Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teritoriul Republicii Moldova a fost populat din cele mai vechi timpuri, primele habitaturi si
primele atestari ale prezentei oamenilor pe aceste meleaguri datand din epoca veche a pietrei
(paleolitic). In grotele si statiunile paleoliticului printre care merita sa fie mentionate cele de
la Duruitoarea Veche, Ofatinti, Bobulesti, statiunea Cosauti, au fost descoperite unelte, arme
de piatra si os, silexuri prelucrate etc.
Culturi musteriene din paleoliticul mijlociu au fost identificate in vecinatatea satelor Butesti,
Buzdujeni si Trinca. Paleoliticul tarziu este reprezentat de culturile arheologice Molodova si
Branzeni. Unul din primele obiecte care atesta aparitia artei si a practicilor religioase pe
teritoriul Republicii Moldova este celebra amuleta depistata in grota de la Branzeni si datata
cu cca 35 de mii de ani inainte de Hristos. Aceasta amuleta este lucrata in fildes de mamut si
prezinta un corp "triunghiular" cu gat alungit, care ar putea fi o stilizare a unei forme
ihtiomorfe.
O intreaga colectie de obiecte de arta paleolitica a fost descoperita si la statiunea Cosauti (jud.
Soroca), printre care merita sa amintim o statueta antropomorfa, un fragment de statueta
zoomorfa lucrata in marna si diverse piese de fildes si os decorate cu incizii, datate toate cu
cca 22 mii de ani inainte de Hristos.
Perioada mezolitica este reprezentata in Republica Moldova prin asezarile din apropierea
satelor Frumusica (Floresti), Sarateni (Leova), Bulboci (Edinet).
Inceputul epocii neolitice dateaza in Basarabia si Transnistria cu sfarsitul mileniului VI -
inceputul mileniului V i. d. Hr. Acestei epoci ii este atribuita cultura Bugo-Nistreana, ale carei
vestigii au fost descoperite in cadrul mai multor habitaturi din regiunea Sorocii (vezi
Asezarile Soroca I, II, III si V). Spre sfarsitul mileniului V i.d. Hr. in Basarabia patrund
purtatorii culturii "Ceramicii band-liniare". Vasele acestei culturi, deosebite prin formele
aproape sferice, cu un ornament amintind de "portativele cu note muzicale" (care constau din
mai multe linii orizontale paralele cu puncte adancite) au fost descoperite in asezarile de langa
satele Danceni, Gura-Camencii s.a.
5. Sarmisegetuza Dacica
Dacii aveau o arhitectura specifika, avind elemente comune cu celtsii. Zidurile erau facute din
2 cruste:inetrior si exterior, in mijlok fiind adunate pamint, resturi de construktsii si se turna
mortar=se forma un monolit din aceste cruste. Se adaugau pari din lemn in sens transversal in
goluri speciale ai pietrelor prelukrate, pu o amortizare si o legare mai buna a acestor cruste,
protejau zidul de fisuri,alunecari de teren.
Cetatea de la Sarmisegetuza Regia, una dintre cele mai dezvoltate si mai bine aparate
constituia un important centru economic, politic si religios.Era construita in panta cu ziduri de
sprijin cu parapet. Zidurile erau construite dupa tehnica murus dacicus, o varianta autohtona a
zidului elenistic. Cetatea era impartita in doua: zona cu locuinte si zona unde se oficiau
ritualurile sacre, incluzand aici si locuintele celor care oficiau serviciul religios. Legatura
dintre spiritul razboinic si cel religios era foarte puternica, in zona sacra fiind construite zece
sanctuare si un altar de sacrificiu. Dacii manifestau o preferinta pentru ornamentatia in piatra,
faza clasica a civilizatiei dacice fiind marcata de decoratiunile cu motive militare. Au avut loc
novatsii, construindu-se conducte de lut ars pentru circularea apei si un canal de calcar cu 2a
ramuri pentru drenarea teraselor.
6. Tipuri de cladiri de cult dacice Pentru geto-daci era caracteristic ritul funerar care imbina
incineratia cu inhumarea, adica era caracteristic biritualismul. Predomina incineratia.
Necropolele geto-dace sunt de doua tipuri: plane si tumulare. Necropolele plane nu au nici un
semn la suprafata solului spre deosebire de cele tumulare care pot fi observate cu ochiul liber
datorita movilelor de pamint ce s-au pastrat pina astazi cu o inaltime de la 0,5 m pina la 4-5
m. Viata religioasa a geto-dacilor a cunoscut diverse forme de organizare. O dovada in acest
sens sunt constructiile descoperite la Sarmizegetusa si alte asezari care au o menire religioasa.
Cercetarile arheologice din ultimele decenii au evidentiat un numar 30 de sanctuare in cadrul
a 20 de asezari din arealul de locuire geto-dacic. Cronologic sanctuarele geto-dace, in
majoritatea lor sunt incadrate intre sfirsitul secolului al II-lea i. Hr. si epoca romana, insa unii
specialisti considera ca, cele mai vechi sanctuare sunt cele de la Butuceni si Dolineanu datate
in sec. IV-III i.Hr.
7. Sanctuarul mare circular din Sarmisegetuza si versiunea destinatie sale.
Sarmisegetusa Regia este numele capitalei Daciei preromane, in fapt un complex de
sanctuare, situat in Muntii Orastiei, la altitudinea de 1200 m, in care se remarca Sanctuarul
Mare Rotund si “Soarele de andezit. Capitala era un centru politik si religios, cetate de refugiu
construita cu un zid de piatra in tehnika dacica, are lok caderea de relief. Prin cetate trece un
drum de procesiuni, pavat cu piatra spre lokuintsa semizeului Zamolxis.coborind in jos
drumul se ajunge la niste constructsii de la care au ramas doar tamburul, nu sunt indici ca au
avut peretsi exteriori doar niste coloane in numar de 60. Alaturi marele sanctuar circular-
constructsie simbolika a masurarii anului, timpului, alaturi mai e o platforma circulara(disc
solar) cu diametrul 10m ce servea lok de sacrifikare. Sanctuarul astronomik remarcabil prin
numarul inklus in constructsie, 2 cercuri concentrice in mijlok se afla o potcoava, toate fiind
din piatra, orientarea nu este dupa partsile lumii, dar sub 45˚, potcoava deschisa spre SE.
