2.1. Nevoile umane și intereselor economice.

Rolul lor în dezvoltarea economiei Analiza activității

economice pornește de la cunoașterea și cercetarea permanentă a nevoilor umane. Acestea reprezintă
mobilul (impulsul) tuturor activităților umane, inclusiv celor economice, iar satisfacerea acestora – scopul
urmărit. Într-o accepţiune largă, nevoia înseamnă o stare psihologică de lipsă a ceva, ceea ce generează
dorinţa de a o face să dispară. Lipsa sau privaţiunea se relevă la o nevoie nesatisfăcută şi, pe plan
economic, ea conduce la dorinţa de a avea un bun economic. Nevoile umane sunt dorinţe, resimţiri,
aşteptări, preferinţe ale oamenilor, legate de existenţa şi dezvoltarea lor, care îi determină să-şi
însuşească bunuri. Nevoile umane au atât o determinare obiectivă – sunt condiţionate de nivelul
dezvoltării social-economice şi, în acest sens, putem vorbi de nevoi efective, cât şi o determinare
subiectivă – sunt exprimate de fiecare individ în parte şi depind de nivelul dezvoltării acestuia. Analiza
activităţii economice porneşte de la cunoaşterea şi cercetarea permanentă a nevoilor umane. Acestea
reprezintă mobilul (impulsul) tuturor activităţilor umane, inclusiv celor economice, iar satisfacerea
acestora – scopul urmărit. Într-o accepţiune largă, nevoia înseamnă o stare psihologică de lipsă a ceva,
ceea ce generează dorinţa de a o face să dispară. Lipsa sau privaţiunea se relevă la o nevoie nesatisfăcută
şi, pe plan economic, ea conduce la dorinţa de a avea un bun economic. Nevoile umane sunt dorinţe,
resimţiri, aşteptări, preferinţe ale oamenilor, legate de existenţa şi dezvoltarea lor, care îi determină să-şi
însuşească bunuri. Nevoile umane au atât o determinare obiectivă – sunt condiţionate de nivelul
dezvoltării social-economice şi, în acest sens, putem vorbi de nevoi efective, cât şi o determinare
subiectivă – sunt exprimate de fiecare individ în parte şi depind de nivelul dezvoltării acestuia.
Tipologizarea nevoilor a permis ierarhizarea acestora pe diferite nivele: - nivelul unu cuprinde trebuinţele
fundamentale, de bază: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă ş. a.; - nivelul doi include trebuinţe de ordin
calitativ al hranei, îmbrăcămintei, gradul de confort al locuinţei; - nivelul trei – trebuinţe de ordin social,
cum ar fi cele de comunicare, de călătorie; - nivelul patru se referă la trebuinţele intelectuale: nevoi de
instruire şi educaţie, sporire a nivelului cultural, formare profesională etc. Cercetarea nevoilor umane
permite de a identifica unele trăsături comune, cum ar fi: - caracterul obiectiv al nevoilor: adică apariţia şi
diversificarea nevoilor este condiţionată de nivelul dezvoltării economiei; constatăm, în acest sens, că
nevoile sunt istoriceşte determinate, adică au forme concrete de manifestare pe

