Sunteți pe pagina 1din 5

Regnul Fungi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Pagina „Ciupercă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Ciupercă (dezambiguizare).
Regnul Fungi sau Mycota este alcătuit din organisme eucariote, Regnul Fungi
având un aparat unicelular (gimnoplast, plasmodiu, dermatoplast,
sifonoplast) sau pluricelular, dar nediferențiat în organe vascularizate.
Organismul Fungilor este format din miceliu constituit din hife.
Structura celulei este de tip eucariot și are particularitățile următoare:

membrana celulară (când există) este alcătuită din


micoceluloza sau micozina;
adesea, membrana este impregnată cu chitină, caloză etc;
plastidele lipsesc complet;
conține substanțe de rezervă: glicogen și picături de
grăsime;
ciuperci
în celule se află: citoplasmă, vacuole, unul sau mai mulți
nuclei în funcție de grupa sistematică, apoi ribozomi, reticul Clasificare științifică
endoplasmatic, condriozomi, etc. Supraregn: Eukaryota
Regn: Fungi
Linnaeus, 1753
Cuprins Încrengături
Caracteristici generale ale încrengăturii Eumycota
Blastocladiomycota
Ultrastructură
Chytridiomycota
Înmulțirea
Glomeromycota
Organizarea structurală Microsporidia
Ciuperci pluricelulare
Neocallimastigomycota
Ciuperci unicelulare
Ascomycota
Arealul și condiții ale ei de trai
Basidiomycota
Clasificarea regnului Fungi
Clasificarea regnului Fungi după ITIS
Deuteromycota
Zygomycota
Cultura ciupercilor
Sinonime
Utilizarea în economie
Clasificarea ciupercilor fitopatogene Acceptate de ITIS:[1]

Vezi și
Deuteromycotina
Note
Deuteromycetes
Bibliografie
Hyphomycetales
Legături externe Agonomycetales
Agonomycetaceae
Modifică text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
Caracteristici generale ale p?title=Regnul_Fungi&action=edit&section=0)

încrengăturii Eumycota
Organisme eucariote;
majoritatea sunt pluricelulare;
organisme heterotrofe;
populează orice mediu;
nemotile;
creștere continuă;
prezența peretelui celular;
prezența chitinei în cadrul peretului celular;
formarea ureei;
înmulțirea prin spori.

Ultrastructură
La majoritatea reprezentanților regnului Fungi structura corpului se aseamănă într-o
oarecare măsură. Aici vom prezenta doar unele caracteristici comune.

Perete celular;

Înmulțirea Mucegaiurile sunt tot fungi


Schița tipurilor de înmulțire

Prin porțiuni
- - - - -
de miceliu
Vegetativă Spori de Artrosporii - - -
Talospori natură Aleuriosporii - - -
micelară Clamidosporii - - -
Holocarpic - - - -
Eucarpic - - - -
Aplanospori
După - - -
(spori imobili)
posibilitățile
Zoospori
de mișcare - - -
(spori mobili)
Asexuată
Înmulțirea Spori Sporangiospori - -
endogeni Zoospori - -
După modul (endospori)
Asexuată Ascospori - -
de formare a
prin spori - - -
sporilor
Sporodochii -
După locul Acervulii -
Conidii
de formare Picnospori,
Spori exogeni (conidiospori)
Picnidii stilospori,
(exospori)
spermatii
Bzidiospori -
- - -
-
- - -
Amfimixis
Automixis
Înmulțirea Sexuată
Pseudomixis
Apomixis
Organizarea structurală

Ciuperci pluricelulare
La ciupercile pluricelulare, corpul ciupercii, miceliul, este format din mai multe filamente subțiri, numite hife. Hifele absorb
substanțele nutritive din sol.

Ciuperci unicelulare

Arealul și condiții ale ei de trai


Ciupercile pot popula aproape orice mediu de trai, cu respectarea anumitor condiții:

prezența substratului organic;


lipsa luminozității prea mari;
temperatură ridicată;
umezeală destulă.

Clasificarea regnului Fungi

Clasificarea regnului Fungi după ITIS


Tabelul următor cuprinde clasificarea regnului Fungi după ITIS (Integrated Taxonomic Information System).[1]

Regn Subregn Diviziune


- Myxomycota
Fungi Dikarya ceva-
Eomycota -

Cultura ciupercilor
La nivel mondial se produc circa 1,5 milioane tone ciuperci anual.[2] Pe plan european se produce aproximativ 60% din această
cantitate, adică în jur de 900.000 tone, principalele țări producătoare de ciuperci fiind Franța, Polonia, Italia și Ungaria.[2] Dintre
toate speciile de ciuperci, românii preferă specia Agaricus (Champignon), în timp ce în străinătate este mult mai apreciată specia
Pleurotus.[2]

Utilizarea în economie
Se folosesc pentru fabricarea medicamentelor.

Unele dintre aceste ciuperci se folosesc in bucatarie

Clasificarea ciupercilor fitopatogene


Actualmente încrengătura Mycota este împărțită în două secții: Myxomycota (mixomicetele) și Eumycota (ciupercile adevărate).
La rândul lor, secțiile se împart în clase în funcție de structura corpului vegetativ și particularitățile înmulțirii lor.

Din secția Myxomycota interes fitopatologic prezintă


clasa Plasmodiophoromycetes.

Secția Eumycota include ciupercile adevărate, care se împart în inferioare și superioare în funcție de structura corpului
vegetativ. Ca ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu,
miceliu unicelular. La ciupercile superioare corpul vegetativ este un miceliu multicelular sau un tal masiv. Din categoria
'ciupercilor inferioare fac parte clasele Chytridiomycetes, Oomycetes și Zygomycetes, iar din ciupercile superioare sunt
clasele Ascomycetes, Basidiomycetes,

Deuteromycetes.

