Sunteți pe pagina 1din 34

1.Arta si arhitectura pe teritoriul Moldovei preistorice. 500.000-50.000.

Teritoriul Republicii Moldova a fost populat din cele mai vechi timpuri, primele habitaturi si
primele atestari ale prezentei oamenilor pe aceste meleaguri datand din epoca veche a pietrei
(paleolitic). In grotele si statiunile paleoliticului printre care merita sa fie mentionate cele de
la Duruitoarea Veche, Ofatinti, Bobulesti, statiunea Cosauti, au fost descoperite unelte, arme
de piatra si os, silexuri prelucrate etc.
Culturi musteriene din paleoliticul mijlociu au fost identificate in vecinatatea satelor Butesti,
Buzdujeni si Trinca. Paleoliticul tarziu este reprezentat de culturile arheologice Molodova si
Branzeni. Unul din primele obiecte care atesta aparitia artei si a practicilor religioase pe
teritoriul Republicii Moldova este celebra amuleta depistata in grota de la Branzeni si datata
cu cca 35 de mii de ani inainte de Hristos. Aceasta amuleta este lucrata in fildes de mamut si
prezinta un corp "triunghiular" cu gat alungit, care ar putea fi o stilizare a unei forme
ihtiomorfe.
O intreaga colectie de obiecte de arta paleolitica a fost descoperita si la statiunea Cosauti (jud.
Soroca), printre care merita sa amintim o statueta antropomorfa, un fragment de statueta
zoomorfa lucrata in marna si diverse piese de fildes si os decorate cu incizii, datate toate cu
cca 22 mii de ani inainte de Hristos.
Perioada mezolitica este reprezentata in Republica Moldova prin asezarile din apropierea
satelor Frumusica (Floresti), Sarateni (Leova), Bulboci (Edinet).
Inceputul epocii neolitice dateaza in Basarabia si Transnistria cu sfarsitul mileniului VI -
inceputul mileniului V i. d. Hr. Acestei epoci ii este atribuita cultura Bugo-Nistreana, ale carei
vestigii au fost descoperite in cadrul mai multor habitaturi din regiunea Sorocii (vezi
Asezarile Soroca I, II, III si V). Spre sfarsitul mileniului V i.d. Hr. in Basarabia patrund
purtatorii culturii "Ceramicii band-liniare". Vasele acestei culturi, deosebite prin formele
aproape sferice, cu un ornament amintind de "portativele cu note muzicale" (care constau din
mai multe linii orizontale paralele cu puncte adancite) au fost descoperite in asezarile de langa
satele Danceni, Gura-Camencii s.a.

2.Marturii ale asezarii Cucuteni-Tripolie de pe teritoriul RM 4000-2000. Ceramica


pictata si decorativa.
La limita mileniilor V si IV i.d. Hr, se constituie cea mai importanta cultura eneolitica din
sud-estul Europei — cultura Cucuteni-Tripolie. Remarcabila prin performantele artistice, in
special in domeniul ceramicii pictate, cultura Cucuteni-Tripolie prezinta una dintre cele mai
stralucite realizari ale activitatii umane din epoca noua a pietrei. Ornamentica spiraloidala si
cromatica riguroasa a ceramicii cucuteniene formeaza un stil inconfundabil al vechii arte
decorative preistorice. Cele mai cunoscute asezari ale acestei culturi sunt situate langa
oraselul Floresti si langa satele Carbuna. In satul Carbuna a fost descoperit un intreg tezaur
cucutenian, alcatuit din 817 obiecte dintre care 444 din arama. In sudul republicii perioada
eneolitica este reprezentata de cultura Gumelnita, apropiata tipologic de cultura Cucuteni-
Tripolie.

3. Vestigii ale nomazilor. 2000-500 î.e.n. Tumulus-urile.


Spre mijlocul mileniului al IlI-lea î.d.Hr., se pot plasa începuturile epocii bronzului. De acum
înainte dezvoltarea societăţii în spaţiul carpato-dunărean poate fi corelată mai bine cu evoluţia
civilizaţiei din aria egeică şi cu evenimentele etno-istorice de maximă însemnătate (procesul
de „indoeuropenizare" şi apariţia tracilor). Dintre toate culturile născute în prima jumătate a
mileniului al III-lea, cea mai vastă arie de difuzare aparţine culturii Coţofeni. Apar morminte
de incineraţie, iar într-o etapă recentă a culturii Coţofeni tumulii devin numeroşi. Acest
„monument funerar" al noii epoci devine simbolul familiei patriarhale, al celor înmormântaţi
în aceeaşi movilă.
În Basarabia, în a doua jumătate a mileniului al IlI-lea se constată o variantă („nistreană") a
culturii înmormântărilor cu ocru. Ea este rezultatul amestecului de populaţii migratoare de
stepă cu rămăşiţele populaţiilor purtătoare ale culturii Cucuteni-Tripolie. La începutul
mileniului al II-lea pătrunde în interfluviul Nistru-Prut aşa-numita cultură a „catacombelor"
(înhumaţie în poziţie chircită în „catacombă", de fapt o nişă laterală faţă de un puţ circular).
Epoca bronzului mijlociu e dominată în Basarabia de purtătorii culturii „ceramice cu brâie în
relief. Venind de dincolo de Nipru, aceştia au asimilat populaţiile culturii „mormintelor cu
ocru".
Cultura numita Noua (după numele unei suburbii a Braşovului) are o mare extindere în
jumătatea nordică a Basarabiei şi nord-estul Munteniei. Acestei culturi îi sunt specifice
aşezările cu locuinţe mari, cu vetre şi cuptoare. în cimitire predomină înhumaţia în gropi
simple. Se consideră că fermentul culturii Noua a fost de origine orientală — pătrunderea
unor populaţii nord-pontice, care fuzionează în Moldova cu elementele locale ale sfârşitului
bronzului mijlociu.
Un tumul (sinomim: gorgan) este o movilă de pământ sau de piatră, de formă conică sau
piramidală, ridicată deasupra unui mormânt în scop de protecţie.
Tumulii sunt caracteristici pentru multe culturi antice din toată lumea, ei fiind ridicaţi
începând din neolitic, nu numai în scop funerar ci şi ca observator astronomic sau
semn geodezic.
La 0,5 km nord de satul Saharna Nouă, în punctul numit de localnici Ţiglău, pe un podiş înalt
din dreapta râului Nistru au fost cercetaţi 18 tumuli din prima epocă a fierului. Mantalele
tumulilor sunt din pietre şi pământ, au înăţimea de circa 0,3 m şi diametrul circa 6 m. În unii
tumuli au fost identificate ringuri de piatră, denumite cromlehuri.

4.Fortificatiile getilor de pe teritoriul RM, sec. V-III a.c.


Din marea familie a triburilor tracice se detaseaza comunitatea geto-dacica, reprezentata de
vestigiile descoperite la Danceni si Hansca (Ialoveni), la Parjolteni (Calarasi), Rudi
(Donduseni), Rascov (Camenca), Saharna (Rezina), Butuceni (Orhei), pe malurile Nistrului si
in multe alte localitati
*Valuri.
Valurile lui Traian sunt situate in partea de sud a Moldovei si constituie 2 ramificatii
principale: "de jos" si "de sus". Cel de "jos" are o lungime de 126 km si se intinde de la
satul Vadul lui Isac pana la or. Tatarbunar, pe teritoriul ucrainean. Cel de "sus" are lungimea
de 138 km avandu-si granita intre oraselul Leova la vest si satul Copanca de langa Chitcani la
est. Ambele "valuri" au diverse ramificatii. Inaltimea lor nu depaseste 1,5-3 m.
În apropierea satului Criva (judetul Edinet) a fost depistat un alt val de pamant cu inaltimea de
2-3 metri si cu o lungime de cateva zeci de kilometri. Vestigiile altui val de pamant au fost
depistate de arheologi in apropierea satului Grimancauti. Valurile cu functii defensive erau
adesea integrate fortificatiilor antice. Astfel, inca din epoca geto-daca, din secolele 4-3 inainte
de Hristos dateaza valul si cetatea din apropierea satului Stolniceni, judetul Lapusna. Acest
val este anterior cu cateva secole celebrelor Valuri ale lui Traian.
* Situri
In cadrul catalogului de monumente arheologice au fost selectate peste treizeci de "situri
arheologice" de pe teritoriul Republicii Moldova, care tin de diverse perioade istorice,
incepand cu paleoliticul superior si terminand cu evul mediu tardiv: Asezarea Soroca I,
Asezarea Soroca II, Asezarea Varvareuca XV.
*Gradisti
"Gradistile" arheologice sunt vechile "cetati de pamant" sau alte tipuri de asezari fortificate.
Din punctul de vedere al exploatarii lor gradistile puteau fi de doua feluri: pentru trai
permanent si pentru refugiu (lîngă satul Hansca) in caz de invazie. Relieful bogat al actualei
Republici Moldova a conditionat aparitia mai multor tipuri de Gradisti: a gradistilor
constituite pe culmile sau muchiile dealurilor cum sunt cele de la Rudi, Slobozia-Cremene,
Vertiujeni, Napadova, Rascov, Caterinovca, Oliscani, Trebujeni s.a. si a gradistilor constituite
pe malurile abrupte ale raurilor si prapastiilor cum sunt cele de la Butuceni, Lipnic (La sant),
Curatura, Stolniceni, Ofatinti s.a. Din punct de vedere tipologic gradistile pot fi patrulatere
sau inelare. Astfel, gradistea "La santuri" de langa satul Mateuti este circulara, iar gradistea
"La cetate" de langa satul Costesti este patrulatera. Forme ovale sau rotunde au gradistile de
langa satele Echimauti, Tareuca, Popauti.
Cetatuia Branzeni III (III-II mil. in. Ch., perioada eneolitica) Este situata pe un
promontoriu calcaros, la 150-170 m de la nivelul apei r. Racovat.., atribuita culturii Cucuteni-
Tripolie.
Cetatuia consta din doua portiuni - partea intarita - "cetatuia" si partea nefortificata din
jurul ei. Cetatuia este situata pe un promontoriu calcaros, la 150-170 m de la nivelul apei r.
Racovat. Din trei parti promontoriul este inconjurat de stanci. Ceramica era pictata
subiectele sunt urmatoarele: ovale si spirale descompuse, siluete feminine, pasari, mamifere,
scene cu imagini de orante, semne solare.
Cetatuia "La santuri" Este atribuita culturii arheologice tracice si getice. In branistea numita
"La santuri", pe un deal inalt din valea Nistrului, marginit de un mal abrupt si de o rapa
laterala, a fost amenajata o cetatuie din trei parti protejata de obstacole naturale. Din partea de
sus au fost construite 4 valuri cu o inaltime de cca 5 m si santuri cu o adancime de 2 m. Valul
exterior era zidit din piatra, celelalte, inclusiv cele 3 bastioane de langa poarta erau din
pamant. Pe acest loc s-au succedat trei asezari antice - una tracica din sec. 7-6 in. de Hristos,
una getica din sec. 4-3 in. de Hristos si una din sec. 2-1 in. de Hristos.

5. Sarmisegetuza Dacica
Dacii aveau o arhitectura specifika, avind elemente comune cu celtsii. Zidurile erau facute din
2 cruste:inetrior si exterior, in mijlok fiind adunate pamint, resturi de construktsii si se turna
mortar=se forma un monolit din aceste cruste. Se adaugau pari din lemn in sens transversal in
goluri speciale ai pietrelor prelukrate, pu o amortizare si o legare mai buna a acestor cruste,
protejau zidul de fisuri,alunecari de teren.
Cetatea de la Sarmisegetuza Regia, una dintre cele mai dezvoltate si mai bine aparate
constituia un important centru economic, politic si religios.Era construita in panta cu ziduri de
sprijin cu parapet. Zidurile erau construite dupa tehnica murus dacicus, o varianta autohtona a
zidului elenistic. Cetatea era impartita in doua: zona cu locuinte si zona unde se oficiau
ritualurile sacre, incluzand aici si locuintele celor care oficiau serviciul religios. Legatura
dintre spiritul razboinic si cel religios era foarte puternica, in zona sacra fiind construite zece
sanctuare si un altar de sacrificiu. Dacii manifestau o preferinta pentru ornamentatia in piatra,
faza clasica a civilizatiei dacice fiind marcata de decoratiunile cu motive militare. Au avut loc
novatsii, construindu-se conducte de lut ars pentru circularea apei si un canal de calcar cu 2a
ramuri pentru drenarea teraselor.
6. Tipuri de cladiri de cult dacice Pentru geto-daci era caracteristic ritul funerar care imbina
incineratia cu inhumarea, adica era caracteristic biritualismul. Predomina incineratia.
Necropolele geto-dace sunt de doua tipuri: plane si tumulare. Necropolele plane nu au nici un
semn la suprafata solului spre deosebire de cele tumulare care pot fi observate cu ochiul liber
datorita movilelor de pamint ce s-au pastrat pina astazi cu o inaltime de la 0,5 m pina la 4-5
m. Viata religioasa a geto-dacilor a cunoscut diverse forme de organizare. O dovada in acest
sens sunt constructiile descoperite la Sarmizegetusa si alte asezari care au o menire religioasa.
Cercetarile arheologice din ultimele decenii au evidentiat un numar 30 de sanctuare in cadrul
a 20 de asezari din arealul de locuire geto-dacic. Cronologic sanctuarele geto-dace, in
majoritatea lor sunt incadrate intre sfirsitul secolului al II-lea i. Hr. si epoca romana, insa unii
specialisti considera ca, cele mai vechi sanctuare sunt cele de la Butuceni si Dolineanu datate
in sec. IV-III i.Hr.
7. Sanctuarul mare circular din Sarmisegetuza si versiunea destinatie sale.
Sarmisegetusa Regia este numele capitalei Daciei preromane, in fapt un complex de
sanctuare, situat in Muntii Orastiei, la altitudinea de 1200 m, in care se remarca Sanctuarul
Mare Rotund si “Soarele de andezit. Capitala era un centru politik si religios, cetate de refugiu
construita cu un zid de piatra in tehnika dacica, are lok caderea de relief. Prin cetate trece un
drum de procesiuni, pavat cu piatra spre lokuintsa semizeului Zamolxis.coborind in jos
drumul se ajunge la niste constructsii de la care au ramas doar tamburul, nu sunt indici ca au
avut peretsi exteriori doar niste coloane in numar de 60. Alaturi marele sanctuar circular-
constructsie simbolika a masurarii anului, timpului, alaturi mai e o platforma circulara(disc
solar) cu diametrul 10m ce servea lok de sacrifikare. Sanctuarul astronomik remarcabil prin
numarul inklus in constructsie, 2 cercuri concentrice in mijlok se afla o potcoava, toate fiind
din piatra, orientarea nu este dupa partsile lumii, dar sub 45˚, potcoava deschisa spre SE.
Diametrul exterior=30m,aici e repetat ritmul:6 elemente inalte si unul jos
8.Sanctuarul de pe promontoriul Butuceni.
Schitul de la Butuceni, judetul Orhei a fost sapat in calcar probabil, inca in secolul XV, si face
parte din rezervatia istorico-naturala "Orheiul Vechi". Pentru a patrunde in schit localnicii au
sapat in secolul XIX un tunel dinspre Butuceni, locul fiind marcat cu o clopotnita. Este situat
pe raul Raut, langa satul Butuceni, la 15 km departare de or. Orhei.Datare: Secolul XV-XIX
Descriere: A fost sapat in calcar la o inaltime considerabila aproape de varful stancii. Calea
de acces a fost pe timpuri din partea raului Raut, surpata, posibil in secolul XVIII. Pentru a
patrunde in schit localnicii au sapat in secolul XIX un tunel dinspre Butuceni, locul fiind
marcat cu o clopotnita. Biserica, divizata in pronaos, naos si altar comunica cu cele 12 chilii
printr-un tunel ingust. In altar se afla un pristol si inca un tunel ce comunica cu terasa vechii
cai de acces. Face parte din rezervatia istorico-naturala "Orheiul Vechi".

9. Fortificatiile din jurul capitalei Dacice. Particularitatile autohtone si de import.


Cetatea de pe Dealul Gradistei este cea mai mare dintre fortificatiile dacice. Aflata pe varful
unei stanci, la 1.200 de metri inaltime, fortareata a fost centrul strategic al sistemului defensiv
dac din Muntii Orastiei, si cuprindea sase citadele.
Fortareata, un patrulater alcatuit din blocuri masive de piatra (murus dacicus), a fost construita
pe cinci terase, pe o suprafata de aproximativ 30.000 m.p. Sarmizegetusa continea
deasemenea o zona sacra. Printre cele mai importante si mari sanctuare circulare dacice se
afla si Calendarul Circular.
Zidul cetatii avea 3 m grosime si o inaltime de aproximativ 4 - 5 m in momentul finalizarii
constructiei lui. Deoarece zidul care ingradeste o suprafata de circa 3 ha este construit in asa
fel incat respecta marginile inaltimii, cetatea are o configuratie mai neobisnuita, de hexagon
cu laturile inegale. In apropiere, spre vest, se afla, pe o suprafata de 3 km, o intinsa asezare
civila, in care se observa foarte multe locuinte, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de
apa. La 100 de metri spre est, in dreptul portii cetatii, din acelasi punct cardinal, se afla
sanctuarele, care au forme si marimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasa, care fusese
legata de poarta amintita anterior printr-un drum pavat. Sanctuarele circulare sunt doar doua.
Se remarca si pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de
cerc.

