hahAHHAHAHDsdadsas

sadsdoansd

wdq

ew

eqewqwqrwwqrqwrwqr

hahAHHAHAHDsdadsas

sadsdoansd

wdq

ew

eqewqwqrwwqrqwrwqr

hahAHHAHAHDsdadsas

sadsdoansd

wdqOISNfioasfioafnaofisanfakdm dmwpkdqmwpwqkdmwqdpdmp dmpw kdmkp m

kpmdp dmwkdp wmdwpk mw pkdmw mdpf pdn qdmk qd q

ew

eqewqwqrwwqrqwrwqr

hahAHHAHAHDsdadsas

sadsdoansd

wdq

ew

eqewqwqrwwqrqwrwqr

[ascunde]

Pește
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Pește (dezambiguizare).
Pești
 Macropodus opercularis
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Nanoîncrengătură: Pisces
Clasificare
 Clasa: †Acanthodii
 Clasa: †Placodermi
 Clasa: Chondrichthyes
 Superclasă: Osteichthyes

 Clasa Actinopterygii
 Clasa Sarcopterygii

Modifică text
Pentru constelația cu același nume, vedeți Pești (constelație).

Morfologia externă a unui pește osos. 1.Opercul 2,5. Linia laterală 3.4. Înotătoare dorsale
6.Înotătoare codală 7. Înotătoare anală 8. Solzi 9. Înotătoare abdominală 10. Înotătoare
pectorale

Înotătoarele la crap (Cyprinus carpio)

1 - mustăți; 2 - opercul; 3 - înotătoare pectorale (perechi); 4 - înotătoare ventrale sau pelviene
(perechi); 5 - înotătoarea anală; 6 - înotătoarea dorsală; 7 - înotătoarea caudală.
Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen
dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul
peștilor se numește ihtiologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate.

Cuprins
 1 Morfologie externă
 2 Morfologie internă
o 2.1 Organe de simț
 2.1.1 Văzul
 2.1.2 Mirosul
 2.1.3 Auzul
 2.1.4 Gustul
 2.1.5 Tactilitatea
o 2.2 Scheletul
o 2.3 Musculatura
o 2.4 Sistemul nervos
 2.4.1 Sistemul nervos central
 2.4.1.1 Encefalul
 2.4.1.2 Măduva spinării
o 2.5 Sistemul circulator
 2.5.1 Inima
o 2.6 Sistemul digestiv
o 2.7 Sistemul reproducător
o 2.8 Sistemul excretor
o 2.9 Aparatul respirator
 3 Clasificare
o 3.1 Taxonomie
 3.1.1 supraordin Chondrostei
 3.1.2 supraordin Teleostei
o 3.2 Din punct de vedere al mediului
o 3.3 După felul scheletului
o 3.4 După regimul alimentar
 4 Simbolistica
 5 Pescuitul și creșterea peștilor
o 5.1 Carnea de pește[3]
 6 Note
 7 Bibliografie
 8 Legături externe

Morfologie externă
Corpul este fusiform, are forma hidrodinamică, dar poate fi turtit dorsoventral. Este alcătuit
din 3 părți: cap, trunchi și coadă. Peștii au 2 tipuri de înotătoare: Perechi (pectorală și
abdominală) și neperechi (dorsală, codală și anală). Cele perechi au o structură stabilă, fiind
formate din piesele osoase ale centurii scapulare și pelviene. Ele ajută peștii să se scufunde în
apă, să facă rotații, să mențină corpul într-o poziție normală. Cele neperechi sunt pliuri ale
pielii, susținuți de raze osoase externe. Înotătoarea codală participă la propulsarea înainte a
peștelui, înotătoarele anale și dorsale participă la menținerea echilibrului în timpul înotului.
Pielea este acoperită cu un mucus secretat de celulele glandulare tegumentare. Corpul este
acoperit cu solzi protectori sau plăci osoase de origine dermică. Colorația este determinată de
cromatofori, celule care se află sub piele și conțin granule de pigmentare.