Diametrul exterior=30m,aici e repetat ritmul:6 elemente inalte si unul jos
8.Sanctuarul de pe promontoriul Butuceni.
Schitul de la Butuceni, judetul Orhei a fost sapat in calcar probabil, inca in secolul XV, si face
parte din rezervatia istorico-naturala "Orheiul Vechi". Pentru a patrunde in schit localnicii au
sapat in secolul XIX un tunel dinspre Butuceni, locul fiind marcat cu o clopotnita. Este situat
pe raul Raut, langa satul Butuceni, la 15 km departare de or. Orhei.Datare: Secolul XV-XIX
Descriere: A fost sapat in calcar la o inaltime considerabila aproape de varful stancii. Calea
de acces a fost pe timpuri din partea raului Raut, surpata, posibil in secolul XVIII. Pentru a
patrunde in schit localnicii au sapat in secolul XIX un tunel dinspre Butuceni, locul fiind
marcat cu o clopotnita. Biserica, divizata in pronaos, naos si altar comunica cu cele 12 chilii
printr-un tunel ingust. In altar se afla un pristol si inca un tunel ce comunica cu terasa vechii
cai de acces. Face parte din rezervatia istorico-naturala "Orheiul Vechi".
Pe tot drumul ce trecea de la Drobeta-turnu Severin spre Sarmisegetusa din loc in loc se aflau
castrumuri. Unul din cele mai cunoscute este Castrumul de la Bucium, care avea numai
decumanusul si cardo, la intersectie se afla principia. Tot restul teritoriului era ocupat de
cazarmi. Turnurile sun in interior, iar intrarea este flancata de doua turnuri laterale.
Castrul de la Capidava, o localitate pe malul Marii Negre. Sunt construite biserici cu absida
shi cu o nava. Turnurile sunt la colturi shi la mijlocul laturilor, cu intrare rectangulara.
Castrul din Histria, toata localiatea este inconjurata de ziduri fortificate. Aici erau atestate cel
mai vechi cladiri creshtine.
Castrul de la Drobeta Turnu-Severin cunoaste cinci perioade de dezvoltare, dupa plan se
aseamana cu castrumul de la Bucium.
Castrul roman de la Gilau
In sudul comunei Gilau, judetul Cluj se gasesc ruinele unui vechi castru roman, ridicat pentru
apararea orasului roman Napoca, situat la circa 25 km est.
A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea intre
castrul din pamant si lemn si castrul de piatra care i-a urmat. Castrul masoara 138 x 221 m.
Castrul roman a fost construit din pamant si lemn de o cohorta, in timpul imparatului Traian.
“Ala Siliana”, mutata aici din Panonia, a marit castrul si l-a intarit cu lucrari in piatra.
Lucrarile arheologice au evidentiat de asemenea vestigii ale locuirii daco-romane din secolul
III (cesti dacice, borcane, castroane, catarame, etc.). Tot aici a fost descoperit un tezaur
monetar compus din 1170 denari romani din sec. II–III, cu piese de la imparatul Marc Aureliu
(Marcus Aurelius,121-180) pana la imparatul Filip Arabul (Marcus Iulius Philippus, 198-
249), ascuns de invazia carpilor de la jumatatea sec. III.
Castrul roman Samum de la Caseiu.
Castrul roman Samum de la Caseiu, judetul Cluj, a fost construit in jurul anului 106, ca si
castrele de aparare - Tihau - Caseiu - Ilisua. Castrul a fost construit pe malul raului Somesul
Mare, aproximativ la 6 km de municipiul Dej si era unul dintre punctele strategice de aparare
a Daciei nordice.
Castrul roman Bumbesti-Jiu
Situat pe malul stang al Jiului, la 35m V. de soseaua Targu Jiu - Petrosani, castrul roman de la
Bumbesti Jiu apara si asigura intrarea in
defileul Jiului.Jumatate din el a fost distrus de raul Jiu, astazi pastrandu-se intreaga latura de
E. Si cea de S.. Forma castrului pare a fi fost patrata. Latura masoara 167m, cea fragmentara
88 m.
Toate aceste 3castre sunt inscrise pe lista monumentelor istorice ale judetului Cluj.
Castrul de Bucium.
21. Geneza arhitecturii cladirilor de cult din Moldova medievală sec.XIV, interferenta
arh. bizantine cu arh. accidentala: romanică şi gotică.
De la sfarsitul secolului XVI, incepe decadenta stilului moldovenesc in arhitectura, prin
alterarea lui cu influente noi, venite mai intai din Tara Romaneasca. Biserici zidite de aci
inainte ca : Galata (ctitoria lui Petru Schiopul, 1584), Aroneanu (1594 din Iasi), Secu (1602),
Barnovschi din Iasi (1624), Adormirea din Itcani s.a. inlocuiesc zidul des¬partitor dintre
gropnita (pronaos) si naos cu o tripla arcada sprijinita pe doi stalpi, maresc numarul ferestrelor
din naos si altar, largesc prid¬vorul in sensul latimii bisericii (ca la biserica lui Neagoe din
Arges) si schimba decorul moldovenesc al fatadelor cu motive ornamentale mun¬tenesti
(braul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare si rotunde etc).
