ALEGE O VIAȚĂ CONȘTIENTĂ

12 moduri în care EGO-ul

preia controlul asupra
noastră
ÎNVAȚĂ  CUM SĂ COMUNICI DIN SINELE TĂU, NU DIN EGO ȘI RĂNI

www.CristinaMariaCojocariu.ro
 Cuprins

Pagina
Ce este ego-ul? 3
Ne ajută ego-ul? 4
Ce pierdem când reacționăm conduși de ego? 5
De ce vrea ego-ul să dețină controlul? 6
În ce moduri se poate manifesta ego-ul? 6
1. Folosirea cuvintelor eu / mie / pe mine / îmi 7
2. Criticile 7
3. Folosirea generalizarilor 8
4. Folosirea lui TREBUIE și a conditionalului 8
5. Identificarea cu ce AVEM și ce FACEM 9
6. Complimente și recunoștință 11
7. Neascultarea 12
8. Justificarea și apărarea 13
9. Fuga din prezent 14
10. Bine versus rău (polarități) 15
11. Comparații 16
12. Capabilitatea de a îi face pe alții fericiți 16
Scăpăm de ego? 17
Cum ne împrietenim cu ego-ul nostru? 19
Două exerciții utile 20

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~2~
Sunt sigură că fiecare dintre noi se întâlnește des cu noțiunea
de ego, și la fel de des cu manifestarea lui în viața noastră
cotidiană.

Sunt Cristina și vreau să îți urez bine ai venit alături de mine,

într-o călătorie faină in care îți doresc să descoperi cât mai
multe despre tine! 😊

Azi îți voi povești despre ego dintr-o perspectiva mai

degrabă spirituală - ce este, care e rolul lui, cum preia
adesea controlul asupra noastră. Îți voi dezvălui 12 moduri
în care ego-ul nostru poate prelua conducerea și cu ce
capcane vine fiecare dintre aceste atitudini pentru noi și
pentru cei din jur.

Unele moduri sunt ușor de observat, altele mai subtile (unele

le-am văzut chiar că fiind surprinzătoare, și am simțit să
împărtășesc cu tine).

Așadar, să începem cu...

Ce este ego-ul?
Ego-ul ia naștere din totalitatea acelor credințe, frici,
experiențe din trecut, cu care ne identificăm - și pe care nu
le mai vedem că ceea ce sunt (experiențe etc), ci le
suprapunem cu propria noastră persoană.

Ego-ul ajunge să fie imaginea noastră - un sine pe care ni-l

prezentăm nouă și restului lumii, dar care nu este sinele
nostru real.

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~3~
Fiind creat din energia mentală, își găsește pilonii de
susținere în trecut, pe care îi proiectează cu valoare de
adevăr asupra prezentului și viitorului.

Ne ajută ego-ul?
Ego-ul ne este de folos să ne adaptăm în societate, iar
intenția lui pozitivă - de a ne sprijini și proteja, este
împlinită până în punctul în care îl lăsăm să preia controlul.

Când preia controlul, devine un "prieten fals" care face tot

posibilul să ne protejeze, spunându-ne că suntem în felul x și
y, și nu altfel.

➜ Ne împiedică să facem schimbări, pentru că lui nu îi plac.

➜ Ne rigidizează într-un rol.
➜ Ne pune piedică atunci când încercăm să ieșim din zona
de confort și tipare.
➜ Ne încurajează să ne băgăm de bunăvoie într-o cutiuță,
și să nu mai vedem ce e afară.

Lise Bourbeau , autoarea cărții “Cele cinci răni care ne

împiedică să fim noi înșine” , îl compară cu un vecin, căruia i-
am oferit ospitalitate și până la urmă vine la noi în casă și ne
spune cum să ne comportăm.

Tot ea spune că ego-ul este “totalitatea credințelor care ne

împiedică să fim noi înșine.”

Când ego-ul nostru se dezlănțuie, noi punem una dintre

măștile asociate celor cinci răni, ca să ne protejăm.

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~4~
 Rana de respingere activată ne face să punem masca
fugarului.

Rana de abandon – masca dependentului

Rana de umilire – cea a masochistului.

Rana de trădare – masca dominatorului.

Rana de nedreptate – cea a rigidului.

