gândi sau de a simţi, pot să con­
lălalt atât de strâns de sine încât acesta cade în condiţia infan­ .şteleze angoasa de pierdere, pentru că el o trăieşte ca îndepăr­
tilă; este imaginea descrisă mai sus, cu semn contrar - moti­ Jare şi înstrăinare. De aceea el încearcă să renunţe la tot ce îl
.
vaţia este aceeaşi: a stabili o dependenţă. �sebeşte de celălalt.
La personalităţile depresive angoasa de pierdere este cea ;,,, Să mai clarificăm puţin. Cu cât am învăţat mai puţin să ne
care domină, în diferitele sale forme derivate: frică de distan­ dezvoltăm fiinţa autonomă, cu atât mai mult avem nevoie de
ţa izolatoare, de despărţire, de lipsă de protecţie şi singurăta­ �ţii. Astfel angoasa de pierdere se revelează în calitate de a
te, de a fi părăsit. Depresivii caută cea mai mare apropiere şi , qqua faţă a slăbiciunii Eului. De aceea încercarea de a se asi­
cea mai puternică legătură posibile, acolo unde tipul contrar, :; Jl.lra faţă de angoasa de pierdere lăsând tot timpul de la el va
schizoid, căuta cea mai mare distanţă şi cea mai mare inde­ ;»�ua, poate chiar va avea efectul contrar. Deoarece individul
pendenţă posibile, pentru a se proteja de propria sa angoasă. 'ciu:e nu îşi dezvoltă un Eu puternic are nevoie, pentru sprijin,
Pentru depresiv apropierea înseamnă siguranţă şi protecţie, "' � un Eu mai puternic din exterior, de care el devine cu atât
dar pentru schizoid ea înseamnă ameninţare şi limitare a au­ ;;):nai dependent, cu cât mai slab rămâne el însuşi. Dar cel care
tarhiei sale; pentru schizoid distanţa înseamnă siguranţă şi in­ atât de dependent este sortit să se teamă mereu că va
dependenţă, în vreme ce pentru depresiv ea înseamnă ame­ e acest sprijin - doar a lăsat totul în seama celuilalt, i-a
ninţare şi părăsire. atât de mult încât fără el nu crede că mai poate trăi,
Atunci când depresivul recunoaşte că devenirea sa, indivi­ lui se bazează în întregime pe celălalt. Depresivii
duaţia sa înseamnă inevitabil o alteritate despărţitoare, el fie dependenţa pentru că le promite siguranţă; o dată cu
renunţă să dobândească pentru sine individuaţia, fie nu o per­ "�:;·�i!erlPnrl<>nt" creşte însă şi angoasa de pierdere; de aceea ei vor
mite partenerului. În limbajul comparaţiei noastre: depresivul se ataşeze de celălalt cât mai strâns posibil şi de aceea reac-
74 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 75

ţionează cu panică chiar la cele mai mici despărţiri. Astfel se c ă ascunde d e sine motivaţia lor, legată d e angoasa de
ajunge la cercul vicios tipic aici, care nu poate fi întrerupt de­ L.m::n.uou:, ci se poate considera şi superior moral celor care sunt
cât dacă individul îndrăzneşte să devină el însuşi, să aibă o fi­ puţin modeşti, mai puţin împăciuitori etc. Astfel el face
inţă autonomă, să fie subiect. adevărat din nevoie o virtute şi crede că abandonează şi
Dacă schizoidul se proteja de apropierea încrezătoare cram­ ceva care încă nici nu s-a dezvoltat, ceva ce încă nici
ponându-se de părerea că oamenii ar fi periculoşi şi nedemni posedă: Eul său.
de încredere, pentru a evita astfel angoasa de dăruire, depre­ Această fugă de individuaţie este însă scump plătită, anu­
sivul are şi aici tendinţa contrară: el mai degrabă idealizează cu toate dorinţele, impulsurile, afectele şi pulsiunile pe
oamenii, mai ales pe cei apropiaţi de el. Oamenii i se par ino­ el nu îndrăzneşte să le trăiască. El nu şi le îngăduie, de
fensivi, le scuză slăbiciunile sau le trece cu vederea părţile ob­ sau din cauza ideologiei sale - nu poate face el ceea ce
scure. El nu vrea să perceapă la ei nimic înspăimântător sau la alţii. De aceea îi este din ce în ce mai clar sortit
neliniştitor, pentru că ar pune în pericol relaţia care are nevo­ alţii să îi împlinească dorinţele şi aşteptările pe care desi­
ie de încredere. De aceea el dezvoltă prea puţină fantezie pen­ gur că le are în continuare. Cel care nu poate lua speră să pri­
tru răutatea oamenilor - în alţii şi la sine; deoarece pentru a mească - poate chiar ca răsplată pentru modestia sa; şi dacă
putea avea încredere deplină şi pentru a iubi nelimitat el tre­ nu aici pe pământ, atunci măcar în cer, aşa cum promite ide­
buie să reprime îndoiala şi critica, nu le lasă să devină con­ ologia creştină.
ştiente; el înlătură din cale tensiunile, evită confruntările " de . Astfel iau naştere atitudinile de aşteptare pasivă ale depre-
dragul păcii " şi pentru că acestea ameninţă să îl înstrăineze de sivilor, care nu se protejează astfel de dezamăgirile şi depre­
partener. El îl idealizează pe partener şi vede în general oame­ siile care le urmează, pentru că viaţa nu îndeplineşte aceste
nii mult prea buni, ceea ce, alături de pericolul de a fi folosit aşteptări. Pe de altă parte, dacă renunţă şi la această aştepta­
t� a răsplăţii, este sigur că va izbucni depresia. Depresivii
aduce cu sine o naivitate persistentă şi un infantilism. Astfel
el aplică politica struţului şi-şi ascunde capul în nisip în faţa ajung adesea în viaţă în poziţia lui Tantal: ei văd în faţa ochi­
mizeriilor vieţii, menţinându-şi credinţa că omul este bun. lor fructele şi apa, care fug însă de ei, pentru că nu au învăţat
Pentru armonia spre care tinde şi pentru apropierea netul­ �u nu îşi îngăduie să le apuce. Ei nu pot pretinde, nu pot să-şi
Ia ceva; ei nu pot avea o agresivitate sănătoasă şi toate aces­
burată, depresivul trebuie să fie la rândul lui "bun " şi se stră­
duieşte să exceleze în toate virtuţile altruiste: modestie, dispo­ tea duc la dezvoltarea unui sentiment slab al propriei valori,
nibilitatea de a ierta, împăciuire, abnegaţie, compasiune şi care la rândul lui le slăbeşte curajul de a pretinde şi de a apu­
milă, pentru a le numi pe cele mai importante. Ele pot adop­ ca. Câteva exemple de comportament depresiv:
ta la el orice grad: modestie exagerată, care nu cere nimic pen­ O tânără căsătorită spune: " Soţul meu frecventează acum o
tru sine; supraadaptare şi subordonare până la dăruire, mer­ fată; şi eu o cunosc, este foarte atrăgătoare şi soţul meu poate fi se­
gând, la extrem, până la comportamente masochist-supuse. dus uşor. Atunci eu stau acasă şi bocesc; dar el nu trebuie să obser­
Toate acestea se pot aduce la un numitor comun: a goni an­ ve aceasta. Dacă i-aş face reproşuri, el ar crede că am o gelozie
goasa de pierdere, angoasa de singurătate prin abandonarea nuc_ -burgheză şi mă tem că asta îl va călca pe nervi şi îl va îndepăr­
dorinţelor proprii, prin renunţarea la fiinţa proprie şi sustra­ �a cu adevărat de mine. El spune că aşa sunt bărbaţii şi, dacă l-aş
gerea de la individuaţia temută exact din acest motiv. zubi cu adevărat, atunci i-aş admite aceasta. "
Aici se poate ajunge la o autoiluzionare periculoasă: făcând Nu pare prea clar ce trebuie să îi "admită " soţului ei, pen­
. tru a nu dezamăgi reprezentarea sa despre parteneriatul mo-
o Ideologie din aceste modalităţi comportamentale, el nu nu-
76 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 77

dern, pe care ea însăşi nu o împărtăşeşte. Ea nu este sigură ce Aici s e poate recunoaşte bine că astfel d e oameni nu-şi ex­
trebuie să accepte sau unde ar putea să se apere împotriva a suficient de clar dorinţele sau că au dorinţe neclare, ne­
ceva străin fiinţei sale; dat fiind că ea are şi un sentiment slab ,determinate. Astfel ei vor fi de fiecare dată dezamăgiţi şi dau
al propriei valori, supraestimează orice rivală. În loc să-şi ape­ vina pe circumstanţe exterioare sau pe ghinion. Ea nu îi spu­
re opinia şi să recunoască limitele toleranţei sale, în loc poate clar coaforului ce frizură dorea şi nici atunci când şi-a
ca, la rândul ei, să-I facă gelos pe bărbatul care se credea mult , ...... . 1-'�rat bluza nu avea o idee clară despre ceea ce voia de
"
prea sigur de ea, ea se temea prea mult să nu îl piardă. Ea se fapt- ea a vrut numai să facă "ceva bun pentru a compen­
forţează să nu pară mic-burgheză, crede că trebuie mereu să se sa dezamăgirile. Ea se autocompătimea şi avea sentimentul că

adapteze la dorinţele lui, lucru de care el se foloseşte de fieca­ o urmăreşte ghinionul, că este dezavantajată de viaţă; nu rea­

re dată. Atunci când a observat că el ameninţa mereu să calce că nedeterminarea dorinţelor ei şi cerinţa neclară erau pro­
strâmb, ea credea că îl poate opri cu din ce în ce mai multă dis­ blema reală. Ea a pus problema experienţei cu meşterul, care
ponibilitate pentru înţelegere. A fost total disperată când a tre­ , este astăzi la ordinea zilei, atât de tendenţios încât îşi putea
buit să recunoască că din acest motiv el o dispreţuia. Dat fiind plânge de milă şi se putea considera o ghinionistă şi a muşa­
că ea însăşi nu se lua în serios, nici soţul ei nu o lua în serios. , JXtalizat posibilitatea de a-şi recunoaşte propria contribuţie la
Astăzi găsim frecvent situaţii asemănătoare; o nesiguranţă ge­ ce s-a întâmplat. Spunând " lucrurile acestea mi se întâmplă
nerală privitoare la libertate şi legătură, la fidelitate şi sponta­ , numai mie" ea a deplasat cauza de la sine la "lumea rea" şi ast­
neitate sexuală, care este foarte susţinută prin propagandă, îi fel a putut să vadă inhibiţia şi angoasa ei ca pe o vină a soar­
face pe mulţi, mai ales pe depresivi, să se suprasolicite şi să , tei, care o condamnase să fie o ghinionistă. Din acestă milă de
facă lucruri pe care de fapt nu le doresc, de frică "să nu cum­ Sine ea şi-a procurat o anumită satisfacţie- şi nu a mai tre­
" buit să se schimbe.
va să fie ne-moderni şi să nu perceapă "tendinţa vremurilor".
Şi în alte circumstanţe ale vieţii această tânără se supunea . �, Conflictele depresivilor se exprimă somatie de preferinţă
multor cerinţe altruiste pe care şi le autoimpunea: în fiecare in tulburările căilor respiratorii, care reprezintă simbolic ceea
,
an, de Crăciun, ea avea o listă de aproape 100 de persoane că­ se ia, ceea ce se încorporează, pentru apucare şi cerere. În
" ..
rora "trebuia" să le scrie sau cărora "trebuia să le facă un ca­ n•••u••�u conflictuale, se ajunge cu uşurinţă la afecţiuni psiho­

dou, astfel că intra deja în panică şi depresie cu săptămâni îna­ ;•KIIIlianc:e ale gâtului, polipi, intestinelor şi stomacului. De ast­
inte de sărbătoare, legat de felul cum va putea face aceste lu­ de conflicte se pot lega şi afecţiuni psihosomatice, cum sunt
cruri, pe lângă restul de îndatoriri ale cotidianului. Dar nicio­ ,,,,-..... ,. ,j,· a şi anorexia. În limbajul popular se vorbeşte despre

dată nu i-a trecut prin minte să ar putea schimba asta şi avea persoane care "mănâncă de grijă", desemnându-se astfel ex­
deja sentimente de culpabilitate dacă uneori i se părea neplă­ perienţa de a compensa dezamăgiri şi pierderi prin mâncare
cut să îndeplinească toate aceste obligaţii. sau băutură. De aici adesea nu mai este decât o graniţă îngus­
Printre depresivi se găsesc adesea "ghinioniştii". Putem da tă până la adicţii de toate felurile, care se pot înţelege ca satis­
următorul exemplu: " Oricât mi-a? da silinţa, totul îmi iese prost. facţii substitutive sau fugă de lume.
Ieri am fost la coafor; mi-a stricat părul, a făcut totul varză. Apoi Dificultatea de a-şi apropria ceva, de a lua ceva în posesiu­
me)'terul pe care l-am angajat m-a lăsat baltă - lucrurile astea mi ne, se poate exprima la depresivi şi în slăbiciunea memoriei",
"
se întâmplă numai mie. Ca să mă consolez, am vrut să-mi cumpăr aşa cum o numesc ei. Ei îşi pot aminti greu ceea ce şi-au pro­
o bluză; când am ajuns acasă nu mi-a mai plăcut - de fapt voisem pus, uită uşor şi cred că acesta este un simptom organic. La o
cu totul altceva. " vedere mai exactă, reiese că ei nu percep complet impresiile,
78 Fritz Riemann 79
Angoasa de a deveni tu însuţi
nu le adoptă cu interes şi atenţie, pentru că se tem să admită cele mai mari pericole pentru el. Conform celor descrise până
stimuli puternici; aceştia i-ar împinge în conflictul de a dori acum, se înţelege că el poate ajunge la crize în special în rela­
ceva intens şi a nu putea să ia. Astfel, ei opresc pur şi simplu ' ţiile parteneriale. Tensiunile, confruntările, conflictele în aceste
mulţi stimuli, ca un filtru, şi se resemnează prea devreme. relaţii sunt pentru el chinuitoare, chiar insuportabile şi îl stre­
Aceasta poate duce la dificultăţi de învăţare sau la oboseală sează mai mult decât este necesar, pentru că îi activează an­
generală şi lipsă de participare, care au acelaşi rol de filtru de goasa de pierdere. El nu înţelege cum adesea tocmai eforturi­
protecţie şi nu fac decât să întărească depresia, prin feed-back, le pe care le face pentru partener sunt cele care duc la crize,
pentru că astfel ei dezamăgesc şi sunt mereu dezamăgiţi de pentru că acesta caută să se elibereze de încercuirea prea
sine. O astfel de aparentă slăbiciune a memoriei este deci ade­ strâmtă. Depresivul reacţionează atunci cu panică, cu depre­
sea doar un semn de resemnare, un indiciu al profundei lor sii profunde şi, în angoasa sa, el recurge la mijloace de presiu­
convingeri că nu vor reuşi niciodată să pună stăpânire pe ceva. ne până la ameninţarea sau chiar încercarea de suicid. El îşi
Mai bine renunţă de la început - atunci pot cel mult să fie · poate imagina cu greu că partenerul nu are aceeaşi trebuinţă
dezamăgiţi într-un mod încă plăcut. Astfel ei aplică un soi de de apropiere ca şi el însuşi, care nu se poate sătura niciodată
politică a strugurilor acri, adică devalorizează din start ceea de apropiere. El trăieşte trebuinţa de distanţă a partenerului
ce ar dori de fapt, dar cred că nu sunt în stare sau nu au voie mai degrabă ca o lipsă de afecţiune sau un semn că nu îl mai
să ia - consideră că nu este ceva demn de dorit. Astfel ei se iubeşte.
scutesc de posibila dezamăgire de a voi să aibă ceva şi totuşi Capacitatea de identificare empatică, deci de a primi un alt
de a nu primi - dar în acelaşi timp lumea devine pentru ei om în fiinţa lui, cu afecţiune, de a-l trăi într-o participare a au­
mai puţin colorată, mai gri şi mai lipsită de farmec, deoarece todepăşirii este caracteristică într-un înalt grad depresivului
fără dorinţe proprii viaţa devine din ce în ce mai goală şi mai şi este una dintre cele mai frumoase trăsături ale sale. Trăită
plicticoasă. Este ca şi cum ar sta la masa vieţii, încărcată cu de cu autenticitate, ea este un element esenţial al oricărei iubiri,
toate şi nu ar avea încredere să ajungă la ea, dar văd plini de chiar al umanităţii. Capacitatea de identificare a depresivului
invidie cum alţii apucă rapid şi degustă - şi se mai şi simt poate escalada până la empatie mediumică, în care se suspen­
bine! dă cu adevărat graniţa separatoare între Tu şi Eu - dorul ori­
Depresivul ajunge de fiecare dată la limita capacităţii sale ginar al tuturor celor ce iubesc este şi dorul misticilor, dorul
de adaptare şi de iertare. Premisa vindecării lui este recunoaş­ de a fi una, într-o transcendenţă ce topeşte toate graniţele, cu
terea faptului că nu poate evita să fie o entitate subiectivă, divinitatea sau cu creatura, în care poate că ei speră inconştient
dacă nu vrea să sucombe de surmenajul datorat " virtuţilor" să regăsească pe un nivel superior relaţia fără limite cu mama,
sale sau să resimtă o "invidie devoratoare" faţă de cei care, din prima copilărie. Vom vedea că pentru dezvoltarea capaci­
fără vinovăţie şi frică, iau de la viaţă ceea ce pot primi. tăţii noastre de a iubi este de o importanţă decisivă experien­
ţa noastră cu mama. La persoanele sănătoase cu nuanţe de­
presive există o mare capacitate de a iubi, de a se oferi, de a
Depresivul şi iubirea se sacrifica, capacitatea de a suporta tot greul împreună cu
partenerul; un astfel de om îi poate da celuilalt sentimentul de
Iubirea, dorinţa de a iubi şi de a fi iubit este pentru depre­ protecţie, de intimitate afectivă şi afecţiune necondiţionată.
siv cel mai important lucru din viaţă. Aici el poate dezvolta La depresivii cu tulburări profunde, în relaţiile amoroase
cele mai bune laturi ale sale, aici se află însă în acelaşi timp şi predomină angoasa de pierdere - în cazul lor se ajunge la re-
80 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 81

laţiile parteneriale dificile, cu adevărat depresive. Cele mai · :viaţă proprie şi se pot axa pe orice partener, se pot adapta la
frecvente forme arată astfel: individul încearcă să trăiască nu­ el - cel mai important este să nu rămână singuri.
·

mai prin partener, într-o identificare deplină cu acesta, ceea ce Depresivul încearcă astfel ceva ce seamănă cu o simbioză,
face posibilă într-adevăr cea mai mare apropiere. Individul de­ suspendare a graniţei care separă Eul de Tu. El tinde spre o
vine cu adevărat celălalt, încetează să mai fie o entitate pro­ --·�•�·�; ,,",, în care Eul nu se mai poate deosebi de Tu şi unde,

prie, separată de el. Individul gândeşte şi simte ca şi partene­ cum a spus odată un depresiv, "nu mai ştii unde te termini
rul său, îi ghiceşte dorinţele "le citeşte din ochi " , ştie ce res­ şi unde începe celălalt". Cel mai mult i-ar plăcea depresivu­
pinge şi ce îl tulbură şi le înlătură din cale; îi preia toate vede­ să se dizolve complet în celălalt sau "să fie devorat de iubi­
rile şi îi împărtăşeşte opiniile - pe scurt, trăieşte ca şi cum a , să fie conţinut de celălalt, să nu mai poată fi pierdut, sau
.

gândi altfel, a avea o altă părere, un alt gust, vreo deosebire . ;,să îl poarte în sine pe celălalt, fără să-I mai piardă vreodată.
oarecare de partenerul său, a fi el însuşi ar fi nişte pericole şi ;În ambele cazuri problema constă în aceea că individul evită
ar evoca angoasa de pierdere. Astfel el trece complet în fiinţa . . astfel propria individuaţie sau nu permite individuaţia celui-
partenerului şi trăieşte conştient o iubire complet altruistă, cu . lalt.
sacrificiu de sine. Autenticitatea sau inautenticitatea unei ast­ Adesea în relaţia partenerială se întâlneşte şi forma "dacă
fel de iubiri se decide în funcţie fie de dorinţa de a evita "ro­ te iubesc, cu ce te deranjează". Aceasta este o încercare mărea­
taţia" şi angoasa de pierdere legată de aceasta, fie de îndrăz­ fă de a evita angoasa de pierdere: partenerul se poate compor­
neala de a iubi în ciuda conştienţei pericolului pe care îl pre­ .. ·
· · ta cum vrea - depresivul nostru iubeşte în ultimă instanţă
supune orice iubire, alături de capacitatea de a lăsa liberă dez­ mai mult iubirea pe care o are pentru partener decât pe aces­
voltarea de sine şi a celuilalt. ta însuşi, ca persoană. Astfel el este dependent numai de sine
"
Adagiul "unde te duci tu, acolo merg ş;i eu este aici absolu­ · ; Şi de capacitatea sa de a iubi; aşa se poate atinge eternitatea şi
tizat. Pentru partener o astfel de relaţie este chiar confortabi­ · permanenţa.
lă, în multe privinţe; dar cine aşteaptă de la un parteneriat mai Mai dificilă este cealaltă formă de relaţie partenerială de­
mult decât să găsească în celălalt un ecou al său sau un duh .· presivă, iubirea şantajistă. Îi place să se înveşmânteze în man­
din lampă, mereu gata să fie de folos, va fi dezamăgit. Într-o , ltia atenţiei şi grijii exagerate, în spatele căreia se ascunde do­
direcţie asemănătoare, dacă individul se abandonează pe sine , rinţa de dominare, care aici provine din teama de pierdere.
prea mult, el poate redeveni practic un copil din cauza angoa­ -Dacă astfel individul nu reuşeşte să atingă ceea ce ar dori,
sei de pierdere. În această situaţie el deleagă partenerului tot .: �atunci el recurge la mijloace mai puternice, la ameninţări cu
ce ar putea şi ar trebui să facă el însuşi, devenind astfel din ce ' suicidul şi mai ales la trezirea sentimentelor de culpabilitate
în ce mai dependent de el şi mai neajutorat fără el, din cauza ale partenerului; dacă nici acestea nu ajung, individul cade în­
ideii că celălalt ar putea crede că, odată devenit independent, tr-o depresie profundă şi în disperare. Formulări de tipul " dacă
nu va mai fi nevoie de el. Astfel, individul nostru depresiv cre­ nu mă mai iubeşti, eu nu mai vreau să trăiesc" îl împovărează pe
de că făcându-se pe sine neajutorat îl poate ţine cel mai bine partener cu responsabilitatea că de comportamentul său atâr­
pe celălalt. În acest parteneriat se repetă inconştient, cu clari­ nă viaţa celuilalt. Dacă el este prea slab şi tinde spre sentimen­
tate, o relaţie tată-copil sau mamă-copil - este un caz mult .te de culpabilitate, dacă nu examinează situaţia, atunci aici pot
mai des întâlnit decât s-ar părea. La fel stau lucrurile şi la oa­ să aibă loc tragedii, care devin fără soluţie atunci când impli­
menii care, deveniţi văduvi, se căsătoresc imediat, chiar dacă carea reciprocă este deja prea profundă. Atunci rezultă acele
în felul lor 1-au iubit pe partenerul răposat: ei au prea puţină •relaţii ţinute de partener numai din teamă, milă şi sentimen-
82 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 83

te de culpabilitate, în care sub suprafaţă dospesc ura şi dorin­ Nu se poate emite o regulă generală despre câtă libertate
ţele de moarte. Şi boala poate fi folosită ca o armă de şantaj şi ·. sau câtă legătură are nevoie fiecare, câtă suportă şi câtă nu su­
poate duce la tragedii asemănătoare. portă; aici fiecare trebuie să găsească soluţia care i se potriveş­
Putem vedea încă o dată că angoasele şi conflictele depre­ .te. Oamenii înşişi, ereditatea lor, istoria lor de viaţă şi situaţia
sivilor au şi ele ceva general valabil: cu cât iubim mai profund, socială sunt prea diferite pentru a putea stabili cerinţe va­
cu atât mai mult avem de pierdut şi, viaţa noastră fiind plină pentru toţi legate de parteneriat, pentru a putea con­
de pericole, cu toţii căutăm un strop de protecţie, pe care spe­ drept fals sau rău, ceea ce se abate de la acestea. Tre-
răm să o găsim la modul cel mai profund în iubire. Am văzut să avem unii pentru alţii la fel de multă înţelegere uma­
şi că evitarea individuaţiei nu oferă nici o siguranţă împotriva cum avem şi pentru forme de iubire care ne sunt mai înde­
angoasei de pierdere. Dimpotrivă: pentru că vrem să evităm altminteri îi condamnăm prea uşor tocmai pe cei care
ceea ce ne este dat tuturor, constelăm tocmai ceea ce am vrut trăit deja experienţa lipsei în copilărie, de aceea pot găsi cu
să evităm. A fi partener într-o relaţie presupune a menţine o o iubire matură - în plus mai sunt şi pedepsiţi pentru
distanţă creatoare, care dă ambilor parteneri posibilitatea de a • aceasta.
fi ei înşişi, de a se dezvolta în sine, ca entităţi separate. Adevă­
ratul parteneriat este posibil numai între doi indivizi de sine
stătători, şi nu într-o relaţie de depedenţă a unuia de celălalt, Depresivul şi agresivitatea
în care unul dintre parteneri devine un obiect. Cel care nu se
încumetă să fie un partener de sine stătător este amenintat toc­ După toate cele spuse mai sus se înţelege că, pentru depre­
mai de aceea de pericolul pierderii: deoarece din cauza depen­ relaţia cu afectele şi agresivităţile lui este o mare proble­
siv,
denţei şi respectului de sine prea redus el cade în pericolul de . mă. Cum poate el să fie agresiv, cum poate să se autoafirme şi
a pierde respectul celuilalt şi astfel de fi considerat " neîntreg" . . să se impună dacă este plin de angoasă de pierdere, dacă se
Cel care, pe de altă parte, încearcă să facă din partener un co­ resimte pe sine ca depedent şi astfel livrat iubirii? Dependen­
pil minor, trebuie să ţină seama de faptul că acesta se va elibe­ ţul nu poate să îl atace pe cel de care depinde, de care are ne­
ra cândva şi la rândul lui va vrea să fie luat în serios sau că el voie. Ar însemna să îşi taie craca de sub picioare. Pe de altă
depăşeşte limita sa de toleranţă şi transformă iubirea în ură. parte, agresivităţile şi afectele sunt inevitabile, dat fiind că lu­
Atunci parteneriatul se transformă într-o nevroză în doi, o re­ mea şi oamenii sunt aşa cum sunt, şi desigur şi el însuşi este
laţie care stagnează, care nu se dezvoltă mai departe, de cele aşa cum este. Ce poate face totuşi cu agresivitatea sa, atunci
mai multe ori o repetiţie literală a unei relaţii din copilărie. când pare atât de periculoasă?
Pentru depresiv, sexualitatea este mai puţin importantă de­ O posibilitatea este de a o evita. Acest lucru se poate reali­
cât iubirea, afecţiunea şi tandreţea. Dacă primesc toate aceste za prin dezvoltarea unei ideologii a păcii. Atunci individul nu

lucruri, ei se pot dedica fericiţi celor trupeşti, ei sunt şi aici em­ mai percepe prilejurile de agresiune şi agresiunile însele, nici
patici şi cred că iubirea nu suportă nici un fel de graniţe legat înăuntrul şi nici în afara sa. Acolo unde individul ar trebui să
de ce este îngăduit şi ce este neîngăduit. În cazuri de mare de­ impună, să se confrunte, acolo unde ar trebui de fapt să se ape­
pendenţă, se găsesc aici toate formele posibile de masochism re, el detensionează situaţia, interpretând-o invers şi făcând-o
până la sclavie, iar în spatele lor nu rareori se ascunde ideea inofensivă: celălalt nu a intenţionat cu adevărat să facă asta,
că aceasta este singura posibilitate de a-1 ţine pe partener, deci nu merită să devină agresiv faţă de astfel de nimicuri, s-ar
livrându-se complet voinţei sale. irosi degreaba. Cu cât individul se retrage mai mult în cadre-
84 Fritz Riemann Angoasa de a deveni t u însuţi 85

le unei astfel de ideologiii, cu cât el se lasă mai mult jignit fără La fel de inconştiente rămân şi agresiunile poate cele mai
să se apere, cu cât îşi refuză mai mult propriile afecte, cu atât la depresivi: plângerile, jeluirea şi lamentaţiile. De­
mai mult individul respectiv trebuie să compenseze aceste ati­ nu este conştient de faptul că acestea pot să aibă asu-
tudini printr-un sentiment de superioritate morală, fără ca ast­ partenerului efecte istovitoare. El se plânge că totul este
fel să recunoască faptul că şi acesta este o formă - sublimă - mult pentru ei, că oamenii sunt atât de răi, atât de lipsiţi
de agresivitate. compasiune; are o expresie facială care pare mereu că acu­
Această atitudine poate escalada până la rolul de "martir ", fără cuvinte şi pe numeroase căi trezeşte celuilalt sentimen­
mergând până la masochismul psihic, moral sau sexual. Ast­ de culpabilitate, aşa încât acesta se vede constrâns să aibă
fel se ajunge la acel ciudat efect reciproc, în care individul tră­ ce în ce mai multă consideraţie şi participare în relaţia cu
ieşte prin identificare cu celălalt ceea ce nu îndrăzneşte să tră­ · vul. Sau pentru partener devine prea mult, acesta exa­
iască singur, delegându-i, pasându-i într-o anumită măsură situaţia şi se eliberează de sentimentele de culpabili­
aceste lucruri. Cel care face din sine un obiect al unui parte­ pe care le pune în seama depresivului.
ner exigent, îndrăzneţ şi agresiv nu numai că trăieşte prin Dacă agresivitatea nu găseşte nici una dintre căile aminti-
identificare cu el aceste părţi pe care le reprimase la sine, ci aici, ea se poate manifesta la început sub formă de milă de
are şi un sentiment deosebit de puternic al superiorităţii sale şi în cele din urmă se va întoarce împotriva propriei per­
morale: în calitate de parte vătămată, el este cel mai bun şi cre­ aşa cum este cazul, la modul cel mai intens, la melan­
de că nu este de vină dacă îl face pe celălalt să devină vino­ Din conflictul, care pentru ei a devenit insolubil, dintre
vat. Aici devine evident caracterul chestionabil al virtuţilor" agresivitate, sentimente de culpabilitate şi angoasă concomi­
"
trăite unilateral: în timp ce în mod conştient crede că el este în faţa pierderii iubirii, ei trebuie să îndrepte împotriva
victima, în mod inconştient face din celălalt partea care sufe­ înşişi acuzaţiile, reproşurile şi ura adresate la origine altu­
ră. Relaţia sadomasochistă se întoarce pe dos: " sfântul" devi­ - se poate ajunge astfel până la ură de sine şi la autodis­
ne călău, " păcătosul " devine chinuitul. - " Nu criminalul, ci . conştientă sau inconştientă. Cu adevărat tragică este
victima este de vină " este numele unei piese de Franz Werfel. ' o astfel de autodistrugere din cauza unor sentimente de ură
Atunci când, printr-o umilinţă răbdătoare, depresivul îl lasă .· şi invidie din copilărie, pe atunci justificate, pe care individul
pe celălalt să devină agresiv, rău" şi de aceea vinovat, el tre­ msă nu a avut niciodată voie să le exprime, pentru că astfel
" ·.·

zeşte în acesta din ce în ce mai multe sentimente de culpabi­ ·.. nu făcea decât să îşi înrăutăţească situaţia şi s-ar fi resimţit pe
litate; iar dacă depresivul ajunge să se îmbolnăvească din ca­ Sine ca un om rău. Pentru că el nu a găsit nici o posibilitate,
uza lui, partenerul nu mai poate ieşi din culpabilitate, în timp ruei un ventil pentru a da curs afectelor sale şi pentru că le-a
ce depresivul nostru rămâne victima nevinovată. Aici se pot trăit cu sentimente de culpabilitate, a trebuit să le îndrepte îm­
juca piese macabre, care ne lasă să bănuim ceva din intensita­ potriva lui însuşi, ca o pedeapsă. Cele mai mari tragedii se joa­
tea afectelor care se ascund în spatele depresiilor severe, fără că în copilărie, anume prin faptul că un copil respins va lua în
ca respectiva persoană să le conştientizeze ca agresivitate - · interior această respingere, sub formă de ură de sine şi, din
s-ar speria foarte tare dacă i s-ar oferi această interpretare. ••. teamă de pierdere şi lipsă de protecţie, el îşi va trăi agresivi-
Am amintit deja că şi în spatele iubirii supragrijulii a de­ tatea proprie ca o prea mare împovărare a situaţiei de pericol
presivilor se ascund agresivităţi inconştiente; cu o astfel de in care se află deja. Astfel cel care va deveni ulterior depresiv
grijă excesivă pot să îl sufoce pe partener, să " îl violeze cu nu învaţă de timpuriu cum să procedeze cu agresivităţile sale.
blândeţe " .
De regulă, aceasta are drept consecinţă faptul că el realizează
86 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 87

prea târziu sau deloc unde �i când ar fi putut sau ar fi trebuit "ne pun la podea" - c u atât mai mult în copilărie, când, di�
să fie agresiv; că el are idei false despre cantitatea de agresivi­ cauza dependenţei �i neajutorării noastre, nu le putem admi­
tate pe care trebuie să o mobilizeze pentru a obţine ceva, pen­ te. Numai atunci când copilului îi este permis să î�i manifeste
tru a se autoafirma sau a se impune - el se resemnează în faţa afectele �i agresivitatea el poate învăţa să procedeze cu �le: să
ideii că pentru aceasta ar fi necesare cantităţi enorme de agre­ le instaleze adecvat situaţiei sau să renunţe la ele. Atunci cand
sivitate, pe care el nu le are la dispoziţie; �i că în cele din urmă un copil este frapant de lini�tit �i cuminte, când se� pl �c�is�t�
_
el are reprezentări mult exagerate despre posibilele urmări ale şi nu vrea să facă nimic cu lumea, când �u maruf� sta ru�I ? Iru­
unei agresivităţi exprimate, pe care, din cauza angoasei sale ţiativă �i trebuie să fie stimulat să reahzeze once a: hvitate:
sau a disponibilităţii sale pentru culpabilitate, �i le reprezintă când el are o înclinaţie nefirească spre lipsa de chef, cand nu-��
mult prea mari - el se teme mereu de un bumerang, care îl poate găsi singur o activitate �i reacţionează exa�erat atu_n�I
atinge cu dublul forţei cu care a fost aruncat. A şti când ar tre­ când este lăsat singur, acestea sunt semne ale unei depresivi­
bui să fie agresiv, a �ti că adesea numai o privire fermă, o anu­ tăţi incipiente, la care trebuie să fim atenţi.
mită atitudine sunt suficiente pentru a fi respectat �i a recu­ Forma matură a elaborării agresivităţii se poate obţine nu­
noa�te că a supraapreciat consecinţele posibile ale exprimării mai făcând experienţe cu propria agresivitate. Agresivitatea
agresivităţii sale sunt puncte de conexiune în care depresivul sănătoasă şi con�tientă de sine este o componentă esenţială a
poate exersa noi experienţe cu agresivităţile sale. sentimentului propriei noastre valori, al sentimentului valabi­
Putem spune că agresivitatea reprimată a depresivilor lasă lităţii personalităţii noastre �i mândriei noastre sănătoase. Sen­
să se recunoască o linie ascendentă, care duce de la îngrijora­ timentul redus al valorii proprii, specific depresivului, are o
rea exagerată, ideologizarea modestiei, pacifism şi smerenie, rădăcină importantă în agresivitatea lipsită de îndrăzneală �i
prin lamentaţii şi atitudine de martir, până la întoarcerea îm­ de conştiinţă de sine. Expresia lui Goethe din " Afinităţile e�ec�
potriva sa însuşi, sub forma autorepro�urilor, autoacuzelor, tive": "Împotriva prea marilor privilegii ale cuiva nu exista
autopedepselor până la autodistrugere. Tot de întoarcerea îm­ altă salvare decât iubirea" este o sublimare a invidiei - dar
potriva sa însuşi a agresivităţilor ţine şi somatizarea, deja copilul nu poate sublima încă.
amintită; unele dintre bolile grave sau incurabile se pot dez­ Ne vom întreba din nou cum se poate aJunge . la dezvolta­
volta psihodinamic pe un astfel de substrat, ca o ultimă auto­ rea unei personalităţi depresive, cum se poate ca un individ
pedeapsă sau chiar răzbunare prin autodistrugere. să supraevalueze atât de mult angoasa de pierdere şi angoa­
Afectele şi agresiunile pe care individul nu le poate expri­ sa de a deveni el însuşi.
ma sau nu îi este îngăduit să le exprime, care astfel nu pot găsi
nici un ventil, nu devin numai extrem de chinuitoare, ci aduc
�i o slăbiciune generală a elanului vital până la pasivitate �i Fundalul biografic
indolenţă, care sunt în acela�i timp consecinţe ale agresivită­
ţii inhibate �i devin secundar inhibiţii înnoite. Ura, mânia şi Din punct de vedere constituţional, o dezvoltar� depr� si­
invidia sunt inevitabile în viaţa copilului, dar nu devin peri­ vă poate fi favorizată de o ereditate pronunţat cal� �� entuz:wst
culoase decât atunci când se acumulează în interior �i devin afectivă, de disponibilitatea şi capacitatea de a mb1,. ca �I de
fundal pentru depresii. Mânia neputincioasă, agresivitatea un mare dar al empatiei. Adesea aceste trăsături sunt legate
frustrată, sentimentele de ură �i invidie pe care trebuie să le de o anumită vâscozitate, persistenţă �i inerţie a afectivităţii,
reprimăm ne fac depresivi �i în viaţa ulterioară, ne lovesc", care îi îngreunează depresivului desprinderea de ceea ce în-
"
88 Angoasa de a deveni tu însuţi 89
Fritz Riemann

seamnă ceva pentru el din punct de vedere afectiv �i în care · teamă atunci când ea se depărtează. El este în puterea ei �i este
el a investit mult. Iată deci o structură afectivă care îl face pe spre ea, ea este punctul lui de relaţie cel mai impar­
individul respectiv să tindă spre fidelitate, statornicie �i em­ Copilul preia în el însu�i cu toate simţurile imaginea �i fi­
patie drăgăstoasă, ceea ce se întâlne�te adesea la oamenii cu mamei. Din cauza lungii durate a dependenţei sale totale
tendinţe u�or melancolice. Aici trebuie să lăsăm deschisă pro­ mamă, în sufletul copilului se impregnează puternic imagi­
"
blema în ce măsură aceste trăsături sunt �i ele consecinţe ale ei. Astfel mama este "interiorizată , devine o parte extra­
imposibilităţii recunoscute sau cel puţin ale pericolului per­ de importantă a psihiculu i copilulu i: felul în care el a
sistent de a-�i trăi înclinaţiile a�a cum ar dori. Adesea la ace�ti pe mamă în atitudine a ei faţă de el creează funda­
:u11e• '''"'''"' atitudinii pe care
oameni - din nou ca o tendinţă ereditară - capacitatea de a o va avea ulterior faţă de el însu�i.
se impune agresiv este redusă; ei au prea puţine "coate", sunt T"''" "";"''" mamei care se constituie în interior, "introiectată" sau
împăciuitori de la natură, sunt buni �i nu sunt certăreţi. O altă ,..,.,.".�..-.n. r"'�" " , cum spune psihanal iza, experien ţa fiecărui in­
componentă constituţională poate consta în slăbiciunea lor vi­ cu mama sa, se va reflecta ulterior în atitudine a pe care
tală sensibilă, într-o permeabilitate �i chiar o lipsă de piele, o va avea faţă de el însu�i. Cine a avut norocul să-�i poată for­
lipsă de "obraz gros", care îi predestinează condiţiei de a fi în interiorul său imaginea unei mame iubitoare , se va con­
protejaţi �i susţinuţi, ei favorizând astfel incon�tient paterna­ a în profunzimile sale drept un om demn de iubire; cel
jul sau maternajul din partea altora. Probabil �i înclinaţia în­ a avut nenorocul de a trebui să formeze în interiorul său
născută spre caracterul flegmatic �i spre comoditate se pot nu­ .,,..,,w1."u•o::a unei mame aspre �i respingătoare se va resimţi
în
măra printre factorii ereditari favorizanţi - cu toate că �i aici sale ca un om nedemn de a fi iubit �i va avea ne­
se poate răspunde cu greu la întrebarea ce este înzestrare na­ .voie de mult timp �i de multe experienţe noi pentru a putea
tivă �i ce este răspuns reactiv. ;(I'ede că �i el merită să fie iubit. Astfel, o experienţă maternă
Din nou datele constituţionale se intersectează cu cele bio­ fericită se constituie într-un capital pe care niciodată nu putem
grafice. Vom înţelege cel mai bine contextele biografice care fa­ ........."''"' că îl apreciem suficient.
vorizează dezvoltările depresive ale personalităţii atunci când O relaţie bună cu mama este o relaţie de dăruire �i primi-
ne punem din nou în situaţia copilului, aflat acum în a doua reciprocă, resimţită în mod fericit atât de mamă cât �i de ca­
fază a dezvoltării sale. Spre deosebire de faza timpurie, în care Copilul reflectă, ca un ecou, ceea ce îi este oferit; el răs­
începea treptat să-�i perceapă con�tient mediul, copilul a cu­ c· ·nnn n ... la zâmbetul mamei cu un zâmbet �i apoi zâmbetul său

noscut-o deja pe mamă ca sursă a satisfacerii tuturor dorinţe­ va evoca pe cel al mamei. Există o legătură strânsă, o înţe­
··-·--·-- tacită între cei doi, unul dintre
lor sale, de aceea revenirea ei regulată �i fidelă are o importan­ '·
cele mai fericite lucruri
ţă decisivă. Pentru mult timp, copilul mic �i mama formează .pe care le poate oferi viaţa �i putem înţelege că aici se formea­
. :Ză. primele premise pentru recuno�t
un "noi", aşa cum a formulat la un moment dat Kiinkel: mama inţă, speranţă �i afecţiune.
�i copilul trăiesc într-o simbioză, formează o unitate, iar copi­ · .Copilul se află în scurtul paradis al vieţii sale, în care el nu
, cere nimic, trebuinţele sale
lul începe treptat să se diferenţieze de mamă. La început gra­ sunt ghicite �i satisfăcu te �i el î�i
niţa separatoare dintre el �i mamă nu există încă pentru con­ trăie�te existenţa cu plăcere �i confort - sau cel puţin a�a ar
�tiinţa sa. În măsura în care copilul o percepe pe mamă ca fi­ trebui să stea lucrurile. Ceea ce este nou în această a doua fază
ind ceva din afara existenţei sale �i recunoa�te în acela�i timp .· .a dezvoltării timpurii este recunoaşt erea depende nţei faţă de
că de la ea vine toată satisfacţia �i fericirea, el î�i va recunoa�­ mamă �i în acela�i timp trezirea trebuinţe i de apropiere plină
te �i dependenţa de ea. El are nevoie de mamă �i este plin de · .de încredere, de obicei de mamă.
Angoasa de a deveni tu însuţi 91
90 Fritz Riemann

Este de cea mai mare importanţă ca mama să îi ofere copi­ ·.· bil în întâmpinarea acestei dorinţe de a opri dezvoltarea co­
la stadiul de bebeluş vine un puternic instinct matern;
lului aceste posibilităţi, pentru ca el să ajungă să fie în stare .
de aceasta nu trebuie să subestimăm marele şi înde­
" să-şi deschidă inima faţă de un om". Imaginea mamei şi fi­
lungul sacrificiu pe care mama trebuie să îl facă pentru co­
inţei sale se constituie pentru copil într-o primă impresie faţă
de oameni, de umanitate. Dacă el trăieşte aici pentru prima pilul ei - cine ar da drumul cu plăcere la ceea ce a crescut
dată afecţiune sau, dimpotrivă, respingere, dacă simte că este mult timp cu toată iubirea sa?
. Aceste mame îl răsfaţă pe copil de la început, începând cu
iubit sau nu, aceasta depinde de felul cum îl priveşte mama,
alăptarea, îl iau în braţe la orice ţipăt - ceea ce adesea este
cum îl ia în braţe, cum îl tratează şi cum procedează cu el, iar
numai o activitate vitală - şi îi înăbuşe astfel impulsurile vi­
sensibilitatea şi impresionabilitatea copilului reacţionează deja
tale, răspund la orice reacţie de neplăcere a copilului cu tan­
la cele mai fine impresii. Relaţia sa cu sine însuşi este aici " tra­
" dreţe menită să bandajeze, astfel că el nu are nici o şansă de
sată fundamental şi creează cea mai profundă bază pentru
a-şi exprima afectele sau de a găsi soluţii proprii pentru dis­
sentimentul propriei sale valori - " la aşa întrebare, aşa răs­
" confortul său. Aceste mame sunt mereu acolo pentru copilul
puns .
lor, atrag ca un magnet atenţia şi sentimentele lui şi trăiesc cu
Să ne întrebăm acum care sunt sursele de· tulburări în
această fază, prin care impulsul de " rotaţie" este trăit cu an­
el într-un permanent clinch, pentru a împrumuta o expresie
din limbajul boxului, într-o apropiere maximă, în care nici
goasă şi sentimente de culpabilitate, în loc de bucurie. Pentru
unul dintre ei nu se mai poate mişca liber. Şi pe urmă ele în­
aceasta există două atitudini greşite tipice ale mamelor, pe care
cearcă, din aceleaşi motive, să preia totul pentru copil, din vre­
le putem numi răsfăţ şi frustrare. "
me, să "mestece totul înaintea lui şi să se strecoare ca un tam­
Să începem cu răsfăţul: aici le găsim mai ales pe acele fe­
" . pon între el şi lume, pentru a-1 proteja pe orice cale. Ele nu pot
mei care sunt mame declarate " de bebeluşi , cărora le-ar plă­
accepta afectele sănătoase şi inevitabile ale copilului şi reac­
cea cel mai mult ca fiul sau fiica lor să rămână mereu nişte be­
ţionează la ele jignite sau cu lacrimi, astfel că el capătă senti­
beluşi, neajutoraţi şi dependenţi, care au nevoie de �le şi care
mente de culpabilitate, din cauza unor modalităţi comporta­
se află total în grija lor. Sunt deci mame care adesea aparţin
mentale absolut normale, adecvate vârstei.
cercului structurilor depresive şi răsfaţă copilul din angoasă
Toate acestea nu numai că îl leagă pe copil de mama sa din
de pierdere şi din angoasă vitală inconştiente sau din angoa­
· ce în ce mai mult, ci duc şi la împuţinarea şanselor sale de a
sa de a pierde iubirea copilului. Ele îl copleşesc cu tandreţe,
avea impulsuri proprii şi îl fac să nu poată face nimic fără
nu îndrăznesc să îi impună renunţările sănătoase şi necesare.
mamă sau fără aprobarea mamei. Acest lucru poate merge atât
Uneori se adaugă factori ce ţin de destin, de exemplu, la
de departe încât în cele din urmă el nu mai are dorinţe pro­
femeile dezamăgite de căsătorie sau care şi-au pierdut par­
prii; atunci se resernnează şi alunecă într-o indolenţă pasivă,
tenerul, mame pentru care copilul devine întreaga lor viaţă.
aşteptându-se în acelaşi timp să i se ghicească şi să i se împli­
Ele au prea mare nevoie de copil, de dragostea lui şi fac to­
nească dorinţele, pentru că el însuşi s-a dezvăţat de dorinţe, a
tul pentru a-l obliga să fie recunoscător. Cu cât copilul creş­
renunţat la ele. Astfel iau naştere atitudini de comoditate, de
te, cu atât mai p roblematică devine pentru el o astfel d e
aşteptare pasivă, reprezentarea vieţii ca un paradis al trânto­
mamă. Ea vede cu spaimă cum el s e dezvoltă, cum devine
rilor, care ascund depresia care le stă la bază. Î n romanul său
din de în ce mai mare şi mai independent. Pentru ea, aceas­ "
ta înseamnă: se îndepărtează de mine, curând nu o să mai "Oblomov , Gonciarov a prezentat în mod strălucit o astfel de
dezvoltare.
aibă nevoie de mine şi se va orienta spre alţi oameni. Proba-
92 Fri tz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 93

Renunţarea masivă la dorinţe, voinţă şi impulsuri aduce · ne lui posibilităţi şi limite. E l rămâne pasiv ş i gata de
cu ea mai departe o lipsă generalizată de experienţă în ceea ce ..... ,,. ._,..�.._, aşteptând ca viaţa să fie ca o instanţă maternă, care
priveşte raporturile cu lumea, prin care individul este din ce . va răsfăţa mai departe. Desigur că astfel dezamăgirile sunt
în ce mai mult împins spre dependenţa de alţii. Adesea astfel bile şi duc la izbucnirea depresiei latente, care până
de mame îi descriu copilului lumea exterioară ca fiind rea şi stătuse la pândă.
p ericuloasă, astfel că în dezvoltarea lui ulterioară el capătă Situaţia mamei faţă de copil poate fi îngreunată prin des­
sentimentul că nu poate găsi căldură, protecţie, înţelegere şi de toate felurile, prin separare, văduvie, prin naşterea co­
.
securitate decât acasă, la mama. Aceasta îi slăbeşte şi mai mult într-un moment dificil al căsniciei, din cauza unor naş­
impulsul de a se îndrepta către lume, deoarece el crede că aca­ care se succedă prea strâns etc. Copiii unici sunt desigur,
să are cele mai bune posibilităţi. Pe cât posibil, astfel de mame general, mai periclitaţi în această privinţă decât copiii care
nu lasă pe nimeni să se apropie de copil şi îl apără cu gelozie; fraţi şi surori, unde dragostea expansivă a mamei nu se re­
prietenii şi prietenele sunt devalorizaţi sau mama reacţionea­ asupra unui singur copil. Un pacient, un copil unic, a
ză tristă şi jignită la prieteniile copilului, ca şi cum ar fi infi­ odată foarte drastic: " Când mama revarsă asupra mea cor­
delităţi faţă de ea, dat fiind că ea vede în orice alt om un po­ abundenţei iubirii sale, mă umplu de vânătăi."
tenţial rival, care i-ar putea fura copilul. Adesea copilul este Necesitatea de a da drumul copilului este o sarcină ingra­
" violat cu blândeţe" adesea până după pubertate; impulsuri­ pentru orice mamă, cu atât mai mult cu cât ea aşteaptă sau
le lui proprii vor fi înfăşurate într-o vată de iubire maternă. pretinde mai multă recunoştinţă. Dacă ea nu posedă sau
Nimic aspru, dur şi rece nu se poate apropia de copil, faţă de dobândeşte maturitatea de a vedea dezvoltarea sănătoasă
care el s-ar putea impune. Atunci el îşi trăieşte propria lui ne­ copilului ca o răsplată a iubirii sale, a eforturilor, renunţări­
îndemânare şi slăbiciune, care îl îndeamnă să fugă la loc în ve­ şi sacrificiilor sale, pentru ea şi pentru copil se va adăuga
chiul confort. Din cauza slăbiciunii Eului său, stăpânirea vie­ suferinţă care poate fi evitată.
ţii i se pare o sarcină monstruoasă, de care se teme şi în faţa • Situaţia internă a unor astfel de copii este însă şi mai corn­
căreia se resemnează. Ei nu pot decât să simtă ură faţă de mama care îi lip­
Astfel de mame nu pot să se desprindă de copilul lor la astfel de puteri şi se înstăpâneşte asupra lor. Dar dacă ei
momentul potrivit, la vârsta potrivită şi să îl lase liber pentru să exprime numai o parte a acestei uri, ea le stâr­
dezvoltarea proprie. Îl leagă de ele prin pretenţia lor de a fi sentimente de culpabilitate enumerând ce a făcut ea şi
iubite: ele nu lasă să se exprime niciodată liber afecţiunea co­ a sacrificat ea pentru ei în copilărie. Desigur că şi aceste lu-
.
pilului, ci o pretind: ,,fii drăguţ cu mine", "Dă-mi un pupic". Ele sunt corecte, dar nu au fost cerute de copil, astfel că el
îi iau totul:" Lasă, fac eu asta pentru tine. ", "Este prea greu pen­ să fie recunoscător pentru ceva ce nu a dorit, pentru
tru tine", "Nu poţi încă săfaci asta. " şi îi frâng impulsurile pro­ care 1-a şi vătămat. Ruşinat, el trebuie să se vadă pe sine
prii : "Nu vrei să te joci cu asta?", "lncetează acum cu asta", fără fiind extrem de nerecunoscător şi, din culpabilitate, trebuie
să bănuiască ce fac astfel. Deoarece astfel ele ucid în copilul renunţe la încercările sale de eliberare. Mai ales copiii sen­
lor orice desfăşurare sănătoasă şi în final şi fantasmele precur­ sibili pot suferi mult din aceste cauze şi pot purta urmele unor
soare ale confruntării atât de importante în stăpânirea lumii. . astfel de vătămări, aşa cum vom vedea în exemple. Ei nu în­
Dacă un copil nu poate învăţa în astfel de condiţii "rotaţia" sa .·drăznesc să facă paşii spre dezvoltarea corespunzătoare vâr­
proprie, el va rămâne fixat de mamă, un simplu ecou care re­ . stei, care este desprinderea de mamă. Aici pândeşte pericolul
acţionează şi nu învaţă astfel să cunoască nici lumea şi nici unei legături prea strânse şi al unei prea mari dependenţe. Co-
94 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 95

pilul trebuie atunci să renunţe mai degrabă la propria dezvol­ mama sa, că e l nu are de fapt nici u n drept l a viaţă ;:;i
tare, să o sacrifice, dat fiind că nu poate să suporte sentimen­ să fie fericit că este tolerat.
tul de culpabilitate legat de supărările pe care le provoacă ma­ Acum vom examina o latură a frustrării, care formează ce­
mei - iată o situaţie pe care un copil nu o poate rezolva de­ lălalt fundal biografic al dezvoltării personalităţii depresive.
cât a;:;a. Pentru un copil nu există nimic mai traumatizant de­ Femeile la care ne referim acum, cu suflet mic, prea puţin ca­
cât o astfel de "educaţie" prin trezirea sentimentului de cul­ . pabile de iubire maternă, adesea aspre, au suferit, în cele mai
pabilitate; acesta este unul dintre cele mai mari păcate pe care te cazuri, de lipsă de iubire în propria lor copilărie ;:;i nu
un adult îl poate ierta ulterior doar cu greu părinţilor săi, dacă au din propria lor experienţă un prototip matern, ;:;tiu prea pu­
ajunge atât de departe încât să se distanţeze ;:;i să recunoască despre trebuinţele copilului. Relativ inofensive sunt "ma­
suferinţa inutilă pe care i-a produs-o pretinsa iubire. Iată un care din nesiguranţă ;:;i lipsă de empatie pen­
exemplu nu prea rar: copil îl lini;:;tesc şi îl educă pe copil după o schemă rigidă,
Atunci când copilul era neascultător în ochii mamei sale, ceea ce să ţină seama de dorinţele individuale ale acestuia, a;:;a
de cele mai multe ori nu însemna decât că nu se supunea imediat cum reiese din următorul jurnal al unei mame, referitor la pri­
sau că făcea ceva ce ei nu îi convenea - ea se culca pe canapea şi mul ei născut: " Băiatul ţipă de mai multe ore, dar nu a venit încă
" murea" - aceasta însemna că pentru mai mult timp ea nu se miş­ · vremea săfie hrănit. " Această însemnare se repetă de mai mul­
ca şi nu reacţiona la rugăminţile copilului, până ce el nu izbucnea te ori, pe o perioadă mai lungă. Nu vom omite că aici - ca de
într-un plâns sfâşietor. Sunt dese astfel de ameninţări menite să · altfel atât de des - opiniile private ale medicilor, emise ca fi­
stârnească culpabilitate: Plec şi nu mă mai întorc", "0 să mă ' ind ;:;tiinţifice" joacă un rol adesea fatal.
" "
bagi în mormânt" etc. Copilul este însă suprasolicitat atunci când i se impune
Dacă prima motivaţie a răsfăţului a fost dorinţa de a fi iu­ prea devreme o adaptare la condiţiile de viaţă care ţin seama
bită de copil ;:;i de a-l obliga să fie recunoscător, cea de-a doua prea puţin de trebuinţele sale individuale. Dat fiind că nu se
.
motivaţie este altfel complicată ;:;i pentru copil este adesea mai poate încă apăra ;:;i nu poate să î;:;i exprime trebuinţele, copi­
tragică. Ne referim la situaţia în care mama nu a dorit copilul lul începe treptat să perceapă, resemnat, lumea aşa cum este,
sau, indiferent din ce motive, îl respinge ;:;i are sentimente os­ stabile;:; te că de la ea nu mai este nimic de aşteptat. De aici re­
tile faţă de el, dar în acela;:;i timp pretinde de la sine să fie o zultă sentimentul vieţii la mulţi depresivi, anume, o mare lip­
mamă bună ;:;i capătă sentimente de culpabilitate dacă nu poa­ să de speranţă; ei nu pot să creadă în viitor, nici în ei Jn;:;işi şi
te fi. Atunci ea îl răsfaţă pe copil din culpabilitate ;:;i în acela;:;i · în posibilităţile lor, ei au învăţat doar să se adapteze. li domi­
timp din tendiţe de reparaţie. Dacă acest lucru este deja des­ nă sentimentul de lipsă de perspectivă, sunt puternici numai
tul de greu pentru mamă - această situaţie apare desigur de­ pentru a suporta şi a renunţa. În loc să se situeze în lume cu
osebit de u;:;or faţă de copiii vitregi - ;:;i pentru copil este greu. a;:;teptări şi speranţe, ei a;:;teaptă mereu tot ce este mai rău, sunt
El percepe efortul, dar percepe ;:;i ceea ce este în spatele lui, pesimi;:;ti declaraţi ;:;i pot cu greu să î;:;i imagineze că viaţa ar
anume respingerea sau ostilitatea, lipsa de iubire autentică, pe putea să le aducă ;:;i lor ceva vesel, uşor ;:;i fericit. Şi dacă se în­
care răsfăţul nu numai că nu o poate compensa, ci, mai mult, tâmplă vreodată acest lucru, ei capătă sentimente de culpabi­
îl pune pe copil în poziţia de a fi recunoscător pentru ceva ce litate ;:;i se întreabă dacă au meritat asta. Ei nu se pot bucura
nu i-a fost dăruit cu plăcere. Aici copilul poate ajunge să-;:;i re­ deloc ;:;i distrug multe din posibilităţile de fericire din cauză
simtă propria existenţă ca pe o vină, se resimte pe sine ca ;:;i · că practică profilaxia dezamăgirii. Dat fiind că ei cred că ni­
cum ar fi ceva impus, pentru că bănuie;:;te că este o povară mic nu le poate ieşi, nici nu încearcă cu intensitatea necesară,
96 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 97