Dupa venirea pe tronul Moldovei (1595), Ieremia Movila adauga bisericii doua pridvorase,
amplasate la intrare, zidurile si turnurile de incinta, care confera manastirii infatisare de cetate
medievala, o casa domneasca, ale carei ruine se mai vad si astazi pe latura de nord, precum si
chilii pentru calugari. Tot in timpul domniei lui Ieremia Movila se picteaza biserica in interior
si exterior. Avand hramul "Invierea Domnului", biserica este construita in stilul arhitecturii
moldovenesti - imbinare de elemente de arta bizantina si gotica, la care se adauga elemente de
arhitectura ale vechilor biserici de lemn din Moldova. Pictura interioara este repartizata pe
toata suprafata disponibila conform schemelor traditionale, imbogatita insa prin subiecte mai
putin obisnuite in Moldova, dar familiare pentru Muntenia
22. Înflorirea arh. ecleziastice în timpul lui Ş.cel M. Jum. a 2-a sec.XV, multiplicarea
încăperilor.
Epoca lui Stefan cel Mare corespunde cu cea mai puternica si importanta miscare culturala si
artistica a Italiei, Renasterea.
In arhitectura religioasa elemente ale arhitecturii romano-bizantine supravietuiesc dar
influiente gotice puternice isi pun am-prenta. S-a reusit o fericita imbinare intre cele doua
stiluri ce au dat "stilul moldovenesc", care se caracterizeaza prin puterea de sinteza, imbinare
intre vechi si nou, dintre autohton si strain.
Epoca lui Stefan cel Mare (a doua jumatate a secolului XV si inceputul secolului XVI) aduce,
cu aproape un secol mai devreme decat in Tara Romaneasca, maturizarea si inchegarea unui
stil de arta constructiva propriu si original : stilul moldovenesc, care se distinge prin caractere
specifice bisericilor moldovenesti, ca de ex., sistemul moldovenesc al suprainaltarii boltilor
(turlelor) in interior prin suprapunerea arcurilor incrucisate (in diagonala) si prin bazele stelate
de la exterior, sau bogatul decor extern al fatadelor, obtinut prin utilizarea inteligenta a
materialelor de constructie : piatra (bruta si de talie), caramida (simpla sau smaltuita) si uneori
ceramica.
24. Arhitectura ecleziastică în timpul urmaşilor lui Ştefan cel Mare. Secolul al XVI-lea.
Apariţia picturii exterioare.
De la sfarsitul secolului XVI, incepe decadenta stilului moldovenesc in arhitectura, prin
alterarea lui cu influente noi, venite mai intai din Tara Romaneasca.
Spre sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX, un nou curent de arta neoclasica,
creeaza cateva biserici,manastiri.
Traditia aseaza pe valea raului Sucevita, intre dealuri, o biserica din lemn si o schivnicie de pe
la inceputul veacului al XVI-lea.
Manastirea este atestata la 1586 ca rezultat al initiativei mitropolitului Gheorghe
Movila.Construit in stilul arhitecturii moldovenesti - imbinare de elemente de arta bizantina si
gotica, la care se adauga elemente de arhitectura ale vechilor biserici de lemn din Moldova,
edificiul, de mari proportii, pastreaza planul trilobat si stilul statornicit in epoca lui Stefan cel
Mare, cu pridvorul inchis. Sucevita, ultima biserica din Bucovina zugravita pe fatade (1596)
Traditia si inovatia se impletesc original si pitoresc intr-o desfasurare multicroma dominata de
verde. Imnul acatist -la sud (arhitectura italiana); Pocrovul (rusesc); Arborele lui Ieseu
(peretele de sud) Scara lui Ioan Climax (la nord); Vamile vazduhului constituie principalele
lucrari iconografice ale picturii exterioare.
Voronetul reprezinta unul dintre primele monumente moldovenesti creatoare de stil propriu,
sinteza originala de elemente bizantine (plan treflat cu turla pe naos), gotice (tendinta de
elansare a edificiului, arcurile frante la chenarele usilor si ferestrelor, prezenta
contraforturilor) si strict autohtone (turla pe patru arcuri si baza stelata, ocnite sub cornisa,
arcade oarbe la abside, friza si discuri smaltuite).
Se datoreaza aceluiasi Grigore Rosca, eruditul teolog care a urmarit personal realizarea operei
calugarilor-zugravi anonimi.Judecata de Apoi ocupa tot peretele de apus intr-o uriasa
compozitie pe cinci registre, unica in arta orientului crestin; specialistii o considera prin
amploare, stiinta efectului decorativ si stralucirea policromiei.
25. Arhitectura defensive din Moldova medieval. Cetatile de piatra din secolul al XIV-
lea.
In cadrul compartimentului "arhitectura fortificata" au intrat obiectivele militare defensive de
pe teritoriul Republicii Moldova construite in secolele XVI-XVIII. Fortificatiile antice si
preistorice - vechile valuri, gradisti si alte tipuri
Principalul tip de fortificatie de pe teritoriul Moldovei medievale a fost cetatea. Pe teritoriul
actualei Republici Moldova s-au pastrat cetatea Tighina si Cetatea Soroca, ambele amplasate
pe malul drept al Nistrului, reprezentand cetati de frontiera, ce intrau intr-un sistem defensiv
mai larg, care mai cuprindea si Cetatea Hotin si Cetatea Alba, situate astazi pe teritoriul
Ucrainei. Pentru cetatile Soroca si Tighina sunt caracteristice volume compacte si dimensiuni
relativ mici, proprii cetatilor construite in prima perioada de folosire, la o scara inca relativ
redusa, a artileriei.
cu scop initial de a sluji drept dig impotriva revarsarii tatarilor din Crimeea, aceste ziduri de
un pitoresc remarcabil au avut de multe ori un rol determinant in razboaiele ruso-turce,
Pe pamantul Republicii Moldova au existat cetati si intarituri de origine straina, astazi distruse
sau disparute fara urme. Pe langa ruinele de secol XIV a intariturilor orasului medieval
tataresc Sehr-al-Djeadid de la Orheiul Vechi, Basarabia mai pastreaza langa satul Palanca
ruinele unei cetati turcesti, patrulatere in plan, ce avea moscheie, trei bastioane si un turn
pentru praf de pusca - astazi inexistente.