Morfologie internă
Organe de simț

Văzul

Ochiul are o structură și origine complexă de forma unui glob, însoțit de organe anexe.
Celulele fotosensibile se găsesc în retină și recepționează lumina. Ochii nu au pleoape și au o
membrană nictitantă. Ochiul peștilor osoși este hipermetrop (nu vede aproape) și se poate
acomoda numai pentru o vedere în depărtare. Distanța minimă la care poate vedea este de 5m.

Mirosul

Organul olfactiv nu este dezvoltat, fiind reprezentat de 2 nări și 2 săculeți dinăuntrul capului,
ce conțin câteva celule olfactive.

Auzul

Organul auditiv este reprezentat numai prin urechea internă (labirintul membranos) formată
din utriculă, cu trei canale semicirculare și saculă, cu o formațiune numită lagenă.

Gustul

În piele se află celulele gustative și tactile ale peștilor.

Tactilitatea

Receptorii tegumentari se prezintă în special prin linia laterală. Excitațiile tactile sunt
percepute și de mugurii senzitivi, comuni pentru excitațiile gustative. Ei sunt răspândiți în
cavitatea bucală, pe buze, pe mustăți, pe cap și toată suprafața corpului.

Scheletul
Oasele craniului peștilor teleosteeni

Peștii dispun de schelet intern format din scheletul capului, trunchiului și înotătoarelor.
Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele feței, oasele gurii, operculele. Scheletul
trunchiului este format din coloana vertebrală care cuprinde un număr diferit de vertebre. De
apofizele acestora sunt prinse coastele. Coloana vertebrală este unită de un os cartilaginos
direct cu cutia craniană și coastele. Ea se împarte în 2 regiuni: toracală și codală. Peștii nu au
stern. Conformația membrelor este în strânsă legătura cu modul de locomoție, care este tipic
acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală și anală) au un schelet format din raze externe
osoase ce susțin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt formate din structuri
osoase ale centurilor și structuri ale părților libere ale înotătoarelor. Prin intermediul centurilor
scapulară și pelviană, înotătoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului și musculatură.

Musculatura

Musculatura peștilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de celule musculare, întinse

de-a lungul fiecărei laturi a corpului. Acestea asigură flexiunea trunchiului. Alți mușchi sunt
cei cranieni. Aproape toți peștii au vezica înotătoare (scrumbia nu are vezică), care este
umplută cu o mulțime de gaze, în special oxigen. Ea ajută peștele să-și modifice densitatea
corpului.

Sistemul nervos

Sistemul nervos central

Sistemul nervos tip tubular central la pești constă din encefal și măduva spinării.

Encefalul
Encefalul se caracterizează printr-un mezencefal mare, în care se localizează terminațiile
neuronilor ce pornesc de la retină, și hipotalamus cu lobi inferiori, sacul vascular și un
cerebel, de regulă foarte dezvoltat. Are 10 perechi de nervi cranieni, fiziologic fiind nervi
senzitivi, motori și micști.

Măduva spinării

Nervii rahidieni au 2 rădăcini care se unesc în afara măduvei, formând un nerv mixt. Nervii
rahidieni sunt în legătură cu sistemul nervos simpatic.

Sistemul circulator

Cea mai mare deosebire a sistemului circulator la pești față de celelalte vertebrate este că
sângele trece o singură dată prin inimă, de aceea circulația este simplă și închisă. Prin inimă
curge sânge bogat în dioxid de carbon, care prin aorta ventrală ajunge în branhii, unde
cedează dioxidul de carbon și se îmbogățește cu oxigen. Aorta dorsală asigură transportarea
lui spre organe. Sunt animale poichiloterme (temperatura corpului variază în raport cu
temperatura mediului).

În anul 2015 a fost descoperit pentru prima dată o specie de pește cu sânge cald - Lampris
guttatus.[1]

Inima

Inima peștilor este bicamerală, fiind compusă dintr-un atriu și un ventricul.

Sistemul digestiv

Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba și glandele salivare lipsesc. Urmează
faringele, esofagul, apoi stomacul. La peștii lipsiți de stomac, esofagul este scurt și continuă
cu intestinul. La peștii răpitori stomacul este voluminos și se poate dilata ușor. Ficatul este
bilobat sau trilobat și are vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele
Langherhans. La peștii cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia sunt slab
diferențiați, fixați de maxilare și permanent schimbați.