pentru că atunci eşecul ar fi şi mai dureros; dacă de la început prea devreme să se resemneze. Astfel el devine inhibat în
nu aşteaptă nimic bun, ei nu mai pot fi surprinşi decât în mod domeniile care cer aproprierea a ceva, cererea şi aborda­
plăcut. Iată un exemplu pentru astfel de experienţe de deza­ Cel care este mereu gata să renunţe şi care nu poate abor­
măgire timpurie, care acţionează formator, din jurnalul unei corespunzător va putea cu greu să evite invidia, atunci
mame: vede cum alţii iau degajaţi ceea ce el nu se încumetă să
" De la început ai fost un copil plăpând. În primele 6 săptămâni Dat fiind că din cauza invidiei capătă din nou sentimente
te-am hrănit la sân, dar adesea trebuia să te mai hrănesc ?i după culpabilitate şi se simte rău, el încearcă să le evite, făcând
aceea, pentru că vomitai ?i atunci nu mai aveam nimic. Deja în pri­ nevoie o virtute: el îşi ridică inhibiţia la rangul unei ideo-
mele 10 zile, când eram încă la maternitate, refuzai să iei sânul. Dura a modestiei şi lipsei de pretenţii, aşa cum este descrisă
adesea 5-1 O minute până ce te forţam, ţinându-te de nas. Faptul că sus şi atunci are cel puţin consolarea unei superiorităţi
vomitai nu ţinea deloc de spasmele tale cardiace, cel puţin a�a au
spus medicii. Era mai degrabă o suprasensibilitate ?i o nervozitate Cealaltă consecinţă a experienţelor timpurii de frustrare
generală, dat fiind că în primele 6 luni niciodată nu dormeai o noap­ aceea că ele îi dau copilului sentimentul de a nu merita
te întreagă. Acasă, după 3 săptămâni, când am început din nou lu­ fie iubit. Aceasta conferă baza unor sentimente profunde
crul, nu aveam foarte mult timp. Datfiind că la 3-4 luni nu atinsc­ inferioritate - pentru a te putea crede demn de a fi iubit,
se?i încă greutatea normală, te-am mai dus o dată la investigaţii: me­ · să fi trăit o dată experienţa de a fi iubit şi dacă indivi­
dicul nu a descoperit nimic, dar, pentru mai mare siguranţă, te-anz nu a trecut prin această experienţă, atunci pentru el rezul­
internat într-o clinică: pediatra de acolo a spus că pentru vârsta ta că nu este demn de a fi iubit. Acest sentiment de inferiori­
ai o privire "atât de înţeleaptă". În clinică aveai un loc la fereastră depinde şi de faptul că la această vârstă copilul nu are încă
?i erai acoperit numai cu o plapumă; acasă te ţineam mai la căldu­ de a face comparaţii; de aceea el nu poate reali­
ră. Rezultatul: ai căpătat o pneumonie. În acea perioadă eram în­ încă faptul că părinţii lui nu sunt capabili de iubire; pentru
spăimântător de nervoasă, dar cel puţin în primele zile am mers aco­ lumea sa este lumea însăşi şi indiferent cum sunt părinţii
lo în fiecare zi, ca să te hrănesc. Atunci am început să văd totul în ei sunt totuşi părinţi.
negru. În rest, când erai copil ai fost singurul meu sprijin, dat fiind În cazul unor sentimente de inferioritate grave, poate apă­
că atunci tati era deosebit de dificil, din cauza izbucnirilor lui frec­ şi aici senzaţia că de fapt el nu are nici un drept la viaţă,
vente ?i caracterului său imprevizibil. Din cauza aceasta am făcut, ar trebui să o merite şi existenţa lui nu are justificare decât
fără îndoială, m ulte gre?eli în educaţia ta, adesea m-am cramponat trăieşte pentru alţii. "Existenţa mea este în sine o vină", spu-
prea mult de un anumit sistem cu multe plimbări ?i mersul la cul­ o pacientă depresivă cu o astfel de copilărie. Aceasta poa­
care prea devreme, altminteri nu ar fi fost niciodată ordine �i echili­ duce până la fixaţii pline de culpabilitate asupra mamei, cu
bru în viaţa ta. Mereu te-ai temut îngrozitor de tratamentele medi­ r.>n, ri " n t<> de împăcare faţă de aceasta; atunci individul îşi jert­
cale: urlai. Când ai avut otită, medicul chemat a trebuit să plecefără viaţa pe altarul egoismelor parentale şi găseşte că acest
nici un rezultat, aproape îngreţo?at ?i supărat din cauza "proastei este de la sine înţeles.
educaţii". În ceea ce priveşte efectul final, consecinţele răsfăţului şi
Această relatare vorbeşte de la sine - ea conţine aproape ale frustrărilor sunt asemănătoare: ambele duc la dezvol­
toate punctele care pot fi aici determinante şi traumatizant e unei structuri de personalitate depresive. De cele mai
pentru un copil. Experienţele frustrante timpurii au asupra co­ ori, copilul răsfăţat ajunge mai târziu la angoasă şi cri­
pilului de două ori mai multe consecinţe. În primul rând el în- ze, atunci când viaţa nu mai este atât de plină de răsfăţ cum
98 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 99

era cândva mama, ;:;i atunci când nu mai găseşte un substitut Vedem c e forme extreme poate adopta existenţa depresi­
de mamă - care poate fi o căsătorie din interes, instituţii de . De aceea o astfel de "grevă" reprezintă încă un semn bun,
stat, asigurări sociale etc. Atunci reiese că el nu este la înălti­ că aici încă mai există ceva care se răscoală împotriva
'
mea asprimilor şi cerinţelor vieţii şi se ajunge la izbucnirea d e­ şi obligaţiilor permanente. Dacă astfel de oameni
presiei. Frecvent se caută şi ieşirea într-o adicţie oarecare. în continuare constrânşi să facă ceva fără să li se dea tim-
Copilul care a crescut în experienţe de lipsă şi frustrare în­ şi posibilitatea de a lua ceea ce nu au avut voie nicioda­
vaţă prea devreme să renunţe. El devine un copil cuminte, fără - a fi un subiect cu propria voinţă, propriile impulsuri şi
pretenţii, timid şi adaptat, foarte comod pentru părinţi, care nu - ei vor fi împinşi în cea mai extremă disperare. Ei
recunosc depresia din spatele acestui comportament. Astfel, se mai pot salva decât într-o indiferenţă şi o apatie crescân­
copilul este obişnuit să se retragă, să nu aibă pretenţii, ceea ce devin " frustraţi" sau se refugiază în adicţie sau suicid.
se va repeta şi în comportamentul faţă de alţii, ale căror cerin­ ei se află într-o situaţie fără ieşire: încearcă să se dă­
ţe şi aşteptări el se străduieşte să le împlinească. El nu opune din ce în ce mai mult şi să îndeplinească cerinţele, dar
lumii o fiinţă proprie bine afirmată, este prea puţin subiect şi mai au nici o bucurie în viaţă; dacă încearcă să se sustraţ;ă
devme_ astfel obiect al altora. De aceea pentru el devine din ce la aceste cereri, cad în sentimente grave de culpabilitate. In
în ce mai imposibil să împlinească toate cererile acestora, pen­ inconştient ei repetă astfel situaţia din copilăria lor.
tru că în cele din urmă el le resimte ca pe nişte cerinţe pe care Mai sus am descris cum copilul preia în el însuşi imaginea
el crede că este obligat să le îndeplinească, ajungând mereu la şi cât de mult depinde atitudinea lui faţă de sine însuşi
noi sentimente de culpabilitate şi la depresiile care le urmea­ experienţa sa maternă. Nu rareori, pătrunsă înăuntru, o
ză. De aceea mulţi depresivi evită contactul cu mai multe per­ ostil-respingătoare sau suprasolicitantă este cea mai
soane - cum ar putea îndeplini toate cererinţele divergente cauză a suicidului ca ultimă resemnare posibilă. Ea
ale �ce�tora - acest lucru ar putea fi încercat cu un singur om. o instanţă intrapsihică a copilului, prin care acesta se
Unu- gasesc soluţia de a dori să dea celuilalt ceea ce ei nu au până la ură de sine şi autodistrugere. Ura inevi­
primit niciodată; ei încearcă să sublimeze deficitul lor de dra­ faţă de mamă va declanşa sentimente de culpabilitate
?ost: în a�tivităţi de ajutorare, în iubirea aproapelui, plină de de grave, atât de insuportabile, încât mai bine îndreaptă
Jertfa de sme, în profesii caritabile - dar şi ei vor să fie iubiti' tac·ea:sta ură împotriva lui însuşi. Astfel de contexte de ură, cul­
sau răsplătiţi pentru acesata, altminteri se vor surmena. itate, o mamă respingătoare introiectată şi ura de sine
Formele pe care le poate lua trăirea atunci când totul e per­ fundalurile psihodinamice ale melancoliilor grave. Ten­
ce�ut ca cerinţă pot fi schiţate de următoarele exemple: " Când suicidare apărute aici sunt tendinţe criminale deplasa­
straluce�te soarele, am sentimentul că trebuie să niă bucur de asta ­ asupra propriei persoane şi în acelaşi timp reprezintă o au­
acest lucru îmi distruge deja întreaga zi. " Un student nu era în sta­ . topedepsire pentru ura faţă de mamă.
re s� ci:ească o c�r�e până la capăt, chiar dacă îl interesa neapărat; Devine foarte clar că problema centrală a depresivilor este
dupa cateva pagzm de lectură, la el se instala sentimentul că acea "rotaţia" nereuşită, dezvoltarea deficitară a fiinţei subiective.
carte voia de Ia el să fie citită. Deci nu el, ca subiect, voia să ci­ Deoarece ei nu pot opune lumii decât un Eu atât de slab, pen­
t:ască c�rtea, ci pentru el aceasta devenise o pretenţie, care îl tru ei totul devine o continuă cerere; ei văd peste tot numai
facea o�te�t şi pierdea de aceea orice chef. Ne putem imagina munţi de pretenţii, în faţa cărora se resernnează în fine, dispe­
cu uşurmţa cum astfel de modalităţi de trăire îl conduceau la raţi. Din cauza aceleiaşi slăbiciuni a Eului, ei nu ajung nici să
resemnare completă şi apatie, la respingerea oricăror cerinţe. aibă impulsuri, dorinţe şi scopuri proprii puternice, nici nu re-
1 00 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 1 o1

uţ;esc să respingă matur cererile care li se adresează, să le re­ dorit, dar la constelarea cărora ei au participat totuşi în
cunoască drept ceea ce sunt. Depresivii pot cu greu spune inconţ;tient. Astfel, ei ajung mai uţ;or decât alţii în încur­
"nu", din cauza angoasei de pierdere ţ;i sentimentelor de cul­ .
ţ;i devin victimele unor oameni fără scrupule, care se fo­
pabilitate pe care le capătă ulterior. Le rămâne doar depresia de slăbiciunile lor. Apoi se pot elibera cu greu din ast-
sau greva inconţ;tientă, atunci când se depăţ;eţ;te limita lor de de situaţii, din cauza sentimentelor de culpabilitate ţ;i din
toleranţă, ceea ce însă nu îi eliberează de sentimentele lor de că resimt ruţ;ine faţă de propria credulitate ţ;i de supu­
culpabilitate. Ura ţ;i invidia acumulate în profunzimi, pe care de care au dat dovadă faţă de cel care s-a folosit de ei.
ei nu au îndrăznit niciodată să le exprime, le pot otrăvi tot che­ Această fată provenea dintr-o familie cu probleme. După moar­
ful de viaţă sau trebuie expiate prin autoacuze ţ;i autopedep­ primei sale soţii, tatăl s-a căsătorit cu o fată simplă " sub nivelul
se continue. Atâta timp cât încearcă să evite angoasa de a de­ ; pe atunci el avea peste 60 de ani ?i prezenta semnele unei de­
veni ei înţ;iţ;i prin renunţarea crescândă la tot ceea ce ţine de senile, pe când pacienta avea 8 ani. Ea trăia, împreună cu Jra-
fiinţa lor proprie, situaţia este fără soluţie. Ceea ce îi poate aju­ şi surorile vitrege adulte, într-o casă aflată deasupra unui maga­
ta este numai îndrăzneala de a deveni un individ autonom. care la origine provenea din mo?tenirea primei soţii a tatălui său.
afacere participau ?i două surori ale mamei decedate, care locu­
şi ele în aceeaşi casă şi care aveau o atitudine ostilăfaţă de noua
Exemple de moduri de existenţă depresive Aceasta, ea însăşi timidă ?i nefiind susţinută de soţul ei, se
numai tolerată, împreună cu copilul ei. Cândfăcea ceva nou
Să trecem din nou la exemple: O fată face cuno?tinţă într-o copil, ea se temea, de aceea copilul nu avea voie să poarte tu­
cafenea cu un bărbat, care o atrage într-o conversaţie, descriindu-i respectiv decât în secret ?i avea sentimente de culpabilitate, ca
starea sa: divorţ, singurătate - trezindu-i astfel mila. El se agaţă cum astfel ar fi răpit ceva fraţilor vitregi. Din cauza comporta­
de ea, îi cere mereu noi întâlniri, o acaparează ?i în fine vrea să se i..,,•..,,u"J' familiei paterne, mama şi fiica se simţeau nişte venetice,

căsătorească cu ea. De?i el nu i-a fost niciodată deosebit de simpatic un corp străin pătruns fără voie, care prin simpla prezenţă deja
?i în nici un caz nu îl iubea, ea a avut sentimentul că nu are voie să ceva celoralţi. Ele au fost tolerate până ce tatăl a murit şi apoi
îl dezamăgească, dat fiind că el părea să aibă atâta nevoie de ea. Ea gonite din casă; mama nu s-a putut apăra şi s-a lăsat alun­
nu a putut spune " nu " la momentul potrivit ?i arfi trebuit să îl res­ Ea a cerut o dată sfatului unui avocat, care i-a spus că nu poa-
pingă mult mai devreme; fără să vrea ?i să observe, prin comporta­ fi evacuată, dar ea nu avea forţa, nu era suficient de tare pentru
mentul ei, ea i-a dat speranţe ?i a căzut în sentimente de culpabili­ se opune. Astfel copilul a crescut cu sentimentul că nu are nici un
tate atunci când în final l-a refuzat. la viată.
' "Mama se temea; niciodată nu am simţit că ea se afir­
Exemplul pune în evidenţă multe caracteristici ale existen­ cumva. Pe la spate se plângea mereu de rude, dar întotdeauna
ţei depresive; o persoană ţ;i mai profund tulburată nu ar fi , bombănea mereu din cauza asta, era mereu nemulţumită.
avut nici măcar curajul să spună "nu". Depresivii se pun în si­ · alerga la biserică şi stătea mult acolo; mă târa în capela mor­
tuaţia celuilalt, se identifică atât de profund cu el, încât uită de lângă biserică şi ne rugam pentru sufletele sărmane şi pen-
propriul punct de vedere ţ;i propriile interese. Deoarece ei au câteva firimituri de la masa vieţii - nu putea fi mult, nu erau
prea puţine impulsuri ţ;i dorinţe proprii, pe care le-ar putea nişte suflete sărmane, Surorile vitrege aveau tot; trebuiau să
opune celor ale altora, ei suferă cu atât mai uţ;or de pe urma ţinute ca nişte prinţese. Mama lor fusese tânără, pe atunci şi ta­
dorinţelor ţ;i impulsurilor celorlalţi. Ei sunt obiţ;nuiţi să împli­ tăl. Am încercat atunci o soluţie: dacă nimeni nu mă iubeşte, atunci
nească aţ;teptările altora, astfel încât ajung în stări pe care nu vreau să fiu săracă, nu trebuie să posed nimic - săracul copil, bie-
i 1 02 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 1 03

tul de el, dragul de el. Am făcut din asta o virtute, după modelul subiect. Dat fiind că pentru depresivi cedarea, renunţarea
christic: sărăcie, lipsa de posesiuni, imitatia Christi. " autoapărare a devenit o a doua natură, ei nu sunt deloc,con­
Domni�oara M. locuia împreună cu o colegă într-un apartament că de aceste modalităţi comportamentale se leaga de­
comun, ele lucrau în acela�i birou. Pentru că domni�oara M. avea lor aparent lipsite de motiv, pe care le acceptă ca pe o
ma;:,ină, iar colega nu, se făcuse un obicei ca ea să o ducă pe aceasta ereditară, un fel de destin, la care nu se poate schimba
la birou. Colega, care era mai puţin con�tiincioasă, moţăia mai mult . Medicul le prescrie antidepresive, dat fiind că nici el nu
dimineaţa, as�fel că din cauza ei domni�oara M. întârzia la serviciu, alţi declanşatori exterori ai depresiilor şi astfel ei pot de­
ceea ce îi era foarte neplăcut, din cauza îndatoririlor ei. Adesea o lua dependenţi de medicamente, care în cel mai bun caz le
pe colegă �i în excursiile de weekend, simţindu-se aproape obligatii '' '-'"'"'�u doar o uşurare trecătoare, dar în rest nu fac decât

să facă asta, deoarece cealaltă nu avea ma�ină. În astfel de zile se în­ :·......n.-..or<> problema. Voi descrie acum mai pe larg fundalul bio-

tâmpla ciudat de des ca ea să capete dureri de cap ;;i de stomac pe grafic al acestei paciente: .
care nu şi le putea explica, . Ea era singurul copil dintr-o căsnicie grav ratata, - mama ez era
În tratamentul psihoterapeutic a reieşit că în aceste excursii ea De foarte timpuriu ea a trecut prin severe c��fr� ntări Îl.1tr.e
era cea care plătea integral benzina - ceea ce i se părea natural, în , părinţi. Adesea în copilărie i se părea .că serararea parmp lor era 11111-
fond era maşina ei. Colegei nici nu-i trecea prin minte să participe nentă. La unele dintre aceste scene, sztuaţza devenea atat de amemn-
la cheltuieli. Pacienta se supăra din această cauză, dar nici nu reu­ ţătoare încât ea se temea că o să-�i f�că cev_� unul alt �ia. Păr�nţii şi-au
;;ea să-i ceară să participe la plată, nici să î�i admită supărarea ­ , exprimat de repetate ori faţă de ea mtenţule lor de dzvorţ; ez spuneau
dimpotrivă, se simţea zgârcită, pentru că avea astfel de gânduri mes­ \;,Mami si tati vor să se despartă; tu trebuie să te hotără�ti cu care
chine - nu erau de demnitatea ei. Astfel ea se lăsa suprasolicitată
· ··

' dintre e/vrei să rămâi, pe cine iubeşti mai mult". Aceste cuvint� erau
şi folosită, î�i "înghiţea" pica �i numai simptomele ei au făcut-o sii adesate unui copil de 4 ani, pus astfel într-o situaţie fără soluţze. Ea
observe evident că ceva nu era în ordine, că subconştientul îi dădea ţinea la ambii părinţi ;;i nu se putea decide deloc; dacă totupi se �zo­
·

semnale pi reacţiona cu simptome care exprimau somatie ceea ce ea tăra, atunci decizia ei ar fi fost însoţită de sentimente de culpabzlzta­
nu îndrăznea să trăiască la nivelul con;;tiin,tei: mânia prin dureri de tefaţă de părintele "trădat ". Astfel ea a încercat disperată - ? � aceas�
cap, neputinţa de a cere prin dureri de stomac. Un factor care îi în­ ta a fost o perioadă de durată în copilăria ei - să facă echzlzbrul ��
greuna situaţia era pi acela că era pe jumătate evreică pi se temea că intermedierea între părinţi. Mamei îi spunea În secret că tatăl � u �o�­
această colegă o să creadă că preocuparea ei pentru bani ţinea de ori­ se să spună ceva atât de rău, că fusese furios �i ea nu trebuza sa za
ginea ei evreiască - ea a crezut Întotdeauna că trebuie să conside­ toate astea aşa de serios, tatăl însu�i îi spusese toate acestea de cu-
re partea evreiască din ea ca fiind ceva negativ. Atunci când, în ciu­ . rând pi lui îi părea rău că se purtase a�a. .Tatălui îi spun�a �a fel îr� •

da îndoielilor ei, a reupit în cele din urmă să îi propună colegei să secret, cât de nefericită era mama de amemnţarea cu desparţzrea �� ca
.

participe la cheltuielile cu benzina pi aceasta a acceptat, spre surpri­ ea ştia precis că mama îl iu�e__a de fa�t, chiar ��că a.tât de .ade�ea nu
za ei, nu numai că au dispărut simptomele de weekend, ci relaţia o putea arăta. Parţial datonta acestez prelucrarz a ez, �arţzal dm alte
dintre ele a evoluat până la prietenie. Comportamentul ei faţă de co­ motive intentia de divort era mereu amânată. Dar paczenta avea sen­
legă era numai un exemplu pentru multe lucruri asemănătoare din timent�! că t�ăie�te pe �n vulcan care în orice moment putea erupe.
viaţa ei de zi cu zi. Astfel, ea a dobândit un rol important în căsnicia pii_;inţil�r ei: �a _ră­
Cotidianul depresivilor este străbătut de astfel de compor­ rea a fi acul cântarului, sau, a�a . cum a spu: � data, " �hztul �� lz� n­
tamente, în care respectivul nu îndrăzneşte să se autoafirma­ tul " între părinţi - cu alte cuvmte, ea a capatat sentzmentul ca de
re, să persevereze pentru a obţine ceva, sau să spună nu, să fie ea depinde dacă părinţii rămân împreună sau se despart.
1 04 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 1 05

Ne putem imagina că, în aceste condiţii, ea nu a putut nicioda­ � mai mare, fiul $i nora; aceasta din urmă nu era cu adevărat ac­
tă îndrăzni să încarce relaţia dintre părinţi, atât de labilă �i de peri­ ceptată de familia ei $i se răzbuna pentru aceasta cu pretenţii aro­
clitată, cu propriile sale nevoi $i probleme - în imaginaţia ei totul gante. Fiica admira cu o invidie clară rochia pacientei, până ce aceas­
s-ar fi prăbu$it atunci. Astfel ea nu a putut fi niciodată un copil Ja îi dăruia una dintre rochiile sale, care încă îi mai plăcea şi pe care
spontan, corespunzător vârstei, nu a putut fi ea însă$i. Treptat, ea a · p purta încă. Fiul cocheta cu ea $i, cu toate că nu era interesantă în
început să Î$i retragă automat-reflex toate dorinţele sale, toate griji­ ,pici un fel de el, ea " trebuia " să îi întoarcă privirea, pentru a nu-l
le, afectele $i angoasele proprii; aparent acestea nici nu mai ajungeau dezamăgi $Î în cele din urmă " trebuia " să o atragă în conversaţie $i
la ea. De aceea ea a dezvolat simptome: foarte devreme a început să-i .pe noră, pentru a echilibra tensiunile intrafamiliale evidente. După
cadă părul, avea dinţii $Ubrezi, pielea i se descuama de pe întregul , aproape 2 ore de timp irosit, ea mergea în cele din urmă epuizată în
corp $i mai avea un simptom foarte grav $i neplăcut: când se afla · camera ei $i începea să mănânce cu poftă - venise în terapie din ca­
împreună cu alţi oameni, intestinele începeau săfacă zgomot, pe care . uza acestei bulimii, care mergea până la furtul de dulciuri din dula­
ea a învăţat să îl înţeleagă în calitate de protest incon$tient faţă de pul colegei sale.
situaţiile care o suprasolicitau, faţă de care ea credea că nu se poate Întotdeauna în istoria de viaţă a depresivilor se află circum­
apăra. Putem să vedem acest simptom ca un precursor al durerilor stanţe de mediu care au îngreunat dezvoltarea copilului spre
de stomac, de care va suferi ulterior legat de colega ei. un Sine autonom. Şi ea era copilul unic al unui mariaj neferi­
Astfel ea s-a dezvoltat ca un om care ,funcţiona " excelent atunci cit şi a trebuit de timpuriu să înveţe să se retragă, să înţelea­
când i se adresa o anumită cerinţă, pe care o îndeplinea con$tiincios gă problemele părinţilor înainte să îşi descopere propria fiin­
$i exemplar, făcând abstracţie de propria persoană. Dar ea intra la ţă şi să o poată desfăşura. Iată acum un exemplu de mediu de
necaz $i era neajutorată atunci când trebuia să se impună sau să cea­ răsfăţ:
ră ceva de la cineva la birou - atunci căpăta angoase nedetermina­ Domnul S. era $i el copilul unic al părinţilor săi într-un mariaj
te $i făcea mai degrabă ea însă$i ceea ce era speculat de colegii ei de destul de bun. Mama, care avea puţine interese proprii, nu era ne­
serviciu. fericită în căsnicie, ci era neîmplinită într-un fel pe care ea însă$i nu
Fundalul multor nevroze de duminică sau de vacanţă ara­ �i-l putea explica. După câţiva ani s-a născut copilul, iar ea $i-a pră­
tă foarte asemănător. Libertatea cu care individul nu este obiş­ �ălit toate dorinţele neîmplinite asupra acestuia; el a devenit prin­
nuit îl înspăimântă pentru că ea lasă să pătrundă dorinţe se­ .·.cipalul conţinut al vieţii ei. Ea îl apăra ca pe ochii din cap, era su­
crete, refulate, resimţite ca interzise, pentru împlinirea cărora . pragrijulie $Î încerca să îl apere pe copil de tot ce i se părea ei brut,
cotidianul oferă prea puţine prilejuri, deoarece obligaţiile sus­ llspru $i periculos. Şi pentru ea totul periculos! Cum bătea un
era
pendă angoasa de a fi întru sine. Iată un exemplu pentru ne­ · vânt mai rece, ea deja prevedea că bietul copil va face o pneumonie
putinţa de a spune nu: şi îl înfofolea atât de tare încât colegii râdeau de el (lucru pentru care
După război, o pacientă, o tânără americană, locuia într-un apar­ · astfel de mame nu au nici un fel de înţelegere). Dacă se juca în ni­
tament subînchiriat la o familie din Germania, unde făcea o $Coală , sip, acesta era cu siguranţă plin de bacterii perfide. Bicicleta - cât
de balet. Atunci când se întorcea de la ore $i voia să se strecoare ne­ de U$Or poţi să cazi de pe ea, să-ţi rupi ceva sau să fii călcat de ma­
observată în cameră, de regulă o răpea gazda $i o trăgea " la o $Ue­ �ină! Dacă mergea în excursie cu clasa sau cu câţiva colegi - se pu­
tă" în bucătărie. De$i era obosită $i voia să se odihnească după an­ tea întâmpla orice, începând cu înnoptatul în $Ura de paie, lipsit de
trenamentul de seară, ea nu putea spune nu. Deoarece în Germania bucătăria maternă bună, hrănitoare $i alcătuită după principii sănă­
după război oamenii trăiau încă prost, ea "trebuia " să invite la ca­ toase, până la posibile seduceri $i atacuri homosexuale! Ea i-a făcut
fea, pe atunci o raritate în ţară, întreaga familie - gospodina,fiica copilului ei baie până ce acesta a ajuns la pubertate; îl freca pe spa-
·
1 06 Fritz R iemann Angoasa de a deveni tu însuţi 1 07

te, îi aducea micul dejun la pat - pe scurt, el trăia în răsfăţ, dar cu . nepotrivit ca ea să-i deschidă şi să-i citească scrisorile, ca de la sine
un preţ, acela de a nu avea voie să aibă dorinţe proprii şi de a nu pu­ înteles. Dacă această comunitate era amenintată din interior sau din
tea pătrunde în lumea masculină. ·. e;erior de vreun "pericol", mama se îmbolnltvea exact în clipa aceea
Pe când se afla la pubertate, el a îndrăznit o încercare de rebeliu­ · şi astfel îl lega pe fiu şi mai strâns de ea.
ne şi, împotriva dorinţei mamei, a vrut să întreprindă un tur mai Astfel el a crescut ca un fiu etern. Puţinele şi nereuşitele sale în­
lung cu bicicleta împreună cu colegii lui; atunci ea s-a aruncat cu . cercări de tăiere a cordonului ombilical au fost trăite cu sentimente­
braţele deschise în faţa uşii de la pivniţa unde se afla bicicleta şi a le de culpabilitate alimentate de mamă şi au fost abandonate curând.
strigat, cu patos dramatic, " numai peste cadavru! meu". Fiul s-a re­ El a rămas şi în restul vieţii "fiul cel bun ", un nătărău absolut, prie­
semnat şi a fost răsplătit cu mâncarea lui preferată şi cu munţi de tenos şi plin de solicitudine, dar cumva incolor şi întrucâtva fără
tandreţe maternă. După pubertate, mama nu a pregetat să emită sex. A dezvoltat o frică crescândă defemei şi era stângaci şi timid cu
avertismente despre fete. În mai multe variante: "Nu vor decât bani ele. El nu a ştiut cum se cucereşte o femeie, deoarece învăţase numai
tăi " , " Nu te lăsa prins, vor să fie măritate pentru a scăpa de-o gri­ . atitudinea defiu bun, de aceea se înţelegea cel mai bine cu femei mai
jă; ele ştiu deja că într-o zi vei moşteni tot şi speculează numai de­ · în vârstă, materne - el se pricepea aici, iar ele păreau nepericuloa­
spre veniturile tale. " etc. De îndată ce el a început să se intereseze . se ca femei şi impresionate de tânărul politicos şi atent. Dacă o fe-
de fete, desigur că nici una dintre ele nu putea rezista în faţa ochi­ meie de o vârstă corespunzătoare începea să îl placă şi căuta să facă
lor critici ai mamei. La fiecare ea avea ceva de obiectat: unele nu erau cunoştinţă cu el, el se strecura în spatele avertismente/ar materne,
" de familie bună", altele erau prea provocator îmbrăcate şi de aceea care sunau la timp în el: umblă numai după banii mei. Astfel golul
nici nu intrau în discuţie; altele nu erau destul de respectuoase cu vieţii sale şi incapacitatea resimţită din ce în ce mai greu pe măsu­
ea şi în fine " mi se pare că eşti prea bun pentru ea ". Astfel ea deva­ ră ce treceau anii de a înnoda prietenii cu bărbaţii sau cu femeile îl
loriza orice fată în faţa lui şi dat fiind că el era obişnuit să vadă lu­ legau din ce în ce mai mult de mama sa, care, pe seama lui, rămâ­
mea prin ochii mamei sale, a găsit în curând că ea are de fapt drep­ nea suprinzător de tânără în această " căsătorie" cu iubitul-fiu, care
tate, raţionalizându-şi în acelaşi timp şi angoasa de a cuceri o fată. pentru ea era satisfăcătoare.
Din nefericire, când domnul 5. a împlinit 15 ani, tatăl său a mu­ Pe de altă parte, din cauza răsfăţului, el era extraordinar de pre­
rit. Imediat soarta lui a fost pecetluită. Acum mama nu îl mai avea tenţios, ceea ce nici nu conştientiza, deoarece era prea obişnuit cu
decât pe el, iar el nu putea s-o lase singură, ceea ce ea i-a dat de în­ asta, era pentru el de la sine înţeles. După încheierea studiilor, prin
ţeles în diferite forme, toate pline de obstinaţie. El căpăta sentimen­ intermediul unui prieten al tatălui său, i s-a oferit un loc de repre­
te de culpabilitate dacă întârzia prea m ult seara şi mama îşi făcea zentant într-o firmă importantă. Datorită supraaprecierii din par­
griji. Toate weekendurile şi vacanţele şi le petrecea cu ea. Când si-a tea mamei, în mod sigur şi drept compensaţie pentru slăbiciunile
început studiile într-un oraş din apropiere, s-a despărţit sfâşieto� de sale, el se considera ceva deosebit, ceea ce oricine trebuia să recunoas­
mama lui, ca şi cum ar merge pe un alt continent sau ca şi cum ar că, chiar şi fără o prestaţie corespunzătoare din partea lui. El era sen­
fi fost ultima despărţire - de atunci era clar că va veni în fiecare sibil la critică şi atunci îşi supăra superiorii prin atitudini arogan­
weekend acasă. te. Dar, datorită naturii sale politicoase, el a dobândit rapid clienţi,
Mama ştia tot despre el; aceasta nu pentru că el ar fi fost deose­ chiar dacă nu avea cunoştinţe excepţionale profesionale în materie.
bit de comunicativ, ci pentru că ea îl întreba despre orice, până ce El avea tendinţa de a amâna lucrurile, îi plăcea să-şi facă o după-a­
s-a obişnuit să îi povestească totul. Mama era mândră să poată spu­ miază liberă (avea o muncă de teren şi acest lucru era posibil), ca să
ne: "Fiul meu nu are secrete faţă de mine". El îns uşi se obişnuise se aşeze într-o cafenea, să înoate sau să meargă la cinema. Desigur
atât de mult cu această lipsă de distanţă încât nici lui nu i se părea că în acest fel el nu a avansat atât de rapid cum îşi imaginase; dar
1 08 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 1 09

el credea că nu sunt destul de recunoscute, respectiv apreciate capa­ în ele mereu pe mama aspră, pretenţioasă şi lipsită de iubire ;>i
cităţile sale. Într-una dintre călătoriile sale de afaceri, aflându-se sub sentimentul că de la ele nu poate aştepta nimic bun.
influenţa alcoolului, el a fost sedus o dată de o fată, dar, în ciuda în­ El nu-şi cunoscuse niciodată tatăl. Dorul de o figură paternă con­
cercărilor multiple, s-a trezit impotent. Acesta a fost prilejul cu care 'ifu,ctitom'e era însă treaz în el ;>i atunci când un bărbat mai în vâr­
a intrat într-un tratament psihanalitic - împotriva voinţei mamei, i-a făcut o propunere homosexuală, el a marşat imediat. Mult
ceea ce pentru el însemna foarte mult. Acest lucru era un indiciu se temuse săfie descoperit ;>i a căzut într-o relaţie de dependen-
prognostic. de prietenul său, care a căpătat aspectul de obedienţă masochistă.
Iată acum un exemplu de om a cărui existenţă a fost mar­ lăsa să facă orice cu el, era gata de orice, nu în cele din urmă de
cată de frustrări timpurii. Domnul A. era al treilea copil din afa­ să nu piardă cumva interesul din partea prietenului. Deoare­
ra căsătoriei al unei mame care făcuse fiecare copil cu alt bărbat. El în ciuda tuturor poruncilor şi înjosirilor în care se complăcea în
nu fusese dorit de la început şi a crescut auzind des enunţul " ah, relaţie, era acolo o parte de afecţiune umană şi îi dădea sen-
dacă nu te-ai fi născut! " O dată el a adus un desen în şedinţă; se de­ tul că înseamnă ceva pentru cineva, că are şi el de dat ceva.
senase ca un copil de şcoală, cu mâinile legate la spate şi mergând era cuprins brusc de ură atunci când se simţea folosit atât
printr-o pădure de tăbliţe cu interdicţii, pe care scria: " Vai de tine mult de celălalt şi transformat în obiect. Dar atunci angoasa de
dacă. . . ", "Fă tu numai aşa, că o să vezi. . . ", " Stai, că ajungi tu aca­ f'lfl�rd,f're devenea mai puternică; astfel, el se supunea şi încerca chiar
să ", "Pe unde u mbli? ", " Dacă se mai întâmplă asta o dată, flfacă pe prietenul său interesat de el într-un mod nou şi în aceas­
atunci. . . " etc. De timpuriu el a căpătat sentimentul că nu are nici relaţie sadomasochistă el îşi satisfăcea latura sadică prin identifi­
un drept la viaţă, în cel mai bun caz putea fi tolerat şi încă trebuia cu prietemul său, după cum acesta îşi satisfăcea prin el latura
să fie recunoscător pentru asta. Mama lui locuia în condiţii sărăcă­ 'fflillsoc:fu·s tă. El avea un singur hobbby: în secret el scria la o carne­
cioase �i el avea sentimentul că ea nu-i păstra nici o îmbucătură. În­ de la care aştepta lucruri măreţe, dar care nu era nicioda tă
văţase să se facă cât se poate de mic şi de neobservat; pe divan stă­ - poate spre norocul lui, deoarece atunci ar fi fost distrusă
tea cu mâinile pe lângă vipuşca pantalonilor, la început aproape că iluzie care îi înfrumuseţa serile singuratice cu vise despre
nici nu îndrăznea să se mi;>te ;>i astfel exprima ceea ce devenise pen­ viitoare.
tru el a doua natură: să nu bată la ochi, să treacă, dacă este posibil,
perfect neobservat ;>i să nu stârnească pe nimeni - atunci exista cel O femeie, cu puţin peste 40 de ani mi s-a adresat epistolar
puţin o anumită şansă pentru a nu tulbura sau a nu fi expediat. La un tratament psihoterapeutic. Am avut o convorbire
fel se comporta şi în viaţă: el încerca să pretindă pentru sine cât mai după care mi-a scris următoarea scrisoare (am în­
:mPin"il'l::lr"::i
puţin spaţiu cu putinţă, era mai mult decât modest şi nici nu învă­ -...va•-v în această primă convorbire, printre altele, ce spera

ţase să aibă dorinţe şi planuri proprii. Fiind mereu în plus, trebuind la tratament): " copilăria mea a fost atât de înspăimântătoare,
mereu să renunţe şi lipsit de speranţe pentru viitor, el a fost obligat ar fi fost cu siguranţă o catastrofă dacă aş fi perceput-o cu toa-
stl câştige bani de foarte timpuriu, distribuind ziare; puţinii bani pe conştiinţa; de aceea eu sunt, ca să spun a;>a, su'b apă. Sper că veţi
care îi câştiga a;>a trebuia să îi aducă acasă, până la ultimul bănuţ. fantomele, că mă veţi aduce pe uscat şi mă veţi învăţa ordi­
El a rămas la această meserie, a devenit vânzător de ziare si mi­ legată de timp, de lucrurile ;>i de oamenii care mă înconjoară.
cile bucurii ale vieţii sale erau un pahar de grog fierbinte pe ca�e şi-l ve,ti începe alături de mine lupta împotriva somniferelor, nicoti­
oferea, îngheţat, după ce stătuse ore întregi în frig la un colţ de stra­ ;>i alcoolului şi mă veţi învăţa să mă impun faţă de alţi oameni,
dă unde trăgea curentul, sau un trabuc sau un film din când în şi atunci când sunt de altă părere, în loc să acumulez munţi
cdnd, la cinematograf Trăia foarte singur; de femei se temea - ve- afecte în profunzime, ceea ce mă costă atât de multă putere. Tre-
1 1o Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 1 1 1

buie să mă lupt cu rezistenţe atât de mari, care nu sunt luate nici­ pentru a elabora un eveniment! Desigur că această sce­
odată în serios, pentru că în exterior par atât de supusă. Nu am încâ a fost un eveniment deosebit de traumatic �i chinuitor: ne
nici o relaţie autentică la serviciu şi sunt extrem de leneşă. Cred câ imagina cât de neajutorată, înfric ?şată şi disperată tre­
în copilărie cea mai grea relaţie a mea a fost cea cu tatăl. Ş i totuşi, să fi fost realitatea copilăriei sale. Incotro ar fi putut să
el rămâne ascuns şi nu apare în nici un vis. " unde ar fi putut găsi o protecţie reală? De aici i-a rămas
În spatele acestei autodescrieri se afla o copilărie care poa­ altele - alături de beteşugurile deja amintite - şi o
te fi numită cu adevărat tragică: Tatăl era bolnav psihic pi până ' ca un vis: ea nu se afla niciodată complet în
iată realitate;
la moartea lui (pe când ea avea 12 ani) trăise în familie, împreună a se proteja de pericolele şi ameninţările aşteptate, me-
cu un infirmier. El era în acela�i timp alcoolic, şi sub influenţa al­ posibile, ea nu mai percepea nimic clar şi diferenţiat, îşi
coolului avea izbuniri de mânie şi atacuri de demenţă furioasă, la ,:ro�r::. ·CT<>" participarea afectivă din lume, pentru a nu mai pu­

care copilul asista. Mama era foarte labilă şi după perioada de gra­ . tea fi atacată niciodată atât de traumatic şi suferinţa ei era în
viditate cu fratele ei, mai mic cu 3 ani, a căpătat o psihoză post-par­ ultimă instanţă expresia hotărârii sale de a se extrage din re­
turn, după care au rămas mai mult timp idei obsesionale grave - ea alitate, preferabil în starea de a nu fi fost născută. Astfel se pu­
trebuie să îşi ucidă copiii cu cruzime, înfigându-le un ac în cap. În tea înţelege şi tendinţa ei de a se scufunda cu ochii deschişi şi
această atmosferă, pe când ea avea 5 ani, a trecut prin următoarea mâinile împletite în jurul genunchilor în apa unui lac, privind
întâmplare: într-unu/ dintre atacurile sale de furie sub influenţa al­ . cerul prin apă - aceasta îi dădea un sentiment profund de fe­
coolului, tatăl a năvălit în camera în care ea se afla cu mama ei, a , ricire. Pentru a supravieţui realităţii, ea se salva într-o viaţă ca
tras cu revolverul puţin pe deasupra capului ei şi a fugit afară din un vis, astfel că ea se afla între depresie şi psihoză, menite să
cameră. Mama a vrut să cheme poliţia sau doctorul, dar copilul a o apere de alte confruntări insuportabile cu realitatea.
spus: "Să-i spunem totuşi lui tata, el ne va ajuta " .
Aici se vede că a fost depăşită limita de toleranţă a copilu­ Un intelectual de 32 de ani a venit în tratament din cauza unei
lui, astfel că el nu a putut să-şi stăpânească angoasa decât eli­ impotenţe de lungă durată. Atunci când i s-a comunicat faptul că
vând percepţia de viaţa sa afectivă. Înţelegem acum mai bine tulburările de potenţă (la el nu exista nici o bază organică) nu su nt
fraza din scrioarea ei, unde spunea că pentru ea ar fi însem­ numai o problemă personală, ci sunt legate şi de partener, a reie�it
nat cu siguranţă o catastrofă dacă şi-ar fi perceput copilăria cu următorul fundal al tulburării: când se întorcea seara de la servi­
conştiinţa întreagă, înţelegem şi că în amintirile ei tatăl a ră­ 'ciu, el îmbăia, înfăşa şi hrănea copilul de 6 luni, în timp ce soţia lui
/ungită pe sofa, fumând şi citind. El era mijlociu! din trei
· stătea
mas ascuns şi nu apărea în nici un vis. Pentru ea ar fi fost in­
suportabil să lege în mod cunţ;tient de persoana tatălui ame­ fraţi; cel mai mare fusese un băiat activ-agresiv, sălbatic �i greu de
ninţarea şi angoasa trăite - aceasta ar fi livrat-o complet an­ . stăpânit şi de aceea a fost respins de mamă. Cu instinctul copilu­
goasei şi insecurităţii ei. Astfel ea a realizat acest salt şi a sal­ · Iui, pacientul a perceput cum vrea să îl aibă mama: un fiu cumin­
vat imaginea unui tată bun şi protector, clivând de persoana te, care făcea totul de dragul ei; el a renunţat la tot ce era băieţesc,
lui acea latură ameninţătoare, ca şi cum cel care ameninţa ar masculin şi, dimpotrivă, o ajuta pe mama la bucătărie, se păstra cu­
fi fost un om străin; dacă ea îi cerea tatălui ajutorul, atunci rat şi ordonat şi a devenit preferatul ei, a triumfat asupra fratelui
ameninţarea era separată de el şi pentru conştiinţa ei el ar fi său în ceea ce prive�te iubirea mamei, dar cu preţul masculinităţii
putut rămâne tatăl care o ajuta, de care avea atâta nevoie. Dar sale. În căsnicie el a continuat această atitudine a fiului bun - şi
ce grad de angoasă şi disperare este necesar pentru ca un co­ aici era mai mult fiul cel bun decât soţul, juca mai departe rolul în­
pil să fie capabil, să aibă nevoie să realizeze o astfel de perfor- văţat, se suprasolicita şi se lăsa exploatat de soţia lui,fără a-şi pu -
112 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 1 13

tea exprima supărarea, de teamă să nu piardă iubirea acesteia, după �


Să în ercăm să completăm tabloul de manifestări ale per­
cum odinioară se temea să nu piardă dragostea mamei în cazul în sonalităţii depresive. Evitând individuaţia, trăind supralicitat
care s-ar fi revoltat împotriva acesteia. El nu învăţase să ceară el . latura de autodăruire, cea mai generală consecinţă este, aşa
însu�i ceva sau să spună nu. Simptomul său era rezolvarea tuturor cum am văzut, faptul că astfel celălalt capătă mereu o valoa­
conflictelor: era răzbunarea sa �i pedeapsa dată soţiei sale, dat fiind re exagerată, persoana proprie pierzând corespunzător din va­
că el nu o mai putea satisface - darfără a trebui să aibă sentimen­ loare. Punerea pe planul doi a propriului Eu are drept conse­
te de culpabilitate, deoarece era un "simptom somatie", pentru care cinţe pozitive în primul rând tot ceea ce se află pe linia empa­
el nu putea face nimic. În acela�i timp aceasta a fost prima autope­ tiei pline de înţelegere, a compasiunii şi milei. Persoana res-
deapsă pentru agresivitatea sa subterană împotriva soţiei sale - , pectivă se gândeşte întotdeauna mai ales la alţii, la situaţia şi
toate acestea decurgeau desigur în afara con�tiinţei. Când a înţeles . interesele acestora, empatizează cu ei până la identificare.
aceste conexiuni, la el s-a realizat o bre�ă: s-a îmbătat pentru pri­ . Aceasta face posibilă o înţelegere profundă a celuilalt, o capa­
ma dată în viaţă �i a fumat prima lui ţigară (mamei nu îi plăceau . citate de a se pune în locul acestuia, care este în primul rând
băutura �i fumatul �i de dragul ei el renunţase la acestea), pentru ceva foarte pozitiv. Persoana cu adevărat depresivă rămâne
prima dată în căsnicia lui a venit acasă spre 4 dimineaţa, bine afu­ însă fixată în identificare şi nu se mai retrage, nu se mai re­
mat, în loc să se întoarcă imediat după ce ie�ea de la serviciu, ca de pliază asupra sa însăşi. Astfel această persoană pierde prea
obicei: soţia lui a fost uimită, dar fericită că el era din nou acasă. mult din propria sa poziţie şi poate deveni un ecou al celor-
Dat fiind că în ultimă instanţă ea era o femeie raţională, care dorea . lalţi - am putea spune că înţelege greşit porunca creştină "iu­
un bărbat în toată puterea cuvântului �i nu u n fiu, ea l-a luat în beşte-1 pe aproapele tău ca şi pe tine însuţi " - el recepţionea­
braţe râzând, l-a sedus ;;i a ajuns, pentru prima oară după mult ză "mai mult ca pe tine însuţi" .
timp, la un act sexual fericit. Aşa cum este lumea şi cum sunt oamenii, o persoană cu o
asemenea atitudine ajunge rapid să fie folosită de alţii. Aştep­
tarea ca şi ceilalţi să aibă aceeaşi atitudine de bază ca şi el în­
Consideraţii suplimentare . suşi, să fie la fel de plini de consideraţie, empatici şi gata să se
adapteze, se împlineşte doar rareori. Dimpotrivă, persoana
Exemplele ne-au pus în evidenţă cum arată în principiu an­ · .respectivă vede cum ceilalţi sunt egoişti la modul cel mai
goasa şi evitarea agresivităţii la personalităţile depresive. Cea ·. spontan cu putinţă şi tocmai de aceea ei reuşesc mai mult. Aici
de-a doua formă de bază a angoasei, angoasa de " rotaţie", an­ află punctul critic - am descris deja modul în care depre­
goasa de a fi subiect, cu angoasa de pierdere care se creează trebuie să facă din necesitate o virtute, trebuie să îşi ri­
din aceasta şi angoasa de a fi lăsat singur, angoasa de singu­ comportamentul la rangul de ideologie, pentru a elabo­
rătate, se deosebesc evident de angoasa contrară, a schizoizi­ :ra invidia şi a introduce aici conştiinţa superiorităţii morale
lor, determinată de apropiere şi dăruire. Dacă individul evită pe post de consolare. Aceasta deoarece măreţie înseamnă să
să devină Eu, să realizeze individuaţia, el rămâne dator cu ' i te bucuri lipsit de invidie atunci când alţii reuşesc ceea ce tu
ceva esenţial fiinţei sale umane şi devine din ce în ce mai mul t îţi interzici, respectiv nu poţi reuşi - aceste atitudini cores­
obiect al vieţii. Probabil că disponibilitatea pentru culpabilita­ pund idealurilor colective sau religioase, aşa cum este cazul
te a depresivilor este legată şi de faptul că ei simt că evită una multor porunci ale creştinismului.
dintre cele mai mari cerinţe ale vieţii, dat fiind că nu doresc Ideologiile depresivilor sunt greu de corectat - ca şi toa­
să fie complet adulţi. te ideologiile în definitiv. Ei nu vor să renunţe la ele, pentru
114 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 115

că au reprezentat atâtea costuri de renunţare şi elaborare a in­ ziţie intermediară între sine şi alţii, repetând în mod incon­
vidiei, apoi din cauza suficienţei morale, pe care ei o obţin din ştient situaţia sa primară, în care a trebuit mereu să se adap­
asta - şi în cele din urmă individul nu poate face el însuşi . teze la oamenii din anturajul său, dorind să îi înţeleagă şi să
ceva ce a respins şi a condamnat la alţii . Se adaugă aici faptul îi mulţumească, dându-se pe sine în planul secund, pentru a
că astfel multe modalităţi de a proceda cu lumea şi cu oame­ nu pune în joc acel pic de protecţie sau iubire pe care ei i-l ofe­
nii nu sunt astfel exersate şi de aceea sunt necunoscute şi din reau. Am putea bănui aici o autoreferenţialitate; dar aici ea
această cauză individul nu îndrăzneşte să le aplice - îi lipseş­ este numai aparentă şi cu totul altfel poziţionată decât a schi­
te un pic de tehnică a vieţii, care îi permite individului să mer­ zoidului: acesta din urmă poate ajunge la delir de relaţie din
gă mereu pe căile bătute. Astfel individul cade pradă din ce cauza lipsei de contact. La depresiv, aparenta raportare la Eu
în ce mai mult capcanelor propriei ideologii, care nu este o so­ este în realitate o raportare la Tu dusă la extrem. Dacă depre­
luţie autentică pentru că este menită să acopere o slăbiciune, . sivul se simte responsabil pentru tot, aceasta nu derivă din-
o angoasă. Este rară capacitatea de sublimare autentică, care tr-un delir de grandoare, ca la schizoid, ci, dimpotrivă, din lip­
corespunde frazei lui Goethe mai sus citate; cel care este mo­ sa de forţă a Eului, care îl face să trăiască mai mult în alţii de­
dest şi smerit din ideologie nu va putea pune capăt invidiei, cât în sine însuşi.
amărăciunii legate de viaţa "nedreaptă". Se înţelege că în final pot apărea simptome somatice, în ca­
Cotidianul conţine o mulţime de situaţii în sine banale, ne­ litate de ultimă autoprotecţie faţă de tendinţa de a se lăsa su-
importante, în care comportamentul depresiv se manifestă în , prasolicitat, de a nu respinge nimic - autoprotecţie incon­
sensul nevrotic şi se insinuează mai profund, dar care permit ştientă, care, din această cauză, nu este trăită cu vinovăţie. Ast­
şi modificarea lor dacă suntem atenţi la ele. Dacă depresivul fel de oameni pot să savureze intens o boală sau o internare
are oaspeţi sau este oaspete, el va avea întotdeauna sentimen­ în spital - în sfârşit acum au dreptul de a-i lăsa pe alţii să îşi
tul că este singurul răspunzător pentru reuşita serii, că trebuie facă griji pentru ei şi nu mai trebuie să se sinchisească de ni­
să menţină conversaţia. El capătă sentimente de inferioritate mic - desigur atunci când nu îşi iau şi boala în nume de rău
sau culpabilitate atunci când o invitaţie nu a dus la reuşită; şi nu trăiesc ca pe o vină faptul că s-au îmbolnăvit şi au "dez­
dar eforturile sale spasmodice nu au cum să creeze prilej pen­ amăgit" .
tru relaxare. Nu îi trece deloc prin minte că şi ceilalţi ar putea Aproape inevitabil subiectivitatea ne-trăită conduce deci la
contribui şi că ai nevoie de noroc pentru ca un lucru să iasă ură, la invidie, din slăbiciune neputincioasă şi amărăciune le­
" . gată de starea de a se lăsa folosiţi. Atunci o posibilă salvare de
"bine - el se consideră mult prea responsabil. Astfel, un pa­ aceste sentimente chinuitoare şi trăite cu vinovăţie pare a fi
cient se afla într-o situaţie pe care o resimţea chinuitor de fie­
care dată când trebuia să îşi prezinte prietenii unui nou cunos­ dezvoltarea unei ideologii a modestiei, smereniei, pacifismu­
cut: el nu putea să facă acest lucru relaxat, ci îşi făcea griji dacă lui şi lipsei de trebuinţe; atunci individul poate spera să gă­
prietenii îl vor agreea pe noul venit sau dacă acestuia îi vor sească pacea cu sine - dar este o pace aflată mereu în peri­
plăcea prietenii lui. Dacă mergea la un concert, el nu putea să col, sub care clocotesc afectele înăbuşite. Ar merita făcut un
savureze muzica în voie; el se identifica atât cu artistul, cât şi studiu special pentru a cerceta cum se face că tocmai creştinis­
cu publicul, într-o angoasă dublă, că artistul ar putea rata şi mul, care se intitulează o religie a iubirii, are în istoria sa atâ­
dezamăgi publicul sau, invers, artistul ar putea fi dezamăgit ta ură, cruzime şi războaie. Oare ţine aceasta de ideologia creş­
de aplauzele anemice ale publicului. Astfel încât el nu era nici­ tină a smereniei, folosită de politica de putere a bisericilor pen­
odată cu adevărat el însuşi, ci se afla mereu într-o ciudată po- tru a-i păstra pe credincioşi în stare de minorat, cu promisiu-
1 16 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 1 17

nea unei răsplăţi în lumea de dincolo pentru smerenia de aici? Şi pentru personalităţile depresive există o linie care merge
Sentimentele de ură şi de invidie care totuşi subzistă vor fi de la oameni cu tendinţe depresive care încă pot fi considera­
apoi sancţionate cu o intoleranţă "legitimă " în lupta împotri­ te totalmente sănătoase, trecând prin depresii uşoare până la
va celor cu alte credinţe sau apostaţilor, aşa cum s-a manifes­ depresii severe şi chiar foarte grave; putem schiţa astfel aceas­
tat în arderea vrăjitoarelor şi persecuţia ereticilor şi în închizi­ tă linie: contemplaţie, caracter tihnit - introvertiţi paşnici ­
ţie, acolo unde a culminat într-un sadism extraordinar. modestie, timiditate - inhibiţie în a formula cereri şi a se auto­
Orice ideologie devine periculoasă atunci când absoluti­ , afirma - comoditate, pasivitate receptivă - atitudini de aş­
zează simplificator unul dintre impulsurile fundamentale sau teptare pasivă (aşteptări legate de o viaţă de trândăvie) - lip­
caută să pună în paranteze altul; ea nu face altceva decât să să de speranţă - depresie - melancolie. Nu rareori la capă­
consteleze cu şi mai mare siguranţă exact acel lucru pe care îl tul acestei linii se află suicidul sau completa apatie sau indo­
evită. Psihicul nostru, inconştientul nostru are o capacitate de­ lenţă, sau acestea sunt abătute într-o adicţie, care întăreşte Eul
osebită de a ne atrage atenţia asupra unor astfel de unilatera­ şi suspendă depresia doar vremelnic. În mod caracteristic aici
lităţi, care înseamnă un pericol pentru acea încordare fertilă vorbim despre maladie dispoziţională, afectivă, după cum la
dintre forţele antinomice care se numeşte viaţă; prin vise şi schizoid vorbeam de maladie a spiritului, ceea ce arată că ge­
acte ratate, prin întâlnirile cu partenerii şi mai ales prin angoa­ neza celor două tipuri de maladii se află pe terenuri diferite.
să - trebuie numai să înţelegem cum să o interpretăm. Ast­ · în alternanţa dintre fazele maniaco-expansive şi depresiv-do­
fel, şi cel mai paşnic şi mai modest dintre oameni are vise în borâte (" ţâşnind spre ceruri - tulburat de moarte"), maladia
care ceea ce reprimă apare într-o formă extremă, de cele mai dispoziţională maniaco-depresivă reflec.tă adesea d�os �b�t .�e
multe ori deplasat asupra altor persoane, dar în calitate de in­ plastic fundalul biografic. In fazele mamacale, toate mhib1ţule
diciu pentru ceea ce el ar trebui să integreze în sine. O cerin­ şi atitudinile de renunţare cad pentru o perioadă, bolnavul este
ţă asemănătoare de completare poate consta şi în alegerea par­ exaltat, vesel, face cumpărături în cantităţi imense, face dato­
tenerului, dat fiind că individul se simte puternic atras, chiar rii, este plin de optimism şi cheltuitor - până ce se instalează
fascinat, de tipul contrar, pentru că bănuieşte inconştient că ar faza depresivă, în care totul se întoarce la loc şi el cade în auto­
putea învăţa de la acesta ceea ce el însuşi nu îndrăzneşte să acuze, lipsă de curaj, resemnare şi apatie. Dacă un anumit ritm
trăiască - cel puţin aici se află o şansă. Vom mai reveni asu­ al trecerilor între expansivitate şi apăsare ţine de viaţa însăşi,
pra acestui lucru. în istoria de viaţă a acestor bolnavi se petrece o trecere deose­
În ceea ce priveşte impulsurile fundamentale, întâlnim me­ bit de abruptă între privirea luminoasă şi plină de speranţă, pe
reu fenomenul prin care impulsul ne-trăit, reprimat este con­ de o parte, şi disperare, pe de altă parte, în timp ce în melan­
stelat în interior sau în exterior. Individul fie că întâlneşte o si­ colie nu există decât lipsa de speranţă.
tuaţie sau un partener care creează un conflict insolubil dacă Depresivii sunt adesea oameni religioşi; în religie îi atrag
el nu are curajul de a fi subiect, fie ajunge la limita sa de tole­ cel mai tare ideea de mântuire, stingerea pasiunilor şi ierta­
ranţă şi este constrâns să adopte alte modalităţi comportamen­ rea păcatelor. Ceea ce ei doresc sunt adesea experienţele mis­
tale. Atunci se poate ajunge la izbucniri a ceea ce fusese ante­ tice de legătură a tot cu toate, precu� şi de unitate: � e care
rior reprimat, devenit distructiv din cauza acumulării. Toate speră să o găsească pe căi meditati ve. In afară de rehg1a creş­
părţile psihice care nu au fost integrate în personalitatea noas­ tină, unde le vorbeşte mai ales ideea de smerenie şi de sufe­
tră pot să se autonomizeze şi să se manifeste în forma arhai­ rinţă pură, ei au adesea legătură şi cu budismul şi cu renun­
că, aşa cum am văzut la tânara cu bulimie şi cleptomanie. ţarea la lume pe care acesta o presupune. Lor le vorbesc toa-