Vezi și
Micologie
Intoxicația acută cu ciuperci otrăvitoare
Ciuperci comestibile
Ciuperci necomestibile
Ciuperci otrăvitoare

Note
1. ^ a b Fungi (TSN 555705) (https://www.itis.gov/servlet/SingleRpt/SingleRpt?search_topic=TSN&search_value=55
5705). Integrated Taxonomic Information System.
2. ^ a b c Producția de ciuperci de cultură, în creștere cu 50% (http://www.financiarul.ro/2009/09/26/productia-de-ciu
perci-de-cultura-in-crestere-cu-50/), 26 septembrie 2009, financiarul.ro, accesat la 27 februarie 2011

Bibliografie
Bontea, V. Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R., București, 1953.
Bontea Vera 1985, 1986. Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., vol. 1, 2. București: Ed. Academiei Române,
București, vol. I (586 pp.), vol. II (469 pp.).
Constantinescu O., 1974. Tehnici de micologie, Ed. Ceres, București.
Corlățeanu, S. Ciuperci comestibile și otrăvitoare din R.P.R., Ed. Agrosilvică de Stat, București, 1950.
Locsmandi Csaba, Gizella Vasas. Ghidul culegatorului de ciuperci. Ciuperci comestibile si otravitoare. Editura
Casa, Oradea, 2013
Eliade E. 1965. Conspectul Macromicetelor din România. Acta Bot. Horti bucurest. Lucr. Grăd. Bot. București,
1964-1965: 185-324.
Eliade Eugenia, Toma M., 1971. Ciuperci, Ed. Didactică și Pedagogică, București.
Eliade, E., Toma, M. Ciuperci. Mic atlas, Ediția a II-a revizuită, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1977.
Gligor Hașa. Ciupercile de la a la z și 90 de rețete culinare cu ciuperci. Editura Virtual, 2011
Mititiuc M., 1995. Micologie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Mititiuc M., IACOB Viorica, 1997. Ciuperci parazite pe arborii și arbuștii din pădurile noastre, Ed. Universității
„Alexandru Ioan Cuza” Iași.
Pârvu M., 1999. Mic atlas micologic, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura
Enciclopedică, București, 2000
Richițeanu A., Stancu R., 1997. Micologie, Ed. Cultura, Pitești.
Sandu-Ville, C. Ciupercile Erysiphaceae din România, Ed. Academiei R.S.R., 1967.
Sandu-Ville, C. Ciuperci Pyrenomycetes - Sphaeriales din România, Ed. Academiei R.S.R., București, 1971.
Sălăgeanu Gh., Sălăgeanu Anișoara, 1985. Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile,
necomestibile și otrăvitoare din România. Editura Ceres, București.
Sălăgeanu, A. Contribuții la cunoașterea macromicetelor din bazinul superior al Lăpușului, Contribuții botanice,
Cluj, 1969.
Săvulescu Olga, 1964. Elemente de micologie, Ed. Didactică și Pedagogică București.
Șesan Tatiana Eugenia, Tănase C. 2006. Mycobiota. Sisteme de clasificare, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza”
Iași, 251 pp.
Șesan Tatiana Eugenia, Tănase C., 2004. Ghid de recunoaștere a ciupercilor comestibile și toxice, Ed. G.E.E.A.,
București.
Tănase C., 2002. Micologie. Manual de lucrări practice. Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Tănase C., Mititiuc M., 2001. Micologie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Tănase C., Bîrsan C., Chinan V., Cojocariu A. 2009. Macromicete din România, Edit. Univ. „Alexandru Ioan
Cuza” Iași, 563 pp.
Tănase C., Șesan Tatiana Eugenia. 2006. Concepte actuale în taxonomia ciupercilor, Edit. Univ. „Alexandru Ioan
Cuza” Iași, 510 pp.
Tănase C., Pop Adriana 2005. Red List of Romanian Macrofungi species. Bioplatform- Romanian National
Platform for Biodiversity. București: Edit. Academiei Române, pp. 101-107.
Ioana Tudor. Ciuperci comestibile si medicinale. Editura Lucman, București, 2007
Zamfirache Maria-Magdalena, Toma C., 2000. Simbioza în lumea vie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din
Iași.

Legături externe
Totul despre ciuperci (http://www.liis.ro/hosted/atestate/ciuperci/totul.htm)
Acta Fungorum (http://www.actafungorum.org)
Descoperire revoluționară: o nouă ramură pe "arborele vieții” (http://www.descopera.ro/stiinta/8270723-descoperi
re-revolutionara-o-noua-ramura-pe-arborele-vietii), 18 mai 2011, Mihaela Stanescu, Descoperă
Cum începi o afacere cu ciuperci. Primul pas: școala de ciupercari (http://www.agrointel.ro/6622/cum-sa-incepi-o-
afacere-cu-ciuperci/), 3 aprilie 2013, Romulus Cristea, Agrointel.ro
Cultivarea ciupercilor, o investiție cu amortizare rapidă (http://www.sibiul.ro/stiri-locale/cultivarea-ciupercilor-o-inv
estitie-cu-amortizare-rapida/1864/), 12 noiembrie 2003, sibiul.ro
Ciupercile - pastile de sanatate! (http://www.amosnews.ro/arhiva/ciupercile-pastile-sanatate-25-07-2010), 25 iulie
2010, Amos News

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regnul_Fungi&oldid=13069655

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 10 septembrie 2019, ora 07:51.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.