Sunteți pe pagina 1din 3

RECENZII ȘI NOTE BIBLIOGRAFICE 277

observațiile privind fragmentele ceramice cu inscripția Bibliografia utilizată este consistentă, autoarea
Decebalus per Scorilo, inscripția „cu arme”, vasele de parcurgând practic aproape tot ce s-a scris despre capitala
andezit, aducându-se astfel completări necesare celor Daciei preromane. Merită remarcate eforturile deosebite
cunoscute din literatura de specialitate a ultimelor decenii. pentru traducerea și interpretarea unor documente de
Autoarea manifestă în general multă prudență, fără a se arhivă în limbile germană și maghiară. Față de unele
arunca în ipoteze și interpretări insuficient argumentate. puncte de vedere exprimate în literatura de specialitate
Cea de-a treia parte a lucrării este intitulată Povestea. mai veche sau mai nouă autoarea manifestă spirit critic,
De la Sarmizegetusa Regia la Grădiștea Muncelului și înapoi. dar acesta este exprimat într-un limbaj moderat,
Sunt discutate diverse aspecte precum legendele locului, academic, elegant.
maniera în care descoperirile de la Grădiștea Muncelului Lucrarea reușește să recupereze și să valorifice într-un
au fost receptate pe parcursul veacului al XIX-lea, dar și mod fericit date, informații și mărturii vizând începutul
contextul politic și cultural al vremii. Ecoul slab al cercetărilor din cea mai reprezentativă stațiune
descoperirilor de la Grădiștea Muncelului între istoricii arheologică a țării – Sarmizegetusa Regia. Departe de a fi
români ai vremii, este explicat de autoare prin interesul doar un simplu exercițiu istoriografic, prin trimiterile și
aproape exclusiv al acestora pentru moștenirea romană și completările oferite, prezentul demers poate fi considerat
demonstrarea continuității. și un binevenit instrument de lucru pentru toți cei
Diferit de ceea ce încearcă să ne sugereze autoarea în interesați de istoria și monumentele capitalei vechii Dacii.
încheierea lucrării (p. 491), noi înclinăm să credem că Apreciem că ne aflăm în fața unei lucrări de referință
tocmai dezinteresul fiscului austriac pentru continuarea în chestiunea cetăților dacice din Munții Șureanului. Din
săpăturilor ca de altfel și accesul dificil în zonă au acest motiv o recomandăm cu căldură tuturor celor
reprezentat factorii care au salvat pentru generațiile interesați, specialiști și pasionați deopotrivă.
viitoare ruinele Sarmizegetusei Regia. Continuarea ALEXANDRU BERZOVAN
acestor săpături, chiar de ar fi fost făcută în spiritul celor
mai bune intenții, ar fi dus cu siguranță la deranjamente
majore asupra unor întinse sectoare ale stațiunii, cu efecte CĂTĂLIN BORANGIC, Seniorii războiului în
greu de anticipat asupra stratigrafiei generale și a lumea dacică. Elite militare din secolele II a.Chr.-II
monumentelor. Arheologia ca știință se afla atunci la p.Chr. în spațiul carpato-dunărean, Biblioteca
începuturile ei... A fost o șansă pentru cercetarea Mvsei Apulensis, XXVI, Editura Istros a
românească de a se găsi, în anul 1921, în fața unui Muzeului Brăilei „Carol I”, Brăila – Alba Iulia,
ansamblu relativ bine păstrat, în multe locuri aproape 2017, ISBN 978-606-654-254-8, 604 p, 59 pl.
neatins de intervenții moderne. Maniera în care această Participant la numeroase conferințe naționale și
oportunitate a fost valorificată, reprezintă, desigur, o cu internaționale, autor a șase cărți, din care trei ca singur
totul altă chestiune la care ar merita, probabil, să autor, și a peste 50 de studii științifice primite cu interes de
reflectăm... către specialiști, Cătălin Borangic reprezintă la ora actuală
Lucrarea se încheie cu un rezumat consistent în limba cea mai autorizată voce pe problema fenomenului militar
engleză (p. 497-545), urmat de mai multe Anexe (p. 577 din perioada clasică a Daciei Preromane. Lucrarea pe care
– 598). Acestea cuprind o lista a documentelor de arhivă o prezentăm în aceste rânduri reprezintă varianta extinsă a
publicate de către S. Jakó, o listă a reperelor cronologice, tezei de doctorat pe care autorul a susținut-o în anul 2017,
un foarte util indice de persoane urmat de lista planșelor. în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al
Ar fi fost foarte util și un catalog sau o bază de date cu toate Academiei Române, București, sub îndrumarea dr.
documentele de arhivă consultate și traducerile lor, dar Valeriu Sîrbu.