·.� :·, ·�:",'�:·:· �O<,.")/ 1 1 17![


118 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 119

te formele de credinţă care tind spre uitarea de sine şi spre Omul sănătos cu accente depresive poate atinge în religio­
desprinderea de Eu. În mod infantil, � i, care nu pot să îşi zitatea sa o mare unitate şi profunzime, care nu rareori crea­
vadă viaţa împlinită aici, cred într-o lume de dincolo mai ză posibilitatea unor experienţe mistice. El tir:de să perceapă
bună şi mai cred că acei care s-au smerit sau au fost înjosiţi moartea ca pe o mântuire şi aici găsim cel mat adesea smere­
vor fi înălţaţi în lumea de dincolo. De când în lume creşte nia în fata mortii. "Facă-se voia ta" poate duce la resemnare
scepticismul legat de o altfel de dreptate compensatoare în în faţa s �artei, �are înseamnă o mare forţă . Astfel depresivu�
lumea de dincolo, au luat din ce în ce mai mult avânt mese­ are adesea o atitudine de acceptare a destinului, în forma ei
riile care cer mari sacrificii şi renunţări, cum sunt cele de în­ cea mai matură ajungând la amor Jati; el tinde cu uş� rinţă � ă
grijire a bolnavilor. Poate că depresivilor le este cel mai greu conecteze loviturile soartei în exclusivitate cu vina lm propne,
să suporte zdruncinarea credinţei lor, care le poate fi provo­ este gata de căinţă şi poate deveni uşor o victimă a celor care
cată de cunoştinţe din ştiinţele moderne ale naturii. Credin­ ştiu să se folosească de asta.
ţa dă sens vieţii lor şi îi susţine. Ştiinţele care pun accentul . .. . ..
Î n privinţa eticii, e l ia prea textual poru�cile ? �n�e�dicţII­
.
într-un mod atât de unilateral pe ceea ce este raţional, măsu­ le, se simte suprasolicitat de acestea ŞI. se simte mtant m dis­
rabil şi demonstrabil devalorizează credinţa, caută să "redu­ ponibilitatea sa pentru culpabilitate. Lui îi revin detaş� rea, re­
că " sentimentele religioase la o psihologizare strâmtă, nunţarea, sacrificiul şi asceza, dar acestea pot devem pentru
non-metafizică sau o explică în calitate de naivitate sau gân­ el un mijloc de a se retrage din lume şi a se sustrage con�run­
dire determinată pur şi simplu de dorinţă. Depresivul nu tărilor. Aici, ca întotdeauna, viaţa noastră este pe muchie de
recunoaşte adesea că aceste ştiinţe, cu metodele lor cantita­ cuţit şi de la autentic la inautentic nu este decât un pas .mic.
tiv-cauzale, nu cuprind decât un aspect parţial, limitat, al vie­ Ca părinţi şi educatori, oamenii cu părţi de _r ersonahtat.e
ţii şi 1 umii, aspectul mort al naturii şi că o ştiinţă care caută depresive sunt capabili de contact şi fac efortun de a :_mpatl:
preponderent dobândirea puterii asupra naturii va cădea mai za cu copilul, pentru a-l înţelege. Perico�ul l�� este .ca� Il l� aga
devreme sau mai târziu în propria ei plasă - se văd deja pe copil prea strâns de ei, din cauz� an�Ietaţ � u �o� vital(;:- ŞI an­
semne ale acestui proces. .
goasei lor de pierdere; ei sunt supramgriJOraţi ŞI h se pare _?reu
Pe de altă parte, depresivii tind să lase prea multe în sea­ să îi acorde copilului libertatea de dezvoltare core�pu�zato�­
ma diavolului şi a bunului Dumnezeu. Purtăm în noi raiul şi re vârstei lui, adesea nu păstrează distanţa necesara faţa de eL
iadul, precum şi responsabilitatea pentru ele; după cum tre­ Lor le este greu să fie consecvenţi şi chiar aspri atunci când
buie să învăţăm să cunoaştem, să acceptăm şi să combatem este necesar; îl scutesc pe copil de lucrurile de care nu ar tre­
răul din noi şi nu să îl proiectăm asupra diavolului sau altei bui să îl scutească, nu îi impun cu plăcere unele lucruri pen­
imagini a duşmanului, trebuie şi să căutăm şi să realizăm bi­ tru că nu vor să piardă iubirea lui. Caracterul du� ios al un� i
nele, nucleul divin din noi, de dragul binelui şi de dragul nouă apropieri mai mari capătă în aceste ca�uri ce� mai mare clan­
înşine, iar nu din cauza unei răsplăţi în lumea de dincolo. De­ .
tate. Mamele cu o copilărie proprie plmă de hpsun au adesea
presivii tind să creadă că prea multe lucruri sunt din "voia atitudinea: " copilul meu trebuie să aibă ceva mai mult "; ele exa-
Domnului", la care trebuie să se supună. Astfel ei pot să se gerează cu acest bine.
sustra�ă propriei responsabilităţi, într-o smerenie prost înţe­ . . � . de mgnpre,
Profesional, ei tind mai ales spre activitaţi
,
..
.

ma-
leasă. In cazurile patologice, depresivii pot ajunge la delir re­ ternale, de ajutorare, de servire, unde îşi pot desfăşura cel�
ligios, la identificarea cu Christos, la delirul mântuitorului şi mai bune posibilităţi, fiind capabili de sacrificiu, răbdăt� ri ŞI
alte manifestări asemănătoare. empatici. Le convin activităţile sociale şi de asistenţă, medicale
1 20 Fritz Riemann Angoasa de a deveni tu însuţi 1 21

şi psihoterapeutice, comunitare. Ei pot să aştepte - au răbda­ nunţările necesare. Dimpotrivă, viaţa i se pare grea, dar, spre
re şi pot fi alături de cineva. Ei sunt acei medici, clerici şi pe­ compensaţie, îşi poate dezvolta umorul, în sensul că "umor are
dagogi etc. care şi-au ales profesia mai puţin din motive de cel care poate să râdă deşi lucrurile stau cum stau". El dezvoltă
prestigiu sau financiare, ci pentru că au avut vocaţie; rareori adesea o pioşenie profundă, nu neapărat în sens bisericesc, ci
profesia este pentru ei sunt simplu j ob. Le plac meseriile de mai degrabă ca o pioşenie a vieţii, conştientă de dependenţe­
grădinar, pădurar, hangiu, toate cele care ţin de ramura ali­ le şi precaritatea condiţiei noastre, dar spunând totuşi da vie­
mentaţiei şi alte activităţi de tip materna! apropiate. ţii şi iubind-o. Tenacitatea şi capacitatea de a suporta sunt vir­
Î n măsura în care visele exprimă ceva despre specificul tuţile principale ale acestui om. Depresivilor li se aplică vor­
"
structurii - visele depresivilor prezintă deosebit de frecvent bele lui Spitteler din "Prometeu şi Epimeteu : "virtutea înveş­
tematica alimentară, legată adesea de dezamăgiri şi resemna­ mântată cu ruşine" - ei tind mai degrabă să îşi pună lumina
re, care dau imaginea aproprierii neîndrăznite. În vis ei vin la sub obroc, astfel că ea trebuie "descoperită". Ei sunt adesea
o masă pusă - dar pentru ei nu mai este loc sau nu mai este acele ape liniştite care sunt adânci; caracterul afectuos, pro­
tacâm sau totul a fost deja mâncat - situaţii pe care le putem funzimea sentimentelor şi căldura sunt cele mai frumoase tră­
numi situaţii-Tantal. Inhibiţia capacităţii de a cere se exprimă . sături ale lor. Sunt profund recunoscători pentru ceea ce au; ei
în faptul că visul începe cu o dorinţă, cu un impuls, căruia i · işi atribuie reuşitele mai puţin lor înşile şi capacităţilor lor; mai
se pun în cale obstacole clare, astfel că visătorul nu ajunge nici­ degrabă le percep ca pe un dar şi un act de graţie, trăind ast­
odată în vis să îşi împlinească ţelul şi este obligat să renunţe. fel smerenia în adevăratul său sens.
Cel care nu are voie să apuce este nevoit să aştepte ca alţii să
îi împlinească dorinţele - acesta este fundalul pentru apari­
ţia viselor de trântor, în care el primeşte fără nici un efort tot
ceea ce doreşte; astfel el este confruntat cu propria lui como­
ditate şi cu pretenţiile sale pasive. Sau visează piraţi, tâlhari şi
spărgători care îl urmăresc, fiindu-i astfel puse în faţa ochilor
propriile sale tendinţe refulate spre furt şi răpire, ca deforma­
re a incapacităţii sale de a lua. Şi tema autosuprasolicitării sau
a disponibilităţii în vederea suprasolicitării, atât de importan­
te pentru apariţia depresiei lui, sunt reflectate de vise, cum
este cel ce urmează: "Fac o drumeţie pe munte împreună cu tata;
drumul este foarte abrupt, port un rucsac şi am în plus o manta şi
un pachet."
Omul sănătos pe această linie s e caracterizează prin empa­
tie şi disponibiliatea de a se dedica semenilor săi, de a-i " ac­
cepta " . El se distinge prin atitudini de grijă, ajutorare şi de în­
ţelegere. El poate să ierte, poate să aştepte răbdător şi poate
lăsa lucrurile să se coacă; nu este prea egoist. El depinde de
legăturile sale afective; mai degrabă simplu şi fără pretenţii în
ceea ce priveşte trebuinţele sale, îi este relativ uşor să facă re-
Angoasa de schimbare 1 23

că în zilele noastre printr-o renaştere. Cunoscutul adagiu kan­


tian despre cele două lucruri care îl umpleau pe marele filo­
sof de cea mai profundă veneraţie înfiorată: cerul înstelat dea­
supra noastră şi legea morală în noi, a căpătat următoarea re­
Angoasa de schim bare plică din partea lui Oskar Adler, în "Testamentul astrologiei" :
legea morală în noi este reflectarea sau corespondenţa ordinei
Personalităţile obsesionale cosmice, a "cerului înstelat de deasupra noastră". Dacă am fi
mai conştienţi de aceste implicare a noastră în ordinile cosmi­
ce, am găsi în noi principiul ordinei, care s-ar afla deasupra
.,De-ar împietri odată! De-ar dura!"
tuturor ideologiilor, pentru că nu a fost gândit de om şi este
HESSE
în acelaşi timp condiţia fundamentală pentru existenţa noas­
tră şi pentru spaţiul nostru vital. Comparaţia folosită în des­
chidere poate clarifica acest lucru.
Dorinţa de permanenţă este foarte veche şi foarte profun­ Înclinaţia spre durată aparţine deci fiinţei noastre; alături
?ă în noi. Aşa cum am văzut, în copilărie, este excepţional de de dorinţa de a nu pierde o fiinţă pe care o iubim şi care ne
Importantă pentru evoluţia noastră revenirea fidelă a lucruri­ iubeşte, ea formează cu siguranţă una din rădăcinile sentime­
lor cu care suntem obişnuiţi şi care ne sunt familiare. În pri­ telor religioase. În reprezentarea atemporalităţii, eternităţii şi
mul rând ea creează posibilitatea desfăşurării unor trăsături atotprezenţei unei figuri divine, omul şi-a împlinit trebuinţa
specific umane, a părţii noastre afective şi volitive şi a capaci­ de durabilitate. Nu suntem mereu conştienţi cât de profundă
tăţii noastre de a iubi, ne învăţă încrederea şi speranţa. La schi­ • este în noi această dorinţă, dar o resimţim imediat când ceva
zoizi am văzut cum, în cazul schimbării frevente în perioada familiar, obişnuit, considerat a fi neschimbător începe dintr-o
precoce a persoanelor de relaţie sau a lipsei de lungă durată dată să se modifice sau chiar ameninţă să înceteze, să nu mai
unei persoane de relaţie de bază, aceste laturi rămân nedez­ existe deloc. Atunci ne pătrunde fiorul vremelniciei şi deve­
voltate sau se atrofiază. Persistenţa şi întoarcerea fidelă a ace­ nim conştienţi cu spaimă de dependenţele noastre, caracterul
loraşi impresii este însă la fel de importantă pentru dezvolta­ nostru trecător.
rea memoriei noastre, pentru cunoaştere şi experienţă, pentru Vom trece acum la descrierea celei de-a treia forme de bază
întreaga noastră orientare în lume. Desfăşurarea acestei capa­ a angoasei, legată de cele spuse mai sus: este vorba de angoa­
cităţi nu este permisă într-o lume haotică, fără regularităţi şi sa de efemer. Ea ne cuprinde cu atât mai puternic cu cât vrem
ordini ·recognoscibile sau fidele - haosului exterior îi cores­ să ne asigurăm mai mult împotriva ei.
pu��e un haos interior. Astfel apare cunoaşterea sigură şi po­ Să ne mai imaginăm o dată consecinţele pe care le poate
_
Sibilitatea de a dobândi cunoştinţe valabile, ca şi reflectarea avea dominarea unui om de către angoasa de efemer sau, din
interioară sau corespondenţa ordinilor şi regularităţilor siste­ punct de vedere pulsional, încercarea lui de a trăi numai în
mului lumii noastre. Poate că aselenizarea nu s-ar mai fi rea­ virtutea tendinţei spre durată şi siguranţă - în limbajul com­
lizat dacă luna ar fi avut o orbită arbitrară, imposibil de cal­ paraţiei noastre, s-ar putea spune că un astfel de om accen­
culat, fără legi orbitare care să poată fi cunoscute. tuează unilateral forţa centripetă, gravitaţia.
Această corespondenţă dintre macro şi microcosmos a fost Consecinţa cea mai generală ar fi aceea că el are tendinţa
înţeleasă la modul cel mai clar de astrologie, care pare să trea- de a păstra totul aşa cum este. Schimbările de orice fel îi amin-
1 24 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 25

tese de caracterul vremelnic, pe care individul vrea să îl evite prevederea, planificarea amănunţită, orientarea spre durabi­
în cea mai mare măsură posibilă. De aceea el caută să regă­ litate. Din punctul de vedere al angoasei, putem descrie pro­
sească sau să restabilească de fiecare dată acelaşi lucru, deja blema lor ca angoasă în faţa riscului, a schimbării şi caracte­
cunoscut şi familiar. Atunci când ceva se schimbă, respectivul rului trecător. Ei sunt ca acel om care nu voia să intre în apă
individ se simte tulburat, neliniştit, chiar înspăimântat. De până ce nu ştie să înoate - ei sunt, ca să spunem aşa " seceto­
aceea el va încerca să demonteze, să oprească sau să limiteze şii " vieţii. Aceste modalităţi comportamentale şi atitudini pot
schimbările, dacă se poate, să le împiedice sau să le combată. . să adopte diferite grade de gravitate şi să se exprime în cele
El se răzvrăteşte împotriva înnoirilor oriunde îi apar în cale, mai ciudate forme.
ceea ce tinde să devină o muncă sisifică, deoarece viaţa este Un bărbat de vreo 35 de ani poseda o bibliotecă vastă. Cu toate
mereu în curgere, toate lucrurile sunt prinse într-o transfor­ acestea, el mergea mereu la biblioteci publice �i nu se folosea de căr­
mare continuă, " totul curge" într-un carusel de naştere şi tre­ ţile sale proprii, cu " argumentul" că ar putea să ajungă o dată în­
cere, care nu se poate opri. . tr-un loc unde nu există nici o bibliotecă publică - ce arface atunci,
Cum poate arăta această încercare? Individul se va cram­ dacă �i-arfi citit deja toate cărţile proprii? Aici precauţia şi angoa­
pona aprig de opinii, experienţe, atitudini, principii şi obiş­ sa ca un lucru să se termine au ajuns la un grad cu adevărat
nuinţe şi, dacă se poate, va dori să facă din ele principii gene­ grotesc.
ral valabile, reguli inamovibile, " legi eterne " . El va evita noi Unii oameni cu trăsături obsesionale au şifoniere pline de
experineţe, iar dacă aceasta nu este posibil, le va interpreta cu haine, dar poartă mereu nişte zdrenţe vechi, pentru a avea "re­
totul altfel şi va încerca să le echivaleze cu ceea ce se ştie deja. zerve " ; li se rupe inima când trebuie să folosească un lucru
Acest lucru poate duce până la reacredinţă conştientă sau in­ nou - acceptă mai curând riscul ca aceste lucruri să se demo­
conştientă, individul trecând cu vederea anumite detalii ale deze sau să fie mâncate de molii şi să nu mai poată fi nicioda­
noului, interpretându-le tendenţios sau respingându-le afec­ tă purtate. A folosi ceva nou înseamnă a expune acest lucru
tiv, cu motive adesea destul de vagi, lăsând să transparară im­ timpului şi vremelniciei, a-1 uza şi astfel de a putea deja ve­
presia că individul respectiv nu este preocupat de obiectivita­ dea sfârşitul acestui lucru. Tot ce merge spre sfârşit aminteşte
te, ci de salvarea unei atitudini fixate, care nu trebuie zdrun­ de vremelnicie, în cele din urmă de moarte.
cinată. Istoria ştiinţei este plină de exemple pentru aceasta şi Toţi avem în noi această angoasă, precum şi dorinţa de
de controverse sterile despre cine are dreptate " . durată şi nemurire; cu toţii căutăm ceva care nu are sfârşit
"
Astfel individul se cramponează de ceeea ce îi este cunos­ şi avem o satisfacţie profundă atunci când regăsim anumi­
cut şi familiar, abordează inevitabil tot ceea ce este nou cu o te lucruri aşa cum ne-am obişnuit să le găsim, aşa cum
prejudecată care trebuie să il asigure împotriva oricărei sur­ le-am lăsat. Aşa se poate înţelege impulsul nostru de a co­
prize, oricărui conţinut nefamiliar şi necunoscut. Astfel el nu lecţiona: indiferent ce adunăm - timbre, monede sau por­
cade în pericolul de a adopta lucruri neverificate în cadrul ţelan - este un motiv de cele mai multe ori inconştient
unei credinţe naive în progres, dar el este expus cu atât de mai pentru a dobândi o garanţie a infinitului, deoarece nicioda­
mult celuilalt pericol, de a fi prea puţin deschis spre nou şi ast­ tă nu ne putem desăvârşi colecţia, întotdeauna ne vor mai
fel de a frâna, de inhiba, uneori chiar a împiedica evoluţii - lipsi lucruri. Alţii caută durata şi eternitatea în invenţii me­
inclusiv propria evoluţie. nite să prelungească viaţa sau caută un perpetuum mobile.
Putem recunoaşte problema de bază a obsesionalilor în tre­ Alţii îşi ridică propriile viziuni şi teorii la grad de genera­
buinţa lor exagerată de siguranţă. De aceasta ţin precauţia, litate şi atemporal şi astfel, datorită pretinsei eterne valabi-
1 26 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 27

lităţi a acestora, se cred supravieţuitori al timpului. Cram­ chiui adevăr "tempora mutantur et nos mutamur in illis " 7 nu
ponarea noastră de obişnuinţele dragi şi senzitivitatea noas­ este va �abil pe�t:� obsesionali; aceştia plătesc însă lupta lor
tră atunci când suntem nevoiţi să le schimbăm sau ele ne pentru mamovibihtate rigidă cu angoasa faţă de schimbare. Ei
sunt cumva tulburate lasă deja să se recunoască această do­ cau �ă să constrângă viaţa să intre în scheme şi reguli şi mani­
rinţă de durată. .
festa mtoleranţă şi respingere încăpăţânată fată ' de tot ceea ce
Aceeaşi dorinţă de a evita angoasa de transformare şi vre­ îi nelinişte�te, în calitate de lucru nou, diferit de cel obişnuit.
melnicie o regăsim în cramponarea rigidă a unui individ de Dar ceea ce individul vrea să constrângă astfel se transformă
ceea ce a moştenit, în toate domeniile posibile. Cele de natu­ într-o constrângere pentru el însu�i.
ră tradiţional familiară, socială, morală, politică, ştiinţifică şi Astf�l, !n �patele oricărei obi�nuinţe, în spatele fiecărei dog­
religioasă duc la dogmatism, conservatorism, spre principii, _
me _ş i oncar� I fanatism se află mereu şi o angoasă, angoasa de
prejudecăţi şi diferite forme de fanatism. Cu cât individul le schimbare ŞI de trecere, în fine, angoasa faţă de moarte. De
apără mai rigid, cu atât mai intolerant devine faţă de orice om aceea obsesionalii nu se pot obi�nui decât cu greu cu ideea că
care le atacă sau le pune sub semnul întrebării. Mereu se află ceva sau cineva se sustrage puterii lor, nu se află sub vointa
aici în spate angoasa că ceea ce este obişnuit, învăţat, crezut, l �r. Ei ar dori să constrângă totul �i pe toţi să fie a�a cum cr�d
recunoscut, care dă siguranţă individului, poate fi relativizat ei că ar trebui să fie. Dar tocmai astfel ei eşuează mereu în via­
prin noi vederi şi dezvoltări, că el se poate dovedi o iluzie sau ţă �i ceea ce au vrut să impună ca o constrângere se întoarce
eroare, care impune necesitatea schimbării, transformării. Cu ca �n bumeranş co�tra lor înşile: vrând să constrângă viul,
cât este mai îngust propriul orizont şi spaţiu vital, cu atât mai nelasand - lucrunle sa se întâmple de la sine pentru că doresc
mult trebuie să ne temem că ne pierdem siguranţa din cauza să hotărască ei totul, indivizii aceştia sunt din ce în ce mai
unor noi dezvoltări.
mult constrânşi ei în�işi, în cele din urmă sunt obligaţi să ve­
Cu cât un individ încercă mai tare să se cramponeze de
gheze c� n� cumva să se schimbe ceva, ca nu cumva să scape
vechi, cu atât mai mult resimte angoasa de vremelnicie; pe de
ceva vomţei lor. Astfel, ca o impresionantă consecintă cel care
altă parte, cu cât ne luptăm mai mult împotriva noilor dezvol­
tări, cu atât este mai sigur că vom concentra forţele contrare vrea să constrângă pe alţii devine el însuşi cel const�â �s �i aici
credem că recunoaştem încă o dată acea forţă a vieţii care echi­
cu o putere egală, aşa cum apare deosebit de clar în cazul lup­
librează extremele.
tei dintre generaţii. Adesea numai atitudinile vechii generaţii,
Obsesionalul poate cu greu accepta că în domeniul viu­
de cramponare rigidă de ceea ce există şi de respingere apri­
gă a ceea ce este nou, obligă tânăra generaţie să adopte mo­ l�i nu există nici un absolut, după cum nu există principii
dalităţi comportamentale extreme. fixe, nu poate accepta că viul nu poate fi a�ezat complet în­
Desigur că tradiţia şi respectarea vechilor valori au la în­ tr-un cadru previzibil. El crede că poate prinde totul într-un
ceput o semnificaţie pozitivă; trebuie să căutăm şi ceea ce este sistem, pentru a putea supraveghea şi domina totul; astfel
principial şi absolut, care are statornicie - numai astfel pu­ el agresează natura - Nietzsche a spus o dată că vointa de
tem găsi legităţi care transcend timpul. Dar aici este vorba de sistem conţine deja o parte de inj usteţe - pur �i si �plu
o depăşire a măsurii, despre lipsa capacităţii sau disponibili­ pentru că astfel simplifică în mod violent multiplicitatea
tăţii pentru noi orientări, despre lupta împotriva dezvoltări­ vi ului.
lo_: �ecesar�, împotriva adaptării şi corijării experienţelor de 7 " timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele" - n. t. - în
pana atuno, lucruri la care viaţa ne sileşte de fiecare dată. Ve- limba latină în original
1 28 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 29

În domeniul interuman, comportamentele obsesionale au de cursă lungă. Pentru obsesional, asigurarea împo­
acelaşi efect. Conştient sau inconştient, individul vrea prea a tot ceea ce nu are voie să existe, a tot ceea ce el doreş-
mult să îi prescrie celuilalt felul în care el vrea să îl aibă. Acest să evite devine cel mai important principiul vital, pentru
lucru devine deosebit de clar mai ales în relaţia cu partenerul, căruia el este foarte inventiv. Să vedem aceasta pe
cu cei care depind de el şi cu copiii. Problema generaţională, exemple:
conflictul dintre generaţii se constelează la aceşti oameni de­ O posibilitate de a se sustrage fluxului viu al evenimente­
osebit de aprig, aşa cum am spus deja. Dat fiind că ei vor să lor este ezitarea, amânarea şi îndoiala. Iată un fragment din
respingă sau să reprime tot ce este nou, neobişnuit, ieşit din scrisoarea unei persoane cu o astfel de structură (obsesiona­
corn �, atitudinea lor ajunge uşor ad absurdum şi evocă deja , lă) - se punea problema dacă ea să întreprindă o psihotera­
tocmai acele forţe contrare de care individul respectiv se te­ pie cu mine sau, în loc de aceasta, să intre într-o cură la băi:
mea, anume, îl evocă pe rebel şi revoluţionar. Acesta din urmă " Vă mulţumesc din suflet pentru scrisoare! M-a pus în cel mai
�rede l � rând�] său că trebuie să se lupte cu astfel de persona­ greu conflict, nu ştiu dacă în prima noastră conversaţie a venit vor­
Je folosmd miJloacele celeilalte extreme şi adesea copilul este ba despre nevroza mea de decizie. Probabil că a fost atinsă numai su­
aruncat odată cu albia. Aici se află şi un strop de tragism uman perficial.
inevitabil, dar nu imposibil de depăşit, atunci când există dis­ Am scris deja la Bad X., de unde mi s-a cerut pâni'i la 15.7 să mă
ponibilit�tea de � accepta noul şi dorinţa de a-l înţelege. decid pi să scriu dacă doresc sau nu să fiu admisă. Între timp a ve­
Aceşti oamem se tem mereu ca totul să nu devină dintr-o . nit scrisoarea dvs., comunicându-mi că pot eventual lucra cu dvs.
dată nesi �ur, chiar haotic, dacă ei ar fi ceva mai lejeri, dacă De atunci oscilez, starea este îngrozitoare. Sfârşitul odiseii va fi că
s-ar deschide faţă de celălalt şi ar face câteva concesii sau dacă Bad X. este ocupat, dacă mă decid pentru acesta. Atunci decizia mea
s-ar lăsa să se comporte spontan, fără controlul şi autocontro­ este foarte simplă: nu am destui bani pentru Munchen. Mereu cal­
� ul o�prezent. Ei se tem pe termen lung că ceea ce se află în .culez sumele necesare, dar nu vor ajunge. Deci nu merge. Şi atunci
mtenoru] lor reprimat, refulat sau ceea ce se află în exteriorul mă gândesc încă o dată cât de necesar arfi, chiar stringent. Îmi ima­
lor şi după părerea lor nu ar trebui să se afle acolo ar mătura ginez ci'i poate veşnicele mele maladii, aparent organice, s-ar putea
tot dacă ar fi admis fie şi numai o dată - ei sunt ca un Her­ ameliora, că ar putea exista ceva pozitiv pentru starea mea genera­
cule care cred � că ştie de la început că hidrei îi cresc cel puţin lă pi pentru dificultăţile mele.
doua� capete dm locul de unde el a tăiat unul. Astfel, ei se tem Dar nu am nici cazare în Munchen. Cu siguranţă că anul aces­
de "primul pas", despre care îşi imaginează că, odată realizat, ta pot să mă întorc la Bad X. - dar nu este poate prea stresant să
a � decla�şa lu�ruri �e neconceput. De aceea mereu s-au gân­ fac naveta în fiecare zi (de acolo Ia Munchen)? Nu mai pot face
dit ca pnn mai multa putere, cunoaştere şi exerciţiu să nu lase aceasta în nici un caz. Când mă gândesc că trebuie să pornesc din
să se "petreacă" nimic nedorit şi neprevăzut. Ei trăiesc după nou în necunoscut, mi se face frică pi dau înapoi. Şi s-ar părea că
motto-ul "what - if": ce consecinţe apar dacă eu fac acest lu­ vine vreun război!
cru sau altul; astfel pot deveni acei "uscaţi" care nu vin la via­ Presupun că sunte,ti revoltat de nehotărârea mea! Dar sunte,ti
ţă înainte de a avea asigurări clare şi de a face preparative. analist! Şi ştiţi că nu m-am căsătorit cu un bărbat care îmi plăcea
Când i s-a cerut să se relaxeze pe divan şi să se lase în voia tocmai pentru că nu m-am putut decide să o fac. Şi pe urmă a fost
� sociaţiilor sale, un pacient a spus indignat: "Dar atunci iese la prea târziu! Şi la fel se va întâmpla acum cu călătoria. În definitiv
zveali'i tot rahatul! " � o-exprimare drastică despre cât de mult nu merge nici una dintre variante. Este sigur că Munchen, care cere
a refulat şi a păstrat în refulare prin autocontrol şi "autostă- bani, este ceva angoasant. Aceasta este o realitate. Nu-i apa că în
1 30 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 131

mod normal omul trebuie să se preocupe în primul rând de bani şi ' ge uşor la incontrolabil... astfel ne pierdem complet în inconştient...
apoi să călătorească în pace? Anul viitor în mai şi iunie sigur aş pu­ în afară de asta, nici nu-mi trece nimic prin minte... "

tea fi acolo. Până acum am primit de două ori numai jumătate din Se poate recunoaşte bine autoasigurarea, aici printr-o raţio­
salariu. De acum însă lucrurile vor intra în normal. . nalizare bine gândită, aşezată în faţa trăirii de care el vrea să se
Cred că voi lua Bad X., chiar dacă inima mă trage şi la Mun­ ecraneze; devine clară angoasa sa de "incontrolabil" - nu este
chen. Aceasta este lucrul cel mai convenabil din punct de vedere fi­ deloc vorba despre discuţia ştiinţifică asupra viselor, el nu tre­
nanciar, realizabil fără griji. Dacă de acolo primesc informaţia că nu buia decât să se lase în voia asociaţiilor sale. Unii ar putea gândi
s-a putut păstra rezervarea atât de mult timp, atunci mă voi decide aici că îndoielile pacientului în ceea ce priveşte visele ar fi de
poate totuşi pentru Munchen. Pentru acest caz eventual aş dori să deplin justificate - dar pierd din vedere faptul că pacientul se
�tiu de la dvs. dacă pot plăti şedinţele pe 15.9 şi dacă pot lucra cu foloseşte de ele numai pentru a evita ceva - în plus, îndoieli­
dvs. de la 7.8 până la 7.9. le sale nu se limitau în nici un caz la vise - el se temea de tot
Oh, este o naştere grea! Atunci când vă scriu toate acestea cred ceea ce considera "nesigur " şi căuta să evite aceste lucruri.
că trebuie să mai întreprind imediat încă o parte de tratament ana­ . Din motive asemănătoare, de asigurare, mulţi obsesionali
litic, dar - rămâne aşa cum este. · încremenesc în proiect, aşa cum se arată în această reuşită
P.S.: Nu mă pot decide, este chinuitor. O să văd dacă la Bad. X anecdotă: Un bărbat ajunge în Cer şi vede acolo două u�i. Pe una
este liber. Dacă aş şti dacă sunteţi acolo până pe 7.9 şi dacă pot plăti dintre ele scria: "Poarta spre Rai", pe cea de-a doua "Poarta spre
pe 15.9! Poate că o să trimit o telegramă. " (A făcut şi asta şi totuşi prelegerile despre Rai " şi el trece prin a doua poartă.
s-a decis pentru analiză). O legitate psihică spune că tot ce refulăm se acumulează;
Ne putem imagina ce chin pot reprezenta astfel de ezi­ presiunea internă creşte şi de aceea obsesionalul are nevoie de
tări şi incapacitatea de decizie, mai ales atunci când este vor­ din ce în ce mai mult timp şi forţă pentru a ţine refulatul în
ba despre decizii mai grave decât cea de mai sus. Vedem că şah; astfel ia naştere cercul vicios, care nu se poate rezolva de­
astfel de oameni fac să depindă deciziile lor de lucruri exte­ cât prin acceptarea şi confruntarea cu "cealaltă parte " , refula­
rioare oarecare - nu sunt puţini cei care numără pe nastu­ tul. Numai atunci putem integra ceea ce fusese evitat şi temut
rii de la jachetă sau aruncă zaruri; vom vedea mai târziu şi putem afla cu uimire că reprimatul conţine forţe bune şi că
cum se poate ajunge la o astfel de angoasă de autorespon­ visele "fără sens" au ceva esenţial de spus.
sabilitate. Ne putem imagina cât de îngust şi de rigid, cât de princi­
Un alt exemplu pentru felul în care obsesionalii îşi îngreu­ pial şi intolerant poate deveni un individ cu o astfel de atitu­
nează drumul spre o trăire spontană; un pacient povesteşte în dine, ce "consecvenţă de fier" poate avea, cât de lipsită de via­
analiză un vis şi apoi continuă: "Are vreun sens să interpretăm ţă poate deveni existenţa lui, atunci când el îi impune un ast­
visele? Totul este relativ, putem pune sau scoate orice de acolo ­ fel de absolutism şi condiţiile sale. Obsesionalul este conştient
cine îmi spune că am găsit asociaţia corectă? Poate că deja când am numai că doreşte să apere "dreptatea " (ca şi acel pacient care
povestit am alterat visul sau nu mi-I amintesc exact. Nu trebuie credea că trebuie să găsească asociaţia "corectă " şi tocmai de
atunci ca toate acestea să fie puse sub semnul întrebării? Totusi vi­ aceea i-a devenit imposibil să facă asociaţii libere); el nu este
se�� n u s�nt altceva decât amăgiri, preocuparea pentru ele este ne­ conştient de angoasa de risc ce se ascunde în spatele unui ast­
_ _ Freud.
� � zznţifica. şi Jung au avut concepţii total diferite despre vis fel de comportament.
şz au mterpretat diferit visele. Aici se pare că n u este ceva comun ce­ Luând totul atât de principial, ordinea vie se transformă în
lor doz , ceva valz_ct. Ş i asociaţiile! Ce îmi vine în minte... aşa se ajun- ordine pedantă, consecvenţa necesară devine rigiditate inco-
1 32 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 33

rijabilă, economia rezonabilă devine avariţie, iar voinţa sănă­ va resimţi în întregime condiţia tragi-comică a faptului că nu
toasă se transformă în despotism. Dar toate acestea nu ajung acceptă o procesualitate de neoprit şi vrea să oprească timpul.
pentru ca el să îşi stăpânească angoasa, deoarece complexita­ Acest individ nu face altceva decât să toarne apă în butoiul
tea vieţii nu se lasă prinsă în astfel de reguli rigide; astfel se fără fund al Danaidelor. Însă deoarece praful ţine locul unui
ajunge la dezvoltarea de simptome obsesionale şi acţiuni com­ alt lucru, care se cere de fapt curăţat, ştergerea prafului va fi
pulsive. La origine, acestea au rolul de a lega angoasele, dar o compulsiune până ce se va rezolva problema reală deplasa­
treptat se autonomizează şi devin o datorie internă. Ele "se " tă asupra prafului . Aceasta deoarece lipsa absolută a prafului
impun omului, şi chiar dacă îi par absurde, el nu le mai poa­ spre care tinde individu l are pentru el valoarea unui lucru
te abandona. Astfel de acţiuni sunt compulsiunea de a se spă­ esenţial, care trebuie păstrat curat, poate curăţenia morală, pe
la, de a rumina, de a număra sau de a-şi aminti. întotdeauna care individul o simte ameninţată de tentaţii. Deplasând pro­
când încercăm să abandonăm sau să stingem o compulsiune blema reală asupra banatului, aceasta devine compulsiune;
se eliberează angoasa pe care aceasta o legase. adevărata confruntare cu problema noastră va fi evitată. De
Oricât de diferite pot fi obsesiile, de fiecare dată în ultimă fiecare dată când avem sentimentul iraţional al necesităţii le­
instanţă dăm peste frica de a îndrăzni, frica de spontaneitatea gat de activităţi care nu sunt în definitiv obligatorii ar trebui
fără griji. De fiecare dată când se nasc aceste obsesii a fost vor­ să ne punem întrebarea: de la ce confruntare esenţială sau de
ba de evitarea a ceva nou, necunoscut, nesigur, interzis, a unei la ce decizie dorim să ne sustragem astfel?
tentaţii, a unei abateri de la ceea ce este obişnuit. Când totul În romanul său "Încă unul", F. Th. Vischer a descris cu
rămâne ca atare: obiectele de pe birou într-o ordine sacrosanc­ umor problematica obsesională. Eroul romanului se află într-o
tă, părerea despre ceva într-o valabilitate de neclintit, o jude­ luptă continuă împotriva a ceea ce el numeşte "viclenia obiec­
cată morală într-o rigiditate de lege, o teorie susţinută inata­ telor". Lui i se întâmplă tot felul de acte ratate, care provin din
cabil, o credinţă într-un absolutism de nezdruncinat - atunci afecte şi impulsuri refulate, mai ales de natură agresivă, pe
timpul pare să fie oprit în loc. Atunci totul este previzibil, lu­ care el le deplasează însă asupra obiectelor, în calitate de vi­
mea nu se mai schimbă şi viaţa nu mai aduce altceva decât re­ clenie a lor. Atunci când răstoarnă "din nebăgare de seamă"
petarea identicului, a unor lucruri deja cunoscute - atunci rit­ sosul pe rochia vecinei sale de masă, care nu îi era absolut de­
mul pulsatoriu al viului se transformă într-un tact identic-ste­ loc simpatică, aceasta este viclenia obiectelor, aici a sosierei şi
reotip. Uneori astfel de atitudini conţin o anumită măreţie, dar a nasturelui de la costumul său de care aceasta a rămas agă­
în cele din urmă este vorba despre o măreţie tragică, pentru ţată şi nu este expresia respingerii şi agresivităţii sale reprima­
că dorinţa de a încătuşa şi de a constrânge forţele vieţii, lipsa te pe care le are faţă de respectiva doamnă. Tocmai la obsesio­
de elasticitate şi imposibilitatea de a îndrăzni poartă în ele deja nali apar deosebit de frecvent ceea ce Freud numeşte acte ra­
germenele nefericirii. Tot de tragism ţine şi eşuarea într-un ab­ tate, deoarece aceştia refulează atât de mult din impulsurile
solutism, resimţit ca o cerinţă pe care individul trebuie sau cre­ vitale. în actele ratate - erori de vorbire, uitare, a da peste ci­
de că trebuie să o îndeplinească fără scăpare, cu adevărat sau neva "din nebăgare de seamă" - îşi face loc la ei ceea ce fu­
numai în aparenţă. sese reprimat, din nebăgare de seamă, deci fără vinovăţie sau
Un exemplu simplu ne poate clarifica aspectul principial o voinţă conştientă proprie; acestea "i se întâmplă", scapă con­
din comportamentul compulsiv - este un exemplu în care, ca trolului obişnuit şi trădează ceea ce ei doresc să ascundă.
de atâtea ori în viaţă, tragismul stă alături de comic. Cel care În ascensiunea lor, obsesiile adevăraţilor bolnavi obsesio­
încearcă să păstreze o cameră fără absolut nici un fir de praf nali pot căpăta o trăsătură terifiant-macab ră, umplându-i din
1 32 Angoasa de schimbare 1 33
Fritz Riemarm
că nu
rijabilă, economia rezonabilă devine avariţie, iar voinţa sănă­ va resimţi în întregime condiţia tragi-comică a faptului
toasă se transformă în despotism. Dar toate acestea nu ajung acceptă o procesualitate de neoprit şi vrea să oprea scă timp �.
e apă în butom l
pentru ca el să îşi stăpânească angoasa, deoarece complexita­ Acest individ nu face altceva decât să toarn
l ţine locul unui
tea vieţii nu se lasă prinsă în astfel de reguli rigide; astfel se fără fund al Danaidelor. Însă deoarece prafu
lui va fi
ajunge la dezvoltarea de simptome obsesionale şi acţiuni com­ . alt lucru, care se cere de fapt curăţat, ştergerea prafu
a probl ema reală depla sa­
pulsive. La origine, acestea au rolul de a lega angoasele, dar . 0 compulsiune până ce se va rezolv
absol ută a p afulu i
treptat se autonomizează şi devin o datorie internă. Ele "se" . tă asupra prafului. Aceasta deoarece lipsa �
val are unui l cru
impun omului, şi chiar dacă îi par absurde, el nu le mai poa­ spre care tinde individul are pentru el � � �
te abandona. Astfel de acţiuni sunt compulsiunea de a se spă­
·

ial, care trebu ie păstr at curat , poate curaţ ema mora la, pe
esenţ
pro­
la, de a rurnina, de a număra sau de a-şi aminti. Întotdeauna · care individul o simte ameninţată de tentaţii. Deplasând
e comp ulsiu ne;
când încercăm să abandonăm sau să stingem o compulsiune blema reală asupra banalului, aceasta devin
ră va fi evita tă. De
se eliberează angoasa pe care aceasta o legase. adevărata confruntare cu problema noast
nal al neces ităţii le­
Oricât de diferite pot fi obsesiile, de fiecare dată în ultimă fiecare dată când avem sentimentul iraţio
instanţă dăm peste frica de a îndrăzni, frica de spontaneitatea gat de activităţi care nu sunt în definitiv oblig ator � i ':,r trebu i
e esenţ iala sau de
fără griji. De fiecare dată când se nasc aceste obsesii a fost vor­ să ne punem întrebarea: de la ce confruntar
ba de evitarea a ceva nou, necunoscut, nesigur, interzis, a unei la ce decizie dorim să ne sustragem astfel?
is cu
tentaţii, a unei abateri de la ceea ce este obişnuit. Când totul În romanul său "Încă unul", F. Th. Vischer a descr
rămâne ca atare: obiectele de pe birou într-o ordine sacrosanc­ umor problematica obsesională . Eroul roma nului .
se a � ă în �r-o
tă, părerea despre ceva într-o valabilitate de neclintit, o jude­ luptă continuă împotriva a ceea ce el nume şte " viclem a ? �­
bre
ratate , care provm dm
cată morală într-o rigiditate de lege, o teorie susţinută inata­ telor". Lui i se întâmplă tot felul de acte
de nat ră a!?res ivă, p�
cabil, o credinţă într-un absolutism de nezdruncinat - atunci afecte şi impulsuri refulate, mai ales �
obiec telor, m cahta te de VI­
timpul pare să fie oprit în loc. Atunci totul este previzibil, lu­ care el le deplasează însă asupra
seamă"
mea nu se mai schimbă şi viaţa nu mai aduce altceva decât re­ clenie a lor. Atunci când răstoarnă "din nebăgare de
petarea identicului, a unor lucruri deja cunoscute - atunci rit­ sosul pe rochia vecinei sale de masă , care nu îi ��r abso �ut �e�
telor, aiCI a os1ere 1 ��
mul pulsatoriu al vi ului se transformă într-un tact identic-ste­ loc simpatică, aceasta este viclenia obiec �
care aceas ta a rama s aga­
reotip. Uneori astfel de atitudini conţin o anumită măreţie, dar a nasturelui de la costumul său de
repr�a­
în cele din urmă este vorba despre o măreţie tragică, pentru ţată şi nu este expresia respingerii şi agresivităţii s�le
nă. Tocm ai la obsesw­
că dorinţa de a încătuşa şi de a constrânge forţele vieţii, lipsa te pe care le are faţă de respectiva doam
d n m şte acte �a­
de elasticitate şi imposibilitatea de a îndrăzni poartă în ele deja nali apar deosebit de frecvent ceea ce Freu � �
mult dm 1mpu lsunle
germenele nefericirii. Tot de tragism ţine şi eşuarea într-un ab­ tate, deoarece aceştia refulează atât de .
solutism, resirnţit ca o cerinţă pe care individul trebuie sau cre­ actele ratate - erori de vorbi re, uitar e, a da peste CI­
vitale . În
e fu­
de că trebuie să o îndeplinească fără scăpare, cu adevărat sau neva " din nebăgare de seamă" - îşi face loc la ei ceea �
deci fără vinov ăţie sau
numai în aparenţă. sese reprimat, din nebăgare de seamă, " , scap� con­
Un exemplu simplu ne poate clarifica aspectul principial o voinţă conştientă proprie; acestea "i se întâm p �ă
nda. .
din comportamentul compulsiv - este un exemplu în care, ca trolului obişnuit şi trădează ceea ce ei doresc sa asc':
de atâtea ori în viaţă, tragismul stă alături de comic. Cel care în ascensiunea lor, obsesiile adev ăraţil or bolna vi obsesiO­
ant-m acab ră, ump lându -i din
încearcă să păstreze o cameră fără absolut nici un fir de praf nali pot căpăta o trăsătură terifi
1 34 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 35

ce în ce mai mult viaţa individului respectiv şi ducând 0 via­ interzisă8 şi de aceea nu trebuie pronunţat. Astfel se ajunge şi
ţă p r_oprie, c � o forţă chiar demonică. Putem înţelege de ce aici în poziţia celui care doreşte să păstreze camera fără un fir
:I?onle antenoare, care nu cunoşteau conexiunile psihologice, de praf. Ne amintim de proverbul latinesc "Naturam expellas
tşt reprezentau drept posesiune de către Diavol sau spirite rele "
furca, tamen usque recurret 9 - natura, viaţa, nu se poate opri
aceste compulsiuni stranii pe care individul trebuia să le rea­ sau reprima cu violenţă, cumva ea se întoarce mereu. Acest
lizeze chiar dacă le recunoaştea drept absurdităţi. Obsesiona­ lucru ia uneori o formă rafinată, ca în exemplul următor, în
lul însuşi resimte adesea că obligaţia sa de a realiza actiunile care, în spatele aspectului conştient al apărării este reintrodus
compulsive stă sub puterea unei forţe străine, deoarece �l vede chiar obiectul împotriva căruia se exercită această apărare:
această obligaţie ca fiind străină de Eul său. O pacientă cu nevroză obsesională avea compulsiunea de a se
Dacă ar fi să adoptăm o comparaţie din domeniul proce­ spăla, care echivala în mod inconş;tient simbolic cu impulsurile sale
selor somatice, orice obsesie are de la sine tendinta de a for­
sexuale "murdare", anume masturbarea, pe care a fost învăţată să o
ma metast�ze, deci de � �rolifer� şi de a se extind� asupra al­
_ pe care pana atunct nu le atacase. Astfel o viată vadă ca pe Ull păcat. ln consecinţă ea trebuia să î?i spele deosebit de
tor domenu, "
intens zona genitală - "păcătoasă - atât de frecvent încât a fă­
p oat: deveni din ce în ce mai limitată, mai plină de compu'l­
_ cut să revină "pe din dos" senzaţiile de plăcere interzise, până la or­
smm, aşa cum vom vedea în exemple ulterioare.
gasm - însă numai "involuntar" ?i de aceea fără sentimente de cul­
Proce �ele descrise pot avea loc şi numai pe plan psihic, în
V pabilitate, deoarece ea nu dorise în mod conş;tient decât să se păstre­
a l?ararea tmpotriva unor gânduri neliniştitoare, "rele", împo­
ze curată.
tnva unor dorinţe şi impulsuri pe care individul crede că tre­
Prin condamnarea sexualităţii şi prin sentimentele de cul­
b_uie să le reprime. Atunci el îşi va folosi o mare parte din timp
pabilitate trezite astfel, bisericile creştine de ambele confesiuni
Şl forţe pentru a le combate. Va încerca să realizeze acest lu­
au provocat - şi din păcate încă mai provoacă multora nevro­
cr� fol�sind �potriva lor o contra-magie. Dacă vrea să se pro­
ze ecleziogene. Ostilitatea bisericii faţă de trup a sădit în mulţi
tejeze tmpotnva unor gânduri sau dorinţe rele, păcătoase,
murdare, el se va constrânge să recurgă imediat la o contra­ tineri angoase şi sentimente de culpabililtate care se puteau
mă�ură de fiecare dată ce ele ameninţă să-şi facă apariţia. Poa­ evita, mai ales la pubertate. În loc să facă precum aşa-zişii pri­
te h vorba de simpla enunţare a unei formule magice ( "Je­ mitivi în riturile lor de iniţiere, anume să îi introducă pe tineri
sus - Mana _ - Josef") sau de o acţiune care trebuie realizată în aceste atât de importante faze de dezvoltare, prin învă­
pentru a împinge afară din conştiinţă ceea ce este evitat. În� ţământ sau discuţii de grup, în care adolescenţii să poată pune
tr-o formă mai gravă, acest lucru poate duce la autopedepsi­ întrebări, mult timp nu a existat decât o catehizare în vederea
re, aşa cum vom vedea mai ales la fanatismul religios - este confirmării, care consta predominant în învăţarea pe dinafară
vo��a de autoflagelare. "Metastazele", proliferarea acestor ob­ a catehismului şi a unor versete din Biblie, evitându-se abil în­
sesn, pot extinde din ce în ce mai mult domeniul a ceea ce tre­ trebările "penibile". Din fericire lucrurile au mai evoluat şi ti­
buie evitat: deja cuvintele sau conceptele inofensive care sunt neretul are acces la multe din lucrurile de la care fusese oprit.
legate ca sonoritate sau cumva asociativ cu ceea ce trebuie evi­ Psihoterapeuţii care au activat în ultimele decenii ştiu ce con-
tat vor fi considerate dubioase, fiind de aceea şi ele evitate.
8 În limba germană, cuvântul "şase" (Sechs) se pronunţă asemănător cu­
�cest lucru e�te ilustrat foarte bine în anecdota despre numă­ vântului Sex. 11. t.
ratoarea c�;ştmului: "unu - doi - trei - patru - cinci - piei, dra­
-