Sistemul reproducător

La pești, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundația este în
general externă, mai rar internă (la peștii cartilaginoși). Dezvoltarea oului în afara
organismului parental se întâlnește la peștii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini,
crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură).
Speciile vivipare nasc pui care s-au dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit
în ovar.

Organele sexuale la mascul sunt testiculele, unde se dezvoltă spermatozoizii scufundați în

lichid lăptos (lapții), iar la femele – ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele).

Sistemul excretor
Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiți în apropierea coloanei vertebrale cu
câte un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în cloacă. În stadiul embrionar
rinichiul este de tip pronefros – este alcătuit din tuburi urinifere așezate perechi și care
comunică cu cavitatea corpului printr-o pâlnie ciliată numită nefrostom; în apropierea ei se
găsește glomerul vascularizat cu rol în transportul produselor de excreție; tuburile urinare se
deschid în afara corpului prin canalul Woff, care se deschide în cloacă. La adult –
mezonefros, nefrostomul este rudimentar și închis. Tuburile urinifere formează capsula lui
Bowman, care acoperă glomerulul vascular. Tuburile urinifere primesc produsele toxice direct
din sânge, iar glomerulul vascular devine intern (glomerulul lui Malpighi). Rolul ureterului îl
are canalul Woff. Vezica urinară se formează prin dilatarea uterului. La excreție participă și
branhiile și pielea.

Aparatul respirator

Aparatul respirator este reprezentat de aparatul branhial. În inspirație, apa pătrunde prin gură
în cavitatea branhială și scaldă branhiile. În expirație, gura se închide și apa, fiind împinsă
prin lamelele branhiilor, se elimină de sub opercule. La unii pești (crosopterigeni și dipnoi)
sunt prezenți plămânii saciformi, cu o structură simplă și o vascularizare tipică.

Clasificare
Taxonomie

Pesti
Pesti

supraordin Chondrostei

 Cladistodei
o Polypteridae

supraordin Teleostei

 Isospondyloidei
o Notopteridae
 Xenpmystus
 Osteoglossidae
o Osteoglossum
 Pantodontidae
 Pantodon
o Mormyroidei
 Mormyridae
 Marcusenius
o Ostariophyrsoidei
 Characioidea
 Characidae
o Erythriniae
 Lebiasina
 Phoxinopsis
o Anostominae
 Abramites
 Anostomus
o Chilodus
 Curimatopsis
 Laemolyta
o Leporinus
 Prochilodus
 Schizodon
o Characinae
o Characins
 Alestes