Că o concluzie, ego-ul e prietenul care ne ajută să ne

adaptăm, își îndeplinește în continuare menirea, atâta timp
cât nu ne identificăm cu el.

Ce pierdem când reacționăm

conduși de ego?

➜ nu mai comunicăm cu sinele nostru, cu acea parte din noi

care știe că este TOT

➜ rămânem pe tiparele vechi, din zona mentală, care ne

repetă ce putem și ce nu putem face (bazându-se pe istoric)

➜ ne rigidizăm în anumite roluri și ne închidem într-o cutiuță

cu eticheta “Eu așa sunt”

➜ pierdem ocazia de a ne conecta cu restul lumii (oameni și

tot restul energiei înconjurătoare) la un nivel profund

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~5~
➜ nu descoperim potențialul nostru și al altora

➜ ne împiedică să facem schimbări în viața noastră și să

evoluăm

Ceea ce ne-a ajutat să supraviețuim, după un anumit punct,

ne împiedică să evoluăm.
❞❞
Dacă vrei cu adevărat să îți diminuezi treptat rănile, e
absolută nevoie să devii conștient de enorma putere și
influență pe care le are ego-ul în viața ta.

Lise Bourbeau
❞❞

De ce vrea ego-ul să dețină controlul?

Dorința cea mai mare a ego-ului e să fie văzut, iar frica lui
cea mai mare este că ar putea dispărea (motiv pentru care
insistă să se asigure că rămâne activ).

În ce moduri se poate manifesta ego-ul?

Unele dintre manifestări sunt ușor de reperat, pentru că ne-am
învățat să le depistăm – la noi și la ceilalalti.

Altele sunt atât de subtile încât nici nu ne-am pune problema –

dar își fac treaba la fel de bine – să construiască un zid între
noi (cel real, sinele nostru) și mediul înconjurător.

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~6~
 1. Folosirea cuvintelor
eu / mie / pe mine / îmi

Nu spune nimeni să nu le folosim – dar e important pentru

noi să discernem când e ego-ul cel care vorbește și să
observăm dacă încearcă să ne pună bețe în roate.

Când scriu, de multe ori îți dau exemple din experiența mea.

Dacă fac asta și mă gândesc că eu am mai multă experiență

etc., e o convingere ce mă sabotează și îmi taie comunicarea cu
sinele meu divin și cu sinele tău divin.

Dacă o spun ca impărtăşire, fără să judec alegerea ta să citești

sau nu, să fii de acord sau nu, fără așteptarea ca tu să faci x
sau y cu informația, pot să o fac în continuare – nu simt situația
ca fiind pe post de “bețe în roate”.

2. Criticile
Prin criticarea celorlalți, prin observarea defectelor și
imperfecțiunilor (ale oamenilor și situațiilor), ego-ul se
validează.

El este superior, important – și așa se liniștește că nu o să

dispară.

“M-am săturat să tot trebuiască să mă repet! Cred că am fost

destul de clar!”

(Mesajul din spate: EU ascult mai atent, Eu sunt mai focusat, ca

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~7~
să înțeleg mai repede.)

“Nu pot să cred că face din nou asta, deși știe că nu îmi place!”

(Mesajul din spate: EU țin cont de ce îi place.)

“Săraca, are din ce în ce mai multe probleme, devine treptat o

victimă.”

(Mesajul din spate: EU sunt stăpân pe mine. EU nu caut să

atrag atenția prin problemele mele. EU nu profit de ceilalți.)

3. Folosirea generalizarilor
Prin exagerări și generalizări, ego-ul își acordă importanța de
care are nevoie.

Prin inducerea vinovăției, se asigura că deține controlul –

asupra noastră sau asupra celorlalți.

“Ești TOTDEAUNA ocupat la muncă și acasă și nu ești

NICIODATĂ prezent când am nevoie de tine!”

“Eu nu am DELOC frici.”

“(Tu) Întârzii ÎNTOTDEAUNA.”

4. Folosirea lui TREBUIE și a

conditionalului
Prin folosirea lui “trebuie”, ego-ul ne comunică faptul că noi

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~8~
nu avem de ales și ne privează de a ne bucura de liberul
nostru arbitru.