9 Deşi poţi opri natura cu furca, ea se va întoarce întotdeauna. Caracte­


ce - şapte , deoarece numărul şase aminteşte de sexualitatea rul înnăscut nu poate fi eradicat. - 11. t.
1 36 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 37

secinţe devastatoare a avut ostilitatea faţă de trup fundamen­ pentru ei o legătură devine în curând o luptă pentru putere şi
tală religios, începând cu lupta împotriva masturbării, despre supremaţie. Dacă depresivul dorea, din angoasă de pierdere,
care se spunea că ar avea drept consecinţe prejudicii trupeşti să îl facă pe partener dependent de el, la fel procedează şi ob­
şi sufleteşti înspăimântătoare, instalându-se astfel cele mai gra­ sesionalul, însă din trebuinţa de a deţine puterea. El vrea să îl
ve angoase şi sentimente de culpabilitate, care nu rareori se formeze pe partener după propria lui voinţă. De aceea îi vine
terminau cu suicidul adolescentului, ce nu mai putea duce greu să accepte alteritatea partenerului; mult mai uşor îi este
această luptă zadarnică împotriva "păcatului " . să îl vadă pe acesta ca pe o proprietate, supusă voinţei lui. Ast­
fel, nu rareori se întâmplă ca în relaţiile parteneriale obsesio­
nalul să trăiască pe spezele celuilalt, de la care cere prea mul­
Obsesionalul şi iubirea tă adaptare şi devoţiune. Pe de altă parte, pentru el o legătu­
ră ţine de destin. El are o mare capacitate de rezistenţă şi per­
Pentru acest om, iubirea, această trăire afectivă iraţională, sistenţă; fidelitatea îi este la îndemână deja din motive econo­
care sparge graniţe, care transcende, care poate escalada până mice. Adesea căsătoriile nu se desfac din motive raţionale, iar
la pasiune periculoasă este deja profund neliniştitoare. Se vede la el punctele de vedere materiale şi alte feluri de asigurări nu
că acesta este un lucru pe care el nu-l poate face" , care pare joacă deloc roluri nesemnificative. Înainte de a intra într-o re­
"
a avea propriile legi, care se sustrage voinţei, care îl poate ata­ laţie, se pot instala îndoieli îndelungi; de aici rezultă adesea
ca precum o boală şi uneori poate chiar să îl determine să ac­ logodne prea lungi şi amânări repetate ale datei căsătoriei. Dar
ţioneze împotriva ra,ţiunii. Toate aceste lucruri sunt cu greu dacă se decide, adesea el va considera că legătura este indiso­
compatibile cu tendinţele de asigurare şi cu voinţa de putere lubilă - fie din motive religioase sau etice, fie numai pentru
a obsesionalului. că nu vrea să renunţe, chiar dacă el însuşi sau partenerul su­
Oamenii cu structură de personalitate obsesională încear­ feră, sau dacă acesta ar dori să rupă relaţia.
că să-şi
"
ia sentimentele în mână", să le ţină sub control, deoa­ O femeie l-a întrebat pe soţul ei de ce nu dore?te să fie de acord
rece ei nu pot pune nici o bază pe sentimente, sunt prea su­ cu divorţul pe care ea îl propusese de mult, de?i el însu?i resimţea
biective, prea oscilante şi trecătoare. Pentru ei pasiunea este şi căsătoria ca fiind insuportabilă. Soţul i-a răspuns pur şi simplu:
mai dubioasă; ea este complet ieşită din socoteală, iraţională " Pentru că suntem căsătoriţi", ca ?i cum astfel se făcuse ceva etern
şi este mai degrabă un semn de slăbiciune. De aceea ei sunt valabil. El nu a invocat din motive religioase sau alte motive
mai degrabă zgârciţi cu investiţiile afective, nu se lasă decât raţionale, ci numai faptul că se căsătorise o dată. Aici aveau
cu greu în voia sentimentelor şi nici pentru partener nu au mai rolul lor obişnuinţa, trebuinţa sa de putere şi în plus i se pă­
multă înţelegere. Din cauza pragmatismului practicat la mo­ rea mai bine să se cramponeze de ceea ce există decât să ac­
mentul nepotrivit, ei pot să pară neobişnuit de prozaici în ceea cepte un nou risc. Astfel se poate ajunge la căsnicii în care în­
ce priveşte relaţiile afective. treaga legătură " este alcătuită din ură mocnită şi chinuri re­
"
De aceea ei au un sentiment de responsabilitate în toate re­ ciproce, în care, în definitiv, fiecare aşteaptă moartea celuilalt.
laţiile parteneriale şi se ţin de hotărârile lor, odată ce le-au luat. Cu cât trăsăturile obsesionale sunt mai puternice, cu atât
Nu le vine prea uşor să îi recunoască partenerului drepturi căsătoria este văzută mai mult ca un contract juridic, cu drep­
egale; ei tind mai curând spre o ordine verticală: lor li se pare turi şi îndatoriri strict stabilite. Este supraevaluat factorul for­
că a fi sus sau jos, a fi ciocan sau nicovală sunt alternative care mal, de la care obsesionalul se poate revendica oricând. Atâ-
se exlud reciproc - şi cine ar vrea să fie nicovală? De aceea . ta timp cât acest lucru rămâne în cadrul rezonabil "clara pac-
1 38 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 39

ta - boni amici", nu este nimic de obiectat. Dar dacă factorul crede că astfel şi-a făcut partea sa. El va fi foarte uimit şi mâ­
formal trebuie să înlocuiască relaţia afectivă, se poate ajunge niat că soţia lui nu este mulţumită cu toate acestea, pentru că
la o călcare în picioare a aşa-ziselor drepturi şi la principii ea îi bănuieşte neplăcerea şi în definitiv nu vrea de la el îm­
aproape sadice, unde, sub acoperirea corectitudinii, sunt date plinirea unei îndatoriri, ci doar mai multă atentie.,
la iveală sentimente ostile şi pretenţii de putere. Acest exemplu poate servi pentru mai mu lte modalităţi
Intr-o criză maritală, o femeie merge la avocat şi întocmeşte îm­ comportamentale asemănătoare, prin care obsesionalii încear­
preună cu el un contract în care sunt stabilite frecven,ta cantactu­ că să rezolve problemele lor de parteneriat. Dar prin astfel de
lui sexual conjugal, temperatura camerei în care acesta trebuie să măsuri partenerul nu obţine niciodată ceea ce vrea de fapt:
se desfăşoare; în plus bărbatului i se impune interdicţia de a fuma mai multă bucurie, mai multă spontaneitate şi afecţiune vizi­
în dormitor şi sunt stabilite exact diferite amenzi în bani pentru în­ bilă, mai multă variaţie şi seninătate în cotidian. Faţă de ast­
călcarea sau neîndeplinirea acestor condiţii. Dacă bărbatul ar fi sem­ fel de "pretenţii" - aşa le resimte obsesionalul, din zgârcenie
nat acest. contract, ea ar fi vrut să continue căsnicia cu el. Ea era şi rezervă, el are sentimentul unui caracter insaţiabil al parte­
serios convinsă că o propunere concretă şi dreaptă era lucrul care nerului şi astfel cei doi pot duce vieţi paralele şi problemele
ar fi putut face să continue căsnicia. - Aici au fost stabilite con­ se pot agrava.
diţii şi reguli, în locul abordării problemei din punctul în care La obsesionali joacă un rol important timpul şi banii, punc­
se afla: neînţelegerea emoţională şi dorinţa de a-şi impune do­ tualitatea şi economia în parteneriat; aici apar cel mai clar în
rinţele. prim-plan pulsiunea de a stăpâni, pedanteria şi rigiditatea.
În crize şi confruntări, obsesionalul este prea puţin înţele­ Mâncarea trebuie să se afle pe masă "exact la minutul potri­
gător; îi este greu să cedeze, chiar dacă ar putea vedea că nu vit", cheltuielile casei sunt împărţite cu socotinţa de rigoare
are dreptate. El se cramponează de trecut şi îi enumeră parte­ "la centimă" sau soţul trebuie să îşi dea tot salariul în casă si
nerului, pedant şi cu date temporale exacte, ce anume a gre­ i se repartizează bani de buzunar etc. Noile achizitii necesa�e
şit şi în ce continuă să greşească, cât de des se întâmplă cuta­ se transformă în tragedie; necesitatea lor este disc� tată la in­
re şi cutare lucru. În crize, el are adesea idei ciudate despre fe­ finit sau este un semn al caracterului risipitor al partenerului
lul cum 1-ar putea ajuta - aceasta se vede deja din exemplul sau pentru cât de necugetat este el cu lucrurile, astfel încât este
de mai sus. Dat fiind că el nu tine prea mult la sentimente îi "iar" nevoie de ceva nou. În astfel de căsnicii problemele fi­
face partenerului propuneri d� program, care lui i se par �e nat;_ciare sunt cele mai frecvente prilejuri de criză.
deplin rezonabile, caută să stabilească reguli care trebuie res­ In patriarhat, cu privilegiile pe care le acorda bărbaţilor,
pectate de ambii parteneri. Când soţia se plânge că duminca existau adesea mariaje care mergeau pe spezele femeii. Un
el stă numai la timbre sau la masa de bricolaj, iar ea se plicti­ exemplu pentru aceasta poate fi "datoria conjugală", prin care
seşte şi ar vrea să facă mai multe lucruri împreună, soţul ob­ era dispreţuită sexualitatea femeii, fiind astfel ea însăşi înjosi­
. următorul capitol, despre isterie, vom vedea cum se răz­
tă. In
sesional va face o prounere de compromis. El va stabili un pro­
gram, conform căruia el se va ocupa numai din două în două buna femeia pentru aceasta. În patriarhat erau la ordinea zi­
duminici de pasiunile sale, iar în restul duminicilor va face lei căsătoriile în care bărbatul ţinea totul în mâinile sale, iar fe­
ceva împreună cu soţia. Acest lucru va fi respectat exact ca un meia era chiar debilizată, cel puţin era văzută, tratată, ca un
program - aici se poate recunoaşte încercarea sa de devota­ copil imatur şi menţinută într-o dependenţă completă.
ment şi silinţa sa. Dar acest lucru este prea voit şi prost abor­ Pentru cei cu trăsături obsesionale grave, lucrul cel mai im­
dat, deoarece el îndeplineşte atunci o datorie autoimpusă şi portant este ca partenerul să "funcţioneze " punctual, exact, fi-
1 40 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 41

del şi fără pierderi, ca o maşină bine unsă, fără dorinţe proprii să mă las în voie cu ea ? Cine îmi garantează că nu va fi în foc de
_ De fapt nu am nici un argument pentru ... sunt încă tânăr, de
paze?
şi fără nici un fel de pretenţii sentimentale. În locul unui
schimb viu, în loc de dăruire şi acceptare reciprocă, nu mai ce să mă leg deja? " (ceea ce nici n u intra în discutie).
există decât condiţii şi precepte despre modul în care trebuie �
Vedem precauţia neobişnuită şi asigurării ; sunt prevăzu­
să se comporte partenerul. Ne putem imagina cât de rece şi te toate posibilităţile negative, adesea raţionalizări trase de păr,
programată poate părea o astfel de căsătorie, în care şi sexul numai pentru a nu fi nevoit să ia o decizie sau să actioneze
este exercitat după u11. orar fix, ca o datorie şi nu după încli­ t
pentru a nu-şi asuma nici un risc. Tânărul avea şi al e trăsă �
naţie şi dispoziţie - se face sex numai atunci când este "în turi obsesionale - de exemplu, se gândise deja din ultimele
"
plan , dacă este "în plan". semestre ce chiloţi ar trebui să poarte la examenul de stat şi
Atitudinea faţă de sexualitate, ca şi faţă de toate plăcerile i-a pus deoparte. În plus el suferea de o obsesie a memoriei:
vieţii şi posibilităţile de desfătare, devine din ce în ce mai pro­ după orice întâlnire cu cineva, el trebuie să rememoreze exact
blematică, pe măsură ce se pot număra mai multe laturi obse­ ce a spus el şi ce a spus celălalt, dacă el nu spusese ceva com­
sionale. Am spus deja că şi sexul este adesea " planificat". Ast­ promiţător, dacă în vorbele celuilalt nu era vreun substrat care
fel întreaga viaţă amoroasă devine ceva ostil erosului şi abru­ ar fi putut să-i scape. Petrecea ore în şir reconstruind conver­
tizant, complet nedionisiac. Acest lucru poate face să eşueze saţiile; şi acest simptom era o asigurare, mai ales în faţa spon­
deja de la început primul contact cu celălalt sex - să ne gân­ taneităţii.
dim aici şi la frecventele catastrofe din noaptea nunţii. Lipsa Adesea obsesionalul îşi aduce voinţa de performanţă şi în
de empatie pentru partener, lipsa de fantezie erotică, conduc sexualitate; relaţia sexuală devine atunci pentru el o confir­
şi mai departe viaţa amoroasă în limitele cadrelor deja experi­ mare a capacităţii sale de performanţă, a potenţei sale, iar par­
mentate. Nu rareori se întâmplă ca sexualitatea obsesionalilor tenera devine un obiect al verificării performanţelor sale. Lim­
să aibă o componentă sadică, prin dorinţa de a-1 constrânge pe ba germană exprimă relaţia dintre potenţa sexuală şi cea fi­
partener, amestecând relaţia intimă cu voinţa de putere. nanciară prin acelaşi cuvânt " Vermogen" şi adesea obsesio­
Dar şi păstrarea unor sentimente de ruşine şi vinovăţie do­ nalii au faţă de potenţa lor aceeaşi atitudine pe care o au şi
"
bândite timpuriu în legătură cu sexualitatea poate face din re­ faţă de banii lor: fie vor să arate că sunt "potenţi , fie sunt
laţia intimă ceva chinuit, nefericit şi lipsit de fantezie, care nu zgârciţi cu potenţa lor, temându-se că nu au la dispoziţie de­
este îngăduit decât în limite fixe şi în anumite condiţii. Se cât o potenţă limitată şi de aceea trebuie să o chivernisească,
poate ajunge ca îndelungi îndoieli sau resticţia dezgustului să nu pot să "îşi consume muniţia" - aşa cum procedează şi cu
fie ridicate pe post de protecţie împotriva pornirii "interzise" banii lor.
sau pot apărea alte scrupule şi raţionalizări, ca în exemplul ur­ La obsesionali, relaţia amoroasă erotic-sexuală poate fi uşor
mător: tulburată, depinde adesea de anumite condiţii care trebuie să
Un bărbat tânărface cuno?tinţă cu o fată care îi placefoarte mult. fie îndeplinite: sunete, mirosuri, iluminatul, uşile imperfect în­
Revenit acasă după prima întâlnire, el începe să rumineze: " Ce con­ chise şi alte circumstanţe exterioare pot să îi tulbure atât de
secinţe poate avea această relaţie (care însă nici nu exista)? Din ce mult încât îşi pierd pofta sau nu mai sunt potenţi. Unii dintre
fel de familie provine fata? O fi avut mulţi bărbaţi până acum? O fi ei au nevoie de îndelungi preparative care cuprind spălat şi
sănătoasă? Ce o crede despre iubire? Dacă ajunge să rămână gravi­ astfel răpesc de la început orice farmec relaţiei intime; sau se
"
dă? Poate mă contaminează! Avea ceva atât de senzual în jurul gu­ sustrag de la aceasta din cauza unor "obligaţii care trebuie
rii - cine ?tie, poate se culcă cu c ine apucă?! Şi mai ales - de ce rezolvate înainte - înainte de sex trebuie pus în regulă ceva,
1 42 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 43

trebuie dus la bun sfârşit. Le place să se prevaleze şi de pro­ nifestările de mânie, ură, sfidare şi ostilitate etc.; acestea erau
tecţia oboselii, a stresului profesional - există desigur multe pedepsite sau erau urmate de retragerea iubirii. Dar acestea
posibilităţi de a evita un parteneriat viu şi afecţiunea aştepta­ sunt lucruri inevitabile în viaţă - ce să facem deci cu ele? Dat
tă. Ei ajung numai cu greutate la o plăcere spontană a simţu­ fiind că Eul lui era deja ceva mai puternic dezvoltat decât la
rilor. Dacă nu se pot elibera de ideea de a-l vedea pe partener depresiv, el nu a avut în copilărie angoasa de pierdere carac­
ca pe o proprietate, ei tind spre gelozie, care de aceea este mai teristică pentru acesta, din cauza căreia îşi abandonează afec­
mult o problemă de putere: partenerul nu are voie să se sus­ tele; ci, de frica pedepsei, el a fost nevoit să-şi interzică agre­
tragă puterii lor. Dacă acesta încearcă totuşi, ei îl vor îngrădi siunile. Să vedem posibilităţile care îi rămân într-o astfel de si­
din ce în ce mai tare şi vor vrea să se autoasigure din ce în ce tuaţie.
mai mult, ceea ce nu face decât să agraveze situaţia. Probabil Cel mai frecvent el procedează foarte precaut cu afectele şi
că un obsesional a fost cel care a inventat centura de castitate. agresivităţile sale; va ezita şi se va îndoi dacă are sau nu voie
Adesea şi la ei se poate găsi o separare strictă între iubire să fie agresiv într-o anume situaţie şi dacă da, adesea are apoi
şi sexualitate, între tandreţe şi senzualitate, astfel încât nu pot înclinaţia de a da înapoi, de a îmblânzi, de a retracta ceea ce a
dori sexual acelaşi obiect pe care îl şi iubesc, dar pe de altă exteriorizat, ca în următorul exemplu. Într-o şedinţă un pa­
parte nu au dorinţă sexuală decât pentru ceea ce nu iubesc, cient a făcut o remarcă agresivă despre soţia sa pe care se su­
deoarece ei nu pot să impună sexualitatea, care li se pare mur­ părase justificat; el spuse imediat, dând înapoi: "A fost desi­
dară, unei femei pe care o iubesc - aceasta ar înjosi-o. Astfel, gur exagerat să spun asta; nu am vrut să spun chiar asta, am
printre ei nu sunt deloc rari aceia care venerează o femeie, dar spus-o numai pentru clarificare; vă rog să nu mă înţelegeţi gre­
care îşi trăiesc sexualitatea cu prostituatele. şit, altminteri aţi putea căpăta o impresie falsă - în general
Oamenii sănătoşi aflaţi pe această linie, adică aceia care nu ne înţelegem foarte bine." Aici vedem bine cu ce groază şi cu
au decât trăsături obsesionale uşoare, nu sunt în general ce sentimente de vinovăţie este trăită exercitarea agresivităţii;
amanţi pasionali, de aceea sunt fideli şi stabili în înclinaţiile această tendinţă spre retragere poate escalada spre împăcare
lor. Ei pot să îi dea partenerului o căldură uniformă şi odată sau spre autopedepsire.
cu ea sentimentul de siguranţă şi de susţinere responsabilă, Şi la obsesional se poate ajunge la o formarea unei ideolo­
de protecţie. Sunt soţi grijulii şi familia lor stârneşte adesea gii, ca o altă încercare de soluţionare a conflictului care există
impresia unei comunităţi "sfinte" în sensul cel mai pozitiv, între a avea afecte, dar a nu fi permisă exprimarea lor. La el
construită stabil pe respect reciproc, afecţiune şi responsabili­ renunţarea la afecte este realizată în cea mai mare parte prin
tate. ideologizarea stăpânirii de sine şi autodisciplinei: a exprima
afecte este deci un semn de autoîngăduinţă, de pierdere a au­
tocontrolului, un comportament care este sub valoarea sa. În
Obsesionalul şi agresivitatea anumite limite, acestea sunt lucruri sănătoase, dar există to­
tuşi pericolul de a exagera, ca afectele să fie prea strangulate
Şi obsesionalul are dificultăţi cu agresivitatea şi afectele şi să se acumuleze deci în interior, necesitând din �e în ce mai
sale. El a trebuit să înveţe prea de timpuriu să se controleze şi mult control pentru ca să nu izbucnească. De aici se pot dez­
să se stăpânească: el investeşte cu angoasă reacţiile spontane, volta simptome obsesionale, ca în cazul unei femei care nu-şi
aşa cum vom vedea atunci când îi vom trece în revistă istoria exprima niciodată sentimentele ostile la adresa soţului ei, de
de viaţă. Începând din copilărie, el a trebuit să îşi reprime ma- aceea dezvoltase o teamă de cuţite şi obiecte ascuţite, pe care
1 44 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 45

trebuia să le îndepărteze imediat ce îi cădeau sub ochi - dacă festare obsesională a agresivităţii - fără ca obsesionalul să fie
ar fi rămas mai mult în câmpul ei vizual, aceste obiecte ar fi aici conţltient de agresivitate. Sunt extraordinar de numeroa­
putut să descătuţleze agresivitatea reprimată, ţli cine ţltie de ce se posibilităţile de a-ţli trăi afectele printr-o astfel de corectitu­
ar fi fost capabilă atunci. Dacă s-ar fi confruntat cu soţul, agre­ dine, până la comportamente învecinate cu sadismul: funcţio­
sivitatea ei nu ar mai fi devenit atât de ameninţătoare, aţla cum narul care acţionează întrerupătorul punctual la secundă, chiar
s-a întâmplat prin barare ţli acumulare. dacă ar putea să aţltepte ca cineva să termine; profesorul care
O altă posibilitate pentru obsesionalii aflaţi în respectiva penalizează cea mai mică greşeală de punctuaţie sau de nea­
dilemă este să caute posibilităţi legitime pentru agresiunea lor, tenţie; examinatorul care nu consideră corect decât răspunsul
să afle prilejuri ţli ocazii în care exprimarea agresivităţii lor nu care corespunde cuvânt cu cuvânt celui aţlteptat de el; judecă­
este numai permisă, ci poate părea chiar o valoare - a� cum torul care se ţine de litera legii, pentru care fapta este faptă,
este posibil în unele meserii. Atunci ei combat peste tot unde fără să ţină seama de motivaţie - se pot găsi multe alte exem­
întâlnesc acele lucruri pe care au trebuit să ţli le interzică lor ple pentru astfel de echivalente ale agresiunii. Toţi Îţli trăiesc
înţlile. Astfel pot apărea fanaticii în toate domeniile posibile, astfel agresivitatea într-un mod aparent legitim, prin supraco­
care se luptă mereu neînduplecat, fără compromis ţli menaja­ rectitudine, abuzează de puterea lor ţli Îţli deghizează compor­
mente, împotriva vreunui lucru - fie în domeniul igienei, fie tamentul faţă de ei înţliţli, susţinând că nu fac astfel altceva de­
în cel al pasiunilor, moralei sau religiei. Ei nu Îţli îndreaptă cât să apere consecvent ceva corect, o valoare. Tocmai acesta
agresivitatea împotriva lor înţlile, ca ţli depresivii, ci împotri­ este pericolul în agresivitatea obsesionalilor - ei se revendi­
va a ceva sau cineva din exterior, cu conţltiinţa curată, deoa­ că atât de des de la valori, astfel că este greu de recunoscut ce
rece sunt convinţli că astfel ei fac ceva necesar. Ne putem ima­ este aici necesar în sine ţli ce este scop personal. Desigur că
gina cât de periculos poate deveni acest lucru, deoarece atunci "trebuie să fie ordine" - dar una vie ţli nu una pedantă; po­
când un individ se află mereu în căutarea unui ventil pentru liteţea este o valoare - dar o morală ostilă vieţii nu mai este.
agresivitatea sa, el va găsi peste tot ceva pe care îl poate ata­ De aici porneşte o linie directă spre tot ceea ce putem numi
ca din convingere". Aceasta le permite chiar ţli cele mai ma­ dresaj, instrucţie, aţla cum se cunoaţlte din armată. Pentru agre­
"
sive agresivităţi, care nu pot decât să fie sfinţite prin scopul sivitatea obsesionalilor este, a� cum am văzut, caracteristic
lor - au arătat deja acest lucru la ideologiile creţltine. faptul că ei se ţin de norme, reguli ţli principii; agresivitatea
Şi aici graniţa dintre omul sănătos ţli cel bolnav este foarte lor are loc de preferinţă ,,în numele ... " ţli este strâns legată de
îngustă, deoarece agresiunea se leagă de norme care reprezin­ pulsiunea de a lua în stăpânire. Astfel, adesea ea poate fi cu
tă în sine o valoare, cel puţin aţla ar trebui să însemne. Am vă­ greu pusă în evidenţă ţli devine chiar ceva suprapersonal, ano­
zut efectele catastrofale care apar când individul determină nim, în spatele căruia se ascunde plăcerea personală legată de
un colectiv să Îţli pună agresivitatea în serviciul unei ideolo­ agresiune.
gii, în cazul persecuţiilor împotriva evreilor în cel de-al treilea O altă caracteristică pentru agresivitatea obsesională este
Reich ţli le putem vedea în toate războaiele în care distrugerea legătura ei cu voinţa de putere; agresivitatea nu este numai
inamicului este ridicată la rangul de virtute ţli, acolo unde este apărare, autoprotecţie ţli abreacţie a a ngoasei, ca la schizoid,
posibil, mai este încă apreciată de biserică. ci aici este vorba despre putere. Agresiunea obsesionali lor ser­
O variantă întrucâtva mai blândă a agresivităţii "legitima­ veţlte puterii, ţli puterea serveţlte din nou agresiunii. De aceea
te" descrise este corectitudinea exagerată, care, alături de re­ găsim obsesionali în profesiile care conferă putere ţli în acelaţli
primarea agresivităţii, este forma cea mai frecventă de mani- timp oferă posibilitatea de a trăi legal agresivitatea proprie, în
1 46 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 47
"
numele ordinii, disciplinei, legii, autorităţii etc. De aceea nu numim "stângăcie �i în cazurile grave poate merge până la
ne mirăm că mulţi politicieni aparţin mai mult sau mai mai lipsa de reacţie. Aici agresivitatea se poate insinua numai în
puţin pronunţat acestui tip structural - la fel �i militarii, po­ actele ratate deja amintite. Neîndemânaticului, stângaciului,
liţi�tii, j udecătorii, preoţii, pedagogii �i funcţionarii de stat. Fe­ nătângului agresiunile "i se întâmplă involuntar", aparent fără
lul în care va proceda fiecare cu puterea �i agresiunea depin­ intenţie. Astfel el î�i trăie�te agresivitatea �i afectele reprima­
de de gradul de maturitate �i de integritatea personalităţii sale. te în astfel de forme: din "nebăgare de seamă" îi cade din
Ca orice societate, p ri n ordinea şi ierarhiile sale, societateâ mână vaza scumpă pe care trebuia să o umple cu apă: se îm­
noastră îi oferă �i ea obsesionalului bogate posibilităţi de a-�i piedică �i dărâmă lampadarul etc. Poate că ne putem supăra
trăi legitim agresivitatea �i ura sub mantaua protectoare a unui pe el, dar nu putem să îl facem responsabil pentru ceea ce a
bun principiu. Casa părintească, �coala �i biserica sunt prime­ făcut - el se bucură deci de o anumită libertate a nebunului
le medii educaţionale, respectiv instituţii, care, prin instrucţie, �i poate că faţă de el avem chiar un anumit sentiment de su­
dresaj, m etode de educaţie lipsite de afecţiune, prin trezirea perioritate, binevoitor-milos - atât de fin reţinute pot fi ati­
sentimentelor de culpabilitate �i prin pedepse, oferă un teren tudinile sale de răzbunare împotriva anturajului care la origi­
fertil pentru dezvolarea ulterioară la copil a unei personalităţi ne a purtat vina că el a devenit un trântor. Nu rareori capătă
obsesionale - vom vedea acest lucru mai bine în capitolul �i un al doilea beneficiu: i se ia tot, pentru că oricum face to­
care urmează. tul prost �i atunci el poate deveni o povară cu atât mai mare.
O formă de agresivitate obsesională a cărei origine o ve­ Amintim marginal că permanenta trebuinţă de a se ţine
dem deja în termenul care o denume�te este agresivitatea vi­ pe sine sub control �i supraevaluarea autocontrolului pot să
cleană, la�ă, ascunsă care love�te pe la spate. O găsim la oa­ constituie o bază �i pentru autoobservaţia ipohondră; aceas­
meni care în copilăria lor au fost pedepsiţi sever pentru ma­ ta poate fi utilizată din nou ca echivalent al agresivităţii, in­
nifestările lor de agresivitate; ei au fost nevoiţi să nu-�i poar­ dividul respectiv chinuindu-�i anturajul cu angoasele �i simp­
te niciodată pe faţă sfidarea �i alte afecte, ci numai în secret �i tomele sale ipohondriace �i astfel stricând orice dispoziţie.
pe la spate - ei au fost literalmente "înjosiţi", "aruncaţi la pă­ Astfel, o constipaţie reală sau pretinsă poate deveni o catas­
mânt" de îndată ce îndrăzneau să facă acest lucru. Granita trofă familiară.
până la viclenie, perfidie, la "lupul în blană de oaie" este de i � Ca un echivalent al agresivităţii la obsesionali se mai pot
foarte îngustă. descrie �i alte două comportamente, în care se transpun agre­
O altă consecinţă a pedepselor severe adresate mai ales sivităţile �i afectele lor reprimate, într-un mod care nu este
comportamentelor motric-expansive �i afectiv-agresive ale co­ pentru ei con�tient �i de aceea nu este trăit cu un sentiment de
pilului este că acesta nu î�i poate dezvolta o senzaţie sănătoa­ culpabilitate. Este vorba despre încetineala, scrupulele �i in­
să a propriului corp. El nu învaţă cum să procedeze corect cu decizia prin care î�i chinuie sau î�i stresează din ce în ce mai
corpul său, nu se simte "acasă" în corpul său. Deoarece pen­ mult anturajul - iată o formă foarte fină, ascunsă, de agresi­
tru a căpăta plăcere în corp el trebuie lăsat să activeze liber, să vitate. Recunoa�tem aici pe femeile care niciodată nu î�i ter­
aibă libertate de rni�care pe care să o trăiască cu plăcere. Dim­ mină toaleta la timp înainte de ie�irile la concert sau la teatru
potrivă, dacă un copil trebuie să fie mereu atent să nu "încur­ �i care îl pot aduce pe partenerul lor la disperare; tot aici sunt
ce" niciodată, el dobânde�te nu numai o inhibiţie motric-agre­ �i bărbaţii care, pentru a explica cele mai simple stări trebuie
sivă, ci în acela�i timp o mare nesiguranţă legată de felul în de fapt să înceapă cu Adam �i Eva. Vedem aceasta în următo­
care se mi�că, pe care, în forma ei cea mai pronunţată, o de- rul exemplu, al unui pacient obsesional care a vrut să îmi ex-
1 48 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 49

plice de ce a întârziat astăzi "aproape două minute" : "Am ple­ că nu îi mai stau la dispoziţie nici posibilităţile şi echivalente­
cat de la birou punctual, ca întotdeauna, la 1 8. 15; am mers în rit­ le de agresivitate descrise mai sus, va ajunge şi el la somatiza­
mul meu obi�nuit spre staţia de autobuz; acesta a venit fix cu 3 mi­ re. Tulburările cardiace şi circulatorii, oscilaţiile tensiunii ar­
nute întârziere, dar apoi a recuperat aproape 1 minut. Cu această teriale (mai ales puseele de tensiune care nu rareori sunt pre­
întârziere am ajuns în staţia unde trebuia să cobor ca să vin la dvs.; cursoare ale unor infarcturi), durerile de cap până la migrene,
a� fi vrut să recuperez de acolo ceva, mergând mai repede, dar am tulburările de somn şi infecţiile intestinale (colici etc) pot fi
fost reţinut de o doamnă care m-a întrebat de o anumită stradă �i pe consecinţele, respectiv expresiile în limbajul corp ului ale unor
care desigur că a trebuit să o informez - nu era prea u�or să îi de­ afecte şi agresiuni prea mult timp reprimate. In ele se joacă
scriu drumul - atunci ultimii metri până la dvs. i-am alergat. " conflictul, insolubil pentru ei, dintre a dori să fii agresiv şi a
Dacă întârzierea de două minute ar fi meritat să fie menţiona­ nu avea voie, între puterea care vrea să constrângă şi tendinţa
tă, el ar fi putut să rezume totul într-o singură propoziţie: "Vă de a nu îndrăzni, de a ceda, de a lăsa să i se întâmple. Dar prin
rog să mă scuzaţi că am întârziat."Acesta era unul dintre acei acumularea afectelor şi a presiunii interne se poate ajunge şi
pacienţi care apasă pe butonul soneriei exact în minutul în care la izbucniri ale reprimatului, până la atacuri de amok, de fu­
începe şedinţa lor - prin aceasta ei demonstrează neutralita­ rie şi o dorinţă de distrugere fără alegere. În romanul său Ca­
tea impecabilă: nu vin nici prea devreme, ceea ce s-ar putea ietele lui Malte Laurids BriggelO, Rilke a descris fascinant o ast­
înţelege ca nerăbdare sau poate ca semn că vin cu plăcere, dar fel de izbucnire motrice. Iată încă un exemplu pentru somati­
nu vin nici prea târziu, ceea ce le-ar putea fi reproşat ca impo­ zarea afectelor şi agresivităţilor:
liteţe sau chiar rea intenţie. O variantă este rezerva, refuzul de Un bărbat foarte corect �i cu stăpânire de sine, aflat într-o pozi­
a admite ceva, în măsura în care nu este fundamentat prin ju­ ţie înaltă �i de răspundere, a obiectivizat �i a neutralizat atât de mult
decăţi raţionale. Obsesionalii se folosesc de acest lucru ca de relatiile sale interumane încât în ele nu mai era aproape nimic emo­
un ventil al agresivităţii, ca agresivitate indirectă. Exemple ţio�al, �i mai ales nu era nimic care să ţină de afect. El ajunsese în
pentru aceasta sunt comportamentul soţului care se lasă ru­ starea de a nu mai arăta niciodată nici tristeţe �i nici bucurie, nici
gat din principiu, pentru fiecare sumă de bani, cât de mică, ca mânie, nici nerăbdare - în acest stoicism, nimic nu îl mai tulbura
şi tăcerea sfidătoare sau mortuară, care îl face pe celălalt să iz­ si nimic nu îl mai incita si era mândru că se stăpânea astfel, că este
bucnească. Individul nu devine deschis agresiv, astfel încât nu �etulburat suflete� te �i r:zereu superior. Dar avea totu�i un loc vul-
i se poate reproşa nimic şi în acelaşi timp poate mult mai bine
să îl atingă pe celălalt şi să îl lovească. Am putea spune în ge­ 10 Se spune că acest roman, publicat de Rilke în 1 91 0, este o scriere în

neral că obsesionalul tinde mai mult spre păcatele negative, mare parte autobiografică: personajul este un alter-ego al poetului, zu­
grăvit sub forma unui descendent scăpătat şi debil al unei familii aris­
ale omisiunii decât spre păcatele pozitive, ale dedării spre por­
tocratice daneze. Falimentul îl determină să trăiască în cartierele bo­
nirile interzise - păcatele omisiunii se pot identifica mai greu.
eme ale Parisului, încercând o viaţă de poet. Rătăcind printr-un Paris
Tocmai contrariul acestui lucru ar fi intruziunea, lipsa de mizerabil, cuceritor şi invadator, eroul este total absorbit de Eul său,
distanţă, pe care limbajul popular o denumeşte "limbariţă", neglijând pe toţi ceilalţi, inclusiv propria familie. Criticii I-au numit
vorbirea fără pauză, prin care partenerul este ferecat în tăcere, pe rând antisemit, laş, vampir psihic, o parodie a autorului care se cre­
vorbirea "fără punct şi virgulă " . În fine mai trebuie amintită şi de superior numai pentru că este sensibil. El pare să fie îngrozit de
perspectiva de a fi iubit: a hotărât să nu iubească niciodată pentru a
cârteala, care este forma tipică de agresivitate a obsesionalilor.
nu pune pe cineva în groaznica poziţie de a fi iubit. Cartea este stră �
Dacă la un obsesional angoasele morale şi de pedeapsă, le­ bătută de permanenta obsesie pe care eroul o face pentru moarte ŞI
gate de impulsurile sale agresive, sunt prea puternice, astfel tot ce este legat de ea. - n. t.
1 50 Fritz Riemann
Angoasa de schimbare 151
nerabil: în situaţiile în care ar fi dorit de fapt să se supere, ba chiar
să se înfurie, dar nu îşi permitea din motive de prestigiu şi de ima­ disponibilitate pentru adaptare şi �up �n� re � ot juca un ro� :
pentru că atunci copilu� îşi î�gădme s�e�1 mat puţme _ reacţ 1
gine, căpăta din ce în ce mai des accelerări simţitoare ale pulsului şi �
spontane �i se adapteaza mat m� lt �eca: es�e �az � l. Pe ur�a,
dureri cardiace - se vede că sistemul său de blindaj nu era perfect
se pare că intră aici în discuţie şt o �n� l�na ţte mnasc �ta� ca �re
reuşit. Pe măsură ce aceste simptome se înrăutăţeau în cercul său _ A
răzgândire, către o exactitate tememtca Şl car c ta_Ţa, ca �� o
profesional, în care trebuia să oprească multe atacuri şi rivalităţi, _ � care1 _ � toate
cramponare afectivă puternică de trecut, datonta
medicul a pus în evidenţă ameninţarea unui infarct, dacă nu se va � A ._;
impresiile se nnpregneaza mai a an d ... ., pot ,..
1
"':� " r .,
� m
• •a t
.-n ul...
• ...
· · ·

relaxa şi descărca. Aici, ca de atâtea ori, tonul nu era dat de stresul


, . �

Din nou trebuie să lăsăm chestiunea deschtsa �� nu putem de­


profesional, ci de stăpânirea lui de sine şi de "continenţa " lui, ieşi­
cide dacă si în ce măsură astfel de repere sunt ereditare sau
te din comun, nenaturale, care nu îi lăsau liber nici un ventil pen­
sunt deja �eacţii la influenţe de mediu şi educaţie, deci în ce
tru afecteZe sale. Despre Bismarck �tim că din cauza acumulării _ de­
măsură astfel de comportamente sunt mat_ mult consecmţe
de afecte tindea spre crize de plâns �i mu�ca covorul. Adesea
cât cauze. Această problemă nu se va rezolva niciodată satis�
este o tragedie că oamenii cu afecte puternice se află în pos­
făcător - pentru aceasta ar trebui să facem as�fel ca �un� l �!
turi unde cred că nu le este permis să dea curs afectelor lor,
acela�i copil să crească în medii diferite. Es�e s1gur ca e� 1sta
din cauza imaginii sau din cauza unei imagini de sine auto­
factorul ereditar, neglijat prea uşor acum, cand se aco_rda un
impuse.
interes preponderent cercetării mediul�i, a�� cum antenor m�­
Voi mai menţiona încă o apărare împotriva afectelor, carac­
diul era subestimat, din cauză că atenţta se mdrepta predomi­
teristică în special obsesionalilor: individul se poate apăra de
nant asupra factorilor moşteniţi. Cum arată influenţele de me­
afectele sale idealizând persoana faţă de care au aceste afecte,
diu prin care au căpătat o valoare ex�gerată, pe �de o parte tre­
făcând-o astfel intangibilă - după copilărie regăsim acest lu­
buinţa de securitate şi permanenţă ŞI pe de alta parte angoa-
cru mai ales în relaţiile discipol-maestru - în cele din urmă
sa de efemer �i schimbare?
individul rămâne întotdeauna un fiu sau o fiică; acest lucru .
Pentru a le înţelege, trebuie să ne apropiem mat mult de
este valabil �i pentru domeniul religios. _
faza de dezvoltare care urmează celor două mai sus descnse.
Este perioada dintre 2 �i 4 ani, când co� �lul s: confruntă p�n­
Fundalul biografic tru prima oară cu poruncile şi interd1_ � ţule� dm pa �t� a �edt �­
lui său. Atunci el cade din scurta penoada parad1s1aca a pn­
mei copilării " nevinovate ", în care în_că nu i se p�eti�dea �i nu
Ne vom întreba din nou ce facturi constituţionali �i ce in­ _ rum1c
_
i se cerea nimic, în care încă nu-i era mterz1s Şl toate tre­
fluenţe de mediu favorizează dezvoltarea structurilor de per­
buintele sale erau satisfăcute fără ca el să-şi dea osteneala.
sonalitate obsesionale. Din punct de vedere constituţional, un
Ac� el ajunge pentru prima dată în pozi�a de a �tra în co�­
rol pare să joace o ereditate deosebit de viu motric-agresivă,
flict cu mediul său, în conflictul dintre donnţele ŞI tmpulsun­
sexuală �i în general expansivă, caractere nativ voluntare, in­
le sale, voinţa sa �i voinţa şi cerinţele educatorului �ău� El a
dependente. Iată deci eredităţi datorită cărora copilul "îi va
atins deja 0 vârstă în care se poate cere ceva d e la el; msa <;! a
încurca pe ceilalţi", " va incomoda" mai u�or �i mai frecvent, _ destul avant
dezvoltat deja destul Eu, destulă fiinţă propne,
va fi resimţit de părinţi drept incomod �i de aceea va fi frânat,
dojenit mai des în comportamentul său decât un copil compa­ în mişcare �i destule capacităţi de ex� ri��re pe�tru a putea
aborda el însu�i lumea şi pentru a don sa mceapa ceva cu ea,
rativ mai lini�tit, "mai cuminte" . Dar �i o blândeţe nativă �i o
în timp ce în fazele anterioare totul trebuia să-i fie adus. El
1 52 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 53

poate din ce în ce mai mult să îşi exprime - inclusiv verbal ­ poate să se confrunte cu lumea, o poate tulbura şi se poate re­
dorinţele şi afectele; el cucereşte spaţiul şi-şi pune la încerca­ simţi pe sine, prin reacţiile mediului, ca fiind "rău " sau
re forţele, încearcă să-şi impună voinţa în faţa rezistenţelor. "obraznic" . În această perioadă dintre 2 şi 4 ani se decide în
După perioada de completă dependenţă de mamă, el tră­ primă instanţă soarta pulsiunilor sale expansiv-motrice şi
ieşte acum o fază de separare, cu o tendinţă crescândă spre au­ agresive, ca şi formarea voinţei sale proprii; modalităţile de
tonomie - este perioada în care el spune pentru prima dată elaborare pe care le învaţă acum devin modele comportamen­
" Eu " , ca expresie a recunoaşterii, trăirii diferenţierii faţă de tale pentru desfăşurarea personalităţii sale.
mamă, faţă de acea simbioză cu ea în care Eu şi Tu nu erau di­ Este acum de importanţă decisivă când şi cum sunt admi­
ferenţiate în trăirea lui. Odată cu capacitatea crescândă de a-şi nistrate copilului aceste prime porunci şi interdicţii. Odată cu
folosi corpul, motricitatea lui, dorinţa de posesiune, pofta lui trăirea primelor stări de a fi bun sau rău, este posibilă chiar
de expansiune şi voinţa proprie se îndreaptă din ce în ce mai apariţia primului "păcat". Atunci se spune pentru prima oară
mult asupra mediului. Astfel el face cunoştinţă în acelaşi timp " trebuie" sau " nu ai voie " sau " acum nu ai voie" etc. şi copi­
cu rezistenţa "materiei " în confruntarea cu ea, ca şi cu reacţi­ lul se resimte pe sine ca fiind bun atunci când ascultă şi se con­
ile mediului la comportamentul său. De aici el face şi expe­ damnă pe sine ca fiind rău atunci când se opune. Dacă el este
rienţa puterii sale, ca şi a limitelor acesteia. Printre altele, dar confruntat prea devreme sau prea târziu cu aceste cerinţe; dacă
foarte important pentru această fază de dezvoltare, el dobân­ el este tratat prea riguros şi principial, sau, dimpotrivă, prea
deşte pentru prima oară orientarea legată de ceea ce este în­ lax şi inconsecvent; dacă împotrivirea şi neascultarea lui sunt
găduit şi ceea ce nu este îngăduit, formele preliminare ale ca­ zdrobite de la început sau sunt conduse de afecţiune spre
tegoriilor de bine şi de rău. Orice copil trebuie să găsească so­ transformarea lor într-o activitate voluntară - toate aceste pri­
luţia lui individuală între voinţa lui proprie şi obligaţia de a me impresii dau aici forma primordială, fundamentală mai
asculta, între autoimpunere şi adaptare. Intotdeauna rezulta­ ales pentru felul de a proceda cu propria voinţă şi spontanei­
tul acestei încercări de rezolvare depinde de ereditatea sa şi tate, concept care cuprinde toate impulsurile respective. Ast­
de mediul cu care aceasta se confruntă. fel ia naştere aici cea mai profundă bază care defineşte dacă
Educaţia pentru curăţenie ocazionează primele comporta­ ulterior omul va poseda o conştiinţă de sine sănătoasă, o voin­
mente importante şi determinante pentru insinuarea profun­ ţă proprie sănătoasă şi curaj civic, dacă el se va răscula împo­
dă a posibilităţilor de experimentare a voinţei proprii sau, triva autorităţilor sau dacă se va adapta cuminte, dobândind
dimpotrivă, a obligaţiei de a se supune. În funcţie de modul astfel premisele unei structuri de personalitate ulterior ob­
în care este tratat copilul în educaţia pentru curăţenie, se poa­ sesionale.
te pune baza pentru o autodeterminare sănătoasă a copilului, Astfel, datorită experienţelor din primele confruntări ale
ca şi pentru atitudini sfidătoare sau pentru supunerea plină propriei voinţe cu obligaţiile şi permisiunile, la copil se pun
de renunţare: dacă i se lasă timp pentru a realiza treptat acest jaloanele pentru libertatea sau lipsa de libertate a impulsuri­
pas, dacă sfidarea lui este constelată prin dresaj forţat sau dacă lor sale volitive, pentru rigoarea sau blândeţea conştiinţei sale
în cele din urmă voinţa lui proprie este frântă de timpuriu prin morale, a "Supraeului " său, după cum numeşte psihanaliza
constrângere şi pedepse. Dar o dată cu capacităţile copilului această instanţă dobândită în copilărie, partea determinată de
descrise mai sus şi aflate într-o continuă dezvoltare şi cu tre­ mediu a conştiinţei morale, ca şi pentru gradul de spontanei­
buinţa sa de a începe ceva cu lumea, de a dori să facă ceva cu tate sau inhibiţie datorată exagerării autocontrolului. El preia
l ucrurile, iau naştere din ce în ce mai multe situaţii în care el în interior reacţiile mediului la comportamentul său, sub for-
1 54 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 55

ma unui judecător care reprezintă înăuntrul lui poruncile �i punct de vedere constituţional, în ceea ce priveşte dezvolta­
interdicţiile care la origine i-au fost impuse din exterior, per­ rea structurilor de personalitate obsesionale: copiii vioi, im­
pet�ând astfel ceea ce a învăţat �i a experimentat. pulsivi, cu mare vitalitate motrice, agresiv-expansivi sunt, pe
In cazul personalităţilor obsesionale care se dezvoltă ulte­ măsura naturii lor, mustraţi mai des, opriţi şi înfrânaţi mai ri­
rior, în istoria lor de viaţă regăsim cu mare regularitate doje­ guros decât copiii liniştiţi; dacă se trece la ameninţări cu retra­
nirea, inhibarea, pedepsirea sau reprimarea prea timpurie sau gerea iubirii sau la pedepse, consecinţele fi mai grave.
prea aspră a ÎITtpulsurilor vitale, agresive, afective, a impulsu­ Cerinţele inadecvate vârstei pot consta în a-i impune prea
rilor care vor să clădească �i să transforme, adesea �i a orică­ de timpuriu să fie curat, să stea "cuminte" la masă şi să mă­
rei spontaneităţi, a oricărei manifestări a unei voinţe proprii nânce, să nu strice nimic, să nu exprime nici un afect - nici
sănătoase. Şi aceasta tocmai în faza de dezvoltare în care este măcar unul îndreptăţit. Iată unul dintre cele mai groteşti exem­
necesară desfă�urarea acestor capacităţi �i comportamente ple: fntr-o familie, copiii trebuiau să ţină câte o monedă sub braţ,
adecvate vârstei, care trebuie acum învăţate, care trebuie să pentru a sta la masă cu coatele pe lângă corp �i pentru a învăţa " bu­
ducă la o mai mare autonomie �i independenţă . A�a cum pu­ nele maniere " - monedele nu aveau voie să cadă. Desigur că un
tem vedea peste tot în domeniul viului - să ne gândim la re­ copil care funcţionează bine, dresat, este mai comod pentru
zultatele cercetărilor asupra comportamentului - primele im­ părinţi, iar pentru mediul lărgit este un copil-model, care îi
presii şi experienţe au un efect formator tocmai atunci când se face pe părinţi să se mândească cu metodele lor de educaţie,
leagă de lucruri noi, care trebuie învăţate, de paşi care urmea­ de care nu trebuie să se ruşineze. Situaţiile locative care au de­
ză în dezvoltare; mai ales atunci ele dobândesc o semnificatie venit din păcate aproape o regulă în marile oraşe, devin în ace­
de destin şi îşi pun amprenta asupra modalităţilor comporta­ laşi timp o închisoare pentru copil, care literalmente nu ştie
mentale categoriale pe întreg domeniul a ceea ce trebuie învă­ încotro să o apuce cu trebuinţele sale vitale. Dacă el învaţă ast­
ţat de nou. fel mult prea devreme să se adapteze, să se " controleze",
Totul începe când în mediul copilului lucrurile trebuie să aceasta nu numai că merge din ce în ce mai mult pe seama
se petreacă şi să se facă întotdeauna numai într-un anumit fel, spontaneităţii sale naturale, ci sunt exagerate şi frica de pe­
când el resimte orice abatere de la această normă ca un peri­ deapsă şi disponibilitatea de a se simţi vinovat.
�ol s�u un ef��t ale "răutăţii" sale proprii. El asociază, leagă Naşterea unor fraţi sau surori în aceşti ani este greu elabo­
1med1at reacţule mediului de "comportamentul său greşit": rată, deoarece problematica Cain-Abel este cel mai acut con­
mustrare, avertizare, ameninţare, retragerea iubirii şi pedep­ stelată la această vârstă la care copilul şi-a dezvoltat deja pro­
se cu impulsurile sale evident nedorite de mediul său. El sim­ pria voinţă şi agresivitatea, iar fratele sau sora care urmează
te că mama se uită la el plină de reproş sau mustrătoare sau îl sunt resimiţiţi în mod conştient ca nişte rivali. Dacă părinţii
pedepseşte atunci când este zgomotos, răstoarnă sau strică nu au nici o înţelegere pentru aceasta şi nu îi uşurează situa­
ceva . <?dată cu repetatea acestor experienţe, el devine cel pu­ ţia, se poate ajunge la situaţii traumatizante pentru copil, care,
ţm_ mm precaut, mai ezitant, mai controlat, poate deja neliniş­ din cauza sentimentelor sale ostile şi agresivităţii faţă de fra­
tit sau inhibat; în cazurile unor angoase mai grave, odată cu te sau soră, trebuie să reacţioneze cu sentimente de culpabili­
apariţia unui impuls în direcţia periculoasă se instalează trep­ tate, care îl obligă de timpuriu la o asigurare obsesională.
tat un reflex care îl frânează sau îl reprimă imediat. Singurul copil al u nei mame deosebit de sensibile �i de u�or de
Aici se poate înţelege mai bine legătura menţionată la în­ tulburat din cauza mign:nclor sale trebuia de fiecare dată să î�i lase
ceput între mediu şi ceea ce îi vine acestuia în întâmpinare din pantofii la u�ă când se întorcea de la joacă în grădină sau pe stradă,
1 56 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 57

pentru a nu face zgomot şi murdărie. Când se juca în casă, el a avut să îşi suprime imediat impulsurile, pentru a nu fi respins sau
impulsul de a-i arăta mamei ceva; a alegat în camera ei şi a ciufulit pentru a nu deranja. Acest lucru se şlefuieşte odată cu anii şi
ciucurii covorului de acolo. Numai acest din urmă amănunt a con­ devine pentru el "a doua natură", un reflex care în fine se au­
tat: copilul a fost dojenit cu asprime pentru că nu putea fi nicioda­ tomatizează. Ulterior între orice impuls şi realizarea sa se in­
tă atent; mama a adus un pieptene şi a pieptănat din nou la loc fran­ troduce un stop, chiar un hiatus, o întrerupere, pentru că in­
jurii cu mare greutate "corect " (acesta era unul dintre cuvintele ei dividul trebuie mai întâi să chibzuiască dacă poate risca să ce­
preferate) şi ceea ce vroia de fapt copilul să arate a căzut complet în deze impulsului sau dacă nu ar fi mai bine să renunţe la el.
uitare. Sau copilul trebuia să audă mereu: " Nu mă deranja chiar Prin întrerupere şi chibzuire, aceasta duce treptat la slăbirea
acum, doar vezi că mă doare capul, sau: că citesc, sau: că sunt ocu­ impulsului, astfel încât el nu se mai impune; sau rămâne prins
pată, sau: că nu am timp" . Putem să ne imaginăm ce efect au ast­ în îndoială, dacă are sau nu voie; această îndoială se poate ex­
fel de experienţe, dacă se întind pe o perioadă lungă de timp. tinde până la,autonomizare sub forma unei compulsiuni la în­
Dar aceste lucruri pot să înceapă şi mai devreme; citez din doială care se instalează odată cu orice impuls care pare peri­
jurnalul unei mame despre primul ei copil (care adesea este culos, anulându-l.
cel mai expus unor astfel de măsuri, pentru că părinţii, care De aici se poate înţelege că la personalităţile obsesionale
au citit atâta despre aceasta, vor să facă totul corect); însem­ îndoiala, cu toate variaţiunile ei posibile, joacă un rol impor­
nările se referă la primul an din viaţa copilului: " Deja în luna tant. Este o protecţie împotriva spontaneităţii periculoase, a
a treia am început să te obişnuiesc cu oliţa - trebuia săfii curat cât lăsării în voia a ceva ce individul ar putea regreta. Astfel în­
mai devreme posibil. Erai un copil neliniştit şi vioi; dacă nu te ţi­ doiala se poate absolutiza din ce în ce mai mult, pentru a de­
neai bine atunci când te hrăneam, trebuia de regulă să îţi pun ceva veni scop în sine şi astfel un substitut al acţiunii vitale. Din
la spate, până ce ai învăţat să stai nemişcat - apoi era suficient să punct de vedere biografic, toate aceste îndoieli se pot pune pe
mă uit la tine ameninţător pentru ca să fii cuminte. Astfel, din ca­ seama unei îndoieli primordiale: Am voie să fiu eu însumi şi
pul locului am prevăzut ca tu să nu-ţi poţi impune opoziţia, aşa cum să fac ce vreau sau trebuie să ascult şi să renunţ la impulsuri­
am citit într-o carte: sfidarea trebuie zdrobită de la prima încercare. le mele - trebuie deci să fiu "bun" sau am voie să fiu "rău",
Dacă urlai atunci când ieseam din cameră îti dădeam câteva zdra­ respectiv: ceea ce vreau eu să fac este oare bun sau rău? La ob­
vene la fund; la început u ;lai şi mai tare, da� te-am lăsat singur până sesionali, această îndoială cauzează şi înclinaţia lor caracteris­
ce ai obosit să mai ţipi - era prea clar că nu voiai decât să mă su­ tică spre şovăială, ezitare, indecizie şi amânare. Ei ajung de
peri. Pe urmă ai fost drăguţ; nu au mai fost astfel de lupte pentru fiecare dată în situaţia măgarului lui Buridan, care flămânzeş­
put�re_şi oamenii se mirau că erai un copil atât de ascultător şi pu­ te între două braţe de fân, pentru că nu se poate decide cu care
tem să fii controlat numai din ochi. Uneori a trebuit să mă înving dintre ele să înceapă; obsesionalul nu se poate decide între
pe mine însămi pentru a fi atât de aspră - dar am văzut deja că aşa cheful de acţiune şi frica de pedeapsă. La ei decizia este îngre­
e�a cel m�i bine pentru tine şi m-am gândit că pe urmă vei înţelege unată de conflictul între tendinţa originară şi angoasa de a
ca nu vozam decât tot ce era mai bine pentru tine şi eram atât de as­ urma această tendinţă, angoasă dobândită prin dresaj. Sche­
pră cu ti�e numai din iubire. fn anii aceia tata era deja la război şi matic, putem spune că forţa compulsiunilor lor depinde de ra­
purtam smgură toată responsabilitatea pentru tine; când se va în­ portul existent în copilărie între impulsul instinctual şi angoa­
toarce, el trebuie să găsească un copil bine educat. " sa de pedeapsă.