acest lucru ar fi necesitat un efort și un spațiu mult prea Volumul debutează cu un Prolog (p. 4-8) semnat de
mare. către Valeriu Sîrbu în care se face o scurtă prezentare pe
Așa cum am arătat, demersul este structurat într-o capitole a cărții, insistându-se asupra meritelor autorului
manieră logică și coerentă, discursul autoarei fiind foarte dar și asupra dificultăților cu care acesta s-a confruntat pe
ușor de urmărit. Nu putem să nu remarcăm limbajul parcursul redactării demersului, datorate în cea mai mare
elegant, plăcut, lipsit de prețiozități inutile, care face ca parte stadiului actual al cercetării.
lucrarea să fie ușor de lecturat chiar și de către un Capitolului I este intitulat Introducere și
nespecialist. Nu lipsesc nici unele pasaje cu reale valențe Contextualizare (p. 9-48). Aici, Cătălin Borangic ne
literare, prezente mai ales în partea a treia a lucrării. prezintă motivele ce au stat la baza alegerii temei, cele mai
Calitatea grafică a ilustrațiilor și a planșelor este în importante fiind absența unor studii dedicate
general bună. Apreciem că ar fi fost necesară totuși și o fenomenului militar dacic în istoriografia românească dar
hartă extinsă, actualizată a Sarmizegetusei Regia pe care să și interesul personal pentru arheologia experimentală și
fie marcate toate descoperirile și monumentele despre reconstituirile istorice. După o succintă trecere în revistă a
care se face vorbire. istoriografiei, urmează o prezentare a cadrului geografic și
278 RECENZII ȘI NOTE BIBLIOGRAFICE

cronologic al temei, la care se adaugă un subcapitol în care și din cele câteva morminte de secol I d.Hr., situație ce nu
sunt enumerate și descrise pe scurt principalele mai poate fi pusă doar pe seama stadiului actual al
evenimente politico-militare din nordul Peninsulei cercetărilor, astfel că problema rămâne încontinuare
Balcanice din secolul II î.Hr. până la cucerirea romană. deschisă. În ce privește chestiunea echipamentelor
Capitolul II, Fenomenul militar în lumea geto-dacilor militare atribuite dacilor și atestate exclusiv iconografic–
(p. 48-213) tratează o gamă largă de subiecte. O primă ne referim în speță la problema coifurilor redate pe
temă căreia îi sunt dedicate mai multe subcapitole - destul piedestalul Columnei – autorul apreciază în acest caz că
de consistente de altfel - o reprezintă arhitectura militară: „pare mai degrabă rațional că armele figurate copiază piese
cetăți, fortificații liniare, turnuri locuință. Este abordată reale, aflate în panoplia dacilor” (p. 172-173). Apreciem și
totodată chestiunea centrelor de putere. Autorul ne noi că este foarte posibil să fie așa – pe de altă parte credem
poartă într-un adevărat periplu prin diferitele regiuni ale că nu poate fi neglijată complet ipoteza conform cărora
Daciei preromane, scoțând în evidență atât elementele măcar o parte din modelele acestor coifuri reprezentate ar
generale, comune, cât și particularitățile locale, pornind de fi putut fi inspirate (și) din panoplia războinicilor parți cu
la informațiile disponibile din literatura de specialitate. care s-a confruntat Traian, judecând după unele analogii
Analiza rezultată este per ansamblu una reușită; dincolo iconografice din spațiul oriental.
de descrierea unor fapte și situații arheologice, autorul Capitolul al III-lea, intitulat Războinici și societate (p.
abordează problema și din punct de vedere economic și 214-329) tratează problema statutului omului de arme în
social. Se creionează așadar destul de evident un tablou al societatea lui. Sunt discutate probleme ce țin de statutul
societății geto-dacice, puternic ierarhizată, cu elite nobilimii, iconografia, bestiarul și tezaurele ca expresie
distanțate de masa oamenilor de rând nu doar economic, materială a elitelor. Autorul abordează totodată problema
ci și topografic, cetățile sau centrele rezidențiale ocupând identităților etno-culturale: traci, geți, daci. În acord cu
poziții dominante în raport cu zonele învecinate. tendințele dominante din istoriografia românească a
Chestiunea așezărilor rurale care susțineau toată această ultimelor decenii, autorul vede în grupul arheologic Padea
infrastructură, tratată destul de succint (p. 122-126), ar fi Panagjurski Kolonii (abreviat PPK) elitele ce au pus
meritat poate o discuție ceva mai largă; pe de altă parte bazele regatului dac, dacă nu chiar dacii propriu-ziși. Într-
trebuie să ținem cont că aceasta reprezintă o chestiune un succint excurs sunt discutate populațiile scordiscilor și
colaterală temei principale a volumului. ale triballilor, urmate de patru subcapitole: primul dedicat
Cum era de așteptat, problema armamentului utilizat regalității dacice, al doilea centrului de putere din sud-
de către războinicii daci beneficiază de o discuție estul Transilvaniei, al treilea centrului de la Mala Kopanja
generoasă, subiectul fiind tratat, practic, aproape (Ucraina), ultimul fiind un studiu de caz dedicat
exhaustiv. Sunt discutate piese de echipament defensiv: războinicilor de pe valea Mureșului Mijlociu.