10. Locuinte de tip: MEGARON


Edificiile din epoca bronzului continua solutiile volumetrice, planimetrice si structurale din
neolitic. In aceasta perioada se constituie ca prototip sanctuarul de tip "megaron", regasit in
arhitectura de cult a etapelor ulterioare
acest tip arhitectural este constituit din doua încaperi precedate de un portic; , inkapere
semideskisa in fatsa, cea finala este prevazuta cu o vatra, fiind executate din lemn, piatra.
dispunerea intrarii principale pe latura scurta a cladirii, care se pastreaza ca fatada principala a
edificiului
Este de subliniat si utilizarea unor blocuri de caramida modelate anticipat si puse in opera la
baza peretelui de nord-est si a antelor pridvorului. Atestarea concreta, la aceste cladiri, a
existentei planseului peste nivelul inferior, realizat cu grinzi masive din lemn, capabile sa
preia eforturi apreciabile, realizate cu deschideri de circa 10 m, confirma ipoteza existentei
plafonului si peste superior, al edificiilor, precum si la alte tipuri de constructii. Noutatea
sistemului constructiv cu analogii in arealul sud-dunarean indreptateste ipoteza prezentei in
acest caz a unor influente elenistice, firesti, in contextul cunoscutelor legaturi ale statului dac
cu lumea greco-romana.
Dispunerea incaperilor pe doua registre, nivelul inferior fiind de regula destinat depozitarii,
iar cel superior locuirii, realizarea nivelului inferior din piatra, dispunerea spatiilor
semideschise cu precadere la nivelul superior constituie concepte arhitecturale care vor
persista in structura culturala autohtona. Aceste concepte prefigurate de arhitectura dacica si
utilizate cu precadere la realizarea resedintelor conducatorilor, se vor generaliza ulterior in

locuintele satesti de deal si de munte.

11.Cladirea romana, s.Sobari


Cladire de la nordul Moldovei, s. Sobari, r. Soroca. Aici a fost locul unui vechi castru roman,
in apropiere fiind o kladire din 2 inkaperi, intre ele fiind un prag de trecere si un prag de
intrare. Se presupune sec 19 caci este o kasa bikamerala, dar toate elementele care se intilnesc
aici dateaza sec 3,4. Este perioada postromana, cind incepe migratsia popoarelor in
europa=per. Barbarilor cunoscuta sub denumirea cultura Sântana de Mureş-Cerneahov.
Aceste inkaperi nu sunt egale.Una este mai importanta, aici se afla vatra, au fost depistate
goluri in pamint din piatra ce serveau drept baze pu coloane, rezulta ca in jurul casei erau
porticuri. Prezente tsigla romana, opaitsul roman, amfore romane cu cruce la baza, ce
demonstreaza crestinismul.

12. Arhitectura dacică conform reliefurilor de pe Columna lui Traian.


Columna lui Traian este unul dintre cele mai vestite monumente ale Romei,unde se deruleaza
ca in spirala elementele de cucerire a Daciei.
Pe terenul intre Capitoliu si Quirinal au fost inaltate doua cladiri semicirculare (numite
exedra), o bazilica, doua biblioteci – una pentru volume latine si alta pentru volume grecesti,
un arc de triumf, toate proiectate de faimosul arhitect Apollodor din Damasc. Coloana a fost
realizata din marmura alba de Carrara (18 blocuri masive, cantarind 40 de tone) si pozitionata
intre cele doua mari biblioteci, inaltimea ei de aproape 40 de metri.
Coloana cu un diametru de 4 m este impodobita cu un cu un sir continuu de sculpturi – un
basorelief in forma de spirala ce cuprinde 155 scene, cu 2500 figuri, care evoca scene din
razboaiele daco-romane. In soclul coloanei a fost depusa in anul 117 urna cu cenusa
imparatului Traian.
Basorelieful prezinta scene de lupta din campaniile lui Traian impotriva dacilor din 101-102
(in partea de sus a columnei) si 105-106 (in partea de jos). Pe Columna lui Traian, sculptorii
au redat in cele mai mici amanunte scene realiste din lumea Traco-dacica, fiind prezentata
foarte bine arhitectura Daciei, insa multe elemente erau redate de piktori din cunostintsele
proprii si duk in eroare, spre ex: casele dace erau prezentate asemeni celor romane cu 2 pante
ceea ce nu ar fi logik pu klima si relieful muntsilor Carpatsi. Casele dacice aveau plan patrat,
iar asa fie mai binevenita ridikarea a patru pante.Privind columna, vedem obiceiuri care au
ramas in traditia poporului nostru pana astazi : constructia caselor de la munte, portul nostru
popular - care este acelasi astazi ca si cel daltuit in piatra.

13. Arhitectura de pe teritoriul Daciei romane. Castrele Romane.

Pe tot drumul ce trecea de la Drobeta-turnu Severin spre Sarmisegetusa din loc in loc se aflau
castrumuri. Unul din cele mai cunoscute este Castrumul de la Bucium, care avea numai
decumanusul si cardo, la intersectie se afla principia. Tot restul teritoriului era ocupat de
cazarmi. Turnurile sun in interior, iar intrarea este flancata de doua turnuri laterale.
Castrul de la Capidava, o localitate pe malul Marii Negre. Sunt construite biserici cu absida
shi cu o nava. Turnurile sunt la colturi shi la mijlocul laturilor, cu intrare rectangulara.
Castrul din Histria, toata localiatea este inconjurata de ziduri fortificate. Aici erau atestate cel
mai vechi cladiri creshtine.
Castrul de la Drobeta Turnu-Severin cunoaste cinci perioade de dezvoltare, dupa plan se
aseamana cu castrumul de la Bucium.
Castrul roman de la Gilau
In sudul comunei Gilau, judetul Cluj se gasesc ruinele unui vechi castru roman, ridicat pentru
apararea orasului roman Napoca, situat la circa 25 km est.
A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea intre
castrul din pamant si lemn si castrul de piatra care i-a urmat. Castrul masoara 138 x 221 m.
Castrul roman a fost construit din pamant si lemn de o cohorta, in timpul imparatului Traian.
“Ala Siliana”, mutata aici din Panonia, a marit castrul si l-a intarit cu lucrari in piatra.
Lucrarile arheologice au evidentiat de asemenea vestigii ale locuirii daco-romane din secolul
III (cesti dacice, borcane, castroane, catarame, etc.). Tot aici a fost descoperit un tezaur
monetar compus din 1170 denari romani din sec. II–III, cu piese de la imparatul Marc Aureliu
(Marcus Aurelius,121-180) pana la imparatul Filip Arabul (Marcus Iulius Philippus, 198-
249), ascuns de invazia carpilor de la jumatatea sec. III.
Castrul roman Samum de la Caseiu.
Castrul roman Samum de la Caseiu, judetul Cluj, a fost construit in jurul anului 106, ca si
castrele de aparare - Tihau - Caseiu - Ilisua. Castrul a fost construit pe malul raului Somesul
Mare, aproximativ la 6 km de municipiul Dej si era unul dintre punctele strategice de aparare
a Daciei nordice.
Castrul roman Bumbesti-Jiu
Situat pe malul stang al Jiului, la 35m V. de soseaua Targu Jiu - Petrosani, castrul roman de la
Bumbesti Jiu apara si asigura intrarea in
defileul Jiului.Jumatate din el a fost distrus de raul Jiu, astazi pastrandu-se intreaga latura de
E. Si cea de S.. Forma castrului pare a fi fost patrata. Latura masoara 167m, cea fragmentara
88 m.
Toate aceste 3castre sunt inscrise pe lista monumentelor istorice ale judetului Cluj.
Castrul de Bucium.

14. Arhitectura podului roman peste Dunare de la Drobeta Turnul Severin


PODUL LUI TRAIAN construit in numai trei ani (103-105) dupa planurile aceluiasi celebru
arhitect, Apolodor din Damasc, a fost cea mai indrazneata lucrare inginereasca a antichitatii
romane. Opera in premiera de mare complexitate tehnologica (nici astazi nu i se cunosc in
intregime formulele tehnice), acest pod a fost ridicat pe 20 de piloni din blocuri de piatra, era
lung de 1.135 m, lat de 14,55 m (latime suficienta ca sa treaca legiunea in patru rinduri) si
inalt de 18,60 m. Pareta de sus avea parapet, iar la mal erau ridicate arcurile de triumph, care
acum se afla sub apele Dunarii. Pentru partea lemnoasa a constructiei (acrul) s-au folosit
stejarii de pe 200 de hectare din padurile getice. Suprastructura podului a fost daramata din
ordinul imparatului Adrian pentru a impiedica trecerea Dunarii de catre barbarii nesupusi.

15. Componentele capitalei romane a provinciei Dacia: Colonia Ulpia Traiana


Sarmisegetuza.
Colonia Ulpia Traiana Sarmisegetuza este numele capitalei Daciei preromane, situat in Muntii
Orastiei. Numele complet al orașului era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa. Este cu o suprafata de cca. 32 ha si o populatie de 20.000 – 25.000 locuitori,
puternic fortificata. Societatea se impartea in oameni liberi si sclavi. Piața era în centrul
orașului cuprins între zidurile de apărare. Dacă în interior se aflau clădirile administrative și
religioase, în afară însă se aflau case, gospodarii, unele temple, dar și construcții publice și
particulare precum și cimtirele.
Cei mai multi arheologi afirma ca orasul a fost ridicat in secolele III-II î.Hr. pe cand altii cred
ca ar fi mai vechi cu cel putin 600 de ani. În timpul domniei imparatului Hadrian orasul
primeste numele de Sarmizegetusa
Capitala Daciei a fost cucerita si distrusa de armata romana in anul 106. Ruinele sale au fost
scoase la lumina pentru prima data in 1923 datorita sapaturilor efectuate.

16. Tropaeum Traiani


Tropaeum Traiani este un monument triumfal roman in Adamclisi, judetul Constanta, ridicat
in cinstea imparatului roman Traian intre anii 106-109 d.Hr. pentru a comemora victoria
romanilor asupra dacilor in anul 102 d.Hr.
Acesta a fost reconstituit in 1977, dupa modelul vechiului monument aflat in ruine. In muzeul
adapostit in interiorul acestuia se gasesc parti din monumentul original. Tropaeum Traiani
este unul dintre cel mai importante monumente vechi de pe teritoriul tarii noastre.
Crepidoma cu tamburul cilindric, invelitoarea de solzi, bazele hexagonale, si in varf, statuia
impunatoare a imparatului alcatuiau monumentul, a carui inaltime masura aproximativ 40 m,
egala cu diametrul. Ansamblul din care facea parte monumentul mai cuprindea un altar
funerar, pe ai carui pereti se aflau inscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldati romani
cazuti probabil in lupta de la Adamclisi, si de asemena un mausoleu, cu trei ziduri
concentrice, in care se pare ca a fost inmormantat comandantul care, cu pretul vietii sale, a
decis victoria din anul 102.
La 2 km vest de monumentul triumfal a fost intemeiata de Traian cetatea romana Tropaeum
Traiani, care este mentionata in inscriptii pentru prima data ca municipiu in anul 170.

17. Arhitectura in arealul carpato-danubiano-pontic in “mileniul intunecat”. Locuintele


autohtonilor si slavilor din secolele VI-XII.
Administratia romana s-a retras din Dacia in sec. III. Aceasta a avut urmari negative pentru
acest teritoriu. S-a intrerupt legatura dintre orase, viata s-a ruralizat. Cind au inceput sa vina
neamurile barbare de nomazi, populatia bastinasa n-a avut alta iesire decit sa se ascunda in
Codri. In sec. IV vine primul val de migratori in Europa. Augustin Blajinul a scris ca “Daco-
rominii au biserici de lemn pe care le trec pe caruri si dispar din calea primejdiei”. In sec. VI
incepe cel de-al doilea val de migrare - a slavilor, popor format la nordul Europei, pe teritoriul
Germaniei de azi. Ei populau teritoriul Moldovei pina in sec. XII, cind au fost complet
asimilati de populatia locala. Timpul nu a fost favorabil unei arhitecturi evaluate, in primul
rind din cauza ca populatia era pusa pe fuga, shi in al doilea rind din cauza racirii timpului.
Casele erau tot mai des sapate in pamint. Aceste locuinte se caracterizeaza prin:
- ele erau adincite in pamint cu 1,2-2 m, iar deasupra aveau portiuni prin care se faceau
golurile pentru ferestre.
- intrarea se facea printr-un tambur cu tobogan.
- in partea opusa intrarii se afla cuptorul – pietroi - niste pietre adunate, fara mortar, cu vatra
aflata la nivelul pamintului sau putin ridicata, prin care se aprindea focul viu, iar fumul iesea
printre pietre. Sus se lasa gol special in care se punea vasul pentru pregatirea mincarii.
- in casa era sapata o groapa pentru pastrarea produselor.
- locuinta era captusita din interior cu birne, imbinate la colt prin cheutori. In exterior totul
este protejat de pamint.
- o solutie specifica caselor slavilor era un gol special pentru tigaie in cadrul sobelor. Pe
aceste tigai se uscau cerealele.
- judecind dupa suprafata casei reiese ca era putin loc. Familiile, fiind mari, se acomodau pe
niste lavite aranjate in citeva niveluri.
In sec. VIII-X incepe un alt val de migratori – cumanii. Slavii, protejidu-se de cumani,
construiau cetati de refugiu (linga s. Echimauti). In centru se afla un izvor, iar in jur erau case
(dupa alte cercetari niste sectii incadrate in valul de protectie). In afara de sectiile de locuit era
si o incapere mare in care a fost gasita multa vesela sparta.

18. Situl Orheiul Vechi. Istoria urbana a localitatii.


Orheiul Vechi
Complexul muzeal-arheologic Orheiul Vechi este amplasat in valea Rautului, un afluent de
dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova.
Este unul din principalele obiective turistice din Basarabia. Complexul cuprinde citeva zeci de
hectare ale orasului medieval Orhei (sec.XIII-XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi (dupa
parasirea asezarii date si intemeierea in alt loc a unui oras nou, cu acelasi nume - Orheiul de
azi).
Din cadrul complexului fac parte doua promontorii mari (Pestere si Butuceni), la care se
alatura trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra si Scoc), pe teritoriul carora se
afla ruinile unor fortificatii, locuinte, bai, lacase de cult (inclusiv manastiri rupestre) atit din
perioada tataro-mongola (sec. XIII-XIV) cit si moldoveneasca (sec. XV-XVI).
Promontoriul are o forma ovala neregulata, orientat de la vest spre est, cu lungimea de 2000m,
latimea maximala de 700m este inconjurat din trei parti (nord, est si sud) de apa Rautului,
adunata intr-un canion foarte adanc, sapat in straturile de calcar sarmatian (de circa 16-18
milioane ani vechime), cu maluri stancoase si priporoase, cu o inaltime de pana la 100-120m,
constituind o adevarata fortareata naturala. Partea de nord a promontoriului esteinalta,
reprezentand o culme de deal cu marginea priporoasa si inaccesibila, care spre est si spre sud
coboara in panta, trecand usorin lunca raului, strajuita din aceleasi parti de versantele
stancoase ale promontoriului Butuceni, aflate vizavi, pe malul opus al Rautului. . La etapa
actuala, pro-montoriul Pestere, in sectorul de nord, de-a lungul malului sau abrupt, este
traversat de soseaua Branesti-Trebujeni, care patrunde aici dinspre vest, prin aceeasi poarta de
acces apromontoriului, poarta folosita de catre oamenii locului de zeci de mii de ani.
Promontoriul Butuceni are un aspect geologic extraordinar, cu zeci de plasturi calcaroase
insiruite perfect orizontal, o multime de pesteri spatioase si grote mai mici, sapate m peretii
stancosi. Pe de alta parte, promontoriul este minunat si din punct de vederi al peisajului sau
unical, izului arheologic evident, care denota la fiecare pas fortificatii antice din pamant si
piatra, complexe rupestre sacrale subterane, alte vestigii stravechi care impresioneaza si
coplesesc pe orice vizitator care vine la Orheiul Vechi, lasandu-i o amintire extraordinara
despre locurile vazute. Promontoriul Butucem are o forma alungita de 3000m, o latime de la
300m in extremitatea de nord-est pana la 15 m in partea sa de mijloc, fiind orientat de la est
spre vest, cu o pronuntata curbura spre nord-vest in partea apuseana.