Toa e acestea au fost suficiente pentru a arăta că un astfel Ezitarea dubitativă şi şovăiala, neputinţa chinuitoare de a
de coptl a trebuit să înveţe de foarte timpuriu să îşi frâneze, se decide devin mai uşor de înţeles dacă ştim că pentru aceşti
1 58 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 59

oameni deciziile luate au ceva definitiv, irevocabil; ele trebuie Dar şi un copil care creşte într-un mediu haotic poate să
"
să fie "absolut corecte, deoarece altminteri trebuie să facă faţă dezvolte trăsături obsesionale, dar aici ele se dezvoltă reactiv
unei pedepse . De aceea pentru ei devin probleme chiar şi cele şi au rol compensator: în mediul său nu există posibilităţi de
mai simple decizii - ei trebuie să găsească întotdeauna solu­ orientare, nici un sprijin, el trăieşte o libertate care îl înspăi­
ţia corectă, altminteri se instalează angoasa. mântă, deoarece conţine toate posibilităţile arbitrariului.
Cu cât individul este mai obsesional, cu atât această îndo­ Atunci el caută un sprijin interior, pentru că nu găseşte nici
ială obsesivă înlocuieşte mai mult faptele cu sens; ea poate să unul L.� exterior. El va încerca să dezvolte de la sine ordini şi
i,
escaladeze până la mania îndoielii şi să procedeze în mod re­ baze ferme, pe care se poate sprijini şi care îi dau siguranţă.
flex astfel încât la orice gând se răspunde cu opusul său. Atunci Acestea adoptă forme obsesionale pentru că sunt mereu puse
când succesiunea dintre impuls şi contraimpuls este mai rapi­ în pericol de mediul său, de aceea el trebuie să se crampone-
dă, se ajunge în cele din urmă ca ele să apară aproape în ace­ ze de ele din ce în ce mai tare.
laşi timp: la început pauza, hiatusul dintre impuls şi contraim­
puls era mai mare; apoi devine mai scurt, ca o succesiune ra­
pidă da-nu-da-nu, care, transferate în corp pot duce la tremor, Exemple de modalităţi de trăire obsesionale
fie că este vorba despre a-vrei:}-să-facă-ceva-dar-nu-are-voie şi
balbism, fie că ar-vrea-să-spună-ceva-dar-nu-are-voie. În fine, Următorul exemplu ne arată premisa formării simptome­
cele două impulsuri contrare pot să coincidă practic temporal lor obsesionale pe baza unei structuri de personalitate deja
şi să se paralizeze complet într-un blocaj total şi o rigiditate ca­ existente, care nu era încă frapant obsesională:
tatonică: dacă în acelaşi timp vrea să vorbească şi să nu vor­ Un tânăr, întrucâtva prea bine educat după bunele principii bur­
bească, să atace şi să se retragă, toate acestea duc la paralizie gheze, o conduce acasă după bal pe partenera sa de la cursul de dans.
completă. La capătul acestei linii, stimulii şi impulsurile nici Fata îi place foarte mult ţ;i pe drumul spre casă el este încercat de
nu mai sunt percepute, ele nu mai apar în conştiinţă, pentru că dorinţa de a o lua in braţe ţ;i a o săruta. El se sperie atât de tare de
apărarea apare atât de reflex încât ea a strangulat impulsul deja îndrăzneala fanteziei sale, se teme atât de mult să nu cumva să se
din momentul în care el ia naştere. comporte stângaci pi ea să îl respingă, încât începe să numere copa­
Obsesionalul a făcut deci timpuriu în copilăria sa experien­ cii de pe stradă. Aceasta îl abate de la impulsurile sale periculoase ţ;i
ţa că în lume totul trebuie să fie făcut într-un mod clar deter­ îl îndreaptă către ceva neutru. O dată canalizat astfel, el îţ;i impune
minat şi multe lucruri pe care el le-ar fi făcut cu plăcere sunt ca de fiecare dată când ajunge în situaţii în care capătă angoase din
interzise. Astfel ia naştere în el şi ideea că mereu trebuie să cauza sentimentelor sale de angoasă sau culpabilitate să înceapă să
existe ceva absolut corect, de unde se dezvoltă meteahna sa numere ceva, orice îi este la îndemână. Astfel în situaţii riscante, el
pentru perfecţionism. Acest perfecţionism se ridică până la se salvează din faţa deciziilor pi acţiunilor prin această compulsiu­
rangul de principiu; el ar vrea să pună tuturor vieţuitoarelor ne de a număra, care ţine până ce tentaţia trece. El nu vedea contex­
condiţii în funcţie de felul cum ar trebui ele să fie după păre­ tul, era cuprins de această compulsiune incomprehensibilă, care i se
rea lui, "pentru că nu poate exista nimic care nu are voie să impunea ţ;i pe care o resimţea ca pe o povară.
existe", cum spune Palmstrom, personajul lui Morgensternl l . Aici avem prilejul să cunoaştem cum ia fiinţă, cum se re­
simte şi cum funcţionează un simptom obsesional: declanşa­
11 Palmstrom este personajul central a l unui ciclu poetic de Christian torul este o situaţie de tentaţie investită cu angoasă; pentru a
Morgenstem. - n. t. nu trebui să se decidă dacă să renunţe sau să atace, el intra-
1 60 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 61

duce o activitate neutră pentru a-şi abate atenţia, ceea ce îl fe­ pă-amiaza de luni, c u o regularitate misterioasă. După un travaliu
reşte de acţiune până ce pericolul a trecut. psihoterapeutic de mai mare durată a rezultat următorul fun­
La acest tânăr acest lucru avea deja o preistorie: Mama lui dal al tulburărilor sale:
rămăsese de timpuriu văduvă ?i avea trăsături clar obsesionale. După Părintii
' domnului B. avuseseră o căsnicie deosebit de proastă.
moartea soţului ei, ea s-a străduit să lase în casă totul a?a cum fu­ Cele mai dramatice erau, cu destul de mare regularitate, chiar we­
sese în timpul vieţii acestuia, mergând până la a pune întotdeauna ekendurile, în care părinţii obi?nuiau să se îmbete împreună. Atunci
la masă şi tacâmul tatălui. Biroul si cărtile acestuia erau mentim!­ se ajungea la scene zgomotoase, certuri şi bătăi între ei, pe care bă­
te de ea cu trudă exact a?a cum ar ft făc�t-o el însu?i, cu moti�aţia · iatul şi sora lui mai mică le trăiau cu mare angoasă şi sentimente
dacă tatăl s-ar întoarce înapoi, ar trebui să găsească totul exact a�a contradictorii. Ei se temeau că tatăl mânios ar putea să-i facă ceva
cum a fost. Astfel, atmosfera din casă avea ceva de muzeu, era pă­ mamei, poate chiar să o omoare, el ameninţând-o frecvent în starea
trunsă de o tradiţie sacrosanctă, care se extindea ?i asupra vederilor de beţie. La angoasă se adăugau sentimente de ură, mai ales împo­
?i spuselor enunţate vreodată de tată, prezentate drept adevăruri in­ triva tatălui, sporite de faptul că la beţie acesta î?i desfiinţa adesea
contestabile. Astfel, tatăl a rămas inaccesibil fiului - el părea să fi fiul, îl critica fără milă, apoi, în atacuri bruşte de sentimentalism,
fost infailibil ?i complet; dar în acelaşi timp astfel a fost îngreunată îi cerea să îi dea un pupic, ceea ce copilul făcea cu mare greaţă, de
şi relaţia sa cu femeile. Datorită mamei, el a căpătat impresia că fe­ frică.
meile sunt ceva neobişnuit de fin şi delicat şi că, în comparaţie cu Când copiii mergeau la culcare duminică seara, auzeau adesea
ele, bărbaţii sunt ni?te indivizi neciopliţi, care nu ?tiu să se poarte confruntări încă ?i mai aprige între părinţi, acuze reciproce, ame­
cu femeile - aici din nou făcea excepţie tatăl. Ani de zile acesta a ninţări cu divorţul etc. Luni dimineaţa tatăl pleca devreme la servi­
curtat-o pe mamă, fără a deveni insistent, era mereu plin de consi­ ciu; mama dormea mult din cauza beţiei şi copiii trebuiau să îşi pre­
deraţie ?i a "ţinut-o numai pe palme ". Se vede că aşa arfi trebuit să pare singuri micul dejun, astfel că atunci când plecau la şcoală nu
fie şi pentru a plăcea femeilor, dacă arfi trebuit să realizeze intangi­ mai apucau să revadă pe nici unul din părinţi. La şcoală, domnul B.
bila imagine ideală maternă a unui bărbat. se simţea Încă prost luni dimineaţă; pe de o parte era urmărit de an­
Atunci când simptomul său obsesional nu a mai fost sufi­ goase - el nu îşi mai revăzuse părinţii deja de duminică seară îna­
cient pentru a-l proteja împotriva impulsurilor sale, el a tre­ inte de a merge la culcare - ce se putuse întâmpla acasă în tot acest
buit să creeze asigurări mai puternice. Astfel, deja gândul la răgaz: când se va întoarce va găsi lucrurile aşa cum au fost sau poa­
ceva sexual era întâmpinat de măsura de protecţie. Sau, în si­ te că mama va fi fugit între timp de acasă, aşa cum ameninţase ade­
tuaţiile critice, el ar fi putut căpăta o "tulburare de conştiin­ sea? El avea şi o ruşine profundă şi o tristeţe legate de faptul că în
ţă", o absenţă bruscă de scurtă durată, care ar fi însemnat o ie­ familia lui se petreceau astfel de lucruri, că el nu putea povesti, ca
şire eficientă din situaţia periculoasă; poate ar fi resimţit şi o şi colegii săi, un weekend petrecut frumos. De aceea încerca să sca­
oboseală bruscă, pe scurt există diferite posibilităţi de a evita pe de astfel de discuţii, pentru a nu fi întrebat, ceea ce ar fi adus la
în mod obsesional situaţiile tentante, de a evita conflictele. lumină întreaga lui mizerie. Acest lucru îi întărea, se înţelege, ura
împotriva părinţilor. Starea sa afectivă se complica şi mai mult deoa­
Domnul B. suferea de o nevroză de weekend. Când venea ziua de rece el simţea în acelaşi timp milă pentru amândoi, bănuind cât de
sâmbătă, el resimţea angoase nelămurite şi inexplicabile şi stări de mult se chinuiesc reciproc şi cât de nefericit era fiecare în parte.
culpabilitate, lipsă de chef cu simptome somatice, de exemplu, obo­ Lunea după-amiază el venea acasă şi găsea totul lini?tit, nu se
seală, dureri de cap ?i sfâr?eală, ceea ce putea escalada până la sur­ mai anunţa nici o catrastrofo, angoasele sale se retrăgeau din nou,
menaj. Această stare dura toată duminica ?i nu înceta decât spre du- el era u?urat şi spera că totul va fi din nou bine - până la următo-
1 62 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 63

rul ��eeke�d, la care se gândea deja cu frică. De aceea el nu putea profesiuni paterne clădite pe imaginea din afară şi pe presti­
fz_ nzczodata relaxat în weekend şi nu se putea bucura de timpul li­ giu, care cer modalităţi comportamentale cvasiobsesionale.
ber; ceea ce se petrecea între părinţi nu numai că umbrea totul, dar Astfel era în armată, mai ales în cea veche prusacă, autocon­
lu:· i se păr�a şi că lucrurile nu ar sta atât de rău dacă el ar fi cu ade­ trolul, încătărămarea şi stăpânirea de sine formau o ideologie
v� �at cumz �t�, dacă ar fi renunţat la dorinţele lui, ca un sacrificiu profesională masculină, "rectitudinea " era susţinută chiar de
şz zn acela�z tzmp ca o magie. gulerele înalte şi scrobite ale uniformelor ofiţerilor.
v A�est lu�ru s-a întipărit la el o dată cu trecerea anilor, astfel că Un înalt ofiţer avea doi fii, pentru care avea foarte mari ambiţii;
traza· zn contz� uare weekendurile cu vechile angoase şi vinovăţii, care ei erau datori să îi îndeplinească a�teptărilefoarte determinate. Edu­
acum nvu maz erau deloc adecvate realităţii �i practica " magia" prin caţia lor era prusacă în sensul indicat: era interzisă exprimarea sen­
renunţarz,_ ca �� cum ar trebui să se apere de lucruri din ce în ce mai timentelor, mai ales plânsul ("un băiat german nu plânge"). Acasă
rele � i mai ��eninf�toa:_e, care s-ar putea petrece oricând. Astfel, el totul trebuia să meargă �nur, membrii familei trebuiau să funcţio­
contznua �a fze ferzczt �and trecea weekendul �i se putea întoarce la neze ca ni�te recruţi bine instruiţi la cazarmă. Înainte de a merge la
munca luz, aceasta deszgur şi pentru că nu ştia ce săfacă cu liberta­ culcare, copiii trebuiau "să ceară voie să meargă la culcare ", în po­
tea şi timpul liber. ziţie de drepţi, cel mai mare la exact o oră după cel mai mic cu un
Dacă în copilărie el arfi cedat impulsuri/ar sale, i-arfi spus tată­ an, ca şi cum ar fi avut un grad mai înalt, cu mai multe libertăţi.
luz. o �ată verde în faţă părerea sa, i-ar fi aruncat în faţă amărăciu­ Copilul mai mic, mai degrabă muzical, o natură mai degrabă
nea ŞI ura sa sau poate arfi avut impulsul să facă ceva mai rău. Dar afectivă, i s-a părut tatălui plângăcios tocmai din cauza aceasta. Dacă
cum ar fi putut rezolva atunci acest conflict, fiind doar un copil? În îşi arăta trebuinţa de tandreţe sau dacă îi veneau lacrimile atunci
repreze� ta rea s_a, t�tăl i-� r fi dat o bătaie soră cu moartea, cu sigu­ când, din cauza metodelor paterne de călire, i se învineţeau mâinile
ranţa__ ca sztuaţza
_ dzn casa nu ar fi făcut altceva decât să se înrăută­ defrig şi îl dureau pur şi simplu - mănuşile erau nemasculine, co­
ţe__ască. Poa te c� mama i-ar fi luat partea, ceea ce nu ar fi făcut decât pilul auzea că " nu eşti un băiat adevărat "; călirea era accentuată în
sa atragă ��_ mm mult asupra lui mânia tatălui. Nevroza sa era pe mă­ toate domeniile posibile. Tatăl dorea să îl trimită pe fiu la una din­
sur� t� tur�r acestor probleme complexe �i complicate: ea îl proteja de tre celebrele pe atunci şcoli ale Fiihrerului, în care erau educaţi co­
a:,tzunz perzcul�ase: avea func,tia unei magii �i era în acela�i timp căin­ piii naţional-socialiştilor. Desigur că nimeni nu l-a întrebat pe fiu ­
ţa, canon, sacrificzu �i autopedepsire. Dat fiind că afectele de mânie, copiii nu au decât să se nască şi taţii ştiu exact ce este bine pentru
a'Ţl�răciune � i �e�a "!ăgire nu au putut fi niciodată exprimate, dar ei. La 15 sau 16 ani, el a ajuns la o astfel de şcoală, cu instrucţia ei
nz�z doru� luz, mcz trzsteţea, nici ruşinea �i nici culpabilitatea, numa i militară şi a fost nefericit de moarte; nu a făcut o figură bună nici
przn reprzmarea lor ele au format baza pentru simptomele obsesiona­ acolo. La puţin timp, la un apel unde a fost repezit cu asprime din
le ulterioare. Dacă el s�ar fi confruntat cu părinţii, dacă le-ar fi pu­ cauză că a ieşit la raport, el a început să se bâlbâie, ceea ce s-a în­
tut spu �e, lor sau_ altuza, tot ce se petrecea în el, cum suferea şi cum răutăţit curând, astfel încât nici nu a mai intrat în discuţie pentru
_ de sentzmente contrarii, dacă arfi găsit o modalitate de ex­
er� sfaşzat şcoală, care menită elitelor în orice privinţă. Astfel, cu simptomul
przmare, nu s-ar mai fi ajuns la formarea simptomului. său, el a stricat socotelile tatălui, fără a fi responsabil pentru aceas­
ta. Aceasta era chiar singura ie?ire, singura soluţie în faţa căreia şi
Există medii sociale care favorizează dezvoltarea obsesio­ tatăl trebuia să se încline; o rebeliune con?tientă contra lui ar fi fost
nală a copiilo:, �n care la influenţa personalităţilor părinţilor de neconceput ?i ar fi dus cu siguranţă la măsuri ?i mai severe ­
se mm_ adauga ŞI r�lul l �r social şi pretenţiile lor de prestigiu, dar nici nu îi trecuse vreodată prin minte aşa ceva. În simptom, in­
.
de exemplu, cercunle m1htare, academice şi religioase sau alte con�tientul a găsit mijlocul de a obţine ceea ce trebuia obţinut; a scă-
1 64 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 65

pa de şcoala urâtă, a nu avea nici o vină pentru asta, a nu opune re­ astfel de medii trebuie să se vadă mereu p ersonalitatea tată­
zistenţă deschisă faţă de tată şi în acelaşi timp a se răzbuna pe el, lui sau rangul familiei - ar fi• de neconceput dacă ei ar deza­
dat fiind că acesta era neputincios faţă de simptom. În apăsarea su­ măgi sau ar blama familia în orice fel. Acest lucru poate for­
ferinţei - deoarece bâlbâiala era ceva chinuitor şi penibil - consta ma la ei baza unor dezvoltări obsesionale - dacă ei nu sunt
şi autopedepsirea inconştientă pentru rebeliunea sa. suficient de puternici să se salveze prin rebeliune şi să "dege­
Oricât ar fi de necesare pentru un copil stabilirea unor li­ nereze", aşa cum se spune. Acest din urmă lucru este în sine
mite sănătoase şi autoritatea convingătoare a părinţilor, o edu­ mai sănătos, dar nu li se iartă; oricum nu de către p ărinţi,
caţie autoritară este periculoasă, deoarece ea favorizează obe­ deoarece aceasta este pentru ei dovada "caracterului rău" al
dienţa necondiţionată - copilul nu are voie să întrebe de ce i copilului şi nu demonstrează că educaţia lor este greşită. Dar
se pun interdicţii, care este sensul lor. Obedienţa cadaverică, nici restul anturajului nu îi iartă - mai ales în sate şi orăşele,
forma extremă a unei astfel de " educaţii", creează omul de unde toţi oamenii se cunosc între ei; în spatele indignării mo­
masă, care, în ascultare oarbă foarte devreme educată, este ca­ rale, aproapele îşi ascunde atunci bucuria pentru răul altuia.
pabil să facă orice i se ordonă. Educaţia antiautoritaristă ­ Acestor persona profesionale, prestigiului lor social, statu­
deja prefixul " anti" ar trebui să ne trezească scepticismul, sului lor, li se sacrifică mulţi copii; dar măreţia umană înseam­
deoarece o educaţie "nonautoritaristă" ar fi absolut suficien­ nă aşezarea binelui copilului deasupra ambiţiei sociale.
tă - cade în cealaltă extremă, a unui arbirariu perfect, care Astfel ajungem la ceva caracteristic obsesionalilor: pentru
este periculos pentru menţinerea libertăţii. a se asigura, ei se fac prea dependenţi de opinia publică, de ce
În cazurile grave, o atitudine sfidătoare poate dura toată spune şi nu spune, de ce face şi nu face lumea", de conven­
"
viaţa. Individul se află mereu într-o stare de revoltă împotri­ ţii. Ei reflectă astfel educaţia lor, în care se spunea mereu doar
va unei constrângeri reale sau imaginate, poate resimţi chiar asta nu se face" etc. fără să i se dea copilului explicaţii rezo­
"
ordini absolut fireşti drept constrângeri şi poate porni împo­ nabile, de ce lucrurile stau aşa. Dacă i se impun copilului ast­
triva lor. Aceştia sunt oamenii dificili, al căror sentiment de fel de porunci şi interdicţii, fără să i se dea motivaţii compre­
A
sine derivă din încăpăţânarea lor de a spune din principiu hensibile, el va fi prea puţin dispus să le îndeplinească. In
nu" la orice, de a revendica oricând ceva la modul cverulent patriarhatul care se stinge în zilele noastre, era obiceiul ca pă­
"
şi astfel de a obţine în mod nevrotic ceea ce nu au avut voie rinţii să aibă mereu dreptate şi ca autori! atea lor să nu poată
în copilărie. fi niciodată pusă sub semnul întrebării. In mitul paradisului,
În familiile în care este considerată foarte importantă "per­ primei perechi umane i se interzice un pom, fără nici o justi­
"
sona , cum numeşte Jung rolul pe care individul îl joacă sau ficare, ceea ce, conform naturii umane, nu a făcut altceva de­
crede că îl joacă în lume, copiii se află deosebit de des sub con­ cât să le stârnească curiozitatea lui Adam şi Eva şi astfel s-a
strângerea de a trece drept copii exemplar educaţi. Această ati­ ajuns la căderea din cauza păcatului.
tudine pe care părinţii "trebuie" să o adopte din motive de Poate că aceste exemple au arătat cu claritate cât de com­
"
status" şi pe care lumea o aşteaptă de la ei îi obligă pe copii plexe şi complicate sunt fundalurile dezvoltării personalităţi­
să fie copii-model, să demonstreze mereu că sunt bine ed u­ lor obsesionale, ceea ce aici nu a putut fi prezentat decât foar­
caţi, să se ridice mereu peste nivelul celorlalţi prin bunele lor te pe scurt şi accelerat. Aceasta deoarece orice viaţă se joacă
"
performanţe şi purtări; ei nu au voie "să-i facă de ruşine pe pe un fundal cu extraordinar de multe straturi şi ar trebui să
părinţi. Acestă situaţie este şi mai grea pentru profesori, atunci fim scriitori ca să cuprindem şi să reprezentăm tot ceea ce ne
când copilul trebuie să fie elev în şcoala tatălui. Prin copiii din face în cele din urmă să fim oamenii care suntem.
1 66 Fritz Riemann
Angoasa de schimbare 1 67
O bolnavă de nevroză obsesională gravă, în jur de 35 de ani, avea
nevoie de câte o oră şi jumătate pentru a se îmbrăca �i a se dezbră­ a spus ea o dată, foarte caracteristic. La 9 luni deprinsese d_eja cu�ă­
ca, iar pentru baie îi trebuiau 2 ore. Când a venit în tratament, ea tenia. La 14 ani, un bărbat care stătea lângă ea în sala de cznema z-a
se spăla în fiecare zi până la 6 ore; renunţase complet la relaţiile se­ 'l uat mâna �i a pus-o pe membrul lui; iniţial ea s-a lăsa :, dar �pai �
xuale cu soţul ei. Copiii ei nu mai aveau voie să o îmbrăţi�eze, ea rupt-o la fugă, s-a simţit foarte vinovată, dar n� a vo�bz : cu nzm���
despre asta. La 1 6 ani, într-un petting în ma�zna, _ s-a zntamplat sa zz­
stătea aproape toată ziua întinsă în pat �i nu avea voie să mai atin­
gă aproape nimic fără teama de a deveni impură sau de a rămâne ajungă pe mână şi pe mantou puţină sper�ă - acesta � fost începu­
gravidă. Trebuia săfie hrănită de altcineva, deoarece tot ceea ce apu­ tul compulsiunii ei de a se spăla, care la mceput nu a zn�emnat de­
ca devenea impur datorită contactului cu ea, astfel că dezvoltase, ca cât că se spăla mai des �i mai temeinic decât până atuncz. S� �redea
păcătoasă, se temea că a rămas însărcinată - era o an�oasa zraţw­ _
"metastază" , o angoasă obsesivă de atingere, care mergea atât de de­
parte încât i se părea că devine impură numai dacă vedea ceva " im­ nală deoarece nu îsi explica felul cum ar fi putut fi - �� a dezvoltat
pur " - de exemplu, o clanţă pe care au atins-o mulţi oameni etc. simptome de gravidit� te, greaţă şi î�cetarea � i�l_ului. D�r nici � tunci
După cum regele Midas transforma în aur tot ce atingea, tot ceea ce nu a vorbit cu nimenz - cum ar fi putut sa 1�1 dezamageasca astfel
atingea ea devenea impur. părinţii, să i se întâmple al'a ceva!
.
. .
În tratament a reie)iit printre altele că fratele el, cu 3 anz maz ta­ ,
În conversaţia preliminară ea a stat atât de rigid cu picioarelefle­
năr, fusese preferatul categoric al mamei; în familie el t�ece� drept ge�
xate �i mâinile stâns împletite în jurul genunchilor, încât la sfâr�i­
nial, intangibil pentru ea; ea în�ăşi crede� că este �edwcra dar ar fi
tul orei extremităţile îi erau amorţite �i aproape că nu le mai putea
putut să devină mai demnăjie zubzre _ ce ��� ce r:zm.
_ p zn e.[ortu z dzn
mi�ca. Când a intrat în cabinet, mi-a �optit câteva minute: "Nu sunt _ � � �
sustinute spre perfecţzune. In aceasta dzrecţze se znţelege ca era zm­
murdară" �i abia apoi �i-a putut îndrepta atenţia asupra mea. Dacă
postbil "săfie rea "; ea ?i-a reprimat gelozia, invidia )ii ur� faţă �efra­
atingea vreun obiect, în afară de spălat, trebuia să î�i spună mereu
tele preferat, idealiztlndu-1 pe el )ii pe părinţi. Angoasa el de atzngere
o anumită propoziţie, ca o măsură de magie preventivă. o constrtlngea să deschidă şi U)iile din casă apăsând clanţa �u cotu� .
Această femeie, deja un caz la limita cu psihoza, provenea din­ Acest lucru a fost observat, dar a fost trecut cu vederea " dm consz­
tr-un mediu puritan dintr-un oră�el din sudul Statelor Unite. Mama deratie" si tact - pentru ea arfi putut fi penibil să vorbească despre
ei era severă �i avea o moralitate exagerată, tatăl era slab, u�or bol­ asta: Astfel ea nu a găsit nici un ajutor în a(ară yi simpt�m�le ei �b­
năvicios �i se temea de viaţă. În ziua nunţii fiicei sale, el s-a simţit sesionale deveneau din ce în ce mai puternzce. In plus, mazntea zz­
atât de prost încât a trebuit să stea în pat �i nu a putut lua parte la bucnirii adevăratei maladii obsesionale, ea mai prezentase )ii anterior
serbare. Ea a fost educată în respectul părinţilor săi, nu avea voie să premise pentru simptomele obsesionale: la 7-8 � ni ea nu putea �le�a
le facă nici cea mai mică grijă �i părinţii erau mândri de faptul că ea .
la scoală dacă nu îsi trăgeau ciorapii trei sfertun la exact aceea)'! mal­
�i fratele ei treceau drept cei mai binecrescuţi copii din oră�el. Ei tre­ ţi�e pe ambele pi;ioare - acesta era un semnal de ata:� pe care �i­
buiau săfie exemplari în toate privinţele: le era interzis să fumeze, să meni nu l-a înteles. Era mai rău dacă ar fi fost pedepszta sau luatav zn
bea, să danseze �i să joace cărţi; până la căsătorie (la 30 de ani) ea a râs din caza si�ptomelor ei, a)'O cum se întâmplă nu rareori - a :unc�
mers la �coala de duminică, unde elevii de sexe opuse erau strict se­ ea ar fi trebuit să dezvolte măsuri de protecţie )ii maz_ severe, )il ma�
paraţi. Părinţii au fost " atât de buni ", niciodată nu au lovit-o �i nici ,
ascunse. ln cazul acesta, cei din jur au procedat cu prea mult "tact
nu i-au spus cuvinte grele - "We killed each other with kindness " l2, alegând să nu vorbească despre simptom, cee� ce a însemnat desigur
!2
" Ne omoram unii pe alţii cu amabilitate" - n. t. - în limba engleză
)ii că ea a fost lăsată singurit cu problemele ��- . . . .
în original.
După cum am putut interpreta mai târzzu, ea )'l-a zdealzzat totu)'z
familia, deoarece într-un mediu atât de "sănătos", cum susţinea că a
1 68 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 69

avut, simptomele ei nu ar fi avut de ce să se dezvolte. Mi se parea că declanşa dezvoltări obsesionale, mai ales dacă ele sunt impu­
a îndreptat împotriva ei însă�i acele afecte �i agresivităţi pe care nu se copilului prea devreme. Trebuinţa de a evita de timpuriu
�i le-a admis niciodată �i cu atât mai puţin nu �i-a permis să le ex­ toate modalităţile comportamentale nedorite deschide calea
prime. Atunci ea m-a privit plină de ură )!i m-a asigurat că părinţii spre perfecţionism, spre intoleranţa faţă de sine şi de alţii, care
·..

ei "nu s-au purtat decât bine cu ea". Totusi, visul ei initial o contra­ , pot escalada până la trăsături dictatoriale şi dogmatice. Acest
zicea: " Văd mormântul mamei mele cu � dată pe car: am uitat-o" perfecţionism se poate pune în evidenţă mereu undeva la ob­
(mama era încă în viată). Părintii nu stiu nici astăzi nimic df' hnnln· sesional şi poate duce l a ati tudini îndepărtate de viaţă sau
ei: "Dacă ar trebui site scriu ca am ;vut relatii înaintea căsift��j�j chiar ostile acesteia. Obsesionalul ar dori să prescrie mereu
i-a� răni atât de mult încât nu ar supravieţui; mai degrabă rămâ1; vieţii cum ar trebui să fie. Dar în măsura în care obsesionalul
bolnavă." Astfel, acasă ea nu putea merge la nici un doctor, pentru vrea să constrângă viaţa - şi a trebuit mai întâi să supună la
că arfi trebuit să vorbească despre sex �i relaţiile ei dinaintea căsăto­ constrângeri viaţa din el - acest efort însuşi devine pentru el
riei; de aceea ea se gândea că trebuie să trăiască mai departe cu obse­ o constrângere. Deoarece numai controlul mereu vigilent asu­
siile ei. Situaţia declan�atoare în mariajul ei, care a dus la înrăutăţi­ pra "haosului" şi fixarea acestuia în reguli şi legi pot da ga­
rea simptomaticii, a fost aceea că soţul ei, un om plin de vitalitate �i ranţia că nu se întâmplă nimic ce nu are voie să se întâmple.
senzualitate, a exprimat faţă de ea mari pretenţii sexuale - pentru Un simplu tablou care atârnă strâmb poate să îi stârnească iri­
ea sexualitatea nu era admisă decât într-un singur scop: procreaţia. tarea - nu numai din motive estetice, ci şi pentru că astfel este
tulburată ordinea, norma aranjării tablourilor. Toate aceste atât
de mici abateri de la " normă" amintesc de posibile pericole,
Consideraţii suplimentare în sensul: dacă deja tablourile ajung să atârne strâmb, cine ştie
cum o să ajungă totul în neorânduială şi o să scape controlu­
Într-un anumit sens putem spune că obişnuinţele sunt deja lui meu. Astfel văzute, multe dintre comportamentele obse­
premise ale obsesiilor. Anumite ceremonialuri din succesiu­ sionalilor devin mai uşor de înţeles: iritabilitatea şi senzitivi­
nea trezirii, spălatului şi îmbrăcatului sau alte "tabieturi" care tatea cu care ei reacţionează la nimicuri - la ei şi un astfel de
s-au instalat la noi ne dau o anumită satisfacţie şi ne pierdem lucru mărunt poate fi " începutul sfâr�itului", o mică neregula­
cu uşurinţă buna dispoziţie atunci când nu putem să le prac­ ritate şi o scăpare de o clipă a atenţiei poate duce la izbucni­
ticăm conform obiceiului. Dar aceste obişnuinţe nu sunt re­ rea reprimatului, poate deveni acel fulg de zăpadă care por­
simţite ca un chin sau o constrângere; ele au luat naştere da­ neşte avalanşa de neoprit a refulatului.
torită economiei de timp şi de forţe şi am putea să le schim­ Geologii au dat un enunţ paradoxal, care poate clarifica
băm dacă am vrea, dacă ni s-ar părea eficient. Astfel de cere­ cele spuse mai sus: dat fiind că la eliberarea fosilelor se poate
monialuri cuprind un domeniu larg din viaţa noastră socială da atât de uşor dovadă de exces de zel şi la lovirea rocilor în­
şi religioasă. Ţine de natura noastră să creăm ordini şi reguli conjurătoare se pot deteriora fosilele însele, ei sfătuiesc să "nu
de comportament pe care le respectăm cu regularitate. Putem dăm niciodată ultima lovitură". Exact acelaşi lucru li se pare greu
vorbi despre obsesie numai atunci când nu mai putem face obsesionalilor; perfecţionismul îi împinge mereu spre precizie
altfel, când nu putem face anumite lucruri decât într-o anumi­ extremă. Oricât de corect şi de necesar ar fi acest lucru pentru
tă formă, determinată, chiar dacă este absurd. domeniile în care precizia este condiţia de bază, poate pentru
Am văzut că metodele de educaţie prea rigide, atitudini funcţionarea unei maşini, pentru stabilitatea şi soliditatea unei
prea autoritare şi principiale ale părinţilor şi educatorilor pot clădiri etc., în domeniul viului şi al gândirii vii, apropiate de
Angoasa de schimbare 1 71
1 70 Fritz Riemann
tifică aceste lucruri pornind de la pericolul de infecţii, acest
viaţă, el are efecte limitative. Numai într-o minte obsesională
lucru este deja foarte exagerat. Dar se poate lărgi până la o an­
se poate naşte ruminaţia serioasă despre cât de mulţi îngeri
goasă de infectare, care vede peste tot bacterii şi limitează din
încap pe vârful unui ac; gândirea obsesională se canalizează
ce în ce mai mult spaţiul vital.
uşor pe căi sterile şi poate deveni o frână în calea puterii de
Ajutorul nu poate să constea decât în conştientizarea ade­
creaţie liberă. Obligaţia de a se autoasigura împotriva unor
� ăratelor fund� luri ale obsesiilor şi în acceptarea şi integrarea
posibile greşeli şi erori capătă la ei forme exagerate şi poate .
rmpulsunlor vitale temute şi de aceea evitate. De cele mai mul­
duce şi la imposibilitatea de a terrrlina vreodată corecturile si
te ori, la obsesional este vorba despre impulsuri agresive, afec­
îmbunătăţirile, pentru că perfecţiunea nu a fost încă atinsă . De
t�ve şi sexuale. Am spus deja că apărându-se durabil împot­
aceea obsesionalii se află întotdeauna în pericolul de a duce
nva a aceea ce este interzis, individul se poate preocupa du­
ab absurdum cunoştinţe şi idei în sine corecte, deoarece ei vor
rabil, indirect, exact cu acest lucru. Aceasta aruncă o lumină
să le ridice până la rangul de valabilitate eternă şi absolută,
şi asupra oamenilor care luptă fanatic împotriva a ceva: fana­
_:imp.lificatoare. Dar poate că, dintr-o perspectivă mai largă, ei ticul castităţii adulmecă peste tot ceva sexual şi în lupta pen­
1mplmesc astfel o lege a vieţii: din cauza părerilor lor fixe, care
tru castitate el se preocupă într-una de " sexualitatea murda­
doresc să fixeze, se declanşează o contra-mişcare, care corec­
ră" - dar din "motive morale" - în general, obsesionalii lup­
tează cele susţinute, le relativizează din nou spre o poziţie mai
tă mai mult împotriva răului decât pentru bine.
apropiată de realitate, dând astfel un imbold pentru dezvol­
Un pacient cu structură de personalitate obsesională putea
tări ulterioare, care alungă sterilitatea. Acel obsesional "quod
" să stea ore în şir în faţa unei cascade, fascinat de ceea ce el nu
dixi dixi ---:- "ce a� sp �� o dată rămâne spus pentru totdea­
:, ar fi îndrăznit să vrea pentru sine: să se lase în voie, să se pre­
una nu ma1 permite mo o dezvoltare vitală. In ceea ce pri­
cipite, fără angoasa că dintr-o dată nu va mai urma nimic, că
veşte atitudinea obsesională, ar trebui citată, pentru că este ca­
ceva se sfârşeşte. Putem înţelege că la obsesionali atitudinile
racteristică, părerea unui psiholog experimentalist despre psi­
asiguratoare împotriva vremelniciei se întind mai ales asupra
hic: "Nu ştim exact ce măsurăm, dar ceea ce măsurăm, măsu­
modului în care procedează cu timpul şi banii. Aici bănuim
răm cu exactitate".
vremelnicia şi în acelaşi timp posibilitatea de a avea cea mai
În cotidian, linia porneşte de la trebuinta de a mai verifica
puternică iluzie, de a avea în putere durabilitatea şi siguran­
o dată dacă robinetul de gaz este cu adevărat închis, dacă la
ţa; modul în care procedez cu timpul şi cu banii mei deprin­
ieşire a închis cu adevărat uşa de la apartament şi ajunge până "
de numai de voinţa mea. În romanul său "Domnişoara , Ivo
la obsesii din ce în ce mai grave şi mai cronofage, care urmea­
Andric13 face o prezentare extrordinară a unei personalităţi
ză apoi propria lor viaţă, independentă. Ele sunt resimţite de
obsesionale, cu tot tragismul său lipsit de ieşire.
cel în cauză ca pe un fapt străin Eului, care i se impune: nu
La graniţa cu macabru!, datorită refuzului de a recunoaş­
poate altfel. Dacă, totuşi, încearcă să nu săvârşească o astfel
te vremelnicia şi moartea, se află obiceiul Institutului Ameri-
de compulsiune, apar angoase nelămurite şi sentimente de ne­
linişte. Caracteristic este şi faptul că individul îşi raţionalizea­ 13 R�manul ,.Domnişoara de Ivo Andric (1945) este un studiu psiholo­
"
ză compulsiunile faţă de sine şi de ceilalţi, caută să le funda­ gic asu� r� avariţiei în aspectul său patologic şi demonie. Este poves­
menteze raţional, tocmai pentru că respectivul individ bă­ .
tea unei fuce de negustor care locuieşte singură la Sarajevo. Tatăl ei,
nuieşte caracterul nenatural al neputinţei de a face altfel şi nu falit, îi spusese pe patul de moarte să-şi apere interesele fără scrupu­
vrea să îl admită. Cineva care tapetează cu hârtie igienică co­ le, deoarece bogăţia este singura cale de a scăpa de cruzimile existen­
. ţei. - n. t.
lacul unei toalete străine, apasă la ieşire clanţa cu cotul şi jus-
1 72 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 73

can de Înhumar<;_, care aranjează morţii astfel încât să pară că nească brusc, aici în forma gândurilor blasfematoare. În mă­
mai trăiesc încă. Il întrec numai acei întreprinzătorii abili, care sura în care, din cauza politicii de putere, bisericile abuzează
criogenizează morţii, contra unei sume foarte mari de bani. de religie pentru a-i menţine pe credincio�i în sentimente de
Într-o zi �tiinţa va ajunge atât de departe încât să îi deconge­ angoasă �i culpabilitate, ele cultivă la ei trăsături obsesionale,
leze �i să îi trezească la viaţă. Dar nemuritori nu sunt decât cei care creează multe nevroze ecleziogene; astăzi se observă o în­
care nu �tiu nimic despre moarte �i a ţine seama de moarte, cercare de eliberare, o autoapărare împotriva unei astfel de in­
inclusiv cea proprie, aparţine omului şi este cea care îl faCf• fantilizări.
uman. La personalităţile obsesionale se ajunge la crize mai ales
Dorim acum să interpretăm din nou comportamentele per­ atunci când principiile, opiniile, teoriile lor atât de rigid men­
sonalităţilor obsesive în domeniile esenţiale ale vieţii. În reli­ ţinute se confruntă cu noi dezvoltări, cu noi cuno�tinţe �i pro­
gie, ei tind spre dogmatism �i ortodoxie, cu intoleranţa de ri­ grese, care ameninţă orientarea lor de până atunci �i îi con­
goare faţă de cei care cred altfel. Reprezentarea lui Dumnezeu strâng să î�i abandoneze sistemul; sau atunci când siguranţa
are la ei adesea aspectul unui Dumnezeu-tată sever �i răzbu­ şi posesiunile lor par ameninţate.
nător, care prezintă toate trăsăturile patriarhale, care cere cre­ Indivizii cu personalităţi obsesionale sunt părinţi demni de
dinţă �i obedienţă necondiţionată. Cu toate acestea, ei prezin­ încredere, consecvenţi �i responsabili. Ei apără valorile cu con­
tă adesea idei superstiţioase �i magice. Sunt receptivi la rituri vingere �i oferă stabilitate �i directivitate. Cu cât structura ob­
�i ceremonialuri, a căror respectare poate deveni pentru ei mai sesională este mai accentuată, cu atât aceste atitudini devin
importantă decât credinţa propriu-zisă. Ideea de a cumpăra mai rigide �i mai absolute. "Cât trăiesc eu, nimic să nu se schim­
iertarea păcatelor �i ideea indulgenţelor scrise ar putea fi foar­ be "; "când eram copil nici eu nu aveam voie să fac asta"; " dacă se
te bine vlăstare ale unei minţi obsesionale. Atunci când nu ser­ mai întâmplă aceasta, nu mai avem ce discuta " etc. ar fi exemple
vesc concentrării �i interiorizării, roţile de rugăciune �i rozari­ tipice. Ei ţin prea puţin seama de vârsta �i de structura pro­
ile devin u�or pentru ei îndeplinire-�ablon a unui precept. În prie a copilului, îi lasă prea puţin spaţiu de joc, în toate sen­
povestirea sa "Scamatorul Pamphalon", Nicolaus Ljesskow a surile, �i au o reprezentare rigidă despre felul cum trebuie să
descris impresionant o astfel de pietate perfecţionist-obsesio­ stea lucrurile; peste tot pentru ei este valabilă axioma: " Cel care
nală �i i-a opus, în persoana scamatorului, o umanitate simplă. minte o dată nu mai are de ce să fie crezut vreodată " . Ei sunt ade­
Peste tot obsesionalii se cramponează de instituţii, reguli sea de tipul "Basta " , pentru care "nu" este �i rămâne nu, nu­
�i principii �i le fac să devină mecanice �i absurde, îndeplinin­ mai pentru că a fost spus o dată, fără drept de apel �i fără jus­
du-le literal. Cu cât acestea îi protejează mai mult, în mod in­ tificare, cerând de la copil obedienţa oarbă, îl înjosesc. Ei îi dau
con�tient, pe obsesionali împotriva angoasei, cu atât mai ne­ copilului sentimentul că gre�elile sunt greu de împăcat, sunt
îndurătoare devin ele atunci când încercăm să le dezrădăci­ adesea pline de urmări, astfel că �i cele mai mici "abateri" do­
năm - deoarece astfel le ameninţăm acel scut care îi ferea de bândesc o valoare exagerată �i este întărită inutil teama de
angoasă. Dar tocmai din cauza încercării de absolutizare cre­ vină �i pedeapsă, angoasa de con�tiinţă, inclusiv prin perioa­
dinţa lor este mereu în pericolul de a fi atacată de îndoială, de lungi de neîndurare �i prin dificultatea cu care se obţine
pentru că ea nu î�i permite nici întrebări �i nici îndoieli; d e iertarea. Adesea ei îi pun copilului prea devreme limite, te­
aceea la ei se poate găsi cea mai stra�nică luptă pentru credin­ mându-se mereu că, lăsat liber, acesta s-ar putea dezvolta pe­
ţă �i eforturi mereu reînnoite de a reprima sau demonta îndo­ riculos. Ei au prea puţină încredere în dezvoltările naturale,
ielile. Ca în cazul oricărei refulări, reprimatul poate să răbuf- pentru că ei în�i�i nu au trecut printr-o astfel de dezvoltare.
1 74 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 75
Comportamentul explorator specific vârstei copilului este vă­ departe tradiţia în care au crescut, chiar dacă ei înşişi au sufe­
zut ca expresie a unor trăsături de caracter periculoase şi co­ rit din cauza acesteia. Părinţii obsesionali ajung de aceea în
pilul este suprasolicitat, trebuind să realizeze prea devreme cele mai aprige conflicte cu tânăra generaţie, căreia ei pot cu
prea multe şi prea perfect. Î i cer punctualitate absurdă, ordi­ greu să îi impună legea lor despre generaţii. Ei apără mai de­
ne pedantă, " trebuie să mânânci tot ce este în farfurie "; copilul parte metodele de educaţie "verificate" şi nu observă că între
trebuie să mânânce întotdeauna oricât de mult i se pune, el nu timp lumea s-a mai schimbat şi că tineretul trebuie să crească
are voie să determine cantitatea etc. Dacă el manifestă atitu­ pentru o lume nouă. Astfel, la ei se ajunge adesea la cele mai
dinile de sfidare specifice vârstei, părinţii văd deja în acestea aprige conflicte între vechi şi nou; ei cred că trebuie să îşi ara­
pe viitorul rebel, care trebuie oprit la timp. Prin suprasolicita­ te în continuare puterea şi superioritatea şi numai cu greu pot
rea de a trebui să facă totul prea devreme, copilul devine ne­ să îşi admită propriile greşeli, ca şi cum ar abandona o dată
liniştit şi capătă sentimente de inferioritate; iubirea îi este me­ cu ele o parte din ei înşişi. Ei cred că sunt autorităţi absolute
reu condiţionată de performanţă. Astfel, din frică şi supraso­ şi că trebuie să dea copiilor impresia de infailibil.
licitare, se pot dezvolta tipul ambiţiosului sau al looser-ului. Visele obsesionalilor se disting adesea printr-o sărăcie şi un
Educaţia reprimă impulsurile expansive şi agresive ale copi­ caracter incolor deosebite. În general ei visează mai rar, adică
lului, mai ales pe cele sexuale. Când nu-şi poate stăpâni bine păstrează în memorie mai rar visele decât alţii, după cum ei
motricitatea şi aruncă ceva pe jos din nebăgare de seamă etc., găsesc doar cu greu accesul spre straturile mai p rofunde ale
el este pus la punct, ca şi cum ce s-a întâmplat nu ar fi numai inconştientului. Ei sunt mai degrabă înclinaţi să nu aibă încre­
un efect, ci ar fi urmat unei intenţii distructive. Acest lucru dere în vise, despre care le place să spună că sunt amăgiri, mai
poate avea consecinţe la nivelul nesiguranţei şi neîncrederii în degrabă decât să le ia în serios. Visele lor folosesc imagini teh­
propriul corp până la stângăcie, aşa cum am văzut. La fel, în­ nic-mecanice pentru procese vitale, ca expresie a îndepărtării
cercările precoce ale copilului în vederea unor capacităţi lor de ceea ce este trupesc-natural; sunt frecvente teme peni­
constructive şi configurative ulterioare sunt strangulate încă bile şi anale, care adesea prezintă indiciul pentru formarea ob­
din faşă. Astfel de părinţi cultivă pomi pe spalier în loc de co­ sesiilor lor în contextul educaţiei pentru curăţenie. Agresivi­
paci care se dezvoltă liber, ei mai mult dresează decât educă tatea inhibată se exprimă în vise prin izbucniri ale elemente­
şi fac din copiii lor marionete. În educaţie, ei contează pe pe­ lor (erupţii vulcanice, cutremure, inundaţii prin spargerea ba­
depse şi adesea latura lor sadică se manifestă în asprimea pe­ rajelor etc). Este frecventă şi tematica impulsului şi contraim­
depselor, în dorinţa de a-l constrânge pe copil să asculte, în pulsului, a faptului împlinit, care·apoi este suspendat la loc în
pedepse care îl fac pe copil să perceapă puterea părinţilor şi acelaşi vis.
care adesea îl înjosesc. A sta la colţ", împreună cu bătaia, erau
" Specific structurii lor, oamenii cu părţi de personalitate ob­
formele preferate de pedeapsă în şcoli şi familii încă la înce­ sesionale tind, alături de profesiile deja amintite, legate de pu­
putul secolului nostru. Şi obligaţia de a-şi cere scuze ( " nu voi tere, spre profesii care cer exactitate, soliditate, precizie, scru­
mai face niciodată asta ") etc. este una dintre măsurile care pot pul, responsabilitate şi prevedere, care favorizează perseveren­
să distrugă sentimentul valorii personale a copilului, care cer ţa, temeinicia şi răbdarea mai mult decât iniţiativa, elasticita­
chiar ceva de nerealizat. tea şi libertatea creatoare. De cele mai multe ori ei dobândesc
Fiind ei înşişi limitaţi şi crescuţi prin constrângere, acestor excelente cunoştinţe în domeniul lor, sunt de încredere şi con­
părinţi le este greu să le permită copiilor o libertate pe care e� stanţi. În funcţie de gradul trăsăturilor obsesionale, ei pot atin­
înşişi nu au avut-o niciodată şi astfel ei dau nemodificat mal ge realizări înalte sau se pot deda unor activităţi în care pre-
1 76 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 77

scripţiile exacte îi eliberează de deciziile proprii; nu le este de­ Este uşor de înţeles că trăsăturile obsesionale tind mai de­
loc pe plac improvizaţia. grabă să se accentueze odată cu înaintarea în vârstă, când, din­
Astfel, ei devin cei mai responsabili, mai conştiincioşi de tr-un profund instinct al vieţii, omul tinde să se cramponeze
obligaţiile lor, dar şi cei mai pedanţi dintre funcţionari; devin de ceea ce are încă şi ar dori să oprească scurgerea timpului.
meşteşugari al căror meşteşug ţine la precizie; devin oameni La el atitudinile obsesionale mai devreme descrise pot să
de ştiinţă specializaţi în ştiinţele exacte ale naturii, jurişti, adopte forme accentuate: el vrea să îşi păstreze cu orice preţ
chirurgi, finanţişti şi bancheri, pedagogi şi clerici, sistematici puterea, poziţia, nu vrea să cedeze locul Pici c..hiar attu1ci când,
în toate domeniile. Este cu adevărat îngustă graniţa care des­ din cauza vârstei înaintate, nu mai este în stare să-şi îndepli­
parte trăsăturile pozitive ale acestei structuri de personalitate nească rolul, ceea ce poate merge până la ură împotriva a ceea
de trăsăturile sale negative. Judecătorul poate fi un om ce este nou şi tânăr. De aceea pentru el este deosebit de greu
conştient de responsabilitatea sa, poate face eforturi pentru să îmbătrânească, fiind atât de axat pe performanţă şi V_?inţă;
obiectivitate, dar poate fi la fel de bine şi un om inuman al pa­ acum el trebuie să învete să lase de la el, să dea drumul. Ii pla­
ragrafelor, pentru care fapta este faptă şi care nu întreabă care ce să se considere de �eînlocuit; pierderea puterilor duce la
sunt motivele şi fundalurile psihosociale, pentru că acestea ar apariţia trăsăturilor ipohondre, la o autosupraveghere angoa­
pune în pericol siguranţa sistemului său, ce judecă după lite­ sată şi la un fanatism pentru sănătate. Concentrându-se nu­
ră şi care îi dă numai puterea, dar îl scuteşte de decizii proprii mai pe pierderea puterilor, a performanţei cu care se obişnui­
şi poate şi de scrupule. Clericul poate fi aici atât părintele se, el nu vede ce şanse aduce cu ea îmbătrânirea: respectiv eli­
exemplar al comunităţii, cât şi predicatorul moral neîndură­ berarea de griji şi relaxarea. Încăpăţânarea unei persoane cu
tor, care, folosindu-se de ameninţarea cu pedepsele iadului, trăsături obsesionale deosebit de pronunţate poate face moar­
trezind sentimente de angoasă şi culpabilitate, îşi arogă o pu­ tea extrem de chinuitoare, dat fiind că această persoană vede
tere care se învecinează cu sadismul. orice cedare ca pe un semn de slăbiciune; aici se poate ajunge
Obsesionalii au în general interes pentru istorie; istoria ca adesea la cele mai aprige lupte cu moartea.
atare îi interesează, şi istoria artei, medicinei, filosofiei etc .; Uneori aceşti oameni ating la bătrâneţe o măreţie şi onora­
ceea ce a trecut deja nu mai este în pericol de a trece şi astfel bilitate patriarhale şi pot deveni simboluri ale valorilor pe care
preocuparea pentru aceste lucruri are ceva atemporal. le-au apărat. Pentru ei moartea este o necesitate naturală, îm­
Arheologia, studiul antichităţii şi domeniile înrudite îi atrag potriva căreia nu are nici un rost să te lupţi; ea este ultima
în mod deosebit. Printre filologi, ei sunt cei care se ocupă de realitate, în faţa căreia trebuie să se plece şi care trebuie accep­
filologia veche, printre istorici, ei sunt cei care se ocupă de pre­ tată cu demnitate şi virtute, dacă este aproape. Ei îşi rezolvă
istorie etc. la timp moştenirea, îşi fac testamentul corect. Unii încearcă
Politica îl excită în mod deosebit pe obsesional din punctul să-şi exercite puterea şi dincolo de moarte, prin hotărâri tes­
de vedere al puterii: aici el îşi poate trăi dorinţele de putere în tamentare.
modul cel mai legitim şi felul în care va proceda cu aceasta de­ Dacă obsesionalul nu ajunge la o asemenea maturitate, el
pinde de caracterul său de om. În general, el tinde mai mult poate să nu vadă alt sens al vieţii decât supravieţuirea cu ori­
spre conservatorism şi spre fidelitate pentru partidul sau regi­ ce preţ, ceea ce duce la forme macabre de existenţă; angoasa
mul la putere, nu în ultimul rând din cauza atitudinii că ceea de moarte refulată se deplasează atunci şi capătă forma nepu­
ce este vechi este deja verificat şi cunoscut. El respinge tot ceea tintei de a arunca nimic acumulării de lucruri inutile şi evită­
ce este extremist şi experimental, neconform fiinţei sale. rii � tot ceea ce aminteş�e de vremelnicie şi sfârşit.
1 78 Fritz Riemann Angoasa de schimbare 1 79

Să încercăm din nou să schiţăm o linie care duce de la omul . bui să integreze mai mult impulsul contrar, de disponibilita­
sănătos cu părţi structurale obsesionale, trecând printr-un ob­ te pentru transformarea vitală şi să îndrăznească exact acel lu­
sesional accentuat şi ajungând la bolnavul obsesional pro­ cru împotriva căruia cred că trebuie să se asigure: acceptarea
priu-zis. Se pot recunoaşte două posibilităţi: în cazul persona­ v remelniciei. Ei ar trebui să înveţe mai mult nu numai să vrea
lităţilor cu o puternică vitalitate înnăscută, linia duce de la oa­ întotdeauna, ci să lase lucrurile să se întâmple şi de la sine. În
meni practici, conştiincioşi, pe care te poţi baza, apoi, din ce poporul lor, ei au importanta funcţie de a păstra, de a cultiva
în ce mai prozaici, apar ambiţioşii - î...rtcăpăţânaţişi cvet"1..1lenţi tradiţia; în unele pri,rinţe ei sunt ,,stâlpii societăţii " ; atu.nci
incorijibili, oameni ai puterii tiraniei, despoţi şi autocraţi, până când nu ajung să preia conducerea exact acele părţi asigura­
la bolnavi obsesionali de grade diferite; la capătul liniei se află toare sau însetate de putere ale lor, care fac din ei factori inhi­
tabloul patologic al catatoniei psihotice. Pentru personalităţi­ bitori ai dezvoltării, învinşi în cele din urmă de forţe contra­
le cu vitalitate slabă linia arată astfel: adaptaţi şterşi - per­ rii, mai vii.
soane pe care viaţa le angoasează şi la care predomină tendin­
ţa de a se autoasigura - ezitanţi şi şovăielnici - pedanţi şi
cârcotaşi - linguşitori şi slugarnici - ipohondri ascetici; la
capăt se află şi aici bolnavi obsesionali propriu-zişi.
Omul sănătos cu părţi structurale obsesionale se distinge
în ceea ce priveşte stabilitatea, rezistenţa, persistenţa şi senti­
mentul datoriei. El este harnic, silitor, organizat şi motivat; dat
fiind că un astfel de individ este orientat spre scopuri mai înal­
te, el este interesat mai mult de ceea ce vrea să obţină decât de
ceea ce are deja, de aceea adesea ştie prea puţin să savureze
prezentul. Cu virtutea, consecvenţa şi rigoarea, cu conştiinţa
responsabilităţii şi sentimentul pronunţat al realităţii, el poa­
te atinge măreţia. Printre virtuţile sale se află soliditatea, co­
rectitudinea, onestitatea, statornicia şi curăţenia - inclusiv în
sensul transferat, moral. În ceea ce priveşte afectul, el este mai
degrabă retras, dar durabil în afecţiune, dat fiind că la el totul
ţine de durabilitate şi nu se lasă prea uşor abătut de la ceva o
dată plănuit. Starea sa dispoziţională de bază este mai degra­
bă serioasă; el îşi susţine opiniile, este conştiincios şi face efor­
turi pentru a fi obiectiv. În cartea sa Filip al doilea " , Reinhold
"
Schneider a descris un om mare care provine din acest cerc
structural.
Pericolul acestor oameni constă deci mereu în aceea că ei
accentuează prea unilateral trebuinţa lor pentru durată şi si­
guranţă. De aceea pentru ei este deosebit de important să re­
cunoască posibilitatea de rigidizare care îi pândeşte. Ei ar tre-
Angoasa de necesitate 181

tr-un cuvânt, pentru ei o dată înseamnă niciodată" - adică


"
nimic nu poate să te lege definitiv, nimic nu te poate obliga,
nimic nu poate avea pretenţie de valabilitate eternă. Pentru ei
totul trebuie să rămână relativ, viu şi plin de culoare - numai
Angoasa de necesitate prezentul, clipa sunt importante. "Carpe diem" - "folose�te-te
Personalitătile isterice de împrejurare", poate că nu se mai întoarce niciodată. Trecu­
1
tul a trecut şi nu rrtai prezintă interes; viitorul este un cânlp
vast de posibilităţi; dar el nu este cu adevărat plănuit - aceas­
"În orice început sălăşluieşte o vrajă ... "
ta ar fi din nou o fixare prea mare - ci important este numai
HESSE
că individul este mereu deschis pentru el, este gata să se des­
prindă de datele momentului.
Ce se întâmplă atunci când, în limbajul comparaţiei noas­
tre, se neglijează forţa de atracţie gravitaţională, care concen­
Vraja noului, excitaţia produsă de contactul cu necunoscu­ trează, şi se caută predominant trăirea impulsului contrar, al
tul, bucuria îndrăznelii - acestea aparţin fiinţei noastre în forţei portante pornind de la punctul central? Acest lucru ar
aceeaşi măsură ca şi dorinţa de durabilitate şi siguranţă. Aven­ însemna că individul trăieşte de pe o zi pe alta, că nu are pla­
tura ne seduce; ţările îndepărtate îşi exercită atracţia asupra nuri ferme şi scopuri clare, ci se află mereu în aşteptarea a ceva
noastră; cunoaştem atât dorul de casă, cât şi dorul de ducă, nou, în căutare de noi excitaţii, impresii şi aventuri, şi astfel el
dorul de confort şi protecţie, cât şi cel de impresii şi experien­ poate fi abătut uşor şi sedus de un impuls sau o dorinţă care
ţe, care ies din cadrul lucrurilor cu care ne-am obişnuit, care domină, care se iveşte în interior sau în exterior. Individul
ne îmbogăţesc, care incită noi faţete ale noastre şi care ne trans­ acesta are nevoie în primul rând de sentimentul de libertate,
formă. Căutăm oameni noi; suntem împinşi să facem cunoş­ pentru că ordinea şi legea constelează la el angoasa de a fi fi­
tinţă cu toate posibilităţile existenţei noastre şi să le epuizăm, xat, de a nu se putea abate. Ordinea general valabilă, ordinea
să ne lărgim experienţa, să o îmbogăţim prin întâlniri interu­ care leagă, sunt trăite de el predominant sub aspectul de limi­
mane şi să devenim din ce în ce mai compleţi. tare a libertăţii şi de aceea, dacă este posibil, ele sunt respinse
Astfel ajungem la cea de-a patra şi ultimă formă de bază a sau evitate. Libertatea spre care se tinde astfel este mai mult
angoasei, anume angoasa de definitiv, de implacabil, de nece­ eliberare de ceva decât libertate pentru ceva.
sitate şi de limitarea impulsului nostru spre libertate. Această Ce se întâmplă deci atunci când individul nu este dispus
angoasă este imaginea în oglindă a angoasei despre care am să accepte regulile de joc valabile pentru convieţuirea interu­
vorbit la obsesional. Dacă obsesionalul se temea de libertate, mană, legităţile naturii şi vieţii? Atunci el trăieşte ca într-o
de schimbare şi de risc, la personalităţile isterice pe care ur­ lume de cauciuc, care aparent cedează oricât şi se poate extin­
mează să le descriem este vorba despre contrariu. Istericii au de arbitrar, ale cărei ordini nu trebuie să fie luate de fapt în se­
o tendinţă pronunţată spre schimbare şi libertate, aprobă tot rios, pentru că se schimbă mereu. Într-o astfel de lume găsim
ce este nou, sunt amatori de risc; pentru ei viitorul care se află mereu câte o uşiţă în spate, pentru a ne sustrage de la conse­
în faţa lor, cu posibilităţi deschise, este o mare şansă. În con­ cinţele faptelor noastre. Legea cauzalităţii, de exemplu, cone­
secinţă ei se tem de toate limitările, tradiţiile şi legităţile sta­ xiunea dintre cauză şi efect poate fi potrivită în domeniul na­
bilite, care pentru obsesionali reprezentau chiar valorile. În- turii fizice - dar eu nu sunt gata, spune istericul, să o recu-
1 82 Angoasa de necesitate 1 83
Fritz Riemann

nosc pentru mine şi, cine ştie, poate că tocmai astăzi şi acum constrânge să fie consecvent şi să renunţe, istericul caută să se
ea nu este valabilă. sustragă de la ea prin politica struţului. El se face că nu există
Desigur că un astfel de individ trebuie să se teamă cel mai cauzalitate. Posedat de dorinţa care îl domină în momentul
mult şi să evite pe cât posibil tot ceea ce ne fixează şi ne limi­ respectiv, ale cărei posibile urmări el nu vrea deloc să le veri­
tează implacabil o dată pentru totdeauna: datele biologice, ca fice, el acţionează după motto-ul " după mine potopul". El tinde
şi rolurile de gen ale bărbatului şi femeii, bătrâneţea şi moar­ cu naivitate să spere că poate tocmai pentru el cauzalitatea şi
tea, dar şi convenţiile regulile de joc de toate felurile pe care
;
consecvenţa faptelor nu mai sunt valabile satl cel puţin ele nu
un colectiv şi le-a creat pentru raporturile interumane, toate sunt valabile în situaţia în chestiune. El este atât de plin de do­
preceptele şi legile. Rezumând: acest individ se teme cel mai rinţa sa, de ceea ce ar vrea să aibă în clipa respectivă, de ceea
mult de laturile vieţii şi lumii care ne limitează inevitabil, ce ar dori să obţină, încât se aşază dincolo de posibilele con­
laturi pe care le numim "realitate". Este vorba despre lumea secinţe; ca să spunem aşa, el gândeşte numai în termeni finali
faptelor la care trebuie să ne adaptăm, pe care trebuie să o şi sare peste cauzalitate, ceea ce îi poate conferi un efect neo­
adoptăm, recunoscându-ne dependenţa de legităţile vieţii. bişnuit de sugestiv. Iată un exemplu, pentru lămurire:
.
Individul nostru procedează cu adevărat măreţ cu această Elevii unei clase trebuiau să vândă insigne pentru un scop carz­
realitate: o pune sub semnul întrebării, o relativizează, o ba­ tabil. Fiecare elevă a primit o listă, pe care trebuiau notate sumele
gatelizează sau o trece cu vederea, caută să sară peste ea, să i primite de la donatori şi o anumită cantitate de insigne de vânza.r�.
se sustragă şi, în măsura posibilului, să se abată de la ea, să Inge, de 13 ani, a abordat oamenii dezinvol�, cu f� rmecul ei specific
nu o recunoască. Astfel se ajunge la o libertate aparentă, care si
' cu un zâmbet cuceritor, astfel căfiecare dmtre ez a avut sentzmen­
cu timpul devine din ce în ce mai periculoasă, pentru că indi­ tul că nu îi poate refuza nimic. fn scurt timp ea şi-a vândut toate
vidul ajunge să trăiască într-o lume nereală, iluzorie, în care insignele. Ea a avut atunci dorinţa intensă de a face ceva bun pen­
nu sunt decât fantasme, posibilităţi şi dorinţe, nici o realitate tru ea fnsăşi, i s-a făcut fulgerător poftă de ceva dulce - doarfuse­
care să delimiteze. Astfel individul trăieşte din ce în ce mai se atât de abilă şi merita cu vârf şi îndesat. Banii erau şi ei o tenta­
mult într-o pseudorealitate, într-o "realitate ne-adevărată". Dar tie, ofereau atâtea posibilităţi - ea nu s-a mai gândit la originea şi
cu cât se îndepărtează mai mult de realitate, cu atât mai mult
�capul banilor - în acel moment "fi aparţineau". Ea nu a putut să
el plăteşte aparenta sa libertate prin aceea că nu se mai poate fsi amâne dorinţa, a luat din banii primiţi şi şi-a cumpărat prăjitu­
situa în "realitatea adevărată", că nu mai poate acţiona în ea.
;a preferată - cu acea idee vagă, caracteristică pentru astfel de oa�
Astfel încercările de a se lăsa totuşi în voia ei sunt prea puţin meni, că va pune din nou lucrurile în ordine " cumva", plină numaz
abile şi de aceea ele decurg dezamăgitor, ceea ce îl face pe in­ de trebuinta care cerea satisfacerea imediată.
divid să se retragă mai mult în lumea dorinţelor sale, iar pră­ p
Aici a are ceva deja caracteristic pentru personalităţile is­
pastia dintre lumea dorită şi realitate se măreşte - iată cercul terice: rezistenţa scăzută la frustrare, lipsa disponibilităţii sau
vicios al oamenilor cu structură isterică. a capacităţii de a suporta tensiunile datorate frustrării unei tre­
Să ne apropiem mai mult de aspectul pseudorealităţii. Una buinţe. Fiecare impuls, fiecare dorinţă trebuie satisfăcute cât
dintre realităţile existenţei noastre este deja amintita lege a ca­ se poate de repede, pentru că aşteptarea este insuportabilă. De
uzalităţii, legea cauzei şi efectului, a acţiunii şi consecinţelor. aici rezultă că aceşti indivizi pot fi uşor seduşi - ei nu pot să
Aceasta ne constrânge într-o legitate pe care nu putem să o reziste decât cu greu ispitelor.
bagatelizăm nepedepsiţi. Din cauza sentimentului că această În aceeasi zi listele si banii trebuiau aduse la scoală. Ce să facă?
lege cauzală nu face altceva decât să îl restricţioneze, că ea îl Ea a mers l� profesoara şi a rugat-o să îi dea ma i multe insigne; ea
1 84 Angoasa de necesitate 1 85
Fritz Riemann

ar putea cu siguranţă să vândă mai mult ;;i va aduce toţi banii, îm­ noscut la momen tul potrivit. Neputi nţa de a renunţa la satisfacţia
preună - banii pe care îi primise deja îi lăsase între timp acasă (in­ imediată a dorinţei sale a devenit declan?atorul unui lanţ întreg de
ventând stratageme, ceea ce este din nou caracteristic, deoarece cu consecinţe neplăcute care au făcut ca plăcerea de-o clipă să fie foar­
cât o stratagemă sau În?elăciune stau pe picioare mai slabe, cu atât te scump plătită.
ele au mai multă nevoie de " motive ", oricum mai multe decât o sta­ Exemplul este concludent şi caracteristic în multe
privin­
comportamen ta-
re de fapt conformă cu realitatea). Ea a primit mai multe insigne ­ ţe: el prezintă o serie întreagă de modalităţi
........ ....:1 ..... ..... � ........... ...... .... ...... .. .. .." , "";:;
..� .., ...:1 ,-.-.....;"' ... ::;; �......." ...... ....
1 ..... ...� _ ; ..... ; ..... ... .....-.: .... ..... . - ...-.. ..... ...:1 .... -...-. t:: }-'1-0}-' .l .lCl U.VJ.J..l l�U/ .l.l.lll-'J.�U.llU
în primul rând câ?tigase timp ;i poate între timp se întâmpla vreo u: U.pl.L 1;:)lt:l.1Lt:: . pv,:,€uaJ.t:a U.t: LQLJ.
" cu impulsul pentru satisfacerea ei imediată, care
nu îl lasă pe
" minune , care ar fi rezolvat pentru ea situaţia (obţinerea de timp atitu­
subiect să se gândească la nimic altceva în clipa aceea;
?i de alte avantaje prin promisiuni este la fel de tipică), Între timp
consec inţelor
sefăcuse seară ;;i trecuse ultimul termen de predare a banilor. Atunci dinea nerealistă în ceea ce priveşte neglijarea
ei; dorin­
i-a venit o idee care i s-a părut strălucită: a mers la o vecină de apar­ propriei fapte, a legăturii dintre faptă şi consecinţele
ea şi in­
tament ?i a întrebat-o dacă îi poate împrumuta până a doua zi suma ţa de a câştiga timp şi speranţa într-o minune; abilitat
d într-un
care îi lipsea - avea nevoie pentru câteva caiete; a spus că mama ei geniozitatea de a se sustrage de la consecinţe, cârpin
ăcirea pe măsu­
era la o prietenă ?i în acea clipă nu putea să ia legătura cu ea. Ea a loc, dar destrămându-se în altă parte; răstălm
", deci a cursulu i
primit suma respectivă - din nou câ;;tigase timp ?i se deschisese ra dorinţelor proprii şi falsificarea "istoriei
ute, mai ales
din nou locul pentru o minune. Acum ea era cel puţin în stare să real al faptelor; abilitatea de a uita lucrurile neplăc
a nece­
aducă toată suma de bani. A uitat de vecină ;;i de suma pe care i-o sentimentele de culpabilitate; în cele din urmă evitare
obligaţ ia de a face
datora, sperând vag că, dacă ea nu se gândea la asta, poate nici ve­ sităţilor incomode: renunţarea, aşteptarea şi
deoseb it
cina nu se va mai gândi la " câţiva pfeningi ". faţă propriilor fapte. Acestor oameni li se potrive
şte