Expresiile “ar trebui”, “ar fi bine”, “mi-ar plăcea” ne arată

nouă că suntem ghidați de niște frici în momentul respectiv.

Așa, prin frica indusă, suntem ușor de controlat și ținut în

frâu.

Când sesizăm tiparele în vorbirea sau gândirea noastră, o

varianta e să ne oprim și să ne întrebăm:

“Chiar trebuie? Cine spune că trebuie?

“Ar fi bine să fac X…” =>

“Ce anume mă împiedică să fac asta?”, apoi

“Cum pot să dau la o parte / ocolesc ceea ce mă

împiedică?“

Ne putem da seama că am ieșit din influența ego-ului când, în

loc de “mi-ar plăcea să merg la mare” spunem sau gândim “luna
asta o să merg la mare.” (nu mai e nici un obstacol perceput)

5. Identificarea cu ce AVEM și ce FACEM

Nu suntem ceea ce avem: bani, talente, titluri, funcții etc.

Nu suntem nici ceea ce facem: soț/soție, medic, părinte etc.

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~9~
Nu suntem nici persoana cu care ne însoțim: “sunt soția lui
X”, “sunt mama / tatăl lui y”, “sunt fiul/fiica lui Z”

Nici soțul nu e “al meu”, nici iubitul, nici copilul – pentru că

ei sunt entități de sine stătătoare, ființe care au venit cu
misiunea proprie, cu lecțiile proprii, pe care doar alegem să îi
sprijinim / însoțim.

⚠ Capcanele aici sunt:

➜ că mă validez fals, nu prin esența mea, ci prin raportarea la
ceva exterior, subiectiv și schimbător.

➜ gelozia vine tot din ego – din senzația falsă că celălalt e “al
meu” împreună cu teama că celălalt și-ar putea găsi pe cineva
mai bun decât mine.

➜ dacă pierd averea, mă despart de soț, rămân fără job – eu

cine sunt?

Persoanele care se identifică prin ceea ce au dezvoltă

o tendință mai mare de a cădea în depresie și a avea
gânduri de suicid, dacă pierd acele obiecte/persoane pe baza
cărora și-au construit identitatea, și fără de care încă nu știu
cum să se regăsească.

➜ criticile sunt mult mai greu de suportat de către cei care

se identifica cu ceea ce fac – pentru că vor lua personal o
remarcă la adresa activității, ca și când ar fi ei (personal)
criticați

➜ scade stima de sine, prin asocierea de mai sus:

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 10 ~
"Mâncarea asta e foarte proastă.” (deci, înțeleg eronat că sunt o
bucătăreasă proastă, nu că de data asta mâncarea mea nu a
ieșit bună)

Ce îmi oferă ego-ul în cazul asta?

Senzația că sunt important, că doar așa contez și sunt peste

nivelul altor persoane, că merit să fiu iubit pentru că am toate
astea.

6. Complimente și recunoștință

Ego-ul ne susține să căutăm mai multe și mai

multe complimente și aprecierea manifestată a celor din
jur. Prin ele ne dăm valoare (percepută) și ne creăm o falsă
stimă de sine.

Riscul e ca, în momentul în care poate nu le mai primim, sau din

contra, suntem dezaprobati, lumea noastră fragil construită
să se prăbușească.

Ego-ul preia controlul când:

➜ simțim nevoia să povestim mult despre noi, fără să fim

întrebați.

➜ ne aranjăm în speranța că vom fi remarcați.

➜ adunăm multe informații, ca să fim mai culți sau mai

pregătiți decât alții.

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 11 ~
➜ ne plângem de slăbiciunile noastre sau le denigrăm (cu
așteptarea subtilă să ne spună alții că suntem buni și capabili).

➜ mergem în mod constat în aceleași locuri, pentru că ne

place să fim tratați ca “de-ai casei”, să ne fie recunoscute
preferințele.

Respingerea complimentelor este tot o formă prin care ego-ul

preia conducerea, în speranța că va primi mai multe
complimente, care să le întărească pe cele inițiale.

“Trebuie să fii foarte bun organizator să faci asta.”

“Nu, nu a fost mare lucru, și am avut ajutor.”

Răspunsul ne arată că ego-ul așteaptă și mai multe

complimente, care să ne valideze și să ne ofere confirmarea
că suntem capabili și contăm.