Cetatea Tighina
Cetatea Tighina se afla in orasul Tighina, este din secolul XVI, fiind reconstruita in sec.
XVII-XVIII. Este de o importanta internationala.
Datare: Ctitor: Petru Rares s.a.
Tehnici de constructii: Cetateta de forma unui patrulater neregulat este amplasata pe malul
drept, abrupt al Nistrului. Fiecare colt al patrulaterului este marcat de trei turnuri rotunde si
unul pentagonal. La mijlocul fiecrarui zid exterior erau situate porti de intrare cu turnuri de
straja. Zidurile late (2,5-3 m) si inalte din piatra de calcar si caramida au fost intarite cu zece
bastioane pentru artilerie la colturi si cu unsprezece turnuri. Partea de jos a citadelei este
fortificata cu trei ziduri si doua turnuri. Fiind cucerita de Soliman Magnificul (1538), cetatea
este reconstruita dupa proiectul arhitectului Sinan, capatandu-si planul actual. In anii 1705-
1707 cetatea este modernizata de domnitorul Moldovei A. Cantemir. Dupa incheierea
razboaielor ruso-turce (1768-1772, 1806-1812) cetatea devine posesiunea autoritatilor militare
rusesi, care, pana in prezent, functioneaza acolo.
29. Monumentele de arhitectură din Basarabia din secolele XVII-XVIII: catedrala Sf.
Dumitru din Orhei, biserica Adormirea din Căuşeni, bisericile din mănăstirile Rudi,
Calaraşăuca, etc.
Ctitorul Catedralei Sf. Dumitru din Orhei a fost domnitorul Vasile Lupu. Alungită în plan,
compartimentată în pronaos, naos şi altar, cu trei abside dintre care cele două laterale sunt
Pronaosul şi naosul posedă un sistem de boltire tradiţional - prin intermediul arcelor şi
pandantivelor, iar absida are o bolta în formă de semicalotă. Aspectul iniţial a suferit pe
parcurs mai multe modificări, fiind construită o clopotniţă în două niveluri ataşată pe faţada
de răsărit, iar absidei centrale iau fost adăugate două anexe. Deasupra intrării se află pisania
ctitorească.
Biserica Adormirea din Căuşeni a fost construită în secolele XVII-XVIII. O particularitate
distinsă a bisericii a fost aşezarea ei la un nivel mai jos de nivelul solului, ceea ce o făcea să
pară adâncită în pământ. Pereţii bisericii sunt integral acoperiţi cu frescă. Reliefurile leilor
heraldici din ancadramentul portalului bisericii au o valoare artistică şi istorică importantă.
Leii sunt realizaţi în tehnica reliefului aplatizat.Arcul porţii de intrare şi îngrădirea din jurul
bisericii Adormirea Maicii Domnului din Căuşeni sunt realizate din piatră brută, practic
neprelucrată. Arcul porţii este semicircular, având o înălţime de peste 2 m. Manastirea
“Rudi”Este situata in judetul Soroca. Biserica manastirii a fost construita de Duca Voda, in
1777. Cladirea bisericii, asemeni unei flori sculpate, are absidele in forma de petale rotungite,
iar turla binereliefata are forma unui pistil. Privit din apropiere, edificiul capata o
monumentalitate lucida, absidele semicilindrice se transforma in trei turnuri impunatoare.
Monumentul se caracterizeaza prin forme compacte. Pertii bisericii sunt ornamentati cu arcuri
situate in doua, iar uneori in trei registre. Cladirea se inscrie reusit in ansamblul general al
manastirii, fiind proiectata in acelasi stil vechi moldovenesc cu influiente romantice. Este
construita din piatra bruta neprelucrata, incununata cu o turla poliedrica. Biserica de iarna e
mai mica si se inalta pe un turn in stil rural autohton. Manastirea Calaraseuca este o
manastire in nordul Republicii Moldova, situata pe malul drept al Nistrului. A fost fondata in
secolul XVIII. In 1780 biserica veche nu mai putea fi folosita, iar Hagi Marcu Donici, din
Movilau, de pe malul opus al Nistrului, a construit o biserica si o clopotnita, pe care a sfintit-o
in 1782 cu hramul Adormirea Maicii Domnului. In 1853 incepe construirea celei de-a doua
biserici cu hramul Sfantului Mitrofan al Voronejului.
In 1916 calugarii pleaca pe la alte manastiri, iar in Calaraseuca sunt aduse calugaritele
refugiate din manastirea Virov, din Polonia ruseasca (aflata la acea data sub ocupatia trupelor
austro-germane). In anul 1961 autoritatile comuniste au transformat manastirea Calaraseuca in
spital pentru copiii cu handicap psihic. Biserica de iarna a fost transformata in club, iar cea de
vara in depozit pentru spital. La 3 mai 1991, manastirea de maici de la Calaraseuca a fost
redeschisa.
BISERICA "SF. MARE MUCENIC GHEORGHE" - 1819 (str. Sf. Gheorghe 40). A fost
conceputa pentru comunitatea bulgarilor, in a caror mahala se afla, dar a fost finalizata pentru
populatia pamanteana. A derutat multi vizitatori prin formele din interior, caracteristice pentru
bisericile moldovenesti din secolele XVII-XVIII, cum sunt trilobul absidelor si o imitatie a
boitei moldovenesti de la baza turlei, dat expresia exterioara e din secolul al XVIII-lea, cu
solutionata in spiritul clasicismului. Clopotnita, amplasata in fata intrarii, este incununata cu o
sageata (flesa).