 Asiphonichtys
o Carnegiella
 Chalceus
 Charax
o Copeina
 Corynopoma
 Ctenobrycon
o Exodon
 Gastropelecus
 Phenacogrammus
o Pyrrhulina
 Thoracocharax
 Triportheus
o Cheirodontinae
 Anoptichthys
 Aphyocharax
o Arnoldichtys
 Astyanax
 Creagrutus
o Creatochanes
 Gymnocorymbus
 Hemibrycon
o Hemigrammus
 Hyphessobrycon
 Moenkhausia
o Prionobrama
 Pristella
 Thayeria
o Serrasalminae
 Colossoma
 Methynnis
o Mylossoma
 Serrasalmus
 Glandolocaudinae
o Gephyrocharax
 Glandulocauda
 Mimagoniates
o Pseudocorynopoma
 Crenunchinae
 Crenunchus
o Hemiodontinae
 Characidium
 Hemiodus
o Nannostomus
 Poecilobrycon
 Cithariniae
o Nannaethiops
 Neolebias
 Phago
o Gymnotiodea
 Gymnotidae
 Gymnotus
o Apteronotidae
 Hypopomus
 Cyprinoidea
o Cyprinidae
 Brachydanio
 Caecobarbus
o Carassius
 Chrosomus
 Danio
o Esomus
  Labeo
 Morulius
o Osteochilus
 Puntius
 Rasbora
o Rhodeus
 Tanichthys
 Cobitidae
o Acanthophtalmus
 Botia
 Cobitis
o Lepidocephalus
 Misgurnus
 Noemachelius
 Nematognathoidea
o Doradidae
 Acanthodoras
 Astrodoras
o Pimelodidae
 Microglanis
 Pimelodella
 Pimelodus
 Sorubim
o Bunocephalidae
 Bunocephalus
o Callichthyidae
 Callichthys
 Corydoras
o Siluridae
 Kryptopterus
 Ompok
o Mystidae
 Mystus
o Loricaridae
 Farlowella
 Hypostomus
 Loricaria
 Otocinclus
 Xenocara
o Mochokidae
 Synodontis
o Malapteruridae
 Malapterus
 Synentognathoidei
 Exocoetoidea
o Hemiramphidae
 Dermogenys
 Cyprinodontoidea
 Cuprinodontoidea
o Cyprinodontidae
  Aphanius
 Aphyosemion
 Aplocheilichthys
 Aplocheilius
 Chriopeops
 Cubanichthys
 Cynolebias
 Cynopoecilus
 Cyprindon
 Epiplatys
 Fundulus
 Jordanella
 Leptolucania
 Nothobranchius
 Oryzias
 Pachypanchax
 Pterolebias
 Rachovia
 Rivulus
 Valencia
o Goodeidae
 Neotoca
 Poecilioidea
o Poecilidae
 Alfaro
 Belonesox
 Brachyrhaphis
 Cnesterodon
 Gambusia
 Girardinus
 Glaridichtys
 Heterandria
 Jenynsia
 Lebistes
 Limia
 Micropoecilia
 Mollienesia
 Phallichthys
 Phallocerus
 Phalloptychus
 Poecilia
 Poecilistes
 Pseudoxiophophorus
 Quintana
 Xiphophorus
 Thoracostoidei
o Gasterosteidae
 Apeltes
 Eucalia
 Gasterosteus
  Pungitius
 Solenichthyoidei
o Syngathidae
 Hippocampus
 Percomorphoidei
 Perccesoces
o Atherinidae
o Taeniomembradinae
 Alepidomus
o Melanotaeniinae
 Melanotaenia
 Telmatherina
 Anabantoidea
o Anabantidae
 Anabas
 Belontia
 Betta
 Colisa
 Helostoma
 Macropodus
 Osphronemus
 Sphaaerichthys
 Trihogaster
 Trichopsis
 Channoidea
o Channidae
 Channa
 Percoidea
o Percidae
 Boleosoma
o Centrarchidae
 Elassoma
 Enneacanthus
 Lepomis
 Mesogonistius
o Centropomidae
 Chanda
o Theraponidae
 Therapon
o Nandidae
 Badis
 Monocirrhus
 Nandus
 Polycentropsis
 Polycentris
o Toxotidae
 Toxotes
o Monodactylidae
 Monodactylus
o Scatophagidae
  Scatophagus
 Selenotoca
o Pomacentridae
 Amphiprion
 Pomacentrus
o Cichlidae
 Aequidens
 Apistogramma
 Astronotus
 Cichlasoma
 Crenicichla
 Etroplus
 Geophagus
 Haplochromis
 Hemichromis
 Herichthys
 Labeotropheus
 Nannacara
 Pelmatochromis
 Pterophyllum
 Symphysodon
 Tilapia
 Tropheus
 Uaru
 Gobiformes
o Eleotridae
 Dormitator
 Mogurnda
 Oxyeleotris
o Gobidae
 Brachygobius
 Periophthalmus
 Mastacembeloidei
o Mastacembelidae
 Macrognathus
 Pleuronectoidei
 soleiformes
o Achiridae
o Achirinae
 Achirus

Din punct de vedere al mediului

 pești de apă dulce (șalău, crap, biban, păstrăv etc.)

 pești de apă sărată sau de mare (scrumbia de mare, pălămida etc);
 pești de mare migratori, care trăiesc atât în ape dulci cât și în ape sărate (chefalul de
mare, nisetrul, morunul etc).

După felul scheletului

  pești cu schelet osos (crap, șalău, știucă, păstrăv, somn, biban etc);
 pești cu schelet cartilaginos-osos (sturioni)
 pești cu schelet cartilaginos (rechin, sturion, câinele de mare, pisica de mare etc).