(Răspunsul din afară zonei de ego era un simplu “îți mulțumesc,

ești foarte amabil.”)

7. Neascultarea
Tendința noastră de a nu îl ascultă pe celălalt, de a îl
întrerupe când vorbește, de a vorbi în locul altcuiva vine din
ego și e bine să fim atenți la asta.

➜ când cineva are o problema și ne povestește despre ea, iar

noi ne grăbim să îi dăm o soluție, eventual mai și insistăm că
e cea mai bună varianta

➜ un aspect extrem de des întâlnit, când cineva ne spune că

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 12 ~
are o problema, sau că a făcut ceva, și noi (aparent din dorința
de a relaționa, dar de fapt din zona de ego), întrerupem
persoană și spunem: “Mi s-a întâmplat și mie asta, am făcut
asta și asta și s-a rezolvat. Ar trebui să faci și tu la fel.“

➜ când intervenim peste cineva care spune ceva, ca să

completăm și să explicăm cum procedăm noi în situațiile date,
în general

➜ când copilul nostru sau partenerul e întrebat ceva, și ne

grăbim noi să răspundem

➜ când într-un grup fiecare povestește câte o întâmplare, care

de care mai palpitantă, are loc tot un “concurs al ego-urilor”

8. Justificarea și apărarea

Când simțim nevoia să ne justificăm sau să ne apărăm, e tot

o nevoie a ego-ului de a își justifica existența și de a ne arăta
cât de bine își ia el în seama rolul de protector.

În foarte multe cazuri ceilalți nu au cerut o explicație, dar ego-ul

nostru, de teamă să “nu dea prost”, vine cu explicații din belșug.

❞❞
Ego-ul este convins că trebuie să se apere împotriva a toți
și toate. Intră repede în defensivă.
Întotdeauna e vina altcuiva. Caută un vinovat.

Lise Bourbeau

❞❞

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 13 ~
➜ când stai la un rând greșit, și apoi gândești sau spui că nu au
fost suficient de explicite informațiile

➜ când întârziem sau facem ceva greșit, tendința e să pregătim

în avans scuzele.

Fiecare minciună vine din zona de ego și ascunde o frică a

noastră.

➜ momentele în care insistăm să ne apărăm opinia, uitând că

noi nu suntem părerile noastre.

➜ culpabilizarea celorlalți – oameni, locuri, momente, lipsa

resurselor – pentru ceea ce percepem că fiind eșecuri (dacă
aveam altfel de copilărie, dacă mă năsteam în altă țară, dacă
eram mai x sau mai y….orice dacă justificativ se încadrează
aici).

Când suntem criticați, când suntem prinși că am greșit,

când opinia noastră e pusă la îndoială, prima tendință a
ego-ului e să se (ne) baricadeze și să pornească războiul
pentru că a luat lucrurile personal – de cele mai multe ori în
baza unor presupuneri.

9. Fuga din prezent

Prin fuga în trecut sau viitor, ego-ul încearcă să își dea
importanță – fie prin ceea ce a făcut, fie prin ceea ce va
face.

“Dacă aș mai avea 20 ani, lucrurile ar fi altfel.”

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 14 ~
 “Când o să îmi pot lua câteva zile libere, o să am timp să fac și
asta.”

❞❞
Ego-ul ne întreține toate traumele din trecut. Cu cât acestea
câștigă importanță, cu atât ego-ul se convinge mai mult că
există.

L.B.*

❞❞

Căutând vinovații în afară, reamintindu-ne întâmplările

neplăcute, ne subliniază “ajutorul” oferit generos de el. Asta ne
ține în rolul de victima, dacă nu alegem să ne schimbăm
conștient percepția.

10. Bine versus rău (polarități)

❞❞
Cu cât te simți mai vinovat, cu atât îți lași mai mult ego-ul
să-ți conducă viață.

L.B.
❞❞
Când devenim mai conștienți, în loc să (ne) judecăm, observăm
ce se întâmplă și alegem conștient să schimbăm ceva, eventual.

“Iar m-am enervat cu copiii. Când o să devin și EU mai

tolerant?!”
“Chiar nu mai aveam nevoie de încă o prăjitură!'

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 15 ~
“Chiar mi-am făcut bine datoria! Sper că de dată asta șeful meu
o să observe.”