19.Monumentele de arhitectura capitala de tip oriental din situl Orheiul Vechi


Complexul arhitectonic oriental se află în centrul platoului, fiind alcătuit din două construcţii
de mari proporţii, executate din piatră de calcar, din care s?au păstrat doar fundaţiile şi
fragmente de pereţi.Ansamblul construit din doua cladiri monumentala se afla in centrul
platoului.Cele doua cladiri de mari proportii sunt construite din piatra de calcar.Dupa prima
cercetare arheologica, acestea au fost identificate drept doua caravanseraiuri, construite in
timpul dominatiei active a Hoardei de Aur. Caravanseraiul-I.Cladirea Are un plan
cvasipatrat, cu dimensiunile de 57.7 X 51.5 m.Grosimea zidurilor ridicati pe o fundatie
continua pe tot perimetrul incintei, inclusiv pilonii portalului, variaza intre 1.30-1.35
m.Fundatia este cu 35-40 cm mai lata decit peretii.Pilonii intaririi au lungimea de 4.08 m,
latimea de 1.55 m, iar intervalul dintre ei (iwanul) de 3.8 m, latimea totala a portalului
insumind 6.9 m.Peretii sunt construiti in tehnica zidariei cu emplecton, paramentul lor fiind
alcatuit din lespezi prelucrate sumar, asezate in asize. Caravanseraiul-II..Peretii ei au fost
construiti in acceeasi tehnica opus emplecton din piatra de calcar , cu mortar din var, cu
grosimea peretilor de 1.1-1.2 m.Peretii s-au pastrat pe o inaltime care nu intrece 50 cm de la
nivelul fundatiei, iar in partea de vest numai 15 cm.Cercetarile arheologice au atestat folosirea
mortarului de var la finisarea peretilor din exterior, observatie care ar conduce la concluzia ca
constructia edificiului a fost terminata.Fundamentul este continuu sub toata cladirea, inclusiv
sub pilonii de la intrare, cu inaltimea de 20-50 cm, avind o largire fata de pereti, in exterior
lata de 10-15 cm, iar in interior 32-50 cm. Cetatea medievala Cea mai veche constructie
fortificata de la Orheiul Vechi este cetatuia getica de pe promontoriul Butuceni. Partea de
nord a teritoriului, mai inalta, este stancoasa si se inalta deasupra oglinzii apei raului Raut la
60 m. Partile de asfintit si sud ale suprafetei inconjurate de albia raului se micsoreaza in
inaltime, ajungand la 2-3 m mai sus de nivelul apei raului. Suprafata ocupata de cetate se
uneste cu teritoriul din jur, care este mult mai inalt, printr-o trecatoare ingusta ce poate fi usor
inchisa, barata. .Feredeu zidurile fundatiilor cladirii fundamentale sunt de piatra. Cladirea
avea in plan forma unui patrulater cu lungimea de 40 m si latimea de 23 m. Peretii erau facuti
din piatra colturoasa putin prelucrata. Mai bine sunt prelucrate blocurile de la usi. Baia avea
doua sectii, probabil, una pentru femei si alta pentru barbati. Camerele de scaldat erau de
diferite marimi. Toate incaperile erau dotate cu apeducte din tevi de lut, care treceau prin
perete. Cladirea, in intregime, avea incalzire centrala, de tipul termelor antice. Aerul cald
circula in spatiul gol de sub podeaua de piatra incalzind-o. Unele incaperi ale baii erau
captusite cu lespezi de marmura. in cladire era prevazuta o sala pentru odihna dupa baie. Aici
erau scaune si o masa de piatra. Baia, fundatiile careia s-au pastrat pana in prezent, este una
din cele trei feredeie facute in prima jumatate a sec.XIV in diferite colturi ale orasului .
Hanul Hanul prezinta prin sine o bucata de teren de forma dreptunghiulara cu dimensiunile
57,7x51,5 m, suprafata 1.861.55 metri patrati, inconjurata cu zid de piatra, grosimea caruia
era de 1,3 m. Ograda hanului era orientata in lungime de la nord la sud. Intrarea in ograda se
afla pe latura de nord, fiind prevazuta cu doua piloane cladite din blocuri de piatra bine
prelucrate, legate cu scoabe de fier. Fatada exterioara a intrarii era captusita cu piatra fasonata
si omamentata. In coltul de nord-est al cladirii arhitectul a prevazut un bastion cu sase laturi.
Alaturi de ograda se afla alta mai mica, dar fara bastion si cu doua porti: una spre nord, alta
spre sud. Printr-o poarta se intra cu trasura in ograda hanului, iar prin alta se iesea.
Presupunem ca pilonii acestei cladiri erau infrumusetati cu pietre cioplite si fasonate. Poarta
de sud a ograzii mai mici a fost astupata cu pietre. Se prea poate ca de la acest portal s-au luat
blocurile fasonate de piatra intrebuintate la constructia criptei funerare din palatul citadelei.
Probabil tocmai in legatura cu aceasta ocazie poarta a si fost inchisa definitiv. Interiorul
ograzilor hanului era amenajat pe tot perimetrul peretilor cu galerii si incaperi pentru clienti,
trasurele si caii acestora. Hanuri de acest tip sunt cunoscute atat din surse arheologice, cat si
din cele etnografice. in orasul Bucuresti s-a pastrat pana in zilele noastre un han de acest tip
cunoscut sub denumirea Hanul Manuc, pentru ca a fost facut de refugiatul turc de provenienta
armeana Manuc Bei, care a avut un castel si in oraselul Hancesti din Moldova.
20. Locuinţele de la Orheiul Vechi, diversitatea lor, instalaţiile de încălzire şi pregătit
hrana.
Orheiul vechi se afla la 18 km departare de orasul Orhei. Orheiul este un sit amplasat pe riul
Raut. Termenul de orheiul vechi a fost prima dat folosit 1854. Acest teritoriu se numea
orheiul vechi.Unele locuinte erau vizibile la suprafata solului ramase din sec.XIX. Planul
Orheiului Vechi avea doua bai, o biserica shi doua konstructii incerte ca functie, o cetate shi
mai avea palatul parcalabului,coborind in jos maluri se formeaza amfiteatru protejat de natura.
Nucleul central in palatul Pircalabului era construit din karamida uskata, iar restul era uskata
la soare, deci 2 etape de konstructie. Palatul Pircalabului este orientata spre megaron, deci
avea aceeashi orientare kum au moskeele shi mauzoleele islamice. Palatul e sustzinut prin
sisteme de inkalzire si pregatirea hranei. O sistema de inkalzire este tandirul- este de forma
cilindrika, are un gol jos unde se introduce lemnul. Cind se aprindea se inferbintau peretzii
tandirului, se faceau rosii, apoi se skotea cenusha din tandir shi se lipea piinea. O alta sistema
era podele inkalzite. O parte a inkaperii era mai ridikata prin kare treceau kanale de evakuare
a fumului de la tandir, care se numesk canuri. Acest tip de inkalzire putem spune ka e de tip
oriental. Locuintele erau impartite in doua zone: zona barbatiilor si zona femeilor shi aveau
intrari separate. Partea centrala a palatului se numeshte bazin pentru ka e mai jos ka kota
kamerilor shi este konstruit din karamida roshie foarte bine arsa. In cultura satelor din
imprejur sau pastrat aceste sufale ku denumirea de lejanca.

21. Geneza arhitecturii cladirilor de cult din Moldova medievală sec.XIV, interferenta
arh. bizantine cu arh. accidentala: romanică şi gotică.
De la sfarsitul secolului XVI, incepe decadenta stilului moldovenesc in arhitectura, prin
alterarea lui cu influente noi, venite mai intai din Tara Romaneasca. Biserici zidite de aci
inainte ca : Galata (ctitoria lui Petru Schiopul, 1584), Aroneanu (1594 din Iasi), Secu (1602),
Barnovschi din Iasi (1624), Adormirea din Itcani s.a. inlocuiesc zidul des¬partitor dintre
gropnita (pronaos) si naos cu o tripla arcada sprijinita pe doi stalpi, maresc numarul ferestrelor
din naos si altar, largesc prid¬vorul in sensul latimii bisericii (ca la biserica lui Neagoe din
Arges) si schimba decorul moldovenesc al fatadelor cu motive ornamentale mun¬tenesti
(braul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare si rotunde etc).
Dupa venirea pe tronul Moldovei (1595), Ieremia Movila adauga bisericii doua pridvorase,
amplasate la intrare, zidurile si turnurile de incinta, care confera manastirii infatisare de cetate
medievala, o casa domneasca, ale carei ruine se mai vad si astazi pe latura de nord, precum si
chilii pentru calugari. Tot in timpul domniei lui Ieremia Movila se picteaza biserica in interior
si exterior. Avand hramul "Invierea Domnului", biserica este construita in stilul arhitecturii
moldovenesti - imbinare de elemente de arta bizantina si gotica, la care se adauga elemente de
arhitectura ale vechilor biserici de lemn din Moldova. Pictura interioara este repartizata pe
toata suprafata disponibila conform schemelor traditionale, imbogatita insa prin subiecte mai
putin obisnuite in Moldova, dar familiare pentru Muntenia

22. Înflorirea arh. ecleziastice în timpul lui Ş.cel M. Jum. a 2-a sec.XV, multiplicarea
încăperilor.
Epoca lui Stefan cel Mare corespunde cu cea mai puternica si importanta miscare culturala si
artistica a Italiei, Renasterea.
In arhitectura religioasa elemente ale arhitecturii romano-bizantine supravietuiesc dar
influiente gotice puternice isi pun am-prenta. S-a reusit o fericita imbinare intre cele doua
stiluri ce au dat "stilul moldovenesc", care se caracterizeaza prin puterea de sinteza, imbinare
intre vechi si nou, dintre autohton si strain.
Epoca lui Stefan cel Mare (a doua jumatate a secolului XV si inceputul secolului XVI) aduce,
cu aproape un secol mai devreme decat in Tara Romaneasca, maturizarea si inchegarea unui
stil de arta constructiva propriu si original : stilul moldovenesc, care se distinge prin caractere
specifice bisericilor moldovenesti, ca de ex., sistemul moldovenesc al suprainaltarii boltilor
(turlelor) in interior prin suprapunerea arcurilor incrucisate (in diagonala) si prin bazele stelate
de la exterior, sau bogatul decor extern al fatadelor, obtinut prin utilizarea inteligenta a
materialelor de constructie : piatra (bruta si de talie), caramida (simpla sau smaltuita) si uneori
ceramica.

23. Bolta moldovenească, originalitatea şi esenţa constructivă.


Sistem de boltire folosit in arhitectura religioasa din Moldova in secolele XV - XVII. Potrivit
acestui sistem deasupra pandantivelor, care fac trecerea de la planul patrat al arcelor mari la
planul circular al turlei, este construit un inel de tambur in interiorul caruia sunt dispuse patru
arce diagonale ale caror nasteri se afla, in proiectie verticala, deasupra cheilor arcelor mari.
Prin acest sistem de boltire se obtine o reducere substantiala a diametrului si greutatii
tamburului si cupolei turlei bisericilor. Apare pentru prima data la Patrauti. La Chisinau acest
sistem de boltire este utilizat in biserica Sf.Gheorghe (1819).

24. Arhitectura ecleziastică în timpul urmaşilor lui Ştefan cel Mare. Secolul al XVI-lea.
Apariţia picturii exterioare.
De la sfarsitul secolului XVI, incepe decadenta stilului moldovenesc in arhitectura, prin
alterarea lui cu influente noi, venite mai intai din Tara Romaneasca.
Spre sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX, un nou curent de arta neoclasica,
creeaza cateva biserici,manastiri.
Traditia aseaza pe valea raului Sucevita, intre dealuri, o biserica din lemn si o schivnicie de pe
la inceputul veacului al XVI-lea.
Manastirea este atestata la 1586 ca rezultat al initiativei mitropolitului Gheorghe
Movila.Construit in stilul arhitecturii moldovenesti - imbinare de elemente de arta bizantina si
gotica, la care se adauga elemente de arhitectura ale vechilor biserici de lemn din Moldova,
edificiul, de mari proportii, pastreaza planul trilobat si stilul statornicit in epoca lui Stefan cel
Mare, cu pridvorul inchis. Sucevita, ultima biserica din Bucovina zugravita pe fatade (1596)
Traditia si inovatia se impletesc original si pitoresc intr-o desfasurare multicroma dominata de
verde. Imnul acatist -la sud (arhitectura italiana); Pocrovul (rusesc); Arborele lui Ieseu
(peretele de sud) Scara lui Ioan Climax (la nord); Vamile vazduhului constituie principalele
lucrari iconografice ale picturii exterioare.
Voronetul reprezinta unul dintre primele monumente moldovenesti creatoare de stil propriu,
sinteza originala de elemente bizantine (plan treflat cu turla pe naos), gotice (tendinta de
elansare a edificiului, arcurile frante la chenarele usilor si ferestrelor, prezenta
contraforturilor) si strict autohtone (turla pe patru arcuri si baza stelata, ocnite sub cornisa,
arcade oarbe la abside, friza si discuri smaltuite).
Se datoreaza aceluiasi Grigore Rosca, eruditul teolog care a urmarit personal realizarea operei
calugarilor-zugravi anonimi.Judecata de Apoi ocupa tot peretele de apus intr-o uriasa
compozitie pe cinci registre, unica in arta orientului crestin; specialistii o considera prin
amploare, stiinta efectului decorativ si stralucirea policromiei.
25. Arhitectura defensive din Moldova medieval. Cetatile de piatra din secolul al XIV-
lea.
In cadrul compartimentului "arhitectura fortificata" au intrat obiectivele militare defensive de
pe teritoriul Republicii Moldova construite in secolele XVI-XVIII. Fortificatiile antice si
preistorice - vechile valuri, gradisti si alte tipuri
Principalul tip de fortificatie de pe teritoriul Moldovei medievale a fost cetatea. Pe teritoriul
actualei Republici Moldova s-au pastrat cetatea Tighina si Cetatea Soroca, ambele amplasate
pe malul drept al Nistrului, reprezentand cetati de frontiera, ce intrau intr-un sistem defensiv
mai larg, care mai cuprindea si Cetatea Hotin si Cetatea Alba, situate astazi pe teritoriul
Ucrainei. Pentru cetatile Soroca si Tighina sunt caracteristice volume compacte si dimensiuni
relativ mici, proprii cetatilor construite in prima perioada de folosire, la o scara inca relativ
redusa, a artileriei.
cu scop initial de a sluji drept dig impotriva revarsarii tatarilor din Crimeea, aceste ziduri de
un pitoresc remarcabil au avut de multe ori un rol determinant in razboaiele ruso-turce,
Pe pamantul Republicii Moldova au existat cetati si intarituri de origine straina, astazi distruse
sau disparute fara urme. Pe langa ruinele de secol XIV a intariturilor orasului medieval
tataresc Sehr-al-Djeadid de la Orheiul Vechi, Basarabia mai pastreaza langa satul Palanca
ruinele unei cetati turcesti, patrulatere in plan, ce avea moscheie, trei bastioane si un turn
pentru praf de pusca - astazi inexistente.

26 Arhitectura defensivă din secolul al XV-lea. Modificarea arhitecturii cetăţilor în


timpul lui Ştefan cel Mare, imperativ al utilizării artileriei la apărarea cetăţilor.
Cetatea Albă- Cetatea este aşezată pe un teren stâncos, lângă ţărmul abrupt al limanului
Nistrului, dominând faţa lacului, de la o înălţime de aproximativ 30 de metri. – sfârşitul sec. al
XIV- lea: cetatea aparţine Moldovei.
– 1440: Ştefan al II-lea termină zidul şi poarta celei de a doua incinte.
– 1454: se întregeşte construcţia şi se dotează cetatea cu tunuri.
– 1476: Ştefan cel Mare adaptează cetatea la tactica din vremea lui, bazată pe artilerie: se
construieşte poarta cea mare.
– 1479: se termină construcţia celui de-al treilea zid de incintă,
Cetatea ChiliaCetatea lui Ştefan, ale cărei urme se văd şi azi, avea un zid de incintă cu patru
turnuri la colţuri, unele pătrate, altele rotunde şi era împrejmuită cu un şanţ. – 1465: cucerită
de Ştefan cel Mare.
– 22 iunie – 6 iulie 1479: Ştefan întăreşte cetatea folosind 800 de meşteri şi 17.000 de
salahori. Cetatea Neamţului Cetatea este situată pe o culme abruptă, dominând valea
Neamţului şi supraveghind drumul spre Suceava. Ştefan cel Mare adaugă acestui nucleu o
pânză de ziduri spre nord, singura parte mai expusă. Din celelalte trei părţi, cetatea este
inaccesibilă. Cetatea Nouă - Roman – 1483: Ştefan cel Mare ridică în stânga Siretului
cetatea de piatră din care nu se mai păstrează decât câteva ruini de ziduri, pe albia râului. Ea a
jucat un rol important mai ales în vremea voievodului care a construit-o, decăzând însă sub
urmaşii acestuia. Cetatea Sucevei Aşa cum a fost zidită de Petru I Muşatinul, cetatea
cuprindea între patru ziduri groase (1,50–2 m), o incintă rectangulară, citadela de mai târziu.
Ştefan cel Mare zideşte pânza exterioară de ziduri (20 de metri distanţă de vechea cetate),
mult mai groase decât cele vechi şi întărite cu turnuri de plan semicircular, care îngăduiau
uşoara manevrare a tunurilor împotriva atacanţilor.

27. Istoria si arhitectura cetatii Soroca. Impactul cercetarii.


Cetatea Soroca a fost construita intre 1543-1546 pe locul unei cetati de lemn din epoca lui
Stefan cel Mare de mesteri din Transilvania in frunte cu Iacob, este situata in orasul Soroca pe
malul drept al Nistrului.
Descriere: In plan, incinta cetatii reprezinta o circumferinta cu diametrul de 37,5m. Pe
perimetrul cetatii, la aceiasi distanta sunt situate patru turnuri rotunde (in plan) si unul de plan
dreptunghiular. Grosimea zidurilor ce inconjoara cetatea este de 3,5 m, iar inaltimea turnurilor
si a zidurilor cu metereze variaza intre 17 si 20 m.
In interior cetatea dispune de 3 niveluri. La nivelul inferior se aflau depozitele, tunelurile de
intrare in citadela, grajdurile pentru cai. La nivelul mediu se aflau incaperile de locuit si
intrarile in turnurile de paza. La nivelul de sus erau situate tunurile si armamentul ostasilor, tot
acolo era drumul de straja de pe ziduri. Turnul principal (dreptunghiular in plan) al cetatii era
compartimentat in doua niveluri: cel inferior fiind utilizat pentru intrare, iar cel superior fiind
transformat intr-un paraclis cu doua compartimente: naos si altar. In centrul ograzii cetatii era
sapata o fantana.
Tehnici de constructii: Cetatea este inaltata din blocuri de piatra rudimentar slefuita.
Sistemul de boltire a incaperilor cetatii utilizeaza pe larg boltile semicirculare.

Cetatea Tighina
Cetatea Tighina se afla in orasul Tighina, este din secolul XVI, fiind reconstruita in sec.
XVII-XVIII. Este de o importanta internationala.
Datare: Ctitor: Petru Rares s.a.
Tehnici de constructii: Cetateta de forma unui patrulater neregulat este amplasata pe malul
drept, abrupt al Nistrului. Fiecare colt al patrulaterului este marcat de trei turnuri rotunde si
unul pentagonal. La mijlocul fiecrarui zid exterior erau situate porti de intrare cu turnuri de
straja. Zidurile late (2,5-3 m) si inalte din piatra de calcar si caramida au fost intarite cu zece
bastioane pentru artilerie la colturi si cu unsprezece turnuri. Partea de jos a citadelei este
fortificata cu trei ziduri si doua turnuri. Fiind cucerita de Soliman Magnificul (1538), cetatea
este reconstruita dupa proiectul arhitectului Sinan, capatandu-si planul actual. In anii 1705-
1707 cetatea este modernizata de domnitorul Moldovei A. Cantemir. Dupa incheierea
razboaielor ruso-turce (1768-1772, 1806-1812) cetatea devine posesiunea autoritatilor militare
rusesi, care, pana in prezent, functioneaza acolo.