armuri, coifuri, scuturi, ca de altfel și armamentul ofensiv: Analiza propusă este reușită și echilibrată, autorul
spade, săbii – falx dacica, pumnalele sica, cuțitele, lăncile și încercând să țină cont de multiplele puncte de vedere
sulițele, arcul cu săgeți, cosoare, topoare. Sunt luate în exprimate în literatura de specialitate. Din păcate,
calcul, pe lângă descoperirile arheologice și izvoarele puținătatea izvoarelor istorice, dar mai ales documentația
scrise, dar și iconografia, atât cea locală cât și cea de factură arheologică de multe ori lacunară, determină ca o parte
greco-romană. Experimentele practice făcute cu aceste dintre soluțiile și interpretările propuse de autor, deși
arme permit lui Cătălin Borangic să ajungă la concluzii și bazate pe o solidă argumentație și o foarte bună logică
observații interesante cu privire la modalitatea de istorică, să rămână deocamdată la stadiul de ipoteze.
producere, dar și legate de eficacitatea lor în luptă. Aceste În Capitolul IV, Elitele militare (p. 330-387), Cătălin
chestiuni nu au mai fost abordate anterior în istoriografia Borangic încearcă să evidențieze, pe baza tuturor
românească. Chiar dacă acest tip de discuții prezintă un categoriilor de date disponibile, caracteristicile și statutul
anumit grad de incertitudine și unele observații necesită a elitelor militare. Pe baza acestora sunt abordate probleme
fi privite cu prudență, meritul autorului rămâne de a reuși precum relația cu sacrul, ideologia militară a elitelor,
să privească dincolo de descriptivismul arid, către oamenii autoritatea, dar și conceptul competiției. Conform
și societatea din spatele obiectelor. autorului, societatea dacică ar fi împărțită în trei mari
În ce privește paradoxul unor categorii de arme – categorii: tarabostes (comandanți militari, lideri religioși),
spada de tip „celtic”, pumnalele sica sau coifurile, care nu kometaii (războinici profesioniști), respectiv marea masă
mai sunt atestate arheologic de la finele secolului I î.Hr., a oamenilor de rând. Considerăm la rândul nostru această
deși sunt reprezentate masiv în iconografia romană, ipoteză ca fiind bine argumentată; am mai adăuga că
autorul consideră că acesta s-ar datora în principal modelul social tripartit este de regăsit și la alte popoare ale
ocultării descoperirilor funerare în spațiul geto-dacic după Antichității, de pildă la unele neamuri celtice. Capitolul se
mijlocul secolului I î.Hr. La prima vedere explicația apare încheie cu un studiu de caz dedicat aristocratului
plauzibilă, și măcar în parte corectă. Pe de altă parte însă înmormântat în tumului II din cadrul necropolei de la
trebuie luat în calcul că aceste arme lipsesc din cetăți, dar Cugir, în opinia autorului poate un rege sau dinast local de
RECENZII ȘI NOTE BIBLIOGRAFICE 279

dinaintea lui Burebista. ultimilor decenii, lucrarea lui Cătălin Borangic reușește să
Intitulat Războinici și zei (p. 388 – 452), Capitolul V aducă un binevenit suflu cercetării perioadei clasice a
aduce în discuție o serie de interpretări foarte originale. Daciei preromane. Prin metodologia utilizată și prin ideile
Este discutată, relația elitelor războinice cu lumea sacrului, novatoare, lucrarea se detașează cu succes de locurile
dar și problema „zeului tăcut al războiului”. La această comune ale istoriografiei deceniilor trecute dar și de
chestiune, autorul se detașează net de opiniile exprimate peisajul istoriografic contemporan. Mai mult, autorul
anterior în istoriografie, propunând identificarea acestui evită tentația importului de modele teoretice prefabricate,
zeu cu Apollo. Chiar dacă la prima vedere ipoteza poate preferând să își construiască propriul discurs pornind în
părea speculativă, bazată pe dovezi indirecte, apreciem că primul rând de la realitățile arheologice din spațiul
merită a fi reținută. carpato-dunărean.