11. Comparații
Comparațiile pe care le facem vin tot din zona de ego – fie
că sunt în favoarea noastră sau în defavoare.

Sunt situații în care un compliment la adresa altcuiva ajunge să

fie perceput că o comparație (cu noi în poziție de inferioritate),
dintr-o simplă presupunere a ego-ului nostru.

De exemplu, copilul meu vine și îmi spune ce plăcintă bună a

mâncat la prietenul lui cel mai bun acasă, făcută de mama
acestuia. Ego-ul meu se revoltă: “Vrei să spui că e mai bună
decât plăcintă MEA?”

12. Capabilitatea de a îi face pe alții

fericiți
Când ne facem griji pentru alții, când încercăm să îi ajutăm –
deși nu ne-au cerut ajutorul, tot ego-ul este cel care deține
controlul.

Așa ne spune nouă că suntem buni și merităm x și y.

De multe ori – așa cum poate ai simțit pe pielea ta – când

cineva vrea să ne ajute, deși nu am cerut, și eventual mai și
insistă (inclusiv cu sfaturi), ajunge să se simtă că o agresiune
pentru noi, și nu mai știm cum să dăm bir cu fugiții.

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 16 ~
Mesajul care ajunge la cel pe care vrem să îl ajutăm, la nivel
subtil, poate fi inclusiv “nu am încredere în capacitatea ta de a
te descurcă / cere ajutorul când e cazul”.

(O să tratez într-un material separat tema asta – cum ajutând pe

cineva de fapt nu îl ajuți, ci în practică îi pui piedici în
dezvoltarea lui și îi preiei și din karma.)

Când cineva ne cere ajutorul, și alegem să o facem, dacă

așteptăm recunoștință în orice formă e tot o formă de a lăsa
ego-ul să preia controlul (ne arată ce capabili suntem noi să
rezolvăm ceva).

Scăpăm de ego?

❞❞
"Ego” nu este ceva ce ai dobândit pentru că ai făcut ceva
bun sau pentru că ai devenit bogat sau frumos sau orice
altceva. Atunci când ai început să miști în pântecele mamei
tale, egoul s-a născut.

Prin prima greșeală pe care ai făcut-o de a te identifica cu

corpul fizic s-a născut ego-ul. Este un mecanism de
apărare. Te-ai identificat cu acest mic corp. Acesta trebuie
să supraviețuiască în această existență vastă despre care
tu nu ai nicio percepție, nu știi nici măcar unde începe și
unde se termină. Pentru a supraviețui trebuie să te protejezi
că un om mare. Așa se naște egoul. Este o realitate falsă pe
care ai creat-o doar de dragul supraviețuirii.

Așadar, ce este egoul? Este ca și umbra ta.

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 17 ~
 În momentul în care dobândești un corp fizic, ai o umbră.
Umbra în sine nu este nici bună, nici rea. Dacă soarele este
sus, ai puțină umbră. Dacă soarele este jos, ai o umbră
lungă de un kilometru. Așa cum o cere situația exterioară,
așa este și umbră pe care o ai. Așa este, de asemenea, și
tipul de ego pe care ar trebui să îl ai.**

Sadhguru

❞❞
De ego nu se scapă, și nici nu ar trebui să ne fie asta direcția –
pentru că ne-am vedea prinși într-o lupta fără final.

Cu ego-ul negociem așa cum facem cu cineva drag dar ușor

încăpățânat, învățăm să îl echilibrăm și să îl ascultăm, încât
să nu mai simtă nevoia să intervină agresiv între
manifestarea noastră exterioară și conectarea cu sufletul.

Ego-ul se va manifestă oricum în continuare, și nici nu ar

trebui să devină scopul nostru să îl eliminăm.

Ideea e să fim conștienți când acționăm pentru că el ne duce

pe cărări bătătorite, când ne împiedică să facem o schimbare
benefică nouă, când ne oprește din evoluție, când ne validează
pe baze false și instabile (superioritatea față de altul). Prin
constientizare, recuperăm ce am pierdut atunci când ego-ul a
preluat puterea.