După regimul alimentar

Carassius auratus

 pești carnivori (răpitori), de exemplu știuca;

 pești cu regim vegetal (fitofagi), de exemplu crapul chinezesc;
 pești cu regim mixt: crap, caras.

Simbolistica
Peștele reprezintă simbolul creștinismului, semnul lui fiind folosit în epoca antică de către
creștini pentru a se recunoaște între ei.

Pescuitul și creșterea peștilor

Potrivit Organizației de Hrană și Agricultură de la ONU, aproape 64 de milioane de tone de
pește sunt produse anual în crescătorii, la mică distanță de cele 67 de milioane de tone de
pește din pescuit.[2] Până în 2015, acvacultura va depăși pescuitul ca sursă principală.[2] În
anul 2014, piața globală a acvaculturii era de 135 de miliarde de dolari iar până în 2019,
aceasta va crește la 195 miliarde de dolari.[2]

Carnea de pește[3]

Compoziția chimică și valoarea alimentară a cărnii de pește

Compoziția chimică a părții comestibile,
Partea comestibilă (%) Valoarea energetică
Specia
(%) kcal/100 g
Apă Proteine Lipide Substanțe minerale
Păstrăv 50 77,6 19,1 2,1 1,21 104
Calcan 45 81,4 16,5 0,7 1,30 79,3
Crap 55 72,4 18,0 7,1 1,30 151
Șalău 50 78,4 19,2 0,73 1,22 94
Știucă 55 79,6 18,4 0,85 1,05 89
Hering 63 62,8 17,3 18,8 1,26 255
Note
1. ^ Descoperire spectuloasă. Acest pește este unic în lume, 16 mai 2015, Florin Bădescu
-Mediafax, Descoperă, accesat la 26 iunie 2015
2. ^ a b c „Luați-vă la revedere de la pește, nu mai durează mult”. Cum a ajuns cea mai
comună hrană la marginea extincției, 4 iunie 2014, Sinziana Boaru, Adevărul, accesat
la 9 iunie 2014
3. ^ Peștele si produsele din pește

Bibliografie
 Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes
(Pești ganoizi și osoși), București: Editura Academiei Republicii Populare România,
1964.
 George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București: Edit. Științifică, 1959.
 Th. Bușniță, I. Alexandrescu. Atlasul peștilor din apele R.S. România. București,
1971.
 Gr . Antipa. Fauna ichtiologică a României. București, 1909.
 S. Cărăușu. Tratat de ihtiologie. București, 1952.
 S. Stancioiu. Curs de ihtiologie sistematica. Galați, 1987.
 L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.
 I. Pojoga. Piscicultura. Ediția a 2-a .Editura Agro-Silvică, București 1959.
 Dick Mills, Derek Lambert. Pești de acvariu. Editura TEORA, 2008, 256 p.
 Beer Amy-Jane, Hall Derek. Enciclopedia ilustrată a lumii subacvatice. Peștii și
creaturile marine. Editură Aquila, 2008, 256 p.

Legături externe

Wikispecies conține informații legate de Pește

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de pește

 Retete cu peste Preparate culinare cu peste. Retete, sfaturi si sugestii.

 Peștii care au lăsat omul în viață, 23 mai 2010, Anca Aldea, Jurnalul Național
 Descoperiri MACABRE pe fundul apei. Trei MONȘTRI pe care nu ai vrea să-i vezi în
VIAȚA TA, 19 noiembrie 2012, Evenimentul zilei

 BNF: cb11933179r (data)

 GND: 4017269-7
Informații  LCCN: sh85048726
bibliotecare  NARA: 10638092
 NDL: 00574027

Categorii:
  Pești
 Animale în religie

Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare

 Articol
 Discuție

 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Căutare

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook

Participare

 Cum încep pe Wikipedia

 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații

În alte proiecte

 Wikimedia Commons
 Wikispecies

Tipărire/exportare

 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit

Trusa de unelte

 Ce trimite aici
  Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol

În alte limbi

 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe

Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 30 august 2019, ora 00:46.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de
utilizare.

 Politica de confidențialitate
 Despre Wikipedia
 Termeni
 Dezvoltatori
 Cookie statement
 Versiune mobilă