Aceşti oameni sunt experţi în a-şi crea astfel de aşteptări de bine adagiul lui Nietzsche: " Am făcut asta", îmi spune me­
ia mea şi ră­
nedeterminate ale unor posibile minuni şi soluţii miraculoa­ moria; "nu puteam face eu asta" - spune mândr
ria cedeaz ă.
se; ei au o uimitoare naivitate în a crede în ele şi a se sustrage mâne neînduplecată. În cele din urmă, memo
cu o altă realitat e, cu
astfel cerinţelor realităţii, după motto-ul "Ce nu ;;tiu nu mă poa­ La fel de măreţ procedează istericul şi
ui sunt
te răni" . Şi, în definitiv, fiecare om are voie să uite ceva în via­ timpul: punctualitatea, planificarea şi împărţ irea timpul
ine, ceea ce nu
ţă . .. Aici putem recunoaşte bine tendinţa de amânare: ceea ce pentru el o povară, i se par pedante şi mesch
era de fapt esenţial, anume banii detumaţi, este deja uitat; în rareori se face pe spezele altora.
de da­
memorie mai persistă numai faptul că a împrumutat, absolut Sau să luăm realitatea biologică, dependenţa noastră
ele de matur are şi
legal, de la o vecină, o mică sumă, care îi va fi, fireşte, înapo­ tele determinate de sexul nostru, de proces
fixat; el ar dori
iată (cum şi când nu interesează pe moment). Dacă i se va atra­ de vârstă. Nici aici individul nostru nu se lasă
de constrâ n­
ge atenţia înainte de a putea înapoia banii, ea poate spune că să rămână cât mai mult timp posibil copil lipsit
lumea nu are
nu s-a mai gândit la asta, s-ar putea scuza. Poate că şi vecina geri, cel puţin adolescent, deoarece de la acesta
lucruri şi nu are
va uita - pentru ea este o sumă foarte mică şi deja fetiţa noas­ pretenţii prea mari, îi trece cu vederea multe
deoarece res­
tră fusese aşa de drăguţă cu ea. Sau - poate că o să primeas­ nevoie să fie încă pe deplin responsabil. Aceasta
te care vor să
că "de undeva " nişte bani sau ar putea să-i câştige ajutând pe ponsabilitatea este şi ea unul dintre acele concep
ităţii şi de con­
cineva - ?i mâine este o zi. îl fixeze pe individ, amintind de legea cauzal
opri prin unele mij­
După câteva ore, vecina i-a cerut mamei lui Inge banii, a ie?it la cinţele ne_flăcute. Şi îmbătrânirea se poate
avem nevoie să
iveală totul ?i atunci a fost mult mai neplăcut decât dacă ar fi recu- loace; avem vârsta pe care simţim că o şi nu este
1 86 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 1 87

i se spună fiecăruia vârsta sa adevărată. Dacă evită tot ce îl primul rând, sunt evitabile. Dacă individul are o angoasă de
face să pară bătrân, omul nostru poate susţine iluzia de tine­ lift sau de pod, el poate evita în general lifturile şi podurile şi
reţe eternă. Începând cu îmbrăcămintea, prin care el se poate astfel poate să îşi evite angoasa. Adevărata angoasă, anume
face mai tânăr, există multe modalitaăţi cosmetice, chirurgia cea legată de restricţionarea libertăţii sau de o situaţie tentan­
estetică, pentru a susţine această iluzie; pe cât se poate, el nu tă, la înălţimea căreia individul nu se ridică, pentru că nu vrea
lasă să îl ajungă grijile şi supărările; el se poate apăra împotri­ nici să renunţe, dar nici nu îndrăzneşte să ia ceea ce doreşte,
va acestora explic:ând că în morr1entul ăsta rLU le poate supor­ acest conflict p sih.ic ii1teiior este deplasat asupra u..Ttor obiec­
ta şi dacă sunt inevitabile, el se poate îmbolnăvi oricând şi li te exterioare angoasante, care "rezolvă" conflictul deoarece,
se poate sustrage. din cauza angoasei, individul nu mai ajunge deloc în poziţia
La fel stau pentru el lucrurile şi în ceea ce priveşte etica şi de a fi supus tentaţiei. Deoarece el nu mai poate merge pe stra­
morala. Unde s-ar ajunge dacă le iei ca atare şi în fond cine dă - cel puţin nu singur - nu mai poate fi expus nici unei
face asta? O dată e ca şi cum ar fi niciodată şi nu poartă cu sir.e tentaţii. Desigur că acestă evitare nu este o soluţie reală şi nu
nici un fel de consecinţe. Cine ştie ce este bine şi ce este rău; este nici un scut valabil împotriva angoasei - cumva indivi­
în definitiv totul este relativ şi depinde de punctul de vedere dul tot se va întâlni din nou cu angoasa lui şi va fi împins să
din care este privit. Astfel lumea devine în mod plăcut plasti­ se confrunte cu ea. Când totuşi individul se simte prins la în­
că şi maleabilă, iar greşelile făcute se pot explica mereu într-un ghesuială şi nu mai vede nici o ieşire, atunci se ajunge la re­
fel. Şi mai ales: cine ştie ce se întâmplă, ce s-a întâmplat în al­ acţii de panică, la "fuga înainte", care nu mai lasă deschisă nici
tul? Din fericire gândurile sunt libere şi dacă susţine cu des­ o posibilitate de chibzuire raţională a situaţiei.
tul de multă convingere că totul a fost aşa cum vrea el, că tre­ Vom arăta cum se însumează treptat atitudinile greşite ca­
buie să fi fost aşa - atunci cine poate demonstra contrariul? racteristice istericului şi îl pun în situaţii din ce în ce mai lip­
Logica este şi ea o realitate la fel de neplăcută. Dar şi de la site de ieşire.
ea ne putem sustrage - logica proprie acestui individ este alta Ce putem face pentru a ne sustrage cu succes de la îndato­
decât a celorlalţi, dar asta nu o face să fie mai puţin logică. riri şi de la ceea ce este definitiv? Cea mai sigură metodă pare
Dacă celălalt nu este pe fază la salturile mele logice şi le con­ a fi a rămâne mereu în clipa de faţă, ca şi cum ea nu ar avea
sideră ilogice, asta este problema aceluia; eu unul le înţeleg şi nici preistorie şi nici consecinţe. Am făcut ieri o greşeală, o
le consider logice. Şi ce posibilităţi fantastice oferă limbajul prostie, am fost prins cu mâţa în sac? Ei bine, atunci nici nu a
atunci când aflăm ce putem face cu el şi cum putem face ast­ fost vreo zi de ieri, iar viaţa începe astăzi. Personalităţile iste­
fel mat pe oricine! Astfel, individul dezvoltă o pseudologică, rice reuşesc să-şi obţină extraordinara plasticitate prin rupe­
care poate merge până la minciuna conştientă sau inconştien- rea conexiunilor temporale şi cauzate; aceste persoane trăiesc
·

tă, în care el aproape că nu poate fi prins. ca şi cum nu ar avea istorie sau trecut. Pe o parte ei se deba­
Din nou, acestor oameni nu le este conştientă adevărata lor rasează astfel de balastul acumulat, dar pe de altă parte în via­
angoasă - anume angoasa de necesitate şi definitiv. Angoa­ ţa lor intră ceva punctiform, fragmentar şi fluctuant, o lipsă
sele care îi ţin locul sunt angoasa de pieţe şi străzi (agorafo­ de continuitate. Ei se pot adapta cameleonic fiecărei noi situa­
bia), angoasa de a se simţi prinşi în spaţii închise, în ascensoa­ ţii, dar dezvoltă prea puţin continuitatea propriului Eu, pe care
re sau compartimente etc. (claustrofobie). Sunt frecvente şi o numim caracter. De aceea ei par imprevizibili şi sunt greu
zoofobiile. Aceste angoase sunt deplasări ale adevăratei an­ de caracterizat. Dat fiind că joacă întotdeauna câte un rol,
goase asupra unor lucruri neesenţiale şi inofensive, care, în orientat asupra momentului respectiv şi trebuinţelor sale, ca
1 88 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 1 89

şi asupra persoanei de relaţie a momentului, în cele din urmă oză. Dacă depresivul căuta autotranscendenţa în dăruiriea care
istericul nu mai ştie în cele din urmă cine este el însuşi. Ast­ dizolva graniţele Eului şi în contopirea simbiotică, istericul ca­
fel, el dezvoltă o pseudopersonalitate fără continuitate, fără ută sporirea intensităţii vieţii lui, care îl face să crească dinco­
contururi clare şi profil caracterial. lo de limitele sale.
Când te temi pentru că te simţi prins la înghesuială, o altă În relaţiile sale amoroase, omul cu trăsături esenţial isteri­
posibilitate este "întoarcerea armelor", deplasând vina asupra ce este de aceea intens, pasional şi solicitant. El caută în primul
cel�ilalt.. "A""utoreproşurile surlt atunci transformâte îrt repro­ rând o confirmare a propriei identităţi; el ar vrea să se îmbete
şun adresate altora, proces care se desfăşoară de la sine, re­ cu dragostea sa şi a partenerului său, aşteaptă de la ea culmi
flex, ca şi la copii: atunci când unul spune "e�ti prost", celălalt ale vieţii. El ştie să creeze o atmosferă erotică şi să farmece pe
răspunde reflex "prost e�ti tu " . Dacă omul nostru este criticat mai multe căi, adesea este un maestru al eroticii. El ştie să cân­
şi i se fac reproşuri, el le transformă imediat în contra-critică te la acest instrument, stăpâneşte toate nuanţele, de la flirt, prin
şi contra-reproşuri, scoase din context, care nu se află în dis­ cochetărie, până la seducţie. Ştie de minune să dea parteneru­
cuţie - dar ele îl despovărează instantaneu şi îl scutesc de o lui sentimentul de a fi iubit şi de a merita asta, ceea ce contri­
privire în sine însuşi. Această proiecţie a propriilor sentimen­ buie mult la farmecul şi sex-appealul său. Posedă o mare pu­
te de culpabilitate în calitate de reproşuri îndreptate spre ex­ tere de sugestionare, de la care celălalt se poate cu greu sustra­
terior poate escalada atât de mult încât în cele din urmă indi­ ge - conştiinţa atuurilor şi farmecelor sale este atât de convin­
vidul începe să creadă cu tărie că celălalt a fost de vină, după gător prezentată, încât celălalt trebuie să creadă în ele.
metoda hoţului care strigă: prindeţi hoţul! Desigur că aceasta În iubire el manifestă acea putere extraordinară a dorinţei
duce la o sporire a incorectitudinii faţă de sine, care în cele din despre care am vorbit deja. El este omul lui "veni-vidi-vici";
urmă poate deveni o minciună ce cuprinde toată viaţa. Aceas­ el cucereşte fortăreaţa printr-un atac furtunos şi nu în urma
ta aduce cu sine un sentiment subteran de nesiguranţă şi an­ unui lung asediu. Ştie să se poarte cu celălalt sex; relaţiile cu
goase nelămurite; în caz de extremă necesitate, individul mai el nu sunt niciodată plicticoase. Adesea el iubeşte iubirea mai
poate găsi un ultim rol, care îl protejează de consecinţe şi de mult decât pe partenerul de moment şi, plin de curiozitate şi
obligaţia de a accepta realitatea: este vorba de "fuga în boală", poftă de viaţă, ar dori să facă cunoştinţă cu iubirea în cât se
care cel puţin îl face să câştige din nou timp. poate de multe dintre formele şi chipurile ei. Iubeşte străluci­
rea şi vraja, sărbătorile şi fastul, el nu ratează nici o sărbătoa­
re şi ştie şi cum să le configureze, de cele mai multe ori este în
Istericul şi iubirea centrul lor, prin farmecul, temperamentul, abilitatea şi carac­
terul lui direct. Faţă de el putem păcătui mortal numai dacă
Istericul iubeşte iubirea. El o iubeşte după cum iubeşte tot nu îl găsim drăguţ - el nu suportă asta şi aproape că nu o
ceea ce poate să sporească sentimentul propriei lui valori: be­ poate ierta. Cu el putem merge până la stele; cu cât viaţa este
ţia, extazul, pasiunea; el escaladează cu plăcere culmile trăi­ mai senzaţională, cu atât mai bine - plictiseala este ucigaşă,
rii. Dacă am putea considera apolinicul drept o dorinţă a oa­ iar el se plictiseşte foarte uşor atunci când este singur. Astfel,
menilor care se înscriu mai mult pe linia obsesională, dorinta istericii sunt parteneri plini de culoare, de viaţă şi de afecţiu­
istericilor trebuie numită dionisiacă. Ei sunt atraşi de trăir�a ne, spontani în manifestările lor afective, capabili să trăiască
care sparge graniţe, dar nu este vorba despre trăirea autodă­ intens clipa. Sunt amatori de plăcere, plini de fantezie şi ju­
ruirii, ca la depresivi, ci despre lărgirea Eului, până la apote- căuşi. Pentru ei, fidelitatea nu este atât de importantă - cel
1 90 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 1 91

puţin nu fidelitatea lor; amorurile secrete au pentru ei un far­ Narcisismul său, iubirea de sine, au nevoie de confirmări con­
mec deosebit şi fac loc fanteziei lor romantice. tinue; el este adesea expus linguşelilor, pe care îi place să le
În ceea ce priveşte sexul, lucrurile sunt ceva mai dificile: creadă. Astfel, el are nevoie de partener mai ales pentru că
pentru ei jocul erotic, preludiul tandru este adesea mai impor­ acesta îl asigură de farmecul său, de frumuseţea, de importan­
tant decât împlinirea dorinţelor sexuale; ei ar dori să spună ţa lui şi de alte astfel de atuuri. De aceea istericul tinde să-şi
clipei " rămâi, că e�ti a�a frumoasă" şi ar dori să o poată savura aleagă partenerul în mod narcisic; el nu face această alegere
cât se poate de proftLnd, ar dori să poată amâna sfârşih.1l. .lAl.st­ ca schizoidul, de teama "alterităţii totale" a sexului opus, ci
fel, ei ar vrea să trăiască o veşnică lună de miere şi suportă caută în partener ceva cât se poate de asemănător sieşi pentru
greu apusul nunţii în cotidian. Le place varietatea. Atunci când că ar dori să se regăsească şi să se iubească pe sine, în persoa­
nu le reuşeşte orientarea sănătoasă în ceea ce priveşte propria na partenerului.
sexualitate şi sexul, ei ajung uşor la perturbări ale capacităţii Nu rareori istericii de ambele sexe caută parteneri neînsem­
de a iubi, până la frigiditate şi tulburări de potenţă. Ambele naţi, de care se pot distinge într-un mod şi mai strălucitor şi
sexe văd în activitatea sexuală un mijloc ce serveşte sporirii de care vor fi admiraţi fără rezerve. Aceasta aminteşte de fa­
sentimentului valorii proprii, ca şi dorinţei lor de putere faţă bula cu păunul care voia să se însoare cu o banală găină; la
de partener - nu este vorba, ca şi la obsesional, despre con­ oficiul stării civile, corbul, funcţionar al statului, şi-a exprimat
strângerea partenerului, ci de experimentarea beţiei puterii uimirea că atât de minunatul păun dorea să se căsătorească cu
care iradiază din fiinţa lor. Mai ales femeile abuzează de se­ neînsernnata găină. Păunul răspunse atunci grav: " Eu �i soţia
xualitatea lor în scopuri de şantaj - este vorba fie de dăruire, mea mă iubim la nebunie".
fie de refuz. Acest fel de relaţii, atât de puternic bazate pe confirmare,
Cu cât un individ posedă într-o măsură mai mare o struc­ nu sunt desigur deloc lipsite de crize; partenerul nu poate să
tură cu adevărat isterică, cu atât mai mult creşte atitudinea sa împlinească aceste trebuinţe într-o măsură suficientă. Atunci
revendicativă, iar trebuinţa sa de confirmare ia forme exage­ individul respectiv caută un nou partener şi lucrurile decurg
rate. Atunci relaţia amoroasă devine o amenajare de care el are la fel. Pe această linie se află vânătorii de fuste declaraţi şi de­
nevoie pentru autoconfirmare, trebuind să depună mărturie voratoarele de bărbaţi; aceştia se comportă ca şi cum ar aduna
de fiecare dată despre propriul caracter irezistibil. Aceasta scalpuri, iar sentimentul valorii lor personale depinde de nu­
deoarece la isteric sentimentul valorii proprii este clădit pre­ mărul de victime făcute; pentru ei iubirea este un joc la care
dominant pe astfel de succese, pe admiraţia reflectată de alţii, trebuie să câştige cu orice preţ. Dat fiind că cererea lor de dra­
pe starea de a fi dorit. Se înţelege că acest lucru devine din ce goste este prea mare, viaţa lor este străbătută de dezamăgiri;
în ce mai greu odată cu înaintarea în vârstă, atunci când for­ apar nemulţumirea, toanele, proasta dispoziţie şi revendicarea
ţa de atracţie bazată preponderent pe aspectele exterioare în­ de noi şi noi dovezi de dragoste, în care joacă un rol conside­
cepe să cedeze - de aceea la ei apar cele mai pronunţate cri­ rabil cheltuiala financiară şi succesul public al partenerului, în
ze de îmbătrânire. care individul ar dori să se reflecte, ca şi cum ar fi al lui. La
Istericul are nevoie de partenerul său, dar nu la modul de­ aceşti indivizi, sentimentul valorii proprii se leagă aproape ex­
presiv, pentru că ar crede că nu este capabil să trăiască fără clusiv de dovezile de dragoste, de aceea ei nu se satură nicio­
acesta, ci are nevoie de el în calitate de oglindă în care ar vrea dată să primească astfel de dovezi şi folosesc multiple mijloa­
să se reflecte ca un om demn de a fi iubit, în vederea aprecie­ ce de a le "stoarce": compararea partenerului cu alţii, care iu­
"
rii sentimentului !abil pe care îl are despre propria sa valoare. besc "cu adevărat ; indicarea a ceea ce face altul pentru parte-
Angoasa de necesitate 1 93
1 92 Fritz Riemann

nerul său; scene şi reproşuri pasionale, pentru că "i se dedică Viaţa amoroasă a personalităţilor isterice este îngreunată de
faptul că aceşti indivizi rămân fixaţi mai mult timp decât alţii
p rea puţin"; reacţii catastrofale dacă partenerul se distanţează .
In toate acestea găsim adesea un amestec nelămurit de senti­ la primele lor persoane de relaţie de sex opus, se desprind mai
ment şi calcul, astfel că partenerul nu ştie prea bine cum stă. greu de identificarea cu acestea. Aceasta deoarece isteria se
instalează în ultimele faze de dezvoltare infantilă - de la 4 la
.
Cel care are aşteptări iluzorii de la iubire sau căsnicie şi cere
6 ani - în care copilul, aşa cum vom vedea, se identif ică cu
mai mult decât este dispus el însuşi să investească va fi de fie­
care dată dezamăgit; de obicei tocmai din această cauză nu r - - - - --r uri
nrntntin - l e nreexistente si dobândeste
1. , ... "... ale
, formele primare
atitudinii sale viitoare faţă de propriu l sex şi de celălalt . In prin-
este recunoscută această conexiune şi respectivul rămâne veş­
cipiu, există următoarele posibil ităţi: el poate repeta cu parte­
nic în căutarea "marii iubiri". De aceea în relaţiile parteneria­
nerul atitudinea infantil-adora toare sau idealiz antă faţă de pă­
�e ale iste�icilor se găsesc cele mai frecvente despărţiri şi noi soră, poate să aştepte
rintele de sex opus sau de un frate sau
mceputun; deoarece acestea din urmă sunt menite să ofere
despăgubiri pentru dezamăgirile din trecut, noile relaţii su11t de la el să fie bărbatul sau o femeia visată. Sau el transferă asu­
suprasolicitate încă de la început, aici aflându-se deja germe­ pra partenerului, în calitate de aşteptări, vechile dezamăgiri,
nele eşecului. angoasa sau ura dobândite cu persoanele de relaţie din copi­
Cu toţi avem primele experienţe despre celălalt sex din re­ lărie şi neelaborate, deci experienţele negative proprii, astfel că
laţia cu părinţii, fraţii şi surorile. Relaţia dintre părinţi, căsni­ !
relaţiile ulterioare vor fi împovărate de la început de prejude­
cia sau convieţuirea lor, experienţele cu fraţii şi surorile noas­ cata că bărbaţii sau femeile sunt aşa cum au fost percepuţi pen­
tru prima dată. Atunci individul respectiv
proiectează imagi­
tre ne modelează aşteptările legate de parteneriat, iubire şi
nea paternă sau maternă de odinio ară asupra partenerului sau
sexualitate. Dacă am avut norocul de a fi putut să ne iubim
partenerei şi ia faţă de proiec ţia sa acea atitudi ne pe care a
părinţii şi în calitate de cuplu, fără să fi trebuit să-i idealizăm,
avut-o şi faţă de imagin ile primar e, nefiind deci corect nici cu
pe de altă parte fără să fi trebuit să-i compătimim sau să-i dis­
partenerul şi nici un propri ul rol în calitate de parten er, deoa­
preţuim, poate chiar să îi urâm; dacă am putut empatiza cu
rece este prea ataşat de vechiu l rol de fiu sau fiică.
limitarea lor, grijile şi problemele lor, cu eforturile, dar şi cu
bucuriile lor, cu susţinerea lor reciprocă, cu înţelegerea şi în­ Fiul dezamăgit de mamă poate dezvolta misoginie şi se
cre�e_rea lor reciprocă, atunci avem mai multe perspective de poate răzbuna pe partenerele lui pentru dezamăgirile suferi­
a gasi un partener care corespunde unor astfel de aşteptări şi te odinioară, în felul în care Don Juan seduce femeile şi le pă­
p osedăm o imagine realizabilă în ceea ce p riveşte propria răseşte, făcându-le să resimtă ceea ce el a pătimit odinioară de
noastră existenţă în calitate de partener. Acei părinţi care se la mama lui. Fiica dezamăgită de tată se răzbună în felul ei pe
s�m� dato_r� să �e�ţină în faţa copiilor lor o imagine de supe­ bărbat: ea poate urî bărbaţii sau poate deveni o femeie eman­
nontate ŞI infailibilitate, care joacă în faţa copilului teatrul unei cipată în sensul greşit al cuvântului, care tinde spre egalitatea
căsnicii perfecte, dar care arată cu totul altfel în culise, nu fac sexelor nefiind animată de vreun simţ al dreptăţii sau valorii
altceva decât să-i prilejuiască copilului reprezentarea unei po­ proprii, ci pentru că doreşte pur şi simplu să întoarcă roata şi,
sibile căsnicii ideale, pe care el va crede ulterior că o poate din răzbunare, cerând egalitate între sexe, ea intenţionează de
găsi. Şi părinţii care nu împlinesc trebuinţa copilului de mo­ fapt o supremaţie a femeilor. Sau ea se abandonează relaţiilor
de!e �e sex-rol, care îi prezintă ceva dezamăgitor sau înspăi­ cu mulţi bărbaţi, pentru a-l răni astfel pe tată ("dacă tu nu mă
mantator, vor nuanţa corespunzător negativ aşteptările sale iubeşti, atunci nu am nici o valoare şi pot să mă prostituez" - iată
legate de parteneriat. fundalul psihodinamic al multor prostituate). Sau devine o
1 94 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 1 95

Circe, care are nevoie de bărbaţi numai pentru sex, "face din ei modele pentru dezvoltarea sex-rolului, fie că au fost resprinşi
nişte porci", aşa cum se spune în Odiseea, folosindu-i deci, în­ în acest rol, fie că sexualitatea lor a fost abordată prea devre­
josindu-i şi încercând să îi supună prin sexualitate. Alături d e .• me sau într-un mod necorespunzător, latura masculină sau fe­
a:estea se află femeile care îşi suprasolicită bărbaţii fizic, psi ­ minină fiind constelată înainte ca ei să-şi fi dobândit o identi­
htc sau material, îi epuizează, îi sug, îi storc de puteri, îi "cas­ tate sau un sentiment al valorii proprii suficiente pentru a se
trează", devalorizându-le masculinitatea. Astfel de femei de­ putea dezvolta în ei bărbatul sau femeia, deci înainte ca ei să
monie-distructive sunt adesea re1:_rezentate în romanele şi pie­ fie maturi pentru sexualitate.
sele de teatru ale lui Strindberg. In fine, la ambele sexe deza­ Legat de iubire şi parteneriat, principala problemă a iste­
măsirea sau teama de sexul opus pot duce la homosexualita­ ricilor este reprezentată de aşteptările lor iluzorii de la viaţă,
te. Intotdeauna un frate sau o soră pot prelua rolul tatălui sau de la iubire, căsătorie şi de la celălalt sex. Nu există un raport
mamei, ţinându-le locul. sănătos între pretenţii şi disponibilitatea de a oferi şi tocmai
Legătura cu primele noastre persoane de relaţie de sex aceasta este pentru ei sursa unor deziluzii reînnoite, din care
opus este un fenomen general uman pe care francezii îl expri­ ar putea afla că atitudinea lor de bază este fondată pe o iluzie,
mă astfel: On revient toujours a ses premiers amours ". o amăgire care face să fie necesară dezamăgirea. Latura pro­
"
Un alt exemplu pentru dependenţa de primele persoane blematică este pentru ei dorul mereu treaz şi cererea plină de
de relaţie, de propriul roman familial " , se poate recunoaşte aşteptare, fără a-şi pune problema propriei oferiri.
"
în faptul că nu rareori istericii ajung în relaţii triunghiulare în La alegerea partenerului acest lucru se exprimă prin fap­
care repetă inconştient poziţia lor între părinţi; acest lucru se tul că pentru ei punctele de vedere materiale şi de prestigiu ­
regăseşte în special la copiii unici care prezintă această struc­ poziţie socială, posibilităţi materiale, titluri şi avantaje exte­
tură. Ei ajung, aparent involuntar, ca un destin, în astfel de re­ rioare ale partenerului sunt mai importante decât valorile ca­
laţii triunghiulare - adesea ei spun că soarta lor este ca toa­ racteriale. Şi în această privinţă ei rămân mult timp copii, se
te f�meile respectiv bărbaţii, care le plac să fie deja legaţi. În lasă impresionaţi prea uşor de lucrurile exterioare, care li se

reahtate et caută parteneri deja legaţi - ei se lansează în rela­ par a mijloci o viaţă frumoasă; pentru dezamăgirile lor, ei dau
ţia cu aceştia ştiind că nu sunt liberi şi astfel repetă vechea ri­ de obicei vina pe partener. Angoasa în faţa experimentării pro­
valitate pe care au resimţit-o, în calitate de fiu sau fiică fată priei nevolnicii se transformă la ei într-o foame de confirma­
de tată, respectiv de mamă. Ei au rămas fixaţi la situaţia � ca�e re, care, la fel ca orice adicţie, nu poate fi niciodată satisfăcută
se interpun în relaţia dintre doi parteneri şi răpesc pe un par­ deoarece caută în exterior " ceea ce de fapt ar trebui să reali­
"
tener celuilalt, rivalizând cu partenerul de acelaşi sex şi încer­ zeze în sine însuşi: aici este vorba despre efortul de a deveni
când să îl elimine, în acelaşi timp temându-se de o relaţie în cu adevărat capabili de iubire, premisă a unui sentiment au­
care partenerul este liber deoarece li se va pune problema unei tentic al propriei valori.
legături serioase şi unitare. Tendinţa de a-şi proiecta propriile lipsuri devine desigur
Trebuie să cunoaştem istoria de viaţa a acestor oameni , deosebit de problematică într-o relaţie de parteneriat. Ea poa­
pentru a le înţelege comportamentul. Adesea ei nu fac altce­ te avea orice grad, de la reluarea eternă a disputei cine este
"
va decât să transmită mai departe acele păcate care le-au fost de vină şi pentru ce", prin acuze şi o logică" tendenţioasă,
"
la rândul lor transmise. În familia lor, ei nu au avut posibili­ deformatoare până la calomnie şi intrigi. Sunt deosebit de di­
tatea de a-şi dezvolta în mod sănătos feminitatea sau mascu­ ficile relaţiile dintre un partener isteric şi unul obsesional, care
linitatea, au fost prea strâns legaţi de familie. Sau nu au avut sunt tipuri contare. Cu cât partenerul obsesional insistă mai
1 96 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 1 97

mult, cu o consecvenţă de neînduplecat, să discute situaţia în ţia cu o parteneră cu structură predominant isterică. Am pu­
chestiune până la despicarea firului în patru �i să demonstre­ tea menţiona aici �i basmul "Pescarul �i nevasta lui".15
ze că el are dreptate, cu atât partenerul isteric va încerca mai
mult să se sustragă printr-o "logică" inscrutabilă, prin "sări­
tura calului " în gândire, aşa cum a numit-o atât de potrivit Istericul şi agresivitatea
Schulz-Hencke, sprijinindu-se pe mişcarea calului în �ah. Is­
capi­
tericul detectează clar tendinţa celuilalt de a-l învinui fără scă­ Forma specifică de agresivitate pe care o dobânde�te
enţa. Aici se păstrea ­
pare pentru gre�eala făcută �i se apără cu toate mijloacele care ' lui între 4 şi 6 ani este rivalitatea �i concur
formel e anterio are de
îi stau la dispoziţie. Dacă partenerul este mai elastic, dacă îi ză, ca la orice nou pas de dezvoltare,
ă sexu­
c?nstruieşte un pod �i î� lasă deschisă retragerea, deja lucru­ agresivitate. Este vorba acum de agresivitatea specific
irea �i cucerir ea,
nle stau mult mai bine. In loc să îl prindă astfel la înghesuia­ lui propriu în formele sale de bază - dobând
ce ajută la confirm a­
lă pe isteric, partenerul obsesional ar trebui mai curând să în­ în general, despre lupta pentru tot ceea
ce pare să o amenin ţe.
cerce să înţeleagă situaţia �i din punctul de vedere al partene­ rea valorii proprii, împotriva a tot ceea
tiţia cu alţii,
rului său, pornind de la trăirea acestuia. Agresivitatea se manifestă aici mai ales în compe
în servici ul tendin ţei de
Istericul tinde mai degrabă să evite parteneri schizoizi - în dorinţa de a se afirma; ea se pune
aceştia văd prea u�or în interiorul lui şi sunt prea puţin dis­ a se valoriza.
agre­
ponibili să-i împlinească trebuinţa de a fi confirmat şi admi­ În contrast cu obsesionalii anterior descri�i, la isteriei
griji �i adesea fără chib­
rat. Dimpotrivă, le place să aleagă parteneri depresivi, care au sivitatea este elastică, spontană, fără
entă şi susţin ută. Ea are
această disponibilitate, precum �i disponibiliatea de a se lăsa zuinţă, de aceea este mai puţin persist
ive la arbitra riu, �i nu
su rasolicitaţi; pe termen lung, o astfel de relaţie decurge prea diferite grade, de la manifestări impuls
ţ' �i situaţi i, cât de persoa ne.
urulateral pe seama partenerului depresiv. Relaţiile dintre doi se leagă atât de lucruri, principii
ice, cu
oameni din cercul structurilor isterice merg bine numai atunci Cu cât o persoană are trăsături isterice mai putern
măsur ă mai mare în sluj­
când părţile structurale isterice nu sunt prea pronunţate - alt­ atât agresivitatea sa va fi pusă într-o
orifica rea hibridă până la
minteri rivalitatea şi dorinţa de a-l învinge pe celălalt devin ba presiunii de a se valoriza; autogl
e, o sensibi litate neobiş nuit
obstacole inevitabile. fanfaronadă sunt formele extrem
o�enia, foa­
În literatură există multe exemple de femei isterice exce­ de mare faţă de jignirile narcisice. Apoi apar lăudăr
e; individ ul caută să fie
lent prezentate: "Louise" a lui S. Maugham14 sau Scarlett din mea insaţiabilă de a se pune în valoar
vioara întâi " ; orice in­
"Pe aripile vântului" de Margaret Mitchell. În scrisorile lui mereu în prim-plan, vrea să fie mereu "
care trebuie învins ,
Puşkin şi Fontane se pot recunoa�te bine dificultăţile în reia- divid de acelaşi sex este un potenţial rival,
pentru preamărirea propriei glorii.
, me­
. per�onaJu . 1 centra1 al unei povestiri de W. Somerset Maugham,
Adesea găsim aici forma comportamentului de paradă
14 Lomse,
facă impresie ce-
: �
este o em:'; care se ?loseşte de boala ei de inimă, care ar fi putut să
.
nit să impună; individul vrea cu orice preţ să
o uc1da oncand, ca miJloc pentru a duce o viaţă de lux şi lene. Oricum
ea ajunge să trăiască mai mult decât soţul ei, care moare în urma unei 15 Este vorba despre un basm al Fraţilor Grimm: pescarul prinde o plă­
ieşiri cu yahtul pe mare, încercând să îi aducă ei toate păturile, deoa­ tică fermecată, care împlineşte dorinţe. Soţia lui, Ilsebille, îl împinge,
rece îi era frig. Louise moşteneşte astfel o avere considerabilă. Ea moa­ din ce în ce mai insistent, mai poruncitor şi mai înfricoşător, să ceară
re de un atac de cord în dimineaţa în care fiica ei se căsătorea cu un peştelui din ce în ce mai mult: o casă, bogăţie, ranguri din ce în ce mai
bărbat pe care ea nu îl aproba. - n. t. înalte până la condiţia divină. - n. t.
1 98 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 1 99

lorlalţi, să fie în centrul atenţiei şi această dorinţă de a impre­ el trebuie să supravieţuiască printre ei, trec ru:d de la . unul la
siona este proporţională cu nesiguranţa din spatele ei, cu dis­
altul fiind instrumentat de un părinte împotnva celwlalt sau
crepanţa între aparenţă şi esenţă, dintre Eul dorit şi Eul real. împ�triva unui frate sau soră şi astfel deven�nd obievct �l unor
Din lipsă de autocritică şi autocontrol, agresivitatea are aici probleme familiale nerezolvate, obiect pe spmarea caru�a e�a �
ceva impulsiv; individul se lasă uşor străbătut de ea şi merge descărcate conflictele cuplului. Astfel pot lua naştere mtngl­
prea departe; exagerarea aparţine acestor personalităţi în ge­
le devalorizarea unui alt individ până la discreditarea şi dis­
neral. Pentru ele este caracteristică şi tendinţa de generaliza­ ��:.�",."., t" ..._ ......, � � ---7
"""' nrnn1
LJ. UO'-'L '-U 1 ; :oo ti t rlinil<>
mtate de răzbunare. Dacă aici se
. .
. . •
..


.. ._..._
.1.-II,.A..I./ ....._ .,..... .. __....... ..�

re; în cazul agresiunilor împotriva partenerului, "toţi bărbaţii adaugă şi ura faţă de sexul opus, mizantro a sau miS? �n.la,
_r .
sunt nişte cârpe", " toate femeile sunt proaste" etc. răzbunarea poate lua forme extreme. Agres1v':_tatea 1s�en�a tm­
Agresivitatea isterică se apropie adesea de furtuna arhaică de spre "scene" în care individul escaladeaza o scala a .mten­
de mişcări; dar în timp ce la schizoid aceasta era expresia stă­ sităţii, folosindu-şi talentul actoricesc într-o reprezer:taţ1e m�­
rii sale de ameninţare existenţială, aici ea este utilizată mai nită clar "publicului". Indignarea inflamată, gestunle p�t�t��
mult pentru dramatizare, pentru impresionarea celorlalţi. În ce şi acuzele pasionale sunt manifestăr.i tipice al� agres1:1taJn
manifestările sale agresive, istericul învinge prin surpriză; îi isterice, care adesea se prăbuşesc numai pentru ca nu mai exis-
place să atace prin surprindere pentru că i se pare că acest lu­ tă public pentru ele.
cru promite mai mult succes decât strategia planificată. Pen­ .
Iată un exemplu pentru ura rmpotnva barbaţllor ŞI. atitu-
V • • •

tru el atacul este cea mai bună apărare. Am mai spune despre dinea vindicativă la o femeie cu trăsături isterice puterruce: In�
agresivitatea istericului că este "ilogică". Iată un exemplu: Din vocând consideraţia de rigoare pentru nervii ei slabi şi �ănăt�te� ez
cauza unei critici obiectiv justificate şi aduse cu calm de soţul ei, din fragilă, a permis soţului ei să fumeze doar pe balco� - mclus �v zar­
cauza unei neglijenţe, soţia ajunge la afecte sălbatice. Ea nu se lea­ na _ pentru că ea nu suporta fumul. Când el se . � zta la televzzor la
gă de critica propriu-zisă, ci îl copleşeşte la rândul ei pe soţ cu un vreun meci de fot bal, ea îl făcea de râs în (ata c?pul�r p�n.tru un ast­
noian de reproşuri, care nu au absolut nimic de-a face cu starea de fel de primitivism, după cum ea devalorzza dm prmczpzu toa �e. lu­
lucruri la care acesta făcea referire, ci se leagă de lucruri complet crurile la care ea nu putea participa, pentru care ea nu avea nzcz u�
străine contextului. Ea nu face altceva decât să întoarcă pur şi sim­ interes sau la care ea îi era inferioară soţului ei. El avea o �ducaţza
plu roata, evitând realitatea printr-o fugă către înainte. generală mai bună ca a ei; ea găsea că acele cărţi pe care .el l le r�c�­
Putem înţelege aceasta pornind de la sentimentul labil, manda erau plicticoase, pentru că nu le înţelegea, respectzv nu-şz da­
uşor de destabilizat, al valorii proprii pe care îl au aceste per­ dea deloc osteneala să le înţeleagă. Dorinţele lui sexuale erau pen­
soane, care le face să reacţioneze atât de jignite la cea mai mică tru ea obligaţii impuse, cazne de la care se su� t�ăgea c� mer:u alte
critică şi cele mai mici atacuri. Din cauza identităţii deficitare şi alte justificări. Ea îl devaloriza în t�a�e przvmţele şz se raz�una.
cu sine însuşi a istericului, acest sentiment are o bază foarte
astfel, inconştient, din pricina dezamagmz produse de proprzu l ez
îngustă şi poate fi uşor zdruncinat; cele mai uşoare atingeri tată, care o preferase pe sora ei, mai intelig�ntă. . .
aduse amorului propriu pot declanşa cele mai intense senti­ Şi un exemplu de intrigă: După mal m � lt tzmp, un �acze.nt
mente de ură, unde se recunoaşte limpede legătura cu angoa­ mi-a spus că, în paralel cu tratamentul pe care zl efectua la r:zme� m­
sa de a nu fi demn de iubire. cepuse şi un tratament psihoterapeutic cu u � �?leg. El d�rzse. sa ve­
11
O formă deosebită de agresivitate isterică este intriga . Şi rifice care dintre noi este mai bun, c�re metod� spune luz maz mult.
aici se poate vedea obârşia familială: în ea se repetă inconştient La mine îl vorbea de rău pe coleg şz modul sau. de lucr� , �a aces!a :l
situaţia copilului între părinţi şi eventualii fraţi şi surori; atunci făcea acelaşi lucru cu mine, fără ca vreunul dmtre noz sa poata ba-
200 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 201

nui că respectivul pacient se afla concomitent în două tratamente, lucru. Aceste privilegii pot fi şi un dar al Danaidelor: în acest
deoarece el îi descria fiecăruia dintre noi tramentul celuilalt drept o fel ei se obişnuiesc să fie iubiţi şi admiraţi fără a trebui să facă
etapă îndepărtată în trecut. Astfel el ne-a instrumental unul împo ­ nimic pentru asta. Aceasta îi poate determina începând de
triva celuilalt, a�a cum î�i instrumentase odinioară părinţii unul îm­ foarte timpuriu să se bazeze pe privilegiile exterioare, ceea ce
potriva celuilalt. El se răzbuna pentru abuzul care i se făcuse la ori­ trezeşte aşteptarea de a fi iubit întotdeauna şi peste tot, de la
gine, cândfiecare dintre părinţi îl incita pe copil împotriva celuilalt, sine înţeles. Dat fiind că astfel de eredităţi pot să aibă efecte
pe la spatele acestuia, �i căutau fiecare să îl câ�tige de propria pnrte. prohlematice, este nevoie de anumite influenţe de mediu, pe
El a repetat această răzbunare pentru a trage, ca �i atunci, avanta­ care le vom aborda acum.
jul său din această situaţie, pentru a profita de amândoi terapeuţii, După experienţele psihanalizei, instalarea posibilelor dez­
după cum profitase de amândoi părinţii; în acela�i timp, exact ca �i voltări isterice se situează între 4 şi 6 ani. La această vârstă, co­
odinioară, el nu era corect cu nici unul dintre noi şi în acest mod pilul aflat în plină dezvoltare trebuie să realizeze importanţi
boicota situaţia terapeutică. paşi evolutivi. Între timp, el a dobândit capacităţi şi modali­
tăţi comportamentale mai bogate, dar are în faţă şi sarcini noi:
trebuie să pătrundă treptat în lumea celor mari, să facă cunoş­
Fundal biografic tinţă cu regulile lor de joc; el trebuie să facă primii paşi în abor­
darea rolului de gen, în calitate de fetiţă sau băieţel, şi să vadă
Cum se poate ajunge la o trăire atât de supralicitată a an­ viitorul ca un câmp al autoafirmării şi competiţiei cu ceilalţi.
goasei de necesitate şi de definitiv sau, din punct de vedere al Aceasta înseamnă şi că el trebuie să abandoneze lumea magi­
impulsurilor, cum se poate trăi atât de unilateral impulsul de că a dorinţelor de până atunci, reprezentarea posibilităţilor in­
îndepărtare de centru, impulsul pentru mişcarea centrifugală, finite, în favoarea a ceea ce numim realitate, inclusiv realita­
deci pentru schimbare? tea limitării dorinţelor şi putinţelor sale.
Căutând în jur factori favorizanţi ereditari, putem bănui Lumea interioară şi exterioară a experienţelor sale a deve­
o vitalitate înnăscută şi o receptivitate emoţională, o mare nit mai largă şi mai bogată şi cuprinde în esenţă deja toate do­
spontaneitate şi o pornire vie de autoexprimare, autocomu­ meniile experienţei care ţin de viaţa adulţilor. Se aşteaptă de
nicare, de a-şi prezenta în exterior viaţa interioară; este vor­ la el mai multă intuiţie, responsabilitate şi raţiune - pe scurt,
ba deci despre o bucurie a contactului, ca şi o mare trebuin­ copilul trebuie să realizeze aici în mai multe privinţe verifica­
ţă de fi valorizat. O astfel de ereditate ne îndreaptă mai pu­ rea realităţii, aflarea realităţii şi acceptarea realităţii, care ţin
ternic spre semenii noştri, spre simpatia şi confirmarea care de evoluţia spre stadiul de adult.
vin din partea lor. Aceasta are efecte pozitive asupra vioiciu­ Ca să reuşească aceşti paşi spre maturizare, el are nevoie
nii, deschiderii, capacităţii de adaptare şi de transfomare; ca de modele convingătoare, pe baza cărora se poate orienta. El
şi asupra unei intensităţi deosebite a vieţii, care poate fi con­ trebuie să aibă în faţă un exemplu de viaţă care să i se pară
tagioasă. Astfel de oameni nu sunt niciodată plicticoşi; ei au demn de a fi urmat; lumea adulţilor trebuie să i se pară inci­
nevoie de incitări, dar sunt ei înşişi incitanţi. Farmecul înnăs­ tantă, iar ordinea şi formele de viaţă ale adulţilor să i se pară
cut, şi adesea şi frumuseţea, atrag de timpuriu simpatia ce­ demne de a fi imitate.
lorlalţi; este uşor să fie iubiţi şi de aceea sunt obişnuiţi să pla­ În această perioadă părinţii sunt solicităţi într-o formă
că pur şi simplu pentru că sunt aşa cum sunt; sunt văzuţi ca nouă: ei nu mai au în faţă un copil mic, pentru care ei erau niş­
nişte persoane fermecătoare şi ei observă desigur curând acest te semizei superiori, ci un copil care observă critic, care are un
Angoasa de necesitate 2 03
202 Fritz Riemann

impuls din ce în ce mai puternic de a cunoaşte, care pune în­


� �
ş confrunt ri, în ideea că el este încă prea mic să le înţeleagă
ş t nu trebme să se stăpânească faţă de el, dar care în acelaşi
trebări şi care vrea să afle motivele pentru ordine şi interdic­ _
hmp aşteaptă de la el să se comporte rezonabil. Dar dacă apoi
ţii, care vrea să fie acceptat ca o persoană întreagă şi să se per­
el se comportă după modelul lor, el este brusc certat, iar între­
ceapă pe sine ca un individ demn de a fi iubit şi care mai ales
barea de ce el păţeşte aşa, în vreme ce părinţii au făcut acelaşi
ar dori să facă experienţa faptului că şi iubirea sa înseamnă
lucru, este pedepsită ca o obrăznicie, conform motto-ului
ceva pentru părinţi, că are ceva de dăruit. El formează premi­
"quod licet Jovi, non licet bovi " . Deci tocmai acele medii ha­
sele comportamentelor specifice sexului său, obţiJtârtd sau cu­
otice, contradictorii, greu de înţeles, lipsite de îndrumare şi de
cerind şi vrea astfel să fie luat în serios. Maturitatea şi înţele­
modele sănătoase sunt cele care îi dau copilului prea puţină
gerea părinţilor sunt aici deosebit de importante. Dar copilul
orientare şi sprijin. El preferă atunci să rămână un copil ires­
are nevoie acum de imagini directoare sănătoase pentru schi­
ponsabil. Iată un exemplu pentru aceasta, din jurnalul unei
ţa pe care şi-o face despre sine, care trebuie să ducă la un sen­
adolescente:
timent sănătos al propriei valori şi în cele din urmă la găsirea
identităţii.
Jii ie�ită din comun �i vei atrage atenţia . Fii bolnavă, �i mama
Personalităţile isterice au dus lipsă de îndrumare şi de mo­
ta î�i va face griji pentru tine, fii sănătoasă �i "normală" �i vor cre­
dele exact în această perioadă în care trebuinţa de acestea era
de că asta este de la sine înţeles. Din această cauză: fii rafinată, joa­
mai puternică. Pentru a depăşi vârsta copilului mic şi a accep­
c� teatru, dă-le oamenilor numai ceea ce vor - o sunnygirl, un co­
ta realitatea vieţii, pentru a renunţa la comportamentul infan­
pzl-model, care îmbrăţi�ază pe toată lumea strălucind de bucurie si
til, pentru a renunţa la condiţia de copil iresponsabil în favoa­
despre care se spune că este " dulce" - pentru ca pe de altă parte �i
rea responsabilităţii, a conştiinţei necesităţilor - pentru a
să îţi dea ceea ce dore�ti tu . Şi dacă ei nu te iubesc a�a de mult în­
adopta aceste noi sarcini, pentru copil lumea trebuie să pre­
��t să îţi ati�g� scopul cu drăgălă�enia, atunci îl vei atinge prin gri­
z inte ordini cu sens. Părinţii trebuie să trezească în copil do­
;zle pe care ez �z le vor face pentru tine. Cu cât vei fi mai bolnavă, cu
_
nnţa de a deveni ca şi ei, el trebuie să vrea să se identifice cu
atât vei fi mai iubită. Conflictul a început abia la pubertate �i mai
ei. Numai atunci copilul va fi pregătit să abandoneze compor­
ales de când am devenit adultă. Odată, pe când avem 12 sau 13 ani,
tamentele şi libertăţile anterioare infantile. El trebuie să facă
a ve�it o măt�F în vizită. M-am prăvălit pe scări, a� cum făceam
experienţa capacităţilor corespunzătoare vârstei, precum şi să
tot tzmpul, �� 1-am sărit de gât; " nu mai fi atât de exaltată", mi-a
aibă confirmarea specifică sexului său, pentru ca stăpânirea
atras atenţia mama. " Ce înseamnă exaltat? ", am întrebat. " Exage­
noilor sarcini să îi aducă bucurie, să le îndeplinească cu mân­
rat, tras de păr" . Nu am înţeles nimic. Ceea ce până atunci era în­
drie şi cu un sentiment sănătos al propriei valori.
totdeauna " dulce", ,,fermecător", era dintr-o dată exagerat? Încet
Să ne imaginăm acum un mediu fluctuant sau haotic, unde
a� înţeles că fiecare vârstă are regulile sale. Că unui copil i se iartă
astăzi se pedepseşte ceea ce mâine nici nu va fi observat sau
orzce, unuz_ adolescent i se iartă mult mai putine' lucruri iar adul­
nici măcar nu va fi recunoscut; un mediu în care copilul este
tului �u � se mai iartă nimic. Am învăţat un nou truc, c;re mergea
tratat şi mai departe ca un copil mic, pe care nimeni nu tre­
cel maz bme la sexul puternic: rolul fetiţei "naive, nevinovate, lipsi­
buie să îl ia în serios, ca şi cum nimeni nu ar fi dator să se
te de experienţă, care are încredere în lume, vede numai bine peste
poarte corect cu el, deoarece este încă prea mic şi prea prost,
tot în lume, cu ochii ei mari, neajutoraţi, înduio�ători". Doamne,
prea puţin important pentru a i se lua în serios întrebările şi
eram chiar naivă, dar de îndată ce o cunostintă mai în vârstă mi-a
pentru a i se răspunde cu adevărat. Sau să ne gândim la acei
explicat cât de divin este săfii naiv, am d�enit naivă din calcul. Cei
părinţi care desfăşoară în faţa copilului cele mai aprige scene
mai mari Don ]uani erau neajutoraţi în faţa naivităţii mele ;;i din-
204 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 205