Recăpătăm (și folosim) posibilitatea de a alege în (mai multă)

cunoștință de cauza, nu din zona de frică, ci dintr-o zona
superioară. Energia din care gestionăm ego-ul este
esențială. Cea caldă și împăciuitoare (ca a unui părinte cu

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 18 ~
copilul său) reduce rezistența.

Cea de respingere crește nevoia ego-ului de a se apăra –

pentru că el vrea să supraviețuiască, cum o face
dintotdeauna.

Cum ne împrietenim cu ego-ul nostru?

Pe scurt, variantele ar fi:

➜ întoarcerea atenției în mod constant și conștient către ceea

ce se petrece acum, mai multă prezența

➜ sinceritate față de noi înșine și preferabil și față de ceilalți

➜ acceptarea ( treptată ) a vulnerabilității și a faptului că

suntem TOT – vom avea momente când suntem buni și când
suntem răi , vom fi și victime și călăi , vom manifestă și lumina și
întuneric – și asta e de fapt normalitatea, să fim tot.

❞❞

Să te iubești înseamnă să-ti dai dreptul de a fi așa cum ești

acum. Este singurul mod prin care o transformare
interioară sau exterioară este posibilă.
L.B.

❞❞

➜ atenție la semnalele de disconfort fizic – stările de rigiditate,

înțepenire, dureri, constipație etc. ne arată că ego-ul a preluat

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 19 ~
controlul în perioada respectivă (prin intermediul fricilor și
emoțiilor care au că rezultat somatizari în organism).

Două exerciții utile

Exercițiul 1:

Cerem și acceptăm ajutorul celorlalți mai des.

Găsim o persoană de încredere și (pe cât posibil) care să nu

emită judecați, care își asumă rolul de a ne atrage atenția când
folosim expresii de genul:

“Știu că…” sau “Știam că…”

“Sunt/ eram sigur că…”

“Da, dar….” sau “Nu, dar..”

“Ascultă!”

“Înțelegi ce vreau să îți spun” ( mesajul e “Pricepi, în sfârșit, că

am dreptate.”)

“Eu am depășit faza / etapa asta.”

Exercițiul 2:

Personalizează-ți ego-ul și vorbește cu el

O metodă pe care o prezintă Lise Bourbeau în cartea ei

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 20 ~
“Vindecarea celor cinci răni” este să îi dăm un nume ego-ului
nostru – acel mic prieten care salasuieste în interiorul nostru, și
care face tot posibilul să ne ajute și protejeze.

Ego-ul ei se numește Mouchette (Musculiță – pentru că e

deranjant și te “bâzâie” când ți-e lumea mai dragă).

Pe al meu l-am numit Plăcințică, după câteva zile de deliberări

(absolut delicios, dar în cantități limitate 😊).

Apoi, în situațiile în care simți că ego-ul tău preia controlul,

începe să vorbești cu el, să îi mulțumești pentru intenția
pozitivă și să îi spui că înțelegi de ce o face, că încearcă să
te ajute.

Totuși, tu ai dori să încerci și altceva și nu îl va învinui nimeni

dacă lucrurile nu merg cum ai planificat – e doar o experiență, el
(ego-ul) e tot o parte din tine pe care o accepți cu drag.

Îi mulțumești, dar îl rogi să ia o pauză și să meargă să se

odihnească (pe Plăcințică îl trimit în vacanță din când în când ).

E ca și cum îi explici copilului tu că, și atunci când face o

traznaie, e tot copilul tău și îl iubești la fel.

Să nu uităm – ego-ul vrea doar să fie recunoscut, și când

povestim cu el primește ceea ce vrea, fără să ne mai
saboteze. Dacă ne oprim din a îl respinge, ego-ul încetează
să mai încerce să îți demonstreze cât e de puternic și câtă
dreptate are el.

Dacă vrei și o versiune audio a acestui exercițiu, trimite-mi un

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 21 ~
mesaj pe adresa contact@cristinamariacojocariu.ro și îți
trimit exercițiul.

Să fie cu drag și folos informațiile, pe curând! 😊

Cristina

* o parte dintre exemplele prezentate, precum si alte exemple diferite gasesti in cartea lui
Lise Bourbeau –“Vindecarea celor cinci rani”

** sursa: http://www.inspire-magazine.ro/ce-este-egoul/

www.CristinaMariaCojocariu.ro
~ 22 ~