Moartea lui Decebal și efectele războaielor daco- Din aceste toate motive recomandăm cu căldură
romane sunt discutate la finalul capitolului. Sinuciderea lucrarea tuturor celor interesați, specialiști și pasionați
regelui este văzută de către Cătălin Borangic nu doar ca o deopotrivă.
simplă soluție de a scăpa umilinței prizonieratului, ci și ca ALEXANDRU BERZOVAN
posibilitate de refacere a conexiunea cu palierul divin într-
un moment de mare cumpănă. Astfel, prin sacrificiul său,
Decebal devine într-un fel „mesagerul pe care altădată Alain Chauvot, Les “barbares” des Romains:
tovarășii săi îl aruncau în lănci, cu misiunea de a se înfățișa représentations et confrontations. Études réunies
zeilor” (p. 451). par A. Becker et H. Huntzinger, avec le concours de
Capitolul VI, intitulat Considerații Finale (p. 453- C. Freu et O. Huck. Centre de Recherche
479), un rezumat al principalelor idei expuse, încheie Universitaire Lorrain d’Histoire, Université de
practic demersul. Urmează un Epilog (p. 480), un foarte Lorraine, 59. Metz: Centre de Recherche
util Glosar de termeni (p. 481-487), un rezumat în limbă Universitaire Lorrain d’Histoire, 2016.
engleză (p. 488-501), urmate de Bibliografie și Planșe. By bringing together a variety of articles to
Per ansamblu, așa cum am arătat, capitolele și fundamental issues on barbari and their ) with Rome on
subcapitolele urmează o structură logică, iar studiile de caz different levels, the former PhD students of A. Chauvot
și excursurile, bine alese, reușesc să aducă un plus de have provided a comprehensive overview on the concept
detalii. Credem totuși că ar fi fost mai indicat ca of barbarity. The volume includes 23 papers, published by
istoriografia întregii probleme să fi fost concentrată într- A. Chauvot during 1984-2016, that allows a proper
un singur capitol distinct, fiind astfel mult mai ușor de contextualization of barbari, as they are reflected in
urmărit. literary and juridical sources. This collection of articles is
Remarcăm de asemenea calitatea grafică foarte bună structured in two directions focused on representations
a volumului; planșele și ilustrațiile sunt clare, ușor de and perceptions. Each part is also divided in three more
urmărit. Inspirată este de asemenea introducerea și unor sections (Representations: Usages et normes, p. 13-117;
figuri în text, îndeosebi la finele unor capitole. Corps et visages, p. 119-157 and Portraits d’ennemis, p. 157-
Bibliografia utilizată este masivă, arătând nu doar o 194; Perceptions: Immigration, p. 197-325; Guerre et paix,
erudiție vastă, ci și un excelent spirit de sinteză. Este p. 327-400; Christianisation, p. 401-435). The volume also
adevărat că în cuprinsul volumului anumite subiecte sunt contains a Post scriptum, extensive summaries of each
tratate inegal, dar într-o sinteză de mari proporții acest article in French and English, a generous bibliography,
lucru este de neevitat. Față de multe dintre opiniile expuse also an onomastic, thematic and sources substantial
în istoriografia deceniilor trecute autorul manifestă spirit indices.
critic, dar acesta este exprimat într-un limbaj moderat, In the first paper (Visions romaines des barbares) the
academic, elegant. author takes an interesting approach, from the definition
Dincolo de incontestabilele calități științifice, of barbarus and barbarity reflected in Ovidius (Trist., V,
lucrarea prezintă numeroase pasaje cu reale valențe 10, 37), Ammianus Marcellinus (XV, 11, 1), Dionysius of
literare. Stilul foarte atractiv determină ca textul să fie ușor Halicarnassus (I, 89, 1) and Vergilius (Aen., VIII, 314-
de lecturat chiar și de către publicul mare, amintind pe 336), bringing into discussion the “environmentalist
alocuri de marile sinteze dedicate geto-dacilor scrise de theory” on physical and intellectual differences. He
autori precum Hadrian Daicoviciu sau Ioan Horațiu stresses the image of barbarus as frozen in his state or
Crișan. Este adevărat că uneori mai apar exprimări evolving towards Romanness. The second article Images
tributare unui stil oral, nu întotdeauna potrivit, dar aceste positives, images négatives des barbares dans les sources
inserții sporadice se pot explica tocmai prin dorința latines à la fin du Ve siècle et au début du VIe siècle après J.-C.
autorului de a ușura recepția ideilor și de către gives particular focus on the traditional and new portraits
nespecialiști. of barbarians, reflected in the late antiquity literature. The
Fără îndoială una dintre cele mai reușite sinteze ale analysis on the term barbarus is continued in the following