tr-o dată nu mai îndrăzneau să se apropie de mine cu propuneri imo­ pacientul fusese mult timp bolnav �i aceasta i-a oferit mamei un pri­
rale. Alaltăieri, pe când o tot întrebam despre copilăria mea, mama lej în plus pentru a-l răsfăţa. Pentru această femeie dezamăgită de
a spus: " Când erai la cămin, uneori uitam complet de tine. Mă gân­ căsătoria cu un bărbat mult mai în vârstă �i foarte plicticos, fiul a
deam mereu că e�ti foarte fericită acolo, scrisorile tale sunau întot­ devenit cel mai important; ea a căutat să-i câ�tige dragostea răsfă­
deauna foarte vesel. " Ea, preasensibila mea mamă, care altminteri ţându-1. În perioada post-pubertară, fiul a făcut împreună cu un prie­
aude �i cum cre�te iarba, în ceea ce mă privea pe mine s-a lăsat or­ ten afaceri ilicite, din ca re a câ�tigat mulţi bani; ducea o viaţă pe pi­
bită de aceste scrisori cenzurate! Eu trebuia să rămân la cămin, în cior mare, cu multe fete. Numai mama lui �tia de aceste afaceri, care
ciuda rugăminţi/ar mele de a scăpa de acolo. Aici nu există decât o i-ar fi părut tatălui extrem de reprobabile, din cauza atitudinii �i po­
singură armă: boala. " ziţiei sale (tatăl era atât de corect încât, dacă într-o zi nu putea taxa
O altă fată spunea: " De ce trebuie să cresc într-o lume de idioti biletul în autobuz din cauza aglomeraţiei, a doua zi cumpăra două
(aici se referea la familia ei) �i să fiu �i rezonabilă? Ar trebui �ă bilete). Fiul nici nu mai frecventa �coala, dar avea din ce în ce mai
sufăr mult prea mult." multe angoase, din cauza aceasta �i din cauza afacerilor sale secrete
Un alt exemplu de condiţii de mediu isterizante: Un băr­ �i interzise, care puteau fi oricând descoperite. El ducea o viaţă du­
bat, de aproximativ 35 de ani, vine la tratament din cauza unei simp­ blă - în fa,ta tatălui era fiul cel corect, în spatele lui era un mic es­
tomatologii fobice; el nu putea să stea la cinematograf decât pe un croc, acoperit de mamă.
loc din colţ, nu putea călători cu trenurile de mare viteză (din cau­ Oricât de atrăgătoare arfi părut această viaţă, el căpăta din ce în
za distanţelor prea mari între staţii; dacă a� fi conductorul trenului, ce mai frecvente tulburări cardiace cu ameţeli, care erau expresia so­
ar mai merge, atunci m-a� putea opri �i coborî când mi s-ar face fri­ matizată a faptului că viaţa lui era construită pe ameţeli, în�elătorii
că "), nu putea merge cu liftul, nu putea trece podurile (trebuia să �i păcăleli. El nu avea nici o poziţie reală, nici în sine �i nici în exte­
coboare din ma�ină �i să treacă pă�ind mărunt peste traverse). l se rior. Identificarea cu tatăl era nu numai prea puţin atrăgătoare, deoa­
făcea o frică chinuitoare când rămânea singur în cameră: dacă se pră­ rece lumea acestuia consta numai din îndatoriri, ci ea era îngreuna­
bu�ea tavanul peste el? În plus, se temea că ar fi putut înnebuni din fă de faptul că cei doi intrau prea puţin în contact unul cu altul.
cauza acestor angoase, pe care el însu�i le considera absurde. Aceas­ Atunci când, de exemplu, el intra duminica în camera de lucru a ta­
tă angoasă de a înnebuni a devenit cea mai gravă angoasă a sa în ul­ tălui - care altmineri nu putea fi întâlnit în altă parte - tatăl �i
timii ani (unul dintre fraţii săi fusese internat într-un ospiciu din fiul stăteau faţă în faţă, la distanţă foarte mare, tatăl citind ziarul,
cauza unei boli psihice �i murise acolo). În linii mari, iată câteva iarfiul o revistă ilustrată; ei nu schimbau nici un cuvânt - nu aveau
indicii din biografia sa, care ar putea să ne facă să îi înţelegem nimic să-�i spună, respectiv, amâmloi încurcaţi, nu găseau nici o pun­
angoasele: te de comunicare. El găsea că tatăl său �i lumea acestuia sunt comi­
În calitate de copil unic, pe o lungă perioadă de timp (fratele său ce; pe la spate râdea cu mama de " bătrân ", din cauza ciudă,teniilor �i
era cu 8 ani mai tânăr decât el) -fusesefoarte răsfăţat de mama lui. hipercorectitudinii sale. Mama, care se căsătorise defoarte tânără cu
Tatăl său era un funcţionar corect, foarte obsesional, care lua mereu un bărbat considerabil mai în vârstă, mai ales din cauza bunei pozi­
de lucru acasă, de la birou, astfel căfamilia nici nu apuca să îl vadă, ţii a acestuia, rămăsese ea însăşi un copil în căsnicie, în opoziţie faţă
în afară de orele de masă. Mama lui îl răsfăţa, ascunzându-se de tată, de soţul ei. Ea savura împreună cu fiul viaţa pe picior mare, viaţă
îi dădea bani în secret, îi cumpăra costume �i se strecura în calitate după care tânjise �i ea, dar de aceea ea nu era deloc în stare să îi ofe­
de tampon între el �i lume, în cazul greutăţi/ar de la �coală etc. Ta­ re susţinere, ci numai o falsă protecţie în cazul greutăţi/ar.
tăl nu observa nimic din toate acestea, nu era interesat de asta si era Astfel tânărul nu găsea nicăieri o îndrumare autentică, nu avea
fericit că era lăsat în pace cu aceste lucruri neplăcute. in cop ilărie, nici un pământ sigur sub picioare, ci o teamă continuă de catastro-
206 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 207
fă, de faptul că totul s-ar putea prăbu9i (să se prăbuşească peste el de celălalt sex. Atitudinea fericită a părinţilor faţă de sexuali­
tavanul) 9i că nimic nu Z-ar susţine (teama de poduri); celelalte an­ tatea lor proprie este unul dintre cei mai importanţi factori
goase se legau de situaţii în care el nu putea " coborî" când ar fi vrut; pentru copil, deoarece el se poate identifica cu imaginea care
întreaga "ameţeală " pe care era construită viaţa lui putea dintr-o i se pare fermecătoare a tatălui-masculin şi mamei-feminine.
dată să apară la suprafaţă (tulburările cardiace 9i atacuri de ameţea­ Societatea ar trebui să ofere pentru bărbat şi femeie multi­
lă). Teama de a înnebuni ţinea parţial de frate, dar parţial era expre­ ple modalităţi de a-şi prelua rolul de gen, pentru a fi mai adec­
sie a con9tiinţei vagi că lucrurile nu mai puteau continua a9a. vată multiplicităţii existenţelor masculine şi ferr.inine. O sta­
Mediul de tip "colivie de aur" din familiile "bune" favori­ bilire unilaterală a felului cum trebu ie să fie şi să se compor­
zează şi el dezvoltările isterice. În aceste cercuri accentul este te "bărbatul" şi "femeia " pentru a fi acceptaţi de colectiv ca
pus pe aparenţă; prestigiul social este mai important decât co­ atare, corespunde unor p oziţii de putere ierarhice sau ideolo­
piii, care pot fi lăsaţi în seama vreunui "personal", în acelaşi gice, pe care astăzi începem să le deconstruim în favoarea unei
timp punându-li-se mereu în vedere cine sunt şi ce rol joacă emancipări faţă de astfel de "roluri", care priveşte ambele sexe
părinţii afară, în lume. Ei vor fi invidiaţi de colegii de clasă, şi care doreşte eliberarea lor de astfel de repere fixatoare. Fap­
pentru că par "a avea totul" şi trebuie astfel să joace şi rolul co­ tul că masculinitatea şi feminitatea sunt trăite foarte diferit în
piilor fericiţi - altminteri ar fi nerecunoscători. Astfel ei îşi tru­ diferite culturi ar trebui s ă ne arate că aceste roluri sunt deter­
chează nefericirea într-o aroganţă pe care nimeni nu o înţelege minate de epocă şi nu sunt, aşa cum crezusem, date biologi­
şi se cred, acolo unde este posibil, cu adevărat de invidiat. ce. Începând cu educaţia din mica copilăPie, fiecare societate
Dacă părinţii nu sunt cu adevărat modele pentru copil, îşi creează rolurile de bărbat şi femeie de care are nevoie. În
acestuia îi mai rămân deschise doar două posibilităţi. Fie se cartea ei "Bărbat şi femeie" Margaret Mead aduce exemple im­
identifică totuşi cu ei şi cu valorile lor aparente, fie nu-şi mai presionante pentru aceasta.
ia părinţii în serios, dar se simte apoi complet părăsit. Când Dezvoltările isterice sunt favorizate şi de căsniciile neferi­
cresc, aceşti copii fie se comportă după modelul de adult pe cite ale părinţilor la această vârstă a copilului, mai ales pentru
care I-au avut, fie rămân fixaţi în opoziţie, "vor numai să nu fie copiii unici şi mai ales dacă unul sau altul dintre părinţi îl iau
ca şi părinţii lor", ceea ce nu este desigur o imagine conducă­ pe copil drept substitut al partenerului. Astfel el nu numai că
toare constructivă. este suprasolicitat în raport cu vârsta lui, fiind deplasat într-un
Pentru un copil este greu şi dacă la părinţi rolurile de gen rol pentru care el nu este încă matur, ci el iese prea devreme
sunt inversate, dacă mama "poartă pantaloni" şi tatăl este " ţi­ din copilăria fără griji, se coace prematur în multe privinţe îna­
nut s ub papuc" . Nu este vorba aici despre o inversare a roluri­ inte de a avea posibilitatea de a realiza paşii de dezvoltare
lor de gen stabilite de societate, aşa cum sunt ele cerute de adecvaţi vârstei. Fiul devine consolatorul sau confesorul ma­
convenţiile în vigoare, ci despre deformări ale masculinităţii mei, dezamăgită de tată; lui i se încreditlţează lucruri care
şi feminităţii. Bărbatul ţinut sub papuc este un bărbat pe care nu-şi au locul la vârsta lui şi care nu fac decât să îl împovăre­
soţia lui îl face neputincios, care se teme de ea; iar femeia "băr­ ze. Copilul plăteşte rolul de confident al mamei , un rol pre a
" .
bătoasă are deja o atitudine de rivalitate şi ură faţă de mas­ apropiat, prea intim, şi prin faptul că mama îl aşază în o �ozi­
ţie cu tatăl şi adesea îi distruge relaţia cu acesta, deoarece
Il ��

culinitate şi un dispreţ faţă de sexul ei propriu. Copilul nu pri­
meşte atunci un model adecvat pentru rolul său de gen, având numa i prin ochii mame i. Aces c op i� nu mai poate tra
vedea � .
rnţn. �a un cuplu, de
drept consecinţă cel puţin îngreunarea dezvoltării sale; ulte­ posibilitatea sănătoasă de a-şi iubi �a�
_

fara sent imente de culpa


rior aceasta se reflectă problematic pentru atitudinea sa faţă le oferi amândorura afecţiunea sa,
208 Fritz Riemann
Angoasa de necesitate 209
bilitate. La acest copil o înţelepciune de bătrân stă alături de
trăsături infantile. El sare şi peste confruntarea maturizantă pregătit sau este pregătit greşit. Dezamăgirea provocată de
cu tatăl, atât de importantă pentru afirmarea ulterioară în lume, sentimentele de nesiguranţă şi blamarea, precum şi re­
lumea bărbaţilor. Mutantis mutandis, acelaşi lucru este vala­ cunoaşterea amară a faptului că ceea ce învaţă acasă nu este
bil şi pentru fiică. Ambilor copii li se răpeşte posibilitatea de valabil în exterior, îl fixează pe copil regresiv din ce în ce mai
a-şi construi o relaţie sănătoasă cu părintele de celălalt sex. puternic de familia lui. Pe o astfel de bază iau naştere adesea
Acest lucru are şi alte urmări: rolul impus copilului ce nu structurile mixte isteric-schizoide.
corespunde fiinţei �ale reale, ci este numai o fun�tie în �are el · Problema centrală a personalităţiior isterice este deci fap­
a fost târât, nu îi dă acestuia nici o siguranţă. De c�le mai mul­ tul că nu şi-au găsit identitatea. Fie că ei nu o găsesc prin iden­
te ori, el este tratat mai departe ca un copil în alte privinţe şi tificare cu modelele copilăriei lor fie rămân în rebeliune împo­
această alăturare de a-trebui-să-fie-adult şi a-fi-tratat-ca-un-co­ triva acesteia, fie preiau alte roluri care li se impun sau care li
pil este profund confuzivă şi îi creează sentimente de inferio­ se par atrăgătoare.
ritate atunci când nu poate împlini aşteptările, pentru că nu În afară de mediile descrise deja drept medii favorizante
recunoaşte că acestea sunt suprasolicitări. pentru isterie, o astfel de structură de personalitate se poate
· Părinţii nemulţumiţi că nu au realizat în viaţă ceea ce vi­ dezvolta şi într-un mediu pronunţat obsesional, ca protest îm­
saseră pot favoriza dezvoltarea isterică a copilului dacă îl fo­ potriva atitudinilor pedagogice rigide, constrângătoare, care
losesc pentru a realiza el ceea ce părinţii nu au realizat. Ei nu taie toate impulsurile vitale, care leagă posibilităţile sănătoa­
pot să îi fie deci model şi nu pot să îi dea îndrumarea de care se de libertate ale acestei vârste. În opoziţie cu aceasta, copi­
are nevoie, ci îl împing într-un rol care adesea nu corespunde lul escaladează spre comportamente extreme, aruncând bebe­
deloc propriilor lui înclinaţii. Pe această bază apar adesea luşul împreună cu apa din albie: el nu numai că respinge re­
structurile mixte isteric-depresive. stricţiile exagerate, ci, într-o sfidare conştientă sau inconştien­
C nsecinţe asemănătoare apar atunci când copilul este îm­ tă, trăieşte contrariul a ceea ce se aştepta de la el. Aceasta poa­
. ? te explica apariţia unui copil " ratat" în medii deosebit de se­
p� m r�lul ...',raza de soare a mămicii sau tăticului". Aceşti co­
pn trebUie sa strălucească tot timpul, să fie veseli şi buni şi să vere, pudibonde sau îngust-autoritare. În acest caz nu mai este
aducă bucurie părinţilor; poate că vor fi iubiţi şi admiraţi vorba despre isterie "adevărată", ci despre una reactivă.
pentru aceasta, dar ei trebuie să trăiască o faţadă prin care îşi Vom aminti pe scurt faptul istoric că odinioară isteria era
vor găsi greu şi târziu identitatea proprie. Rolul le poate de­ atribuită în exclusivitate femeilor, ceea ce se vede chiar în nu­
. mele ei: isterie vine din cuvântul grec hystera uter. Acest
v:m a doua natură, pe care o trăiesc complet, şi duce la depre­ =

. lucru ne poate pune pe gânduri şi vom înţelege mai uşor con­


sn grave sau prăbuşiri, dacă rolul nu mai ţine ulterior sau nu
mai este nevoie de el. diţiile pentru dezvoltările isterice dacă ne întrebăm de ce se
Sunt dificile şi mediile care, din indiferent ce motive, se dis­ îmbolnăvesc femeile deosebit de frecvent de isterie. Acest lu­
tanţează prea mult de comun şi general, care reprezintă o anu­ cru ne poate avertiza să fim precauţi şi să nu preluăm păre­
mită conştiinţă de status social sau o minoritate în cadul co­ rile ştiinţifice neverificate, dintr-un respect fals faţă de ştiin­
lectivului. � opilu� �nvaţă atunci acasă atitudini şi comporta­ ţă, care tocmai atunci când spune ceva despre oameni devi­
m �nte care m fa�Il1e sunt valabile şi chiar onorate, dar în ex­ ne adesea tendenţioasă, în mod inconştient - uneori chiar
tenor sunt n�spmse. Atunci copilul - mai ales începând cu conştient.
A Odinioară, viaţa femeii din cultura noastră vestică era li­
varsta şcolara - trece prin crize şi situaţii pentru care nu este
mitată aproape exclusiv la condiţia de soţie, gospodină şi
Angoasa de necesitate 211
210 Fritz Riemann

resimţită cu atât mai periculoasă şi mai ameninţătoare cu cât


mamă. Sensul vieţii ei şi rolul pe care societatea îl aşteaptă de
masculinitatea era mai unilateral apărată şi mai etagerat eva­
la ea se aflau în familie ("iar înăuntru domne;;te preacinstita gos­
luată. Cu geniul specific inconştientului, femeia a găsit con­
podină", spune Schiller în Clopotul), în contrast cu bărbatul că­
trabalansul pentru "superioritatea" bărbatului sub forma is­
ruia i se deschid posibilităţi mult mai bogate de autorealiza­
teriei, căre era în acelaşi timp autoapărare şi răzbunare. Nu
re. Astfel, relaţia partenerială a dobândit pentru femeie o cu
to�u� altă_ �al?� r_: �e b �z� decât pe_ntru bărbat. În acelaşi timp
este deloc întâmplător că odată cu apusul treptat al patriarha­
iulului aşa-zisa isterie clasică a devertit rrlai râră; o femeie re­
rom1 soc1a1 a1 oaroatulm era pnvtiegiat, în mai multe privin­
cunoscută ca un egal al bărbaţilor, ale cărei posibilităţi de dez­
ţe; ce:a ce era masculin se bucura de mai multă apreciere ge­
. voltare nu mai sunt reprimate, nu mai are nevoie de ea.
nerala, tar performanţa femeii era mai puţin valorizată şi mai
Iată ce putem învăţa despre geneza isteriei: reprimarea, de­
puţin plătită; femeia era menţinută în dependenţă juridică şi
valorizarea, lipsa de libertate, constrângerile şi insensibilita­
economică. Defavorizată peste tot, cu posibilităţile de dezvol­
tea partenerului, ale societăţii dau naştere comportamentului
tare limitate la cămin şi familie, împinsă mai mult să împli­
isteric, ca o reacţie de împotrivire, independent de sex. Şi în
nească dorinţele de imagine şi aşteptările bărbaţilor şi socie­
celelalte medii pe care le-am descris drept favorizante ale is­
tăţii, ca şi cum ar ţine de propria ei fiinţă, supusă prejudecă­
teriei acest efect apare indiferent de sexul persoanei în cauză.
ţilor colective, care mult timp i-au refuzat chiar sufletul şi ul­
Am prezentat în linii mari fundalul genetic al dezvoltării
terior nu i-au admis nici o sexualitate proprie, poziţia femeii
personalităţilor isterice: pe acest fundal ele ajung la angoasa
în patriarhat nu era una de invidiat. Atunci isteria a devenit
care le caracterizează, angoasa de a fi fixat, de definitiv şi ne­
singura armă a femeii pentru a-şi face dorinţele şi pretenţiile
cesitate. Din cauza dezamăgirii de a nu avea succesul aştep­
să răzbată împotriva preaputernicei lumi a bărbaţilor şi în ace­
tat de la comportamentele învăţate - ei aşteaptă succesul cu
laşi timp pentru a se răzbuna pe ea. Aproape că am spune: ea
atât mai rapid şi mai devreme cu cât au trecut prin mai mul­
a "inventat" isteria, în calitate de unic comportament care nu
te eşecuri - ei au prea puţine satisfacţii autentice de pe urma
are leac, faţă de care bărbatul se simte neajutorat şi se resem­
capacităţilor lor; acest lucru nu face altceva decât să le spo­
nează. Comportamentul isteric este atât de iraţional, de ilogic,
rească trebuinţa de valorizare, pe care caută să o satisfacă din
de inscrutabil şi de ininteligibil încât împotriva lui bărbatul,
nou cu mijloace insuficiente, ceea ce duce la un cerc vicios.
cu mijloacele sale raţionale şi logice, rămâne neputincios. Ce
Acesta nu se poate sparge în mod eficient decât prin cunoaş­
era în reacţiile femeilor intenţie, ce era boală, ce era lipsă de
tere şi putere dobândite consecvent. Astfel se înţelege mai
voinţă, ce era incapacitate? Scenele dramatice, simptomele cor­
bine şi faptul că ei cad atât de uşor pradă seducţiei: nemulţu­
parale, izbucnirile de disperare până la ameninţări cu sinuci­
mirea lor generală faţă de ei înşişi şi faţă de viaţă le conferă
derea, erau pentru bărbat tot atâtea mistere, în faţa cărora el
o foame deosebită de excitaţie; ei sunt mereu în căutare de
eşua destul de des, dacă nu voia să îmblânzească îndărătni­
" senzaţii noi, de schimbări care le promit exact acele lucruri în
cia" cu biciul lui Nietzsche, distrugând însă astfel un partene­
care sperau; ei cred mereu că ceea ce trebuie schimbat se află
riat. Sexualitatea femeii, redusă la "datoria conjugală" era ade­
în afară şi nu în ei înşişi - recunoaşerea acestui fapt este pre­
sea cauza "frigidităţii" sale şi tot ea se trezea cu Popa Prostu l
misa însănătoşirii.
în poală, tot ea era cea care pierdea, ea era cea blamată. În spa­
Le poate fi de ajutor să nu mai evite realitatea, ci să recu­
tele acesui hybris al bărbatului, în spatele pretentiei sale de
, noască şi să accepte în mod corect regulile ei de joc, ordinile
� utere şi posesiune se afla însă, apărată şi ascunsă cu precau­ şi legile, cu disponibilitatea de a se autoreflecta şi a se matu-
ţte, profunda sa teamă de femeie, de "cealaltă parte" a vieţii,
212 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 213

riza. Tot de aceasta ţine şi curajul onestităţii şi disponibilitatea tru aceasta - de dimineaţă îi fusese extras un dinte). În acelaşi timp
pentru a face renunţările necesare, valabile pentru toţi. Atunci credea că se cuvinte să se laude foarte tare pe sine ca mamă, criti­
şi realitatea le arată laturile ei pozitive şi le dă acele satisfacţii cându-şi şi devalorizându-şi în acelaşi timp foarte tare soţul. Din
şi împliniri care sunt posibile. conversaţia cu fiul au reieş;it următoarele detalii: părinţii trăiau de
În mod remarcabil, conceptul de isterie a fost folosit des cu mai mulţi ani într-o căsnicie foarte grea, dar nu voiau să se despar­
sens peiorativ; pentru obsesionali, depresivi sau schizoizi avem tă, din motive sociale. Mama făcea adesea călătorii lungi, în care îşi
.... .... , � ' : --- - ' -�·- _; r .... ".. .. . ;..-. . . ..,.. .. .
Î..î general mai multă înţelegere, swltem gata să îi vedem drept LUa JIUL. t;L ;usese aeptasar zn rutut mn:utut cu uu t t:r , t:t tuuuuu r t u -
� 1' T"' f r 1' J • _ y _ _ --- - - - · -

nişte persoane care suferă; dimpotrivă, dacă spunem despre mai în cele mai alese hoteluri şi până după pubertate el dormise în
mama lui. Ea era o femeie foar­
' cameră cu
aceste călătorii în aceeasi
cineva că este isteric, ne trece prin minte ceea ce pare să îi jus­
tifice superioritatea morală. Aceasta poate ţine de faptul că te atrăgătoare şi îi făcea plăcere să fie seducătoare cu fiul ei, să îl lase
avem ideea că istericul se face numai că este bolnav, dar ar pu­ să îi vadă corpul atunci când se îmbrăca ş;i se dezbrăca până ce sim­
tea fi rezonabil etc .. "numai dacă ar vrea"; poate şi pentru că ţea curiozitatea ş;i excitaţia din comportamen tul lui, chiar fascina­
aici preluăm şi menţinem toate prejudecăţile vechi. Poate că ţia, pe care o găsea " dulce ". Ea se lăsa venerată de el ca de un paj;
din cazurile comunicate a devenit mai clar că isteria este o boa­ dar dacă fiul, luându-ş;i prea în serios rolul impus, comanda ceva
lă cu o istorie de dezvoltare care poate fi pusă în evidenţă şi că
" cu de la sine putere" în restaurantul hotelului, ea îl reducea ime­
omul bolnav de isterie suferă la fel de mult ca oricare alt bol­ diat, în faţa chelnerului, la statutul de copil mic, care nu se cuvenea
nav. Poate că prejudecata noastră este întărită şi de faptul că, să facă asta. El avea deci numai funcţia de a o venera pe mamă şi a
văzut din afară, se pare că cei care se îmbolnăvesc de isterie fi astfel un fel de jucărie a ei. Ea i-a distrus masiv relaţia cu tatăl,
sunt cei favorizaţi de viaţă, cărora nu suntem dispuşi să le acor­ montându-1 împotriva acestuia ş;i reacţionând cu gelozie atunci când
dăm dreptul să se îmbolnăvească; cunoscându-le istoria de via­ el oferea afecţiune tatălui. La rândul său, tatăl simţea înstrăinarea
ţă, va trebuie să ne revizuim părerea; în definitiv cu toţii sufe­ fiului, dar nu vedea nici o modalitate corectă de a-l câştiga de par­
rim din cauza unui trecut insuficient elaborat. Cei care totuşi tea sa, dat fiind că mama avea avantajul primului venit, deoarece el
au reuşit să-şi configureze viaţa într-un mod fructuos, pentru îşi vedea fiul mult mai rar decât îl vedea mama. fn plus îi repugna
că au primit de la viaţă mai mult ajutor decât prejudicii, aceia, să se comporte ca ş;i mama şi să-ş;i câştige fiul de partea lui. La rân­
din gratiutudine pentru aceasta, ar trebui să manifeste înţele­ dul lui fiul considera că acest comportament înseamnă indiferenţă
gere şi toleranţă faţă de cei mai puţin fericiţi. şi vedea în el un fel de recunoaş;tere a vinovăţiei tatălui - mama
avea dreptate atunci când spunea că îl iubeşte pe el mai mult decât
pe tatăl, care nu făcea prea mult caz de el. Astfel fiul a fost folosit de
Exemple de moduri de existenţă isterice către mamă pentru scopurile proprii acesteia, în calitate de obiect
menit răzbunării împotriva soţului ei, fără ca ea să îşi facă gânduri
Să ne întoarcem la câteva exemple: O femeie cu posibilităţi despre ceea ce face astfel cu el. Ea se răzbuna pentru dezamăgirea
financiare a căutat ajutorul meu din cauza fiului ei de 16 ani, de­ din căsnicie, pentru care îl învinovăţea integral pe soţul ei, pentru
spre care credea că are tendinţe homosexuale. fn convorbirea pe care că " îi oferea prea puţin" .
am avut-o, pentru ea cel mai important lucru era să se pună pe sine
în cea mai bună lumină - în sens figurat, ca şi în sens propriu: ea Unicul copil dintr-o căsnicie foarte problematică, o fetiţă ferme­
a aşezat scaunul astfel încât faţa ei să se afle în cea mai bună lumi­ cătoare, era abuzată de mama ei, în sensul în care aceasta o folosea
nă şi o falcă ceva mai umflată să cadă în umbră (s-a şi scuzat pen- pentru împlinirea propriilor sale trelminţe de valorizare nesatisfăcu-
214 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 215

te. La 4 ani ea trebuia deja să prezinte haine de copii pe podium . dea că fiica ei merita "ceva mai bun"; ginerele e�a � rofesor şi astfel
Mama stătea la picioarele podiumului �i copilul se temea foarte tare aproape "sigur " de dreptul la pen� ie, dar toc:naz ���. cauza. aceast�
să nu facă ceva gre�it, să se mi�te dizgraţios etc.; ochii reci �i aspri nu erau de aşteptat din partea luz prea marz bogaţ! z. Ea ş.z-a zorzt
ai mamei, după cum se exprima ea, înregistrau orice "gre�eală" . fiica să se despartă cât mai repede de el, pe:ztr� a-r z face vz�ţ� �on­
Dacă totul mergea bine, mama o îmbrăţi�a �i o săruta, oferind o ima­ fortabilă. Astfel fiica se deda tendinţelor şz �lac�rzlor :ale şz zşz ne­
gine mi�cătoare a iubirii de mamă; dar dacă ea făcuse vreo gr�eală, glija căminul. Ea nu voia copii şi trăia cu atzt�dz �e� �a soţ�l a�. .tr�:
mama o smucea ?i o trăgea aspru spre casă, unde o antrena mai de­ bui de fapt să fie fericit pentru că îi este permzs sa zu/:Jeasca � Jzznţa
parte, ameninţând-o să nu se mai întâmple niciodată a�a ceva. Co­ atât de sarman
, tă si de dezirabilă cum este ea. Soţul, care la znceput
pilul a căpătat sentimentul că iubirea mamei nu se putea obţine de­ se bucurase defii�ţa ei capricioasă, spera ca ea să de dezbare de la­
cât dacă ea nu o dezamăgea �i funcţiona bine; în acela�i timp astfel turile ei dificile datorită căsniciei �i maternităţii. Dar acest lucru n.u
de farmece exterioare au căpătat o valoare atât de disproporţionată s-a întâmplat; soţia nu îl susţinea şi nu a v�� t să ren �nţe la. relaţz.a
încât păreau să fie singurele valori posibile. Admiraţia altor copii, ei strânsă cu mama, rămânând mai mult fllca acesteza decat soţza
amestecată cu invidie, părea pentru ea singura consolare, redusă. lui. Astfel între ei înstrăinarea creştea; când soţul a înn?dat o rela­
Ulterior ea a devenit un manechin căutat, cu multe succese, dar cu ţie cu altă femeie, soţia a şters cu buretele, cu un g� t mazes:uos, tr�
o teamă din ce în ce mai mare de a îmbătrâni, dat fiind că întreaga cutul şi propria ei contribuţie la cele întâmplate şz � luat �n consi­
ei existenţă �i sentimentul valorii proprii se bazau pe farmecele ei derare numai faptul actual, infidelitatea, care fă:ea dt � el.vzno?a�ul.
__

trupe� ti, la fel ca �i relaţiile ei cu bărbaţii. De aceea ea avea multe Ea nu era pregătită să se confrunte măcar o d�ta cu szne. msaşz şz � ua
"aventuri", care o lăsau în cele din urmă nesatisfăcută �i tânjea ne­ comportamen tul ei, deşi aici ar fi fost. o şansa pen_tru � znţele?e şz .
lămurit după "marea iubire" . Ea nu voia să treacă de 30 de ani ­ vorbi despre aceste lucruri, demers urz care P?ate z-ar fi ayro��at dzn
după aceea i se părea că viaţa ei nu mai are nici un rost. Ea reacţio­ nou pe cei doi. Aceasta ar fi fost însă o plonJare prea adanca 1� rea­
na cu depresii grave la cele mai mici cre�teri în greutate. Era con­ litatea plină de condiţionări, ar fi cerut de la ea o prea mare mtro­
trolată mai departe sever de către mamă �i judecatăfără milă la va­ specţie şi ar fi avut consecinţe prea severe.
loarea ei de p iaţă; mama intermedia relaţiile ei cu bărbaţii cu bani �i
spera să aibă un ginere bogat, care să îi ofere siguranţa de care avea În acest caz femeia nu era deloc desprinsă de famill
ia ei,
nevoie la bătrâneţe. O încercare de suicid aproape reu�ită a adus-o mai ales de mamă; ea rămăsese prinsă într-o identi
ficare prea
în cele din urmă în psihoterapie şi a lăsat să se vadă întreaga mize­ strânsă cu ea şi preluâ nd de aceea de la ea, neve� ificate, toate
rie din spatele frumoasei faţade, pentru care o invidiau atât de vederile şi valori le. Astfel de desprinderi nereu şite �: �n . e­

mulţi - în multe privinţe este o soartă tipică în această meserie şi or IS­
le persoane de relaţie sunt o caracteri�tică a �erso�ahtaţll
altele asemănătoare. terice. Iată un alt exemplu cu o descnere mm larga a
fundalu-
lui de mediu:
O femeie cu trăsături isterice puternice căuta să �i domine total
soţul. Deja în familia ei de origine tatăl era văzut mai mult sau mai Domnisoara P. era fiica unică într-o căsnicie foarte dificilă. Ta­
puţin ca un caraghios, bun numai să câştige bani pentru a susţine tăl era un politician însemnat, de succes, dar tiranic acasă, plin de
standardul de viaţă al familiei, dar altminteri o "quantite negligea­ arbitrariu si intoleranţă, un despot declarat. Mama, care provenea.
ble ". La fel îl vedea �i ea pe soţul ei, preponderent ca o sursă de ve­ dintr-o fa � ilie în care bărbaţi se bucurau de privilegii p� t:iarhale Ş�
nituri, susţinută în acesta de mama ei, la care stătea mai mult decât femeile deţineau un fel de rang doi, rămăsese. în căsnzcze. o. cloşc�
în propriul ei aparament. Mama îl ironiza adesea pe ginere - ea cre- mic-burgheză, angoasată �i lipsită de autonomze, .zn acelaşz tzmp rz-
216 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 217

gid şi incorijibil ancorată în vechile prejudecăţi şi opinii care domi­ nit conştientă de farmecul ei trupesc. În acelaşi timp ea a căzut în­
nau în familia ei. Niciodată ea nu-şi dăduse osteneala să-şi formeze tr-o situaţie afectivă dificilă, deoarece din cauza comportamentului
o judecată proprie despre oameni sau despre chestiunile vieţii; ea apă­ tatălui devenise rivala mamei, de care ea avea totuşi atâta nevoie, pen­
ra ceea ce preluase, cu o rigiditate proporţională cu propria ei nesi­ tru că era atât de demnă de încredere şi mereu disponibilă. Astfel, pe
guranţă, şi astfel trăia într-o lume a lui "se ", în care nu erau pro­ de o parte ea era flatată de afecţiunea masculin-admirativă a tatălui,
bleme, pentru că ea ştia întotdeauna cum se cuvine" să se poarte. care îi dădea un sentiment cu totul nou al propriei valori, pe de altă
Ea îşi admira fără rezerve soţul plin de" succes şi celebru şi lăsa parte avea sentimente de culpabilitate faţă de mamă, în prezenţa ta­
în seama lui toate deciziile (" tu stii mai bine ", sunt total de aceeasi tălui degradată până la rangul de menajeră, în timp ce toate lucru­
părere " - ca o soţie bună, "se �uvenea " să fie" de aceeaşi părere �u rile fermecătoare - ieşiri în oraş, plimbări - tatăl le întreprindea
soţul ei), i se subordona total şi astfel nici în căsnicie nu a ajuns la numai cu ea. Fata resimţea chiar cu un triumf secret faptul că o în­
vreo dezvoltare, pentru care nici soţul nu a făcut mari eforturi. El locuise pe mamă faţă de tată. Ea se temea numai să nu piardă pros­
era mulţumit să aibă în persoana ei ofiinţă atât de supusă, care avea teste iubirea mamei, deoarece în cele din urmă, în ciuda îngustimii
grijă de el şi îl admira, îl răsfăţa când se întorcea din călătoriile lui e/mic-burgheze, ea era mama la care putea să vină cu toate grijile ei
atât de dese. Pe de altă parte, ea a devenit plicticoasă tocmai de asta, şi pe care puţea conta, de la care primea căldură afectivă.
tocmai pentru că era atât de puţin incitantă şi autonomă. Dat fiind Astfel, ea era sfâşiată de sentimente contradictorii: pentru ea ta­
că ea însăsi nu se lua în serios, nici el nu o lua în serios si a intrat tăl era reprezentantul " lumii bune " şi, prin stilul lui de viaţă, tre­
imediat î� relaţii extraconjugale. Ea şi-a dat seama şi el n� a negat; zea în ea aşteptări nelămurite şi idei vagi despre o viaţă despre care
ea nu voia să divorţeze pentru că aceasta ar fi însemnat să trăiască simţea cu claritate că mama nu i-o poate împlini niciodată. Mama
pe picioarele ei; nici el nu voia acest lucru, din comoditate, oricum avea o atitudine mult mai modestă şi mai plină de renunţări şi mai
avea acum şi aventuri şi un cămin - în plus era posibil ca un di­ degrabă se temea de acea lume în care nu s-arfi putut susţine şi care
vorţ să dăuneze bunului său renume. În această situatie ea a reac­ deja, credea ea, îi răpise bărbatul.
ţionat neajutorat, a început cu scene de disperare şi r�roşuri, care Această problematică a fost acutizată atunci când părinţii s-au
nu făceau altceva decât să îl plictisească şi să îl dezguste. Astfel to­ separat fără să divorţeze; tatăl s-a mutat într-un oraş mai mare şi ea
tul a rămas aşa cum era, numai că ea o implica pe fiica ei din ce în a rămas cu mama în cadrul obişnuit. Astfel, o dată cu plecarea ta­
ce mai mult în propriul ei necaz. Mama a început devreme să-i în­ tălui, " lumea bună" părea că apusese pentru ea. Ea se crampona me­
credinţeze copilului grijile ei; astfel nu numai că o împovăra total reu mai mult de mama ei, care, la rândul ei, vedea în fiică singurul
necorespunzător vârstei, dar ea a reuşit şi ca fiica să îşi vadă tatăl, continut care îi mai rămăsese în viată.
' Răsfătând-o si trezindu-i sen­
prin ochii mamei, ca un om rău, un exemplu înspăimântător despre tim�nte de culpabilitate când ar fi vrut să-Şi trăia�că propria viaţă
cât de răi sunt "bărbaţii ". Fiica se ataşa mai mult de mamă, pentru şi să o lase din ce în ce mai des singură, mama a legat-o pe fiica ei
că aceasta o răsfăţa şi era lângă ea mai mult decât tatăl, aflat mereu mai tare de ea şi astfel a repetat atitudinea pe care o luase deja faţă
în călătorie, mereu ocupat, atât de nerăbdător - nu se putea pune de bărbat. Dezamăgită de tată, fiica lua acum de la mama disponi­
bază pe el. bilă tot ceea ce era de luat. Într-o identificare inconştientă cu tatăl,
La rândul lui, tatăl a început să manifeste interes pentru ea abia prin care încerca să compenseze pierderea lui, ea o tiraniza la rân­
după ce a ajuns la pubertate şi a devenit o fată atrăgătoare. El flirta dul ei pe mamă şi o trata la fel cum o tratase şi tatăl. Astfel cele două
cu ea, o prefera evident mamei ei, făcea remarce admirative despre si­ femei au perpetuat vechea situaţie din căsnicie, numai că rolul tată­
lueta ei, într-un fel care era ceva mai mult decât cel cuvenit unui tată. lui era acum jucat de fiică; ea o critica pe mamă, la fel cum ar fi fă­
Între cei doi s-a dezvolat o relatie colorată erotic prin care ea a deve- cut tatăl, se lăsa răsfăţată de ea şi-şi descărca pe ea toate nemulţu-
i i �. "
, 1

��·:•· ; f··
-

,\/-:�:;'\(ij.> 't"'>- ' -·"" �' /; � -


Angoasa de necesitate 219
218 fritz Riemann

mirile şi toate toanele, pe care mama le suporta, de teamă să nu 0


spatele acestui umor macabru se ascund adesea lipsa de speranţă
piardă. şi disperarea .
Fiica nu-şi vedea tatăl decât la intervale mari, atunci când aces­ Astfel a crescut domnişoara P.; ea era fermecătoare, atrăgătoare,
ta o invita în marele oraş. Între timp ea crescuse şi devenise si mai ştia să se îmbrace şi "să facă conversaţie", preluase atitudinea mă­
atrăgătoare, şi tatăl putea să iasă acum plin de mândrie pate;nă cu reaţă a tatălui ei - darfără capacitatea şi îndemânarea acestuia. Ne­
o tânără doamnă după care bărbaţii întorceau capul şi pe care o scur­ fiind obişnuită să lucreze, trăia ca un fel de frumoasă din pădurea
tă perioadă o răsfăţa ca pe o prietenă. În timp ce o ţinea relativ strâm­ adormită, care-şi aştepta prinţul să o elibereze. Dar nu apărea nici
torată pe mamă, astfel ca ea şi fiica ei să fie nevoite să trăiască mo­ un prinţ, pentru că ea nu avea acces în astfel de cercuri şi pe de altă
dest, tatăl desfăşura, în scurta perioadă pe care o petrecea împreună parte bărbaţii mai simpli "aveau prea puţin de oferit". În spatele ati­
cu fiica lui, întreaga strălucire a vieţii pe care o ducea. O ducea în ' în exterior: mândrie, pretentii sigurantă
tudinilor afisate ' ea rămă­
restaurante elegante, îi cumpăra haine şi podoabe scumpe, mergeau sese o fetiţă mică, nesigură, inhibată şi lega tă de mama ei, care tre­
la operă etc. Dar, la fel de brusc cum strălucise, el pălea din nou, pe buia să ascundă această nesiguranţă de ea însăşi şi de lume, prin­
o durată nedeterminată. Fiica era trimisă înapoi la mama ei, în lu­ tr-o abordare arogantă. Se obişnuise să adopte un ton nazal arogant
mea . lor mic-burgheză, în care hainele, podoabele şi pretenţiile abia şi la prima vedere făcea impresia unei tinere doamne uşor plictisite
trezzte nu se mai potriveau deloc şi nu făceau decât să îi stârnească din "cercurile bune", care se descurca în lume.
Pe fundalul schi,t at mai sus, domnişoara P. dezvoltase din ce
nemulţumirea. în ce mai multe stări anxioase. Ea nu mai putea întreprinde ni­
. Astfel ea a învăţat să aibă pretenţii pe care nu le putea împlini
prm efortun. personale, pretenţii pe care le avea fată de viată de mic fără mama ei, nu mai putea ieşi singură nicăieri. A căpătat o
parcă i s-ar fi cuvenit - ceea ce nu era de fapt nedrept, deo� rece nevroză de angoasă cu simptome paralizante, care se manifesta in­
stilul de viaţă al tatălui i-arfi dat această posibilitate; dacă el s-ar clusiv cu simptome somatice: tahicardie, ameţeli şi tulburări de
fi preocupat mai mult de ea, dezvoltarea ei ar fi putut decurge cu somn, din cauza cărora trecea - împreună cu mama ei - de la
totul a.ltfel. �ama îşi reducea consumul cât putea de mult, pen­ medic la medic. Nota de plată ajungea la tată, care însă în curând
t �u a [z f�loszt de cătrefiică; din cauza angoasei de a-şi pierde fiica a refuzat să mai plătească. Angoasa ei autentică, anume angoasa
şz a ramane complet singură, ea nu era deloc interesantă ca aceas­ de realitate, de autosustinere, de a învăta ceva si de a lua decizii
ta să înveţe ceva rezonabil - aceasta ar fi ameninţat convieţui­ clare desprefelul cum ;oia să îşi config� reze vi�ţa, ca şi de aban­
rea lor în doi. Iată părerea tatălui: "Fiica mea n u are nevoie să donarea atit�dinilor ei infantil-imature a fost deplasată asupra
muncească" - o atitudine deloc rară printre selfmademen în ra­ acestor angoase, care trebuiau să furnizeze scuza din cauza căre­
port cu copiii lor; mândria faţă de ceea ce ei au realizat cu fortele ia nu putea face toate aceste lucruri - era bolnavă. Nevroza de
proprii, mândria că "îşi pot permite" ca fiicele lor să nu fie ne�oi­ angoasă avea următoarele funcţii: o lega pe mamă de ea, în cali­
te să câştige bani, îi face să uite care sunt consecinţele pentru aces­ tate de scut protector şi de tampon în relaţia cu lumea; o scutea
tea.. Ea însăşi nu avea nici o înclinaţie pronunţată faţă de vreo pro­ de dezamăgirea de a recunoaşte că, deşi avea dorinţe mari în via­
fesze; astfel ea se răzbuna inconştient pe părinţi, deoarece rămâ­ ţă, pe care le fantaza bogat în reveriile ei, ea n u dezvoltase sufi­
nea total în grija lor, răzbunare care s-ar fi putut formula astfel: ciente capacităţi pentru realizarea acestora. Ea era o răzbunare
"Dacă aţi făcut ca totul să fie atât de greu pentru mine, ca eu să împotriva părinţilor şi avea acum o scuză "legitimă" pentru a se
nu � tiu înco;,ro să merg, tre�uie cel puţin să aveţi grijă de mine şi putea sustrage de la tot ce era neplăcut.
maz departe - ceea ce ammteşte de expresia: "Aşa-i trebuie lui Desigur că şi acesta este un exemplu prea simplificat, schiţat ra­
tata, să-mi îngheţe mâinile! De ce nu-mi cumpără mănuşi?!". În pid, dar, cu toate variaţiile posibile ale unui mediu care favorizează
2 20 hitz Riemann Angoasa de necesitate 221

isteria, se pot recunoafite multe trăsături tipice, care trebuie săfie re­ xuale secundare feminine; în zilele de menstruaţie era foarte activă,
zumate încă o dată: pentru a nu rămâne în urma băieţilor. Dat fiind că a crescut deve­
O căsnicie parentală dificilă, în care copilul - unic - era im­ nind acel tip aparte, de fată băieţoasă, cu farmecul specific, curând
plicat într-un mod nepotrivit vârstei sale; lipsa de îndrumare au­ a găsit ecou Ia bărbaţi. Dat fiind că până atunci avusese faţă de băr­
tentică fii de modele specifice pentru rolul de gen; un mediu plin baţi doar o atitudine camaraderească, ea a plecat, naivă, în weekend
de contradicţii, cu prea puţine posibilităţi sănătoase de orientare cu un bărbat, dar a fost total îngrozită fii indignată atunci când aces­
în lume; o legătură prea îndelungată cu unui dintre părinţi; iip­ ta a vrut de la ea ceva ce ea nici nu luase în seamă şi s-a sustras apă­
sa de cuno?tinţe solide; seducţie fii trezirea unor afiteptări vagi le­ rându-se aprig.
gate de viitor; din toate acestea, lipsa unei identităţi reufiite cu Tatăl, care o iubea la nebunie fii avea planuri mari cu ea, era unul
sine însufii. dintre acei " inventatori" aflaţi mereu în afiteptarea marii invenţii,
DomnifiOara P. nu fitia bine care este de fapt "realitatea": lu­ pe care nu o fac niciodată; toată familia afitepta împreună cu el fii îl
mea măreaţă a tatălui sau cea îngustă, dar plină de afecţiune �i plângea pe sărmanul tată care era atât de talentat fii nu descoperise
răsfăţ a mamei? Cum ar trebui să fie ea însăfii? Ar fi trebuit să încă nimic nou sub soare.
devină o mare doamnă - dar cum ar face asta? Sau ar trebui să Ulrike avusese anumite succese în fiCOală în unele mici reprezen­
devină ca fii mama - dar cât de lipsit de farmec, cât de plicticos taţii fii avea un anumit talent actoricesc; atunci tatăl a încercat brusc
era acest lucru! Şi ce s-ar face ea dacă mama ar muri? Nici nu se să-?i trăiască speranţele neîmplinite pe spinarea fiicei: ea trebuia să
putea gândi Ia asta; deţ;i o chinuia ţ;i o folosea din plin pe mamă, fie actriţă. A primit lecţii de actorie; spre norocul - sau nenorocul
această angoasă o făcea să fie totufii de fiecare dată drăguţă cu ea, ei - tipul ei uman era tocmai cel căutat pentru o piesă unde a pri­
pentru a o păstra cât mai mult timp posibil. Astfel putem înţele­ mit primul ei mare rol, pe care îl datora mai mult apartenenţei la
ge că relaţia celor două femei nu avea nici o iefiire - ele aveau ne­ acest tip uman decât capacităţii ei proprii. Apoi nu a mai primit nici
voie prea mult una de alta pentru a se putea desprinde - orice un rol; tatăl scria grămezi de scrisori către teatre fii agenţii de im­
adultizare a uneia dintre ele ar fi ameninţat nevroza protectoare presariat, cu fotografii ale fiicei fii descrieri exagerate ale talentului
în doi, le-ar fi obligat pe amândouă să facă pafii spre maturizare, ei. Era solicitată din când în când la interviuri; în sine, ea nu era un
de care amândouă se temeau. lmbolnăvirea fiicei era un semnal de mare talent fii în plus se simţea de două ori inhibată de laudele pa­
alarmă al părţii încă sănătoase din ele, că lucrurile nu mai puteau teme care o precedaseră fii de afiteptările trezite de acestea - în con­
ţine mult afia. secinţă, rata. Intre timp, fără să abandoneze speranţa unei cariere
teatrale, ea a încercat să ocupe alte poziţii, pentru care nu avea însă
Ulrike era cel de-al treilea copil al părinţilor săi, după două su­ destule cunOfitinţe fii care au dezamăgit-o; astfel, fie era concediată
rori care o precedaseră. De aceea ea ar fi trebuit să fie băiat. Nu a rapid, fie renunţa ea după perioada de probă. La 25 de ani a intrat
fost băiat fii a fost deci o dezamăgire, dar părinţii fii-au păstrat do­ în tratament psihoterapeutic din cauza unor stări de anxietate (ago­
rinţa fii au crescut-o ca pe un băiat. O strigau Uli, primea haine de rafobie); ea nu mai putea să mai iasă singură din casă fii era incapa­
băiat, o tundeau scurt fii o asigurau de fiecare dată că arată ca un bilă să muncească; prin aceasta se exprimau dezorientarea fii neaju­
băiat, cu o mare consideraţie, ceea ce o făcea să primească toate aces­ torarea ei.
tea cu plăcere, să se comporte fii să se mifite ca un băiat. Se juca nu­ Exemplul este în mod special caracteristic pentru îngreunarea
mai cu băieţi ţ;i se străduia să facă la fel ca ei, era mândră atunci drumului spre rolul feminin fii pentru dificultăţile de care se lover>­
când cineva îi spunea că se putea compara cu oricare băiat. La pu­ te copilul în obligaţia de a împlini dorinţele părinţilor, fără a avea
bertate ea a fost tare nefericită când i-au apărut caracteristicile se- fundamentul adecvat pentru aceasta.
2 22 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 223