BISERICA "SF. ARHANGHEL MIHAIL" - 1825 (str. Bisericii 5) este biserica fostului sat
Buiucani, inaltata pe locul alteia mai vechi. In interior a pastrat particularitatile unui trilob
moldovenesc, cu exteriorul caracteristic pentru bisericile din secolul al XlX-lea.
BISERICA "POGORAREA SFANTULUI DUH" - 1830 (str. G. Ureche 58). Este fosta
catedrala a bulgarilor, construita pe locul alteia mai vechi. Planul pastreaza particularitati
autohtone, cu arhitectura influentata de stilul clasicist. In interior se vad pretioase picturi
executate de P.Piscariov.
CATEDRALA EPISCOPALA "SF. MC. TEODOR TIRON" (str. Ciuflea 1). Este ctitoria
negustorului Atanasie Ciuflea. Cladirea are aspectul determinat de utilizarea 1a reconstructia
de la inceputul secolului al XX-lea a stilului ruso-bizantin, fiind dominata de o suita de turle
mari si mici, toate incununate cu cupole in forma bulbului de ceapa.
BISERICA "SF. M. MC. PANTELIMON" - 1891 (str. Vlaicu Parcalab 44). Fosta capela a
comunitatii grecesti, ctitoria fratilor Ivan si Victor Sinadino (arhitect A. I. Bernardazzi), a fost
apreciata in presa vremii drept una din cele mai valoroase creatii artistice de acest gen din anii
respectivi. Evoca aspectul arhitectural exterior al unei biserici caracteristice pentru Grecia.
Silueta este inviorata de doua turle voluminoase, ea cornisele in „volane", repetindu-se
forma golurilor de la ferestre, iar paramentul se remarca prin alternarea dupa tonalitate a
asizelor din piatra si includerea caramizii rosii in decorul fatadelor. Spatiul interior este
compus dintr-o sala cruciforma in plan, suprainaltata de turla masiva, sustinuta prin
intersectia a patru arcuri, solutie de origine armeneasca. Numai 'golurile ferestrelor, impartite
in trei arcade prin menouri de piatra, amintesc aceiasi sursa de inspiratie ce-a fost utilizata la
crearea formelor exterioare.
BISERICA "SF. TEODORA DE LA SIHLA SI SF. TEODOR" - 1895 (str. Puskin Este
capela fostului gimnaziu pentru fete basarabene (arhitect A. I. Bernardazzi). Alinierea ei
strazii si alipirea de cladirea gimnaziului pentru asigurarea comunicarii lor interioare, a
cerat ridicarea capelei pe un demisol inalt si concentrarea formelor arhitecturale pe fatada
principala, particularitati ce au impus capelei multa originalitate. A fost remisa in 1994
Mitropoliei Basarabiei de stil vechi. Pe peretele lateral este instalata o placa comemorativa
(1983, sculptor M. Gorinasev), omagiu adus arhitectului A. I. Bernardazzi (1831-1907),
autorul celor mai reprezentative cladiri din centrul Chisinaului.
BISERICA "SF. IERARH NICOLAE" - 1901 (bd. Stefan cel Mare 190) este fostul paraclis al
spitalului orasenesc (arhitect N. Tiganco). Fatada principala a fost impodobita cu detalii din
arhitectua rusa. Apartine Mitropoliei Basarabiei de stil vechi.
BISERICA "ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI" - 1902 (bd. Stefan cel Mare). Este
fosta capela „Sf. Imparati Constantin si-Elena" a gimnaziului nr. 2 pentru baieti, in perioada
interbelica - Liceul militar „Mihai Viteazu" (disparut). Are planul de tip „cruce greaca
inscrisa" cu aspectul exterior decorat in spiritul stilului rus-bizantin (arhitect M. Serotinschi).
CAPELA „INALTAREA DOMNULUI" - 1916 (Cimitirul armenesc, str. Valea Trandafirilor
11). Structura spatiala si decoratia plastica sunt derivate din arhitectura bisericilor din
Armenia, expresie a nostalgiei fata de patria istorica si recunoasterea identitatii nationale a
ctitorilor. Unele pietre funerare, mostre de arta monumentala din sec. XVIII-XIX, au o
vechime mai mare decat cimitirul, fondat in 1814, fiind aduse de armeni din locurile unde au
pribegit inainte de stabilirea lor la Chisinau.
36. Arhitectura cadirilor de cult, construite in sec. XIX, inceputul sec. XX, in
spiritual curentelor stilistice europene si rusesti.
Cladirile de cult din sec XIX continua sa pastreze planul traditzional arhitecturii medievale
moldovenesti, plan triconc sau dreptunghiular, compartimentat in pronaos, naos, altar.
La unele biserici apare structura spatiala traditionala pt bisericile rusesti, apar cupole
sub forma bulbului de ceapa, iar in decoratzia exterioara apar elemente clasiciste sau
neoclasiciste ruse, aceasta se evidentiaza prin porticurile cu frontoane triunghiulare si cu
pilastri, prin ancadramentele ferestrelor. Astfel de biserici sunt :
Catedrala Nasterea Domnului din Chisinau
a fost ridicata din piatra si caramida in 1836 dupa proiectul lui A.Melnikov. In plan are
compozitie simetrica, cruciforma. Principiul simetriei arh. se accentuiaza prin intermediul
cupolei si ale celor patru porticuri dorice.Cupola, se inalta pe un tambur larg, situata pe patru
piloni masivi. Intrarea e in partea de S a Catedralei. In pe axa este construita clopotnita in
cinci caturi, incununata de un bulb. Elementul neoclasicist in decor este abia sesizabil. Ca si
Catedrala, clopotnita este dotata cu patru porticuri in stil neoclasic. Avand aceeasi inaltime ca
si catedrala, clopotnita este distrusa in 1962 si reconstruita in anul 1997.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Chisinau
zidita in 1892. Biserica are un plan alungit cu naosul m/larg decat pronaosul, absida altarului-
semicirculara. Partea centrala are doua intrari. Clopotnita in trei caturi a fost construita in
1896 si este alipita edificiului. Cele doua cupole - una in forma de bulb, cealalta in forma de
clopot – apar in urma reconstructiei din 1941, cand in partea de N a bisercii i se mai adauga o
proscomidie. In decorul exterior sunt utilizate elem ale stilului neoclasic.