28. Analiza “cetatii” din Situl Orheiul Vechi.


In ultimii 50 de ani, gratie cercetarilor arheologice, au fost studiate diferite aspecte ale
orasului medeival Orhei. Un loc aparte in cercetarile efectuate 1-a ocupat si cetatea medievala
de piatra. Catre anul 1946, cand erau declansate investigatiile arheologice de la Orheiul
Vechi, citadela medievala era demolata pana la nivelul solului, fiind vizibil doar perimetrul ei
sub forma unui patrulater trapezoidal de pamant de circa 0,5 m inaltime.
In anii 50 aceste vestigii au fost supuse unor cercetari metodice de teren in rezultatul carora au
fost descoperite fundatiile vechii cetati de piatra a Orheiului medieval. Sapaturile de la
vremea respectiva au constatat in acelasi timp ca cetatea de piatra era suprapusa peste o
cetatuie construita anterior din pamant si lemn. In conformitate cu conceptia autorului, prima
citadela medievala de la Orheiul Vechi din pamant si lemn, ar apartine epocii lui Alexandru
cel Bun (primul sfert al sec.XV), in timp ce ce-a de-a doua cetate ar data din vremea lui
Stefan cel Mare,
Prin anii '80 T.Nesterov in urma unor investigatii de arhitectura a ajuns la concluzia despre
caracterul oriental al cetatii de piatra de la Orheiul Vechi, ca complexul dat ar fi mai vechi
decat se credea anterior. La o concluzie similara a ajuns si Ion Hancu.
Pentru verificarea ipotezei din urma, in anii 1996-1998, la Orheiul Vechi au fost organizate,
este anterioara perioadei de dominatie a mongolilor in tinut, ea fiind suprapusa de stratul
cultural al Hoardei de Aur de la mijlocul sec.XIV.
In al doilea rand, a fost stabilit ca cetatea de piatra de la Orhehil Vechi a fost edificata in
perioada dominatiei Hoardei de Aur. In acest sens se pronunta stratigrafia arheologica si
complexele arheologice (doua cuptoare enorme de ars var pentru pregatirea mortarului pentru
cetate si cateva gropi auxiliare, dotate cu material ceramic si monede din sec.XIV) din
preajma cetatii. In baza acestor date, problema cronologiei cetatii medievale de piatra de la
Orheiul Vechi urmeaza a fi revizuita sub aspectul atribuirii ei unei perioade mai vechi decat se
credea anterior, si anume sec. XIV

29. Monumentele de arhitectură din Basarabia din secolele XVII-XVIII: catedrala Sf.
Dumitru din Orhei, biserica Adormirea din Căuşeni, bisericile din mănăstirile Rudi,
Calaraşăuca, etc.

Ctitorul Catedralei Sf. Dumitru din Orhei a fost domnitorul Vasile Lupu. Alungită în plan,
compartimentată în pronaos, naos şi altar, cu trei abside dintre care cele două laterale sunt
Pronaosul şi naosul posedă un sistem de boltire tradiţional - prin intermediul arcelor şi
pandantivelor, iar absida are o bolta în formă de semicalotă. Aspectul iniţial a suferit pe
parcurs mai multe modificări, fiind construită o clopotniţă în două niveluri ataşată pe faţada
de răsărit, iar absidei centrale iau fost adăugate două anexe. Deasupra intrării se află pisania
ctitorească.
Biserica Adormirea din Căuşeni a fost construită în secolele XVII-XVIII. O particularitate
distinsă a bisericii a fost aşezarea ei la un nivel mai jos de nivelul solului, ceea ce o făcea să
pară adâncită în pământ. Pereţii bisericii sunt integral acoperiţi cu frescă. Reliefurile leilor
heraldici din ancadramentul portalului bisericii au o valoare artistică şi istorică importantă.
Leii sunt realizaţi în tehnica reliefului aplatizat.Arcul porţii de intrare şi îngrădirea din jurul
bisericii Adormirea Maicii Domnului din Căuşeni sunt realizate din piatră brută, practic
neprelucrată. Arcul porţii este semicircular, având o înălţime de peste 2 m. Manastirea
“Rudi”Este situata in judetul Soroca. Biserica manastirii a fost construita de Duca Voda, in
1777. Cladirea bisericii, asemeni unei flori sculpate, are absidele in forma de petale rotungite,
iar turla binereliefata are forma unui pistil. Privit din apropiere, edificiul capata o
monumentalitate lucida, absidele semicilindrice se transforma in trei turnuri impunatoare.
Monumentul se caracterizeaza prin forme compacte. Pertii bisericii sunt ornamentati cu arcuri
situate in doua, iar uneori in trei registre. Cladirea se inscrie reusit in ansamblul general al
manastirii, fiind proiectata in acelasi stil vechi moldovenesc cu influiente romantice. Este
construita din piatra bruta neprelucrata, incununata cu o turla poliedrica. Biserica de iarna e
mai mica si se inalta pe un turn in stil rural autohton. Manastirea Calaraseuca este o
manastire in nordul Republicii Moldova, situata pe malul drept al Nistrului. A fost fondata in
secolul XVIII. In 1780 biserica veche nu mai putea fi folosita, iar Hagi Marcu Donici, din
Movilau, de pe malul opus al Nistrului, a construit o biserica si o clopotnita, pe care a sfintit-o
in 1782 cu hramul Adormirea Maicii Domnului. In 1853 incepe construirea celei de-a doua
biserici cu hramul Sfantului Mitrofan al Voronejului.
In 1916 calugarii pleaca pe la alte manastiri, iar in Calaraseuca sunt aduse calugaritele
refugiate din manastirea Virov, din Polonia ruseasca (aflata la acea data sub ocupatia trupelor
austro-germane). In anul 1961 autoritatile comuniste au transformat manastirea Calaraseuca in
spital pentru copiii cu handicap psihic. Biserica de iarna a fost transformata in club, iar cea de
vara in depozit pentru spital. La 3 mai 1991, manastirea de maici de la Calaraseuca a fost
redeschisa.

30. Complexele monastice de pe teritoriul RM, repartizarea regionala.


BISERICA "NASTEREA MAICII DOMNULUI" - 1752 (str. Mazarachie 3). Este una dintre
vechile lacasuri de cult din republica. Ctitor este parcalabul Chisinaului Vasile Mazarachi.
Planul sau prezinta un trilob, cu absidele laterale circulare, naosul acoperit cu o cupola pe
pandantivi, ascunsa sub un acoperis in coame, in fata intrarii este alipita o clopotnita cu doua
niveluri.
BISERICA "SFINTII IMPARATI CONSTANTIN SI ELENA" - 1777 (str. Circului 6).
Ctitor este Constantin Rascanu. Partea centrala aminteste o rotonda, incununata cu o cupola
sferica, ascunsa sub un acoperis in coame. Deasupra pronaosului mic, a fost inaltata camera
clopotelor. Biserica avea un acoperis de forma autohtona, schimbat recent sub influenta
arhitecturii ruse.
BISERICA "MAICA DOMNULUI" -1804 (Piata Veche 8). Este biserica comunitatii
armenesti, care a folosit fundatiile unei biserici moldovenesti mai vechi. Aspectul ei
de astazi, modelat in spiritul arhitecturii Armeniei istorice, a fost creat in timpul ultimelor
restaurari.
BISERICA "BUNA VESTIRE" - 1810 (str. B. P. Hasdeu 10). A fost ridicata pe locul alteia
mai vechi. Poseda caracteristicile arhitecturii bisericilor iesene influente clasiciste in decorul
plastic.

BISERICA "SF. MARE MUCENIC GHEORGHE" - 1819 (str. Sf. Gheorghe 40). A fost
conceputa pentru comunitatea bulgarilor, in a caror mahala se afla, dar a fost finalizata pentru
populatia pamanteana. A derutat multi vizitatori prin formele din interior, caracteristice pentru
bisericile moldovenesti din secolele XVII-XVIII, cum sunt trilobul absidelor si o imitatie a
boitei moldovenesti de la baza turlei, dat expresia exterioara e din secolul al XVIII-lea, cu
solutionata in spiritul clasicismului. Clopotnita, amplasata in fata intrarii, este incununata cu o
sageata (flesa).

BISERICA "SF. ARHANGHEL MIHAIL" - 1825 (str. Bisericii 5) este biserica fostului sat
Buiucani, inaltata pe locul alteia mai vechi. In interior a pastrat particularitatile unui trilob
moldovenesc, cu exteriorul caracteristic pentru bisericile din secolul al XlX-lea.

BISERICA "DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" - 1819-1834 (str. A. Mateevici 11), fosta


capela a cimitirului ortodox fondat in 1814. Initial era o rotonda inconjurata cu o colonada,
incununata cu o cupola sferica. Prin anii '80 ai secolului al XlX-lea a fost largita prin
includerea spatiului colonadei in interiorul ei si alipirea unei clopotnite.

BISERICA "POGORAREA SFANTULUI DUH" - 1830 (str. G. Ureche 58). Este fosta
catedrala a bulgarilor, construita pe locul alteia mai vechi. Planul pastreaza particularitati
autohtone, cu arhitectura influentata de stilul clasicist. In interior se vad pretioase picturi
executate de P.Piscariov.

ANSAMBLUL CATEDRALEI "NASTEREA DOMNULUI" - 1832-1836 (Piata Marii


Adunari Nationale 2). Are doua altare laterale: „Sf. Nicolae» si „Sf. Nevski» (arhitect A. I.
Melnikov, maestru al stilului empire rus). Are un plan cruciform, incununat cu o cupola
sferica pe un tambur larg, sustinuta in interior de patru piloni. Fatadele au solutii identice,
impodobite cu porticuri din cate sase coloane ale ordinului greco-doric. In catedrala, in lunile
de iarna, se pastreaza icoana Maicii Domnului de la Manastirea Harbovat.
In componenta catedralei intra si o' clopotnita cu patru niveluri, demolata in anii '60 ai
secolului al XX-lea, reconstruita in 1998 dupa imaginile de epoca. „Portile Sfinte» (1840,
arhitect Luca Zauschevici) au forma arcului de triumf, conceput sub influenta stilului empire.
Avea o dubla functie, de clopotnita, adapostind clopotul mare turnat din bronzul tunurilor
capturate de la turci dupa cucerirea Izmailului, precum si pentru a crea intrarea de onoare
dinspre fosta Mitropolie (distrusa in anii ultimului razboi).
BISERICA "SF. MARE MUCENIC HARALAMBIE" - 1836 (str. Alexandru cel Bun 50).
Este construita in cel mai clar si consecvent stil clasicist. Are un plan cruciform, incununat cu
o cupola, cu clopotnita alipita in fata intrarii. O inscriptie lapidara din interiorul ei cu anul
1812 marturiseste o posibila etapa mai veche din istoria bisericii.

BISERICA ROMANO-CATOLICA "PROVINDENTA DIVINA" - 1842 (str.


Mitropolit Dosoftei 85). Are un aspect traditional pentru asemenea edificii de cult cu fatada
principala orientata spre est, flancata de doua turnuri-clopotnite. Este utilizata de
comunitatea poloneza, care construise in vecinatatea ei si o scoala eparhiala.

CATEDRALA EPISCOPALA "SF. MC. TEODOR TIRON" (str. Ciuflea 1). Este ctitoria
negustorului Atanasie Ciuflea. Cladirea are aspectul determinat de utilizarea 1a reconstructia
de la inceputul secolului al XX-lea a stilului ruso-bizantin, fiind dominata de o suita de turle
mari si mici, toate incununate cu cupole in forma bulbului de ceapa.

BISERICA "SF. M. MC. PANTELIMON" - 1891 (str. Vlaicu Parcalab 44). Fosta capela a
comunitatii grecesti, ctitoria fratilor Ivan si Victor Sinadino (arhitect A. I. Bernardazzi), a fost
apreciata in presa vremii drept una din cele mai valoroase creatii artistice de acest gen din anii
respectivi. Evoca aspectul arhitectural exterior al unei biserici caracteristice pentru Grecia.
Silueta este inviorata de doua turle voluminoase, ea cornisele in „volane", repetindu-se
forma golurilor de la ferestre, iar paramentul se remarca prin alternarea dupa tonalitate a
asizelor din piatra si includerea caramizii rosii in decorul fatadelor. Spatiul interior este
compus dintr-o sala cruciforma in plan, suprainaltata de turla masiva, sustinuta prin
intersectia a patru arcuri, solutie de origine armeneasca. Numai 'golurile ferestrelor, impartite
in trei arcade prin menouri de piatra, amintesc aceiasi sursa de inspiratie ce-a fost utilizata la
crearea formelor exterioare.

BISERICA "ADORMIREA MAICII DOMNULUI" - 1892 (str. Bulgara 21). A apartinut


lipovenilor „uniti", ramura care recunostea Sinodul. Cladirea reprezinta o prima si modesta
aplicare a trasaturilor formate ale sitului „modern" in arhitectura eclesiastica basarabeana.

BISERICA "SF. TEODORA DE LA SIHLA SI SF. TEODOR" - 1895 (str. Puskin Este
capela fostului gimnaziu pentru fete basarabene (arhitect A. I. Bernardazzi). Alinierea ei
strazii si alipirea de cladirea gimnaziului pentru asigurarea comunicarii lor interioare, a
cerat ridicarea capelei pe un demisol inalt si concentrarea formelor arhitecturale pe fatada
principala, particularitati ce au impus capelei multa originalitate. A fost remisa in 1994
Mitropoliei Basarabiei de stil vechi. Pe peretele lateral este instalata o placa comemorativa
(1983, sculptor M. Gorinasev), omagiu adus arhitectului A. I. Bernardazzi (1831-1907),
autorul celor mai reprezentative cladiri din centrul Chisinaului.

BISERICA "SF. IERARH NICOLAE" - 1901 (bd. Stefan cel Mare 190) este fostul paraclis al
spitalului orasenesc (arhitect N. Tiganco). Fatada principala a fost impodobita cu detalii din
arhitectua rusa. Apartine Mitropoliei Basarabiei de stil vechi.

BISERICA "ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI" - 1902 (bd. Stefan cel Mare). Este
fosta capela „Sf. Imparati Constantin si-Elena" a gimnaziului nr. 2 pentru baieti, in perioada
interbelica - Liceul militar „Mihai Viteazu" (disparut). Are planul de tip „cruce greaca
inscrisa" cu aspectul exterior decorat in spiritul stilului rus-bizantin (arhitect M. Serotinschi).
CAPELA „INALTAREA DOMNULUI" - 1916 (Cimitirul armenesc, str. Valea Trandafirilor
11). Structura spatiala si decoratia plastica sunt derivate din arhitectura bisericilor din
Armenia, expresie a nostalgiei fata de patria istorica si recunoasterea identitatii nationale a
ctitorilor. Unele pietre funerare, mostre de arta monumentala din sec. XVIII-XIX, au o
vechime mai mare decat cimitirul, fondat in 1814, fiind aduse de armeni din locurile unde au
pribegit inainte de stabilirea lor la Chisinau.

CAPELA IN MEMORIA VOLUNTARILOR BULGARI - 1882 (Piata Eroilor,


cartierulRascani). Circa 8000 de combatanti au participat aici, pe fostul hipodrom, la trecerea
in revista la 12 aprilie 1877, a trupelor ruse inainte de plecarea lor spre Balcani pentru a
participa la eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman. Tot in memoria acestui eveniment, pe
colina din fata capelei, de unde se deschide o larga privire asupra orasului, a fost ridicat un
obelisc din granit rosu (16 m inaltime, 1966, arhitecti V. Dementiev, V. Novic. I. Tehanovici).

31. Mănăstirea Căpriana, etapele de constituire.


Ansamblul manastirii include trei biserici: biserica de vara "Adormirea Maicii Domnului",
reconstruita de Petru Rares la 1545 si remodificata in 1821 de mitropolitul Gavriil Banulescu-
Bodoni; biserica de iarna "Sf. Gheorghe", construita de catre egumenul Teofilact si biserica
noua de iarna "Sf. Nicolaie", inaltata in 1903.
Datare: Ctitori: Egumenul Chiprian, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares; G.
Banulescu-Bodoni s.a.
Descriere: Exista cateva ipoteze privind intemeierea Manastirii Capriana. Conform primei,
manastirea ar fi o ctitorie a lui Alexandru cel Bun, care i-a daruit doamnei Marena
"Manastirea de la Visnavat, unde este igumen Chiprian". (1420/1425).
Din epoca lui Stefan cel Mare (anul 1470), dateaza 2 documente unde este atestata trecerea
"Manastirii Visnavat" sub obladuirea manastirii Neamt. In al doilea din aceste documente este
atestat actul daniei, de catre doamna Chiajna, a prisacii lui Chiprian de pe Botne, manastirii
Neamtu. In deceniul 4 al sec. XVI denumirea Visnavat este inlocuita de denumirea Capriana.
Sub acest nume manastirea figureaza in inscriptia slavona de pe scoarta Tetraevanghelia,
daruita de Petru Rares manastirii la 1545; aceeasi denumire figureaza si in descrierea celei de
a doua domnii a lui Petru Rares (1541-1546), efectuata de cronicarul Grigore Ureche.
La 1698 Constantin Antioh Cantemir va inchina manastirea Capriana - manastirii Zografu de
la muntele Athos. Incepand cu anul 1818, mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni intreprinde
ample masuri de reorganizare si reconstruire a manastirii. Biserica Adormirea Maicii
Domnului,din piatra prelucrata cu peretii tencuiti la suprafata original reprezinta o biserica
moldoveneasca de plan triconc dezvoltat cu pridvor, pronaos, gropnita, naos, altar si turla
amplasata peste cupola naosului. Tipul moldovenesc al bisericii este accentuat si la exterior:
prin prezenta perechilor de contraforti care incadreaza absidele laterale, prin contrafortii de
colt, in unghi obtuz, de la nord-vest si respectiv de la sud-vest. . Initial a existat tipul
constructiv de boltire cu utilizarea asa-numitei "bolti moldovenesti"(sistemului de arce
etajate), astazi disparut,deoarece restaurarea nu a fost făcută după tradiţia locală. Se foloseşte
decor clasic rus, cu pilaştri îngemănaţi, deasupra o turlă octogonală greoaie, ea îşi pierde din
înăţime. Clopotnita bisericii este ulterioara restului edificiului, fiind construita in anii 1819-
1820.
In anul 1840 este construit paraclisul de iarna "Sf. Gheorghe" (acum Sf. Nicolae) de catre
egumenul Teofilact, iar in anul 1903 este inaltata biserica noua de iarna "Sf. Gheorghe",
anterior numita "a Inaltarii Maicii Domnului". Clopotnita a fost construita in anul 1812 si
avea 9 clopote.
Dupa anul 1947 de aici au fost alungati calugarii, iar manastirea a fost transformata intr-un
sanatoriu pentru copiii bolnavi de turbeculoza. Oficial inchiderea manastirii a avut loc in
1962. La inceputul anului 1989 locasul a fost redeschis.
Între anii 2003-2005 la mănăstirea au loc ample lucrări de resaurare a bisericii Sf. Gheorghe,
astazi in etapă de restaurare este biserica Adormirea Maicii Domnului.