diferite trepte de evoluţie a societăţii (sunt, de ex., incomparabile trebuinţele oamenilor din societatea
primitivă şi cele ale civilizaţiei moderne). - caracterul social: purtătorii nevoilor sunt indivizii ca subiecţi ai
vieţii sociale, inclusiv economice. - caracterul nelimitat ca număr: pe măsură ce unele nevoi se satisfac,
apar altele noi, mai complicate, mai elevate. Tendinţa nelimitată de multiplicare a trebuinţelor umane
condiţionează progresul socio – economic, societatea fiind, de fapt, un perpetuum insatisfăcut. -
caracterul limitat ca volum: orice nevoie se manifestă cu o anumită intensitate; de ex., nevoia de a ne
satisface setea o putem exprima, după intensitate, în expresii de genul: „mi-e sete de nu mai pot”, „mi-i
foarte sete, dar mai rabd puţin”, „vreau să beau, însă mai aştept”, „nu mi-i chiar tare sete” ş. a. m. d. Este
necesar de a remarca, că, pe măsură ce se consumă dint-un anumit bun, nevoia scade în intensitate, ceea
ce atestă faptul că nevoile sunt saturabile. Bineînţeles, fiind satisfăcute într-o anumită perioadă de timp,
trebuinţele pot să reapară peste un interval de timp. În cazul nevoilor fiziologice limitarea în capacitate
este evidentă. Cu toate că, în cazul nevoilor de ordin social, spiritual această limită este mai greu de
observat, ea nu poate fi neglijată. Oricât de mult ne dorim să ascultăm genul de muzică preferat, apar
situaţii, când trebuie să facem pauză. Nevoile sunt concurente sau substituibile: unele nevoi se extind în
detrimentul altora. De exemplu, trebuinţa de creştere a nivelului de profesionalism poate să substituie
preferinţa pentru un automobil luxos, sau dorinţa de a petrece vacanţa la malul mării. Caracterul
complementar al nevoilor: nevoile sunt interdependente între ele, alcătuind un sistem, ceea ce înseamnă
că ele se influenţează reciproc. De exemplu, nevoia de locuinţă condiţionează apariţia necesităţilor pentru
mobilă, aparate electrocasnice, amenajări interioare, asigurarea locuinţei ş. a. Referitor la formarea şi
evoluţia în timp a sistemului nevoilor umane, în Teoria economică se operează cu legea creşterii şi
diversificării trebuinţelor: nevoile umane sporesc într-un ritm mai accelerat decât cel, în care cresc
resursele necesare satisfacerii acestora. Legea respectivă se concretizează în apariţia de noi trebuinţe,
necunoscute anterior; multiplicarea formelor de manifestare a trebuinţelor existente; modificarea
structurii şi a coraportului dintre diferite trebuinţe; îmbogăţirea conţinutului calitativ al trebuinţelor.
Nevoile umane constituie imboldul oricărei activităţi social-economice, determinându-i pe oameni să
acţioneze pentru a-şi satisface dorinţele conştientizate. Astfel, oamenii, prin activităţile desfăşurate
urmăresc anumite scopuri, interese - de a găsi acele bunuri materiale şi nemateriale, care să le asigure
satisfacerea trebuinţelor. Nevoile umane, înţelese, conştientizate de către oamenii şi devenite mobiluri
ale activităţi lor pentru dobândirea bunurilor necesare reprezintă interese economice. Fiind imaginea
conştientă a unei anumite nevoi umane, interesul economic generează eforturi din partea individului,
grupului, societăţii în ansamblu în scopul obţinerii de bunuri pentru satisfacerea trebuinţelor de consum.
Întrucât oamenii sunt

purtătorii a numeroase trebuinţe, interesele economice sunt de o mare diversitate şi pot fi clasificate după
mai multe criterii: I. în funcţie de nivelul şi modul de manifestare: a) interese personale (de ex., interesul
de instruire a copiilor la o şcoală privată); b) interese de grup (de ex., dorinţa grupei „Economie generala”
de a obţine ce-a mai înaltă reuşită la studii printre grupele academice); c) interese generale, naţionale
(preocuparea statului pentru asigurarea ordinei publice); II. după durata de existenţă în timp: a) interese
periodice; b) interese permanente (de ex., preocuparea pentru menţinerea capacităţii de muncă); c)
interese accidentale; III. pe baza formei de proprietate: a) interese particulare (individuale şi private) –
ambiţia de a achiziţiona un teren agricol pentru a spori valoarea bunurilor deţinute; b) interese publice;
de ex., interesul a forma o zonă economică liberă; IV. după modul de manifestare în timp: a) interese
curente; de ex., de a avea zilnic ce mânca; b) interese de perspectivă – de ex., de a găsi un loc de muncă
în corespundere cu calificarea ce va fi obţinută la finele studiilor universitare.