Reforma contabila in Romania a inceput dupa prabusirea regimului

comunist.Noile autoritati guvernamentale au impus o serie de

reforme legislative menite a contribui la dezvoltarea unei economii
orientate spre o economie de piata.Aceasta schimbare a sistemului
economiei a necesitat si inca necesita mari costuri sociale si impune
o reforma a sistemului de contabilitate din Romania.

Caracteristicile vechiului sistem contabil

Sistemul contabil vechi din Romania a fost rezultatul unui lung

proces de sedimentare a aspectelor istorice, politice, economice si
sociale. Practica contabila exersata pe timpul perioadei de dinaintea
revolutiei din 1989 era adaptata economiei centralizate si

planificate, completata printr -un control permanent al statului in

viata intreprinderilor; in sistemul economic planificat si centralizat,
functiile de baza ale contabilitatii erau de a justifica faptele si de
a controla ulterior. In economia planificata, principiile contabile
difera fata de principiile conta bile ale unei economii de piata. Spre
exemplu, principiul afectarii exercitiului nu este urmarit, iar

tranzactiile sunt contabilizate pe baza incasarilor si platilor.

Informatia financiara era urmarita doar intr -un scop in principal
macroeconomic, iar normele si tinerea contabilitatii erau

definite de o maniera foarte precisa pentru fiecare tip de operatie.

Bilantul regrupa anumite grupe de activ cu sursele de finantare

corespunzatoare pentru a verifica daca intreprinderea a respectat
reglementarea. Investitiile in activele imobilizate erau finantate
printr-o rezerva de investitii, de exemplu beneficiile nedistribuite
si

imprumuturile bancare. In activ, imobilizarile erau contabilizate in

valoare bruta cu amortizarea cumulata in pasiv. Se aplica principiul
de evaluare la cost istoric, dar perioadele de amortizare aveau un
orizont considerabil de o asa maniera incat imobilizarile erau

supraevaluate. Pe timpul economiei centralizate, contabilitatea

raspundea nevoilor de planificare economica. Unitatea patrimon iala
avea ca scop realizarea obiectivelor prevazute prin plan.

Nu exista motivatie pentru obtinerea beneficiilor si maximizarea lor.

Analiza costurilor era in centrul preocuparilor si servea la
determinarea preturilor. Metodele de evaluare erau bazate pe
fixitatea spatiala si temporala a preturilor, utilizand un cost de
productie planificat, iar contabilizarea veniturilor nu era operata
decat la incasare. Din acestea nu rezulta o putere informationala
pentru gestiunea intreprinderii.