32. Modificările intervenite în arhitectură moldovenească după alipirea Basarabiei la


Imperiul Rus în 1812.
Odată cu alipirea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, în arhitectură apar următoarele
modificări:
1. Decor clasic rus; (Capriana)
2. Pilaştri îngemănaţi; (Capriana)
3. Turlă octogogonală masivă şi nu cea moldovenească cu sistem de arce etajate pentru
reducerea volumului. (Capriana)
4. Acoperiş sub forma bulbului de ceapă.(Saharna)
5. Folosirea crucii ruseşti cu balanţă, pînă atunci folosindu-se cea latină. (Saharna)
6. Utilizarea stilului baroc rus – turluri/ turnuri. ? TE ROG CONCRETIZEAZĂ , CACI NU
AM VARIANTA AUDIO.(Condriţa)
7. Turnul clopotniţă din tradiţia arh. ruse baroce. (multiplicarea nivelelor). (Chiţcani)
8.Proiect în plan, model rusesc.(Larga)

34. Orasul Chisinau, istoria urbanistica.


În locul unde astăzi se aşterne Chişinăul cu suburbiile sale erau şase sate: Chişinăul propriu
zis; Buicanii; Vovinţenii, care s-a contopit cu Buicanii şi care era aşezat spre vest de
Buiucani; Hrusca, care ocupa regiunea şcoalei eparhiale şi a cimitirului armenesc, inclusiv,
Malina–Mică; Visternicenii, Rîşcanovca de acuma de pe malul stîng al Bîcului, care ţinea de
pîrcălăbia Orheiului; Munceşti – astăzi regiunea drumului şi barierei Munceşti.
Incepind cu secolui XV, satul Chisinau a apartinut pe rind citorva boieri moldovenesti, trecind
la ei prin vinzare sau mostenire. Ceva mai tîrziu Chişinăul devine proprietatea mănăstirilor
închinate Sf. Vineri şi Balica din Iaşi(lucru atestat in “cartea domnească” a lui Vasile Lupul,
1641)
În a doua jumătate a veacului al XVIII–lea, Chişinăul trece în stăpînirea mănăstirii Galata,
cum se vede din actul dat de către domnitorul Alexandru Calimah „Mănăstiri” la 28
septembrie 1795
In 1664 Dabija ridica Ch la statut de oras. In 1739, or a fost ars de catre turci(pe acea vreme
au fost atestate in jur de 6 biserici in oras, ceea ce caracterizeaza numarul relative inalt al
populatiei). Cind se intorc oamenii in oras, are loc departajarea proprietatii. Se dezvolta
comertui, astfel str. P.Rares devine una din principalele strazi din or, fiind drumul care lega
cetatile de la Dunare si Nistru cu Hotinul. Pe acet drum trecea posta turceasca, de aici apare
Posta Veche, locul unde erau ingrijiti caii de posta. Pe aceata str se formeaza o piata
mare(Bazarul Vechi) care are o forma poligonala, rezultata din intersectia drumurilor de
alaturi. Pe valea riului Bic erau asezate mori de apa, care aprovizionau populatia cu faina.
Datorita Mitropolitului G.B. Bodoni Ch devine capital. In 1813 Bodoni primeste cadou, de la
man Galata, un teritoriu pe care sa isi construiasca mitropolia. Acest ter reprezenta un patrat
cu latura de 130 de stingeni(280m), care devine modulul ce a determinat reteaua urbanistica a
orasului.Casele boieresti treptat incep a fi construite cit mai aproape de drum, avind o
particularitate – nu aveau gol de intrare din strada. Functionarilor din oras le erau oferite
pacele gratis cu conditia ca timp de un an vor construe casa, iar dupa 30 ani va devein
proprietete private. In a doua jum a sec XIX se petrec 3 evenimente importante: se
construieste calea ferata, se organizeaza institutul zemstvei, Basarabia devine gubernie.
Aceasta dezvoltare rapida a dictat dezvoltarea arhitecturii. Intrucit nu se ajungeau arhitecti
autohtoni, in Petersburg au fost elaborate albume cu fatadele cladirilor, elaborate in stil
classic( cu porticuri, antablamente, cornise etc), dar in corespondenta cu trepta sociala a
benificiarului. Sint construite case de raport(pentru a fi date in arenda). Este construita Scoala
Reala (USM in present), gimnaziu pt baieti, gimnaziu pt fete etc. incep a fi construite spitale.
Arhitecti principali: Bernardazzi(Capela gimnaziului de fete, bis Sf Panteleimon),
Pramarenco, Ciuprin(Gara Feroviara), Tiganco(Scoala Reala, Muzeu de Etnografie, bis sf
Nicolai).
In perioada interbelica se construiesc case cu confort inalt, se renunta la constructia
perimetrala, in fata apar gradinite(urmarea stilului Art Nouveau). Casele sint simetrice,
intrarea este in axa, au una sau doua ferestre laterale. O alta orientare e cea Neoromaneasca(au
fost construite citeva vile): casa cu 2 nivele si 2 apartamente(cite unul la fiecare nivel).
Perioada postbelica este una de ignorare a arhitecturii, ceea ce e urmare a politicii sovetice de
a aproviziona cit mai multe familii cu apartamente, avind cheltuieli mici, astfel arhitectura
este omisa.

35. Arhitectura cladirilor de cult indigene din Chisinau


In a doua jumatate a sec. XVIII Chisinaul era un oras cu 6-7 biserici si 2 piete comerciale. În
1788 Chisinaul a fost ars de otomani. În 1789 ofiţerii ruşi au format planul aproximativ al
Chisinaului. Atunci erau atestate trei biserici si inca una dincolo de Chisinau, Biserica lui
Rîşcanu. Deci era Biserica Sf. Ioachim si Ana, care mai tirziu a fost refacuta în Biserica
Naşterii Maicii Domnului a lui Mazarache. În prima perioada (1739-1788) este cunoscută o
altă biserica, care exista şi acum – Biserica Mazarache. Printre altele Vasile Mazarache a fost
pîrcalabul Chisinaului in perioada 1740-1742, cind probabil a si fost construita biserica. Este
înconjurată de un zid de piatră şi constituia un punct de apărare a oraşului biserica având şi o
reţea de tuneluri subterane, ce comunica cu malul stâng al râului. La 1812 biserica este
reclădită în formă de corabie. Bolta bisericii lipseşte, ca la toate bisericile vechi moldoveneşti,
formând un tavan concav. Catapeteasma este simplă, din lemn de brad. Edificiul bisericii îşi
păstrează aspectul iniţial până la 1822, după ce altarul este întărit cu patru contraforturi în
exterior.
Biserica Buna Vestire se afla linga str. Pentru Rares, mai sus de Loja masonica. Ctitorul
bisericii a fost Gavriil Terentie care a creat o bibliotecă şi o şcoală pe lângă biserică. Initial
era din lemn si piatră. În anul 1806 era reconstruita si lemnul inlocuit cu piatra. Peretii laterali
sunt intariti cu contraforti. A fost restaurata in 1910, 1913, 1942 de arhitectul V.Ulnici.
Biserica Sf. Ilie era de asemena construita din lemn si piatra si rafacuta în anul 1806. Biserica
era constrituită în formă de corabie, obişnuită vechilor biserici din secolul al XVII-leea. Stilul
ei moldovenesc nu se deosebea cu nimic de alte biserici: înaltă, măreaţă, cu clopotniţă
deasupra pronaosului având patru clopote. În biserică se aflau câteva icoane argintite: Icoana
Maicii Domnului, Iisus Hristos şi Icoana praznicului Sfântul Proroc llie. Biserica era
înconjurată de un zid de piatră, nu prea înalt. În curte, lângă biserică, se aflau mai multe
monumente funerare, ceea ce denotă că acolo fusese un cimitir. Biserica a fost demolată în
anii '60 ai secolului XIX.

36. Arhitectura cadirilor de cult, construite in sec. XIX, inceputul sec. XX, in
spiritual curentelor stilistice europene si rusesti.
Cladirile de cult din sec XIX continua sa pastreze planul traditzional arhitecturii medievale
moldovenesti, plan triconc sau dreptunghiular, compartimentat in pronaos, naos, altar.
La unele biserici apare structura spatiala traditionala pt bisericile rusesti, apar cupole
sub forma bulbului de ceapa, iar in decoratzia exterioara apar elemente clasiciste sau
neoclasiciste ruse, aceasta se evidentiaza prin porticurile cu frontoane triunghiulare si cu
pilastri, prin ancadramentele ferestrelor. Astfel de biserici sunt :
Catedrala Nasterea Domnului din Chisinau
a fost ridicata din piatra si caramida in 1836 dupa proiectul lui A.Melnikov. In plan are
compozitie simetrica, cruciforma. Principiul simetriei arh. se accentuiaza prin intermediul
cupolei si ale celor patru porticuri dorice.Cupola, se inalta pe un tambur larg, situata pe patru
piloni masivi. Intrarea e in partea de S a Catedralei. In pe axa este construita clopotnita in
cinci caturi, incununata de un bulb. Elementul neoclasicist in decor este abia sesizabil. Ca si
Catedrala, clopotnita este dotata cu patru porticuri in stil neoclasic. Avand aceeasi inaltime ca
si catedrala, clopotnita este distrusa in 1962 si reconstruita in anul 1997.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Chisinau
zidita in 1892. Biserica are un plan alungit cu naosul m/larg decat pronaosul, absida altarului-
semicirculara. Partea centrala are doua intrari. Clopotnita in trei caturi a fost construita in
1896 si este alipita edificiului. Cele doua cupole - una in forma de bulb, cealalta in forma de
clopot – apar in urma reconstructiei din 1941, cand in partea de N a bisercii i se mai adauga o
proscomidie. In decorul exterior sunt utilizate elem ale stilului neoclasic.
Biserica de piatra Sfantul Nicolae din Chisinau
este construita in anul 1901 pe locul unei biserici construite in 1852, arhitect V. Taganco. Are
un plan traditional structurat in pronaos, naos si altar. Exteriorul decorat cu ferestre
dreptunghiulare, ovale, cu ancadramente si cornise poarta amprentele stilului neoclasic.
Impresioneaza interiorul bisericii: podeaua acoperita cu placi de teracota franceza, in
ferestrele altarului - un vitraliu cu scena Inaltarii lui Hristos. Dintre cele trei cupole s-a pastrat
doar una-cea de deasupra pronaosului.
Altele biserici poarta urme ale stilului neobizantin. Acestea sunt construite din piatra
shi caramida arsa intercalate – filosite ca decor exterior, cupolele au forma semisferica si se
sprijina de obicei pe turle poligonale, sunt caracteristice ferestrele arcuite.
Biserica Invierea Mantuitorului din Chisinau
este construita in 1916, ca paraclis al Cimitirului Armenesc.Are un plan in forma de cruce
greaca, incununat de o turla inalta, piramidala. Interiorul este alcatuit dintr-un naos de forma
patrata prin care se ajunge prin pridvor si ce finalizeaza cu o absida poligonala, creandu-se un
spatiu integru, acoperit cu bolti. Zidul se constituie din randuri de piatra si caramida arsa,
ancadramentul ferestrelor fiind din piatra alba. Colonete zvelte delimiteaza colturile
edificiului si intrarea in biserica.
Catedrala "Schimbarea la fata" din Chisinau
este construita in 1902. A fost construita din piatra, in doua niveluri, despartite la exterior de 3
registre de caramida rosie. Are un plan cruciform, simetric, dominat de tamburul cupolei de
pe naos si al clopotnitei de deasupra pronaosului. Arhitectura Catedralei poarta amprentele
stilului neobizantin.
Biserica de piatra Sfanta Teodora de la Sihla din Chisinau
e construita in 1895, arhitect Al. Bernardazzi. Proiectata si construita ca Capela a
Gimnaziului de Fete din Chisinau, urme ale stilului neobizantin. E compartimentat traditional
in pronaos, naos si altar, avand pe verticala doua niveluri succesive, marcate de ferestrele
arcuite si registrele orizontale. La catul doi, deasupra pronaosului este construita o terasa cu
arcade semicirculare. Intrarea in biserica se efectuiaza din partea de vest, fiind flancata de
doua pavilioane originale cu acoperisuri piramidale, incununate cu doua turle. Partea centrala,
de deasupra naosului are un acoperis piramidal, incununat de un tambur cu bulbi.
Biserica "Sfantul Pantelimon" din Chisinau
a fost construita in 1891, proiect Al. Bernardazzi. Planul bisericii este cruciform, avand
laturile egale, flancate in careu de patru nise arcuite si patru abside intermediare. In absida
poligonala a nisei de est este situat altarul. Deasupra naosului se inalta cupola pe o turla
poligonala, spriginita pe patru arce masive. Spre vest acoperisul este dominat de un mic turn-
clopotnita poligonal. Cupola se afla in centrul axelor mediane ale bisericii. Acoperisul in patru
ape are cornise profilate. Drept element decorativ se utilizeaza piatra fetuita in doua culori,
intercalata de randuri de caramida. La ancadramentul ferestrelor si al arcadelor este folosita
caramida rosie. In interior se pastreaza vitralii si mozaicuri create in anii 1960.

37Catedrala catolica
Orientarea în spaţiu difera de cea a bisericilor ortodoxe, apsida altarului e orientată spre V, aşa
cum se obişnuia în N-E Europei. Arhitectura a fost realizată în spiritul neoclasicismului
tardiv, influenţat de arhitectura Renaşterii italiene. Clădirea are un plan rectangular, alcătuit
din 3 nave, despărţite între ele de 2 şiruri din câte 6 coloane ale ordinului corintic. Nava
centrală este mai înaltă decât colateralele, fiind acoperită cu o boltă cilindrică pe arcuri
dublouri, care se sprijină pe arhitravele şirurilor despărţitoare de coloane. Biserica are o
singură absidă a altarului, semicirculară în plan, care corespunde după lărgime deschiderii
navei centrale. Navele laterale sunt acoperite cu tavane plate, înviorate de casetele rezultate de
la grinzile de acoperire. Lipseşte obişnuita decoraţie plastică sculpturală a interiorului.
Aspectul actual al bisericii, ridicată la rang de catedrală, se deosebeşte de cel iniţial prin
folosirea unor materiale de construcţie mai luxoase decât în trecut, cum ar fi marmura neagră
la treptele de la intrare şi în interior.
Biserica Luterană din Chișinău (Kircha) a fost construită în 1838 de comunitatea luterano-
evanghelică a capitalei. Biserica de plan tip sală, avea o singură navă cu absida altarului
poligonală la est, acoperită în două pante,cu frontonuri la pereții laterali, încununați cu cruci.
Spre vest se ridica clopotnița cu o arhitectură neogotică, alipită, probabil, la sf. sec. al XIX-
lea. Între biserică și clopotniță a fost introdus un mic pridvor, prin care se intra în biserică,
evidențiat printr-un portal în arc ogival. Turnul prismatic, cu acoperiș plat, avea fațade
soluționate identic, cu golurile camerei clopotelor în arc ogival, amplasate sub cornișa
crenelată. Mai jos se afla discul orologiului sub care se găsea fereastra înaltă și îngustă a
scării. Elementele clopotniței subliniau prin formele lor verticalitatea turnului, care părea
exagerat de înalt alături de corpul bisericii.
Biserica Luterană a dispărut de pe harta orașului în 1960, la dispoziția autorităților.
Biserica armenească apostolică Sf. Maica Domnului- biserica comunităţii armeneşti,
construita începând cu anul 1803, pe fundaţiile unei biserici moldoveneşti mai vechi. Ea a
moştenit de la cea moldovenească planul alungit, de tip navă, rotunjit la est de absida
altarului. Multe particularităţi au fost introduse în arhitectura ei după intrarea acesteia în
posesia armenilor: lipseşte peretele despărţitor dintre naos şi pronaos, caracteristic pentru
ortodoxia de vest, au apărut compartimentele laterale, aşa numitele horane, spaţii construite
special pentru altarele laterale. A fost construit şi turnul clopotniţă, alipit la faţada de vest,
modificate bolţile interioare şi alipită o încăpere la nordul navei, unde se botezau pruncii. În
1885 a avut loc restaurarea bisericii, si au fost introduse forme caracteristice Armeniei
istorice: acoperişul clopotniţei a devenit piramidal, au fost ridicate mici turle decorative, în
forme similare, deasupra altarului şi pridvorului de sud. Tot atunci a fost montată şi decoraţia
sculptată a portalului de la intrarea principală prin turnul clopotniţei, o compoziţie artistică în
care au fost incluse şi cruci sculptate, motiv folosit în sculptura armeneasca.
Clădirea fostei sinagogi cu azil
A fost construit în al doilea deceniu al secolului al XX-lea, construit în stil eclectic. Este un
complex alcătuit din două clădiri – o sinagogă şi un azil pentru bătrâni, unite printr-o anexă.
Sinagoga este ridicată pe un plan rectangular, alungit. Sala de rugăciuni este luminată prin
ferestre aranjate în două registre, cu încăperi ritualice etajate. Faţada are o compoziţie
simetrică, în care este reflectată structura clădirii, divizată în două registre de golurile
ferestrelor, cu un rezalit central. Registrul de jos, care corespunde parterului, este cu bosaje
orizontale. Decorul faţadei este eclectic, cu detalii baroce.
Azilul este o clădire construită în două etaje, pe un plan. Planurile etajelor sunt identice, cu un
culoar central şi distribuirea camerelor de o parte şi alta. Faţada este simetrică, cu două
rezalite, care continuă motivele decorative ale sinagogii.