Biserica de piatra Sfantul Nicolae din Chisinau
este construita in anul 1901 pe locul unei biserici construite in 1852, arhitect V. Taganco. Are
un plan traditional structurat in pronaos, naos si altar. Exteriorul decorat cu ferestre
dreptunghiulare, ovale, cu ancadramente si cornise poarta amprentele stilului neoclasic.
Impresioneaza interiorul bisericii: podeaua acoperita cu placi de teracota franceza, in
ferestrele altarului - un vitraliu cu scena Inaltarii lui Hristos. Dintre cele trei cupole s-a pastrat
doar una-cea de deasupra pronaosului.
Altele biserici poarta urme ale stilului neobizantin. Acestea sunt construite din piatra
shi caramida arsa intercalate – filosite ca decor exterior, cupolele au forma semisferica si se
sprijina de obicei pe turle poligonale, sunt caracteristice ferestrele arcuite.
Biserica Invierea Mantuitorului din Chisinau
este construita in 1916, ca paraclis al Cimitirului Armenesc.Are un plan in forma de cruce
greaca, incununat de o turla inalta, piramidala. Interiorul este alcatuit dintr-un naos de forma
patrata prin care se ajunge prin pridvor si ce finalizeaza cu o absida poligonala, creandu-se un
spatiu integru, acoperit cu bolti. Zidul se constituie din randuri de piatra si caramida arsa,
ancadramentul ferestrelor fiind din piatra alba. Colonete zvelte delimiteaza colturile
edificiului si intrarea in biserica.
Catedrala "Schimbarea la fata" din Chisinau
este construita in 1902. A fost construita din piatra, in doua niveluri, despartite la exterior de 3
registre de caramida rosie. Are un plan cruciform, simetric, dominat de tamburul cupolei de
pe naos si al clopotnitei de deasupra pronaosului. Arhitectura Catedralei poarta amprentele
stilului neobizantin.
Biserica de piatra Sfanta Teodora de la Sihla din Chisinau
e construita in 1895, arhitect Al. Bernardazzi. Proiectata si construita ca Capela a
Gimnaziului de Fete din Chisinau, urme ale stilului neobizantin. E compartimentat traditional
in pronaos, naos si altar, avand pe verticala doua niveluri succesive, marcate de ferestrele
arcuite si registrele orizontale. La catul doi, deasupra pronaosului este construita o terasa cu
arcade semicirculare. Intrarea in biserica se efectuiaza din partea de vest, fiind flancata de
doua pavilioane originale cu acoperisuri piramidale, incununate cu doua turle. Partea centrala,
de deasupra naosului are un acoperis piramidal, incununat de un tambur cu bulbi.
Biserica "Sfantul Pantelimon" din Chisinau
a fost construita in 1891, proiect Al. Bernardazzi. Planul bisericii este cruciform, avand
laturile egale, flancate in careu de patru nise arcuite si patru abside intermediare. In absida
poligonala a nisei de est este situat altarul. Deasupra naosului se inalta cupola pe o turla
poligonala, spriginita pe patru arce masive. Spre vest acoperisul este dominat de un mic turn-
clopotnita poligonal. Cupola se afla in centrul axelor mediane ale bisericii. Acoperisul in patru
ape are cornise profilate. Drept element decorativ se utilizeaza piatra fetuita in doua culori,
intercalata de randuri de caramida. La ancadramentul ferestrelor si al arcadelor este folosita
caramida rosie. In interior se pastreaza vitralii si mozaicuri create in anii 1960.
37Catedrala catolica
Orientarea în spaţiu difera de cea a bisericilor ortodoxe, apsida altarului e orientată spre V, aşa
cum se obişnuia în N-E Europei. Arhitectura a fost realizată în spiritul neoclasicismului
tardiv, influenţat de arhitectura Renaşterii italiene. Clădirea are un plan rectangular, alcătuit
din 3 nave, despărţite între ele de 2 şiruri din câte 6 coloane ale ordinului corintic. Nava
centrală este mai înaltă decât colateralele, fiind acoperită cu o boltă cilindrică pe arcuri
dublouri, care se sprijină pe arhitravele şirurilor despărţitoare de coloane. Biserica are o
singură absidă a altarului, semicirculară în plan, care corespunde după lărgime deschiderii
navei centrale. Navele laterale sunt acoperite cu tavane plate, înviorate de casetele rezultate de
la grinzile de acoperire. Lipseşte obişnuita decoraţie plastică sculpturală a interiorului.
Aspectul actual al bisericii, ridicată la rang de catedrală, se deosebeşte de cel iniţial prin
folosirea unor materiale de construcţie mai luxoase decât în trecut, cum ar fi marmura neagră
la treptele de la intrare şi în interior.
Biserica Luterană din Chișinău (Kircha) a fost construită în 1838 de comunitatea luterano-
evanghelică a capitalei. Biserica de plan tip sală, avea o singură navă cu absida altarului
poligonală la est, acoperită în două pante,cu frontonuri la pereții laterali, încununați cu cruci.