Consideraţii suplimentare Popoare întregi, comunităţi religioase şi rase proiectează une­


le asupra altora ceea ce nu vor să perceapă la ele însele şi anu­
Personali�ţile isterice trăiesc într-o pseudorealitate, pe care miţi potentaţi pot să se agaţe de această disponibilitate pen­
am putut să o punem în evidenţă la ei în toate domeniile. tru proiecţie şi să o folosească politic sau ideologic. Astfel de
Chestiunea autenticităţii este problema lor centrală - este re­ proiecţii necontrolate şi inflamate participă decisiv, în calitate
flectarea interioară a derobării lor de la realitate în "roluri". de fundal psihodinamic, la apariţia războaielor, urii de rasă şi
Religia devine la ei uşor o credinţă fără obligaţii, din prag­ luptelor religioase. Dorinţa de a se elibera de trecutul împo­
matism - nu pot şti niciodată dacă nu vor mai avea nevoie vărător şi plin de vinovăţie este o trebuinţă general umană.
de biserică; şi aici pentru ei aparenţa este mai importantă de­ Total opus depresivului, care se crede vinovat de multe 1�­
cât' autenticitatea; este suficient să respecţi formele. Li se pare cruri, istericul tinde să uite sau să nege vinovăţia proprie. In
foarte atrăgător gândul că prin căinţă şi iertare sunt desfăcu­ limba germană trecerea timpului şi abaterea morală sunt de­
te toate vinovăţiile şi ei pot să ia totul de la capăt, nevinovaţi, semnate de acealaşi cuvânt: "Vergehen" . Acest lucru ne poa­
ca nişte nou-născuţi. Ei ţin la reprezentarea unui Dumnezeu te pune pe gânduri: oare abaterile noastre morale se duc cu
personal, în sensul unui tată bun, care desigur că îi iubeşte de­ timpul? Părţii isterice din noi aceasta i se pare foarte corect.
osebit de mult şi odată şi odată va arăta acest lucru. Astfel ei In calitate de părinţi şi educatori, oamenii cu părţi de per­
rămân în multe privinţe infantili, imaturi, naivi şi creduli în sonalitate isterice pot să impresioneze şi .să seducă; ei au o
ceea ce priveşte miracolele, sunt uşor de sedus cu promisiuni mare putere de sugestie, pot fi convingători şi-i pot da COI:_i­
de vindecare, care pretind să ajute fără prea multe eforturi per­ lului senzaţia că viaţa este frumoasă şi demnă de a fi trăită. In
sonale. De aceea ei sunt adesea adepţi ai unor sede de acest ceea ce priveşte afecţiunea, ei sunt mai degrabă spontani de­
fel, care vprbesc trebuinţei lor de senzaţional. Ca pacienţi în cât constanţi; copiii simt că părinţii lor sunt demni de a fi iu­
psihoterapie, ei preferă să fie hipnotiza ţi, aşteptând ca proble­ biţi şi sunt mândri de ei, îi admiră; casa părintească are "at­
mele lor să dispară cu o pasă magică, fără eforturi personale. mosferă", este primitoare şi aceşti copii sunt invidiaţi de mulţi
În etică, ei au atitudini asemănătoare, de naivitate şi lipsă pentru părinţii pe care îi au - adesea numai până ce aceştia

de obligaţii. Este utilizată din belşug posibilitatea de a relati­ recunosc elementul de faţadă. In cazul unei structuri prepon­
viza totul şi de a căuta ţapul ispăşitor în afară, la alţii, oriun­ derent isterice a părinţilor, dificultatea constă în primul rând
de, numai la sine nu. Aceasta le îngreunează introspecţia şi în lipsa de consecvenţă în educaţie; răsfăţul şi frustrarea se ală­
autocritica, de aceea rareori ei pot învăţa ceva din crize. tură, iar copilului îi este greu să se orienteze; el nu ştie pe ce
Şi la ei este vorba despre ceva general uman, la care parti­ poate conta - aceasta şi pentru că felul de a se purta al adul­
cipăm cu toţii, cu accente diferite, pentru că noi toţi trebuie să ţilor depinde mai mult de dispoziţie şi prea puţin de starea
trecem în copilăria noastră prin această fază de dezvoltare, obiectivă de fapt. Astfel ei creează adesea un soi de "climat
care îşi pune amprenta asupra noastră, cu toate sarcinile şi an­ psihic de aprilie", care se reflectă neliniştitor sau haotic asu­
goasele care ţin de ea. Acelaşi proces de proiecţie asupra alto­ pra copilului. Atunci când şi-au dezamăgit copilul sau trebuie
ra a propriilor lipsuri şi sentimente de culpabililtate, pentru a să ceară de la el o renunţare necesară, ei îi fac promisiuni ne­
se despovăra pe sine, se recunoaşte inclusiv în colective, unde determinate legate de vreun viitor îndepărtat - "când o să
joacă un rol important şi periculos. "Duşmanul" este deosebit cre� ti mare " - şi astfel el evită să se confrunte cu ele şi să facă
de potrivit pentru proiecţie şi căpătăm impresia că duşmanii o renunţare necesară; orice renunţare este legată la copil de aş­
trebuie să fie inventaţi pentru a ne descărca de vina proprie. teptarea unei laude care trebuie să îi urmeze imediat. Aceas-
Angoasa de necesitate 225
224 Fritz Riemann
nou şi diferit - aici apare din nou o opoziţie polară faţă de
ta stârneşte în el acea aşteptare periculoasă a unui viitor plin obsesionali, care se cramponează de vechi pentru că, cel pu­
�� rmr_ �cole, �are trebuie să se întâmple cândva şi astfel părin­ ţin, este verificat şi cunoscut. Un politician de profesie cu tră­
ţu susţrn dorrnţele iluzorii ale copilului, în loc să îl îndrume sături isterice a fost Benjamin Disraeli, conform prezentării lui
spre realitate. Andre Maurois. Şi ca politicieni ei sunt cei mai convingători,
Părinţii nu îi dau astfel - şi nici pe altă cale - nici o uneal­ cei mai impresionanţi vorbitori, care promit cu plăcere, uneori
t� adevărată pe drumul său în viaţă, îi dau prea puţine expe­ prea mult. Adesea ei au naturi de conducători, cărora le revi­
nenţe rezonabile şi suportive, ceea ce formează baza dezamă­ ne mai mult să pună lucrurile în mişcare, să indice drumuri
girilor ulterioare, legate de propria persoană şi de viaţă. Pe de noi, decât să presteze apoi micile treburi necesare pentru a-şi
o pa�te, ei îl leagă pe copil prea intim de ei, pe de altă parte îl pune în practică ideile. Dar ei pot fi şi acei conducători sedu­
res�rn� brusc. Atunci când copilul devine pentru părinţi o cători, care se folosesc cu viclenie de dorinţele secrete ale ale­
obhgaţ1e, o povară şi o responsabilitate, când el caută înţele­ gătorilor lor pentru a-şi amplifica imaginea proprie şi trăiesc
gere pentru propriile lui probleme, el se simţe dintr-o dată lă­ după motto-ul "apres moi le deluge"16, care nu se mai sinchi­
s�t singur şi trebuie să recunoască faptul că asigurările de iu­ sesc de ce anume au declanşat; adesea ei sunt jucătorii ultimei
bire nu erau de fapt decât vorbe frumoase. Părinţii isteriei nu cărţi, care riscă mult şi chiar după ce sunt învinşi pot să cadă
supor�ă critica din partea copiilor lor, o iau ca o jignire perso­ me�eu în picioare, ca un hopa-mitică.
nala� ŞI pot cu gre.u să îşi admită greşelile proprii ei nu fac
In comunitate ei sunt potriviţi pentru toate meseriile care

aceasta din cauza pretenţiilor de putere şi perfecţionism, ca


cer o abordare legată de personalitate, reacţii elastice pe mo­
obsesionalii, ci din vanitate şi amor-propriu rănit. Dacă ei sunt
ment, versatilitate, plăcerea contactului şi capacitate de adap­
confruntaţi de către copil, dacă acesta le cere socoteală în loc
s� îl ia î� serio�, cu greutăţile sale, aceşti părinţi nu re�unosc
tare şi care, în acelaşi timp, vin în întâmpinarea trebuinţei lor
de valorizare, dorinţei lor de a acţiona la nivelul personalită­
m�_ c, c1 r:umm sub�iază că nu au dorit decât binele copilu­
_ ţii. Astfel le convin toate activităţile în care reprezintă ranguri
lm ş� au facut sacnflcn pentru el, astfel încât copilul să capete
şi oficii care le conferă o importanţă simbolică, dat fiind că ei
senhm�nte de culpabilitate din cauza nerecunoştinţei sale.
se identifică masiv cu rolul oficial. Astfel, pentru ei rangurile
Penculo�să e�te şi încl�aţia lor de a-şi "educa" copiii pen­
tru a ��ve� copn-�odel; e1 trebuie să strălucească pentru fai­ şi funcţiile reprezintă mai puţin o obligaţie, cum este la obse­
ma �arrnţ1lor lor ŞI nu au voie să dezamăgească, dat fiind că sionali şi mai curând posibilitatea de a spori strălucirea perso­
altmrnteri pierd iubirea acestora. La ei cel mai mare este peri­ nalităţii lor. De aceea decoraţiile şi titlurile li se par deosebit de
atrăgătoare. Le convin toate activităţile care implică o capaci­
colul de a-1 împinge pe copil într-un rol. În parte pentru că
·

abuzează �e copil pentru a-�i spori imaginea proprie, în par­ tate de contact şi care împlinesc trebuinţa lor de legături inter­
te pentru ca proprnle _ lor dorrnţe neîmplinite trebuie acum îm­ umane, dorinţa lor de a avea "public". Ei sunt reprezentanţii
pli�ite de copil - amintesc de exemplul manechinului. de vânzări prolicşi sau vânzătorii convingători, sugestivi, care
In �olitică, personalităţile isterice reprezintă cu plăcere par­ îl împing pe un client să cumpere vreo marfă veche şi depăşi­
.
tidele hberale sau revoluţionare, nu în ultimul rând din dorin­ tă ca şi cum ar fi un târg deosebit de avantajos sau pe altul, care
ţa de se�aţi�nal, �a şi dintr-o nemulţumire nedefinită şi din ar fi vrut să cumpere numai o cravată, îl lasă să plece numai
aşteptan� nelamunte legate de viitor. Ei nu sunt însă revolu­
1 1\ După mine, potopul - expresie atribuită regelui Franţei Ludovic a l
ţionari �u tăria şi consecvenţa schizoizilor: ei cred în progres, XV-lea - n. /.
adesea m mod nmv, _ deoarece cred în nou numai pentru că este
Angoasa de necesitate 225
224 Fritz Riemann
nou şi diferit - aici apare din nou o opoziţie polară faţă de
ta stârneşte în el acea aşteptare periculoasă a unui viitor plin
�� nur_ �cole, �are trebuie să se întâmple cândva şi astfel părin­ �bsesiona li, care se cramponează de vechi pentru că, cel pu­
ţm, este verificat şi cunoscut. Un politician de profesie cu tră­
ţn susţm donnţele iluzorii ale copilului, în loc să îl îndrume sături isterice a fost Benjamin Disraeli, conform prezentării lui
spre realitate. Andre Maurois. Şi ca politicieni ei sunt cei mai convingători,
Părinţii nu îi dau astfel - şi nici pe altă cale - nici o uneal­ cei mai impresionanţi vorbitori, care promit cu plăcere, uneori
t� adevărată pe drumul său în viaţă, îi dau prea puţine expe­ prea mult. Adesea ei au naturi de conducători, cărora le revi­
nenţe rezonabile şi suportive, ceea ce formează baza dezamă­ ne mai mult să pună lucrurile în mişcare, să indice drumuri
girilor ulterioare, legate de propria persoană şi de viaţă. Pe de noi, decât să presteze apoi micile treburi necesare pentru a-şi
o pa:te, ei îl leagă pe copil prea intim de ei, pe de altă parte îl pune în practică ideile. Dar ei pot fi şi acei conducători sedu­
res�m� brusc. Atunci când copilul devine pentru părinţi o
cători, care se folosesc cu viclenie de dorinţele secrete ale ale­
obhgaţie, o povară şi o responsabilitate, când el caută înţele­
gătorilor lor pentru a-şi amplifica imaginea proprie şi trăiesc
gere pentru propriile lui probleme, el se simte dintr-o dată lă­
după motto-ul " apres moi le deluge"16, care nu se mai sinchi­
s�t singur şi trebuie să recunoască faptul că asigurările de iu­
sesc de ce anume au declanşat; adesea ei sunt jucătorii ultimei
bire nu erau de fapt decât vorbe frumoase. Părintii isteriei nu
cărţi, care riscă mult şi chiar după ce sunt învinşi pot să cadă
sup o�ă critica din partea copiilor lor, o iau ca o jignire perso­
mereu în picioare, ca un hopa-mitică.
nalay ŞI pot cu greu să îşi admită greşelile proprii - ei nu fac
În comunitate ei sunt potriviţi pentru toate meseriile care
aceasta din cauza pretenţiilor de putere şi perfecţionism, ca
cer o abordare legată de personalitate, reacţii elastice pe mo­
obsesionalii, ci din vanitate şi amor-propriu rănit. Dacă ei sunt
ment, versatilitate, plăcerea contactului şi capacitate de adap­
confruntaţi de către copil, dacă acesta le cere socoteală în loc
tare şi care, în acelaşi timp, vin în întâmpinarea trebuinţei lor
să îl ia în serios, cu greutăţile sale, aceşti părinţi nu re�unosc
de valorizare, dorinţei lor de a acţiona la nivelul personalită­
ni�c, ci numai subliniază că nu au dorit decât binele copil u­
ţii. Astfel le convin toate activităţile în care reprezintă ranguri
lm ş� au făcut sacrificii pentru el, astfel încât copilul să capete
şi oficii care le conferă o importanţă simbolică, dat fiind că ei
senhm:nte de culpabilitate din cauza nerecunoştinţei sale.
se identifică masiv cu rolul oficial. Astfel, pentru ei rangurile
Penculo�să e�te şi înclinaţia lor de a-şi "educa" copiii pen­
şi funcţiile reprezintă mai puţin o obligaţie, cum este la obse­
tru a devem copu-model; ei trebuie să strălucească pentru fai­
sionali şi mai curând posibilitatea de a spori strălucirea perso­
ma părinţilor lor şi nu au voie să dezamăgească, dat fiind că
nalităţii lor. De aceea decoraţiile şi titlurile li se par deosebit de
altminteri pierd iubirea acestora. La ei cel mai mare este peri­
atrăgătoare. Le convin toate activităţile care implică o capaci­
colul de a-l împinge pe copil într-un rol. În parte pentru că
tate de contact şi care împlinesc trebuinţa lor de legături inter­
abuzează de copil pentru a-şi spori imaginea proprie, în par­
umane, dorinţa lor de a avea "public". Ei sunt reprezentanţii
te pentru că propriile lor dorinţe neîmplinite trebuie acum îm­
pli�ite de copil - amintesc de exemplul manechinului. de vânzări prolicşi sau vânzătorii convingători, sugestivi, care
In politică, personalităţile isterice reprezintă cu plăcere par­ îl împing pe un client să cumpere vreo marfă veche şi depăşi­
. _ tă ca şi cum ar fi un târg deosebit de avantajos sau pe altul, care
tidele hberale sau revoluţionare, nu în ultimul rând din dorin­
ţa de se�zaţi�nal, �a şi dintr-o nemulţumire nedefinită şi din ar fi vrut să cumpere numai o cravată, îl lasă să plece numai
aşteptan� nelamunte legate de viitor. Ei nu sunt însă revolu­
16 După mi11e, potopul - expresie atribuită regelui Franţei Ludovic al
ţionari �u tăria şi consecvenţa schizoizilor: ei cred în progres, XV-lea - 11. t.
adesea m mod naiv, _ deoarece cred în nou numai pentru că este
2 26 Fritz Riemann Angoasa de necesitate 227

după ce I-au îmbrăcat de sus până jos. Ei se simt acasă p este tu! şi de a trăi în amintiri, pe care le alterează conform dorin­
tot unde este vorba despre şarm, farmec fizic, despre abil i ta te ţei -iar şi în care ei joacă rolul principal. Unii pot astfel să dea
spontaneitate, despre improvizaţie, despre victorii sau a sa !� strălucire propriei morţi şi, printr-o moarte măreaţă şi eroică,
tu :i �su �priz � . Pe �steric îl a trag toate meseriile care îi fac pro­
·

fac o piesă impresionantă din coborârea lor de pe scena vieţii.


miSIUni nelamunte d espre viaţa în ", umea bună " sau care îl Arta, în toate formele ei, este domeniul preferat al perso­
pun în contact cu această lume; îi plac profesiile de fotom odel nalităţilor isterice; ceea ce ei creează poartă inconfundabil nota
manechin, manager, afacerile legate de podoabe sau înfru mu� lor personală; uneori istericii tind spre un anumit exhibiţio­
seţare, precum şi cele hoteliere. În activităţile lor, ei se rapor­ nism; sunt talentaţi la corespondenţă şi la scrierea au tobiogra­
tează mai mult la oameni decât la lucruri şi stări de fapt, astfel fiei şi autoprezent ării. Punctele lor forte sunt culoarea, origi­
că performanţa lor depinde foarte mult de persoanele pentru nalitatea, vivacitatea . Factorul formal nu este pentru ei adesea
care este prestată. Dacă au talent corespunzător, ei pot subl i­ prea important. Înclină în mod deosebit spre reverii diurne,
ma artistic înzestrările şi trăsăturile lor, puternica lor capaci ta­ care poartă cu ele pericol ul ca fantasmele să se reverse asupra
te de a dori şi de a-şi imagina, capacitatea de exprimare şi plă­ vieţii nu într-un mod sănătos, ci răpindu-1 într-o lume a vise­
cen;:a exprimării, mai ales în actorie şi dans. lor şi dorinţelor care îl îndepărtează din ce în ce mai mult de
lmbă trânirea şi moartea sunt ultimele realităţi, inevitabi le, realita te - numai artistul poate face ceva creativ din aceasta.
ale vieţii noastre, care nu poate amâna trecerea timpului. Ne­ Visele personalităţilor isterice - în măsura în care ele re­
fiind obişnuite să accepte realităţile şi să se plece în faţa nece­ flectă problematica spe cifică acestei structuri - prezintă, ade­
sităţilor, personalităţile isterice au tendinţa de a închide ochii sea într-o formă naivă, împliniri ale unor dorinţe, au în ele
şi în faţa acestor realităţi, cât de mult timp se poate. Îmbătrâ­ ceva iluzoriu, pentru că sunt suspendat e legi ale reali tăţii ­
nirea şi moartea există, desigur, nu se pot nega, dar există mai în ele lucrurile se petrec întocmai ca şi în poveşti. Sunt v isa te
mult pentru alţii, nu pentru istericul însuşi. De aceea el caută rezolvă ri miraculoase ale unor probleme existente - într-o si­
să păs treze cât mai mult timp posibil i luzia tinereţii eterne, tuaţie fără ieşire, individ ul începe brusc să zboare sau are ca­
ideea unui viitor plin de posibilităţi care se află mereu în faţa pacităţi magice sau apare dintr-o dată un deus ex machina şi
lui. lstericii sunt d eosebit de receptivi la toate metodele şi prac­ salvează situaţia. Angoasa refulată în profunzimi se exprimă
ticile care le promit să îi păstreze tineri mult timp, ca şi la te­ nu rareori în vise, astfel încât individul nu are sub picioare un
oriile despre viaţa după moarte, dacă se poate ca păstrare a teren ferm, se trezeşte dintr-o dată deasupra unei prăpăstii -
persoanei lor. O consecinţă frecventă a punerii în paranteză a deci situaţii pe care le-am putea descrie cu imaginea călăreţ�.­
propriei morţi este aceea că nu-şi fac la timp testamentul şi lui pe mare. Visele lor sunt de cele mai multe ori colorate, vn�
nu-şi pun la punct treburile şi adesesa lasă în urma l or un pline de acţiune şi ei îşi pot a m inti chiar şi vis �le c�le. ma1
mare haos. La bătrâneţe nu este deloc rar ca, sub presiunea lungi. Caracteristic este şi faptul că rezolvarea unet sarcmt gre­
apropierii morţii, ei să ajungă la schimbări de orientare bruş­ le care I-ar costa multe eforturi, nu este realizată de visătorul
te, aparen t radicale şi la schimbări de comportament ca re
'

însuşi, ci alte persoane o preiau pentru el.


.
amintesc de zicala: "La tinereţe curvă-n pat, la bătrâneţe so ră Să încercăm să indicăm o linie ascendentă a structunlor de
la pat" . La o privire mai exactă, aceste schimbări par opo rtu­ personalitate isterice, de la oameni să� ă toşi cu părţi d� perso­
niste, astfel că din nou se poate pune sub semnul întrebării au­ nalitate isterice până la tulbu rări mai uşoare sau mai severe
tentici tatea lor. lstericii înţeleg poa te cel mai greu să îmbătrâ ­ din acest cerc de structuri; aceasta ar arăta astfel: oameni
nească în demnitate, ei au capacitatea de a transfigura trecu- vioi-impulsivi cu o pornire accentuată spre valorizare şi vani-
2 28 Fritz Riemann

tate - trebuinţă narcisică de a fi confirmat şi de a fi în centrul


atenţiei - pornire de autovalorizare supradimensionată şi de­
pendenţă de contact - fata lui tata şi băiatul mamei care nu
s-a u desprins d e romanul lor familial - inau tenticitate isteri­
că, joc de rol şi fugă de realitate până la escrocherie - eterne Concluzie
duduci şi domnişori - persona lităţi mizantrope sau misogi­
ne, care nu-şi acceptă rolul de gen, pe care îl evită ajungând
nu rareori la homosexualitate - femei " castratoare " , distruc­ " Dacă am şti totul unii despre altii,
am ierta uşor şi cu dragă inimă,
tive, cu o ură pronunţată faţă de bărbaţi şi donjuani cu a titu­
Nu ar mai fi nici mândrie şi nici arogantă "
dini de răzbunare faţă de femei - fobii - tablouri clinice grav
HAFIZ
isterice cu simptomatologie psihică şi fizică, care nu se poate
a taşa de nici un organ, dar prezintă o preferinţă pentru extre­
mităţi (paralizii).
Omul sănătos cu părţi structurale isterice este amator de În spatele celor patru forme fundamentale ale angoasei
risc, întreprinzător, este mereu gata să se dedice unei activităţi se a flă probleme general umane, cu care trebuie să ne con­
noi; este elastic, plastic, vioi, adesea spumos şi fermecător, plin fruntăm cu toţii. Fiecare dintre noi se întâlneşte cu angoasa
de viaţă şi spontan; improvizează şi testează cu plăcere. El este de dăruire într-una din diferitele sale forme, care au în co­
mereu un om de lume, niciodată plicticos, la el "se întâmplă m un sentimentul de a ne fi ameninţată existenţa, spaţiul per­
mereu ceva " ; îi plac toate începuturile şi este plin de aşteptări sonal de viaţă sa u integritarea personalităţii noastre. Deoa­
optimiste de la viaţă. Lui i se pare că orice început conţine toa­ rece orice deschidere plină de încredere, orice a fecţiune şi
te şansele, este plin de vraja care locuieşte în orice început, aşa iubire ne pot pune în pericol pentru că a tunci suntem lipsiţi
cum se spune în motto-ul acestui capitol. El pune totul în miş­ de apă rare şi vu lnerabili, trebuie să cedăm ceva din noi în­
care, dezrădăcinează tradiţiile şi dogmele învechite, rigidiza te şine, trebuie să livrăm altuia o parte din noi înşine. De aceea
şi are ceva convingător, sugestiv, mult şarm pe care ştie să îl fo­ orice angoasă de dăruire este legată de angoasa de o posi­
losească în mod conştient. El nu ia nimic prea în serios - poa­ bilă pierdere a Eului.
te în afara propriei persoane - pentru că ştie de relativitatea Oricine trece însă şi prin angoasa de a deveni Eu, de indi­
fiecărui lucru din viaţă; pu terea lui stă în mobiliza rea impulsi­ viduaţie, care, în diferitele forme ale sale de apariţie, înseam­
vă şi în punerea în mişcare a lucrurilor şi 'mai puţin în persis­ nă o autoclcvare de pe terenul comunităţii protectoare. Cu cât
tenţă şi realizarea tenace a celor plănuite. Dar tocmai nerăbda­ suntem mai mult noi înşine, cu atât devenim mai singuri, pen­
rea sa, curiozitatea şi libertatea sa faţă de trecut îl fac să vadă tru că atunci resimţim mai mult izolarea indiv idului.
şi să apuce multe şanse, pe care nu le văd alţi oameni, altfel Fiecare trece în felul lui şi prin angoasa vremelniciei; este
structuraţi sau care ar însemna pentru aceştia o oprelişte, o li­ inevitabil pentru fiecare dintre noi să trăim senza ţia că ceva
mită. Astfel, independent şi îndrăzneţ, el poate vedea viaţa ca se apropie de sfârşit, încetează, dintr-o dată nu mai este aco­
o aventură plină de culoare; pentru el sensul vieţii constă în a lo. Cu cât ne cramponăm mai mult de ceva, cu cât vrem mai
trăi cât se poate de bogat, de intens şi de complet. mult să păstrăm ceva, cu atât mai mult suferim de această an­
goasă, ale cărei diverse forme lasă să se recunoască elementul
comun al angoasei de schimbare.
230 Fritz Riemann Concluzie 231

Şi fiecare trece, în fine, şi prin angoasa de necesitate, de as­ Dacă nu are un destin extraordinar, om ul care a avut o copi­
primea şi rigoarea defin itivului, ale cărei forme d i ferite p re­ lărie în general fericită este în stare să elaboreze angoasele fun­
zintă în comun angoasa de a fi fixat fără posibilitate de abate­ damentale, cel puţin nu se îmbolnăveşte din cauza lor, pentru
re. Cu cât tindem mai mult spre libertate şi arbitrariu, cu a tât că şi-a putut construi o bază stabilă pentru personalitatea sa.
mai mult trebuie să ne temem de consecventa şi limitele rea­ Dimpotrivă, cel care a fost expus prea de ti mpuri u unor
lităţii. angoase şi stresuri ale destinului şi nu a găsit în medi ul lui
Dat fiind că cele mai mari angoase ale fiinţei noastre, care nici un ajutor, va resimţi şi u lterior angoasa ca fiind mult mai
sunt atât de importante pentru dezvoltarea şi maturizarea periculoasă şi mai apăsătoa re, deoarece ea activează la el a n­
noastră, nu pot fi ocolite, încercarea de a le evita se plăteşte cu goase vechi, neelaborate, din copilăria sa . Psihotera pia, în
multe temeri mici, banale. Aceste angoase nevrotice se pot în­ vreuna dintre formele ei, poate să îl ajute în elaborarea aces­
drepta practic împotriva a orice, şi în cele din u rmă se pot di­ tora. Dar în cazul u nor a ngoase greu de suportat, care, pri­
zolva numai dacă am recunoscut adevărata a ngoasă care se v i te din punctul de vedere al realităţii, prezintă o intensita­
ascunde în spatele lor şi ne-am confruntat cu ea. În deplasa­ te inexplicabilă, poate fi de ajutor clarificarea faptului că este
re, edulcorare şi deformare caricaturizată, angoasele existen­ vorba cu siguranţă de o retrăire a angoaselor din copilă rie,
ţiale par absurde - ele nu fac alteva decât să ne chinuiască şi că rora pe atunci individul respectiv le fusese livrat total lip­
să ne împovăreze. De aceea trebuie să le înţelegem pe post de sit de ajutor, dar împotriva cărora între timp căpătase mijloa­
semnale de alarmă, indicii ale faptului că " n u stăm b i ne" în cele care până atunci îi l ipseau: încredere, speranţă, intuiţie
vreo privinţă, că dorim să evităm un lucru în loc să ne con­ şi curaj.
fruntăm cu el, anume un lucru esenţial pe ca re vrea să îl aco­ Vorbele pe care Rilke le spune despre om: "Fă ca el să-şi
pere angoasa deplasată. Întâlnirea cu marile angoase este un cunoască din nou copilăria, inconştientul şi minunile şi legen­
aspect parţial al progresului nostru spre maturizare; deplasa­ dele nesfârşit de obscure ale anilor săi de început plini de pre­
rea asupra unor angoase nevrotice substitutive are nu numai simţiri" sunt cu siguranţă profunde. Dar din păcate ele nu se
o acţiune paralizantă, inhibitorie, ci ea ne abate şi de Ia sarci­ potrivesc pentru mulţi oameni; anii copilăriei lor sunt mai cu­
nile esenţiale ale vieţii noastre, care ţin de uma nitatea noastră. rând întunecaţi decât bogaţi, mai curând apăsători decât plini
Astfel, angoasa, în formele ei fundamentale descrise, capă­ de speranţe, mai curând frustranţi decât minunaţi. Dar şi pen­
tă o importanţă decisivă: ea nu este numai un rău care se poa­ tru ei poate fi de ajutor elaborarea trecutului lor într-un pro­
te evita, ci, de la început, ea este şi un factor de neînlăturat al ces psihoterapeutic de dezvoltare u lterioară_şi astfel de a se
dezvoltării noastre. Acolo unde trăim una dintre cele mai mari elibera pe cât posibil de prejudiciile suferite. Intâlnirea dintre
angoase, ne a flăm întotdeauna într-una dintre cele mai mari moştenirea noastră şi mediul în care ne-am născut - mediul
cerinţe ale vieţii; acceptând angoasa şi încercând să o învin­ este înţeles aici în sensul cel mai larg posibil - formează ceea
gem, căpătăm o nouă capacitate - fiecare stăpânire asupra ce numim soartă; începu tul acestui destin al nostru este pre­
a ngoasei este o victorie care ne face mai puternici; orice evita­ format în copilărie, debutează . cu aceasta - este " forma im­
re a angoasei este o înfrângere care ne slăbeşte. pregnată, care se dezvoltă viu". Da r tocmai psihoterapia ne-a
Aşa cum se poate vedea din exemplele biografice, angoa­ dat posibilitatea de a recunoaşte că multe d intre lucrurile pe
sa noastră are o preistorie, ontogenetică . Can ti ta tea, in ten si ta­ care am crezut până acum că trebuie să le acceptăm ca pe un
tea şi obiectul angoaselor noastre, a le adulţilor sunt întotdea­ d estin sunt de fapt consecinţe ale prej udiciilor a nterioare da­
una preformate şi decise de angoasele noastre din cop ilărie. torate mediului, care pot fi reparate retroactiv.
Concluzie 233
232 Fritz Riemann

Este important să arătăm că în aceste imprimări timpu­ proprie, diferită a copilu lui. Ea mai cere şi o atitudir:_e de iu­
rii un rol decisiv este juca t de societatea d i n acel moment. bire, pentru a-i da copilu lui posibi litatea de a _ avea wm�rede�
asa
Aici nu am neglijat-o pentru că i-am suba preciat importa n­ re şi pentru a-1 înţeleg e empat ie. Ea cere aspnme sanato
ţa, ci pentru că în an ii copilăriei timpurii părinţii sunt prin­ face pe co � il să ex ? e r � mente ze c�
şi consecvenţă, pentru a-1 .
ci pa l e l e persoa ne de rel a ţie. Influ enţele sociopsiho logice în cele dm urma Şi mcred ere Şi
înseamnă ordinea şi ea cere
ajung la copil la început numai prin intermed iul pări n ţilor respect faţă de autonomia copilu lui, p ent : u a � u-1 forma pe
-
săi, prin a titu dinea lor fa ţă de societate, d e a utoritate, de acesta după propr iile dorinţe şi astfel a-1 mstra ma. . . .
performa nţă, de religie şi sex ua l i tate etc. De aceea în atitu­ O astfel de "completitudine" este posibilă însă numai llim­
vâr­
dinile eronate a le părinţilor fa ţă de copil sunt conţinute în­ tat, dat fiind că noi, oamenii, suntem incompleţi şi nedesă
totdea una şi părţi de critică soci ală; este vorba de părinţi în şiţi. Mi se pare important să orient ăm unilat eralit � ţile care ne
calita te de membri ai unei societă ţi, unei culturi, unei c la se limitează pe fiecare dintre noi ca indivi d în funcţie de � ep � e�
soci ale sau unei ideologii domi nante a l e cărei cerinţe ei le de unităţ i. Din cauza consti tuţiei
zentarea ideală a unei astfel
s�ut şi
intermediază fa ţă de copil. Şi societatea, statul etc., trebuie sale somato-psihice moştenite, a mediului în care s-� n�
să se confrunte cu cele patru a ngoase de bază şi răspunsul influenţelor acestuia, din cauza experi en } elo r sai� mdivi ?Ua­
_ tr�
lor este diferit în funcţiile de ideologiile care domină la un le şi modalităţilor comportame ntale doban d �� e, he � � r� ��
moment dat. erul său proprn , posibi htaţile Şi
noi are personal itatea şi caract
C el e pa tru forme fundamentale ale a ngoasei, respectiv nedes ăvâşir ile şi unilat eralită ţile sale.
limitele sale individuale,
tea
cele patru impulsuri fundamentale sau cerinţe fundamenta­ Unul va încerca deci să-şi accepte limitarea şi unilateralita
le se referă la ceva genera l valabil şi fundamental, care apar­ şi să o trăiască într-un mod cât se poate de fertil, pen � că ştie
repre­
ţine ex istenţei noastre şi nu decurge din altceva. Acest lucru că totalitatea" nu este accesibilă. Astfel el poate devem
pare să pornească de la aceea că în principiu avem întotdea­ " cele patru atitud ini funda menta le, ex­
zentantul uneia dintre
una patru posibilităţi de a răspunde la o situaţie de viaţă; faţă cele patru impul suri de ba � ă, pe ca � e îl
ponentul unuia dintre
de orice relaţie interumană, orice sarcină sau cerinţă putem deplin posibi l. � ltul va mcerc a � a se
trăieşte la modu l cel mai _ .
să avem patru atitudini: să o recunoaştem şi să ne distanţăm apropie din ce în ce mai mult de compl ehtud u : e

� e ? esavar �
� cea mat
de ea sa u să ne identificăm iubitor cu ea; putem să o luăm şire pentru că ştie că "totalitatea" n� �s�e acces�bda
de la
asupra noastră, ca pe o lege sau să încercăm să o transfor­ bogat ă realizare de sine nu este �osibila numm � ornmd
măm pe măsura dorinţelor noastre. Fieca re sa rcină esenţia­ ia unma poate consta m renun ţ�rea
fiinta proprie. Dacă măreţ
lă, fiecare decizie, fiecare întâ lnire uma nă esenţială, fiecare conŞtientă la ceva care mai este încă posibi l şi în
.
� esăvâr şirea
eveniment al soartei poartă în si ne, potenţial, toate cele pa­ fiinţei sale în limitele sale, măreţ ia altuia poate h i � � eg � a : ea a
tru modalităţi. Un semn de vital itate este a le a vea pe toa te cât se poate de mult din ceea ce la începu t era stram
_
Şi u:'"de­
la dispoziţie şi de a le folosi conform datelor situaţiei şi pro­ părtat de fiinţa sa şi în contin ua extind ere. Comp leht � dm _e�
priei noastre înzestrări, cel puţin să le implicăm în deciziile şi desăvâr.�irea - cele două idealu ri uman e care nu s � impl �
_ m gram-
noastre ca modalităţi diferite. Da r nu numai aceasta; adesea amândouă, de care nu putem decât să ne apropiem,
o rela ţie umană cere ca practic în acelaşi timp să trăim toate ţele noastre.
utem
cele patru impu lsuri, într-o întrepă trundere pl ină de viaţă. Iată ceva legat de cele patru tendinţe fundamentale: p
Să ne gândim la educaţie: aceasta cere de la educator d istan­ să ne rămân em fideli nouă înşine , să ne
încerca întotdeauna
ţa creatoare necesară pentru a recunoaşte şi a permite fiinţa afirmăm individ ualitat ea, să evităm depen denţel e şi să înţele-
234 Fritz Riemann 235
Concluzie
gem lumea prin cunoaştere şi să ne trăim fără teamă fiinţa vid uală, ceea ce are o contribui ţie esenţială la fascinaţia se­
noastră proprie. xuală.
Întotdeauna putem încerca să ne eliberăm de Eul nostru în acest sens se atrag reciproc schizoizii şi depresivii, pe de
restrictiv prin legăturile interumane, prin iubirea plină de em­ o parte, şi obsesionalii şi istericii, pe de altă parte. Oare ai�i se
patie şi în abnegaţie, într-o autodăruire care trece graniţe, exprimă dorinţa noastră inconştientă de con:�te:are, donn!a
transcende. _
de a găsi la partener ceea ce ne hpseşte la noi mşme; oa:� ���
Întotdeauna putem încerca să recunoaştem drept etern va­ nuim aici posibilitatea de a fi izbăviţi de lanţurile stabihtaţn
labil ceea ce nouă ni se pare adevărat, bun şi frumos, să mili­ structurale ca destin? În orice caz, atracţia antinomică a tipu­
tăm pentru durabilitatea acestui lucru, împotriva influenţelor rilor contrarii poate reprezenta o şansă pentru o astfel de c�m­
variabile pe termen scurt, care vor să zdruncine şi să distrugă pletare. Dar numai dacă suntem pregătiţi să admitem altenta­
acest lucru, să apărăm cu străşnicie legile şi ordinile pe care tea celuilalt, să îl luăm în serios şi să îl înţelegem putem spe­
le-am recunoscut drept necesare. ra să-I descoperim şi să-I dezvoltăm pe acest altul chiar în noi
Şi, în cele din urmă, întotdeauna putem să vrem libertatea înşine . În realitatea vieţii, lucrurile arată însă altfel: ai�i !ieca:
o

noastră, să acceptăm schimbările continue ale vieţii, să adop­ re încearcă să îl atragă pe celălalt pe drum ul sau, vrea sa îl faca
tăm o atitudine "dionisiacă", în contrast cu cea "apolinică" de­ să semene cât mai mult cu el; astfel nu numai că se pierde ten­
scrisă mai sus. Această atitudine dionisiacă acceptă viaţa în în­ siunea creatoare, ci apar şi lupte amarnice. Sau înţelegem gre­
treaga şi înspăimântătoarea sa măreţie şi o regăseşte astfel în şit alteritatea, fără speranţă, pentru că nu sunte� gata s� în­
sufletul său propriu. văţăm sau pentru că evaluăm comportamentul lw numai du-
Şi întotdeauna putem, ca un schizoid, să evităm contactul pă măsura noastră, care nu i se potriveş�e.
interuman apropiat, temându-ne de pierderea Eului; putem, .
Atracţia instinctivă dintre schizoid Şi depresiv � re ur�a­

ca un depresiv, să rămânem în dependenţe, din cauza fricii de toarea bază: schizoidul bănuieşte disponibilitatea Şi capacita­
separare şi singurătate; întotdeauna putem, ca un obsesional, tea de iubire a depresivului, capacitatea lui de sacrificiu, efor­
să ne cramponăm de lucrurile cu care ne-am obişnuit, de tea­ turile sale pentru empatie şi disponibilitatea sa de a ceda şi de
mă de schimbare şi vremelnicie sau, în fine, putem, ca un is­ a se retrage; el bănuieşte că aici se află singura sa şansă de a
teric, să cădem în arbitrariu, pentru a evita angoasa de nece­ se izbăvi de izolarea sa, posibilitatea de a lua de la partene�
sitate şi definitiv. Aceasta duce Ia evitarea uneia sau mai mul­ ceva ce el nu a avut voie să trăiască niciodată: încrederea Şi
tor cerinţe fundamentale şi în aceeaşi măsură umanitatea noas­ senzatia de a face abstractie de sine. Aici fascinaţia constă în
tră devine mai fragmentată . aceea 'că schizoidul bănui�şte la depresiv posibilităţi care exis­
Să mai spunem că cele două structuri de personalitate tă şi în fiinţa sa moştenită, dar nu s-au ex�ri�at U: dez� olta­
care se completează antinomic exercită reciproc o atracţie rea sa proprie. Şi pe de altă parte, pe depreslV îl fas�meaza fap­
instinctivă, o fascinaţie - deoarece nimic nu ne fascinează tul că schizoidul trăieşte ceva ce el nu a îndrăzmt, respectiv
mai mult decât un alt om care trăieşte în faţa noastră în nu a avut voie să trăiască: a fi un individ independe�t, fără
mod convingător ceea ce bănuim în noi ca o potenţialitate, teamă de pierdere şi fără sentimente de culpabilitate. In a�e­
dar am reprimat sau nu am învăţat să trăim, respectiv nu laşi timp el bănuieşte că aici este cine�a care are �evme _ stnn­
am avut voie să trăim. Ni se pare că prin tipul contrar do­ gentă de disponibilitatea lui de a iubi. In ce măsura poate eşu�
rim să ajungem la "totalitate" , Ia o desăvârşire care trebuie aceasta, am văzut în exemplul schiţat mai sus. Deoarece atunci
să ne elibereze de limitarea şi unilateralitatea noastră indi- când schizoidul simte forţa de sucţiune şi fixare a depresivu-
236 Fritz Riemann Concluzie 237

lui, se constelează angoasa sa centrală, anume angoasa de de­ aici cei doi trec unul pe lângă altul în viaţă şi ratează şansa de
pendenţă; şi atunci când depresivul simte pornirea spre inde­ a integra partea care îi completează.
pendenţă a schizoidului, se constelează la rândul ei angoasa În ambele cazuri ajutorul poate consta numai din înţelege­
centrală a acestuia, anume angoasa de pierdere. Atunci atitu­ rea poziţiei celuilalt, în a-l lua pe acesta în serios şi a nu aspri
dinile defensive ale amândorura culminează în neînţelegeri propria structură, din cauza angoasei. Dar în cazul unor ma­
tragice fără sfârşit. nifestări extreme ale tipurilor contrarii acest lucru nu se poa­
Oamenii descrişi drept obsesionali sunt fascinaţi de vitali­ te realiza, pentru că atunci ambii parteneri simt că angoasa le
tatea pestriţă, pasiunea pentru risc şi deschiderea pentru nou este sporită de alteritatea celuilalt şi că trebuie să se apere de
pe care le manifestă tipului contrar, istericul, deoarece ei în­ aceasta; atunci ei nu mai resimt fascinaţia tipului contar, ci nu­
şişi se cramponează atât de exagerat de lucrurile cu care s-au mai nelinişte şi uimire.
obişnuit, se gândesc mereu la siguranţă şi astfel îşi limitează Ţinând seama de aceste aspecte, cunoaşterea celor patru
inutil viaţa, aşa cum ei înşişi bănuiesc. Şi corespunzător, aşa atitudini de bază şi celor patru angoase fundamentale poate
cum am interpretat deja, omul aflat pe linia isterică este fasci­ să fie de folos şi pentru relaţiile parteneriale, ca şi pentru ori­
nat de tipul său contrar, pentru că acesta are stabilitatea, soli­ care alte relaţii interumane. În tendinţa atât de frecventă as­
ditatea, consecvenţa şi rigoarea, viaţa ordonată care lui îi lip­ tăzi, de a dizolva o relaţie de parteneriat de îndată ce apar pri­
sesc. Dar din nou se poate ajunge la impasuri tragice şi neîn­ mele dezamăgiri, adesea ne răpim nouă înşine şansa de a ne
ţelegeri, dacă fiecare încearcă să-i impună celuilalt, din cauza dezvolta ceva mai mult pe noi înşine prin înţelegerea celuilalt.
angoasei sale specifice, propria lui modalitate de viaţă. Atunci, Pentru că la cele patru forme ale fiinţării în lume este vor­
prin din ce în ce mai multă temeinicie, pedanterie şi cicălire, ba depre posibilităţi care aparţin în mod fundamental fiinţei
prin rigiditate revendicativă şi pretenţii de putere, prin ten­ noastre, ele au existat dintotdeauna şi vor exista mereu. Pe­
dinţa sa de a constrânge, obsesionalul îl face pe isteric să es­ rioade diferite, culturi, structuri speciale şi condiţii colective
caladeze tot mai mult în isteria lui, pentru că acesta capătă de viaţă; ideologii şi valori legate de timpul lor; atitudini eti­
impresia că se sufocă. Corectitudinea, concreteţea şi prozais­ ce şi religioase, politice şi economice creează trăiri diferite ale
mul partenerului obsesional, care ascunde în spatele acestor celor patru angoase de bază, care valorizează diferit tipurile
atitudini angoasa sa centrală de schimbare, îl fac pe partene­ structurale. Astfel, epoci întregi pot sta sub dominanţa unuia
rul isteric să resimtă viaţa cu el ca fiind programată, fixată, dintre cele patru tipuri structurale, astfel că în ele se poate dez­
fără strălucire şi variaţie, fără improvizaţie şi acele licăriri care volta mai bine tipul de atitudine care este pe măsura lor, deoa­
fac mai atrăgător cotidianul, de care el are nevoie la fel de mult rece copiii sunt educaţi pentru acest tip, în timp ce tipul con­
ca şi de confirmarea sa de către partener, pe care acesta i-o fur­ tar, dimpotrivă, se dezvoltă mai prost deoarece el este respins
nizează cu atâta parcimonie, de frică să nu îl răsfeţe. Din cauza sau devalorizat colectiv.
angoasei sale centrale determinate de prea marea fixare, par­ Astfel, cultura agrar-sedentară va favoriza trăsăturile con­
tenerul isteric îl va irita din ce în ce mai profund pe obsesio­ servatoare, deci orientarea după tradiţii, experienţe care se
nal şi îl va nelinişti sau îl va face să se resemneze în faţa lip­ transmit nealterat, siguranţă, proprietate şi durabilitate - deci
sei sale de logică imposibil de abordat, caracterului contra­ trăsături pe care le-am descris la obsesional. Urbanizarea şi in­
dictoriu şi lipsei de legături, instalate acum în mod conştient dustrializarea pe care le trăim astăzi, care ne-au smuls din
defensiv, dar mai ales prin pretenţiile sale care îl incită pe par­ multe legături naturale, care cer atât de multe activităţi din
tenerul obsesional să ia măsuri din ce în ce mai stricte. Dar şi care lipseşte dimensiunea sufletească şi care ameninţă să ducă
238 Fritz Riemann Concluzie 239

la formarea maselor a adus cu sine, ca orice dezrădăcinare, o pete cu tendinţa spre anumite scopuri limitate, de a ne con­
schizoidizare vizibilă, în sensul descris acolo, de accentuare a strui domeniul propriu de putere şi proprietate. Ajungem la
pierderii legăturilor, neglijare a părţii afective, susţinute de o autorealizare în profesie, parteneriat, parentalitate. După ce
tehnocraţie care face ca totul să se poată înfăptui. Cu atât mai trec de jumătatea vieţii, mulţi trăiesc o schimbare: devine mai
important este pentru noi pe de o parte să accentuăm aspec­ puternică dorinţa de realizare a modalităţilor existenţiale pe
tul pozitiv al schizoidiei, anume lupta pentru individuaţie ­ care cotidianul, cu îndatoririle şi obligaţiile lui, nu a permis-o.
nu ca o autorealizare izolatoare şi unicitate egocentrică, ci în Într-o mai mare uitare de sine, dorim să ne desprindem de Eul
calitate de sarcină care ar trebui să vină în sprijinul unui în­ nostru; apar chestiuni de sens, într-o nouă formă, trebuinţe
treg mai mare, supraindividual; pe de altă parte, să punem metafizic-transcendente şi trebuie deja să învăţăm treptat arta
mai mult accent pe conştientizarea atitudinii antinomice de de a renunţa, trebuie să admitem vremelnicia chiar şi pentru
sensibilizare la valorile emoţionale şi umane. noi înşine. În fine, prin îmbătrânire, prin conştiinţa apropie­
Patriarhatul care evident se apropie de sfârşit, cu trăsătu­ rii morţii, suntem confruntaţi cu singurătatea într-o nouă for­
rile sale tipice de putere absolută şi autoritate, cu crampona­ mă şi putem deveni înţelepţi acceptându-ne singurătatea; pe
rea sa de tradiţii şi de instituţiile construite de aceasta era o de altă parte realizăm aceasta prin senzaţia de a aparţine la
expresie a dominaţiei obsesionalilor; însă el nu mai era clădit "umanitatea în sine", în conştiinţa că suntem parte a unui în­
pe baza organic-vie, ca în culturile agrare, ci era orientat mai treg mai mare în care ne vom întoarce - în limba germană
mult pe putere, reprimare şi folosire a celor dependenţi şi mai cuvântul allein înseamnă, literal, singur, dar este compus din
slabi. Astfel, polul contrar se constelează şi mai aprig, aşa cum cuvintele all (totul) şi ein (unul), desemnând în acelaşi timp a
se manifestă, extrem, în pretenţiile de educaţie antiautoritaris­ fi singur dar şi unitatea care ne adăposteşte pe toţi. Desigur
tă, în revoluţia sexuală şi demolarea tabuurilor, dar şi pozitiv, că aceste corespondenţe de vârstă sunt numai anumite accen­
în căutarea unor noi libertăţi. Deoarece întotdeauna şi într-un tuări, dar lasă să se bănuiască faptul că în ele se exprimă o
colectiv există tendinţa spre completare, spre totalitate, spre lege a vieţii. _

echilibrarea unilateralităţilor patogene, un proces de autore­ Şi poate că aceasta merge şi mai departe. Incepând cu ju­
glare care nu este conştientizat decât mai târziu şi conduce mătatea vieţii noastre se pare că trecem încă o dată, la nivel
apoi, în procese ritmice, spre izbucnirea reprimatului, spre iz­ superior, prin fazele timpurii ale dezvoltării noastre, trebuind
bucniri cu atât mai extreme cu cât atitudinea anterioară fuse­ să învingem din nou angoasele corespunzătoare: acest lucru
se mai extrem-unilaterală. începe atunci când realizăm că viitorul care se află în faţa noas­
Fără îndoială că există şi o legătură între cele patru forme tră este limitat, că nu mai avem deschise toate posibilităţile ­
de fiinţare în lume şi vârste, deci între impulsurile fundamen­ astfel trecem din nou prin angoasa definitivului. Atunci recu­
tale şi procesele biologice. După fazele de dezvoltare infanti­ noaştem că şi ceea ce am creat, bunurile materiale şi ceea ce
lă din copilăria timpurie, amintite anterior, predomină de obi­ am realizat pe plan spiritual se transformă în mâinile noastre,
cei în adolescenţă sentimentul centrifug, optimist, că noi înşi­ că şi vitalitatea noastră lasă de dorit, că nu există absolut şi
ne şi lumea sunt pline de posibilităţi, că viitorul este la picioa­ durabilitate - trecem astfel din nou prin angoasa vremelni­
rele noastre şi nt:;_ aruncăm în viaţă plini de speranţă şi de bu­ ciei. Atunci trecem şi prin despărţiri; copiii ne părăsesc şi-şi
curia aventurii. In aşa-zişii "cei mai frumoşi ani" creşte ten­ întemeiază propriile familii; pierdem mulţi oameni apropiaţi,
dinţa de a ne crea pentru noi înşine un cadru de viaţă mai sta­ care mor şi începem să înţelegem că treptat trebuie să învăţăm
bil şi de a ne orienta în acest cadru. Predomină forţele centri- să dăm drumul - de aici constelarea într-o nouă modalitate
240 Fri tz Riemann 241
Concluzie
a angoasei de singurătate. Şi în ultima fază a vieţii noastre ne
aşteaptă moartea pe care nu o împărtăşim cu nimeni, în care teral hiperaccentuate sunt de aceea mai degrabă periclitate şi
n� putem lua pe nimeni cu noi - şi trecem pentru ultima oară ne pun deosebit de clar în faţa ochilor semnificaţia micii copi­
pnn ango�sa �e dăruire, acum de moarte. Cercul existenţei lării pentru dezvoltarea noastră sănătoasă.
noastre se mchide cu acest ultim pas în marele necunoscut din Destinul prin care trec cele patru impulsuri fundamentale
care am ieşit odată cu primul nostru pas. în dezvoltarea noastră depinde de întâlnirea dintre următorii
Mulţi o�meni care nu au îndrăznit să facă acei paşi repetă factori: avem înnăscută o "primă natură", despre care are mai
m�lt mat. hteral regresia: ei nu acceptă îmbătrânirea şi vor cu degrabă ceva de spus astrologia, prin horoscop; se adaugă
once preţ să rămână tineri; ei se cramponează de proprietate apoi moştenirea noastră, cu care nu facem cunoştinţă decât pe
c� a�ât mai �ult cu_ cât si�t cum le dispar tipul şi forţele; îm­ parcusul dezvoltării, în întâlnirea şi confruntarea cu mediul
. _
batranmd, et redevm copn, sunt mteresaţi numai de mâncare nostru timpuriu şi ulterior dobândim "a doua natură" care,
şi b�utură, de digestie, sănătate şi în final sfârşesc prin a de­ din cauza efectelor mediului, este mereu ca o tulburare, res­
veru moşnegi nevolnici, care nu se deosebesc prea mult de niş­ pectiv o înstrăinare a celei dintâi naturi. Dacă această înstrăi­
te copii neajutoraţi. nare este prea mare, dacă între natura noastră primară şi moş­
Cititorul va fi poate dezamăgit dacă la încercarea de a se tenirea noastră pe de o parte şi cea de-a doua natură pe care
recu�oaşte pe �ine într-�� dintre cele patru structuri de per­ am dobândit-o prin educaţie, pe de altă parte, este o prea mare
s�na!Itate nu aJunge la ruct o subordonare univocă, ci proba­ discrepanţă, atunci ne îmbolnăvim. Exemplele comunicate au
b�l ca va descoperi la sine câte ceva din toate, ca şi din fiecare arătat foarte clar în ce măsură mediul nostru primar şi cel se­
�mtre angoasele fundamentale. Acest lucru mi se pare a vorbi cundar pot avea efecte patogene. Este vorba mai ales despre
mediul familial din copilăria noastră timpurie, care cuprinde
m favoarea apropierii de viaţă, de realitate a angoaselor fun­

damentale şi a tipurilor structurale, care nu apar pure", ca să şi mediul social mai larg, în măsura în care părinţii noştri ­
"
spun�m �şa. Deoare�e o astfel de univocitate ar corespunde conştient sau inconştient - apără sau combat standardele co­
trebumţe1 noastre raţionale de decizii clare şi sisteme delimi­ lective care domină la un moment dat, acceptându-le sau res­
t�tive m�lt mai mult decât realităţii vieţii, căreia îi face mereu pingându-le; astfel copilul preia sau respinge deja prin ei va­
v10le�ţă. In plus, atunci când, în cazul impulsurilor fundamen­ lori colective.
tal � ŞI angoaselor care ţin de acestea, este vorba despre cele Dacă facem abstracţie de neglijările sau prejudiciile masi­
mat generale dmtre_ datele umane şi atunci când forma lor de­ ve provocate copilului, care sunt semne ale patologiei părin­
inde de felul în care au fost parcurse fazele timpuriu infan­ ţilor, putem spune că nu numai părinţii sunt destin pentru co­

hle, pe care trebuie să le traversăm cu toţii, trebuie să le recu­ piii lor, ci şi copiii sunt destin pentru părinţii lor. Variaţia, bo­
noaytem �u t�ţii drept �osibilităţi şi să recunoaştem suportul găţia de moşteniri, diferenţele atât de mari dintre personalită­
lor m not_ mşme. Atunci putem spune chiar că într-un anumit ţile individuale, chiar dependenţa infantilă atât de îndelunga­
sens suntem cu atât mai plini de viată cu cât suntem mai fa­ tă, care o face vulnerabilă în timpul dezvoltării sale, fac din fi­
miliari în toate cele patru domenii, r�spectiv atunci când nici inţa umană o fiinţă. mai periclitată decât altele. Dacă, în cali­
un�l dintre impulsurile fundamentale nu lipseşte complet în tate de părinţi, un copil "ne cade cu tronc", dacă ne este uşor
n�1 - acest lucru înseamnă că am putut parcurge relativ să­ să îl iubim, dacă putem să îi dedicăm fără efort capacitatea
n�tos_ faz:le infantile în care impulsurile şi angoasele au do­ noastră de a iubi, dacă fiinţa lui vine în întâmpinarea fiinţei
_
bandtt pnma marufestare. Structurile de personalitate unila- noastre - făcând total abstracţie de felul în care am dori să
fie şi să se dezvolte; dacă, pe de altă parte, individualitatea lui
242 Fritz Riemann Concluzie 243

este pentru noi greu de perceput cu intuiţia )>i greu de înţeles, terea caracterului imperativ al angoasei, care ne îndeamnă să
dacă ne )>Ochează )>i trebuie să ne dăm osteneala să îl iubim a)'a depă)>im stadiul nostru actual de dezvoltare, într-o no�ă liber­
cum am dori )>i a)'a cum a)'teptăm de la el; dacă el ne provoa­ tate chiar într-o nouă ordine )'i responsabilitate. AtunCi angoa­
că griji care ne fac să ne simţim neputincio)>i faţă de el, dacă sa �e poate arăta aspectul ei pozitiv, creator )>i poate deveni
ne face să ne simţim că nici el nu ne acceptă ca părinţi a)'a cum pentru noi imboldul spre o transformare. .
ar dori )>i cum ar avea nevoie - toate acestea d evin destin Comparaţia pe care am folosit-o la început ne poate f� de
pentru el )'i pentru noi )>i se află dincolo de orice vinovăţie. ajutor, con)>tienţi fiind de participarea noastră la forţele d111�­
Ceea ce putem face pentru a evita prejudicierea severă a copi­ mice care, cu tot caracterul lor contradictoriu şi opus pot să fie
lului este în primul rând să dobândim mai multe cunoştinţe menţinute într-un echilibru viu, printr-o ordine fermă, care nu
despre trebuinţele sale precoce şi despre propriile noastre ati­ înseamnă niciodată stagnare sau repaos static, dar care nu de­
tudini greşite posibile din copilăria lui; pe de altă parte, este generează niciodată în haos. Ori.ce accentua.re sau oriceA lipsă
însă )'i şansa de a recunoaşte de timpuriu astfel de prejudicii a unuia dintre impulsurile de mişcare cosmice ar pune 111 pe­
)>Î poate de a le corecta. ricol sistemul nostru solar, 1-ar distruge poate - la nivel
Pentru aceasta ne stau la dispoziţie, alături de "marea psi­
" uman. Orice unilateralizare sau lipsa unuia dintre impulsuri­
hoterapie , mai multe posibilităţi: terapie prin joc, consiliere le de bază pun în pericol ordinea noastră internă )'i ne poate
pedagogică, terapie familială, terapie comportamentală )>i co­ îmbolnăvi.
municaţională; consiliere de cuplu, terapie de grup pentru cu­ În participarea la aceste forţe cos�ice, �e de o p �rte, )>i, pe
pluri sau terapie individuală a acelui membru al familiei care de altă parte, în impregnarea noastra de ��tre. medml nostru
constituie o sursă de stres pentru ceilalţi sau a copilului tulbu­ interuman se exprimă aspectul dublu al fnnţei noastre: omul
rat din această cauză. În cazul posibilităţilor de îmbolnăvire so­ cu partea sa de ordini )>i legi supratemporale, suprapersonale
matică avem deja de mult disponibilitatea firească de a între­ şi de generalitate umană - aspectul său supratemporal, e.tern,
prinde măsuri obligatoriu profilactice, respectiv implicarea fi­ pe de o parte şi omul ca fiin�ă istori�ă şi i �di�id irepeta.bil: cu
rească a medicului în maladia somatică. În mod ciudat nu confruntarea dintre moştemrea sa )>I medml 111 care exista -
avem încă măsuri profilactice corespunzătoare pentru exami­ aspectul său temporal. Ca fiinţă limitată în timp, �ne-am ?o­
nările obligatorii ale stării psihice a copiilor noştri )>i conflicte­ bândit biografia individuală şi amprenta personala, cu unila­
lor din relaţia părinte-copil şi profesor-elev, deşi astăzi ştim că teralităţile şi limitările noastre; ca oameni în �ri:n� l râ�d, ca
multe maladii somatice au fundaluri psihice şi că prejudiciile parte a "umanului", avem în noi o idee de desavarşire )>I com­
psihice timpurii au urmări foarte grave. Aici suntem încă ni)>­ �
pletitudine, care poate să ne ridi�e d��olo e trec�t�l. nostru
te barbari, dacă acest cuvânt înseamnă că dintr-o ignoranţă că­ )>i de limitările pe care le-am dobandit 111 el, 111 sensibihza.re la
reia i s-ar putea pune capăt prin câteva eforturi perpetuăm pre­ ceea ce este în noi general uman, care nu este legat de hmp,
judicii, din inerţie. Părinţii, educatorii )>i instituţiile statului tre­ cultură sau rasă.
buie să facă eforturi conjugate )>i să fie mai atenţi la profilaxia Dacă ar exista cineva care ar elabora atât angoasa de dă­
dezvoltărilor nevrotice - deja în interesul lor propriu. ruire în sensul adevărat )>i s-ar putea deschide într-o atitudi­

Încă ceva despre angoasă: când vom înţelege angoasele ne de încredere iubitoare către viaţă şi semenii lui; care în ac
care ne chinuiesc drept indiciu că ne aflăm într-o atitudine gre­ laşi timp ar îndrăzni să Î)>i trăiască indivi dualit� tea într � un
)>ită sau că fugim de una dintre marile cerinţe ale vieţii, că nu mod mai liber suveran, fără teama de a cădea d111 paradisul
protecţiei; car�, mai departe, ar accepta angoasa vremelnici
îndrăznim să facem un pas evolutiv, ne poate ajuta recunoaş- ei
,...
.

244 Fritz Riemann


In colectia 1

şi totuşi ar dori să îşi configureze durata vieţii sale într-un mod


fertil şi plin de sens şi care, în sfârşit, ar lua asupra lui ordini­
le şI_ legile lumii noastre şi vieţii noastre, conştient fiind de ne­ au mai apărut
ces �_tatea ŞI_ ca:ac�erul lor implacabil, fără angoasa de a fi prea
_
hm1tat de ele m libertatea sa - dacă ar exista un astfel de om
ar trebui să recunoaştem fără îndoială în el cea mai înaltă ma� Pentru comenzi sau informaţii despre alte colecţii
turitate şi u�anitate. Dar dacă ne-am apropia de portretul vă invităm să vizitaţi situ! nostru
_ r; w w * e r.H hu a t r e L r o
�ce �tu1 om, fie şi numai limitat, el va apărea ca imagine esen­
ţ�ala a omului însuşi, a umanităţii complete şi a maturităţii ca Dacă doriţi să fiţi în permanenţă informat despre noutăţile
_
fmahtate; nu este o ideologie inventată de oameni, ci o cores­ editoriale şi alte evenimente la editura Trei,
pondenţă a marilor ordini ale sistemului lumii la nivelul nos­ vă invităm să vă înscrieţi la newsletter.
tru uman.
Tehnici proiective în
evaluarea personalităţii
Autor: Nicolae Dumitraşcu
ISBN: 973-707-015-1
Anul apariţiei:2005
Format 13 x 20 cm
336 pagini

Tehnicile proiective, ca in­


strumente de evaluare psiholo­
gică, constituie un domeniu fas­
cinant şi controversat al psiho­
diagnosticului. Printre altele, ele
fac posibilă cunoaşterea perso­
.".._ nalităţii omului la nivelul pro­
fund al fantasmelor şi tendinţe­
(.,li: lor inconştiente care se reflectă

r:.t.�
în comportament. Lucrarea de
faţă, destinată studenţilor şi
practicanţilor în Psihologie, este
o abordare a unor tehnici proiec­
tive clasice şi conţine descrieri şi aplicaţii practice ale acestora.
Nicolae Dumitraşcu este doctorand al Universităţii de stat din Bu­
cureşti şi lector la Universitatea Titu Maiorescu, disciplina Tehnici Pro­
iective. A tradus trei lucrări cunoscute din acest domeniu despre testele
Szondi şi Rorschach şi este membru al International Szondi Association
şi al International Rorschach Society. Principalele lui domenii de interes
sunt evaluarea psihologică, relaţia dintre creativitate şi tulburarea men­
tală şi personalitatea bolnavului psiho-somatic.