38. Arhitectura cladirilor civile din Chisinau – Gara feroviara, Primaria, Sediul
gubernial.
Cladirea primariei municipiului Chisinau este construita in anii 1898-1901, autorii
proiectului fiind M. Elladi si A. Bernardazzi. Este o constructie din piatra cu doua caturi.
A fost construita pentru sediul Dumei orasenesti (consiliul municipal in perioada rusa).
Deasupra intrarii, amplasata in turnul de la coltul cladirii, a fost montat orologiul, vechi
simbol al autoadministrarii locale. Aspectul exterior al cladirii este monumental, format de
cornisa proieminenta sustinuta de o arcatura pe console, de parametrul din bosaje cu
evidentierea colturilor rezalitelor, strapunse de golurile largi ale ferestrelor cu menouri din
piatra, - toate indicand sursa de inspiratie artistica - goticul italian. Cladirea a fost reconstruita
dupa deteriorarea dezastruoasa din primele zile ale celui de-al doilea razboi mondial.
Gara feroviara Chisinau
Este o constructie din piatra fetuita si tencuita la suprafata. Autor: arhitectorul L. Ciuprin. Este
construita in anul 1948.
Fostul sediu al Camerei Fiscale (azi blocul administrativ al Universitatii Tehnice din
Moldova)
Ocupa fostul sediu al Camerei Fiscale, construita in anul 1901. Arhitect a fost Gasket Junior.
Are in plan forma de careu, in aripile orientate spre curte fiind amplasate la parter sali de
festivitati.
Intrarea in cladire se facea printr-un portic central continuat de un hol luminos.
Aspectul de azi cu trei etaje se datoreste reconstructiei din anii 50 ai sec. XX, cand s-a mai
adaugat un etaj. Fatada este divizata in 3 niveluri si sustinuta printr-o decoratie plastica de
buna calitate, cu ancadramente la ferestre, goluri in arc in partea centrala, rezalite laterale
incununate cu frontoane curbilinii.
Muzeul National de Istorie a Moldovei
Cladirea Muzeului National de Istorie a Moldovei a fost intemeiata in anul 1837 de negustorul
Bogaciov. Este construita din piatra, cu decor plastic din stuc.
A fost reconstruita dupa seismul din 1977, fiind reamplasata pe fundatii noi, restabilindu-se cu
strictete vechile fatade. In 1842 este inchiriata pentru Gimnaziul regional pentru baieti Nr.1
(fondat in 1833), dar in curand este cedata pentru amenajarea in ea a spitalului militar.
Aspectul ei exterior si structura spatiala devin caracteristice pentru eclectica franceza dupa ce
in 1862 are loc aici un incendiu.
Muzeul a fost fondat in 1983 pe baza fondurilor istorice ale Muzeului de Stat a Tinutului si
ale Muzeului Gloriei Militare. Dupa 1991 Muzeul a primit in fondurile sale colectiile istorice
ale muzeelor desfiintate.
Astazi patrimoniul muzeului numara peste 250 000 exponate si colectii, expozitia permanenta
ocupand 6 sali cu o suprafata de cca 2000 m2
Muzeul National de Arte Plastice
Cladirea Muzeului National de Arte Plastice a fost construita in anul 1901, pentru gimnaziul
de fete, fondat de principesa Natalia Dadiani, autor - arhitectul A.I. Bernardazzi. Cladirea este
construita din piatra alba si caramida rosie. Este de o valoare artistica si istorica deosebita.
Are in plan in forma literei "T", scos in evidenta de structura rezalitului fatadei principale,
acoperit cu o piramida incununata cu un foisor. Este inzestrata cu nelipsitul balcon-tribuna,
amplasat deasupra intrarii, parte indispensabila a institutiilor de invatamant din acea perioada.
In nisele din pereti erau amplasate candva statui alegorice, care se armonizau cu piatra fetuita
a parterului si detaliilor contrastante de caramida rosie a parterului.
Fondurile actuale numara peste 30 000 unitati expozitionale, suprafata salilor de expozitie
fiind de 800 m2, unde operele de arta din patrimoniul muzeistic sunt grupate in 5 sectii.
Portile Sfinte" (anterior: "Arcul de triumf" sau "Arcul Biruintei")
"Portile Sfinte", numite anterior "Arcul de triumf" au fost construite in perioada 1840-1841
dupa proiectul arhitectului-sef al Chisinaului Luca Zauskevici, pentru a comemora victoria
armatelor rusesti asupra turcilor. Din punct de vedere arhitectural, planul "Portilor Sfinte"
prezinta un patrat. In altitudine constructia are 2 niveluri si o inaltime de 13 m. Nivelul de jos
are 2 treceri pietonale in doua sensuri.Pe aticul fatadei "Portilor Sfinte" orientate spre Piata
Marii Adunari Nationale a fost montat un orologiu.

39.Bernardazzi Alexandru
02.07.1831, Piatigorsk - 14.08.1907, Fastov
Arhitect. Isi face studiile de specialitate la Sankt Petersburg. In anul 1850 se stabileste in
Basarabia si este angajat ca arhitect in Comitetul basarabean de constructii si drumuri din
Chisinau. Este primul care a folosit la Chisinau piatra slefuita, deseori combinand-o cu
decorul functional al fasiilor orizontale de caramida. In 1856-1878 a fost arhiectul principal al
orasului Chisinau. Dupa proiectele sale si cu participarea lui numai in Basarabia au fost
construite mai mult de 30 de edificii. Cele mai caracteristice cladiri construite dupa proiectele
lui A.Bernardazzi sunt: Biserica greceasca din Chisinau, Duma oraseneasca, Judecata de
circumscriptie, Scoala populara, conacul Manuc-Bey din Hancesti s.a. Din 1878
Al.Bernardazzi a locuit si a lucrat in Odesa. A decedat in 1907 la Fastov. Realizari: Biserica
Sfanta Teodora de la Sihla, Biserica Sfantul Pantelemon, Muzeul National de Arte Plastice,
Primaria municipiului Chisinau (fosta Duma oraseneasca), Cladirea Muzeului de Arheologie
al Academiei de Stiinte a Moldovei, Turnul de apa cu foisor de foc, Chisinau:
Este construit in a doua jumatate a sec. XIX.Este inaltat din piatra slefuita si caramida rosie
arsa, avand o inaltime de 22 m. Si-a pastrat scara metalica interioara care conducea la nivelul
superior unde se afla cisterna cu apa.
V. Tiganco
Cladirea Muzeului National de Etnografie si Istorie Naturala este o prezenta exotica pe
meleagurile neastre, sursa de inspiratie servind arhitectura arabo-mauritana. Autorul cladirii
este V. Tiganco. Este construita din piatra cu decoratie plastica din stuc, vitralii artistice,
detalii din fonta, feronerie artistica, lemn sculptat la usile de intrare. Este prima cladire
conceputa special pentru o institutie muzeala. Este construita in anii 1903-1905, Muzeul
Zemstvei a fost transferat in aceasta cladire in anul 1906. Este un monument de importanta
nationala.
Este cel mai vechi stabiliment muzeal din Republica Moldova. Sediul Muzeului a fost plasat
in partea de sud a cartierului ocupat de Uprava, intre ele fiind plantata prima gradina botanica
din Chisinau cu vegetatie caracteristica pentru flora regiunii.
Muzeul, ca tip edilitar, prezinta interes si din punct de vedere al expozitiei artistice, fiind o
premiera in repertoriul arhitectural al regiunii.

40. Cetatea Tighina


Se afla in orasul Tighina, este construita in sec XVI, iar in sec. XVII-XVIII este reconstruita.
Este de o importanta internationala.
Ctitor: Petru Rares
Tehnici de constructii: Cetateta are forma unui patrulater neregulat, este amplasata pe malul
drept, abrupt al Nistrului. Fiecare colt al patrulaterului este marcat de trei turnuri rotunde si
unul pentagonal. La mijlocul fiecrarui zid exterior erau situate porti de intrare cu turnuri de
straja. Zidurile late (2,5-3 m) si inalte din piatra de calcar si caramida au fost intarite cu zece
bastioane pentru artilerie la colturi si cu unsprezece turnuri. Partea de jos a citadelei este
fortificata cu trei ziduri si doua turnuri. Fiind cucerita de Soliman Magnificul (1538), cetatea
este reconstruita dupa proiectul arhitectului Sinan, capatandu-si planul actual. In anii 1705-
1707 cetatea este modernizata de domnitorul Moldovei A. Cantemir. Dupa incheierea
razboaielor ruso-turce (1768-1772, 1806-1812) cetatea devine posesiunea autoritatilor militare
rusesi, care, pana in prezent, functioneaza acolo.

41.Arhitectura caselor aristocratice din Chisinau, Palatul Riscanu-Derojinski, conacele


urbane-Kropenski, Catarji, Donici-Casso, Inglezi, etc.
Casa Rascanu-Derojinski este de importanta nationala.
E construita in anii 70 ai sec. XIX conform proiectului elaborat de A.I. Bernardazzi.. Cladirea
este rectangulara in plan cu doua niveluri. Initial avea o compozitie asimetrica, accesul fiind
solutionat din partea gradinii cu vegetatie decorativa printr-o terasa deschisa, de unde era si o
iesire directa in strada printr-o lodjie in forma de arc. La parter se aflau camerele de primire -
salonul, sufrageria si unele dependinte. Pe o scara monumentala direct din holul casei se urcau
la etaj unde se aflau dormitoarele. O scara mai modesta urca din partea gospodareasca a casei.
Odaile erau decorate cu stuc artistic plasat la plafon si pe peretii din salon. Scara interioara era
luminata prin plafon.
Arhitectura palatului a fost inzestrata cu forme clasice in spiritul stilizarilor istorice, cu o
bogata decoratie plastica. Dupa cel de al doilea razboi mondial casa a fost modificata pentru
Sediul Sovietului Supem al RSSM. In acest scop ea a fost alungita printr-un volum nou, egal
ca marime si tinuta artistica cu partea veche, solutionat intr-o simetrie axiala riguroasa,
destinata in intregime salii de conferinte. Intrarea a fost marita prin adaugarea a doua goluri in
arc cuprinse in interiorul unei largi lodjii.
Casa Alexandrei Casso
Este construita in anul 1878, de Al. Bernardazzi. Este o casa cu demisol, realizata intr-un stil
cu influente orientale. Pana la 1900 casa a apartinut aristocratei Alexandra Casso
Reprezinta o casa de locuit cu demisol, realizata intr-un stil cu influente orientale. Aceste
momente se refera la decorul arcurilor ferestrelor de pe fatada principala si portalul arcuit,
amplasat pe axa centrala a casei. Deasupra lui se inalta 8 turnulete mici, aranjate succesiv.
Partea demisolului nu este tencuita, legand vizibil factura pietrei cu tehnologia constructiei.
Ancadramentul ferestrelor este evidentiat de constructii cu utilizarea caramidei si a pietrei
albe slefuite. Are 12 incaperi (7 - la nivelul al doilea; 5 - la demisol)
Conacul Catargi
Casa principală a fost ridicată între anii 1853–1854, de catre arhitectul O. Gaschet. Faţadele
obţin o arhitectură în spiritul eclecticii pe baza schemei compoziţionale a clasicismului, cu
folosirea elementelor arhitecturii gotice, baroce şi ale Orientului Apropiat. Conacul este
compus din casa principală (literul A), un corp de casă (literul B), un corp de casă de locuit
(literul C) şi unul gospodăresc (literul D), totul înconjurat cu o incintă din piatră cu un portal
al intrării de onoare şi o poartă.
Literul A. Casa are 2 etaje, cu faţadele tencuite neted. În partea curţii, unde relieful este în
cădere, a fost amenajată o largă terasă, ridicată parţial pe un subsol, provenit, probabil, de la
construcţia anterioară. Faţada principală are o compoziţie simetrică, cu un rezalit central şi
două laterale. La al doilea etaj, se află un balcon alungit, cu baluştri. Intrarea în curte are loc
printr-un portal înalt, soluţionat în spiritul arhitecturii casei. Legătura dintre parter şi etaj se
efectua prin 2 scări.
Literul B. Este o casă cu un nivel. Planul casei este în formă de teu, cu aripa alungită în
adâncul parcelei. Faţada avea 7 axe, cu un gol de uşă, amplasat lateral, şi 6 de ferestre.
Intrarea avea loc printr-un portic angajat, protejat de o copertină din metal, susţinută de
console din fier forjat. Ferestrele detalii decorative eterogene: clasice, orientale şi populare. În
anii 90 ai secolului XX, clădirea a fost înălţată cu un etaj şi cu o mansardă.
Literul C. E` ridicată pe un subsol înalt. Parterul este iluminat prin ferestre. Faţadele sunt
decorate cu ancadramente în care sunt evidenţiate cheile de boltă.

42. Arhitectura in Chisinau in perioada interbelica, stilurile neorominesc si modernul


rominesc
Elemente recognoscibile de neoromanesc.Influentele locuintelor taranesti s-au manifestat
prin elemente de ornament utilizate sub diferite interpretari dar care isi pastreaza referinta.
Printre aceste elemente se numara foisorul, arcatura trilobata ( care tradeaza uneori o usoara
influenta balcanica), stalpii de lemn (de data aceasta nu mai sunt ciopliti de mana ci prelucrati
cu mijloace industriale intr-un atelier), decoratia abundenta si culoarea, exprimata in cele mai
reprezentative exemple ale neoromanescului printr-o ceramica smaltuita policroma, o tratare a
cornisei ca o streasina obisnuita de casa taraneasca, includerea acoperisului in imaginea
fatadei ca element de ornament, decoratie in stuc de factura brancoveneasca, registru tratat
traditional cu litera voit arhaica, braul sub forma de funie rasucita de factura religioasa,
organizare planimetrica dupa modelul curtii interioare a ansamblurilor religioase,
etc.Edificiile publice şi casele de locuit au cunoscut o arhitectură bazată pe două orientări
stilistice: neoromânesc şi modern românesc În perioada interbelică, locuinţele orăşenilor erau
construite în spiritul curentului „modern românesc”, cu calităţi estetice noi, bazat pe scoaterea
în evidenţă a cromaticii şi facturii materialelor de construcţie, pe raporturi simple, clare, din
elemente de forme geometrice. Aceste construcţii au constituit opera arhitectei Etti Roza
Spirer, singurul arhitect cu licenţă la acel timp, care activa în cadrul Primăriei Bălţi. Din cauza
densităţii mari a centrului urban, casele de locuit aveau faţadele înguste, cu volumul dezvoltat
în adâncul parcelelor de pământ, fi ecare având prevăzută o curte.
Pe străzile Ştefan cel Mare, Hotinului, Păcii şi Puşkin sunt construite vile şi case individuale
şi cu apartamente de raport, aliniate la linia roşie a străzilor sau cu o mică retragere destinată
amenajării unei jardiniere cu flori.
Întreprinderile industriale – fabricile de ulei, de zahăr, morile - erau amplasate cu precădere la
marginea oraşului, mai ales în partea de vest şi de sud ale oraşului, în apropiere de apa
Reuţelului.

43.. Orasul SOROCA, structura urbana


Investigatiile arheologice au depistat in jurul orasului asezari caracteristice pentru cultura
Cucuteni-Tripolie, epoca bronzului, din perioada timpurie a fierului, pana in evul mediu, fara
a identifica insa vestigiile coloniei antice Alhionia sau a cetatii dacice Sargus localizate aici
de unii istorici din secolele trecute.
In 1671 - 1672 a avut loc rascoala slujitorilor din tinuturile Lapusna si Orhei in frunte cu
Mihalcea Hancu, la care s-au alaturat si multi soroceni, inabusita de catre Gheorghe Duca. In
1680 polonezii ataca fara succes cetatea Sorocii si, nevoiti sa se retraga, jefuiesc targul.
Gheorghe Duca devenind hatmanul Ucrainei (1681) a construit pe malul stang al Nistrului, in
satul Tekinovka, vis-a-vis de Soroca, un palat Trainicia cetatii moldovenesti le-a permis
polonezilor sa se mentina in cetatea Sorocii inca multi ani, doar in 1699, in urma tratatului de
pace de la Carlovitz, ei au cedat-o, primind in schimb Camenita, ocupata atunci de ostirea
moldoveneasca.
Localitatea s-a format pe fasia ingusta a malului dintre rau si povarnisul terasei superioare
care se ridica spre vest la cca. 150 m inaltime deasupra nivelului fluviului. Marginita lateral
de doua paraie ce-au surpat rapi adanci, Techinovca si Racovatul, Soroca era limitata astfel
din toate partile de obstacole naturale. Pozitia cetatii asezata chiar pe malul fluviului, a
determinat structura radiara a localitatii, cu trama stradala medievala formata de doua strazi,
portiuni ale drumurilor ce veneau la Soroca, orientate spre cetate. Cel mai important era
drumul dinspre Suceava, care unindu-se pe terasa superioara eu cel de la Otaci, cobora
strabatand targul si devenind strada, orasul Soroca devine treptat o proprietate particulara.
Diferentele esentiale dintre propunerile proiectelor rezidau in modul de redresare a targului
vechi. In primul proiect, respins, se accentua sistemul radiar incipient cu orientarea strazilor
noi spre cetate, in jurul careia urma sa se formeze un bulevard circular cu o gradina publica In
partea targului vechi continua sa infloreasca viata comerciala. Tot cu dughene si ateliere
mestesugaresti a aparut o noua strada (azi Stefan cel Mare), trasata prin fata catedralei. In
partea noua a orasului s-a creat centrul administrativ si public. Dupa aprecierile
contemporanilor, orasul desi restrans teritorial, era foarte atragator si nu era alt oras tinutal in
Rusia, care ar fi putut concura cu Soroca prin pitorescul amplasarii sale.
La sfarsitul secolului al XlX-lea orasul se sufoca pe teritoriul marginit din toate partile,
singura solutie fiind extinderea orasului pe terasa superioara. Primele edificii acolo au fost
construite langa intersectia drumurilor dinspre Balti si Otaci, unde langa posta veche aveau
loc renumitele iarmaroace saptamanale de cai.
Prin decizia Consiliului de Ministri al fostei URSS, de la 27 ianuarie 1986, orasului Soroca i
s-a atribuit statut de oras istoric, ce-a impus un regim de maxima protectie a patrimoniului
sau. In dezvoltarea sa de mai departe Soroca se va orienta spre profilul de oras balnear si
turistic, materializandu-se numirea data in secolul XIX de "Riviera Basarabiei".