Spre vest se ridica clopotnița cu o arhitectură neogotică, alipită, probabil, la sf. sec. al XIX-
lea. Între biserică și clopotniță a fost introdus un mic pridvor, prin care se intra în biserică,
evidențiat printr-un portal în arc ogival. Turnul prismatic, cu acoperiș plat, avea fațade
soluționate identic, cu golurile camerei clopotelor în arc ogival, amplasate sub cornișa
crenelată. Mai jos se afla discul orologiului sub care se găsea fereastra înaltă și îngustă a
scării. Elementele clopotniței subliniau prin formele lor verticalitatea turnului, care părea
exagerat de înalt alături de corpul bisericii.
Biserica Luterană a dispărut de pe harta orașului în 1960, la dispoziția autorităților.
Biserica armenească apostolică Sf. Maica Domnului- biserica comunităţii armeneşti,
construita începând cu anul 1803, pe fundaţiile unei biserici moldoveneşti mai vechi. Ea a
moştenit de la cea moldovenească planul alungit, de tip navă, rotunjit la est de absida
altarului. Multe particularităţi au fost introduse în arhitectura ei după intrarea acesteia în
posesia armenilor: lipseşte peretele despărţitor dintre naos şi pronaos, caracteristic pentru
ortodoxia de vest, au apărut compartimentele laterale, aşa numitele horane, spaţii construite
special pentru altarele laterale. A fost construit şi turnul clopotniţă, alipit la faţada de vest,
modificate bolţile interioare şi alipită o încăpere la nordul navei, unde se botezau pruncii. În
1885 a avut loc restaurarea bisericii, si au fost introduse forme caracteristice Armeniei
istorice: acoperişul clopotniţei a devenit piramidal, au fost ridicate mici turle decorative, în
forme similare, deasupra altarului şi pridvorului de sud. Tot atunci a fost montată şi decoraţia
sculptată a portalului de la intrarea principală prin turnul clopotniţei, o compoziţie artistică în
care au fost incluse şi cruci sculptate, motiv folosit în sculptura armeneasca.
Clădirea fostei sinagogi cu azil
A fost construit în al doilea deceniu al secolului al XX-lea, construit în stil eclectic. Este un
complex alcătuit din două clădiri – o sinagogă şi un azil pentru bătrâni, unite printr-o anexă.
Sinagoga este ridicată pe un plan rectangular, alungit. Sala de rugăciuni este luminată prin
ferestre aranjate în două registre, cu încăperi ritualice etajate. Faţada are o compoziţie
simetrică, în care este reflectată structura clădirii, divizată în două registre de golurile
ferestrelor, cu un rezalit central. Registrul de jos, care corespunde parterului, este cu bosaje
orizontale. Decorul faţadei este eclectic, cu detalii baroce.
Azilul este o clădire construită în două etaje, pe un plan. Planurile etajelor sunt identice, cu un
culoar central şi distribuirea camerelor de o parte şi alta. Faţada este simetrică, cu două
rezalite, care continuă motivele decorative ale sinagogii.
38. Arhitectura cladirilor civile din Chisinau – Gara feroviara, Primaria, Sediul
gubernial.
Cladirea primariei municipiului Chisinau este construita in anii 1898-1901, autorii
proiectului fiind M. Elladi si A. Bernardazzi. Este o constructie din piatra cu doua caturi.
A fost construita pentru sediul Dumei orasenesti (consiliul municipal in perioada rusa).
Deasupra intrarii, amplasata in turnul de la coltul cladirii, a fost montat orologiul, vechi
simbol al autoadministrarii locale. Aspectul exterior al cladirii este monumental, format de
cornisa proieminenta sustinuta de o arcatura pe console, de parametrul din bosaje cu
evidentierea colturilor rezalitelor, strapunse de golurile largi ale ferestrelor cu menouri din
piatra, - toate indicand sursa de inspiratie artistica - goticul italian. Cladirea a fost reconstruita
dupa deteriorarea dezastruoasa din primele zile ale celui de-al doilea razboi mondial.
Gara feroviara Chisinau
Este o constructie din piatra fetuita si tencuita la suprafata. Autor: arhitectorul L. Ciuprin. Este
construita in anul 1948.
Fostul sediu al Camerei Fiscale (azi blocul administrativ al Universitatii Tehnice din
Moldova)
Ocupa fostul sediu al Camerei Fiscale, construita in anul 1901. Arhitect a fost Gasket Junior.
Are in plan forma de careu, in aripile orientate spre curte fiind amplasate la parter sali de
festivitati.
Intrarea in cladire se facea printr-un portic central continuat de un hol luminos.
Aspectul de azi cu trei etaje se datoreste reconstructiei din anii 50 ai sec. XX, cand s-a mai
adaugat un etaj. Fatada este divizata in 3 niveluri si sustinuta printr-o decoratie plastica de
buna calitate, cu ancadramente la ferestre, goluri in arc in partea centrala, rezalite laterale
incununate cu frontoane curbilinii.
Muzeul National de Istorie a Moldovei
Cladirea Muzeului National de Istorie a Moldovei a fost intemeiata in anul 1837 de negustorul
Bogaciov. Este construita din piatra, cu decor plastic din stuc.
A fost reconstruita dupa seismul din 1977, fiind reamplasata pe fundatii noi, restabilindu-se cu
strictete vechile fatade. In 1842 este inchiriata pentru Gimnaziul regional pentru baieti Nr.1
(fondat in 1833), dar in curand este cedata pentru amenajarea in ea a spitalului militar.
Aspectul ei exterior si structura spatiala devin caracteristice pentru eclectica franceza dupa ce
in 1862 are loc aici un incendiu.
Muzeul a fost fondat in 1983 pe baza fondurilor istorice ale Muzeului de Stat a Tinutului si
ale Muzeului Gloriei Militare. Dupa 1991 Muzeul a primit in fondurile sale colectiile istorice
ale muzeelor desfiintate.