44.. Monumentele de arhitectura, Soroca.


1. CETATEA este un remarcabil monument istoric, unic in arhitectura constructiilor
defensive ale Moldovei medievale Cetatea are o forma circulara cu diametrul curtii interioare
de 30,5 m, cu 5 turnuri, 4 circulare si unul prizmatic cu pasajul de intrare, toate amplasate la
distante egale. Zidurile incintei, de 3,05 m grosime in toate elementele sale, au o inaltime de
21 m, cu o evazare sub forma de talos la nivelul solului, adancite cu inca 7 m in platou pana
la stratul cu roca dura. Partea superioara a cetatii, dominata de turnurile ce se ridicau deasupra
curtinelor cu 4 m, este inzestrata cu creneluri. In interiorul cetatii trei randuri de galerii de
lemn, sustinute pe grinzi in consola, erau destinate aparatorilor cetatii. In cetate se intra prin
turnul prizmatic orientat spre Nistru, strabatut la primul nivel de un pasaj sectionat prin
construirea a doua porti masive, precedate de o hersa. Sub pasaj se aflau doua "capcane"
subterane. Deasupra intrarii se afla capela cetatii cu intrarea de pe prima galerie. Avea un
portal in arc ogival cu chenare din baghete in spiritul goticului moldovenesc. Boltirea
originala a capelei a cazut demult, doar niste console in naos, in partea superioara a peretilor,
indica locul nasterii unor arcuri. Turnurile cilindrice cu diametrul interior de 4,75 m, aveau
sapte niveluri, dar numai trei superioare, erau bune pentru locuit, cele de jos, umplute cu
pamant serveau pentru marirea stabilitatii cetatii. Intrarile in incaperile din turnuri aveau loc
de pe galeriile de lemn, legate intre ele prin scari exterioare
2. CATEDRALA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI" (1840 - 1842) este ctitoria lui
Costache Cerchez, construita dupa proiectul elaborat in 1832 de catre Antuan Weismann.
Este situata in centrul localitatii. Catedrala este in stilul neoclasicist cu plan
cruciform, incununat cu o cupola semisferica ridicata pe un tambur larg, decorat cu pilastri
ingemanati ai ordinului ionic. Frontoane in segment de arc decoreaza toate fatadele. In
1878 in fata intrarii a fost alipita clopotnita cu trei niveluri.
3. BISERICA „SF. DUMITRU" . Este ctitoria clucerului Nicolae Cerchez cu cripta familiei
in partea vestica. A pastrat unele reminiscente ale trilobului moldovenesc, influentat de stilul
baroc. Se remarca porticurile laterale cu capiteluri originale si cele trei cupole de forme
diferite amplasate in fila deasupra fiecarui compartiment ritual. Diferentele dintre caracterul
detaliilor folosite indica o refacere a bisericii la mijlocul secolului al XlX-lea.
4. BISERICA „SF.TEODOR STRATULAT" (1914-1916, arhitect E.C. Koh), ctitoria lui T.A.
Aleinicov, are un paraclis cu cripta ctitorilor la subsol, un plan cruciform suprainaltat de un
coronament din cinci turle ridicat deasupra naosului si clopotnita - deasupra pridvorului.
Formele ruso-bizantine au fost remodelate in spiritul modernului. In interior s-a pastrat pictura
murala de buna calitate.

45 Municipiul BALTI, structura urbanistica.


al treilea centru industrial si cultural al republicii dupa Chisinau si Tiraspol, situat la 138 km
de capitala, cu o suprafata de 64,7 km2.
Structura sa a aparut la intersectia drumurilor celegau intre ele Suceava, Iasii si Hotinul cu
Orheiul, Soroca si Movilaul Vatra veche a localitatii s-a format pe muchia unui povarnis de la
confluenta raului Raut. Informatii despre oras apar in timpul companiei de la Prut a lui Petru ..
In 1818. Urmat de imparatul Alexandru I care a si a dat asezarii statut de oras.
Planul de sistematizare urbana a fost elaborat in 1845, fiind pastrata structura radiala-evantai,
formata spontan. La sf. Sec. XIX centrul Baltilor devenise suprapopulat, pravaliile si casele
de locuit formand un front construit-continuu, asa zis „sub un singur acoperis". Dupa
incendiul din 1882, centru este reconstruit. Vechiul aspect s-a schimbat radical, facandu-si
aparitia edificii de tip nou, hoteluri, restaurante, banci comerciale, imobile locative, cu
magazine la parter. In 1894 constructiei garii la calea ferata Rezina-Ocnita, a sporit
insemnatatea orasului. Nicaieri in Basarabia n-au fost construite atitea edificii in spirit
national ca in Balti.
In timpul celui de al doilea razboi mondial a fost distrus aproape jumatate din fondul de
imobile, mai ales a suferit partea centrala a orasului, care a fost inlocuita in perioada
postbelici printr-o gradina publica in forma de potcoava, devenind o fireasca continuare a
pietei din fata catedralei „Sf. Nicolae".

1. CATEDRALA „SFANTUL MUCENIC IERARH NICOLAE" , 1795-1804, (arhitect


Antuan Weismann). Construita pentru armenii catolicizati invitati la. Este o cladire
rectangulara in plan, cu o arhitectura creata sub influenta bisericii baroce de tip "Il Gezu". De
la ea au fost preluate structura bazilicala cu nava centrala mai larga, motivul frontonului cu
volute, firidele semicirculare destinate amplasarii sculpturilor, etc. Dispar unele schemele
obisnuite ale bisericilor de rit catolic, rezultate din adaptarea solutiei planimetrice la
exigentele cultului crestin ortodox - reorientarea bisericii, ce-a condus la identitatea partii
estice si vestice a planului, si inzestrarea cu frontoane de aceeasi solutie plastica a fatadelor
de est si de vest Clopotnita din fata cladirii este o reconstructie recenta (1994) a celei inaltate
in 1880 si demolate in anii '60 ai secolului trecut.
2. CATEDRALA EPSICOPALA „SFINTII INPARATI CONSTANTIN SI ELENA" , 1924-
1935. Este cel mai monumental edificiu de acest gen, creata de: Adrian Gabrilescu, autorul
proiectului si al lui Andrei Ivanov, arhitectul municipal. Este o realizare in stil neoromanesc,
cu o decoratie plastica plina cu detalii din arh brancoveneasca, planul consta dintr-un
naos patrat cu patru piloni de tipul cruce greaca inscrisa, cu o absida circulara ampla la vest si
cu bratul de vest alungit, destinat clopotnitei, la care s-a renuntat in procesul. Aspectul
exterior al catedralei, da impresia unui, plan trilobat, format de semicalotele asezate asupra
navelor laterale si a apsidei altarului, alipite postamentului turlei, obisnuita arhitecturii Tarii
Romanesti. Tinuta pregnant artistica a edificiului este sustinuta de motivul arcadelor cu
coloane joase, folosit cu darnicie la pridvoarele intrarii, la turla, ferestre si foisor. In axa
intrarii, a fost ridicat un foisor numit „baptisteriu" (arhitect V. Voitehovschi), impodobit cu
detalii din arsenalul decorativ al catedralei.
3. BISERICA „SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL" , 1915, 1929, (arhitect A.
Ivanov).Este prima realizare in stilul neoromanesc din Basarabia, cu acoperisurile inalte cu
poale largi, cu o compozitie spatiala asimetrica si modesta decoratie plastica, rezumata la sirul
de ocnite sub cornita si ferestre alungite.
5. BISERICA "SFANTULUI GRIGORE, ILUMINISTUL ARMENIEI , 1910-1916 (arhitect
A. Krasnoseliski). Este biserica comunitatii armenesti, ctitoria lui Mertici Ivanov
Lusahanovici, care a construit-o in memoria fratilor sai Christofor si Grigore, cu cripta
ctitorilor la subsol. Revoca planul catedralei manastirii Ecimiadzin, resedinta catolicosului
tuturor armenilor, dar silueta edificiului, dominata de doua accente verticale, ale turlei
deasupra naosului si a turnului aerat al clopotnitei, alipit in fata intrarii, si acoperisurile lor
piramidale — sunt comune bisericilor din Armenia. Decoratia plastica exterioara si
interioara urmeaza exigentele modernului.

46. Arhitectura populara, casele din zona de nord a RM.


Arhitectura populara se caracterizeaza in regiunea Moldovei prin case construite din lemn dar
si din nuiele impletite pe un schelet de "furci" sau lut sub forma de chirpici. Acoperisul este in
patru ape. Un element caracteristic este prispa, marginita uneori de stalpi. Din cauza
perisabilitatii materiei prime, lemnului , cele mai vechi monumente de lemn nu depasesc 400
de ani. Bordeiul este cea mai veche forma de locuinta. La intrare se afla o prima camera
(garlici), in panta, care ducea pana la nivelul incaperilor. In camera imediat urmatoare se afla
vatra.Din camera principala se deschideau lateral incaperi folosite drept camara (sau chiar
grajd) si odaie de locuit. Odaia de locuit era incalzita printr-o soba oarba, focul facandu-se
intr-o gaura ce pornea din vatra camerei principale. Paturile erau asezate de-a lungul
peretilor.Unele bordeie aveau chiar cinci camere. Acoperisul bordeiului era facut din paie si
pamant. Casa era construita la suprafata solului. Incaperile obisnuite ale casei taranesti erau
tinda, camera de locuit, camara, camera curata, podul si pivnita. Fiecare incapere avea de
obicei mai multe functii. Viata de familie se concentra de regula in jurul incaperii in care se
afla focul. La casele vechi in incaperea cu vatra locuia intreaga familie. Tinda constituia
camera de trecere, adapostind in unele zone si cuptorul de paine sau vatra libera. Tinda e
folosita uneori si pentru locuit, insa paturile apar aici destul de rar. In casele vechi, podeaua
tindei era facuta din pamant batut si lipit, formand o pardoseala neteda ce se lipea in fiecare
saptamana, pentru a se asigura intretinerea sa in bune conditii.In odaia de locuit se afla de
obicei vatra sau cuptorul. Un alt tip de locuinta cuprinde camera de locuit, tinda si camara de
alimente. Locuinta traditionala cu doua camere despartite printr-o tinda, in fundul careia se
afla camara. Camara se putea gasi si de-a lungul peretelui din spate al camerei de locuit. Una
din incaperi (camera curata) se foloseste doar ocazional, in zilele de sarbatoare sau pentru
oaspeti. Decoratia cea mai bogata se intalneste la prispa si foisor. Motivele predominante
sunt cele geometrice, insa apar si elemente florale, zoomorfe si chiar stilizari antropomorfe,
numeroase simboluri legate de credintele trecutului.
47.Arhitectura populara, casele din zona centrala de codru.Civilizatia lemnului
Aspectul exterior al satelor basarabene oferă o privelişte pitorească. Ele lasă, la prima vedere,
impresia unui aranjament haotic însă fiecare sat şi-a găsit amplasamentul optim, luând în
consideraţie atât relieful cât şi reţeaua de drumuri. Curtea ţărănească poate fi considerată drept
un ansamblu integral de arhitectură populară. Poarta de lemn, alcătuită din două sau trei
canaturi, fixate între două - trei coloane sau stâlpi, este acoperită cu ornamente geometrice
crestate sau perforate. Deasupra stâlpilor se înalţă un acoperiş îngust, ce protejează porţile.
Dintre Cele mai folosite simboluri sunt: soarele, arborele vieţii, florile, elemente romboidale
şi alte motive. Casa este amplasată în adâncimea curţii.Este elcătuită tradiţional din trei
încăperi - tinda (intrarea), dormitorul, adesea comun cu bucătăria şi "casa mare" (camera
pentru oaspeţi), si reprezintă un ansamblu redus la strictul necesar. În interior casa ţărăneasca
este împodobită cu covoare, păretare, lăicere. Exteriorul este decorat cu ornamente pictate şi
sculptate. Un element improtant al casei ţărăneşti este prispa: un soclu nu prea înalt ieşit în
exterior şi servind de suport pentru cei patru, şase sau opt stâlpi sau coloane ce sprijină
acoperişul. Coloanele sau stâlpii prispei sunt bogat ornamentaţi, fiind încununaţi de capiteluri
stilizate, ce au anumite afinităţi cu unele variante simplificate ale ordinului ionic.
Acoperişurile caselor mai vechi sunt de obicei în două ape având coamele decorate.
Câmpurile frontoanelor sunt bogat ornamentate. În majoritatea cazurilor elementele
decorative sunt acoperite cu culori vii, sonore. Cele mai originale ateliere de prelucrare a
pietrei se află în satele Butuceni, Trebujeni, Ivancea, Brăneşti, Furceni, Cosăuţi, Sănătăuca şi
Gordineşti. Importante centre ale olăritului tradiţional se află la Hogineşti, Iurceni, Ţigăneşti,
Cinişeuţi, Cioreşti. In localitatea Raciula s-a dezvoltat un important centru de artizanat
popular, în special în domeniul ţesutului covoarelor şi a broderiilor tradiţionale. O tipologie
specifică au pivniţele şi alte anexe gospodăreşti din marile centre de pregătire şi de păstrare a
vinurilor moldoveneşti, cum sunt centrele de la Mileştii Mici, Cricova, Corjeuţi ş.a.
48.Arhitectura populara,casele din zona Rautului de Jos. Civilizatia in piatra. Ordinal
moldovenesc.
Pentru constructia caselor in zona de sud de cele mi dese ori era utilizata :
tehnica construirii din birne lungi asezate orizontal, precum si
tehnica construirii din nuiele impletite si lipite cu lut, fixate intr-un sistem de ,,furci " infipte
in pamint. Constructiile intrebuinteaza aici ca materie prima lutul, fie in sistemul ceamurului,
fie in cel al chirpicilor . Dezvoltarea economica si ocupatiile de baza ale locuitorilor au dus la
diferentieri in ceea ce priveste sistemul de constructii de locuinte. Tipul de baza este cel al
caselor cu un singur rind, construite la nivelul solului, diferentiate prin elemente specifice
zonei. In prima jumatate a sec.XX, planul care se raspindeste este cel obisnuit pentru toata
tara, al tindei centrale cu doua odai laterale. Tinda centrala este foarte mare si contine vatra.
Una din odai, incalzita cu o soba oarba, serveste pentru locuit, cealalta, neincalzita este ,,odaia
curata " in care se tin cele mai frumoase piese de mobilier si tesaturi.O categorie aparte e cea
a caselor ingropate pe jumatate in pamint numite ,,bordeie". Planul caselor ingropate este
facut in jurul unei incaperi mari centrale care are intr-un colt vatra asezata sub nivelul solului
numita ,,la foc ". De aici trecem in alta odaie de locuit incalzita cu o soba oarba. Intrarea se
face prin ,,tinda", asezata in fata camerei cu vatra. Tinda nu are usa, iar terenul este amenajat
in panta usoara, care duce de la nivelul solului de afara la ,,groapa " incaperii cu vatra. De la
acest plan simplu se trece, treptat prin modificari, la planul cu o incapere centrala cu vatra si
cu doua incaperi laterale.De la casa ingropata la inceputul sec.XX s-a trecut la casa de
deasupra solului. Materialele de constructie sunt acum altele: in locul lemnului de stejar se
foloseste caramida sau nuielele impletite si lipite, iar locul acoperisului de paie si pamint
dupa 1900 l-au luat tabla si tigla. Ornamentatia caselor este foarte bogata, stilpii fiind
sculptati, la fel si ancadramentul usilor, crestaturi in grinda paralela cu fatada etc.
Acoperisurile este in patru ape cu sindrila.

33. Orașele istorice din RM, specificul lor


Oraşele din Republica Moldova au apărut spontan, cu structura urbană a localităţilor
formată în mod firesc în perioada medievală, limita de jos a datării coborând spre secolele
XV-XVI. Din patru căi de formare a oraşelor-târguri, aici s-a mers pe formarea târgurilor la
intersecţia drumurilor comerciale.
Astfel, Chişinăul a apărut la intersecţia drumului mare tătăresc şi a drumului care unea
cetăţile de la nordul Ţării Moldovei şi vadurile Nistrului cu cetăţile de la Dunăre şi limanul
Nistrului.
Aceeaşi cale de formare la intersecţia drumurilor au avut-o oraşele Bălţi şi Orhei. Oraşele
Soroca şi Tighina au apărut ca staţii terminus ale drumurilor comercialemoldoveneşti,
segmente ale drumurilor de tranzit, la trecerea vadurilor Nistrului. Un aspect comun al
oraşelor, era aşezarea lor lângă surse de apă – fluviul Nistru şi râurile Răut şi respectiv Bâc.
Cele mai multe informaţii au putut fi depistate din planurile de sistematizare urbană a
oraşelor Chişinău, Bălţi, Orhei şi Soroca, cu excepţia oraşului Tighina, care a fost fondat pe
un teren viran, după un sistem ordonat clasicist. Toate fragmentele desсoperite evidenţiază
formarea oraşelor în jurul centrelor cu atracţie economică – a pieţelor comerciale.
Resistematizarea acestor cinci oraşe în perioada rusă are particularităţi comune. Pentru a
mări capacitatea de cazare, oraşele din Basarabia au fost extinse teritorial prin porţiuni noi,
ordonate prin porţiuni sistematizate în spiritul
neoclasicismului rus. În părţile vechi ale oraşelor a avut loc îndreptarea traseelor străzilor şi
atribuirea cartierelor, a unei forme rectangulare şi poligonale. Din cauza schimbărilor
intervenite,
amintirea unor străzi lichidate rămâne sub forma unor capete estompate în interiorul
cartierelor şi structura oraşelor devine, după cum vor spune unii călători prin Basarabia în
secolul al XIX-lea,
„haotică şi lipsită de logică”. Este cazul oraşelor Chişinău, Soroca, Orhei şi Bălţi, ultimul
obţinând o structură radiară-evantai. Oraşul Bender a fost
fondat pe teritoriu viran, la o anumită distanţă de cetatea medievală şi bastionară.
Planul acestor oraşe la începutul secolului al XX-lea, prezentau porţiuni
vechi medievale, parţial redresate în timpul administraţiei ruseşti, cu zone din cartiere
rectangulare, sistematizate ortogonal, sau în sistemul radiar, cu periferii a căror structura era
legată de condiţiile de relief şi de traficul căilor
rutiere de tranzit şi interurban.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oraşele au suferit cel mai mult atât din cauza
bombardamentelor, cât şi din cauza aruncării în aer a celor mai importante componente
urbanistice.
Refacerea postbelică a oraşelora condus la sacrificarea părţilor medievale. Aceste proiecte
conţineau ideea de trasare prin
porţiunile vechi a unor magistrale, incompatibile cu structura sa veche şi scara edificiilor şi, în
final, a condus la distrugerea fondului construit istoric.
În oraşul Bălţi, locuinţele distruse din partea veche a oraşului au fost înlocuite cu un scuar,
iar clădirile construite în stilul modern românesc din partea centrală a oraşului au fost
demolate pentru formarea pieţei centrale gigantice, cu spaţiu exorbitant; unele clădiri au fost
păstrate izolat, întrun raport adecvat cu imobilele cu apartamente de 5-9 etaje din centrul
oraşului.
Oraşul Tighina, care nu are porţiune medievală, a pierdut din fondul
construit din secolul al XIX-lea. Partea centrală a oraşului este construită cu blocuri moderne,
înalte, care au acoperit perceperea vizuală a principalului
edificiu de cult – Catedrala oraşului.
Orasul Chișinău – (statut de oraș istoric deține din 1986) Toponimul Chişinău apare
pentru prima dată în documentul de la 17 iulie 1436, menţionat printre reperele naturale ale
hotarului moşiei lui Oancea Logofătul.
În anul 1641 domnitorul Vasile Lupu impune pârcălabilor de Lăpuşna să facă
hotarul satului Chişinău dinspre alte sate, poruncă repetată şi în 1642, - acestea sunt primele
atestări ale Chişinăului devenit sat mănăstiresc.
În anul 1677 fiind considerat, eronat, prima menţiune a Chişinăului ca târg, pe când Chişinăul
era târg format în mod firesc deja de peste 12-15 ani. D. Cantemir, în lucrarea sa Descrierea
Moldovei, îl califică târguşor de mai mică însemnătate. În documentele cancelariei
moldoveneşti, începând cu anul 1712, Chişinăul va fi numit în exclusivitate târg.
Fixarea grafică a planului oraşului Chişinău datează dintr-o perioadă destul de târzie. Primul
plan datează din februarie 1789.
Al doilea plan, datează din 4 septembrie 1789, care s-a păstrat în două variante – unul în
limba rusă şi altul în limba franceză , prezintă o schemă a tramei stradale cu masive insulare
ale târgului Chişinăul, şi cu trei biserici – Sf. Arhangheli, Buna Vestireşi Mazarachi.
Un important document grafic în soluţionarea originii oraşului Chişinău îl prezintă primul
proiect de sistematizare a Chişinăului elaborat în 1817 . Pentru prima dată, dezvoltarea de mai
departe a Chişinăului era propusă printr-o porţiune nouă, sistematizată prin cartiere
rectangulare, cu dimensiunile variate.
La sfârşitul secolului al XIX-lea a fost elaborat planul oraşului împreună cu suburbiile sale,
trama stradală scoţând în evidenţă, după cum era şi de aşteptat, sistematizarea diferită a
Chişinăului şi a suburbiilor sale.
În oraşul Chişinău, prin centrul vechi moldovenesc, au fost trasate trei străzi, raze convergente
cu focarul virtual în clădirea catedralei Naşterea Domnului. A fost utilizat un
sistem celebru – Tridentul de origine barocă, proiectul fiind consultat de academicianul A.V.
Şciusev. Raza centrală a format bulevardul Renaşterii, distrugând fondul construit în partea
centrală, format în jurul Pieţei Vechi şi a bisericii
Sf. Arhangheli; raza orientată nord-est a urmat direcţia străzii vechi, orientată spre podul
Bâcului - actuala Petru Rareş; iar raza orientată sud-est, a fost trasată în anii ’80 ai secolului al
XX-lea
- actuala stradă a Fontalului. Această soluţie, care avea drept scop armonizarea părţii vechi cu
partea nouă a oraşului, de fapt a distrus partea
veche a Chişinuălui, împărţind-o prin bulevardul Renaşterii iniţial în două fragmente, apoi
prin trasarea străzii Alecsandri, în trei fragmente.
Orasul Bălți – (nu detine oficial statut de oras istoric) "Capitala de nord" a Republicii
Moldova, oraşul Bălţi, a fost fondat iniţial ca un târg, în 1421, de către soţia domnitorului
Principatului Moldovei - Alexandru cel Bun. Localitatea a fost numită aşa de la locurile
îmlăştinite, iar apoi şi împrejurimile au preluat acest nume pe o suprafaţă întinsă, cunoscută
azi ca Stepa Bălţului. Teritoriul facea parte din ţinutul Dorohoi, iar mai tîrziu din Judeţul Iaşi.
Localitatea a fost arsa în întregime în urma invaziei Tatarilor din Crimea. Bălţul s-a
reconstruit foarte încet şi a devenit un oraş adevărat numai în a doua jumătate sec. XVIII,
după expulzarea Tatarilor. Atunci acest loc s-a transformat într-un centru mare de comerţ cu
vite, cumpărătorii principali fiind negustorii din Austria.
La 1818, în ziua de 19 aprilie, împăratul rus Alexandru I, venind dinspre Hotin şi mergând
la Chişinău, a fost nevoit să înnopteze la Bălţi. Aici i-a sosit ştirea despre naşterea nepotului
său (viitorul ţar rus Alexandru II-lea) şi în amintirea acestui eveniment de familie, el a dat
satului Bălţi prerogativele unei comune urbane. Noul oraş, aşezat tocmai la mijlocul platoului
dintre r.Nistru şi r.Prut a devenit în curând un centru de comerţ pentru nordul Basarabiei Mari.
În secolul XIX împrejurimile oraşului Bălţi erau puţin pitoreşti şi foarte triste. Nici un
arbore, nici o livadă, în afară de parcul familiei Catargi nu înveselea priveliştea. Oraşul avea
străzi strâmte nepavate, noroiase toamna, băltoase iarna şi pline de praf vara. O jumătate de
oraş se compunea din dughene evreieşti, cârciume, hanuri - toate construite aproape sub
acelaş acoperiş colosal. Mlaştina oraşului genera friguri care micşorau drastic populaţia şi pe
bună dreptate Bălţul era numit "cuibul frigurilor".
La sfârşitul sec. XIX oraşul Bălţi număra peste 2 000 de case, din care abia 80 din zid, iar
restul de piatră şi lemn. Edificii publice sunt trei: un spital militar pentru 160 paturi, temniţa şi
cazarma cu magaziile intentenţei. Toate aceste edificii erau într-o stare jalnică. Oraşul poseda
o singură biserică ortodoxă, una catolică, una sectantă rusească, o sinagogă şi 7 case de
rugăciune evreieşti, 25 dugheni de piatră şi 265 prăvălii din scânduri. Construcţii solidie în
acea perioadă oraşul n-are cu excepţia casei familiei Catargi şi un mare pod de piatră peste
r.Răut.
Mai tarzîu,după 1818, odata cu dezvoltarea nodului feroviar, importanţa Bălţului sporeşte,
devenind un mare centru industrial. Acest specific a fost aprofundat şi în perioada sovietică:
oraşul se extinde, iar populaţia devine mai numeroasă, fiind în special antrenată la marile
întreprinderi industriale.
Tot aici se gasesc monumentele de arhitectură de importanță:
-Biserica Sf. Nicolae (1795)
-Biserica sf. Grigore (Armeneasca) (1916)
-Bis. Sf. Cuvioasa Paraschiva (1933)
-Catedrala Sf. Constantin și Elena (1933)
-Episcopia (1934).
Orașul Orhei (nu deține legal statut de oraș istoric)- Primele mărturii referitoare la Orhei
atestate în vechile documente moldoveneşti datează anii 70 ai secolului XVI.
Orheiul e unul dintre cele mai vechi oraşe ale Moldovei. Catedrala de piatră albă – martor
taciturn al acestor timpuri de demult apuse se înalţă astăzi pe un dîmb la întrare în oraş. Tot
aici a fost instalată şi statuia din bronz a lui Vasile Lupu, domnitor al Ţării Mpldovei în anii
1934-1953. acest original edificiu – unul dintre monumentele de arhitectură moldovenească
medievală, a fost ridicat condorm voinţei domneşti.
Prin secolele IX-XII, pe când localităţile de pe cursul mijlociu al Nistrului întrau în
componenţa Rusiei Kievene, aici trăiau vechii slavi.
Oraşul moldovenesc Orheiul Vechi a avut o importanţă strategică. Faptul că era situat în
apropierea Nistrului – calea comercială de importanţă ce lega Europa centrală cu Mediterană
şi ţările Orientului – a favorizat transformarea lui într-un mare centru economic.
La 1835 Orheiul a devenit centru de uezd. A crescut numărul populaţiei, a căpătat
dezvoltare industria meşteşugărească. Dar din punct de vedre economic Orheiul nu mai putea
concura cu asemenea noi centre industrial- comerciale ca Chişinăul, Bălţul, Benderul.
Oraşul Orhei este o localitate cu valori şi tradiţii culturale bogate. Urbea dispune de 63
monumente istorico-memoriale, de artă şi arhitectură, dintre care 14 sunt de importanţă
naţională:
-Mănăstirea rupestră Adormirea Maicii Domnului (sec. XII)
- complexul muzeal Orheiul Vechi
- Biserica Sf. Dumitru (1637)
Orașul Hîncești - În evul mediu Moldova era considerată o poartă a Europei, pe teritoriul
ei trecea unica cale comercială accesibilă între ţările asiatice şi cele europene numită „drumul
moldovenesc”. La răspântiile acestei căi comerciale a apărut localitatea Hânceşti, aşezată într-
un imens amfiteatru natural, în valea încântătoare a râuleţului Cogâlnic-Bucium.
Documentele pomenesc despre această localitate pentru prima dată în anul 1522 la 17
august. Pe atunci târguşorul Hânceşti constituia o importantă localitate comercială a Statului
Moldovenesc, fiind ceva intermediar între sat şi oraş.
După războiul ruso-turc din 1806-1812, Manuc-Bei Merzoian, personalitate remarcabilă,
Dragomir al Turciei, pentru serviciile oferite generalilor ruşi în tratativele cu Turcia,
dobândeşte învoirea ţarului rus de a se stabili cu traiul în una din localităţile frumoase ale
Basarabiei. El cumpără de la principesa Dolgorughi moşia cu palatul ce-i aparţineau şi se
stabileşte cu familia la Hânceşti. În anii 1880 în Hânceşti erau 587 de ogrăzi, mai multe
biserici, două şcoli, un spital de zemstvă şi mai multe fabrici printre care: trei de prelucrarea
pielii, şase de vopsit, una de băuturi spirtoase, una de lumânări şi o una de fabricare a
cărămizei.
Din 1944 până în 1965 a fost a fost denumit Kotovskoe în cinstea lui Grigori Ivanovici
Kotovski, un conducător al armatei roşii în timpul războiului civil care se născuse aici. În
1965 comuna a fost declarată oraş şi numele ei a fost schimbat în Kotovsk. Din 1990 oraşul
şi-a reluat vechea denumire de Hînceşti.
Monumente istorice:
- Muzeul de istorie și Studiere a Ținutului Natal din Castelul de Vînătoare a lui Manuc-Bei
(1831-1907)
- Biserica Sf. Ierarh Nicolae
- Biserica ortodoxa Hincești
- Episcopia de Cahul șu Lăpușna
Orașul Soroca – (statut de oraș istoric din 1986) În cursul de mijloc al Nistrului este situat
unul dintre cele mai pitoreşti oraşe ale Moldovei – Soroca, atestat documentar la 12 iulie 1499
prin Coste, pârcălab de Soroca. Fiind situat la un vad al Nistrului, oraşul a jucat un rol
important pentru principatul Moldovei în Evul Mediu. Bizantinii îl numeau Polihronia,
comercianţii din Genova Olihonia, iar în documente din anul 1499 oraşul apare sub numele
actual, Soroca. Ştefan cel Mare a construit aici o cetate, pentru a păzi vadul împotriva
tătarilor.
Timp de secole Soroca a fost centrul administrativ-militar al ţinutului cu acelaşi nume –
Soroca. În perioada sec. XV – mij. sec. XVI la Soroca a existat o cetate din lemn şi pământ.
Cetatea a fost transformată în forma actuală de arhitecţi din Ardeal în 1543 şi 1546 pe
timpul domniei lui Petru Rareş. Construcţia are o formă perfect rotundă cu 5 turnuri, având o
distanţă identică unul de altul. De obicei locuiau numai soldaţii în citadelă, dar pe timp de
ocupare se adăpostea şi populaţia locală. Existenţa cetăţii a fost condiţionată de crearea unei
frontiere politice de-a lungul Nistrului, asigurarea unei vieţi economice şi comerciale protejată
de invaziile străine. Sute de ani oraşul Soroca a fost centru comercial, meşteşugăresc şi
agricol al Principatului Moldova.
În 1812 cetatea şi oraşul au trecut în stăpânirea imperiului Rus.
Principal monument istoric din oraș este
- Cetatea Soroca si Fântâna Mânâstirii pe dealul Soroca, în locul fostei mânâstiri Sf.
Nicolae
Orașul Cahul - Localitatea are o vechime de multe secole, având şi multe denumiri. Prima
atestare a localităţii, într-un document eliberat oficial de cancelaria domnească, se referă la 2
iulie 1502 cu numele Şcheia. Mai târziu localitatea îşi schimbă denumirea în Frumoasa, iar
prin decretul ţarului Rusiei Nicolai I din 18 decembrie 1835 i se conferă statut de oraş şi
reşedinţă de judeţ cu numele Cahul, în cinstea biruinţei asupra turcilor din 21 iulie 1770.
În anii 1840-1845 oraşul Cahul şi-a schimbat întrucâtva înfăţişarea, căpătând trăsături
caracteristice unui centru de judeţ.
Monumente istorice:
- În 1850 a fost construită Catedrala Arhanghelii Mihail şi Gavriil, pe locul vechii biserici
de lemn, ridicată în 1785.
- Biserica de rit vechi orthodox rus
Orasul Căușeni - Prima atestare documentară a localităţii Căuşeni datează din anul 1470.
În sec. XVI această localitate este menţionată ca târg, adică oraş comercial. În această
perioadă oraşul devine şi reşedinţă a Hanului Crimeei.
Pe la mijlocul anilor '60 ai sec. XVIII, la Căuşeni se află una din reşedinţele mitropolitului
Proilaviei, cu aportul căruia se restaurează Biserica Adormirea Maicii Domnului.
În anii 1806-1812 localitatea devine capitala Bugeacului. Treptat, s-a dezvoltat agricultura,
meşteşugăritul, comerţul ş.a.
După includerea Basarabiei în componenţa Imperiului Rus, oraşul degradează treptat până
la localitate sătească. În toamna anului 1940 autorităţile sovietice au transformat Căuşeniul în
centru raional. În perioada postbelică Căuşenii şi-au lărgit vădit zona industrială, a crescut
repede şi populaţia.
Monumentele istorice:
- Biserica Adormirea Maicii Domnului (1860)
Orasul Călărași - Oraşul Călăraşi se aşterne pe ambele maluri ale râului Bâc, în regiunea
unor dealuri miraculoase de Codru.
Călărăși este pentru prima dată atestat documentar la 1432 – 1433 cu denumirea de Tuzara.
Localitatea Tuzara este pomenită într-un șir de documente domnești ce aparțin diferitor
perioade istorice: de la Alexandru cel Bun care a dat moșia Tuzarei spre stăpînire unui boier
credincios domnului(înainte de 1430), pîna la Mihai Șutu care a confirmat existența Tuzarei –
tîrg stabilind aici diferite rînduieli (28 septembrie 1794).
La 21 aprilie 1873 la Călărași vine primul tren. De atunci orașul începe a exporta în
cantități mari fructe proaspete și uscate, precum și nuci în orașele mari ale Rusiei.
În august 1940 localitatea Călărași este declarată oficial oraș, iar din noiembrie a devenit
centru raional. În anii celui de-al doilea război mondial orașul Călărași a fost aproape în
întregime distrus. După război, însă, orașul a renăscut pe un făgaș urbanistic și arhitectural
contemporan, căpătând cu timpul aspectul său de astăzi.
Monumentele istorice:
- Necropola datată cu sec. IV, epoca Latene, zona Grădiștea Călărași,
- Primăria mun. Călărași (1887)
- Școala comercială (1929)
- Casa Ana și Marinache Popescu (1894)
- Casa Demetriad (1888)
-Banca Mateescu (1899)

Orașul Tighina (Bender) – (statut de oraș istoric deținut în 1986)O așezare exista la
confluența râurilor Nistru și Bâc încă din secolul II; așezarea a crescut sub
stăpânirea Kievului (968-1113) și Galiciei(1113-1224) înainte de a fi pustiită de tătari (1224-
1315) apoi reclădită de genovezi (1315-1359); voievodul Moldovei Ștefan cel Mare (1457-
1504) a construit aici o mică întăritură din pământ și lemn, care contribuia la apărarea trecerii
și localității de tătari. În 1538, sultanulotoman Suleyman I a anexat Tighina împreună cu un
teritoriu din jurul ei. Pe locul vechii întărituri moldovenești, otomanii au construit ocetate din
piatră, care a început să fie numită Bender.
În 1713, orașul a fost locul de desfășurare a luptei (kalabalîk) între Carol al XII-lea al
Suediei, care s-a refugiat aici împreună cu căpeteniacazacilor, Ivan Stepanovici Mazepa, după
înfrângerea în războiul cu Rusia. Turcii l-au ținut ostatic pentru a obține bani și pentru a
exploata dificultățile politice din Europa centrală.
Oraşul vechi moldovenesc nu s-a păstrat: noul oraş Bender a apărut după 1813. Partea
centrală a oraşului a păstrat structura urbană conform planului din 1813.
Statut de oras istoric obținut în 1986.
Monumente istorice:
- Cetatea Tighinei
- Biserica din Căușani