Astazi patrimoniul muzeului numara peste 250 000 exponate si colectii, expozitia permanenta
ocupand 6 sali cu o suprafata de cca 2000 m2
Muzeul National de Arte Plastice
Cladirea Muzeului National de Arte Plastice a fost construita in anul 1901, pentru gimnaziul
de fete, fondat de principesa Natalia Dadiani, autor - arhitectul A.I. Bernardazzi. Cladirea este
construita din piatra alba si caramida rosie. Este de o valoare artistica si istorica deosebita.
Are in plan in forma literei "T", scos in evidenta de structura rezalitului fatadei principale,
acoperit cu o piramida incununata cu un foisor. Este inzestrata cu nelipsitul balcon-tribuna,
amplasat deasupra intrarii, parte indispensabila a institutiilor de invatamant din acea perioada.
In nisele din pereti erau amplasate candva statui alegorice, care se armonizau cu piatra fetuita
a parterului si detaliilor contrastante de caramida rosie a parterului.
Fondurile actuale numara peste 30 000 unitati expozitionale, suprafata salilor de expozitie
fiind de 800 m2, unde operele de arta din patrimoniul muzeistic sunt grupate in 5 sectii.
Portile Sfinte" (anterior: "Arcul de triumf" sau "Arcul Biruintei")
"Portile Sfinte", numite anterior "Arcul de triumf" au fost construite in perioada 1840-1841
dupa proiectul arhitectului-sef al Chisinaului Luca Zauskevici, pentru a comemora victoria
armatelor rusesti asupra turcilor. Din punct de vedere arhitectural, planul "Portilor Sfinte"
prezinta un patrat. In altitudine constructia are 2 niveluri si o inaltime de 13 m. Nivelul de jos
are 2 treceri pietonale in doua sensuri.Pe aticul fatadei "Portilor Sfinte" orientate spre Piata
Marii Adunari Nationale a fost montat un orologiu.
39.Bernardazzi Alexandru
02.07.1831, Piatigorsk - 14.08.1907, Fastov
Arhitect. Isi face studiile de specialitate la Sankt Petersburg. In anul 1850 se stabileste in
Basarabia si este angajat ca arhitect in Comitetul basarabean de constructii si drumuri din
Chisinau. Este primul care a folosit la Chisinau piatra slefuita, deseori combinand-o cu
decorul functional al fasiilor orizontale de caramida. In 1856-1878 a fost arhiectul principal al
orasului Chisinau. Dupa proiectele sale si cu participarea lui numai in Basarabia au fost
construite mai mult de 30 de edificii. Cele mai caracteristice cladiri construite dupa proiectele
lui A.Bernardazzi sunt: Biserica greceasca din Chisinau, Duma oraseneasca, Judecata de
circumscriptie, Scoala populara, conacul Manuc-Bey din Hancesti s.a. Din 1878
Al.Bernardazzi a locuit si a lucrat in Odesa. A decedat in 1907 la Fastov. Realizari: Biserica
Sfanta Teodora de la Sihla, Biserica Sfantul Pantelemon, Muzeul National de Arte Plastice,
Primaria municipiului Chisinau (fosta Duma oraseneasca), Cladirea Muzeului de Arheologie
al Academiei de Stiinte a Moldovei, Turnul de apa cu foisor de foc, Chisinau:
Este construit in a doua jumatate a sec. XIX.Este inaltat din piatra slefuita si caramida rosie
arsa, avand o inaltime de 22 m. Si-a pastrat scara metalica interioara care conducea la nivelul
superior unde se afla cisterna cu apa.
V. Tiganco
Cladirea Muzeului National de Etnografie si Istorie Naturala este o prezenta exotica pe
meleagurile neastre, sursa de inspiratie servind arhitectura arabo-mauritana. Autorul cladirii
este V. Tiganco. Este construita din piatra cu decoratie plastica din stuc, vitralii artistice,
detalii din fonta, feronerie artistica, lemn sculptat la usile de intrare. Este prima cladire
conceputa special pentru o institutie muzeala. Este construita in anii 1903-1905, Muzeul
Zemstvei a fost transferat in aceasta cladire in anul 1906. Este un monument de importanta
nationala.
Este cel mai vechi stabiliment muzeal din Republica Moldova. Sediul Muzeului a fost plasat
in partea de sud a cartierului ocupat de Uprava, intre ele fiind plantata prima gradina botanica
din Chisinau cu vegetatie caracteristica pentru flora regiunii.
Muzeul, ca tip edilitar, prezinta interes si din punct de vedere al expozitiei artistice, fiind o
premiera in repertoriul arhitectural al regiunii.
Orașul Tighina (Bender) – (statut de oraș istoric deținut în 1986)O așezare exista la
confluența râurilor Nistru și Bâc încă din secolul II; așezarea a crescut sub
stăpânirea Kievului (968-1113) și Galiciei(1113-1224) înainte de a fi pustiită de tătari (1224-
1315) apoi reclădită de genovezi (1315-1359); voievodul Moldovei Ștefan cel Mare (1457-
1504) a construit aici o mică întăritură din pământ și lemn, care contribuia la apărarea trecerii
și localității de tătari. În 1538, sultanulotoman Suleyman I a anexat Tighina împreună cu un
teritoriu din jurul ei. Pe locul vechii întărituri moldovenești, otomanii au construit ocetate din
piatră, care a început să fie numită Bender.
În 1713, orașul a fost locul de desfășurare a luptei (kalabalîk) între Carol al XII-lea al
Suediei, care s-a refugiat aici împreună cu căpeteniacazacilor, Ivan Stepanovici Mazepa, după
înfrângerea în războiul cu Rusia. Turcii l-au ținut ostatic pentru a obține bani și pentru a
exploata dificultățile politice din Europa centrală.
Oraşul vechi moldovenesc nu s-a păstrat: noul oraş Bender a apărut după 1813. Partea
centrală a oraşului a păstrat structura urbană conform planului din 1813.
Statut de oras istoric obținut în 1986.
Monumente istorice:
- Cetatea Tighinei
- Biserica din Căușani